HRISTOS, prietenul clipelor de grea încercare

de Georges Barbarin

Traducere: Veronica Struţeanu 1. Un prieten şi un mângâietor în clipe de grea încercare

2. Faceţi un pas spre El, un început doar

3. A trăi fără încercări înseamnă a trăi fără viaţă

4. Dacă L-am iubi pe Dumnezeu, nu ne-am mai simţi niciodată singuri şi izolaţi

5. Faceţi toate lucrurile din iubire şi toate vi se vor părea uşoare

6. Defectele altora nu sunt decât reflectarea propriilor noastre defecte

7. Cel nemulţumit cu ceea ce are este sclavul vieţii materiale

8. Nici Dumnezeu Însuşi nu vă judecă, ci faptele voastre vă judecă

9. Adevăratul om din noi nu este nici cel al acţiunii noastre, nici cel al vorbelor, ci cel al gândurilor noastre

l0. Prin durere să legăm sufletele noastre şi trupurile de Hristos Cel Răstignit

11. Veţi cunoaşte atât de bine drumul spre Prietenul Adevărat, încât nu vă veţi mai putea lipsi de prezenţa şi mângâierea Lui permanentă

12. Să nu vă fie frică de moartea însăşi, ci mai degrabă de felul în care trăiţi!

13. Desăvârşirea nu se poate atinge decât cu preţul multor greşeli, nu numai în plan spiritual, ci şi fizic

14. Nimic nu se concretizează în materie înainte de a fi conceput în duh

15. Principalul nu este a face mai bine ca alţii, ci a face bine ceea ce facem, cinstit, şi să nu ne preocupe ceea ce fac alţii

1. Un prieten şi un mângâietor în clipe de grea încercare

Casa acestui Prieten nu are cheie şi nici clanţă. Putem intra la El fără să batem la uşă. Drumul către El este prin propria noastră inimă. El se interesează cu atât mai mult de cel care are nevoie de El. Acolo unde este El totul este pur, totul este viaţă şi faţa Lui este dragoste. În general, în durere şi în suferinţă facem cunoştinţă cu acest Prieten Unic. Odată ce L-am cunoscut şi L-am simţit aproape, Îi rămânem credincioşi, pentru că nu ne mai putem lipsi de El. Ne obişnuim astfel să trăim viaţa Lui, şi viaţa fără El este suferinţă, ca şi cum soarele ar dispărea din viaţa omului.

Nimeni nu-I cunoaşte identitatea precisă, căci cel ce ar putea s-o pătrundă ar fi el însuşi Dumnezeu. Să ne mulţumim să-L slujim. Cu cât ne vom apropia mai mult de acest Prieten, cu atât Îl vom cunoaşte mai mult şi mai bine.

1

Şi poate veţi avea bucuria să-L întâlniţi într-o zi. Ochii fizici nu-L vor vedea, dar duhul va tresări de fericire, căci Iubirea cheamă iubire şi Duhul cheamă duh.

Aţi fost umilit? Binecuvântată fie umilinţa voastră! Ea este o doctorie pentru voi. Meditaţi asupra ei. Nu sunt aleşi pentru această încercare decât cei care sunt demni de ea. Nu esenţa individualităţii profunde şi spirituale este înjosită, ci personalitatea superficială şi mentală suferă în orgoliul ei. Cu cât vom fi mai atinşi în personalitatea noastră, cu atât vom creşte mai mult în individualitatea noastră, dacă vom şti să tragem o cât de mică lecţie din umilirea trecătoare a suferinţei.

Această umilire este dăunătoare celor slabi, dar este salutară celor tari. Umilirea nu se datorează decât propriei noastre comportări şi gândiri greşite. Nu păcatul ne condamnă, ci rumegarea lui şi dragostea pe care o avem pentru el. Sa facem măcar un pas în afara stadiului de gândire în care ne aflăm actualmente. Prietenul ne va sări în ajutor şi ne va conduce mai departe. Avansaţi pe drumul desăvârşirii, nimeni nu mai are vreo putere să ne umilească. Nu veţi mai cunoaşte nici un ofensator pe pământ, căci egoismul nostru va fi mort.

Niciodată nu suntem părăsiţi. Ni se pare numai că suntem singuri, fără nimeni, cerem iubire numai de la oameni ca noi, din carne şi sânge. Nu ne-a trecut niciodată prin minte să cerem iubirea Divinului Prieten. Suntem abandonaţi numai când noi înşine ne abandonăm. Prietenul abia aşteaptă cererea noastră. Nu ezitaţi, bateţi la uşa conştiinţei! Dacă o ascultaţi cu atenţie, îi veţi auzi răspunsul din interior şi o lumină vă va inunda inima, iar căldura dragostei divine va pătrunde in voi. Eternul Prieten este permanent prezent, nu importă numele si esenţa Lui. Principalul este că El nu ne părăseşte niciodată. Cu cât Îi cerem dragoste mai multă, cu atât El ne oferă mai mult. “Cereţi şi vi se va da, bateţi şi vi se va deschide!”

Oamenii se plictisesc să vă asculte văicărelile şi dorinţele voastre. Prietenul divin nu este însă niciodată plictisit de voi, căci ceea ce vă preocupa pe voi îl preocupa şi pe El. El este în acelaşi timp intermediarul şi distribuitorul, avocatul şi judecătorul. Ce mai aşteptaţi pentru a-L striga? Acolo unde este Prietenul, acolo este dragostea şi unirea cu toţi oamenii lumii. Îndepărtarea trupurilor apropie inimile. Cel capabil să suporte despărţirea este mult mai legat decât la reîntoarcere, de ceea ce iubeşte. Nu există decât o singură şi veritabilă solitudine-acea a iubirii.

Trebuie să ştim că scăderea potenţialului omenesc, fizic şi moral, nu durează mult. În aceste clipe grele, când de multe ori slăbiciunea fizică sau boala influenţează psihicul şi invers, când durerea morală influenţează starea sănătăţii, în toate aceste momente grele, prima idee pe care trebuie s-o avem, este că aceasta nu va dura prea mult şi că nu suntem singuri. Omul, dotat cu putere spirituală intensă, îşi domină repede slăbiciunea trupului. Meditaţia şi credinţa îl ajută, în timp ce cel dezarmat moraliceşte nu opune nici o rezistenţă slăbiciunii trupeşti şi descurajarea se instalează în mod cronic în inima sa. Pentru a vă smulge din această inerţie, chemaţi Prietenul în ajutor! Un mic efort, cât de mic, o iniţiativă cât de neînsemnată, chiar la început, şi asistenţa Cerului va amplifica efortul vostru! Voinţa de a acţiona vine acţionând, după cum foamea vine mâncând.

Nu lăsaţi niciodată dorinţa şi acţiunea cea bună să se răcească! Invizibilul divin este prezent, vă aşteaptă, vă asistă şi lucrează cu voi. Ce poate logica şi autosugestia atunci când vine ruina şi moartea peste voi. Şi totuşi Iov, plin de bube, în mizeria lui totală a găsit puterea să-l laude pe Dumnezeu. Iisus i-a binecuvântat pe călăii Săi. Martirii au cântat imnuri de slavă în timp ce erau arşi de vii. De unde şi-au extras aceştia toţi puterea şi rezistenţa? De la Divinul Prieten, pe care Îl vedeau cu ochii sufletului, Îl ascultau cu urechile sufletului, şi această viziune a lor era aşa de intensă încât acoperea chinurile lor trupeşti. Beţi cu toţii din acest izvor de apă vie! Prietenul este acelaşi care a fost şi pentru martiri, şi aceeaşi putere o are mereu. Totul este ca noi să dorim schimbarea în aceeaşi măsură în care au dorit-o acei eroi. Biserica Lui este în inima noastră, iar preotul nu este altul decât noi înşine. Oferiţi slăbiciunea voastră Prietenului pe altarul inimii voastre! Curăţiţi-l de toate buruienile pe care le-aţi lăsat cu timpul să-l invadeze. Va transforma jertfa voastră, slăbiciunea voastră astfel oferită, în forţă, în curaj, în putere, care va deveni la rândul ei pace!

2

Tu, călătorule obosit, care nu doreşti altceva decât a pune povara jos şi a te culca în mijlocul drumului, dacă ai cunoaşte cât de aproape, peste drum chiar, este un han de adăpost, unde hangiul îţi este prieten chiar, cum te-ai năpusti într-acolo!

Ei bine, drumeţule, intră chiar fără să baţi! Intră în hanul vieţii. Acolo fruntea îţi va fi răcorită şi picioarele îţi vor fi spălate. Acolo vei găsi hrana credinţei şi a nădejdii şi vei pleca mai departe întărit şi refăcut. Voi purtaţi în voi acest han ceresc fără să ştiţi. La orice oră din zi şi din noapte vă este deschisă poarta, iar hangiul binevoitor vă priveşte cu tristeţe cum treceţi mereu prin faţa lui fără să-l observaţi măcar. El aşteaptă mereu, vă iubeşte şi vrea să vă vină în ajutor. De voi însă depinde totul.

2. Faceţi un pas spre El, un început doar

De ce staţi mereu plecaţi asupra colţurilor negre din sufletul vostru şi vă rumegaţi mereu ideile triste, eşecurile, disperările, pierderile? Ca un materialist să fie pesimist este ceva normal, iar miracolul este că chiar unii materialişti luptă împotriva deprimării, deşi ei nu au nici un izvor de reîmbogăţire spirituală. Aceasta dovedeşte că redresarea este o atitudine firească omului, instinctivă. Exploataţi deci această tendinţă optimistă, pe care Providenţa a pus-o în voi! A fi pesimişti, când credem în Inteligenţa Creatorului, echivaleză cu îndoiala în această inteligenţă, şi atunci credinţa noastră nu este decât pe jumătate.

Imensa eroare a oamenilor constă în faptul ca ei cred doar într-o divinitate foarte îndepărtată, ocupată doar să mişte aştrii, nu şi să se preocupe şi să se plece asupra inimilor lor. Toate evenimentele sunt un apel, un avertisment al lui Dumnezeu către noi.

Nu Îi este indiferentă soarta nici unui om. Doar oamenii sunt surzi şi orbi, nu înţeleg sau mai degrabă nu se străduiesc să înţeleagă sensul evenimentelor, care nu este altceva decât vocea lui Dumnezeu.

Sunteţi pesimişti pentru că viaţa voastră nu are nici un scop precis, pentru că sunteţi izolaţi chiar în sânul propriei voastre familii şi pentru că aţi luat obiceiul de a critica totul, de a nu vedea decât insuccese în orice. Dacă doriţi insă, puteţi schimba toată această stare. Încercaţi o săptămână să nu mai judecaţi pe nimeni şi nimic, nici o împrejurare. Predaţi soarta voastră, oricare ar fi ea, în mâinile Prietenului Divin. Surâdeţi şi fiţi îngăduitor cu oricine şi veţi dobândi de sus o forţă atât de mare, plină de iubire şi generozitate faţă de oameni, încât tot pesimismul vostru se va topi ca un bulgăre de zăpadă în soare. În durere, omul se pleacă în faţa lui Dumnezeu. De aceea trimite Dumnezeu suferinţele peste om, în ultimă instanţă, când nici un alt apel nu a influenţat inima omului. Atunci abia ne găsim în situaţia de a nu afla sprijin de la nimeni şi atunci omul este obligat să alerge la Dumnezeu şi numai atunci când este părăsit de toţi Îl descoperă pe Prietenul Adevărat. Vocea secretă pe care o auziţi în străfundul inimii este manifestarea Lui. Elanul care vă împinge spre cer este apariţia Lui în sufletul vostru.

Orice cuvânt şi gest frumos al vostru nu este decât influenţa Lui în inima voastră şi traducerea lui în limbaj omenesc.

El este totul, şi bucuria şi tristeţea, şi întrebarea şi răspunsul, şi problema şi soluţia. Supărarea voastră şi tristeţea nu este decât o aparenţă de durere, datorată ignoranţei şi neînţelegerii voastre. Dacă aţi putea privi cauza suferinţei voastre cu alţi ochi, v-aţi mira de lipsa ei de importanţă, de aceea nu încercaţi să rupeţi singuri lanţurile suferinţei care vă apasă. Nu veţi reuşi decât să le întăriţi şi mai mult sau să vă procuraţi altele şi mai grele. Predaţi-vă cu totul Prietenului şi aşteptaţi răspunsul Lui! Acest răspuns nu va fi totdeauna un act sau un fenomen brusc, exterior, ci din interior va veni schimbarea, căci nimic din afară nu poate să vindece cancerul care vă roade inima.

3

Răspunsul divin cerut cu insistenţă şi sinceritate va fi o schimbare în sistemul vostru de gândire, o evoluţie secretă a inimii voastre, o lumină nouă, care vă va arăta sensul vieţii altfel decât îl vedeaţi până acum. Întreg felul vostru de a raţiona se va schimba. Acesta va fi răspunsul de sus. Totul vi se va părea deşertăciune şi fără importanţă şi tot ce v-ar putea bucura va părea o himeră, ceva fără valoare. Prietenul va întoarce butonul nemuritor al conştiinţei voastre şi veţi vedea lumea cu alţi ochi.

Cât despre orbirea trecută, nu vă temeţi, deşi veţi da socoteală “până la cel din urmă bănuţ”! Prietenul nu are altă ocupaţie decât a îndrepta şi a şterge tot acest trecut, dacă o doriţi sincer. El este pacea şi dragostea, nu răzbunarea şi dezordinea. Noi Îl credem pe Dumnezeu un fel de jandarm şi, de frica Lui şi a socotelii pe care bănuim că ne-o va cere, nu îndrăznim să ne apropiem cu inima de El. Dacă cel mai mare tâlhar (cum a fost cel de pe cruce) ar şti cât este de îngăduitor şi de iertător Dumnezeu, n-ar exista nici o clipă să vină la El. El este mângâietorul dezinteresat. Disperarea nu are nici o cauză exterioară, ea îşi are izvorul în inima noastră îndepărtată de Hristos.

Vă complaceţi de multe ori în disperarea voastră pentru a-i impresiona pe alţii şi pentru a vă da importanţă. Disperarea va dispărea dacă veţi apela la Hristos. De voi depinde, El nu vine nechemat, El nu forţează pe nimeni, El previne numai. Nu veţi fi niciodată singuri avându-L alături pe Prietenul tuturor. Cereţi-I ca un cerşător plictisitor lumina, pacea, înţelegerea, şi nu-L slăbiţi o clipă. Cu cât veţi cere mai cu insistenţă şi cu răbdare, cu atât El vă va dărui mai mult. “Celui ce are i se va mai da”. Perseverenţa obţine surplusul. Dragostea divină se îmbogăţeşte cu cât se adaugă cererea fiecăruia. Rânduiala Prietenului este complet contrară celei omeneşti - El este izvorul vieţii fără de sfârşit şi dragostea Sa faţă de oameni nu seacă niciodată.

Cine vă împiedică să veniţi să slăviţi această dragoste nepieritoare? Îndoiala din voi vă opreşte, aceasta este arma cea mai tăioasă a inimii voastre. Ea sapă în adâncime, deschide răni vechi, construieşte obstacole, aduce greutăţi. Ceea ce vă pierde este raţionamentul greşit, tradiţia, opinia publică, ştiinţa omenească, scepticismul, ezitarea. Cel mai mare geniu omenesc, cu propriile lui mijloace, va cunoaşte, desigur, clipe de prăbuşire. Omul, pradă lui însuşi, oricât ar fi de inteligent şi de talentat, este incapabil de fericire şi de desăvârşire deplină. Inamicii noştri, primejdiile şi suferinţele noastre sunt doar în mintea noastră bolnava, alterată. Noi singuri ni-i creăm. Cultivăm şi dăm viaţa acestor fantome inexistente, elaborăm singuri replicile lor şi pe ale noastre, declanşăm un spectacol dezastruos în faţa conştiinţei noastre.

Nu credem decât în rău, în mai rău. Veşnic punem problema unor evenimente şi mai grozave în viitor, şi aceasta pentru ca ne credem capabili şi prevăzători. Dacă vom închide însă poarta egoismului, a inteligenţei personale, pe care ne închipuim că o avem, dacă vom face un gol complet în mintea şi în inima noastră, astfel încât nimic din trecut să nu mai tulbure imaginaţia noastră şi, astfel curăţiţi şi purificaţi, să-L chemăm pe Prietenul nostru, ce vom pierde?

În taina odăiţei noastre să-L chemăm pe Dumnezeu, nu în faţa oamenilor, ca să ne vadă evlavia-să ne vadă ipocrizia, în fond. Căci ne rugăm în biserici, dar în inimă ne îndoim. Prietenul Divin vă aşteaptă oriunde, oricând, şi întreaga furtună din inima voastră o va liniştiţi, prin încrederea cu care Îl veţi chema. Abia atunci va veţi odihni cu adevărat pe perna credinţei voastre. Atunci când încrederea va creşte în voi, când orice îndoială se va risipi şi când ochii voştri se vor deschide cu adevărat, atunci vă veţi întreba cum de aţi putut să vă pierdeţi timpul şi să vă risipiţi forţele în căutarea şi împlinirea unor visuri deşarte, când realitatea era atât de aproape de voi? Credinţa voastră va fi de netăgăduit atunci când ea va fi adevărată, căci mecanismul credinţei este greu de explicat. În aceasta constă toată neputinţa inteligenţei şi a logicii omeneşti.

Cel care crede nu poate dovedi altuia cauza precisă pentru care crede. Este răspunsul la chemarea lui către Dumnezeu. Numai cine Îl cheamă şi Îl caută pe Dumnezeu primeşte credinţa. Ea este un fluid. un curent, o forţă, o energie ce nu se poate explica unui neexperimentat, pentru că el nu o va pricepe niciodată. Trebuie să o simtă ca să o poată discuta. Ea este ştiinţa vieţii şi Dumnezeu o trimite acelora care o caută. O doriţi şi voi? Cereţi-o sincer şi căutaţi-o, sigur o veţi găsi!

4

3. A trăi fără încercări înseamnă a trăi fără viaţă Viaţa este, în fond, o neîncetată adaptare şi o evoluţie spre perfecţiune, în urma luptei între bine şi rău. Toate încercările sunt elemente ajutătoare în această evoluţie spre desăvârşire. Niciodată să nu vă plângeţi de încercări, ci descifraţi-le, disecaţi-le, căutaţi să înţelegeţi sensul lor. Acest studiu făcut cinstit şi cu atenţie vă va aduce un mare progres în conduita voastră. Încercările nu vin niciodată la întâmplare, ele sunt precise, matematice, proporţionate după forţele şi posibilităţile fiecăruia. Dacă ceva vi se pare prea greu de suportat pentru fiinţa voastră delicată, cereţi imediat ajutorul şi sprijinul Prietenului şi El vă va purta sarcina. Cine cere acest ajutor mai des îl obţine din plin. Curaj deci! În orice încercare strigaţi-L pe Prietenul Divin!

Dacă aţi greşit, nu vă neliniştiţi! Nu târâţi după voi, ca o piatră grea legată de gât, greşeala voastră. Mărturisiţi greşeala din conştiinţa voastră şi îndepărtaţi-o. Ea este o experienţă ce nu mai trebuie repetată, iar nicidecum un balast care să vă îngreuneze mişcarea în viitor. Ea este chiar o bogăţie pentru instruirea omului. Fără greşeli, evoluţia spre desăvârşire nu este posibilă.

Greşelile sunt deci necesare, inevitabile. Principalul este să tragem concluzii din fiecare eroare. Busola invizibilă este Hristos. Este biroul adevărului. Acolo vom găsi orice explicaţie, orice instrucţiune. Întrebaţi mereu la acest birou: “Ce este viaţa mea? Unde este calea ei? Am căzut, ce voi face acum?”

Răspunsul va veni la fel ca bunului samaritean care a pansat rănile celui căzut între tâlhari.

Vă plângeţi de singurătate, de exil, de lipsa de prieteni, de lipsa de pace şi de familie? Aceasta pentru că vă mărginiţi la aerul pe care îl respiraţi şi la pământul pe care îl călcaţi sub picioare. Această limitare în spaţiu şi în timp a uneia din cele mai nobile aspiraţii omeneşti este aproape singura cauză a tuturor suferinţelor şi nostalgiilor omului.

4. Dacă L-am iubi pe Dumnezeu, nu ne-am mai simţi niciodată singuri şi izolaţi

Noi înşine e ne izolăm, şi dorul acela de ceva nelămurit, acel inexplicabil omenesc este tocmai depărtarea omului de Dumnezeu. Numai El poate completa inima noastră. Fără El nimeni şi nimic pe lume nu ne poate satisface pe deplin.

Cine L-a găsit pe Dumnezeu şi trăieşte cu El în unire permanentă, acela nu mai este singur nicăieri, în cea mai neagră închisoare şi în cel mai îndepărtat colţ de lume în care ar fi forţat să trăiască. Patria lui, familia lui, va fi acolo unde va fi Prietenul Dumnezeiesc, în Duh, nu în spaţiu şi în timp.

În orice clipă a vieţii suntem stăpânii soartei şi ai destinului nostru. Acea fatalitate a scepticilor este o ignoranţă a celor leneşi. Nimic nu este determinat, în afara liberului nostru arbitru. Din comoditate, acuzăm destinul de erorile comise de noi înşine. A te supune orbeşte fatalităţii echivalează cu o sinucidere a sufletului. Înseamnă o renunţare la luptă, la viaţă deci, la progres. Înseamnă o stagnare, chiar un regres. Fataliştii sunt cei slabi, cei fără voinţă, incapabili de iniţiative, de efort spiritual. Cei tari îşi reîmprospătează mereu puterile din izvorul de viaţă, de apă vie al lui Hristos, acel izvor nesecat de desăvârşire. Aveţi puţină bunăvoinţă la început şi ea va veni mai multă, va creşte în voi, va deveni o forţă creatoare. Cereţi, nădăjduiţi, şi certitudinea vă va fi dată.

Răceala altora nu este decât reflectarea propriei noastre răceli, a propriei noastre indiferenţe. Alături de un foc aprins nu poate exista răceală, cum nu poate exista căldură alături de un aisberg. După măsura dragostei voastre, voi degajaţi căldură sau frig, iar cei care vă înconjoară suportă căldura sau răceala voastră. Se prea poate ca în drumul vostru să întâlniţi fiinţe reci, rigide şi

5

indiferente, dar dacă ele rămân tot aşa în contact cu voi, înseamnă că dragostea voastră nu este veritabilă. Iubirea mare, sinceră, încălzeşte tot ce întâlneşte, şi nimeni şi nimic nu poate rezista acestui foc dumnezeiesc. Astfel că voi, cei care vă credeţi singuri, lipsiţi de iubirea aproapelui vostru, verificaţi mai întâi măsura iubirii voastre pentru ceilalţi, şi reaprindeţi această iubire. Atunci îi veţi atrage în jurul vostru pe toţi. Vor veni sa se încălzească la focul iubirii voastre. Deci de voi depinde dragostea aproapelui. “Ceea ce doriţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le voi lor mai întâi!”

Atunci când constataţi că vă este lezat orgoliul, când simţiţi o indignare care vi se urcă în gât, un val de întristare, aveţi grijă să nu cedaţi acestui sentiment niciodată! El se va întări pe măsură ce-i cedaţi. Nu lăsaţi să vă scape nici o silabă, căci pentru a-i pedepsi pe alţii pentru un afront ce vi se pare că vi s-a făcut, voi vă pedepsiţi în primul rând pe voi, vă otrăviţi inima, vă alimentaţi mândria, care începe să crească. Şi mai ales nu rumegaţi întristarea voastră, chiar dacă aţi reuşit să păstraţi tăcerea. Prezentaţi-vă în faţa celor din jur cu o faţă zâmbitoare, senină, deschisă, fără ascunzişuri; veţi face minuni. Orice bucată de gheaţă se va topi în faţa surâsului vostru.

Niciodată să nu daţi ordine pe un ton brusc ăi aspru. Să nu credeţi că aceasta inspiră autoritate celor prezenţi. Omul brutal este întotdeauna un slăbănog în fond, lipsit de voinţă; el se camuflează prin tonul ridicat. Fiţi calmi şi veţi culege liniştea. Întotdeauna o voce binevoitoare atrage serviciile tuturor.

Dacă voi sunteţi cei bruscaţi, gândiţi-va că, rămânând calmi, sunteţi cu mult superiori interlocutorilor voştri. Totuşi, chiar sunteţi întotdeauna străini de brutalitatea altora? Oare nu tot voi aţi provocat-o, cu un cuvânt înţepător, cu un gest ostentativ? Dacă conştiinţa nu vă reproşează nimic, a răspunde pe acelaşi ton pentru a vă apăra înseamnă să complicaţi inutil discuţia şi să vă înveninaţi inima. Iar dacă totuşi vă simţiţi vinovaţi, tăcerea este şi mai eficace. O victorie interioară, secretă, înseamnă mult mai mult decât o victorie în gesturi şi în cuvinte stridente.

Mânia însă este o adevărată beţie. Omul furios devine inconştient de faptele sale. Milioane de celule nervoase sunt mobilizate şi distruse. Într-un acces de furie, omul nu mai este decât o caricatură a lui însuşi. Un demon se instalează în inima lui. Furia este contagioasă, ea atrage furia altora; un minut este suficient pentru a dărâma ceea ce a fost zidit ani de zile. Furia este un exploziv periculos. Efectele ei sunt totdeauna dezastruoase şi de lungă durată.

5. Faceţi toate lucrurile din iubire şi toate vi se vor părea uşoare

Încercaţi zi de zi să înlăturaţi micile voastre nemulţumiri, pentru a preveni astfel un acces de mânie violentă. Stăpâniţi-vă permanent nerăbdarea. Acolo unde este iubire, mânia nu mai are loc. Sorbiţi iubirea din izvorul divin, iar când vă veţi umple inimile cu ea, veţi deveni inaccesibili furiei altora, pe lângă voi poate trece orice uragan de furie. Voi sunteţi în adăpostul inimii voastre. Nefiind cu nimic alimentată-cu nici o replică, ci din contră, cu dragoste-mânia va pieri.

Ura nu există acolo unde este iubire, precum nu este întuneric acolo unde există lumină. Ura nu trăieşte decât acolo unde este lipsă de iubire. Scoateţi orice strop de ură din inima voastră şi nu o veţi mai vedea nici la ceilalţi!

Umpleţi-vă de Iubirea Dumnezeiască! Veţi deveni ca un magnet al iubirii, veţi atrage toate inimile şi ura nu va mai exista niciodată în jurul vostru. Nimeni nu va mai avea vreun motiv să vă urască. Intoleranţa voastră faţă de ceilalţi este cauza tuturor neînţelegerilor, a certurilor, a revoluţiilor, a războaielor.

Îngăduinţa este o imensă virtute individuală şi socială. Prin intoleranţă închidem orice poartă a înţelegerii frăţeşti, iar prin toleranţă deschidem toate porţile iubirii. Ordinea socială nu este decât un perpetuu schimb între oameni, o cerere şi o ofertă permanentă. Cine nu oferă nu primeşte, opreşte evoluţia şi progresul societăţii. Omul nu a fost creat pentru a trăi singur, ci în colectivitate,

6

iar progresul lui spiritual nu poate avea loc dacă nu există armonie colectivă. Chiar în singurătate, omul se gândeşte permanent la semenii săi, la relaţiile sale sociale cu ei.

Ca să înlăturăm ciocnirile neplăcute cu unii dintre ei, trebuie să-i considerăm ca pe nişte ziduri, de care ne vom izbi cu atât mai dureros cu cât ne vom arunca cu puteri mai mari asupra lor. Depinde de viteza, de încăpăţânarea şi de violenţa cu care ne izbim de zid, dacă vom suferi sau nu. Zidul nu ripostează decât după felul în care îl tratăm. În loc să folosim inteligenţa şi înţelegerea şi să ne facem un sprijin din zid, o apărare, noi îl transformăm în călău.

Fiecare trebuie să se preocupe numai de el însuşi. Dacă fiecare ar aştepta să facă binele numai dacă semenul lui îl face întâi, nu ar mai exista nici un progres în omenire. Şi noi suntem nişte ziduri pentru alţii, si din efortul continuu al fiecăruia se naşte înţelegerea comună.

Noi în general suntem amabili şi binevoitori cu străinii, în timp ce cu cei apropiaţi din familia noastră suntem duri şi lipsiţi de maniere, egoişti şi tirani. Vrem să fim menajaţi şi să nu ni se atragă atenţia asupra nici unui defect. Dacă însă aţi încerca, de dimineaţa până seara, o gimnastică a iubirii şi a voinţei, a tactului şi a inteligenţei, aţi deveni cu timpul o forţă căreia nimeni nu-i va mai putea rezista. De unde să câştigaţi puterea şi rezistenţa? Mândria este cea care vă opreşte să o faceţi numai din iubire. În fond, acesta este singurul secret de a reuşi, iubirea; o singură formulă de izbândă, iubirea; o singură pârghie a vieţii, iubirea. Faceţi toate lucrurile din iubire şi toate vi se vor părea uşoare. Trataţi toţi oamenii cu dragoste şi toţi vă vor deveni prieteni.

Abordaţi toate evenimentele cu iubire. Deschideţi ochii plini de dragoste asupra universului şi universul va privi cu aceiaşi ochi. Mergeţi deci către Prietenul Dumnezeiesc, care nu este altceva decât Iubirea Universală în adâncul inimii voastre. Identificaţi-vă cu această iubire! Faceţi din respiraţia voastră zilnică şi atitudinea fiinţelor şi lucrurilor din jurul vostru se va schimba radical.

Când vă aflaţi pradă unei adversităţi, nu acuzaţi nici destinul, nici providenţa, ci cercetaţi unde anume aţi greşit. Atâta timp cât nu veţi renunţa la greşelile voastre, viaţa vi se va părea greu de suportat şi adversarii de neînvins.

Atunci când sunteţi enervaţi-probă a slăbiciunii voastre-când un gest, un zgomot, un obstacol oarecare vă calcă pe nervi, respiraţi adânc şi foarte încet, apoi relaxaţi-vă muşchii, fără să vorbiţi. Puneţi o barieră între voi şi obstacol, forţaţi-vă să nu mai pricepeţi nimic, fixaţi-vă atenţia în altă parte, şi cea mai sigură liniştire este...crucea lui Hristos. Retrăiţi mental toată agonia Lui, şi enervarea voastră va pieri.

Convieţuirea oamenilor ar fi mult mai simplă şi mai armonioasă dacă mândria ar fi lăsată la o parte, dacă fiecare s-ar sili în interesul celorlalţi, precum furnicile. Oamenii însă, în tot ceea ce fac, vor să-şi manifeste superioritatea; aceasta este singura lor grijă în toate acţiunile întreprinse. Dar, în fond, dacă ei s-ar gândi care este avantajul pe care realmente îl dobândesc din această atitudine, ar constata că pentru o satisfacţie de o clipă a mândriei şi a vanităţii îşi provoacă mii de răni secrete. Cel care are o mândrie exagerată, acută, este veşnic ca un jupuit de viu, într-o veşnică dispută cu oricine, nemulţumit de orice, iar inima lui este o rană permanentă.

6. Defectele altora nu sunt decât reflectarea propriilor noastre defecte

Mândria este un microb periculos şi extrem de contagios. Pentru a scăpa de el este nevoie de o practică şi o perseverenţă îndelungată. A pune frână în fiecare zi oricărei nerăbdări, enervări, nelinişti, a substitui amorul spiritual amorului propriu, aceasta este metoda sigură de vindecare şi distrugere a acestui microb. Aşteptarea, răbdarea, reprezintă piatra de încercare a sufletelor mari, în lupta lor cu mândria.

În loc de a reprezenta un motiv de enervare, aşteptare să devină o gimnastică spirituală. O aşteptare febrilă este destructivă, în timp ce una caldă şi încrezătoare este constructivă. A aştepta este egal cu a spera, deci o aşteptare este un act de credinţă. Nu există moment mai indicat şi mai

7

prielnic de a face loc în inima şi mintea noastră lui Dumnezeu, decât clipele în care suntem nevoiţi să aşteptăm. În timpul preocupărilor noastre nu ne putem concentra asupra lui Dumnezeu. Când aşteptăm însă, nici un alt raţionament nu ne împacă cu aşteptarea noastră, numai Dumnezeu singur ne linişteşte.

Oricare ar fi tipul de aşteptare pe care îl suportăm, trebuie să ne convingem pe deplin şi să avem certitudinea că ceea ce urmează să se întâmple nu se va întâmpla decât la ceasul cuvenit şi că orice s-ar întâmpla nu poate fi decât spre binele nostru, chiar dacă aparent se prezintă sub o formă neplăcută. Toate evenimentele sunt pregătite de Dumnezeu spre binele nostru spiritual, spre progresul şi desăvârşirea noastră. Mai ales durerile şi suferinţele noastre nu fac decât să cureţe inima de egoism şi de ambiţii.

În loc de a constitui timp pierdut, clipele de aşteptare pot deveni cele mai însemnate clipe, pline de bogăţie spirituală. Omul poate să extragă din tot ceea ce-l înconjoară utilul şi vătămătorul, binele şi răul, adevărul şi falsitatea, după inima lui. Atitudinea exterioară a omului îi afectează sufletul, iar ceea ce afectează sufletul afectează şi materia. Acestea se influenţează reciproc în ce priveşte stările omului, trupeşti sau sufleteşti. Dacă ambele merg în acelaşi sens, puterea omului este mare. Fiecare om îşi are greutăţile lui personale. Crucea lăsată de Dumnezeu este potrivită pentru puterile fiecăruia. Cele mai grele sunt cele secrete. Ceea ce ni se pare că este o sarcina grea pentru noi este tocmai ceea ce ne ajută sufletul şi ne obligă la efort, ne face să înţelegem rolul nostru, ne sunt necesare.

Magia vie a dragostei este puterea miraculoasă ce schimbă calculele complicate în soluţii simple, care luminează lucrurile obscure şi face ca totul să devină clar şi uşor de împlinit. “Luaţi jugul Meu, el este uşor!” Binecuvântaţi controversele cu ceilalţi, ocazii care vă permit să vă exersaţi toleranţa. Cei care vă contrazic sunt adversarii amorului vostru propriu, deci auxiliarii şi ajutătorii dragostei dumnezeieşti. Ei vă aduc un mare serviciu, deşi îşi fac lor înşişi un mare rău, căci îşi cultivă amorul lor propriu. Din contraziceri iese întotdeauna ceva bun de învăţat. Profitaţi de cei care vă contrazic pentru a vă transforma ideile învechite. Defectele constituie un element de perfecţiune şi de progres, un motiv de luptă permanentă, o ocazie de a ne perfecţiona continuu.

Defectele altora nu sunt decât reflectarea propriilor noastre defecte. Tot ce vedem rău la alţii nu este decât imaginea noastră proprie. Ar ajunge să eliminăm greşelile noastre pentru a nu mai vedea greşelile celorlalţi. În aceasta constă secretul relaţiilor cu semenii noştri.

Cu cât un om are mai multe neputinţe, cu atât el găseşte mai multe la ceilalţi şi îi judecă continuu. Cel ce şi le înfrânează pe-ale sale, nu le mai vede pe-ale celorlalţi.

Refugiaţi-vă din ce în ce mai mult în templul sufletului vostru şi veţi ieşi din lumea neputinţelor! De câte ori vă înălţaţi sufletul spre Hristos, acesta se purifică de patimi. Dacă vă schimbaţi radical atitudinea interioară, modul vostru de gândire, suprimaţi în acelaşi timp orice cauză a conflictului cu aproapele. Este de-ajuns ca unul din parteneri să cedeze pentru ca orice discordie să înceteze. Adaptaţi-vă deci oricui, pentru a nu vă certa cu nimeni! Nu trăiţi în dezordine şi în plictis! Munca ordonată şi constructivă este cea a gândurilor bune, pline de încredere în unicul apărător. Dezbinarea cu o singură creatură a lui Dumnezeu constituie un obstacol în calea unirii cu Dumnezeu.

Scopul omenirii este unitatea în desăvârşire. Niciodată nu trebuie să atentăm la unitatea colectivă, stârnind vreun conflict cu fraţii noştri. Orice dezbinare opreşte elanul spre desăvârşire. În viaţa materială, ca şi în cea spirituală, unirea este totul. Atracţia, gravitatea sunt legi ale unirii şi conduc la armonia sferelor. Existenţa noastră întreagă este o datorie morală cu care, recunoscând-o, ne îmbogăţim.

Eşecurile sunt o binecuvântare pentru noi. Viaţa este făcută din acţiune şi reacţiune, acestea completându-se una pe alta şi neputând exista separat, una fără alta. Pozitivul şi negativul formează ritmul mişcării şi al energiei vieţii. Aşadar eşecul nu trebuie deplâns, ci considerat ca inevitabil şi necesar. Datoria noastră este să fructificăm şi eşecul şi succesul. Însă succesul nu-l

8

putem fructifica atât de bine ca eşecul. Succesul este o forţă gata oricând să facă să izbucnească mândria noastră, în timp ce eşecul constituie întotdeauna o învăţătură de minte. Analizaţi-vă deci eşecurile! Adresaţi-vă Marelui Contabil, chemaţi-L cu voce tare, cu toată conştiinţa!

Cei îmbunătăţiţi îşi consideră eşecurile materiale ca pe nişte succese spirituale, iar succesele materiale ca pe nişte eşecuri spirituale. Aceştia au dobândit adevărata inteligenţă. Noi ne provocăm singuri încurcăturile, pentru că trăim fără a-L lua în calcul pe Dumnezeu. Acolo unde ea funcţionează se restabileşte echilibrul.

Alături de Prietenul Dumnezeiesc nu este cu putinţa să ne mai fie frică, şi cel ce nu mai are frica, nu mai are obstacole. Lucrurile care pentru un om obişnuit constituie obstacole, pentru un om îmbunătăţit nu reprezintă altceva decât trepte spre cer.

Tot ceea ce există în natura materială, a fost creat pentru un anumit echilibru. Nu abuzaţi de nimic, triaţi totul! Analizaţi tot ceea ce faceţi! Echilibrul nu se va distruge şi pacea va domni în voi. Excesele de orice fel strică echilibrul. Nu evenimentele şi constrângerile din afară ne oprimă, ci propriile noastre obiceiuri. Chiar şi obiceiurile bune sfârşesc prin a fi nocive atunci când ajung să stopeze iniţiativa şi facultatea de a decide.

7. Cel nemulţumit cu ceea ce are este sclavul vieţii materiale

În orice clipă trebuie să fim stăpâni pe obiceiurile noastre, gata de a le schimba, dacă alte gânduri noi şi nobile ne îndeamnă. Omul nu este o maşină care se reglează odată pentru totdeauna, ci un organism viu, care se adaptează evenimentelor. Faţă de obiceiurile rele trebuie să fim stăpâni pe noi înşine.

Accidentele nu sunt decât efectele unor stări de lucru defectuoase. Este foarte posibil să le evităm, modificând atitudinea noastră interioară. Nu este Dumnezeu Cel care se răzbună pe noi, ci noi înşine facem aceasta. Există un fel de a coopera cu legile naturale. În prima clipă a accidentului, să ne întrebăm întotdeauna: ce am făcut rău şi incorect?

Cel nemulţumit cu ceea ce are, care veşnic doreşte altceva, este sclavul vieţii materiale. Cel care se mulţumeşte însă cu puţin, cu ceea ce are, rămâne stăpân pe existenţa lui, căci este stăpân pe trupul lui. În fond, nevoia cea mai mare a oamenilor este nesaţul după surplus. Îndată ce renunţăm la artificii, totul devine îndestulător, căci nevoia este mai mult o chestiune de imaginaţie decât de realitate. Nevoia este incompatibilă cu credinţa. Cel ce crede cu adevărat niciodată nu-şi face griji pentru nevoile lui viitoare. El Ştie că Dumnezeu se îngrijeşte de soarta lui dacă, la rându-i, munceşte cinstit şi trăieşte după voia şi legile lui Dumnezeu. “Nu vă îngrijiţi de ceea ce veţi bea, veţi mânca, vă veţi îmbrăca! Căutaţi împărăţia lui Dumnezeu şi toate celelalte se vor adăuga vouă!” Să căutăm împărăţia pentru ca să ni se dea belşugul vieţii ar fi un egoism şi un calcul interesat, iar credinţa ar fi o ipocrizie.

Nu vă îngrijiţi de ceea ce va fi mâine! Inevitabil trebuie să căutăm împărăţia lui Dumnezeu, să o zidim în inima noastră, si atunci sigur va veni belşugul peste noi, în sensul că vom fi mulţumiţi cu ceea ce avem.

Dumnezeu este Acela care stabileşte mersul evenimentelor, al fenomenelor naturii, al marilor cataclisme naturale şi al tuturor calamităţilor.

În aceste clipe grele, sprijinul şi nădejdea noastră vor fi numai la Hristos, credinciosul nostru Prieten. Dacă avem obiceiul să ne ghemuim la pieptul Lui in clipele de mari încercări, ne vom simţi apăraţi de El. Ajutorul Lui va consta în curajul pe care-l vom avea de a privi in faţă, fără frică, orice pericol. De ce să căutăm salvarea acolo unde ea nu mai poate fi? De ce să neglijăm adevărata salvare a sufletului nostru?

9

“Rugaţi-vă neîncetat”! Planurile lui Dumnezeu sunt ascunse şi tot răul aparent este spre curăţirea şi desăvârşirea minţilor omeneşti. Nenorocirile se află în noi înşine, nu în afara noastră.

Vă plângeţi de o fire şi de un caracter sensibil, de un temperament pesimist, pe care natural le aveţi. Mai bine spuneţi că vă complaceţi în acest fel de a fi şi acuzaţi natura. Orice temperament se poate schimba prin voinţă, prin luptă, prin muncă zilnică. Nu mai persistaţi deci în atitudinea voastră destructivă, în a vă menţine caracterul vostru mohorât, care va face să nu înceteze nenorocirile.

Când sunteţi lovit în demnitate, în afecţiune şi în sănătatea voastră, plecaţi-vă în faţa lui Dumnezeu şi strigaţi către El: “Tată iubit, care m-ai creat şi nu doreşti pieirea mea, a lucrării mâinilor Tale; întoarce-mi ochii şi mintea de la durerea mea! Acoperă-mi privirea, ridică-mă, încălzeşte-mă, împrăştie-mi suferinţa din inimă!”

8. Nici Dumnezeu Însuşi nu vă judecă, ci faptele voastre vă judecă

Trebuie să iertăm calomnia. Toţi sunt mai mult sau mai puţin purtători de calomnii, difuzori de ştiri necontrolate, purtători ai bârfelor, ai zvonurilor rele. Cel ce pleacă urechea şi primeşte acuzaţiile ce se aduc aproapelui său, este el însuşi un calomniator. Trebuie întotdeauna să contrazicem calomniile. Tăcerea şi indiferenţa reprezintă complicitate la calomnie. Calomnia este o încercare şi nobleţea omului se vădeşte în felul în care primeşte calomnia. Iisus Însuşi a fost calomniat. Printr-o viaţă curată însă, alungăm calomnia. Răutatea oamenilor o privim numai dintr-o latură, totdeauna considerându-ne pe noi victime. În realitate, răutatea altora nu este decât reflectarea propriei noastre răutăţi. Atitudinea celor răutăcioşi ne serveşte drept oglindă. Puneţi-vă întotdeauna în locul celor aşa-zişi răi şi încercaţi să raţionaţi în felul lor. Dragostea celorlalţi vizavi de voi este şi ea tot oglinda dragostei voastre.

Începeţi prin a suprima răutatea voastră personală, egoismul vostru, şi ele vor dispărea din restul universului.

Care este acela care n-a judecat niciodată pe nimeni’?

Vă supără când despre voi se spune tot ceea ce spuneţi voi despre alţii. Nu vreţi să fiţi judecaţi, dar voi de ce judecaţi pe alţii? Şi ce vă pasă, în fond, de judecata oamenilor? Nici Dumnezeu Însuşi nu vă judecă, ci faptele voastre vă judecă. Vă irită judecata altora’? Este returul pe care îl încasaţi la judecăţile voastre asupra altora. “Vorbirea voastră să fie da, da şi nu, nu! Restul vine de la cel rău”.

Minciuna nu există decât în imaginaţia voastră. Totul depinde de interpretarea pe care o daţi voi universului, de traducerea pe care o faceţi în conştiinţa voastră şi în limbajul vostru omenesc.

De câte ori sunteţi tulburaţi, neliniştiţi şi nenorociţi, înfricoşaţi şi descurajaţi, vă aflaţi pe terenul minciunii, iar de câte ori sunteţi calmi, liniştiţi, încrezători, atunci sunteţi pe terenul adevărului. Chemaţi Prietenul, acest ocean dumnezeiesc! Nu există pe lume decât un singur dispreţ pe care trebuie să-l aveţi: acela pentru voi înşivă. Cât priveşte dispreţul ce vine de la alţii, să zâmbiţi şi să uitaţi, şi în nici un caz să nu replicaţi.

A dispreţui pe cineva, oricare ar fi gradul de evoluţie al unei fiinţe, înseamnă a-L dispreţui pe Însuşi Creatorul, autorul acestei fiinţe.

Visele urâte sunt o reflectare a conştiinţei. Când sufletul se retrage din corp, viaţa lui spirituală devine intensă, el simte cu o forţă accentuată binele şi răul. În aceasta constă cu adevărat fericirea celor aleşi şi condamnarea celor răi, căci sentimentele dobândesc în afara materiei o amploare neobişnuită, care încântă sufletul până la extaz sau îl cufundă în oroare.

Acolo unde este Dumnezeu nu există coşmaruri, nu există false viziuni, ci adevărata pace!

10

Blestemul decurge din păcate. Acestea sunt responsabile de dezordinile morale ale vieţii. Ideea de blestem, ca şi cea de răzbunare, sunt nedemne de Dumnezeu. Numai omul este capabil de aşa ceva. Rolul lui Dumnezeu nu este acela de răzbunător redutabil, ci de a fi un conducător al unei creaţii imperfecte, corupte, spre perfecţiunea veşnică, printr-un permanent progres. Tot ce contrariază această evoluţie, acest torent spre desăvârşire este zdrobit în cale, tocmai pentru încercarea lui de a se opune. Nimeni nu este blestemat decât de el însuşi şi fiecare adună ceea ce a semănat. Fiecare acţiune a noastră provoacă automat o consecinţă, un efect, o reacţie. Tot ce vă atinge vine tot de la voi. Voi sunteţi şi emiţătorii şi receptorii propriilor voastre unde. Dăruiţi iubire, primiţi iubire-şi invers. Sunteţi răspunzători de tot ce vi se întâmplă. Fericirea sau nenorocirea ni le pricinuim singuri. Desigur, este mai comod să acuzăm pe alţii de răutate şi pe Dumnezeu de nedreptate. Dacă am considera altfel lucrurile, ne-am da seama că ceea ce am socotit drept o pedeapsă sau o răzbunare a lui Dumnezeu nu este de fapt decât un avertisment.

9. Adevăratul om din noi nu este nici cel al acţiunii noastre, nici cel al vorbelor, ci cel al gândurilor noastre

Abuzul de orice fel este dăunător omului. Nici chiar dorinţele sexuale nu sunt condamnabile în sine, căci ele au un impuls natural al organismului, lăsat de Dumnezeu. Dar ele trebuie controlate, dirijate, îndreptate spre ţeluri mai nobile, şi toată energia disponibilă trebuie folosită într-o muncă constructivă, transformând impulsul sexual în artă, în creaţie, chiar în eroism. Cine caută să suprime cu forţa aceste porniri nu face decât să comprime un exploziv puternic, care oricând se poate declanşa în mod periculos. Iar cine crede că rezolvarea constă în satisfacerea până la saturaţie a acestor instincte, nu reuşeşte decât să-şi moleşească voinţa şi să-şi pângărească sufletul.

Prietenul Dumnezeiesc cunoaşte nevoile şi slăbiciunile noastre. El ne împrumută imensa Lui virtute, cunoştinţa Lui exactă, înţelegerea Lui totală. El este un fel de rău tainic, în care sufletul omului se scufundă şi se reîmprospătează. Nu vă mai luptaţi singuri cu voi înşivă deci, ci fiţi alături de Puritatea Însăşi.

Nu vă speriaţi de fantomele imaginaţiei voastre, nu alungaţi cu forţa gândurile obsedante, pentru că nu vor pieri, ci chemaţi-L pe Dumnezeu chiar fără să vă concentraţi prea tare. Chemaţi-L însă mereu, ca un leitmotiv, mecanic-Dumnezeule, Hristoase Dumnezeule, Hristoase Dumnezeule-până ce obsesia va dispărea.

Stăpânul vine totdeauna la apelul vostru disperat. El umple încet mintea voastră şi nici o obsesie nu mai rezistă. Adevăratul om din noi nu este nici cel al acţiunii noastre, nici cel al vorbelor, ci cel al gândurilor noastre. Omul este ceea ce gândeşte, nu ceea ce arată. Gândirea este un dar dumnezeiesc. Este puterea universului. Omul creat “după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu” este dăruit cu darul gândirii, ca şi Dumnezeu. El gândeşte asemenea lui Dumnezeu, cunoaşte binele şi răul. Dintre toate creaturile, doar omul a fost înzestrat cu cea mai minunată zestre, iar noi o neglijăm, o risipim, o folosim la întâmplare, ba chiar o lăsăm într-un colţ, neutilizată. Orice energie poate fi folosită, fie pentru a construi, fie pentru a distruge. Forţa gândirii poate fi pusă în slujba virtuţii sau a viciului, a răului sau a binelui. Puterea gândirii este superioară oricărei puteri naturale, căci ea este cauza celorlalte. Tot ceea ce există în universul vizibil este născut prin miracolul gândirii, care a conceput totul în universul invizibil mai întâi. Ideea este tatăl şi mama oricărei apariţii, oricărei forme. Ideile nu ne aparţin decât un moment, apoi ele sunt împrăştiate în lume. Bune sau rele, avem puterea să le acceptăm sau nu. Dacă le-am aprobat, ele ne devin legitime şi cresc nemăsurat de mult, după ardoarea noastră. Fug în afara noastră, iradiază din noi cu o viteză de milioane de ori mai mare decât viteza luminii. Aceste idei migrează, dar nu cum dorim noi, ci în toate direcţiile, ca nişte săgeţi ce pătrund în alte creiere omeneşti, şi acolo se amplifică şi mai mult, fie în bine fie în rău. Responsabilitatea pentru ideile care pornesc de la noi este enormă. Culpabilitatea noastră este limitată în domeniul cuvintelor, dar este nesfârşită în domeniul gândirii; acolo este universală şi continuă. Când o idee rea vă vine în gând, îndepărtaţi-o fără duritate, încet, înlocuind-o cu o alta mai bună, şi concentraţi-vă asupra acesteia.

11

Nimeni nu scapă de gânduri rele, apăsătoare, ruşinoase, care dau târcoale minţii omeneşti neîncetat. Acesta este războiul nevăzut. Nu suntem vinovaţi de ideile urâte care ne vin, dar ne facem vinovaţi pentru acceptarea şi rumegarea lor.

Hristos ne spune că omul păcătuieşte cu gândul; poftim la ceea ce nu este al nostru şi păcatul este ca şi făptuit. Ideile urâte nu staţionează decât în inima celui gol de iubirea dumnezeiască. Acolo unde este vid, gândurile negre se instalează; acolo unde este plin de iubire şi lumină, gândurile urâte nu mai au loc. Nu faceţi din creierul vostru un azil al gândurilor urâte care trec prin el.

Trupul omenesc este necesar sufletului. Nu trebuie să-l lăsăm să decadă, să se ofilească. Laşitatea morală, scepticismul degradează trupul, şi suntem responsabili de această decădere. Ceea ce ne lipseşte este interesul în acţiune, energia şi ardoarea de a trăi.

Să ne imaginam că viaţa nu se va sfârşi niciodată, că nu vom muri niciodată. Trupul nostru este ca o haină care, pentru copilul care creşte, se lărgeşte pe măsura lui, devine perfectă pe adulţi şi se uzează pe cel bătrân. Or, în clipa în care o haină s-a uzat, ea ne face mult mai multe servicii-nu ne mai jenează, nu ne mai temem că o murdărim sau că rupem şi orice muncă grea o putem face cu ea, cu multă uşurinţă.

Există o artă a vieţii, pe care de obicei nu ne-o însuşim decât în clipa în care trebuie să părăsim viaţa. Însă cei care ştiu să o practice încă din tinereţea lor, extrag din ea efecte miraculoase. Nimic nu-l mai tulbură pe omul înţelept în înserarea vieţii sale. El părăseşte vechea lui haină uzată fără nici un regret, deoarece i-a adus multe servicii, şi adoarme fericit în noaptea pământească, pentru a se trezi în aurora dumnezeiască, unde nu mai este acoperit decât de duh.

Ceea ce noi numim degradare fizică este tocmai pregătirea unei noi vieţi. În clipa în care ni se pare că vom pierde totul, de fapt suntem pe cale de a cuceri totul. Când ni se pare că vom uita totul, suntem aproape de cunoaşterea totală, de aflarea adevărului unic.

l0. Prin durere să legăm sufletele noastre şi trupurile de Hristos Cel răstignit

Voi, care vă necăjiţi pentru micile voastre defecte fizice, de ce nu căutaţi în voi şi darurile lui Dumnezeu? Căci El a compensat totul. Acolo unde a dăruit lipsuri trupeşti, a dăruit în schimb daruri duhovniceşti, şi invers. Voi suferiţi pentru că trăiţi o viaţă pur materială, superficială, în neglijenţa voastră profundă, care totuşi vibrează în voi. Tot ceea ce vedem cu ochii şi simţim cu simţurile este iluzoriu şi lipsit de realitate, în întregime pieritor. Viaţa adevărată este cea spirituală, ea este nemuritoare. Nu întotdeauna se poate reface o frumuseţe fizică, dar oricând se poate reface o frumuseţe spirituală-singura pe care timpul nu poate s-o îmbătrânească şi s-o uzeze, singura adevărată. Toate infirmităţile nu sunt decât în aparenţă, dar logica omenească bazată numai şi numai pe interese materiale le consideră astfel.

Dumnezeu a lăsat un echilibru în creaţia Sa, orice micşorare a trupului omenesc aduce cu sine o creştere corespunzătoare a sufletului.

Durerea fizică măreşte sensibilitatea spirituală, neputinţa trupului rafinează sufletul şi îl pregăteşte pentru lucruri înalte, dar cu o condiţie: să nu se revolte împotriva infirmităţii sale, să nu se întristeze, să nu pună deci preţ pe aparenţă, pe plăcerile trupeşti, pe care ar fi putut să şi le împlinească fiind normal, ci din contră, să accepte, să primească ca pe un ajutor, ca pe un dar, orice handicap.

Cine ştie să-şi exploateze infirmităţile poate face din ele cele mai mari instrumente de viaţă. Pentru ca un om sa ajungă la adevărata înţelegere a intereselor lui spirituale şi să intre pe poarta vieţii, are nevoie de o lungă experienţă în general, bazată pe o serie de suferinţe şi eşecuri.

12

Voi, infirmii din naştere, vă găsiţi de la începutul vieţii voastre în starea unei maturităţi spirituale, pe care mulţi oameni normali sunt incapabili să o ajungă, sau o ating doar după foarte multă experienţă. Dacă aţi putea înţelege cu cât sunteţi voi mai bogaţi decât alţii şi mai aproape de inima dumnezeiescului Prieten!

Boala nu este un fapt precis, ci o stare trecătoare. Aceasta înseamnă că nu există boală, ci numai bolnavi, adică cei ce-şi creează singuri boala, fie prin autosugestie, fie prin eroare. Boala este o încercare sau o prevenire, o corecţie. Orice gest defectuos, orice idee greşită, tulbură sufletul. Vibraţiile sufletului rup echilibrul fluidic-care, astfel, fiind în stare de dezordine, afectează trupul.

Trupul nostru este o maşină perfect organizată, însă noi o administrăm prost, nu o folosim după sfaturile creatorului ei şi de aceea se strică. Din fericire, această maşină genial construită se adaptează la orice, ba chiar se repară singură. Doar printr-o neîndemânare persistentă şi printr-o încăpăţânare incurabilă reuşim s-o distrugem.

Să deschidem ochii şi să înţelegem că acest trup omenesc e făcut pentru a trăi după legile Creatorului, ale lui Hristos deci, iar nu după capriciile noastre. Nici o maşină nu poate fi folosită cu o altă destinaţie decât cea pentru care a fost creată. Greşelile de întreţinere şi de utilizare se fac simţite, mai devreme sau mai târziu, sub formă de boli.

Orice motor revizuit şi reparat poate funcţiona în bune condiţii mai departe. Voi aţi revizuit conştiinţa voastră? Aţi verificat comportarea voastră, sentimentele voastre? Nimeni nu este obligat să sufere în zadar. Toate suferinţele vin ca nişte avertismente, nu ca nişte blesteme. Să nu acceptaţi nici o durere fără a trage învăţăminte din ea, fără a o exploata, fără a învăţa ceva nou din ea. Orice durere trebuie să vă mărească zestrea spirituală. Nimic nu se întâmplă fără motiv. Totul are o explicaţie. Majoritatea bolnavilor habar nu au să tragă vreun folos spiritual din durerea lor, ba încă pierd şi ceea ce au avut. Când nu mai puteţi suporta suferinţa, strigaţi-L pe Prietenul Durerii, încredinţaţi-I Lui chinul vostru şi aveţi nădejde numai în El. Boala cronică este un drum sigur şi direct către Tatăl. Gândiţi şi acţionaţi cum trebuie şi boala şi durerea vă vor fi cruţate.

Din durere se naşte fericirea, cu condiţia ca durerea să fie acceptată ca o cheie a înţelegerii adevărului. Prin durere ne legăm inimile şi trupurile de Hristos Cel Răstignit, desăvârşirea însăşi jertfită.

Un om puternic nu se dezgustă niciodată de nimic. Totul este viaţă, nimic nu trebuie să ne inspire dezgust. Ţie, care eşti un fiu duhovnicesc al lui Hristos Cel Răstignit, să nu-ţi fie silă de spini şi de scuipături. Nu ceea ce suportăm contează, ci felul în care suportăm.

Nedreptatea ce vi se face supuneţi-o lui Hristos. El vă va da răspunsul la dreptatea pe care doriţi să vi se facă. Protestul vostru să fie interior. Lăsaţi mândria ce-şi revendică drepturile să se depună ca o zgură sau ca un mâl la fundul vinului nou.

Puritatea inimii voastre va fi completă când veţi fi înlăturat noroiul din sufletul vostru. Răzbunarea este dreptatea pe care vreţi să vi-o faceţi singuri. Ea atrage după sine altă răzbunare. Nu există oprire. Singurul antidot care pune capăt urii este dragostea. “Iartă-ne nouă, precum şi noi iertăm!” Dar oare iertăm noi în inimile noastre?

11. Veţi cunoaşte atât de bine drumul spre Prietenul Adevărat, încât nu vă veţi mai putea lipsi de prezenţa şi mângâierea Lui permanentă Nu vă legaţi de ceea ce este pieritor-averi, bunuri, viaţă trupească; legaţi-vă de ceea ce este nemuritor, de comoara voastră spirituală, care nu are de ce să se teamă. Cine poate să se refugieze în Iisus Hristos, pe care bineînţeles L-a iubit toată viaţa, acela nu mai vede şi nu mai aude panica lumii din jur, el se sustrage lumii văzute şi trăieşte cu Dumnezeu. Acesta are pace în inimă, chiar şi în mijlocul unei atmosfere de război. El este slujitorul şi colaboratorul Prietenului.

13

Dispoziţia bună sau rea a omului este ca un peisaj al naturii însorit sau furtunos. Surâsul este soarele omului, cel care încălzeşte totul în jurul lui. Buna dispoziţie, iniţiativa spre bucurie trebuie să fie întotdeauna cu noi, pentru a recolta bucuria şi buna dispoziţie de la alţii. Şi ei aşteaptă de la noi. Cine este cel mai dornic de pace şi bucurie, acela să înceapă primul. Un om surâzător este înconjurat de oglinzi şi din toate părţile i se întoarce zâmbetul, el declanşează bucuria tuturor.

Distrugeţi aşadar mândria voastră, căci ea este mama proastei voastre dispoziţii. Iisus a demonstrat în grădina măslinilor că mândria poate fi înlăturată. Dacă Hristos ar fi avut mândrie, s-ar fi scârbit de mulţimea greşelilor noastre şi nu ar mai fi avut atâta milă şi bunătate pentru noi şi mai ales atâta răbdare. El ignoră supărarea, întristarea, ranchiuna. Acesta este secretul forţei Sale dumnezeieşti.

Fiţi asemenea Lui şi veţi face ca El! “Veţi face lucruri mai mari decât acestea!” Folosiţi-vă deci de cei plictisitori şi inoportuni, pentru a vă întări. răbdarea, îngăduinţa, pentru a vă elibera de mândrie. Folosiţi-vă de aceştia, consideraţi-i ca pe nişte instrumente pentru urcuşul vostru duhovnicesc!

Neprevăzutul nu există decât pentru noi, cei ignoranţi în materie de armonie a evenimentelor, a fiinţelor şi a lucrurilor. Totul ni se pare fără motiv, survenit din întâmplare. În realitate, totul are un sens, un scop bine determinat. Dumnezeu a echilibrat totul şi ceea ce savanţii lumii pun pe seama naturii sau a întâmplării, pentru că aparatele lor nu pot înregistra şi explica, are totuşi un sens şi un scop determinat în univers.

Nu vă temeţi! Prietenul invizibil a prevăzut totul şi nimic nu vă poate atinge sufletul, dacă sunteţi de acord cu El.

Cine crede în El nu se miră de nimic. Consideră toate lucrurile, fie plăcute, fie neplăcute, spre binele lui.

Vă plângeţi de nedreptatea altora? Dar voi aţi fost totdeauna drepţi cu ceilalţi? Nedreptăţile pe care le-aţi săvârşit se întorc împotriva voastră, tocmai când vi se pare că nu meritaţi. Nu apelaţi niciodată la dreptatea oamenilor, la tribunalul lor corupt! Nu gemeţi, ci chemaţi-L pe Judecătorul suprem! Ceea ce va hotărî El va fi spre binele şi desăvârşirea voastră.

Neliniştea e dezastruoasă. Nu deschideţi inima voastră nici unui gând tulburător. Nu părăsiţi contactul cu Dumnezeiescul Prieten niciodată. Liniştea inimii voastre nu o puteţi găsi decât la Cel ce nu cunoaşte teama şi îngrijorarea. Lăsaţi-vă în braţele Prietenului, ele sunt fermecate. Obişnuiţi-vă astfel, chiar fără motiv.

Veţi cunoaşte atât de bine drumul spre El încât nu vă veţi mai putea lipsi de prezenţa şi mângâierea Lui permanentă. Vizita voastră va ajunge cu timpul, de la fiecare zi la fiecare clipă, apoi la o permanentă legătură cu El. Cu El veţi trăi şi pacea va fi veşnică în voi. “Nu mai trăiesc eu, ci Iisus trăieşte în mine”.

12. Să nu vă fie frică de moartea însăşi, ci mai degrabă de felul în care trăiţi!

Frica este marea boală universală. Noi ne temem continuu, sub diferite forme. Orice fel de frică (de sărăcie, de întuneric, de păcat, de greşeală, de nedreptate, de opinia publică, de insulte, de lovituri, de fiare, de diavol, de infern, de moarte, de gelozie, de înşelăciune, de viaţa de dincolo, de necunoscut, de supranatural, de calamităţi, de boli, de accidente, de foame şi de sete, de război şi de revoluţii, de fenomene ale naturii, de fantome, de neplăceri, de suferinţe, de hoţi, de singurătate etc., etc.) zace în inima noastră, toată gândirea noastră se alterează şi dezordinea se instalează în noi.

14

Pentru a fi un om liber, trebuie să fi scăpat complet de orice fel de frică. Toate aceste goluri să le umplem cu prezenţa divină! Nu vă temeţi de Dumnezeu! El este dragoste şi bunătate nesfârşită, universală. Iubiţi-L şi din iubire ascultaţi-L, nu din frică! Nu vă temeţi de moarte! Ea nu comportă nici o durere fizică. Ea este o trecere foarte dulce, simplă şi uşoară. Toţi centrii nervoşi se inhibă şi aparenţa de agonie dureroasă este doar pentru spectatori. Chiar când corpul se zbate, muribundul este inconştient de această luptă, el nu simte nici o durere fizică. El moare ca şi când ar adormi. Nu există excepţie de la aceasta. Prin orice tip de moarte ar pieri omul-accident, boală sau uzură-lucrurile se petrec la fel. Moartea este deci o trecere, iar nu o stare de a fi. Ea ne apropie de Dumnezeu, prin abandonarea hainei trupului nostru. Moartea ne redă tinereţea şi libertatea. Omul care moare renaşte la altă viaţă, îşi schimbă haina uzată. Duhul lui se reîmprospătează.

Să nu vă fie frică de moarte, ci mai degrabă de felul în care trăiţi! Moartea vă scapă de toate ispitele şi neputinţele voastre. Moartea este o nouă naştere, iar dincolo, unde ne naştem din nou, este ţara Prietenului pe care L-am iubit în prima noastră viaţă. Acelaşi etern Dumnezeu este peste tot, şi de o parte şi de alta a barierei morţii. Noi trecem această barieră dintr-o ţară în alta, mână în mână cu iubitul nostru Prieten. Toţi avem aceleaşi drepturi la protecţia Prietenului Dumnezeiesc.

Raiul şi cerul sunt deja în inima voastră pe acest pământ. Ele sunt stări care există în noi, iar nu locuri anumite unde ne vom duce. Noi singuri suntem creatorii raiului sau iadului, prin propria noastră vieţuire. Nu există un iad colectiv, ci unul particular fiecărui om. Acele “multe locaşuri” sunt tocmai acele stări speciale fiecăruia, după felul fiecăruia. Prin gândurile noastre şi prin faptele noastre, ne construim noi singuri în noi înşine paradisul sau infernul. “Împărăţia lui Dumnezeu este în voi!”

Aceste împărăţii ale iadului şi ale raiului pe care singuri le-am creat în noi, sunt de natură spirituală şi nu ne părăsesc la moartea trupului, ci dimpotrivă, se amplifică, ne urmează dincolo de bariera morţii şi devin mult mai evidente prin faptul că vom fi mult mai conştienţi de ele. În realitate, raiul este viaţa cu Hristos, plină de fericire, de plinătate, iar iadul este lipsa Lui, care ne va pricinui regretul şi remuşcarea veşnică, acel plânset şi acea scrâşnire a dinţilor, unde viermele ciudei şi focul invidiei nu se vor stinge niciodată.

Nu vă temeţi de diavol! El fiind personificarea răului, adică expresia negativă a gândurilor noastre, oricând poate fi nimicit de gândurile bune inspirate de Iisus Hristos. Răul nu este decât totalitatea gândurilor noastre, a instinctelor şi a viciilor noastre.

Ucideţi viclenia din voi şi veţi ucide diavolul din voi! Iubindu-L pe Prietenul Dumnezeiesc, nu-l mai putem iubi pe vrăjmaşul Acestuia, pe acel ce ne inspiră gândurile rele. “Nu puteţi sluji la doi domni!” Ori Hristos, ori antihrist.

Nu vă temeţi de fantome! Iisus Hristos, Prietenul Dumnezeiesc, spulberă orice viziune, iar teama de vrajă şi farmece denotă neîncredere în puterea Prietenului nostru. Ochiul rău nu este acela care vă priveşte, ci acela cu care voi priviţi universul. Fericirea sau nenorocirea depind de felul în care le concepem noi înşine. Însă de îndată ce ne-am predat cheile inimii Prietenului nostru, El o va inunda de lumină şi toată frica va pieri.

Toate fenomenele naturii cu aparenţe ostile pentru noi ne sunt, în fond aliate. Ce pot face cataclismele, trăsnetele, cutremurul, inundaţiile şi toate nenorocirile împotriva omului care s-a aliat cu Dumnezeu-sau altfel spus, aliat cu natura ascunsă, cu cauza fenomenelor?! El devine astfel superior naturii vizibile, pe care o percepe cu simţurile sale. Credincioşilor Prietenului nu le pasă niciodată de ce se va întâmpla cu trupul lor. Ei ştiu că protectorul lor îi urmăreşte pas cu pas.

Teama de viitor vă otrăveşte prezentul. Atâta vreme cât nu aveţi încredere în viitor, vă veţi scufunda ca Petru în marea şi valurile vieţii. Ce vă interesează ziua de mâine? Mâine este rezultatul zilei voastre de azi. Mâine este consecinţa a tot ceea ce aţi făcut şi aţi gândit azi. Prezentul şi numai prezentul are valoare. El cucereşte viitorul şi şterge trecutul. “Ajunge zilei răutatea ei”. Prezentul se află în puterea voastră. Nu vă preocupaţi de viitor, fiţi concentraţi asupra

15

clipei de faţă. Fiţi blânzi, îngăduitori, curajoşi, aveţi credinţă, fiţi veseli cu speranţele voastre, aveţi pace, încredere, aceasta este datoria voastră. Ziua de astăzi se va îngriji singură de viitor.

Viitorul nu ne interesează, el este al Domnului, şi El ne interzice să ne ocupăm de mersul evenimentelor. Adevăratul prieten al Prietenului trebuie să trăiască într-o nepăsare activă. Nu vă temeţi de oameni! Din cauza acestei temeri s-au născut ipocrizia, neîncrederea, intoleranţa, neînţelegerea între oameni. Fiecare om ar trebui să se bucure de prezenţa celuilalt om, doar sunt egali în faţa Creatorului prin trupul lor de humă şi prin sufletul insuflat de Dumnezeu peste ei. Orice om se îndreaptă spre moarte, ca şi noi; atunci de ce să ne fie frică de un om care nu este decât propria noastră oglindă, cu viciile şi defectele noastre?

Ne este frică de alţii pentru că ne este frică de noi înşine, îi judecăm după cum ne cunoaştem pe noi înşine. Trebuie să avem încredere în oameni, pentru ca şi ei să aibă încredere în noi. Îndoiala faţă de oameni dovedeşte îndoială faţă de Dumnezeu. Orice om are acelaşi Prieten. Oare aţi îndrăzni să vă îndoiţi de prietenii Prietenului? Ar însemna să vă îndoiţi de Însuşi Prietenul. “Iubiţi-vă unii pe alţii, în numele Tatălui vostru, care este în ceruri!”

Teama de fiare nu ar exista în voi dacă fiarele nu s-ar teme de voi. Frica pe care v-o inspiră unele din ele se datorează cruzimii cu care vă purtaţi voi cu altele. Prin neascultare, omul s-a depărtat de natură, şi astfel a fost lipsit de afecţiunea animalelor. Avem deci puterea să subjugăm animalele prin dragoste, în loc să le forţăm şi să le chinuim. Nu fiţi violenţi cu animalele, ci arătaţi-le neîncetat simpatia voastră. Ele vă vor mulţumi în felul lor.

Mulţi sfinţi au trăit în mare familiaritate cu fiarele şi păsările datorită sufletelor lor redevenite curate.

Frica de injurii o au cei care nu Îl au pe Prietenul Divin. De cine vă mai pasă când Îl aveţi prieten pe Dumnezeu? De ce vă mai tulbură insultele altora?! Priviţi lumea cu fruntea sus, plini de încredere, surâzători.

Nu vă temeţi de întuneric, doar aveţi lumina prin Hristos! Sufletul vă luminează calea pe care mergeţi ziua şi noaptea.

Nu vă temeţi de opinia oamenilor. De ce nu aveţi încredere doar în opinia lui Dumnezeu? El este bun şi indulgent, iar oamenii dacă-şi bat joc de voi o fac pentru că şi voi vă bateţi joc de ei. Cei înţelepţi nu-şi fac nici o părere despre fraţii lor şi îi iubesc pur şi simplu, ca fii ai aceluiaşi Dumnezeu, pe care l adoră. Cei nedesăvârşiţi sunt acei care îşi exprimă părerea despre alţii. Orgoliul este cel care îi judecă pe ceilalţi. În concluzie, alungaţi teama, pentru că ea nu este numai o forţă negativă pasivă, ci declanşează o mare forţă distructivă pozitivă. “De ceea ce ţi-e frică nu scapi”. Vă este teamă? De ce nu cereţi mâna şi ajutorul şi apărarea Tatălui Ceresc?! Invocaţi-L în orice loc, în orice clipă; El va fi prezent şi va risipi frica voastră.

Impuneţi-vă tăcere în clipele de mare tulburare, în special inteligenţei voastre, care nu vă mai poate fi de nici un folos. Izolaţi-vă, dacă este posibil, lungiţi-vă şi goliţi-vă conştiinţa de tot. Nu pierdeţi timpul pentru a tria ideile, ci repetaţi neîncetat: “Prietenul meu este aici, nimic nu există pentru mine în afara Lui!” Dacă o altă idee vă vine, alungaţi-o fără discuţie, spunându-vă: “Nu mai gândesc nimic, nu mai exist, mă abandonez lui Hristos, sunt lucrul Lui, fie voia Lui!”

Respiraţi profund, suspinând şi păstraţi în minte numai ideile referitoare la Prietenul vostru iubit. Ascultaţi răspunsul Lui. Va fi întotdeauna un răspuns de pace, de curaj, de speranţă. Nu decideţi nimic singuri. Răspunsul vă va veni ceva mai târziu, noaptea, în timpul unei insomnii.

Insulta pe care o ignorăm rămâne inertă, dispare, iar cea pe care o binecuvântăm se reîntoarce asupra autorului ei. Cea pe care însă o sesizăm şi îi replicăm naşte o altă insultă. Este o onoare să suporţi ocările şi injuriile. Hristos a suferit atâtea pentru noi, iar noi, pentru mântuirea noastră proprie, nu suntem capabili să îndurăm nimic?

16

Un insultător binecuvântat este dezarmat. Observaţi-l în zilele următoare şi veţi fi impresionat de schimbarea lui. Dragostea voastră îi va ajunge în inimă din plin. Sentimente ignorate până atunci se vor trezi în sufletul lui.

Suferiţi de insomnie? Profitaţi de acest lucru! Goliţi-vă mintea de orice gând care se referă la voi şi la interesele voastre şi nu aşteptaţi altfel somnul, căci el nu va veni! Umpleţi tot ce aţi golit cu fiinţa Dumnezeiescului Prieten. El va absorbi totul, va curăţi totul. Insomniile sunt ocazii unice de a vă izola împreună cu Prietenul, de a vă confunda cu El, de a căuta să-L înţelegi, de a vă uni cu El.

Gelozia este un coroziv, o otravă puternică. De ce sunteţi geloşi? Pentru că sunteţi egoişti şi plini de mândrie şi consideraţi că trebuie să vă aparţină tot ceea ce vă place. Totuşi, voi nu sunteţi nişte posesori veşnici şi într-o zi va trebui să părăsiţi totul, de voie, de nevoie. Nu aveţi nici măcar temporar vreun drept asupra cuiva, căci fiecare îşi are liberul său arbitru şi toţi sunt egali, ca şi voi, în a dori ceea ce le place.

Pasiunile vă fac geloşi, făcându-vă să confundaţi dragostea cu egoismul. Fiţi geloşi pe cei care au devenit mai buni, mai îngăduitori, mai înţelegători. Gândiţi şi acţionaţi mai bine, sacrificaţi-vă orgoliul. Cine renunţă la luptă renunţă la viaţă, căci viaţa este mişcare, efort, urcuş necontenit. De ce ne-am născut cu trup şi cu suflet? Pentru a lupta din prima până în ultima noastră zi. Cine încetează lupta nu mai poate trăi, cine se opreşte din mers cade, echilibrul se rupe.

13. Desăvârşirea nu se poate atinge decât cu preţul multor greşeli, nu numai în plan spiritual, ci şi fizic

Viaţa este făcută din căderi şi ridicări. Cine se opreşte este dat peste cap fără să vrea, avalanşa trece peste el. Lupta începe chiar în pragul naşterii noastre, pentru a ne conduce spre rostul existenţei noastre. Dacă ţinem pasul cu ea, viaţa noastră se desfăşoară bine, nu ne pierdem. Vrem-nu vrem, trebuie să o urmăm, nu suntem liberi să o abandonăm. Cooperăm deci cu viaţa, ne îndeplinim rostul, iar sprijinul şi izvorul de energie nu poete fi altul decât Cel ce ne-a hărăzit scopul şi sensul vieţii.

Să cerem sprijinul Celui de Sus, Celui ce ne-a creat pentru acest scop. Iisus ne-a dat lupta. El este cu noi deci, nu suntem singuri. Greşeala, eroarea sunt paşi spre desăvârşire-bineînţeles, dacă ne dăm seama de ele. Desăvârşirea nu se atinge decât cu preţul multor greşeli, nu numai în plan spiritual, ci şi fizic. Gândirea voastră defectuoasă se amplifică, adăugându-se la celelalte gânduri greşite ale oamenilor, de-a lungul secolelor, şi aceasta constituie răul. Fără mintea coruptă a oamenilor, răul n-ar exista. Încetaţi deci să mai gândiţi rău şi veţi vedea cum ar trebui să se comporte omenirea cu adevărat. Umpleţi universul de dragoste, nu de ură! Înlocuiţi îndoiala cu credinţa, descurajarea cu speranţa, amărăciunea cu optimismul, inerţia cu munca!

În nici un caz să nu consideraţi că sunteţi singuri în efortul vostru de a schimba lumea; n-ar fi posibil. O picătură de colorant ajunge pentru a colora o anumită cantitate de apă. O singură idee a gândirii adevărate fecundează întreg universul. Ea atrage şi naşte milioane de idei frumoase. Receptorii sunt foarte mulţi, însă puţin sunt cei care emit. Nu credeţi în puterea răului! Răul nu învinge decât în măsura în care voi credeţi în el. Voi credeţi că nu sunteţi răufăcători fiindcă nu omorâţi, nu furaţi şi nu înşelaţi. Ei bine, sunteţi totuşi nişte răufăcători. Faceţi permanent rău prin mândria voastră, prin orgoliul şi egoismul vostru; sunteţi nedrepţi cu alţii, nerăbdători, geloşi, nervoşi, pofticioşi, meschini şi zgârciţi, invidioşi. Toate acestea fac parte din împărăţia răului. Când îi ironizaţi pe alţii, când vă exprimaţi îndoiala sau judecaţi, când vă este teamă, faceţi rău zilnic şi vă credeţi totuşi nevinovaţi.

Prietenul Divin nu vă consideră în nici un caz un binefăcător. Binefăcătorul emite “râuri de apă vie” în jurul lui, un fluid de dragoste către toţi cei care îl înconjoară. Binefăcătorii nu se eschiveze şi nu fug de răufăcători, ci din contră, aceştia din urmă fug de cei buni. Iisus Însuşi a spus: “Nu

17

pentru cei sănătoşi am venit, ci pentru cei bolnavi, şi nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu!”

Astfel procedează toţi prietenii lui Hristos cu păcătoşii: nu-i evită, îi iubesc şi caută ca prin dragoste să-i întoarcă pe calea cea bună. Dacă întâlniţi necinstea în jurul vostru nu trebuie s-o observaţi, să-i daţi importanţă. Pentru un om cinstit nu există necinste-sau, în orice caz, este o eroare trecătoare.

Sunteţi un singuratic? De ce? Pentru că nu aţi lăsat dragostea să rodească. Aşteptaţi de la ceilalţi primul pas? De ce? Din orgoliu nu vreţi să-l faceţi voi. Nu vreţi să oferiţi ceea ce nu vi se cere. “Daţi şi vi se va da!”-spune Hristos. Căutaţi prietenia Prietenului Adevărat şi veţi avea prietenia tuturor oamenilor. Prietenia oamenilor este rareori gratuită. Prietenul Divin nu are însă nici un interes personal, El Se dăruieşte numai interesului nostru.

Ne plângem de lipsa relaţiilor. Ce relaţie mai eficace şi mai avantajoasă putem găsi decât aceea cu Hristos? Iubindu-L pe El şi fiind iubiţi de El, veţi atrage toată afecţiunea lumii, şi atâta timp cât o veţi dori în mod sincer, veţi fi în comunicare intimă cu întreg universul. În loc să doriţi să căutaţi o prietenie omenească, pe care timpul, egoismul şi moartea o vor distruge, cultivaţi mai bine dragostea şi bucuria Celui pentru care timpul nu există, Cel care este stăpânul vieţii şi al morţii.

Nimeni nu este părăsit în această lume atâta timp cât va alerga să se refugieze la sânul Prietenului, al Stăpânului pământului şi al cerului, care să-i fie protectorul, mântuitorul şi sfătuitorul.

Vă plângeţi de mediocritate? Tocmai această stare de anonimat vă ajută să scăpaţi de multe pericole. Mediocritatea constituie una din formulele fericirii şi ale adevăratei bogăţii. Bogăţia nu înseamnă abundenţă, ci starea care te satisface, care te mulţumeşte. Poţi avea de toate şi totuşi să nu fii fericit. Mediocritatea se păstrează fără prea mult efort; omul trăieşte neobservat, neinvidiat, el însuşi nepoftind la bunul aproapelui. Aceasta pentru că el este bogat în duh.

Nu vă temeţi de ameninţările nimănui! Odată ce sunteţi sub protecţia Prietenului, n-aveţi teamă! Ameninţarea nu-l paralizează decât pe omul fără sprijin moral. A se refugia la pieptul Prietenului Adevărat este la îndemâna oricui, oricând. Nimeni să nu se sperie.

Nu faceţi pe mizantropul retrăgându-vă din lume! Trăiţi cu epoca voastră, fără însă a împărtăşi greşelile ei; la aceasta nimeni nu vă obligă. Diamantul nu poate fi şlefuit decât tot cu diamant. Omul nu poate fi perfecţionat decât tot prin contactul cu oamenii. Este mult mai uşor să te faci pustnic, dar este mult mai util să fii misionar printre oameni. De altfel, de ce aţi simţit dezgust faţă de ceilalţi oameni şi aţi dori să scăpaţi de ei, nemaiputându-le suporta prezenţa? Nu sunteţi oare cu toţii alcătuiţi din aceeaşi ţărână? Vă indispune prezenţa lor? De ce? Pentru că nu împărtăşiţi dragoste, ci egoism, interese personale. Izolarea, aşadar, poate fi o formă a mândriei şi dispreţului la adresa celorlalţi.

Părăsiţi atitudinea voastră sterilă şi daţi un scop vieţii voastre prin colaborarea cu ceilalţi oameni. Prietenul Divin nu este numai al vostru, ci al tuturor oamenilor, şi toţi oamenii sunt destinaţi a fi una cu El. Există o artă de a trece peste momentele grele. Secretul ei este siguranţa că aceste momente vor trece. Aşteptarea calmă, abandonându-ne cu totul în braţele Prietenului, aceasta este pacea noastră.

Ocările sunt mijloace prin care vă puteţi controla progresul duhovnicesc. Cel ce nu poate tolera şi uita jignirile şi ocările este un om slab. Cel care însă rezistă setei de a replica merge spre desăvârşire.

Adevărata libertate a omului nu este decât pe plan spiritual, acolo unde nici o forţă fizică nu poate interveni. Un trup înlănţuit poate avea un suflet liber şi fericit. Cel ce se crede liber atunci când poate face orice pofteşte se înşeală amarnic. El este rob poftelor. Este sclavul trupului, care

18

îl îndeamnă şi-i porunceşte noi pofte, deşi sufletul nu le aprobă. Cel care ştie să-şi strunească trupul, acela este stăpân, eliberat de orice porniri.

Sufletul nu poate fi făcut prizonier. El poate evada de oriunde ar fi închis. Ajutorul împotriva tiraniei şi opresiunii se află în propria noastră conştiinţă. Binecuvântaţi-i pe persecutorii voştri şi vi se vor deschide ochii spre lumină!

Cel care se plânge de sărăcie, se plânge în realitate de lipsa lui de credinţă. Căci cel ce crede în Mântuitorul Hristos şi-L iubeşte, este mulţumit şi fericit cu ceea ce are. Cel ce se jeluieşte întoarce spatele Providenţei şi opreşte mila să se coboare asupra lui.

Viaţa cere o ucenicie permanentă. Încetaţi să mai luaţi aerul trist, de om decepţionat de viaţă. Voi sunteţi singurii autori ai decepţiilor voastre. Căpătaţi încredere în Dumnezeu şi scuturaţi-vă lenea şi cereţi, căci vi se va da. Rolul lui Dumnezeu este de a dărui şi cel al omului de a cere.

Sărăcia acceptată cu bucurie ne aduce aproape de Hristos. Ea este un privilegiu pe care trebuie să-l merităm. Mulţi sunt nedemni de sărăcia lor, căreia îi ignoră bogăţia spirituală, în timp ce mulţi oameni bogaţi sau plini de glorie sunt nefericiţi, cu toate bunurile lor. Sfântul Francisc de Assisi spunea: “Sfânta sărăcie este cea mai nobilă doamnă, demnă de a fi iubită!”

“Iisuse, umple golul sufletului meu, căci sunt însetat de adevăr!”

Păcatul a produs în lume cea mai mare decădere. Conştientizarea existenţei păcatului a început cu strămoşii noştri Adam şi Eva-care, mâncând din pomul cunoştinţei binelui şi răului, au înţeles că erau goi şi s-au ruşinat, nu pentru goliciunea lor, ci pentru că noţiunea de rău, de neascultare, le-a pătruns în conştiinţă.

Dumnezeu ne-a creat şi ne-a lăsat într-o condiţie de fragilitate, de sensibilitate şi nesiguranţă, numai pentru a ne permite nouă înşine privilegiul de a înainta singuri, de a merita viaţa veşnică.

Remuşcările, căinţa ne duc spre desăvârşire. Aceasta a dorit Dumnezeu de la noi. Ne-a lăsat slabi. dar ne-a arătat calea, ba chiar mai mult, ne-a trimis şi modelul omului perfect-pe Iisus Hristos întrupat. “Pe Acesta să-L ascultaţi!”

14. Nimic nu se concretizează în materie înainte de a fi conceput în duh

Cel care s-a legat de Dumnezeu nu mai are teamă de pericol. Acesta este dispus să accepte orice din mâna invizibilului său Prieten, care nu-i doreşte decât binele adevărat-nu cel trupesc, ci cel sufletesc. De aceea el nu se teme de ceea ce se va întâmpla cu trupul lui. Ce mai poate face doctorul când moartea a venit? Ce mai poate face ghidul când avalanşa a pornit? Ce mai poate face geologul când vine cutremurul’? Ce mai poate face inginerul când digul se rupe din cauza inundaţiilor? Numai atunci cei slabi şi laşi Îl strigă pe Dumnezeu în ajutor, dar odată pericolul trecut, Îl uită numaidecât.

Vă indignaţi de ceva? Este inutil, nu veţi putea schimba mersul evenimentelor. Trebuie să vă adaptaţi la orice. Aveţi puterea de a schimba vederile voastre personale, însă nu şi evenimentele. Nimic nu se concretizează în materie înainte de a fi conceput în duh. Căutând să acţionăm numai asupra materiei, nu vom obţine decât rezultate instabile, fiindcă vrem să schimbăm doar efectele, lăsând aceeaşi cauză să acţioneze în continuare. Cauza primă trebuie modificată, şi cum forţa spirituală este cauza fenomenelor materiale, pe aceasta trebuie s-o modificăm.

Care este deci mecanismul care declanşează mersul evenimentelor? Şi cu ce preţ vom afla aceasta? Sursa de energie ideală este credinţa, pe care o vom găsi în noi înşine. Cantitatea de credinţă pe care fiecare o are, fără să ştie, în sufletul lui va creşte neîncetat. Cu cât credinţa

19

noastră se va revărsa mai tumultos, cu atât ea va izvorî mai mult. Aveţi deci credinţă în voi, nu vă îndoiţi nici o clipă! Veţi obţine astfel ceea ce cereţi!

Alungaţi orice frică, orice îndoială şi orice pesimism! Nu vă luaţi după scepticismul vecinilor şi al anturajului vostru! Nici măcar nu-i mai ţineţi la curent pe ceilalţi cu noua voastră atitudine! Toate gândurile noi, faptele vorbele voastre să fie constructive! Gânduri binecuvântate vă vor veni de sus şi evenimente favorabile vă vor ajuta. Voi să aveţi doar bunăvoinţa începutului. Veţi fi în stare să faceţi o vizită Prietenului. Mărturisiţi-I toate dorinţele şi năzuinţele voastre. El le va tria, le va armoniza după adevăratele voastre nevoi. Va întrerupe căile inutile şi dăunătoare, amplificându-le pe cele bune. Nu s-a întâmplat niciodată ca un om plin de curaj şi credinţă să nu fi găsit răspunsul la întrebările sale, soluţii în problemele sale zilnice. Lumina lui Iisus Hristos străluceşte pentru toţi cei ce o doresc.

Aţi pierdut prin moarte pe cineva iubit şi sunteţi sfâşiat de durere şi nemângâiat, iar lumea întreagă îşi urmează cursul ei, indiferentă? Aveţi impresia că s-a petrecut ireparabilul, dar trebuie să ştiţi că nimic nu este ireparabil. Mai târziu sau mai devreme, totul se reface. Nu există decât un singur mare doctor al durerilor sufleteşti, Prietenul Divin, este regele vieţii şi El a călcat moartea în picioare. El ne-a arătat că cei dragi ai noştri nu sunt morţi, ci dorm, aşteptând reîntâlnirea cu noi.

Nu vă temeţi de despărţirea prin moarte de cei pe care îi iubiţi! Nimic nu vă separă, decât voie înşivă-zidul simţurilor voastre trupeşti. Duhurile voastre rămân însă legate. Voi v-aţi legat doar de aparenţă, de trupul lor material, care acum s-a întors în pământul din care a fost făcut, iar sufletul lor nu l-aţi cunoscut, însă tocmai acesta a rămas viu şi aşteaptă dragostea voastră. Pentru aceasta aveţi nevoie de ajutorul Prietenului Iubit.

Aţi pierdut un proces şi sunteţi distrus. Ar fi fost mult mai trist pentru voi să-l câştigaţi, pentru că, acceptând să-l intentaţi, deja aţi pornit pe o cale greşită. Sunteţi siguri că aveţi dreptate şi cauza voastră este cea justă? Se prea poate, după legile omeneşti, însă nu şi după cele dumnezeieşti. “Celui ce vă da o palmă întoarceţi-i şi obrazul celălalt, şi nu răsplătiţi răul cu rău!”

Aceasta este legea lui Dumnezeu după care trebuie să ne conducem. Dacă relaţiile voastre cu ceilalţi oameni ar fi fost cele fireşti, nu aţi fi avut nici un proces. Dacă nu aţi fi sperat în câştigarea procesului, nu l-aţi fi intentat. Nu faceţi pe victima, căci nimeni nu este victimă fără să fi provocat el însuşi o agresiune.

Cuvântul “adversar” este propria voastră condamnare. De ce aveţi un adversar? Pentru că aşa aţi vrut, pentru că nu aţi renunţat la mândria voastră, la egoismul vostru. Dacă unul din cei doi renunţă, conflictul se stinge de la sine. Voi însă răspundeţi urii cu ură, iar nu cu obrazul celălalt. Legile justiţiei omeneşti nu fac decât să accentueze resentimentele dintre oameni.

Încercaţi, prin absurd, să vă închipuiţi că adversarul vostru vă este cel mai scump prieten şi dăruiţi-i zilnic dragostea voastră. Veţi sfârşi chiar prin a merge către el veseli şi cu inima deschisă, recunoscând singuri greşeala judecăţii voastre.

Procedând astfel, veţi îndeplini legea lui Dumnezeu, iar celălalt va simţi aceasta şi inima lui se va îmblânzi. Cine este hotărât să nu se mai certe cu nimeni niciodată, nici nu întâlneşte ocazii de ceartă; acestea dispar ca prin farmec din calea sa.

A ne certa cu ceilalţi înseamnă a ne certa cu noi înşine şi a ne provoca nouă înşine răul. Prietenul nostru este Prieten al întregii omeniri, şi a ne certa cu unul dintre “micuţii” fraţi ai Săi înseamnă a ne certa cu Prietenul în persoană. Deci, puneţi capăt neînţelegerilor! Oricine ne este frate.

Surpaţi toate podurile în urma voastră, începeţi în fiecare zi o viaţa nouă. Faceţi “tabula rasa” din tot trecutul vostru. Oricum, sunteţi incapabili de a schimba ceea ce a fost, în schimb aveţi posibilitatea şi puterea să modelaţi viitorul. Jucaţi cartea prezentului. Dacă remuşcările voastre se referă la greşeli imediate, pe care conştiinţa vi le semnalează, atunci ele constituie cea mai bună

20

motivaţie pentru o schimbare a comportamentului vostru. Remuşcarea are rolul de a vă face să vă schimbaţi felul de a gândi, dar nu să deznădăjduiţi şi să plângeţi fără rost.

15. Principalul nu este a face mai bine ca alţii, ci a face bine ceea ce facem, cinstit, şi să nu ne preocupe ceea ce fac alţii

Când sunteţi bruscat, nu răspundeţi, nu mişcaţi, ci întrebaţi-vă dacă nu cumva aţi meritat reproşul făcut. Dacă este justificat, mulţumiţi-i celui ce vă ceartă. Dacă este nejustificat, schimbaţi vorba, fără acreală. Reţinerea voastră va avea un efect neaşteptat. Dacă vă este greu să vă abţineţi, amintiţi-vă de suferinţa lui Hristos, de agonia şi răstignirea Lui nedreaptă. Când sublimul vostru Prieten, desăvârşirea însăşi, a fost răstignit, mai puteţi protesta oare împotriva unei observaţii, oricât de nedreaptă ar fi ea? Suferiţi asemenea Lui.

Suferiţi de concurenţa altora? Aveţi rivali? Dar şi voi înşivă sunteţi rivali pentru alţii. Faceţi-vă un examen conştiincios; oare nu aţi dorit niciodată dispariţia celor ce stau în calea intereselor voastre? Aţi lucrat totdeauna pentru binele general, sau pentru binele egoismului vostru? Vedeţi dar că sunteţi capabili de rivalitate. Nu v-aţi gândit oare că şi unii şi alţii aveţi totuşi un drum, acela al desăvârşirii?

Dorinţa de a face mai bine un lucru şi de a fi mai bine văzut decât alţii este un tribut plătit orgoliului. Principalul nu este a face mai bine ca alţii, ci a face bine ceea ce facem, cinstit, şi să nu ne preocupe ceea ce fac alţii. Nu vom răspunde decât pentru noi înşine în faţa Judecătorului.

Aveţi încredere în Dragoste. Orice vi s-ar întâmpla, Prietenul vostru vă doreşte binele. Nici un sacrificiu nu este în zadar, orice ar spune lumea. Sacrificiul este cea mai nobilă atitudine omenească. Iisus Hristos a ridicat sacrificiul la nivelul Dumnezeirii. Azi, Dumnezeu ne cere să ne sacrificăm mândria şi egoismul. Într-o epocă în care închinarea la Dumnezeu nu mai implică o prigoană sălbatică, ne vom dovedi valoarea credinţei noastre în faţa celor ce nu mai au nici un fel de credinţă, numai prin sacrificiul nostru zilnic, prin comportamentul nostru, prin felul nostru de a fi.

Prin devotament dezinteresat, prin renunţări la dorinţe şi ambiţii personale, prin toleranţă şi bunătate, prin blândeţe şi concesii, chiar dacă aparent sunt lipsite de raţiune, putem face bine aproapelui nostru.

“Nu judecaţi”-spune Iisus Hristos. Mucenicia este tocmai atitudinea mielului ce nu protestează, iar nu a berbecului ce te împunge cu coarnele şi astfel îşi pricinuieşte singur pieirea. Mucenicia nu este o provocarea, ci dimpotrivă.

”Pace vouă, vă las pacea mea!”; ”Să nu vi se tulbure inima! ”-spune Iisus Hristos. De ce oare ni s-ar tulbura inima, dacă nu din cauza ciocnirii părerilor contradictorii atunci când ţinem cu înverşunare la ideile noastre? Hristos Atotvăzătorul, ştia că oamenii, chiar şi cei mai buni, credincioşii Lui chiar, nu vor înţelege aceasta, şi de aceea a spus că toată învăţătura Lui va stârni “sabie între oameni”, căci toţi sunt plini de mândrie.

Adevăraţii fii ai lui Dumnezeu sunt făcători de pace. Cine poate să se sacrifice, acela ajunge să-şi învingă materia din el, să se spiritualizeze.

Sacrificaţi-vă în tăcere, fără să ştie nimeni! Singur Hristos trebuie să ştie ce facem noi, să adune diamantele sacrificiilor noastre, neştiute şi nevăzute, şi să facă din ele cununa muceniciei noastre.

Aţi fost sedus, trădat, părăsit şi suferiţi amarnic. Amintiţi-vă de Hristos, de palmele, de injuriile, de spini şi scuipările suferite de El, Stăpânul lumii. Mai puteţi să vă plângeţi de ceva? Curaj deci! “Veniţi la Mine, voi cei oropsiţi şi întristaţi!” Iisus este azilul durerii.

21

Aţi primit viaţa atunci când v-aţi născut, şi la moarte ea vi se va cere înapoi. A fost un dar pentru voi, deci nu aveţi nici un drept să-i întrerupeţi cursul când voiţi voi. Ea nu vă aparţine, nu este creaţia voastră, ci voi doar o folosiţi, o administraţi şi sigurul vostru drept este să faceţi cu ea bine sau rău, lucru pentru care veţi da socoteală la sfârşitul ei.

Viaţa noastră aparţine lui Dumnezeu, suntem datori să I-o restituim în acelaşi stadiu de puritate în care ne-a fost dată. Să ne pocăim permanent, să ne cercetăm permanent, să ne luptăm pentru desăvârşire. “Fiţi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru este!”, acesta este scopul şi sensul pentru care Dumnezeu ne-a creat. “Iar de nu, veţi muri în păcatele voastre!” - spune Hristos. Veniţi, asemenea fiului risipitor, la Tatăl Vostru Cel Ceresc, şi bucuria voastră va fi mare.

Nu vă temeţi de ispite! Ele sunt normale, chiar necesare. Fără ispite nu putem distinge ceea ce este rău de ceea ce este bine. Cei mai mari oameni au fost cel mai puternici ispitiţi, dar au rezistat, şi pentru aceea au fost mari. Ispitele joacă, în evoluţia omenească, treptele scării spre desăvârşire.

Fiecare treaptă favorizează urcarea sau coborârea pe scara urcuşului duhovnicesc. Suntem totdeauna liberi să înfruntăm ispita sau să îi cedăm. Această libertate ne-a lăsat-o Dumnezeu. Însă de câte ori greşim, El ne ajută să revenim pe drumul cel bun. Dumnezeu nu doreşte pieirea, ci îndreptarea păcătoşilor.

Să nu disperăm dacă mai cădem câteva trepte înapoi. Oricând ne putem ridica şi relua urcuşul. Uşurinţa acestei gimnastici spirituale depinde de puterea credinţei noastre. Iar prin taina Sfintei Spovedanii şi a Sfintei Împărtăşanii, care au fost lăsate de Dumnezeu pentru refacerea noastră, putem să ştergem toate greşelile trecute, să ne reîmprospătăm forţele şi să reluăm suişul pe muntele desăvârşirii, aşa cum doreşte Mântuitorul nostru.

Prin credinţă totul este uşor, iar Prietenul ne va purta sarcina-crucea pe care tot El ne-a dat-o.O, iubitul meu Prieten, fără Tine viaţa mi-ar părea lungă şi tristă, de nesuportat. Cu Tine însă, munca mea devine uşoară, plăcută, lacrimile mele sunt şterse de Tine. Fără Tine n-aş vedea peste tot decât răutate şi nedreptate, pericol continuu. Cu Tine toţi oamenii îmi par buni-săracii-încă orbi şi neştiutori. O milă imensă mă cuprinde pentru toţi cei care “nu ştiu ce fac”. Toate evenimentele sunt pentru mine tălmăciri venite de la Tine, iar mână în mână cu Tine, Iubitul Meu Domn, aştept cu linişte şi încredere moartea cea dulce, clipa în care Te voi vedea în sfârşit pe Tine, idealul meu scump, care mă aştepţi şi care nu m-ai părăsit şi nu m-ai trădat niciodată!

 

CUM INSEALA DIAVOLUL PE OAMENI

    Diavolii nu au nici o putere de a face minuni adevarate, dar prin halucinatii mincinoase inseala pe oamenii necredinciosi si pe cei slabi in credinta.    Sfantul loan Gura de Aur zice:    "Diavolii nu au reusit sa vindece nici macar pe vrajitorii si fermecatorii care le slujeau lor, de besicile si de bubele pe care le-a dat Dumnezeu prin Moise in Egipt" (lesirea 9,11).    Si daca dracii nu se milostivesc de sufletul tau, cum se vor intrista de durerea trupului tau? Diavolii se silesc sa te scoata pe tine din imparatia Cerului si deci cum te vor izbavi pe tine de boli? Deci nu te amagi crestine, ca niciodata lupul nu se poate face oaie, nici diavolul nu se va face candva doctor. Ca mai lesne este ca focul sa inghete si zapada sa incalzeasca, decat diavolul sa te vindece pe tine.    Deci, noi, cand ne imbolnavim sau avem necazuri, sau copii de casatorit, sau alte greutati in viata, sa nu alergam la ajutorul diavolului si al slugilor lui care sunt vrajitorii si ghicitorii, ci sa mergem la Biserica, sa alergam la preoti, la rugaciune si la post si indata ne va ajuta Dumnezeu Tatal nostru, care ne-a creat si care are mila de noi.

22

Tata din ceruri, te rog sa-mi binecuvintezi familia, Prietenii, rudele si pe cei pe care ii iubesc, Si pe cei care citesc aceasta rugaciune chiar in acest moment. Arata-le tu o noua imagine a dragostei si puterii tale nemarginite. Duhule sfant, te rog sa-i ajuti , chiar in acest moment. Acolo unde exista durere, te rog sa le daruiesti pacea si mila ta. Acolo unde exista indoiala, te rog sa le inspiri o incredere innoita prin harul tau. Unde exista o nevoie, te rog sa le-o implinesti. Binecuvinteaza- le tu caminul, familia, munca, da-le Intelepciune si lumina in viata lor. Binecuvanteaza- i cand pleaca si cand se intorc acasa, Mergi inaintea lor si deschide-le calea. Calauzeste-i si ocroteste-i clipa de clipa in toata viata lor. Iarta-le lor pacatele facute cu voie sau fara de voie, Cu stiinta, din nestiinta sau pe cele pe care nu si le amintesc. Condu-i tu pe calea ta cea sfinta, in numele fiului tau, Iisus Christos. Doamne tata, fiule si duhule sfint, iti multumesc ca Tu vei face mai mult decit iti pot eu cere.AMIN !

 

Foarte multi oameni spun ca ei nu se duc la biserica din cauza preotului. Foarte multi incearca sa dea vina pe preot pentru faptul ca nu se duc la biserica. Dar nu stiu cati dintre noi avem idee ce se intampa efectiv in timpul unei slujbe. Nu stiu cati dintre noi au idee cu ce ne ajuta mersul la biserica, pe noi, pe mireni ,pe cei multi , care nu cunoastem anumite taine. Nu pentru ca nu am vrea ci pentru ca nu ni le spune nimeni. Este adevarat ca nestiinta nu este o scuza. Asa cum mai este adevarat si faptul ca cine vrea sa se informeze, se poate informa. Deci...     Atunci cand un preot sau mai multi tin o slujba in biserica, daca preotul are har, Divinitatea coboara in biserica,  oamenii din acea biserica se curata de toate energiile negative, atat cat le este permis de catre Dumnezeu. Atunci cand are loc slujba de duminica, Sf. Liturghie, se coboara Duhul Sfant asupra celor din biserica. Acest lucru inseamna ca toti ce de acolo se vor curata, se vor simti mai bine, mai plini de iubire. Pe de alta parte, se pot primi daruri de la Divinitate, in functie de faptele pe care le-am facut fiecare dintre noi. De asemenea, participarea la slujbe, la maslu, mirungerea, spovedania si impartasania, toate acestea si multe altele ne ridica vibratia interioara. Prin spovedire, ni se iarta din pacate. Prin impartasanie, practic, Duhul Sfant se coboara asupra noastra marindu-ne vibratia, curatindu-ne energetic, iar celor cu inima deschisa li se pot arata chiar anumite lucruri.     Gustand din painea si vinul impartsaniei, ni se iarta din pacate de catre insusi Iisus Christos, Dumnezeul nostru. Ungerea cu mir, pe langa faptul ca taie legaturi malefice si nedorite, ajuta si la indepartarea energiilor negative, ne ajuta la realizarea unei minime protectii energetice. Atunci cand ne inchinam la moaste, ne incarcam cu energie de la Sfantul la ale carui moaste ne-am inchinat. Pe de alta parte, mirungerea pe maini (chakrele palmelor) si pe frunte (chakra VI) prin semnul crucii de catre preot, inseamna o pecete pusa cu Crucea de Lumina a Mantuitorului Iisus Christos. Este la fel ca la botez. Dincolo de semnificatia sociala a evenimentului, botezul mai inseamna si o legatura a omului nou nascut cu Divinitatea. In ortodoxie, prin botez ni se iarta pacatele incepand cu momentul nasterii de catre Iisus. In momentul acela fiecare dintre noi suntem niste mici Sfinti. Prin pacatele pe care le facem de-a lungul vietii - fie ca fumam, ca furam, ca mintim, ca omoram, ca inselam, ca nu avem credinta in Dumnezeu, ca ne inchinam la alti zei, ca ne inselam partenerul de viata, ca facem avorturi, etc - noi ne departam de-a lungul vietii de Divinitate. De asemenea, daca mergem la biserica si dam Liturghii de Iertare si/sau Acatiste, prin citirea lor de catre preot in altar in timpul Slujbei de Liturghie,

23

dorintele noastre sunt aduse prin intermediul preotului direct in fata lui Dumnezeu. De ce spun prin intermediul preotului. Pentru ca preotii sunt hirotonisiti pe cruce, asta insemnand ca el are o legatura directa cu Dumnezeu, cu Iisus, cu Maica Domnului, cu Sfantul Duh, cu Sfanta Treime. Preotul este astfel o punte intre noi si divinitate. Dincolo de ceea ce este el ca si om in afara bisericii (si ca om este si el supus greselilor). Si noi trebuie sa profitam de acest lucru. Trebuie sa prinvim preotul ca un intermediar intre noi si Divinitate.

    Revenind la Liturghiile de Iertare si la Acatist, citite in timpul Slujbei ele ajung mai lesne la Divinitate. Aici ne putem cere iertare fata de cei vii sau cei adormiti pentru tot ce le-am gresit in aceasta viata sau alta data, cu gandul, cu vorba sau cu fapta, cu stiinta sau fara stiinta. Se pot da pe o zi sau pe 40 de zile. Date la manastiri, pe 40 de zile, ele sunt citite zilnic, astfel crescand si puterea lor. Se pot da pentru obtinerea iertarii, a iubirii si a compasiunii, ptr rezolvarea unei situatii, ptr rezolvarea unor probleme cu cei adormiti.    Liturghiile pentru neam in care sunt trecuti toti cei care au facut parte din aceeea familie, atat viii cat si adormitii face sa se rezolve karma de neam pe care fiiecare o mostenim prin faptul ca ne-am nascut in aceea familie. Este bine sa se stie si sa se treaca numele strabuniciilor sau stra-strabunicilor in liturghii pentru ca avand numele scrie pe liturghie, prin citirea lor de catre preot se sterg pacatele pana la al saptelea neam. Noi mostenim aceste pacate  de la stramosii nostrii si ajungem sa le manifestam fizic si spiritual. Aceasta karma de neam se cere  a fi rezolvata. Ajungem sa nu ne mai manifestam noi ci anumite scheme comportamentale mostenite din generatie in generatie. Pe de alta parte, este bine pentru femei sa treaca la liturghie copiii nenascutii pentru ca acestia sa primeasca lumina si sa fie ridicati la Dumnezeu. Ei stau in intuneric. Nefiind doriti se roaga la Dumnezeu sa o pedepseasca pe mama care a avortat si le-a refuzat dreptul la nastere. Nu numai mamele ci si tatii sunt considerati la fel de vinovati si asupra lor vine supararea copiilor. Si atunci cind se iau anticonceptionale se considera pacat. Daca in perioada aceea a venit un spirit la intrupare si nu a putut sa se nasca, tot avort este considerat. Si atunci cind se intrerupe actul sexual inaintea ejaculari tot avort se considera pt ca nu se lasa cursul natural al lucrurilor.     Nu am scris asta aceste randuri pentru a critica ci pentru a se stii si a se face ceva in privinta aceeasta. Fiecare trebuie sa stie cu ce a gresit si ce poate sa faca pentru a-si rascumpara greselile.     Intratul intr-o biserica atunci cind ne simtim rau ne face sa fim protejati si sa avem timpul necesar sa ne refacem daca cumva am fost tinta unui atac PSI; eventual si ungere cu mir pe locul care ne doare sau pe chakra corespunzatoare zonei respective ne face bine si ne ajuta.

Doamne ajuta!Puterea Rugaciunii

    "Rugaciunea este inaltarea sufletului catre dumnezeu, spre a-l lauda, a-i cere ceva sau a-i multumi pentru binefacerile ce ne-a dat (catehism). Printre insusirile minunate si necuprinse de minte ale numelui lui lisus, se gaseste si puterea de a izgoni pe demoni, lucru pe care ni-l spune insusi domnul lisus Hristos. El a spus ca, cei ce cred in numele lui, demoni vor scoate (Mc. 16,17).    Demonii pot sa salasluiasca in om in trei feluri:    1) satana salasluieste in chip simtit in om, cand locuieste cu fiinta lui, in trupul omului si cand chinuieste si trupul si sufletul. in felul acesta, in om se poate afla un demon sau mai multi. acest fel de om este demonizat. din sfintele evanghelii aflam ca domnul nostru lisus hristos vindeca demonizatii. de asemenea, sfintii apostolii ucenicii domnului, izgoneau pe diavoli din oameni, cu numele domnului.    2) In chip moral, satana petrece in om cand omul se face implinitorul voii diavolului. In

24

felul acesta "a intrat satana in luda (loan 8, 27), adica a pus stapanire pe mintea si vointa lui, s-a unit cu el in duh". In aceasta stare se afla, tinand seama de gradul lor de pacatosenie, toti cei ce s-au botezat in Hristos, dar s-au indepartat de el prin pacate. Astfel inteleg Sfintii Parinti intoarcerea diavolului cu alte sapte duhuri, mai cumplite, in templul sufletesc din care s-a indepartat duhul sfant prin pacatele omului (Matei 12,43-45). Vrajitorii pot trimite prin vraji, farmece si descantece diavoli in sufletele oamenilor pacatosi care nu merg regulat la sfanta biserica, nu postesc, nu se curata energetic, nu se impartasesc si nu implinesc canonul de rugaciuni si de milostenii. Duhurile care intra in acest fel de om pot fi izgonite si prin rugaciunea lui lisus daca vietuim in necontenita pocainta. Sa facem aceasta nevointa care este atat de mantuitoare pentru noi. Sa ne ingrijim, sa izgonim duhurile diavolesti intrate in noi din pricina neglijentei si a pacatelor noastre prin rugaciunea lui lisus. Aceasta rugaciune are puterea de a invia pe cei omorati de pacate si de a-i izgoni pe demoni (loan 11, 25). Rugaciunile lui lisus, mai intai descopera prezenta demonilor in om si apoi ii izgoneste.    3) Puterea satanei, care salasluieste in om in vremea vietii lui pacatoase cand aude numele domnului lisus Hristos chemat in rugaciune de cel ce se roaga, incepe sa se clatine. Atunci diavolul instiga in om toate patimile, cautand sa il intrerupa pe crestin de la rugaciune si sa-l inspaimante. Preacuviosul parintele nostru loan proorocul, arata ca lucrarea patimilor si a demonilor sunt legate intre ele cand demonii lucreaza prin mijlocirea patimilor. Cand in vremea rugaciunii lui lisus vom simti o deosebitei tulburare si fierbere a patimilor, sa nu cadem in deznadejde si tulburare din aceasta pricina. Dimpotriva, sa ne imbarbatam si sa ne pregatim pentru o nevointa mai puternica cu rugaciunea lui lisus, ca unii ce simtim in chip vadit ca rugaciunea a inceput sa produca in noi lucrarea care ii este proprie.Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "Pomenirea numelui domnului nostru Iisus Hristos il atzatza la lupta pe diavol".Caci sufletul ce se sileste in rugaciunea lui Iisus, poate dobandi totul, si binele si raul. Mai intai omul va vedea raul dinlauntrul inimii sale, apoi binele. Aceasta rugaciune il agita pe diavol si tot aceasta rugaciune il va smeri si alunga. Aceasta rugaciune da pe fatza pacatul care este in noi si tot aceasta rugaciune il poate nimici. Aceasta rugaciune va birui si smulge incetul cu incetul puterea diavolului din inima noastra."

Dincolo de toate sistemele spirituale, de evolutie, de terapie, de cautare a sensului vietii, dincolo de toate diferentele ideologice, culturale, sociale, conteaza doar un singur lucru: "puterea credintei". poti muta un munte din loc, credinta sa ai. am vazut oameni scoliti pe la diferite scoli de spiritualitate, am vazut maestrii pe diverse sisteme spirituale. si ceea ce fac, fac bine. ma refer la cei responsabili, care isi vad de treaba lor. am vazut oameni care si-au vandut sufletul ca sa obtina ceea ce considera ei ca acum si aici este primordial pentru ei, am vazut oameni care au sufletul mai negru ca smoala. si am vazut oameni care manipuleaza oameni, am vazut oameni care se complac cu viata pe care o traiesc, am vazut oameni care se lupta sa se ridice si sa evolueze. si totusi... nimic nu se compara, cel putin asta cred eu, cu un om care are inima plina de iubire ptr dumnezeu. nimic nu se compara cu puterea unui om care are divinitatea in inima lui. pentru mine asta inseamna "puterea credintei" - sa traiesti in si prin divinitate. sa fii mereu contopit cu ea. atat aici, in plan fizic, cat si in plan spiritual, astral.

Rugaciune pentru a gasi curajul de a-ti urma Menirea Vietii 

    Arhanghele Mihail, te rog sa vii la mine acum. Te rog frumos sa pogori în mintea si inima mea si sa înlaturi toate temerile care ma împiedica sa fac schimbarile necesare în viata. Ajuta-ma sa ma simt în siguranta materiala si emotionala. Ajuta-ma sa ma eliberez

25

de teama de a face schimbari. Te rog ajuta-ma sa merg înainte fara teama, cu deplina credinta în Dumnezeu. Te rog sa ma ajuti sa aflu ca Dumnezeu ma sprijina cu aceeasi energie cu care mentine planetele pe cer. Las acum toate grijile si temerile mele în seama lui Dumnezeu. Ajuta-ma sa aflu, sa cred si sa-mi deschid inima pentru iubire ca sa pot trimite aceeasi iubire catre Domnul si toti copiii sai. Îti multumesc. Amin.

Rugaciune pentru vindecarea efectelor unei agresiuni psihice (pentru noi sau alta persoana)

    Arhanghele Rafael, te rog patrunde în trupul (meu sau numele persoanei) si vindeca orice dezechilibru sau impuritati ce ar putea proveni din gânduri de furie sau teama. Arhanghele Mihail, te rog înlatura pe oricine din lumea spiritelor sau lumea materiala care nu actioneaza pentru binele suprem al lui (numele persoanei pe care doresti sa o purifici) . Îngeri pazitori ai persoanei sau persoanelor care l-au atacat psihic pe ( numele persoanei pe care doresti sa o purifici) va cer sa ajutati sa readuceti armonia si pacea în aceasta situatie si sa înlocuiti toata suferinta cu pace. Cer ca toate efectele greselilor care au fost facute în toate timpurile sa fie anulate de catre si pentru toti cei implicati. Va multumesc. Amin.

Rugaciune catre Arhanghelul Mihail

    Arhanghele Mihail, te rog sa vii alaturi de (numele persoanei) si sa traiesti împreuna cu el. Te rog sa-i stai alaturi si sa îi dai lui (numele persoanei) mai mult curaj, credinta si protectie. Te rog sa-l îndrumi foarte limpede si în toate situatiile pe (numele persoanei), astfel încât gândurile lui sa fie aliniate la iubirea Divina. Îti multumesc. Amin.

Rugaciune pentru vindecarea unei neîntelegeri

    Dragi îngeri pazitori ai lui (numele) am inima grea de suferinta, suparare si vinovatie. Vreau sa fiu sigur ca ma port bine cu ei si ma rog la voi pentru ajutor si îndrumare. Va rog sa vorbiti cu (numele) si sa-l/s-o ajutati pe (numele) sa ma înteleaga mai bine. Va rog sa ne ajutati sa trecem peste mândria si orgoliile noastre si sa ne expimam adevarata iubire reciproca. Va cer ajutorul pentru a aduce pace în acesta situatie. Va multumesc. Amin.

Rugaciune pentru vindecarea de dependenta 

    Arhanghele Uriel, te rog sa intri în gândurile si emotiile copiilor mei si sa-i ajuti sa-si piarda teama de iubire. As vrea ca toate urmarile greselilor facute în relatii anterioare sa fie desfacute în toate privintele posibile. Te rog sa-i ajuti pe copiii mei sa se dezbare de toata furia sau încrâncenarea pe care o pastreaza în inima. Acum îmi imaginez un glob enorm de lumina stralucitoare, care îi umple pe copiii mei. Stiu ca acum copiii mei sunt plini de lumina si iubirea lui Dumnezeu si ca în ei nu mai exista nici un gol. Copiii mei sunt împliniti, multumiti cu bogatiile interioare ale iubirii. Îti multumesc. Amin.

Rugaciune pentru vindecarea de hiperactivitate

26

    Arhanghele Uriel, tu ai puterea de a linisti marile si de a reda stabilitatea pamântului, stiu ca ai puterea de a-i calma si linisti si pe copiii mei. Te rog sa-i ajuti sa se simta linistiti în sinea lor si sa se manifeste pasnic în afara. Te rog sa aduci pacea lui Dumnezeu în inima copiilor mei. Te rog sa ma ajuti sa am rabdare si întelegere fata de copiii mei si fata de mine. Amin.

Rugaciune pentru a deveni mai organizat

    Îi chem acum pe îngerii organizarii. Va rog sa-mi ajutati copiii sa poata sa se concentreze mai bine. Va cer îndrumarea pentru a reduce haosul si dezordinea din vietile noastre. Va rog sa-mi sfatuiti copiii asupra importantei de a fi constienti si organizati si va rog sa-i ajutati sa-si creeze un sistem de organizare pe masura personalitatii lor. Va rog sa-mi dati îndrumari clare despre cum îmi pot ajuta copiii sa devina si sa ramâna concentrati si organizati. Ajutati-mi copiii sa-si duca lucrarile la bun sfârsit si sa le predea la timp. Va multumesc. Amin.

Rugaciune pentru Pacea si Fericirea familiei

    Arhanghele Uriel, sunt îngrijorat pentru ca familia mea pare nefericita. Poti, te rog, sa ne vii în ajutor, de îndata? Întrucât acesta situatie ne afecteaza pe toti cei din casa, te rog sa intri în inima fiecaruia dintre noi si sa îndepartezi resturile de teama. Te rog elimina greselile noastre de gândire si elimina efectele acelor greseli. Ajuta-ne sa ne eliberam de încrâncenare si sa renuntam la învinovatiri si resentimente. Cer interventia îngerilor pazitori ai fiecarei persoane din aceasta casa, ca sa aduca pace si iubire în caminul nostru. Îti multumesc. Amin.

Rugaciune pentru protejarea copiilor

    Doamne, te rog sa le trimiti copiilor mei îngerii Tai protectori, acum. Te rog sa-i înconjori pe (numele copiilor ) cu mai multi îngeri care sa vegheze asupra lor, sa-i îndrume si sa-i protejeze. Te rog, da-mi un semn daca trebuie sa fac ceva anume pentru a ajuta si eu la acest proces. Îti multumesc. Amin.

Rugaciune pentru protectie înainte de culcare

    Arhanghele Mihail, te rog sa vii la mine acum si sa duci de-aici toate fiintele care nu sunt îngerii sau spiritele mele calauzitoare. Te rog sa le iei si sa le duci si pe ele si orice are legatura cu frica, direct la Lumina. Îti multumesc. Amin.

Rugaciune pentru anularea efectelor unei greseli

    Draga Doamne Dumnezeul meu, recunosc ca am facut o greseala si te rog ca toate urmarile acelei greseli sa fie anulate în toate directiile din timp - trecut, prezent si viitor - pentru toti cei afectati. Îti multumesc. Amin.

Rugaciune pentru împacare

27

    Va rog sa ma ajutati dragi îngeri, ca sa fac pace în aceasta situatie. Va rog sa ne ajutati pe amândoi sa vedem, fiecare, lumina si iubirea Divina din celalalt, în loc sa ne concentram pe teama si întuneric. Va multumesc, dragi îngeri, pentru aceasta vindecare. Amin.

CANONUL SF. ANTON MARE FĂCĂTOR DE MINUNI

1. Mărite Sf.Antoane, care ai dobândit de la Dumnezeu puterea de a învia morţii, deşteaptă sufletul meu la o viaţă râvnică şi sfântă.

2. Mărite Sf.Antoane, far de lumină al bisericii şi al lumii, luminează-mi sufletul cu lumina adevărurilor cereşti.

3. Mărite Sf.Antoane, gata totdeauna şi puternic pentru a veni în ajutorul evlavioşilor tăi în nenorocirile lor, ajută-mă în cazul de faţă.

4. Mărite Sf.Antoane, care de tînăr ai învăţat a învinge pe duşmanul sufletului, păzeşte şi sufletul meu de atacurile şi ispitele lui grozave.

5. Mărite Sf.Antoane, vin neasemuit de vinovăţie, nu lăsa ca sufletul meu să se păteze vreodată de urâciunea necurăţeniei necurate.

6. Mărite Sf.Antoane, medic ceresc al bolnavilor, însănătoşează sufletul meu de rănile păcatului şi călăuzeşte-mă pe marea furtunoasă a vieţii, ca să ajung la portul mântuirii veşnice.

7. Mărite Sf.Antoane, scăparea celor condamnaţi de nedreptate omenească, scapă sufletul meu de cătuşele păcatului, ca să nu cad în lanţurile grozavei dreptăţi dumnezeieşti.

8. Mărite Sf.Antoane, care faci să se regăsească lucrurile pierdute, ajută-mă să nu pierd niciodată harul lui Dumnezeu prin păcat, iar dacă din nefericire l-aş pierde, să-l regăsesc îndată. La tine aleargă tineri şi bătrâni, vin şi eu şi te rog ascultă-mă că mare este puterea ta.

9. Mărite Sf.Antoane, multe primejdii împresoară sufletul meu, îndepărtează-te de la mine, priveşte la chipul meu, vorbeşte lui Dumnezeu cu limba ta făcătoare de minuni ca şi eu să fiu mângîiată iar la sfârşitul vieţii mântuită. AMIN !

IMNUL MAICII DOMNULUI

“Cuvine-se să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnzeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decît Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decît Serafimii, care fără stricăciune de Dumnezeu-Cuvântul ai născut pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim. Amin !”

TROPARUL DE SFÂRŞIT

28

“Frumos e rodul buzelor tale, Mărite Sf.Antoane, şi viata ta dulce ca fagurele de miere. S-a arătat bisericii lui Hristos că s-au temut de tine mulţimile diavolilor şi s-au ruşinat limbuţiile ereticilor care le-ai păzit credinta.

Mărire, şi acum luînd dar de vindecare, răspândeşte sănătate celor ce sînt în nevoie. Mărite Sf.Antoane, făcător de minuni, cercetează, şi dorinţa mea şi îndrăznelile vrăjmaşilor mei surpă-le !”

In încheiere rosteşti dorinţa pe care o ai şi îl rogi pe Sf.Anton cu credinţă în suflet să te ajute cum ştie şi cum poate. Este bine ca cel ce se roagă să fie convins că acest ritual va fi incununat de succes.

Canonul se desfăşoară astfel:

Conţine 9 strofe şi un Tropar. La sfârşitul fiecărei strofe se rosteşte Tatăl Nostru şi Imnul Maicii Domnului, iar la sfârşitul ultimei strofe, pe lîngă acestea se citeşte şi Troparul. Canonul se începe într-o zi de marţi; în prima săptămînă se spun rugăciunile zi de zi, iar din a doua săptămînă pînă într-a noua, numai marţea. Se respectă ora la care se fac rugăciunile şi în timpul lor se ard 3 lumânări. Nimeni nu trebuie să ştie cînd şi de ce săvîrşim acest ritual, pînă după terminarea lui. Marţea se posteşte, iar dacă timpul ne permite, putem merge la biserică, pentru a da un acatist cu dorinţa pentru care ne rugăm. De asemenea, facem milostenie în acea zi cu un bănuţ sau cu ceva de mâncare.

Psalmul 142

    Doamne, auzi rugaciunea mea, asculta cererea mea, intru credinciosia ta, auzi-ma, intru dreptatea ta. Sa nu intri la judecata cu robul tau, ca nimeni din cei vii nu-i drept inaintea ta. Vrajmasul prigoneste sufletul meu si viata mea o calca in picioare; facutu-m-a sa locuiesc in intuneric ca mortii cei din veacuri. Mahnit e duhul in mine si inima mea incremenita inlauntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult, cugetat-am la toate lucrurile tale, la faptele mainilor tale m-am gandit. Intins-am catre tine mainile mele, sufletul meu, ca un pamant insetosat. Degrab auzi-ma, doamne, ca a slabit duhul meu. nu-ti intoarce fata ta de la mine, ca sa nu ma aseman celor ce se coboara in mormant. Fa sa aud dimineata mila ta, ca la tine mi-e nadejdea. Arata-mi calea pe care voi merge, ca la tine am ridicat sufletul meu. Scapa-ma de vrajmasii mei, ca la tine alerg, doamne. Invata-ma sa fac voia ta, ca tu esti dumnezeul meu. Duhul tau, cel bun sa ma povatuiasca la pamantul dreptatii. Pentru numele tau, Doamne, daruieste-mi viata. Intru dreptatea ta scoate din necaz sufletul meu. Fa bunatate de starpeste pe vrajmasii mei si pierde pe toti cei ce necajesc sufletul meu, ca eu sunt robul tau. AMIN! 

Prea Sfanta Fecioara...

    O, preamilostiva stapana mea, nu ma lepada pe mine,  nevrednicul, ci primeste aceasta putina rugaciune a mea, din buzele mele cele intinate si o du Fiului Tau si Dumnezeului nostru, care S-a nascut cu trupul din tine spre mantuirea noastra; Care pentru noi pacatosii s-a rastignit si a inviat a treia zi. Desi faradelegea mea este mai grea decat toate faradelegile, totusi talharii si desfranatii pe care Iubitorul de oameni, pentru nemasurata Lui milostivire, i-a primit si i-a miluit, imi dau indraznire; si cu toate ca nu te aveau pe tine

29

mijlocitoare buna, nu le-a inchis usa milostivirii Sale. Cum sa nu ma primeasca dar si pe mine, care nadajduiesc in ajutorul tau? Milostiveste-te deci spre mine, Doamna mea, caci poti toate cate le voiesti, iar pe cele pe care le ceri de la Fiul Tau le si iau fara indoiala, deoarece pe tine te-a facut mijlocitoare crestinilor. Pentru aceasta pe Tine te binecuvantam si te preainaltam in vecii vecilor. AMIN!

Rugaciunea Sf.Francisc din Asissi

"Doamne, fa ca din mâinile mele sa se vada lumea Ta,Si acolo unde este gelozie lasa-ma sa pun Dragostea,Acolo unde este ura lasa-ma sa pun Iertarea,Acolo unde este cearta lasa-ma sa pun Unitatea,Acolo unde sunt erezii lasa-ma sa pun Adevarul,Acolo unde este îndoiala lasa-ma sa pun Credinta,Acolo unde este disperare lasa-ma sa pun Speranta,Acolo unde este întuneric lasa-ma sa pun Lumina,Acolo unde este suparare lasa-ma sa pun Bucurie.Ajuta-mi, Doamne,Nu atât sa caut mângâiere, cât sa mângii pe altii,Nu atât sa caut întelegere, cât sa-i înteleg pe altii,Nu atât sa caut iubire, cât sa iubesc.Pentru ca cel care da, acela si primeste,Cel care se uita pe sine, acela se si regaseste,Cel care iarta este si el iertat,Cel ce moare, acela se naste in viata vesnica.Ajuta-mi, Doamne,Fa ca din mâinile mele sa se vada lumea Ta"AMIN!

Doamne...

    Doamne, nu ma lipsi pe mine de binele tau cel ceresc. Doamne, izbaveste-ma de muncile cele de veci.Doamne, de am gresit macar cu mintea, macar cu gandul sau cu cuvantul, iarta-ma.Doamne, mantuieste-ma de toata nestiinta, uitarea, neindraznirea si de nesimtirea cea impietrita.Doamne, izbaveste-ma de toata ispitirea. Doamne, lumineaza-mi inima pe care a intunecat-o pofta cea rea. Doamne, eu ca un om am gresit, iar tu ca u dumnezeu indurator, a miluieste, vazand neputinta sufletului meudoamne, trimite mila ta in ajutorul meu, ca sa proslavesc prea sfant numele tau.Doamne, Issuse  Christoase, scrie-ma pe mine, robul tau in cartea vietii si-mi daruieste sfarsit bun. Doamne, dumnezeul meu, macar ca nu am facut nici un bine innaintea ta, da-mi dupa darul tau sa pun inceput bun. Doamne, al cerului si al pamantului, pomeneste-ma pe mine, pacatosul, rusinatul si necuratul robul tau intru imparatia ta.AMIN!

    Veniti sa ne inchinam imparatului nostru, dumnezeu. Veniti sa ne inchinam si sa cadem la christos, imparatul nostru, dumnezeu. Veniti sa ne inchinam si sa cadem la insusi christos, imparatul si dumnezeul noatru.

30

    Imparate ceresc, mangaietorule, duhul adevarului, care pretutindeni esti si toate le implinesti, vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si te salasluieste intru noi si ne curateste pe noi de toata necuratia si mantuieste, bunule, sufletele noastre. Amin!

   Sfinte dumnezeule, sfinte tare, sfinte fara de moarte, milueste-ne pe noi!

   Preasfanta treime, milueste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta feradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre pentru numele tau.

   Milueste-ne pe noi, doamne, milueste-ne pe noi, ca nepricepandu-ne de nici un raspuns, aceasta rugaciune aducem tie, ca unui stapan, noi pacatosii robii tai, milueste-ne pe noi.

   Doamne, milueste-ne pe noi, ca intru tine am nadajduit, nu te mania pe noi foarte, nici pomeni faradelegile noastre, ci cauta si acum ca un milostiv, si ne izbaveste pe noi de vrajmasii nostri, ca tu esti dumnezeul nostru si noi suntem poporul tau, toti lucrul mainilor tale si numele tau chemam. 

Rugaciunea Sf. Ciprian

    Stapane Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Creatorule si Chivernisitorule a toate, Sfant si slavit esti; Imparatul imparatilor si Domnul domnilor, slava Tie. Tu, Cel ce locuiesti in lumina cea nepatrunsa si neapropiata, pentru rugaciunea mea, a smeritului si nevrednicului robului Tau, departeaza demonii si stinge viclenia lor de la robii Tai; revarsa ploaie la buna vreme peste tot pamantul si fa-l sa-si dea roadele lui; copacii si viile sa-si dea deplin rodul lor; femeile sa fie dezlegate si eliberate de nerodirea pantecelui; acestea si toata lumea mai intai fiind dezlegate, dezleaga si toata zidirea de toate legaturile diavolesti. Si dezleaga pe robul Tau (numele) impreuna cu toate ale casei. Impiedica Tu, Doamne Dumnezeul parintilor nostri toata lucrarea satanei, Tu Cel ce dai dezlegare de magie, de farmece, de vraji si de toate lucrarile satanicesti si de toate legaturile lui, si distruge toata lucrarea vicleana prin pomenirea Prea Sfantului Tau nume. Asa, Doamne, Stapane a toate, auzi-ma pe mine nevrednicul slujitorul Tau si dezleaga pe robul Tau (numele) de toate legaturile satanei si daca este legat in cer, sau pe pamant, sau cu piele de animale necuvantatoare, sau cu fier, sau cu piatra, sau cu lemn, sau cu scriere, sau cu sange de om, sau cu al pasarilor, sau cu al pestilor, sau prin necuratie, sau in alt chip s-au abatut asupra lui, sau daca din alta parte au venit, din mare, din fantani, din morminte, sau din orice alt loc, sau daca a venit prin unghii de om, de animal, sau gheare de pasare, sau prin serpi (vii sau morti), sau prin pamantul mortilor, sau daca a venit prin strapungere de ace, dezleaga-le pentru totdeauna, in ceasul acesta, Doamne, cu puterea Ta cea mare. lui de toate legaturile satanei, ale magiei, ale farmecelor si ale puterilor potrivnice. Tu Doamne, Dumnezeul nostru, Care cunosti si stii toate, dezleaga, sfarama si distruge, acum, lucrarile magiei, iar pe robul Tau (numele) pazeste-l cu toti ai casei lui, de toate uneltirile diavolesti. Zdrobeste, cu insemnarea cinstitei si de viata facatoarei Cruci, toate puterile potrivnicilor. Pustieste, distruge si departeaza, pentru totdeauna, toate lucrarile magiei, vrajitoriei si fermecatoriei de la robul Tau (numele). Asa, Doamne, auzi-ma pe mine pacatosul slujitorul Tau si pe robul Tau cu toti ai casei lui, si dezleaga-i de demonul de amiaza, de toata boala si de tot blestemul, de toata mania, nenorocirea, clevetirea, invidia, farmecele, nemilostivirea, lenea, lacomia, neputinta, prostia, neintelepciunea,

31

mandria, cruzimea, nedreptatea, trufia, si de toate ratacirile si gresalele, stiute si nestiute, pentru Sfant numele Tau, ca binecuvantat esti in veci. Amin!

Rugaciune de dimineata

 

Din pat si din somn m-ai ridicat,Doamne mintea mea o lumineazaSi inima si buzele mele le deschideCa sa te laud pe Tine...Sfanta Treime !Sfant, Sfant, Sfant este Domnul SavaotPlin e cerul si pamantul de marirea Lui...!Osana intru cei de sus, lui Dumnezeu !Nadejdea mea este TatalScaparea mea este FiulAcoperamantul meu este Duhul Sfant...Treime sfanta ...Marire Tie ! Amin!

 

 

Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Dumnezeul meu,Cel ce cunosti caderea ingerului trufas al zorilor,mantuieste-ma cu harul Tau,nu ma lasa sa ma indepartez si sa ma indoiesc de Tine.Ascute auzul meu, ca sa aud in toate clipele vietii meleglasul Tau tainicsi sa-ti strig iubitorule de oameni;Slava Tie pentru minunatele potriviri de intamplaripe care le-a randuit pronia Ta,Slava Tie pentru presimtirile daruite de har,Slava Tie pentru povetele glasului tainic,Slava Tie pentru descoperirile din vis si din trezieale cuviosilor Tai,Slava Tie Celui ce zadarnicesti planurile nefolositoare,Slava Tie celui ce ne trezesti prin suferinte din betia patimilor,Slava Tie Celui ce smeresti spre mantuire trufia inimii,Slava Tie, Dumnezeule, in veci!Amin!

 

32

Rugaciune inaintea sfintelor citiri

Doamne IIsuse Hristoase,Cuvantul lui Dumnezeu Tatal,deschide urechile si ochii inimii mele,ca sa ascult cele ale Tale,sa le pricep desavarsit si in toate sa fac voia Ta;ca nevrednic sunt eu pe pamantsi numai de la Tine imi vine Lumina cea adevarata.Nu ascunde de la mine talcul cel adancal poruncilor Tale,ci descopera in ochii mei nu doar cei trupesti,ci si cei launtrici,ca sa inteleg tainelesi minunile Legii Tale.Caci intru Tine,Dumnezeul meu,nadajduiesc,spre luminarea mintii si spre imblanzirea inimii mele;ca binecuvantat esti Tu in vecii vecilorAmin!

Rugaciune de multumire

Doamne IIsuse Hristoase, Dumnezeul nostru,Dumnezeule a toata milostivirea si indurarea,care ai nemasurata mila,nespusa si neajusa iubire de oameni,cazand eu acum catre a Ta marire,cu frica si cutremur aduc Tie multumire pentru mine,nevrednicul robul Tau.Te maresc,Te laud si Te cant ca pe un domn,Stapan si Facator de bine.Si iarasi cazand inaintea Ta iti multumesc cu smerenie,ma rog nemasuratei Tale milostiviri ca si de acum inaintesa-mi daruiesti faceri de bine,ca sa sporesc in dragostea Ta si a aproapelui meu.Izbaveste-Ma de tot raul si necazul,daruieste-Mi liniste si ma invrednicestein toate zilele vietii mele intotdeaunamultumire sa-Ti aduc si sa cant Treimii celei preabune,Tatalui si Fiului si Duhului Sfant,acum si pururea si in vecii vecilorAmin!

Rugaciune cu dragoste

Milostive Dumnezeule, Faca-se voia Ta

33

care vrea ca fiecare sa se mantuiascasi la puterea adevarului sa ajunga!Miluieste pe robul tau ....(iti spui numele),si primeste aceasta dorinta a meaca pe un strigat din dragoste poruncita de tine!!!Doamne miluieste!Doamne miluieste!Doamne miluieste!

Ma rog Tie, Bunule Parinte

Parinte Sfant, vin la picioarele Tale,acum,ca sa-ti multumesc pentru dragostea Ta cea mare,de a ma numi prietenul Tau! Iti multumesc ca ma iubesti!Dragostea Ta, este cel mai minunat lucrude pe acest Pamant... Te rog sa lasi Tu putin din ea,in sufletul meu, pentru a o putea oferi si altora.Invata-ma Tu,sa iubesc! Vreau sa iubesc sincer,curat si cu toata inima! Stiu ca Tu ai reteta dragostei,de aceea apelez la ajutorul Tau... Te iubesc! ...si iti multumescpentru ca ai grija de sufletul meu...

 

 

 

Rugaciune de iertare

Te rog fierbinte pe Tine,Tata Ceresc,pe Tine Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,pe Tine Sfinte Duh,in fata Ta, PreaSfanta Treimesi a Maicii Preacurate,imi cer iertare pentru tot ce am gresitfata de intreaga Ta Creatie Divina,cu gandul, cu vorba sau cu fapta,cu stiinta sau fara de stiinta,cu voie sau fara de voie, acum,in trecut sau altadata,impreuna cu arborele meu genealogic,cunoscut sau necunoscut.Ii iert, ii dezleg si ii binecuvintez

34

pe cei ce mi-au gresit cu gandul,cu vorba sau cu fapta,cu stiinta sau fara de stiinta,cu voie sau fara de voie, acum,in trecut sau altadata.Si Te rog din suflet, PreaSfanta Treime,sa ne ierti, sa ne dezlegi si sa ne binecuvintezisi pe unii si pe altii.Faca-se Voia Ta, Doamne, pentru noi toti!Amin!

Rugaciune sagetatoare

Primeste-ma,Doamne cind vei veni intru imparatia Ta.Dumnezeule,fii milostiv mie pacatosului.Isuse,Fiul lui David,fie-ti mila de mine,ca orb sunt pentru lumina Ta.Miluieste-ma,Doamne,Fiul lui David,pe mine Cananeanul.Doamne,daca voiestipoti sa ma curatesti de lepra pacatelor.Doamne,nu sunt vrednic sa intri sub acoperamantul meu,ci spune numai un cuvint si se va vindeca sufletul meu.Cred,Doamne!Ajuta necredintei mele.Doamne vino-mi in ajutor ca ispita ma-nconjoara.Scoate-ma,Doamne,la lumina!Domnul meu si Dumnezeul meu!Amin.

 

Marea invocatie catre Dumnezeu

Fie ca, din punctul de lumina din gandirea lui Dumnezeu,Lumina sa se reverse in mintile oamenilorLumina sa coboare pe pamant.Fie ca, din punctul de Iubire din inima lui Dumnezeu,Iubirea sa se reverse in inimile oamenilorSi sa poata Christos reveni pe pamant.Fie ca, din centrul unde Voia lui Dumnezeu este cunoscuta,Telul divin sa calauzeasca slaba vointa a oamenilor.Tel pe care Dascalii il cunosc si-l slujesc.

35

Fie ca, din centrul pe care-l numim neamul omenesc,Planul de Iubire si Lumina sa se infaptuiasca.Si sa zavorasca usa de la salasul raului.Fie ca Lumina, Iubirea si Puterea,Sa restabileasca Planul divin pe pamant.

PSALMUL 21Al lui David.

1. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai parasit? Departe sunt de mântuirea mea cuvintele greselilor mele.2. Dumnezeul meu, striga-voi ziua si nu vei auzi, si noaptea si nu Te vei gândi la mine.3. Iar Tu întru cele sfinte locuiesti, lauda lui Israel.4. În Tine au nadajduit parintii nostri, nadajduit-au în Tine si i-ai izbavit pe ei.5. Catre Tine au strigat si s-au mântuit, în Tine au nadajduit si nu s-au rusinat. 6. Iar eu sunt vierme si nu om, ocara oamenilor si defaimarea poporului.7. Toti cei ce m-au vazut m-au batjocorit, grait-au cu buzele, clatinat-au capul zicând:8. "Nadajduit-a spre Domnul, izbaveasca-l pe el, mântuiasca-l pe el, ca-l voieste pe el".9. Ca Tu esti Cel ce m-ai scos din pântece, nadejdea mea, de la sânul maicii mele.10. Spre Tine m-am aruncat de la nastere, din pântecele maicii mele Dumnezeul meu esti Tu.11. Nu Te departa de la mine, ca necazul este aproape, si nu este cine sa-mi ajute.12. Înconjuratu-m-au vitei multi, tauri grasi m-au împresurat.13. Deschis-au asupra mea gura lor, ca un leu ce rapeste si racneste.14. Ca apa m-am varsat si s-au risipit toate oasele mele.15. Facutu-s-a inima mea ca ceara ce se topeste în mijlocul pântecelui meu.16. Uscatu-s-a ca un vas de lut taria mea, si limba mea s-a lipit de cerul gurii mele si în tarâna mortii m-ai coborât.17. Ca m-au înconjurat câini multi, adunarea celor vicleni m-a împresurat.18. Strapuns-au mâinile mele si picioarele mele.19. Numarat-au toate oasele mele, iar ei priveau si se uitau la mine.20. Împartit-au hainele mele lorusi si pentru camasa mea au aruncat sorti.21. Iar Tu, Doamne, nu departa ajutorul Tau de la mine, spre sprijinul meu ia aminte.22. Izbaveste de sabie sufletul meu si din gheara câinelui viata mea.23. Izbaveste-ma din gura leului si din coarnele taurilor smerenia mea.24. Spune-voi numele Tau fratilor mei; în mijlocul adunarii Te voi lauda, zicând:25. Cei ce va temeti de Domnul, laudati-L pe El, toata semintia lui Iacob slaviti-L pe El!26. Sa se teama de Dânsul toata semintia lui Israel.27. Ca n-a defaimat, nici n-a lepadat ruga saracului,28. Nici n-a întors fala Lui de la mine si când am strigat catre Dânsul, m-a auzit.29. De la Tine este lauda mea în adunare mare, rugaciunile mele le voi face înaintea celor ce se tem de El.30. Mânca-vor saracii si se vor satura si vor lauda pe Domnul, iar cei ce-L cauta pe Dânsul vii vor fi inimile lor în veacul veacului.31. Îsi vor aduce aminte si se vor întoarce la Domnul toate marginile pamântului.32. Si se vor închina înaintea Lui toate semintiile neamurilor.33. Ca a Domnului este împaratia si El stapâneste peste neamuri.34. Mâncat-au si s-au închinat toti grasii pamântului, înaintea Lui vor cadea toti cei ce se coboara în pamânt.35. Si sufletul meu în El viaza, si semintia mea va sluji Lui.36. Se va vesti Domnului neamul ce va sa vina. Si vor vesti dreptatea Lui poporului ce se va naste si ce a facut Domnul.

36

PSALMUL 22Al lui David.

1. Domnul ma paste si nimic nu-mi va lipsi.2. La loc de pasune, acolo m-a salasluit; la apa odihnei m-a hranit.3. Sufletul meu l-a întors, povatuitu-m-a pe caile dreptatii, pentru numele Lui.4. Ca de voi si umbla în mijlocul mortii, nu ma voi teme de rele; ca Tu cu mine esti.5. Toiagul Tau si varga Ta, acestea m-au mângâiat.6. Gatit-ai masa înaintea mea, împotriva celor ce ma necajesc; uns-ai cu untdelemn capul meu si paharul Tau este adapându-ma ca un puternic.7. Si mila Ta ma va urma în toate zilele vietii mele, ca sa locuiesc în casa Domnului, întru lungime de zile.

PSALMUL 23Al lui David.

1. Al Domnului este pamântul si plinirea lui; lumea si toti cei ce locuiesc în ea.2. Acesta pe mari l-a întemeiat pe el si pe râuri l-a asezat pe el.3. Cine se va sui în muntele Domnului Si cine va sta în locul cel sfânt al Lui?4. Cel nevinovat cu mâinile si curat cu inima, care n-a luat în desert sufletul sau si nu s-a jurat cu viclesug aproapelui sau.5. Acesta este neamul celor ce-L cauta pe Domnul, al celor ce cauta fata Dumnezeului lui Iacob.6. Ridicati, capetenii, portile voastre si va ridicati portile cele vesnice si va intra Împaratul slavei.7. Cine este acesta Împaratul slavei? Domnul Cel tare si puternic, Domnul Cel tare în razboi.8. Ridicati, capetenii, portile voastre si va ridicati portile cele vesnice si va intra Împaratul slavei.9. Cine este acesta Împaratul slavei? Domnul puterilor, Acesta este Împaratul slavei.

PSALMUL 24Al lui David.

1. Catre Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu, Dumnezeul meu.2. Spre Tine am nadajduit, sa nu fiu rusinat în veac, nici sa râda de mine vrajmasii mei.3. Pentru ca toti cei ce Te asteapta pe Tine nu se vor rusina; sa se rusineze toti cei ce fac faradelegi în desert.4. Caile Tale, Doamne, arata-mi, si cararile Tale ma învata.5. Îndrepteaza-ma spre adevarul Tau si ma învata, ca Tu esti Dumnezeu, Mântuitorul meu, si pe Tine Te-am asteptat toata ziua.6. Adu-ti aminte de îndurarile si milele Tale, Doamne, ca din veac sunt.7. Pacatele tineretilor mele si ale nestiintei mele nu le pomeni.8. Dupa mila Ta pomeneste-ma Tu, pentru bunatatea Ta, Doamne.9. Bun si drept este Domnul, pentru aceasta lege va pune celor ce gresesc în cale. 10. Îndrepta-va pe cei blânzi la judecata, învata-va pe cei blânzi caile Sale.11. Toate caile Domnului sunt mila si adevar pentru cei ce cauta asezamântul Lui si marturiile Lui.12. Pentru numele Tau, Doamne, curateste pacatul meu ca mult este.13. Cine este omul cel ce se teme de Domnul? Lege va pune lui în calea pe care a ales-o.14. Sufletul lui întru bunatati se va salaslui si semintia lui va mosteni pamântul. 15. Domnul este întarirea celor ce se tem de El, asezamântul Lui îl va arata lor.

37

16. Ochii mei sunt pururea spre Domnul ca El va scoate din lat picioarele mele.17. Cauta spre mine si ma miluieste, ca parasit si sarac sunt eu.18. Necazurile inimii mele s-au înmultit; din nevoile mele scoate-ma.19. Vezi smerenia mea si osteneala mea si-mi iarta toate pacatele mele.20. Vezi pe vrajmasii mei ca s-au înmultit si cu ura nedreapta m-au urât.21. Pazeste sufletul meu si ma izbaveste, ca sa nu ma rusinez ca am nadajduit în Tine.22. Cei fara rautate si cei drepti s-au lipit de mine, ca Te-am asteptat, Doamne.23. Izbaveste, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui.

PSALMUL 25Al lui David.

1. Judeca-ma, Doamne, ca eu întru nerautate am umblat si în Domnul nadajduind, nu voi slabi.2. Cerceteaza-ma, Doamne, si ma cearca; aprinde rarunchii si inima mea.3. Ca mila Ta este înaintea ochilor mei si bine mi-a placut adevarul Tau.4. Nu am sezut în adunarea desertaciunii si cu calcatorii de lege nu voi intra.5. Urât-am adunarea celor ce viclenesc si cu cei necredinciosi nu voi sedea.6. Spala-voi întru cele nevinovate mâinile mele si voi înconjura jertfelnicul Tau, Doamne,7. Ca sa aud glasul laudei Tale si sa spun toate minunile Tale.8. Doamne, iubit-am bunacuviinta casei Tale si locul locasului slavei Tale.9. Sa nu pierzi cu cei necredinciosi sufletul meu si cu varsatorii de sânge viata mea,10. Întru ale caror mâini sunt faradelegi si dreapta carora e plina de daruri.11. Iar eu întru nerautatea mea am umblat; izbaveste-ma, Doamne, si ma miluieste,12. Caci piciorul meu a stat întru dreptate; întru adunari Te voi binecuvânta, Doamne.

PSALMUL 26Al lui David.

1. Domnul este luminarea mea si mântuirea mea; de cine ma voi teme?2. Domnul este aparatorul vietii mele; de cine ma voi înfricosa?3. Când se vor apropia de mine cei ce îmi fac rau, ca sa manânce trupul meu;4. Cei ce ma necajesc si vrajmasii mei, aceia au slabit si au cazut.5. De s-ar ridica împotriva mea razboi, eu în El nadajduiesc.6. Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi cauta: sa locuiesc în casa Domnului în toate zilele vietii mele,7. Ca sa vad frumusetea Domnului si sa cercetez locasul Lui.8. Ca Domnul m-a ascuns în cortul Lui în ziua necazurilor mele; m-a acoperit în locul cel ascuns al cortului Lui;9. Pe piatra m-a înaltat. Si acum iata, a înaltat capul meu peste vrajmasii mei.10. Înconjurat-am si am jertfit în cortul Lui jertfa de lauda. Îl voi lauda si voi cânta Domnului. 11. Auzi, Doamne, glasul meu cu care am strigat; miluieste-ma si ma asculta.12. Tie a zis inima mea: Pe Domnul voi cauta. Te-a cautat fata mea; fata Ta, Doamne, voi cauta.13. Sa nu-ti întorci fata Ta de la mine si sa nu Te abati întru mânie de la robul Tau;14. Ajutorul meu fii, sa nu ma lepezi pe mine si sa nu ma lasi, Dumnezeule, Mântuitorul meu.15. Ca tatal meu si mama mea m-au parasit, dar Domnul m-a luat.16. Lege pune-mi mie, Doamne, în calea Ta si ma îndrepteaza pe cararea dreapta, din pricina vrajmasilor mei.17. Nu ma da pe mine pe mâna celor ce ma necajesc, ca s-au ridicat împotriva mea

38

martori nedrepti si nedreptatea a mintit siesi.18. Cred ca voi vedea bunatatile Domnului, în pamântul celor vii.19. Asteapta pe Domnul, îmbarbateaza-te si sa se întareasca inima ta si asteapta pe Domnul.

PSALMUL 27Al lui David.

1. Catre Tine, Doamne, am strigat, Dumnezeul meu, ia aminte! Ca de nu ma vei auzi, ma voi asemana cu cei care se coboara în groapa.2. Asculta glasul rugaciunii mele când ma rog catre Tine, când ridic mâinile mele catre locasul Tau cel sfânt.3. Sa nu tragi cu cei pacatosi sufletul meu, si cu cei ce lucreaza nedreptate sa nu ma pierzi,4. Cu cei ce graiesc pace catre aproapele lor, dar cele rele sunt în inimile lor.5. Da-le lor dupa faptele lor si dupa viclesugul gândurilor lor.6. Dupa lucrul mâinilor lor, da-le lor; rasplateste-i dupa faptele lor,7. Ca n-au înteles lucrurile Domnului si faptele mâinilor Lui; îi vei darâma si nu-i vei zidi.8. Binecuvântat este Domnul ca a auzit glasul rugaciunii mele.9. Domnul este ajutorul si aparatorul meu, în El a nadajduit inima mea si mi-a ajutat.10. Si a înflorit trupul meu si de bunavoia mea Îl voi lauda pe El.11. Domnul este întarirea poporului Sau si aparator mântuirilor unsului Sau.12. Mântuieste poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta; paste-i pe ei si-i ridica pâna în veac.

PSALMUL 28Al lui David.

1. Aduceti Domnului, fii ai lui Dumnezeu, aduceti Domnului mieii oilor, aduceti Domnului slava si cinste; 2. Aduceti Domnului slava numelui Sau; închinati-va Domnului în curtea cea sfânta a Lui.3. Glasul Domnului peste ape; Dumnezeul slavei a tunat; Domnul peste ape multe.4. Glasul Domnului întru tarie, glasul Domnului întru mare cuviinta;5. Glasul Domnului cel ce sfarâma cedrii si va zdrobi Domnul cedrii Libanului;6. El face sa sara Libanul ca un vitel; iar Ermonul ca un pui de gazela.7. Glasul Domnului, cel ce varsa para focului. 8. Glasul Domnului, cel ce cutremura pustiul si va cutremura Domnul pustiul Cadesului.9. Glasul Domnului dezleaga pântecele cerboaicelor, glasul Domnului despoaie cedrii si în locasul Lui, fiecare va spune: Slava!10. Domnul va împarati peste potop si va sedea Domnul Împarat în veac.11. Domnul tarie poporului Sau va da, Domnul va binecuvânta pe poporul Sau cu pace.

PSALMUL 29Al lui David.

1. Te voi înalta, Doamne, ca m-ai ridicat si n-ai veselit pe vrajmasii mei împotriva mea.2. Doamne, Dumnezeul meu, strigat-am catre Tine si m-ai vindecat.3. Doamne, scos-ai din iad sufletul meu, mântuitu-m-ai de cei ce se coboara în groapa.4. Cântati Domnului cei cuviosi ai Lui si laudati pomenirea sfinteniei Lui.5. Ca iutime este întru mânia Lui si viata întru voia Lui; seara se va salaslui plângerea, iar dimineata bucuria.6. Iar eu am zis întru îndestularea mea: "Nu ma voi clatina în veac!"

39

7. Doamne, întru voia Ta, dat-ai frumusetii mele putere; dar când ti-ai întors fata Ta, eu m-am tulburat.8. Catre Tine, Doamne, voi striga si catre Dumnezeul meu ma voi ruga.9. Ce folos ai de sângele meu de ma cobor în stricaciune? Oare, Te va lauda pe Tine tarâna, sau va vesti adevarul Tau?10. Auzit-a Domnul si m-a miluit; Domnul a fost ajutorul meu!11. Schimbat-ai plângerea mea întru bucurie, rupt-ai sacul meu si m-ai încins cu veselie.12. Ca slava mea sa-ti cânte tie si sa nu ma mâhnesc; Doamne, Dumnezeul meu, în veac Te voi lauda!

PSALMUL 30Al lui David.

1. Spre Tine, Doamne, am nadajduit, sa nu fiu rusinat în veac. Întru îndreptarea Ta izbaveste-ma si ma scoate.2. Pleaca spre mine urechea Ta, grabeste de ma scoate. Fii mie Dumnezeu aparator si casa de scapare ca sa ma mântuiesti.3. Ca puterea mea si scaparea mea esti Tu si pentru numele Tau ma vei povatui si ma vei hrani.4. Scoate-ma-vei din cursa aceasta pe care mi-au ascuns-o mie, ca Tu esti aparatorul meu.5. În mâinile Tale îmi voi da duhul meu; izbavitu-m-ai, Doamne, Dumnezeul adevarului.6. Urât-ai pe cei ce pazesc desertaciuni în zadar, iar eu spre Domnul am nadajduit.7. Bucura-ma-voi si ma voi veseli de mila Ta, ca ai cautat spre smerenia mea, mântuit-ai din nevoi sufletul meu8. Si nu m-ai lasat în mâinile vrajmasului; pus-ai în loc desfatat picioarele mele.9. Miluieste-ma, Doamne, ca ma necajesc; tulburatu-s-a de mânie ochiul meu, sufletul meu si inima mea.10. Ca s-a stins întru durere viata mea si anii mei în suspinuri; slabit-a întru saracie taria mea si oasele mele s-au tulburat.11. La toti vrajmasii mei m-am facut de ocara si vecinilor mei foarte, si frica cunoscutilor mei. Cei ce ma vedeau afara fugeau de mine.12. Uitat am fost ca un mort din inima lor, ajuns-am ca un vas stricat.13. Ca am auzit ocara multora din cei ce locuiesc împrejur, când se adunau ei împreuna împotriva mea; ca sa ia sufletul meu s-au sfatuit.14. Iar eu catre Tine am nadajduit, Doamne, zis-am: "Tu esti Dumnezeul meu!" 15. În mâinile Tale, soarta mea, izbaveste-ma din mâna vrajmasilor mei si de cei ce ma prigonesc.16. Arata fata Ta peste robul Tau, mântuieste-ma cu mila Ta!17. Doamne, sa nu fiu rusinat, ca Te-am chemat pe Tine; sa se rusineze necredinciosii si sa se coboare în iad.18. Mute sa fie buzele cele viclene, care graiesc împotriva dreptului faradelege, cu mândrie si cu defaimare.19. Cât este de mare multimea bunatatii Tale, Doamne, pe care ai gatit-o celor ce se tem de Tine, pe care ai facut-o celor ce nadajduiesc în Tine, înaintea fiilor oamenilor!20. Ascunde-i-vei pe dânsii cu acoperamântul fetei Tale de tulburarea oamenilor.21. Acoperi-i-vei pe ei în cortul Tau de împotrivirea limbilor.22. Binecuvântat este Domnul, ca minunata a fost mila Sa, în cetate întarita.23. Iar eu am zis întru uimirea mea: Lepadat sunt de la fata ochilor Tai.24. Pentru aceasta ai auzit glasul rugaciunii mele când am strigat catre Tine. 25. Iubiti pe Domnul toti cuviosii Lui ca adevarul cauta Domnul si rasplateste celor ce se

40

mândresc, cu prisosinta.26. Îmbarbatati-va si sa se întareasca inima voastra, toii cei ce nadajduiti în Domnul.

MEDICINA COSMICA

SACRO - TERAPIA

Se scriu in ultimul timp tot felul de carti, de relatari care mai de care cu pretentii si noutati si miracole. Noi am avea intr-adevar nevoie de miracole. Suntem in situatia cind doar miracolul ne mai salveaza din marea cadere... Unde este miracolul si in ce consta! Viata este un miracol, o taina. Viata este o daruire si stapinirea asupra vietii este in alta semnificatie. Viata este o taina ce o primesti si in masura in care te deschizi acestei taine participi la viata. Viata este sacrul in sine si cine crede ca o poate fura sau batjocuri se inseala amarnic. Originea vietii este daruirea iar trairea ei este recunostinta si gestul sacru fata de ea. Taina vietii este sufletul, dupa cum taina sufletului este Dumnezeu. Doar un corp cu sufletul sau viu. Si este o dubla medicina, de suflet si de corp in supraunitatea sacrului dumnezeiesc.

Boala este un atentat la viata. Cine indrazneste sa se atinga de viata? Si totusi noi insine savirsim oribilul pacat ca omorirea vietii... Sacroterapia este revenirea la viata, din ghearele mortii. Boala este gheara mortii care nu trebuie tolerata. Jos cu masca oribila a mortii de pe chipul in sine al vietii. Sa revenim la sacralitatea vietii. Sa redescoperim sanatatea si taina vietii. Noi am ajuns sa consideram viata un mecanism si atit, un mecanism in care putem interveni dupa pofte si situatii. Nu este asa. Viata este o taina sacra de limbaj cosmic dincolo de orice mecanism. Viata nu este monolog ci dialog viu in daruire si raspuns totodata. Viata este taina dialogului si comunicarii reciproce. Viata este taina dialogului transcedental. Originea limbajului este taina dialogului in sine al vietii. Spiritul este vidul absolut tocmai datorita faptului ca are dialogul limbajului respectiv spiritual. Viata, in primul rind, este un limbaj cosmic si apoi chimism medicamentos energetic. Limbajul vietii este inaintea celui chimic. Se confirma si stiintific ca Informatia este inaintea masei fizice. Informatia din materie este ecoul, prelungirea limbajului sufletului - spiritului, care in energii devine ordonatorul chimismului fizic. Viul este dincolo de chimism, de ceea ce nu se vede in reactiile chimice. Sa refuzam aceasta degradare oribila in moarte si boala.

Sa reinviem la viata vesnica care este esenta esentei. Viata in sine este straina de boala - suferinta si moarte. Prin aceasta carte facem impletirea dintre suflet si corp. Cu aceasta incercam o relatare integrala a existentei noastre. Va rugam sa nu va grabiti in aprecieri superficiale, incercati in mod sincer sa vedeti si in aceasta viziune si daca intr-adevar se dovedeste practic - valabila, FOLOSITI-O!!! Medicina, ca origine, este in ordinea esentiala a existentei. In viziunea cosmica noi suntem dubla realitate, suflet si corp. Sufletul este dupa chipul lui Dumnezeu iar corpul este dupa chipul sufletului nostru. Noi avem cele divine in adincul firii noastre. Firea noastra sanatoasa este in asemanare cu ordinea divina. Noi, prin comparare cu ordinea divina ne putem vedea in ce masura suntem sanatosi sau bolnavi. Noi suntem sanatosi doar daca ne mentinem in ordinea fireasca ce este intiparita prin ordinea cosmica in noi. Daca iesim din aceasta ordine fireasca cadem in boala. Boala ne strica odinea fireasca. Trebuie sa fim liberi in firea noastra nu in ceva ce este impotriva firii. Boala este libertatea impotriva firii noastre normale. Ce libertate este aceasta cind ne face bolnavi?!... alegerea bolii este robie nu libertate. Astfel, originea medicinii este in ordinea - libertatea fireasca a realitatii noastre, sanatatea insasi. Adevarata medicina este sanatatea nu boala. Boala adauga medicinii terapia, arta de vindecare a bolilor. Boala este conflictul dintre firea noastra sanatoasa si alte firi anormale, distrugatoare. Noi fiind dubla realitate ca suflet si corp, inseamna ca boala este dubla, sufleteasca si trupeasca; tulburari de ordine in suflet si tulburari de ordine in trup - corp. In aceasta viziune putem vorbi de o medicina sacra - cosmica si de sacro-terapie.

Boala este iesirea din ordinea divina - fireasca, intrucit este urita de insasi divinitatea din noi insine. Diavolul se face primul bolnav impotrivindu-se ordinii divine. Boala incepe odata cu aceasta

41

cadere a creatiei din firea cereasca in firea necereasca, adica traducind aceasta metafora, boala incepe odata cu devierea entitatii din firea de divinitate. Incepeti din acest moment sacro-terapia; primul pas fiind a-ti proba in ce masura esti sanatos sufleteste sau trupeste. Nu-ti ascunde bolile, oricit ar fi de mici si de neinsemnate. Boala este un hot prietenos ce te prinde necontenit. Vezi mai intii in suflet ce anormalitati au aparut. Sufletul nostru (sfera - disc - spirit divina care este in fiecare entitate) este fiinta noastra propriu - zisa, ce in alta traducere inseamna iubire - dragoste - daruire; iubirea fiind constiinta in sine, dragostea fiind memoria - miscarea iubirii si daruirea fiind limbajul, vorbirea iubirii. Vezi de cita iubire si daruire mai esti capabil. Cita doza de ura a inceput sa apara in tine? Cit egoism a inceput sa te stapineasca? Vezi in ce masura iti este corpul in comparatie cu sufletul. Corpul este prelungirea miscarilor de suflet (Spirit); Iubirea de suflet se face in corp vointa de minte, dragostea de suflet se face in corp necesitati organice. Noi, dupa devierea de la firea de divinitate am uitat de suflet si inlocuim iubirea constiinta de suflet cu atractii egoiste si materiale. Vezi in ce masura mai ai vointa in cele bune. Te lasi robit doar de simturile organice? Organele tale functioneaza normal? Sanatatea corpului este in sanatatea mintii - simtirii si functiunilor corpului. Sanatatea sufletului este in ordinea sacra a iubirii dragostei si a daruirii constiintei de suflet. Ura - dusmania - razbunarea pina la ucidere sunt inceputul bolilor de suflet. Pofta - satisfactia - savirsirea placerilor patimei sunt inceputul bolilor corporale. Sufletul este spirit si duh, bucurie - seninatate - pace, iubire - dragoste - daruire iar corpul este placere - dorinte - satisfactii, dureri - suferinte - chinuri, vatamari. Acestea sunt cele doua sacro-terapii ale medicinii cosmice, sacro-terapia de suflet si sacro-terapia de corp.

Incepeti chiar din acest moment ambele terapii. Sacro-terapia inseamna terapie - vindecare dubla prin suflet si prin corp. Sacro-terapia se apropie de religie aparent, caci in realitate nu are nimic de-a face cu religia, oricare ar fi ea, dimpotriva, sacro-terapia este chiar impotriva religiei, impotriva tuturor formelor lipsite de esenta. Indiferent de convingerile religioase, toti trebuie sa fim sinceri cautatori ai adevarului. Sufletul nu este o inventie - inchipuire, ci tot mai mult se dovedeste o realitate incontestabila. Deci sa incepem cu re-identificarea existentei noastre.

Trezirea constiintei noastre de suflet este primul pas in sacro-terapie. De vrei o vindecare a bolilor sufletesti si trupesti, trebuie inceput odata pe doua linii, prin constiinta de suflet si prin constiinta de corp. Nu te complica cu conceptii si filosofii de tot felul. Porneste direct si clar. Noi suntem suflet si corp in intrepatrundere. Sufletul este viul nostru adevarat, iar viul corpului se datoreaza viului sufletesc. Corpul si sufletul se influenteaza reciproc, boala unuia afectind pe celalalt. Noi, in general, uitam de suflet, credem doar medicina corpului. Vrem remedii simple, medicamente, metode mecanice... Trebuie inteles ca noi suntem un complex de realitate suflet si corp. Medicina adevarata este o medicina integrala sufleteasca si trupeasca. Doar o parte este insuficienta si incompleta. Cei ce vor o alinare a bolilor grele sa caute cu sinceritate aceasta medicina integrala, dubla medicina.

Incepe deci cu re-identificarea propriei existente. Nu uita sufletul. Corpul si sufletul, in intrepatrunderea lor, sunt intregul nostru viu. Cauta sa-ti descoperi greselile de suflet si de corp, care s-au facut cauze ale bolilor. Da-ti seama ce important este sa deosebesti binele de rau, sanatatea de boala, normalul de anormal. Ca sa ai vointa mintii trebuie ca mai intii sa ai puterea constiintei de suflet. Cei ce recapata puterea constiintei de suflet se imputernicesc real cu vointa ce da hotarire mintii corpului sa faca eforturi sustinute impotriva bolilor. Rezistenta la boli este in aceasta vointa adinca a mentalului nostru ce se traduce, totodata, faptic, ca sistem de aparare imunologic. Cind puterea interioara slabeste, boala isi face aparitia. Vointa este un medicament psihic de mare valoare ce este luat in consideratie tot mai mult. Vointa nu este simpla psihoterapie, este un substrat real al proceselor organice. Astfel redescoperi in tine puterea constiintei de suflet ca sa poti avea apoi vointa necesara fata de atacurile anormale. Corpul nostru este o triada energetica in corespondenta energetica directa cu triada sufletului. Eu-l, constiinta de suflet se traduce in energii corp ca mental - astral. Duhul, memoria - miscarea de suflet se traduce in energie vitala, senzitiva, asa-zisul corp etheric vital. Spiritul limbajului de suflet se traduce ca energie inglobatoare organica a corpului fizic cu functiile respective. De fapt nu sunt doar trei corpuri ci unul singur in trei deschideri energetice deodata, egale, neamestecate si intrepatrunse. Constientizeaza aceasta ca sa poti deveni o realitate integrala, suflet - spirit - corp. Trebuie inteles ca noi avem o unitate corporala in trei directii deodata, ca mental, ca senzatie si ca organe fizice.

42

Dizarmonia dintre acestea trei da tot felul de tulburari atit mentale cit si senzitive, organice. Esti in armonie in acestea trei?

Corpul nostru este un mecanism unitar si orice parte influenteaza integral. Sacro-terapia iti va aduce ordinea in tot corpul energetic. Sa incepem sa intram in complexul bolilor noastre. Sa nu ne infioreze ci sa ne trezeasca la constiinta ca trebuie sa ne vindecam de bolile noastre urite si anormale. Cit este de rau sa avem un suflet orb, neputincios si mut... si apoi tot felul de boli datorate acestora... Suntem bintuiti de false constiinte ce ne fac sa participam la pacate ce anormalizeaza propria fire. Bolile de constiinta ne fac inconstienti, bolile de duh ne slabanogesc, bolile de limbaj ne animalizeaza. Ne pierdem propria identitate si din fiinte divine devenim niste epave. Apar in noi limbaje - inversare - negative atit in suflet cit si in corpul energetic din vorbire si traire divina, ne facem vorbire si traire bolnava, urita. Hai sa ne trezim cit mai avem inca o licarire de constiinta si putere de suflet. Oare nu vrei sa te vindeci de bolile care te fac un mizerabil?

Sacro-terapia se incepe cu aceasta readaptare de constiinta. Trebuie sa revenim la starea noastra normala de sanatate. Bolnav si mizerabil sufleteste si trupeste cum ai vrea o viata luminoasa si buna? Boala vrea sa te falsifice total, sa te modifice pina la denaturare. Este prea mult. Este cazul sa te trezesti. Nu mai admite boala; gata, hotaraste-te sa devii sanatos.

Sa incepem prefacerea limbajului negativist in cel sanatos si perfect. Trebuie sa vezi sanatatea, este rusinos sa te complaci in boala si degradare. Pentru noi dragostea de sanatate si perfectiune este starea divinitatii. Sanatatea si perfectiunea nu sunt simple legi, ci sunt ordinea fireasca, esentiala a fiintei noastre. Fi liber in ordinea transcedentala nu in degradare si boala, care sunt o inselare a libertatii mai rea decit robia. Diavolul, cind inventeaza imperfectiunea nu o face din libertate ci din anti-libertate, din care se naste robia imperfectiunii si a bolii.

Libertatea fiind deschidere tot in libertate si perfectiune, nu poate cadea in negativizare, doar daca se face mai intii uciderea libertatii perfecte ca anti-libertate. Nu exista decit o singura libertate, cu deschidere infinita in perfectiune. Caderea in imperfectiune este uciderea de libertate perfecta sub pretextul negativ al unei anti-libertati, al unei libertati negative. Este o mare dereglare de limbaj sa numesti antilibertatea ca pe libertate. Negativul nu exista ca realitate in sine ci doar ca parazit al perfectului de sine, negativizind perfectiunea. Nu da voie acestui parazit fantoma si duh rau sa-ti denatureze perfectiunea si sanatatea. Nu mai admite sub nici o forma limbajul negativ ce este infectarea si imbolnavirea limbajului adevarat, perfect si sanatos. Microbii sunt limbaje de viu negativizat. Boala in suflet apare prin minciuna limbajului negativ. Minciuna este primul microb de suflet care inverseaza perfectiunea si sanatatea aducind in suflet limbajul rau si bolnav aducator de boli. Incepe sacro-terapia cu lupta impotriva acestui microb contagios care este minciuna, autopacalirea, inversarea adevarului, ascunderea lui. Minciunile limbajului de suflet se fac prin informatii negative ale informatiilor - energiilor din corpul nostru, de unde se genereaza informatii bolnave in corpul nostru, care astfel se negativeaza si produc boli de tot felul. Psihanaliza a descoperit acest secret al nocivitatii minciunilor ce se acumuleaza in subconstientul nostru, de unde genereaza informatii bolnave in energiile corpului nostru. Dind pe fata aceste minciuni - ascunzisuri, puterea constiintei de suflet revine, puterea acestor boli scade si noi simtim, real, insanatosirea. Boala incepe de la minciunile constiintei de suflet de care se infecteaza sufletul. Orice constiinta negativa este o minciuna negativa, este o minciuna - microb de suflet, care daca nu e descoperita la timp produce boli sufletesti cu prelungiri in boli trupesti. Minciuna este originea inchipuirii si apoi a imperfectiunii raului. De la micile minciuni incepe tot ce este boala si negativ. Incepe sacro-terapia cu descoperirea minciunii proprii. Iti vei face astfel o psihanaliza proprie. Este o realitate serioasa aceasta infectie a minciunilor de constiinta. Nu glumi cu minciunile, nu te juca, sunt niste microbi cu boala sigura. Sa incepem primul pas in terapia bolilor de corp. Daca in terapia de suflet se porneste de la trezirea constiintei de suflet, in terapia de corp se porneste se la stiinta ratiunilor energiilor. Sufletul este constiinta mai mult decit toate ratiunile si dincolo de ele; pe cind energiile corpului sunt energii rationale, cu un anumit scop, pe baza unor anumite legi. Sa nu confundam constiinta de suflet cu legile rationale mecanice ale energiilor de corp. De obicei, se vorbeste in filosofie de o minte rationala si de o materie corporala irationala. Este o mare deosebire intre mintea - constiinta de suflet pura si mintea mecanica rationala de energii corp. Filosofia greaca aristocratica goleste clar materia de spirit si o face o materie moarta. Stiinta

43

dovedeste ca si materia moarta are totusi legi chimice si fizice, are informatii atomice, un fel de ratiuni mecanice ce stau la baza elementelor de fond ale materiei. Acestea, insa, sunt ratiuni, legi - fixe si mecanice inconstiente de ele insele, ca o matematica inregistrata, cu un ceas care merge fix. Filosofic se spune ca spiritul a fixat aceste ratiuni - legi, materia neavind in fond acestea. Stiinta vrea sa faca din aceste legi ratiuni un fel de constiinta inferioara a materiei care, apoi, prin evolutie ajunge la constiinta superioara de sine insusi. Noi nu facem aici dispute, consemnam partea adevarata. Totul este viu, nimic nu este mort!

Materia nu este o realitate separata de suflet ci este prelungirea energetica, un fel de stralucire de suflet dupa cum energiile cosmice divine sunt stralucirea spiritului absolut dumnezeiesc. Spiritul nu se manifesta in ceea ce-l contrazice ca materie. Spiritul are deja limbajul, manifestarea sa sufleteasca spirituala iar materia este iesirea in afara manifestarii a limbajului arhetipal dar este energie si nu suflet - spirit. Aceste energii au si ele vederea lor ca ratiuni mecanice, ca legi fizico - chimice, care se cred a fi constiinta. Este cazul sa punem la punct aceste energii care se pretind a fi totul. Cu sacroterapia trebuie sa deosebim mintea pura de constiinta de suflet fata de mintea mecanica a legilor - ratiunilor fizico - chimice ale corpului. Corpul nostru este un complex de legi mecanice pe baza carora este o configuratie de organe si functii organice. Dar acest complex de legi mecanice este, ca fond, traducerea - transpunerea complexului de limbaj sufletesc. Fara aceasta legatura si intrepatrundere ratiunile mecanice din pretinsa independenta isi uita progresiv memoriile arhetipale de spirit si asa se anomaliaza pina la dereglari tot mai accentuate ce dau boli corpului. Ca sacro-terapie trebuie sa stim clar ca fara rememorarea arhetipurilor sufletesti de constiinta in sine nu se pot normaliza legile - ratiunile fizico - chimice mecanice ale energiilor din corp. In suflet este transfer spiritual direct, daruire de constiinta si iubire totala. In corp este transfer energetic, de daruiri energetice. Prin boli, in locul daruirii energetice s-a trecut la furt si acaparare energetica, de unde ruperile energetice. Ca stare divina, schimbul - daruirea de energii este mincare - impartasire sacra care s-a desacralizat in consum si omorire. Sub pretextul necesitatii se disting energiile intre ele si se amplifica un chimism rezidual de elemente stricate si denaturate. In mod normal energiile ies din viul sufletului avind rostul de a se reintoarce in viul sufletului ca un perpetuum - mobile de viu permanent si vesnic. Dupa caderea din perfectiune energiile refuza reintoarcerea in viul sufletului si asa se consuma pina la moarte. Sa incepem concret sacro-terapia prin refacerea legaturii strinse dintre suflet si corp, ca re-imprietenire si restabilire a ordinii divine. Trecerea de la alimentatia vie la cea moarta schimba si functiile organice. Sacro-terapia este nostalgia dupa starea de permanent viu divin. Si dorim si noi sa ne reintoarcem la starea de perfectiune, ca sanatate vesnica si deplina. Dupa caderea din perfectiune in corpul nostru a aparut o lupta acerba intre energiile vii si cele moarte. Cele moarte fura continuu din energiile viului si viul oboseste de a invia energiile noastre. Organele noastre au devenit adevarate abatoare de ucidere si totodata adevarate laboratoare de prefacere a celor moarte in energii vii fara de care organele ar dispare. Bietul nostru corp nu mai are odihna ziua si noaptea. Hai sa-l ajutam cite putin, sa-i imputinam mincarile moarte pentru a-i usura munca prefacerii organice. Noi care suntem bolnavi trebuie sa ajutam organele noastre sa nu-si consume toata energia vie, sa-i dam mincare vie ca sa le mai invioreze. Mai este o speranta ca organele noastre sa se insanatoseasca, doar prin cele vii. Nu este greu sa renuntam la o alimentatie moarta dar ni se pare poate chiar imposibil, parca nu am avea ce minca... Nu este deloc complicat, este chiar mai usor decit credem. Ca medicina cosmica atentionam pe toti bolnavii sa dea importanta alimentatiei vii. Tot ce este omorit si fiert este o hrana nevie, moarta. In cazul unor crize de boli, opriti imediat orice mincare de carne ce are o cantitate mare de energii moarte, aparent hranitoare. Energiile moarte sunt foarte distructive si toxice. La fel, evitati fierturile. Mincati legumele in stare naturala si lactatele la fel, nefierte si nepreparate la temperaturi mari, cum ar fi brinzeturile specializate. Medicina cosmica merge si mai departe la grija de a nu omori nici legumele. S-a descoperit stiintific ca si plantele receptioneaza agresivitatea omului si emana unde energetice negative; unde foarte toxice si nocive pentru organismul nostru. Asa ca nu rupeti brutal legumele, folositi doar frunzele marginale si daca vreti radacinoasele scoteti planta intreaga si lasati-o 10 ore sa intre sub adormire si sa-si neutralizeze radiatiile negative. Orice aliment are in el informatii despre viata si moarte. Un aliment omorit prin fierbere are astfel de informatii de moarte ce va omoara si organismul vostru. Fructele si semintele nu au nici o problema, ele fiind neutre. Dupa ce se fierb capata informatii de moarte. La fel, griul incoltit nu este bun

44

imediat dupa incoltire deoarece s-a trezit la viata si prin mestecare este omorit. De aceea, dupa incoltire lasati-l la o usoara reuscare sa treaca si el la adormire si asa va fi foarte hranitor astfel pe cit este de vital pe atit este de nociv prin declansarea informatiilor omorite. Sacro-terapia descopera taina viului si anti-taina mortii. Toti bolnavii trebuie sa tina cont de aceasta. Incercati si veti vedea rezultatele; macar cind va incolteste boala! In suflet, neutrul este constiinta - eul, iubirea transcedentala, totalitatea si unitatea triadei de suflet, constiinta - Eu, duh - fiinta, spirit - limbaj.

Acidul este duhul - memoria - dragostea, miscarea permanenta din suflet, simtirea transcedentala. Alcalinul este spiritul limbajului, modurile de existenta, de constiinta, cuvintele transcedentale ale sufletului, daruirea - regenerarea permanenta a constiintei - Eu. In corpul nostru s-a vazut ca neutrul este energia informativa, acidul - yinul este energia vibratorie etherica si alcalinul - yangul este energia acumulativa a organelor corporale fizice. Vezi in ce parte esti dezechilibrat, atit in suflet cit si in corp. Marii intelepti vorbesc de partea constienta a sufletului, de partea simtitoare, poftitoare ce este duhul sufletului si de partea cuvintatoare ce este spiritul - limbajul sufletului. In bolile caderii din perfectiune aceasta se modifica in partea inconstienta a sufletului pe care unii o numesc irationalul; in partea uitarii, poftei, negativizarii duhului sufletului si in partea uitarii - necuvintarii - negativizarii spiritului - limbajului sufletului. In corp la fel se modifica. Energiile informative concretizeaza ca ratiuni volutive energetice ce devin neputincioase, fara vointa, influentind puterea (mai mare decit vointa) a constiintei suflet. Sufletul are putere - iubire - constiinta directa, pe cind energiile informative mentale au vointa - informatie - ratiune, traducere in energii corp a puterii de constiinta de suflet si vointa - ratiune mintea de energii de corp, de sisteme neutre cum zicem noi. Medicina cosmica are limbajul sau specific, datorita viziunii sale cosmice specifice. Apoi energiile vibratorii senzitive se modifica din vibratii normale trecind in cele anormale, de unde senzitivul nostru corporal exagerat sau slabit, patimas sau pervertit pina la extrem. Si energiile acumulative se modifica, ori acumulindu-se prea mult ori degradindu-se pina la slabire organica. Sacro-terapia trebuie sa tina cont de tot acest complex atit sufletesc cit si energetic corporal. Vezi sa iei masuri de urgenta pina nu se invecheste boala de care suferi! Sa ne re-identificam propria noastra realitate. Noi suntem unitate in dubla deschidere ca suflet si corp energii. Medicina cosmica controleaza toate aceste energii. Trebuie sa le controlati si voi. Chiar daca la inceput poate nu le intelegeti provenienta si calitatea intelegeti legatura dintre energii si suflet, dintre planurile spirituale si cele energetice corporale, realitatea unei terapii prin energia cosmica divina nu pare doar o psihoterapie ci o adevarata terapie de modalitate divina. Asa, cei bolnavi, nu refuzati o astfel de terapie, chiar cautati-o si veti beneficia de rezultatele dorite. Sa nu lasam energiile corpului nostru sa se departeze prea mult de viul sufletului nostru. Necesitatile - chimismul nostru corporal sa nu ne instraineze prea mult de constiinta transcedentala de suflet. Noi stim ca putem avea ratiuni ce sunt in contradictie cu adevarata constiinta de suflet. Feriti-va de aceste ratiuni ce sunt contrare constiintei de suflet, ca se fac dereglari functionale in energiile corpului vostru. Ca sacro-terapie trebuie sa punem baza pe redescoperirea si rememorarea constiintei viului de suflet, care sa revitalizeze energiile corpului nostru. Biologicul nostru depinde de constiinta treaza a viului din sufletul nostru. Noi, cei bolnavi, trebuie sa pricepem aceasta de vrem sa obtinem o alinare in vindecarea bolilor noastre. Sa ne revitalizam sufletul prin invierea constiintei tot mai mult in suflet, ca sa beneficiem de revitalizare energetica. Sufletul prin aceasta se constientizeaza, isi rememoreaza limbajul de suflet si astfel da impulsuri de rememorari si in energiile corpului bolnav. Boala este o memorie energetica uitata sau negativizata. Rememorarea arhetipala (constientizarea) va aduce insanatosirea. Sa ne obisnuim sa gindim si in logica trinitara. Ne va ajuta sa ne descoperim, sa ne redescoperim propriile realitati si mai ales originea de baza a sanatatii noastre, ca rememorare si reordonare a echilibrului pierdut prin boala. Viata este comunicare - vorbire - dialog. Unitatea acestui dialog este boala si suferinta. Asa sa redescoperim logica sanatatii si anti - logica bolii ca sa stim cum sa revenim la sanatate. Noi nu facem aici simpla filosofie ci descoperire pentru realitatea vietii reinviata din intunericul bolii si mortii. In suflet noi avem moduri de constiinta si in corp avem calitati - insusiri de moduri de constiinta sufleteasca prelungite in energii.

Sa nu confundam calitatile de corp cu modurile de duh ale sufletului; calitatile sunt energii iar modurile de constiinta sunt limbaj pur spiritual dar tot asa de real ca si energiile corpului. Sa redevenim constienti de dubla noastra realitate, ca suflet real si ca trup prelungire de suflet. Corpul

45

nu este ceva strain de suflet, este prelungirea in energii ale miscarii reale de suflet. In masura in care sufletul nostru este viu miscator avem un corp energetic viu si sanatos. Boala aduce despartirea corpului de suflet, lipsa de legatura dintre viul sufletului si viata corpului. Sa nu uitam prea mult de suflet ca se slabanogeste cu adevarat si viata corpului. Cu cit suntem mai in legatura cu sufletul cu atit traim mai intens cu sufletul, cu atit vom avea in corp mai multa vigoare de viata sanatoasa. Puterea de viata a sufletului este, la rindul ei, in viul divinitatii. Cu cit sufletul nostru este mai aproape de divinitate, cu atit va fi mai viu si va vitaliza totodata si corpul nostru. In medicina cosmica se pune baza pe viul - universal - total, doar in acesta fiind o adevarata si trainica sanatate. Fiecare dintre noi este un FIU al divinitatii. Stiind astfel, ca noi, ca suflet, suntem FII ai lui Dumnezeu, stim ca avem perfectiunea si sanatatea adevarata in noi, chiar daca unele boli se adauga acesteia. Sa nu ne speriem de bolile noastre, caci avem in sufletul nostru puteri divine ca sa vindecam aceste boli. Sa ne luam in serios viata. Sa constientizam ca suntem FII ai lui Dumnezeu cu menirea sacra de a-i ajuta pe altii. Divinitatea nu iubeste doar pe ea insasi, nu vrea sa traiasca doar ea, daruieste viata intregii creatii (manifestari). Esenta vietii nu este egoismul ci deschiderea - iubirea totala. Sa ne repersonalizam cu puterea iubirii divinitatii si sa ne reinviem iubirea fata de apropiatii nostri pe care dorim sa-i reinsanatosim. Repetati zilnic si de mai multe ori pe zi printr-o fraza pe care o construiti singuri, constientizarea constiintei de suflet, de corp precum si recunoasterea realitatii tale divine ca fiind perfect sanatos. Ia acest medicament zilnic si vei simti real efectul vindecator. Aceasta nu este simpla psihoterapie ci este o reala terapie ce este la baza in esenta fiintei noastre. Rememorind si reconstientizind limbajul fiintei noastre, reordonam toate functiile organice. Sa incercam sa introducem limbajul sanatos in organele noastre; prin mincare vie si neomorita, prin reordonarea unor functii organice normale nelasindu-le in patimi si desfriu. Desfriul este cea mai negativa rasturnare a limbajului sanatatii. Mincarea moarta si alcoolul fac parte din desfriul energetic ce produce ruperi de limbaj functional in organele noastre. Sufletul prin neconstientizarea propriei divinitati se sinucide la fel ca si corpul prin desfriu care face acelasi lucru. Noi nu murim imediat, sufletul nu poate muri dar in schimb ne putem imbolnavi si putem suferi chinuri amarnice. Sa nu mai socotim corpul nostru strain si contrar sufletului nostru. Corpul nostru este un complex energetic ca o prelungire a complexelor miscari ale sufletului nostru. Materia energetica a corpului nostru este o trienergie in sine pe care unii o vad ca pe trei corpuri unele in altele. De fapt nu sunt trei corpuri ci unul singur cu trei energii deodata datorita acestei energii fiind posibil corpul. Energiile s-au vazut, sunt emanatii din miscarile sufletului ce miraculos produc energii care nu se consuma. Trienergia corpului nostru este: energia mental - informativa, energia vibratorie vitala, energia acumulatoare fizica materiala. Aceste trienergii trebuiesc sa fie trei deodata, altfel corpul nostru se distruge, se imbolnaveste. Energia informativa produce in corp creierul si tot sistemul nervos. Energia vitala produce singele si maduva oaselor. Energia acumulativa produce oasele si carnea organelor, partea fizica. Si acestea sunt corespondente cu triada de suflet: creierul fiind in legatura cu constiinta de suflet, singele cu duhul, memoria spirituala cu suflet si carnea organelor fiind in legatura cu limbajul spiritual de suflet care se traduce in miscari de simturi carne - organe. Orice dereglare de simturi organice influenteaza si limbajul adinc de suflet si orice dereglare de limbaj direct de suflet dezordoneaza functiile organice. Asa ca fiti atenti caci orice pacat facut cu sufletul raneste corpul si orice pacat facut cu corpul raneste raneste - loveste - murdareste sufletul. Ca sacro-terapie se are in vedere permanenta concomitenta suflet - corp ce niciodata nu sunt straini ci in dialog permanent, dar fiecare in limbajul sau specific. Nu vrem sa ne repetam dorim insa specificari uneori prea insistente. Vrem sa va obisnuiti cu o privire de ansamblu a realitatii, avind intotdeauna intregul nu doar parti disparate si fara memoria intregului. Noi suntem un intreg de suflet si corp si orice abatere este distrugere de integralitate. Trebuie inteles ca realitatea universala este sufletul si apoi corpul energetic. Dupa caderea noastra din perfectiune nu ne mai vedem sufletul si asa ne credem in primul rind corp care ar avea, eventual, si un suflet undeva dar nu care ar avea un suflet principal sau cu adevarat. Medicina cosmica, reconstientizarea si rememorarea sufletului este baza intregii medicini. Stiinta vrea sa fac din materie o substanta in sine, stabila si in dependenta de spirit. Chiar daca este si spirit, treaba lui, dar materia sa fie aparte de spirit si libera. Aici este toata drama noastra. Materia despartita si independenta de spirit se contrariaza, se razboieste nebuna in sine pina la autodistrugere. Materia se dovedeste incapabila de a exista prin sine insasi cu toate eforturile de construire a unei constiinte de sine de materie, a unei inteligente artificiale. Visul robotilor care sa inlocuiasca spiritul

46

in sine este doar un vis de inlocuire totala a spiritului cu materia. Materia nu este o substanta in sine, ea este o emanatie permanenta din miscarile spiritului si se introduce dupa o lunga prelungire iarasi in spirit. Vesnica reintoarcere a materiei este legea fundamentala a ei. Materia energie este memoria energetica de miscare de spirit care se pierde daca sta prea mult despartita de constiinta de spirit ce genereaza memoriile energetice. Asa este nevoie de o vesnica rememorare a materiei din arhetipurile miscarilor de spirit dincolo de materie. De aici vagile memorii filosofice, materia confundata cu insasi creatia (manifestarea) trebuie ea insasi sa se absoarba in sufletul - spiritul absolut din care apoi sa reiasa reinoita. De aici asa zisele sfirsituri ciclice ale lumii, ca regenerari de lume.

Ca realitate in sine este un adevar, dar nu in semnificatia caderii din perfectiune, a mortii lumii ca sa reinvie. Lumea confundata cu materia si corpul nu ar trebui sa moara in aceasta reintoarcere si reinoire din spiritul din care a iesit ci sa se odihneasca si sa se rememoreze pe sine din arhetipurile spiritului. Noi, in mod normal, avem somnul, care este miniatura reintoarcerii energiilor in corp in duhul sufletului ca rememorare - reinoire de energii. De aceea fara somn murim. Dar somnul dupa caderea din perfectiune este inconstient, nemaiavind vederea de suflet. In somn vederea de minte corp se absoarbe in miscarile de duh - suflet care fiind oarbe devenim inconstienti dar nu murim. Aici sa intelegem fenomenul.

In starea perfecta era de asemeni somn - odihna dar nu inconstient, sufletul vazindu-se pe sine permanent chiar daca mintea corpului se absorbea in duhul sufletului si nu mai era. In somn, in primul rind, mintea - constiinta noastra integrala se reintoarce in miscarile noastre adinci ale duhului de suflet unde se absoarbe si isi rememoreaza miscarile de suflet ca sa aiba in continuare informatiile de miscare fara de care energiile corpului nu sunt posibile. Zilnic mintea corpului trebuie sa citeasca din nou cartea sufletului altfel ea uita multe miscari normale, uitare ce aduce dezordine - boala - distrugere. Intelegeti dar ca materia corpului nu este o materie adevarata (substanta adevarata) ci o semisubstanta ce se emana din miscarile adevaratei substante care este doar substanta spirituala fiintiala permanenta si nu relativa. Stiinta vrea sa faca din materie o substanta in sine dar ea nu este decit o semi-substanta, prelungire energetica de miscare adevarata a substantei spirituale. Ca realitate in sine, nu exista materie libera, ci doar materie in corpuri. Materia libera este efectul caderii din perfectiune cind se farimiteaza corpurile, de unde nocivitatea materiei libere anorganice. Tot ce este anorganic este toxina - otrava pentru sanatatea voastra si radiatie distrugatoare pentru sanatatea voastra spirituala. Aici este temeiul medicinii cosmice, ca terapie de medicamente organice vii si nu de materii moarte anorganice care par bune dar distrug pe alte zece parti. Noi mincam mincaruri moarte si fierte anorganice si avem impresia ca ne hranesc dar ne intoxica mereu cu reziduuri pe care organismul nostru nu reuseste sa le faca din nou organice - vii. Si ne mai miram ca suntem bolnavi sau ca murim. Asemenea, in boli, cind organele slabite nu se mai pot reface, trebuie evitate mincarurile anorganice care blocheaza si mai mult organele bolnave. Intelegeti! Si doar asa veti redeveni sanatosi! Noi, ca medicina cosmica, ne adincim in fondul realitatii pe baza constiintei de sine pentru alinarea si rememorarea adevarului.

Asa si in boli, cind organele, prin reconstientizarea de suflet, se insanatosesc. E aceasta baza; noi facem o privire de ansamblu ca descoperire a realitatii noastre, ca revenire la sanatatea in sine, sanatate maltratata de pacatele noastre si oribile boli de care mai apoi sa ne infricosam.

Ceea ce trebuie sa stim noi in medicina cosmica este faptul real al intrepatrunderii energiei cosmice. Sa zicem ca noi suntem un microscop, avem intreg cosmosul in miniatura in corpul nostru. Si real, suntem legatura energetica cu toate energiile cosmice. Noi, concret, zicem ca facem schimburi energetice cosmice prin asa numita hrana energetica. Real, insa ne hranim din lumina cosmica ingereasca, ne hranim din materia naturii si ne hranim din energia mentala omeneasca. Si peste acestea trei este hrana spirituala. Toate deranjamentele din acest complex de hranire energetica universala aduce boli si afectiuni anormale. Trebuie sa cunoastem cit de cit acest complex ca sa putem interveni in cazurile respective, cu reordonarea. De aici se spune de o configuratie arhetipala metafizica cu fiziologia sa tot in semnificatia metafizica. De exemplu, oasele - scheletul sunt asezate pe arhetipul energetic divin. Bolile de oase sunt boli de lipsa a energiilor divine. Prin oase circula in mod deosebit energia harica divina. Ea intra prin

47

respiratie: nas - plamin - singe - oase. Noi respiram zisul oxigen dar in fond respiratia este arta pentru energia harica divina fara de care am muri imediat. Respiram intr-adevar si oxigen dar el este atomul de natura prin care se leaga natura cu harul divin (energia cosmica) la rindul ei. Noi facem schimburi - circuite energetice intrepatrunse deodata, cosmice. Astfel energia harica - cosmica - divina o inspiram prin nas - plamini - inima si merge pina la oase unde se depune. Oasele sunt odihna energetica harica in corpul nostru. Cei cu pacate grele ce ating direct harul (energia cosmica) fac boli grave de oase. Prin sistemul de oase noi facem legatura cu energiile ingeresti, zise mentalul cosmic. Se spune ca aceasta energie mentala cosmica intra prin virful capului, coboara prin coloana vertebrala pina la toti nervii corpului unindu-se astfel cu mentalul nostru. Aceasta ar fi respiratia cosmica. Apoi mai este respiratia naturii prin pintec, in locul din dreptul buricului. Stiinta descopera si ea ca in zona pintecului se face un schimb energetic de mare importanta cu natura, fara de care am muri. Daca se aseaza o placa de plumb pe pintece si se tine mult organismul se imbolnaveste grav, pina la moarte, plumbul oprind energiile naturii sa intre in corpul nostru. Trebuie mentionat faptul ca toate aceste energii ce se impletesc, se intilnesc toate intr-un loc de unire integrala, in locul inimii. Dupa caderea din perfectiune cele trei categorii de energii refuza sa se mai intilneasca in locul inimii si fiecare isi face un propriu centru de actiune independenta si chiar dusmanoasa fata de celelalte. Asa, in pintece se face un centru propriu, un centru exagerat de mincare.

Apoi in cap, un centru central - frontal de asa zisa gindire oculta, de unde intelectualismul rece, stapinitor. Apoi un alt centru inferior ca sex, intre pintece si cap, care suge energia pintecului si totodata suge si energia nervoasa a capului prin coloana vertebrala. Asa zisul centru al inimii a ramas gol, cind in fond aici ar trebui sa se intilneasca toate energiile, ca prin singe sa se trimita la organe si ele iar prin singe sa revina la inima si din inima sa faca legaturile cosmice integrale.

De aici, metoda fundamentala a medicinii cosmice de a restabili centrul inimii ca centru adevarat al fiintei noastre uitat dupa caderea din perfectiune. Centrul inimii este centrul adevarat unde se intilnesc toate energiile de sus pina jos. Nu uitati si Reveniti in centrul inimii si va veti lumina, va veti lumina si veti fi apoi chiar Lumina. Reveniti inimii, caci inima este casa voastra; reveniti la divinitate caci divinitatea este casa voastra.

(traducere din franceza: LA MEDICINE COSMIQUE)

Dumnezeu prevede nu predetermină! Este liber arbitru. Din punctul de vedere al omului creationist se consideră că păcatul este încălcarea unui principiu, reguli sau legi al naturii. Vă scriu despre psihologia experenţiala, ea accepta tipul acesta de împletire între info-energetică, ştiintele orientale si cea creştină. Exista un diagnostic experenţial, ce nu este încă validat dar se lucrează foarte mult pe el. Nu are o formulă ca în medicină. Este centrat pe fiecare individ, care este unic in felul lui. Diagnosticul experenţial nu are continuitate in timp Atata timp cât persoana nu schimba nimic din structura profundă a personalităţii lui.Am să vă relatez câteva dintre "cauzele subtile ale bolilor" :

Probleme ale picioarelor: refuzul de a evolua sau teama de a stagna in viaţă. Probleme ale gambelor: folosirea incorecta a personalitatii Probleme ale gleznelor: folosirea incorecta a capacitatii de a lua noi directii sau teama de schimbare Probleme ale oaselor de pe partea stanga a corpului: greseli legate de atitudini fata de mama, iubita, sotie, sora. Probleme ale oaselor de pe partea dreapta a corpului: greseli legate de atitudini fata de tata, sot, frate, iubit. Probleme ale femurului: nu v-ati ascultat fiinta interioara, vocea sufletului. Fractura/fisura la partea de sus a femurului: folosirea incorecta a creativitatii, nevoia de a va integra mai mult legilor spirituale, in perspectiva autoperfectionarii. Fractura/fisura a femurului in apropierea genunchiului:

48

incapacitatea sufletului de a comunica cu personalitatea. Probleme ale tibiei: pentru o femeie: folosirea incorecta a laturii sale masculine inconstiente; pentru un barbat: folosirea incorecta a laturii sale feminine inconstiente. Probleme ale coapselor: folosirea incorecta a legaturii dintre suflet si personalitate. Probleme ale genunchilor: indepartare de scopul dv. in aceasta viata, refuzul de a evolua, intreruperea legaturii dintre suflet si personalitate. Probleme ale soldurilor: utilizarea incorecta a liberului arbitru, incapacitatea de a va gasi calea in plan material, lipsa unui scop in viata. Probleme ale bazinului: refuzul procreerii si creatiei in general, utilizarea incorecta a energiilor sexuale si a creativitatii. Probleme ale spatelui: partea de jos: teama de viitor, lipsa de sustinere financiara; partea de mijloc: dificultati de detasare fata de trecut, sentimente profunde de culpabilitate (spre stanga: fata de o femeie - spre dreapta: fata de un barbat); partea de sus: nu sunteti inteles de anturaj, lipsa de sustinere afectiva, impresia unor responsabilitati prea grele pentru acel moment. Sciatica: teama de viitor si de probleme banesti, lipsa de sustinere din partea celor din jur. Probleme ale coloanei vertebrale: - zona lombara si dorsala (vertebrele L1-L5 si D11, D12): utilizarea incorecta a energiei fizice: L3,L4,L5 - utilizare defectuoasa a respiratiei; L1,L2,D12 - utilizarea defectuoasa a musculaturii; d11 - utilizarea defectuoasa a sistemului digestiv. - zona dorsala: D7-D10: incapacitatea de a iubi sau folosirea incorecta a iubirii; D4-D6: incapacitatea de a exprima bucuria, umorul, rasul, exaltarea (sobrietate excesiva, lipsa simtului umorului, lipsa zambetului de pe figura, fata si suflet mohorat etc); D1-D3: incapacitatea de a va depasi limitele terestre prin credinta si incredere in univers; - zona cervicala: C1: incapacitatea de a va conecta la propriul suflet; C2: incapacitatea de a va deschide sufletul; C3: incapacitatea de a percepe adevarul spiritual; C4: incapacitatea de a cunoaste insticntiv esenta lucrurilor si fiintelor; C5: incapacitate de detasare pentru o analiza mai buna a situatiei; C6: utilizarea incorecta a logicii si ratiunii; C7: lipsa devotiunii, incapacitatea de a va lasa patruns de emotia sau energia divina, insensibilitate in fata religiei. Probleme de reproducere: utilizarea incorecta a sexualitatii sau a creativitatii, sentiment de culpabilitate sexuala. Probleme ale ovarelor sau testiculelor: refuzul propriei feminitati, respectiv masculinitati. Infectie urinara: manie fata de partenerul sexual. Tulburari renale: incapacitatea de a exterioriza ceea ce simtiti, incapacitatea de a va exprima talentele, capacitatile, dorintele, sentimente reprimate sau refulate. Ulcer: resentimente, aversiuni, neliniste exagerata. Indigestie, hiperaciditate, gaze: resentimente, manie refulata. Probleme ale intestinelor: incapacitatea de a asimila experientele vietii, refuzul de a intelege unele lectii de viata la nivel evolutiv. Cancer: soc emotional puternic cu cateva luni sau cativa ani inaintea declansarii bolii, cu incapacitatea de a exprima emotiile la acea data, individul nu si-a asimilat nici macar jumatate din lectiile karmice ce i-au fost propuse de viata, refuzand astfel evolutia. Diabet declarat in copilarie sau tinerete: se datoreaza unei vieti anterioare in care individul nu si-a refuzat nimic: excese sexuale, pasionale sau violente si toate formele negative ale expresiei de sine. Diabet declarat la maturitate sau batranete: probleme relationale in legatura cu partenerul de viata.

Probleme ale ficatului: incapacitatea de a scapa de emotii negative, manie indreptata impotriva propriei persoane, disimulata intr-o manie pentru altcineva, rezultat al unui conflict intre suflet si mental. Ficat slab din nastere: dezacord intre suflet si mental provenind dintr-o alta viata, dezechilibru psihic. Icter: individul sufera un prejudiciu pe care nu stie sa-l indrepte Probleme cardiace: incapacitatea de a exprima deschis sentimentele Slabiciuni cardiace congenitale: incapacitatea de a exprima deschis sentimentele, avandu-si originea intr-o alta existenta. Ritm cardiac neregulat: inconstanta in manifestarea naturii sentimentale Atac cardiac: incaacitatea de a transmite suficient energia iubirii, necesitatea de a manifesta iubirii

49

in toate relatiile existente Probleme ale sangelui: folosirea incorecta a energiei si sentimentelor; necesitatea abordarii unui regim vegetarian Hipertensiune: lipsa de compasiune, iubire foarte limitata, necesitatea de a exprima iubire pentru tot ceea ce intalneste. Hipotensiune: iubire limitata, prin atitudini negative, fara a crede in iubire Anemie: refuzul de a-si utiliza talentele in serviciul aproapelui sau, incapacitatea de a fi de ajutor celor din jur Colesterol crescut: rigiditate sporita, duritatea, crearea unei carapace protectoare, necesitatea de a deveni mai deschis, lasand frau liber emotiilor, Probleme ale splinei: incapacitatea exprimarii iubirii sau obsesii, necesitatea purificarii prin eliminarea sentimentelor negative Probleme respiratorii: refuzul de a exista, de a lasa viata sa intre in corp, utilizarea necorespunzatoare a energiei intr-o existenta anterioara Tuberculoza: atentie exagerata pentru valorile materiale intr-o viata anterioara Boli nervoase: utilizare defectuoasa a calitatilor intelectuale, gandire negativa, rigiditate sporita a mentalului, necesitatea invatarii tolerantei si deschiderii spirituale Probleme ale pielii: teama de a se exprima total, de a fi el insusi, de a se deschide complet Psoriazis sau alte boli de piele: lipsa de iubire pentru sine, respingere a tot ceea ce viata ii ofera; o cauza ar fi cruzimea fata de animale intr-o viata anterioara, ceea ce il face acum fie sa ii fie teama de aceste animale, fie sa le adore Alergii: utilizare defectuoasa a unei energii particulare sau rezultatul unei experiente traumatizante in aceasta viata sau intr-o existenta anterioara Anorexie: lacomie, urmata de obezitate si de moarte precoce intr-o viata anterioara Autism: refuzul societatii, ducand o viata marginala intr-o existenta anterioara; acum solutia sta in iubirea pe care apropiatii sai trebuie sa i-o daruiasca. Tabagism: necesitatea detasarii fata de mama sau de tata, provenind dintr-o problema de intarcare. Alcoolism: probleme cu tatal; trebuie cultivata detasarea fata de tata. Angina: teama de a se exprima sau de a cere ceva parintilor sau partenerului Artrita: spirit excesiv de critic si rigid Coma: fuga fata de cineva sau ceva Conjunctivita: manie neexprimata, frustrare Constipatie: atasament, posesivitate, refuzul de a se debarasa de vechile scheme devenite inutile Diaree: teama, refuzul de a slabi incordarea Hemoroizi: teama de a slabi incordarea, incapacitatea de a se relaxa Herpes: culpabilitate sexuala Insomnii: sentiment de culpabilitate Rau in mijloacele de transport: teama de a pierde controlul Rau de mare: teama de moarte Greata, varsaturi: respingerea unei idei, a unei peroane sau a unei experiente Greata pentru o femeie insarcinata: nu a dorit cu adevarat acest copil Probleme ale prostatei: culpabilitate sexuala, teama de a imbatrani Retentie de apa: refuzul de a slabi incordarea, incapacitatea de a se relaxa Reumatism: resentimente, slabirea iubirii fata de aproapele sau, rigiditate, asprime Guturai: perioada de confuzie sau in urma unei temeri sau culpabilitati Tiroida: incapacitatea de a se exprima asa cum doreste, necesitatea de a invata umilinta Miopia: teama de viitor; intr-o viata anterioara nu a dorit sa vada si nici sa-i ajute pe semenii sai; adesea parintii inspira teama copiilor, ceea ce declanseaza miopia Zona Zoster: teama de viitor, gandire negativa Inaltime mica: intr-o viata anterioara individul a avut tendinta de a se limita in mai multe domenii, utilizare necorespunzatoare a fortei fizice (violenta) intr-o existenta anterioara Probleme ale dintilor: dificultatea de a lua decizii Probleme ale gatului: teama de a intreba si de a se exprima, blocaj al creativitatii Durere de cap: rezistenta la curentul vietii sau la scopul incarnarii sale, teama de schimbare, autocritica, autodenigrare, lipsa de iubire sau respect de sine Ceafa intepenita: refuzul de a se schimba, teama de nou

50

Dantura (deteriorarea dintilor in general) - Starea danturii arata in ce masura esti capabil sa te evidentiezi, sa duci o lupta, sa gasesti o cale. O dantura deteriorata indica faptul ca ai mari dificultati in a-ti exprima forta (prin analogie cu felinele) sa te evidentiezi pe tine insuti si faptul ca, pe de alta parte, nu vrei sa recunosti acest lucru, sau esti incapabil sa o faci. Ai adesea dificultati in a lua decizii si in a sublima agresivitatea naturala pierzand dragostea si recunoasterea generala. Fii tu insuti, si observa ce asteapta lumea de la tine. Accepta-ti tendintele spre agresivitate si lasa-le sa ia loc in interiorul tau fara a le condamna. In acest fel se pot transforma intr-o forta pozitiva si constructiva care te va ajuta sa-ti atingi cu usurinta scopurile.

Dependenta (in general) - Intodeauna implica o cautare a implinirii. In acest caz totusi, nu poti sa obtii acest lucru cu propriile forte si de aceea apelezi la un substitut. In cazul folosirii excesive a alcolului (vezi mai jos si alcolismul), hasisului si marijuanei, esti in cautarea unei lumi fara probleme pe care nu ai gasit-o si acum, luand aceste droguri speri sa ameliorezi duritatea vietii. Dependenta de amfetamine sau cocaina, care stimuleaza capacitatea de activitate si productivitatea, de obicei indica o cautare a succesului, iubirii si a recunoasterii care se asociaza cu acestea. O utlizare excesiva de LSD, mescalina, ciuperci magice si heroina reflecta o cautare a senzatiilor tari si o extindere a constiintei. Indiferent de drogul de care esti dependent sau pe care il folosesti prea mult, inseamma ca ti-ai lasat persoana sa fie satisfacuta de un substitut pentru atingerea scopului tau real. Aparent drumul a fost prea dificil si greu pentru tine, poate ca a parut imposibil sa calci pe el sau ai ajuns intr-un punct mort la inceputul calatoriei tale. Poate ca nici macar nu ai inceput calatoria datorita auto-condamnarii si a lipsei de incredere. “Cere si ti se va da, cauta si vei gasi, bate la usa si aceasta ti se va deschide”, Matei 7:7. Incearca sa aflii ce anume cauti. Apoi cauta o cale care va conduce catre acest scop, una pe care poti sa o urmezi cu usurinta. Trebuie sa existe un drum care sa te conduca acolo, altfel nu ai fi simtit acest imbold. Reiki te va ajuta cu siguranta sa iti recapeti increderea si puterea necesara pentru a te elibera de nevoia unui substitut astfel incat sa iti poti continua calatoria intrerupta. Ca o regula, o serie lunga de tratamente va fi necesara daca se doreste obtinerea unor rezultate care sa dureze. Exista diverse tehnici de meditatie care te vor ajuta sa experimentezi acel lucru pe care il cauti atunci cand folosesti drogurile. Rasplata este mult mai mare cand iti atingi scopul singur. Ia-o de la inceput.

Dependenta de nicotina - Plamanii simbolizeaza ideea de libertate si comunicare pe care o inhibi atunci cand fumezi. Dorintele tale devin din ce in ce mai nebuloase in acest process. Fii constient de ceea ce doresti cu adevarat si apoi vei putea sa traiesti lucrurile mult mai usor. Comunicarea adevarata poate sa aiba loc doar intr-o atmosfera de claritate. Ai curajul sa comunici cu viata cu inima deschisa.

Depresia (in general) - Este o stare de opresiune severa cu care o persoana deprimata se tortureaza pe sine prin auto-reprosuri si sentimente de vinovatie. Agresiunile indreptate catre exterior fac persoana sa se simta vinovata in mod inconstient si de aceea isi directioneaza totul asupra sa. Depresia este de asemenea o forma a refuzare a responsabilitatii (care poate culmina in suicidere), dar este fara speranta; sentimentele de vinovatie se confrunta cu responsabilitatea din nou. Depresia poate aparea si atunci cand este timpul sa intrati intr-o noua faza a vietii. Depresia te poate confrunta cu o arie a vietii cu care nu esti in relatii bune, cum ar fi varsta inaintata, moartea, singuratatea, pierderea, etc. Priveste catre aspectele vietii care iti cauzeaza depresia. Inainteaza in ea. Tot ceea ce viata iti adduce contine o provocare care trebuie integrata. Reiki va fi de mare ajutor in toate aceste cazuri.

Diabetul - La temelia acestei boli se afla frecvent dorinta de iubire, cuplata in acelasi timp cu incapacitatea de a te lasa iubit si a iubi. Ca rezultat apare hiperaciditatea, caci cei care nu iubesc se acresc si cei care nu se pot bucura nu gasesc bucurie in jurul lor. Iti lipseste dulceata vietii si tanjesti dupa dragostea pe care nu esti capabil sa o daruiesti. Lasa trecutul deoparte si accepta ca amuzamentul, jocurile, dragostea si afectiunea reprezinta concepte fundamentale ale vietii.

51

Diareea (acuta si cronica) - Teama este adesea implicata in cazurile de diareee, asa cum este indicat si de anumite expresii comune cum ar fi: “a facut pe el”. In unele cazuri poate ca vrei sa renunti la ceva in loc sa il accepti si sa il digeri, ceva poate din trecut. Poate ca pur si simplu lasi noi expresii sa treaca prin tine fara sa le digeri pentru ca sunt coplesitoare, asa cum este cazul calatoriilor in strainatate. Toate experientele si impresiile au ceva frumos si util sa iti daruiasca. Deschide-te catre ele si lasa-le sa intre.

Dificultati in inghitire - Daca aveti dificultati de inghitire, sau simtiti ceva in gat ar trebui sa va intrebati ce anume nu doriti sa inghititi. Acceptati aceste limite. Cand ceva devine prea mult pentru voi, nu va fortati sa continuati doar pentru ca altii se asteapta la acest lucru del a voi. Amintiti-va de pacea si puterea pe care la aveti in interior. Fiti voi insiva si vi se va parea mai usor sa “inghititi”.

Dificultatile de respiratie - Daca pietul va este apasat cand respirati sau aveti dificultati in a obtine aerul, intrebati-va ce anume va retine si nu va permite sa respirati liber. Aflati motivul, daca ceva anume v-a taiat respiratia sau v-a lasat fara respiratie. Acceptati faptul ca sunteti o persoana libera. Adevarata liberatate se afla in interiorul vostru, in constiinta voastra. Depinde de voi sa lasati sa treaca acele lucruri care va apasa si oprima.

Discromatopsie - Unei persoane care este oarba fata de culori, toate lucrurile ii par gri si toate par la fel. Daca nu puteti sa vedeti diversitatea de culori a lumii, deschideti-va ochii catre unitatea care se afla la temelia lumii si apoi priviti-o din nou. Curand veti realiza cata bucurie si placere se poate descoperi in diversitatea vietii.

Dorinta excesiva pentru ceva dulce - Daca nu poti sa iti stapanesti dorinta pentru ceva dulce, probabil ca iti lipseste dulcele vetii care la randul sau reflecta o puternica foame de dragoste. La copii aceasta conditie indica frecvent ca nu se simt iubiti suficient. Daca ai o dorinta excesiva pentru lucrurile dulci, ofera-ti dragostea si recunoasterea dupa care tanjesti si accepta-te asa cum esti. Apoi vei putea sa daruiesti dragoste celorlalti si un adevarat schimb va avea loc. Daca copilul tau mananca mereu dulciuri ofera-i mai multa dragoste si atentie.

Durerea de cap - Durerile de cap sunt o indicatie a unei tensiuni excessive. Ele pot fi cauzate de existenta unor cereri exterioare puternice, dar si de o ambitia excesiva si de dorinta de perfectiune. Alte cauze comune pot fi incrancenarea si grija perpetua (legata de lucruri care practic va dau dureri de cap). Acordati prea multa atentie gandirii rationale si traiti mult prea mult cu capul. Recapatati-va echilibrul lasandu-va in mod constient sentimentele sa va inunde. Acordati timp si lasati lucrurile sa se desfasoare de la sine pentru o perioada de timp. Acceptati ceea ce se intampla fara sa judecati. Aceasta va elibera tensiunea si va crea spatiu pentru pace, dragoste si bucurie.

Durerea de urechi (otita medie sau inflamarea urechii mijlocii, de exemplu) - Ca in cazul tuturor proceselor inflamatorii, aceasta problema este cauzata de un conflict care nu mai este resimtit si eliberat. In acest exemplu specific, conflictul este legat de supunere. Ce anume nu doresti sa auzi? In ce zona a vietii voastre lipseste sentimentul de umilinta? Probleme de acest tip apar frecvent la copiii mici. Fiti constienti de faptul ca noi in mod inconstient atragem anumite situatii externe si persoane care ne invata pe noi exact lucrurile pe care noi insine refuzam sa le invatam singuri. Ascultati si invatati, pentru ca fiecare lucru are ceva de spus. Ascultati-va vocea interioara si urmati-i de asemenea sfatul. In acest fel nu veti ajunge la dureri de urechi.

Bla , bla, bla...vine un moment...momentul incare cuvintele devin de prisos. Indiferent ce am face pentru ceilalti, indiferent cat ne-am sacrifica pentru ceilalti, indiferent la cat am renunta pentru ceilalti, acesti ceilalti nu vor fi capabili sa inteleaga nimic pana cand nu va sosi vremea. Lucrurile nu pot fi grabite. Schimbarile nu pot fi grabite. Iubirea, tandretea, gingasia, vorbele si gandurile frumoase nu pot fi grabite. Ele trebuiesc invatate pe indelete. Si fiecare le va invata in timul sau. Fie ca ne place, fie ca nu ne place, aceasta este adevarul. Putem alega sa acceptam sau nu anumite lucruri, anumite idei, in

52

functie de ceea ce suntem la un anumit moment de timp. Regulile sunt facute pentru a fi incalcate. Ideile sunt facute pentru a fi schimbate. Dar toate aceste schimbari se produc in ritmul si in timpul fiecaruai dintre noi. A le forta, a le grabi, inseamna sa rupem armonia care le creeaza. Si nu este bine. Chiar daca doua entitati, doua persoane, doi oameni, nu sunt gemeni, chiar daca sunt suflete pereche, chiar daca..., chiar daca...suntem individuali. Avem experientele noastre si invatam propriile lectii. Si crestem in ritmul nostru. Poate nimeni nu va intelege nimic de aici. Sau poate vor intelege doar cei care trebuie sa inteleaga ceva.Va doresc un singur lucru: sa reusiti sa ajungeti sa ii vedeti pe Creatori si sa primiti iubirea Lor. A Lor pentru ca sunt doi. Si totusi Unu. Iubirea Mamei si a Tatalui.Daca vrei sa fi iubit, Iubeste !

Scurt si la obiect, reiki este asemenea oricarei metode, filozofii sau sistem de evolutie spirituala. este la fel ca si yoga, ortodoxismul, catolicismul, budismul, aikido, qi-gong, islamism, etc, etc. Ne ajuta sa evoluam, ne invata cum sa ii ajutam pe ceilalti si pe noi insine. Ne arata un drum pe care putem urca sau cobora, functie de alegerea noastra, a fiecaruia.

    Ce este Reiki? Reiki este energia universală provenită din dimensiuni superioare. ştiinţa modernă a concluzionat că tot ceea ce există în univers este format din vibraţie; sensei Usui a denumit vibraţia provenită din aceste dimensiuni superioare "REIKI" o parte a vibraţiei energiei universale. Reiki este energia conştinţei ce este radiată de fiinţe spirituale din alte dimensiuni avândcaracteristici vibraţia iubirii, armoniei şi vindecării; natura sa reală este lumina pură.

    Reiki usui este in prima instanta un sistem de vindecare si autovindecare cu ajutorul palmelor. Prin palme se trasnmite energia preluata de la divinitate, sursa, creatie, sf. treime, alah, dumnezeu, budha, krishna, marele spirit, etc. Palmele sunt un fel de portal prin care aceasta energie benefica, necreata (adica de la Duhul Sfant) este trimisa catre persoana caruia vrem sa ii facem tratament. 

    Primordial in orice activitate pe care o desfasuram, fie ca este aici in plan fizic, in astral, in acest univers sau in alte universuri, fie ca suntem constienti sau nu, este intentia. Ca vrem sa facem unei persoane, obiect, planta sau animal, rau sau bine, ca vrem sa ajutam sau sa distrugem, intentia este primordiala. Este motorul creatiei. Dincolo de dogme, dincolo de stiinta, logica, indoctrinari religioase, sociale, dincolo de bine sau rau, intentia face creatia sa se invarta. Este motorul prin care tao se invarte neincetat. Este motorul prin care yin si yang coexista, este liantul intre bine si rau. Intentia este  primordiala.

    Intentia si imaginatia...sunt cele doua forte universale prin care totul se manifesta. Intentia concepe, imaginatia creeaza. Una face ceea ce cealalta doreste. sunt doua si totusi lucreaza ca un intreg. Una fara cealalata nu poate exista. Nu isi are rostul.

    Orice am alege ca si ajutor pe calea evolutiei noastre, ca si sistem, ca si modalitate de viata, pana la urma puterea de a evolua se afla in fiecare din noi. De acolo porneste intentia de a evolua si tot acolo gasim si resursele de care avem nevoie. Divinitatea nu ne hotaraste calea. Doar ne indruma. Ne arata pe ce cai putem merge. Este hotararea noastra ce alegem. Un sistem de evolutie nu implica doar evolutia spre lumina, spre bine. Este evolutie pe toate planurile. Poti alege sa evoluezi pe cale luminii sau a intunericului. Doar noi, liberul nostru arbitru, hotaraste calea pe care vom merge. Divinitatea nu ne va impune niciodata un drum. Nu ne va da nici premii daca facem intr-un fel sau altul.

53

Singura si marea noastra rasplata este propria evolutie. Nici un spirit de lumina nu ne va ispiti. Ispita vine de la intuneric. El este cel care ne incalca liberul arbitru, el este cel care vrea sa robeasca. El este cel care nu are nevoie de "oameni destepti", de oameni constietni de ei insisi. Cu cat un om este mai mult constient de sine, cu atat puterea lui este mai mare. Cu atat acel om va putea fi mai greu pervetit, robit, subjugat.

    Ce am scris aici, nu se refera doar la reiki, se refera le evolutia noastra in general. Putem face tot ce dorim. Singura limitare suntem noi insine. Este foarte greu sa te lupti cu tine insuti. Este foarte greu sa reusesti sa treci peste propriile limitari, Peste propriile limite, peste propriile bariere. In momentul in care reusim acest lucru putem spune ca suntem pe drumul cel bun. Nu ca am si reusit. Drumul spre ispita este pavat cu "intentii bune". Nimeni nu spune ca evolutia noastra spre lumina, spre divinitate este usoara. Este in primul rand lupta cu proprii nostrii demoni, cu propriile limitari. Dar cu siguranta reusita merita efortul. singura certitudine pe care o putem avea acum sau alta data este faptul ca divinitatea, in toata splendoarea si gratia sa ne iubeste. Pe fiecare in parte. Si va fi mereu langa noi sa ne ajute sa ne ridicam ori de cate ori va fi nevoie. Doar sa ne si dorim. Tot aici trebuie sa vorbim si despre karma. Daca creatorul nostru ne ajuta si ne iarta pentru ceea ce am gresit de-a lungul intregii noastre existente, nu acelasi lucru putem spune si despre oameni. Legea karmei se refera la legaturile pe care le avem cu ceilalti. Legaturile pe care le-am dezvoltat cu ceilalti. Intr-un fel este legea cauzei si a efectului. Este legata de vechea lege a lui Yahveh: ochi pentru ochi si dinte pentru dinte. Intr-un fel. Pentru ca din pacate noi, oamenii, am invatat sa privim karma ca pe ceva rau. Ca pe ceva ce trebuie terminat, distrus, etc. Am mai auzit de meditatii de "ardere a karmei". E ca si cum ai spune ca faci meditatie pentru "fierberea cartofilor". E mult mai simplu si mai usor de pus cartofii pe aragaz la fiert. Este o mare pacaleala chestia asta cu arsul karmei. Karma este o energie. Karma reprezinta totalitatea lectiilor pe care noi a trebuit sa le invatam de cand am fost creati si pana vom fi destul de evoluati sa nu mai avem nevoie de ea. Karma este o lectie. Nu-i asa ca suna altfel? Nu-i asa ca nu mai pare asa de rea situatia? Legaturile karmice sunt legaturi pe care le avem cu cei din jurul nostru. Singura modalitate de rezolvare a unei situatii karmice este iertarea si iubirea. Intr-o viata Ion l-a omorat pe Gigel. In viata urmatoare, Gigel are tot dreptul sa il omoare pe Ion. Dar il poate si ierta. El alege in schimb sa il omoare. Este mult mai usor sa faci rau decat bine. Si vine o alta viata in care este randul lui Ion sa fie calau. Si aceasta situatie se va perpetua pana cand unul din cei doi va realiza ca asa nu se mai poate. Cand va veni momentul ca unul din ei sa invete o lectie despre iubire si iertare, atunci el nu il va mai omora pe celalalt ci il va ierta. Si il va iubi, din suflet.

    Poate ar trebui sa iesim putin mai mult din sfera reik-ului si sa vorbim despre experiente, despre divinitate, despre idei, etc. Nu multi sunt cei care stiu de existenta lui Yahveh, a lui Dumnezeu Tatal. Nu multi sunt cei care stiu ca cei doi sunt entitati diferite. Daca Yahveh este Dumnezeul aceste planete, a planetei pamant, Dumnezeu Tatal este creatorul intregului univers. Atunci cand serafimii si heruvimii canta "Sfant, Sfant, Sfant este domnul Savaot, plin e cerul si pamantul de marirea sa" ei canta lauda pentru Dumnezeu Tatal. Poate ar trebui sa vorbim putin despre acest pamant pe care traim cu totii si pe care il distrugem incet dar sigur. Poate ar trebui sa vorbim despre Atlantida si despre cunoasterea de acolo. Despre taramul shamballei si despre invatatii si maestrii ei. Si despre multe altele care acum nu imi vin prin minte.

    Ar trebui sa vorbim si sa explicam alcatuirea corpului uman. trebuie stiut ca in afara de corpul fizic fiecare mai avem cel putin alte doua corpuri extrem de importante: cel astral si spiritual. sau altfel spus omul este format din corpul fizic, biosic si noesic. fizicul se ocupa cu partea fizica si materiala a vietii, cel biosic tine de ratiune, constiinta iar cel noesic este

54

raspunzator cu partea sufleteasca. mai pe romaneste, noi ca si intreg suntem alcatuiti din trei eu-ri: sine, suflet si constiinta. alegoric spus, fiecare om reprezinta intruchiparea sf. treimi.

    Sinele, sau sarpele kundalinii, este partea din noi care se reincarneaza, este cel care acumuleaza experienta, cel care se supune, deocamdata, legii karmei, este cel care are multa cunoastere si care de multe ori actioneaza dupa capul lui. fiecare din cele trei eu-ri are constiinta proprie, fiecare are orgoliul sau si de multe ori apar contradictii intre ceea ce vrea unu si ceea ce vor ceilalti. sinele este, ca si sufletul si constiinta, o energie. are propriile sale suparari, frustrari, dorinte, etc. sinele sta de regula in chakra 2 iar noi (celelalte doua eu-ri ale noastre) trebuie sa il ajutam sa urce pana in chakra sapte si acolo sa formeze acea renumita floare de lotus. in momentul in care suntem pregatiti pentru evolutia si trezirea sinelui, acesta urca de-a lungul coloanei vertebrale prin cele sase chakre pana in chakra sapte. in momentul in care sinele incepe sa urce, devenim constienti de sine, devenim din ce in ce mai constienti de noi insine. atunci incepem sa ne dam seama de cine suntem cu adevarat, incepem sa constientizam ce avem de facut aici pe acest pamant, incepem sa constientizam probleme pe care le avem de rezolvat cu ceilalti din pct de vedere karmic si nu numai, etc. in momentul in care sinele s-a trezit complet, atunci noi suntem constienti de noi insine in proportie de 100%. atunci de orice actiune pe care o facem la orice nivel suntem deplin constienti. el evolueaza odata cu intregul care suntem noi. are simpatiile si antipatiile lui. trebuie sa invatam sa vorbim cu el si sa invatam sa ii rezolvam doleantele. vom ajunge la un moment dat in care va trebui sa negociem "in trei" o situatie. si atunci va trebui sa invatam sa luam cea mai buna decizie pentru "toti trei". nu degeaba se spune ca a face voia tatalui nu este intotdeauna acelasi lucru cu a face voia lui iisus sau a maici. a face voia sf. treimi este cel mai bun lucru pe care il putem face. asa si cu noi. trebuie sa invatam sa ne facem pe plac pe toate planurile. la nivel de sine, la nivel rational si la nivel de suflet. ultima oprire a sinelui nostru trebuie sa fie in fata tronului divinitatii. si acolo trebuie sa ii spunem tatalui nostru tot ce am invatat pe acest pamant. si acolo va fi locul de pornire spre o alta destinatie, un alt univers poate, o noua calatorie.

    Despre suflet s-a scris si s-a vorbit destul de mult. este o energie pe care o primim de la tatal cu toate informatiile necesare si suficiente pentru a ne putea descurca de-a lungul vietilor noastre, informatii necesare si sufiente pentru a putea evolua, invata, implinii. ca si sinele de altfel, este o energie. si ca si orice energie poate fi furat, informat, murdarit, lovit, rupt, pierdut, dat, etc, etc.este de natura divina. fiecare din noi avem propriul si unicul nostru suflet. de aceea pentru nimic in lume sau univers, sufletul nu trebuie dat. sufletul trebuie sa il ai mereu la tine, sa ai grija de el , sa fie intreg, sa il cureti de murdarie. cei care sunt tristi, suparati, cei care simt ca au "o piatra pe suflet", sunt cei care au probleme cu aceasta energie. fie ca au fost loviti pe suflet, fie ca le-a fost furata o parte din el, sau l-au lasat pe undeva, sau l-au dat, atata timp cat nu isi vor repara sufletul nu se vor simti bine. se gaseste la nivel de chakra patru, in dreptul sternului (cam 30% din el) restul fiind distribuit in fiecare celula a organismului.

        Rationalul este a treia componenta principala a Omului. Este cel care deocamdata ne conduce. Este cel care ia deciziile pana in momentul trezirii Sinelui. Si de regula le ia fara sa tina cont de Sine sau de Suflet. Este cel care face atat cat poate. Prin el insa trebuie sa invatam sa discutam cu noi , cu sinele nostru. Prin constient trebuie sa invatam sa lasam sinele sa se manifeste, in limita "bunului simt".

Simbolurile sunt chei care deschid portile catre anumite dimensiuni. Ele concentreaza Lumina pentru a putea fi folosita în diferite scopuri. Simbolurile sunt tridimensionale si

55

fiecare are vibratie proprie.Când activam un simbol, acolo vin una sau mai multe entitati de Lumina din dimensiunea pe care respectivul simbol a deschis-o.

 

    Dimensiunile sunt reprezentate de cerurile care formeaza acest univers. Deocamdata ne limitam la universul in care traim acum. In total sunt 10 ceruri si 7,2 anticeruri. Fiecare din aceste sunt impartite la randul lor in alte 10 subceruri. Cerurile se deschid catre Divinitate, catre Lumina, anticerurile catre intuneric. Fiecare din aceste ceruri se imparte la randul lui in 10 subceruri. Fiecare cer are propria vibratie, propria densitate de lumina, propria putere energetica. Cerul I este cel mai aproape de lumea fizica, de materie. Spiritele care traiesc in cerurile I si II cunosc suferinta si durerea. Cele care se gasesc in cerul V cunosc si fericirea. De la cerul VII in sus toti cei care se gasesc acolo fac voia Sf Treimi, voia lui Dumnezeu Tatal, a lui Iisus Christos si a Maicii. In cerul X se afla Cetatea de Opal, locul unde se gaseste Sf. Treime. Tronul lui Dumnezeu.

 

    Fiecare din noi, la nastere, venim dintr-un anumit cer. Cerul din care venim este consecinta faptelor noastre anterioare. Daca intr-o viata anterioara ne-am indeplinit misiunea personala (stabilita la nastere de Divinitate de comun acord cu noi), daca am facut voia Divinitatii, daca am ajutat oamenii, daca am facut fapte bune, daca am trait in armoine cu Lumina si Iubirea, etc, inseamna ca atunci cand viata noastra anterioara s-a incheiat, am urcat. Se poate urca, unul sau mai multe sub/ceruri functie de suma faptelor din viata respectiva. Idealul nostru ca si oameni este sa ajungem sa traim in Legea Iubirii. Vom vorbi despre Legea Karmei si a Iubirii.

 

    Nu este permisa desenarea simbolurilor pe alte persoane fara acordul acestora. Se considera agresiune PSI si se plateste ca atare. Singurul loc unde se pot desena simboluri fara acordul persoanelor este vertical, în chakra a VII-a, deoarece aceasta apartine în totalitate lui Dumnezeu.In REIKI USUI sunt patru simboluri principale.

 

Cho-ku-rei 

Sei-He-Ki 

56

Simbolul puterii„Pune puterea aici!" Concentrează şi amplifică energia.

Simbol mental -emoţional  „Spiritul şi omul vin împreună"Deschide chakre, câmpuri, dimensiuni

 

   

Hon - Sha - Ze - Sho – Nen Dai-Ko-Mio 

  Simbolul de distanţă „nu există trecut, prezent sau viitor" Permite transmiterea la distanţă a energiei

 Simbolul de maestru - „Lăcaş măreţ al Marii Lumini Strălucitoare"Deschide către sursa de Lumină universal

    Cho-ku-rei deschide dimensiunile si aduce energia din cerul patru. Dai-ko-Mio in schimb vine din cerul zece. Fiecare simbol ne conecteaza la o anumita entitate de lumina, de o anumita vibratie cu ajutorul careia putem trece peste un anumit numar de entitati negative. Simbolurile sunt ajutoare pe care le primim la inceputul evolutiei noastre pentru

57

a ne facilita accesul la entitatile superioare de Lumina. Sunt chei catre alte dimensiuni, catre anumite energii ale acestui univers. Depinde de liberul nostru arbitru cum le folosim. 

Este impropriu sa vorbim despre energia Reiki. Este ca si cum am spune energia yoga sau energia ortodoxa. Pana la urma Reiki-ul asta este un sistem si atat. Putem vorbi in schimb de energiile la care avem acces prin Reiki. Si asta cred ca este interesant de aflat.

    In principiu, fiecare din noi avem acces la Divinitate. Avem acces direct la energia Divinitatii, a ingerilor, a arhanghelilor, a fiintelor de lumina. Si folosind aceasta energie putem comunica cu ei. Comunicarea cu aceste fiinte de lumina este descrisa in capitolul ghizi spirituali. In ortodoxie, de exemplu, prin botez, am mai spus acest lucru, copilului i se da acces direct la Iisus printr-un canal energetic, de comunicare. Faptul ca pe parcursul vietii facem prostii mai mari sau mai mici duce la diminuarea acestui canal. In unele cazuri pana la pierderea lui totala. Ceea ce duce la negativism, la afirmarea unora dintre noi cum ca ei sunt atei, etc.

    Simbolul Dai-Ko-Mio ne da acces la energia lui Iisus,a Mantuitorului. Lucrand cu acest simbol ajungem sa avem deschis mereu un canal energetic cu entitatea pe care o reprezinta Iisus. Aceasta este ideea, folosind simbolurile, folosim de fapt energiile entitatilor la care conduc aceste simboluri. Lucrand intens cu ele, vom reusi sa creem canale energetice cu aceste fiinte de lumina. Asta si este Reiki. Lucrul cu energiile, in reiki esti un canal care conduce energiile catre un scop sau lucru anume. Folosind reiki suntem canale energetice. 

Ghizii spirituali sunt fiinte de lumina pe care Divinitatea le daruieste fiecaruia dintre noi de indata ce am ales si am inceput sa evoluam spiritual. La nastere fiecare primim o fiinta de lumina sa ne ajute. Aceasta fiinta de lumina este cunoscuta si ca Ingerul pazitor. El este cel responsabil ca noi sa ne indeplinim misiunea pe care ne-am ales-o atunci cand am hotarat sa venim pe acest pamant. El este cel care ne spune ca este bine sa facem asa si nu invers. Din pacate , sau din fericire, ingerul pazitor nu poate decat sa ne sfatuiasca. Deciziile sunt ale noastre, cu liber arbitru hotaram daca facem cum ne sfatuieste el sau cum consideram noi ca trebuie sa facem. Si tot din pacate, de multe ori deciziile noastre nu sunt tocmai cele corecte. Acest lucru duce la  reactualizari ale karmei. Noi, rational nu stim foarte bine ce este bine sau rau pentru noi. (Avem de exemplu impresia ca daca am avem o masin BMW, ar fi perfect. Dar daca am avea masina respectiva si nu suntem in stare sa o controlam putem face un accident. Sau pentru multi dintre noi, intretinerea unei astfel de masini ar fi foarte scumpa, ceea ce ne-ar putea aduce in situatia incare ne-am imprumuta de bani sa reparam de exemplu, o aripa de BMW. Poate ideal pentru noi ar fi o alta masina, a carei intretinere sa coste mai putin, care sa aibe mai putini cai putere sub capota, etc, etc. Este un exemplu. Numai Divinitatea stie ce este bine sau nu pentru noi. Si pentru ca de multe ori nu ascultam, facem prostii. Ne reactualizam karma fata de X sau Y, ajungem in situatii repetitive pana cand reusim sa invatam ceea ce trebuie sa invatam.) Ingerul nostru pazitor deci, nu ne poate decat sugera ce sa facem. El are un rol foarte important pentru noi, deoarece este cel pe care il primim la nastere si care este responsabil pentru esecul sau reusita noastra din viata actuala. La nastere, inainte sa venim la intrupare, avem o discutie intre patru ochi cu Divinitatea. Prin Divinitate eu inteleg Dumnezeu Tatal, Iisus, Maica si Sf. Duh. Ei bine, in urma acestei discutii, primim o misiune personala pe care odata veniti pe Pamant, trebuie sa o indeplinim. O misiune sau mai multe, asta depinde de fiecare. Dar nu este important numai cate misiuni avem de realizat. Important nu numai de stiut ci si de inteles, este faptul ca fiecare dintre noi, am acceptat cu liber arbitru misiunea sau misiunile

58

personale pe care trebuie sa le indeplinim pe parcursul unei vieti. Nimeni nu ne-a obligat. Faptul ca venind aici si uitam acest lucru, faptul ca nu cautam sa vedem pentru ce am venit accm si aici pe pamant, faptul ca ne lasam "furati" de mrejele fizicului, este altceva. Si acestea toate tot cu liber arbitru le acceptam. Asadar, si noi si Ingerul nostru pazitor suntem , plastic vorbind, in aceeasi oala. La finalul vietii noastre actuale, el va fi tras la raspundere daca nu a reusit sa ne ajute sa ne indeplinim misiunea/misiunile iar noi la urmatoarea reincarnare, pe langa ceea ce vom accepta atunci sa facem le vom adauga si pe cele nerezolvate din aceasta viata. Toate trebuiesc rezolvate si in afara de noi nu vine nimeni sa le rezolve. Le-am acceptat, suntem raspunzatori pentru ele. Pe de alta parte, daca reusim sa facem o echipa buna cu Ingerul nostru pazitor si daca reusim sa ne indeplinim tot ceea ce ne-am asumat ptr viata curenta, la sfarsit atat el cat si noi vom fi rasplatiti. Premiati, sa spun asa. 

Firesc, se naste intrebarea, cum pot face o echipa cu Ingerul meu pazitor.Raspunsul este simplu. Trebuie sa invatam sa ascultam ceea ce ne spune. Sa invatam sa ascultam, sa invatam sa il recunoastem (ca sa fim siguri ca vorbim cu el si nu cu altcineva) si sa invatam sa avem incredere in noi si in el. Sa dam un exemplu practic. Te plimbi pe strada si la un moment dat vrei sa traversezi strada. Nu esti foarte atent, dar intr-o fractiune de secunda in loc sa pui piciorul jos de pe trotuat te razgandesti. Pur si simplu, ceva din interiorul tau ti-a blocat impulsul de a pune piciorul jos de pe trotuar. Sau cu siguranta vi s-a intamplat sa vreti sa mergeti pe o strada anume si sa nu reusiti. Porniti de acasa cu ideea de a merge pe un traseu si pe drum fara sa va dati seama o luati prin alta parte. Dupa care sa va dati seama ca daca coborati de pe trotuar a-ti fi fost izbit de masina care venea in viteza si pe care nu a-ti vazut-o, sau ca pe strada pe care a-ti vrut initial sa mergeti a avut loc un accident sau mai stiu eu ce. Sunt exemple pe care cu siguranta fiecare le-am trait. Faptul ca nu le-am constientizat rational, sau nici nu am incercat, este altceva. Nu inseamna ca nu s-au intamplat. Iar explicatia este simpla. Cineva a avut grija de noi. Iar acel cineva il reprezinta pe Ingerul sau Ingerii nostrii. Daca la nastere, fiecare primim un Inger pazitor, crestinii mai primesc unul la botez. si apoi pe parcursul vietii, in functie de ce are fiecare de facut (a se citi misiuni personale), fiecare om va avea doi, trei, patru sau mai multi ingeri. Impropriu spus ingeri, mai degraba fiinte de lumina. De ce? Pentru ca in universurile acestea, nu exista doar ingeri. Sunt ingeri, arhangheli, sunt serafimi si heruvimi, sunt dragoni, sunt demoni, salamandre, scorpii, etc, etc. Si in afara de rasa umana mai sunt si altele. Daca ai o misiune foarte importanta, poti primi ca si ajutoare fiinte din alte galaxii, de alte rase, etc, etc. Bine, demonii, scorpiile, salamandrele nu intra in categoria fiinte de lumina. Sunt date pur ca exemplu. De regula prin fiinte de lumina eu inteleg toate entitatile spirituale pe care Divinitatea mi le-a dat ca ajutor.

Prin initierea pe Usui Reiki de exemplu, fiecare initiat primeste patru Ingeri. Mai mult sau mai putin. De regula atatia se primesc. Daca mai primeste si o initiere pe Karuna, numarul acestora creste cu opt. Deja am ajuns la 12. Unde-s doi, puterea creste, ce sa mai vorbim de 12 :) Si asa mai departe. Este bine de stiut ceva: faptul ca nimic nu este al nostru. Nu trebuie sa ne tratam ajutoarele pe care le-am primit ca pe niste sclavi. Au fost trimisi sa ne ajute, nu sa ne slujeasca. Asta din pacate tine de fiecare din noi sa inteleaga. Probabil ca o sa ni se urce orgoliu la cap cand vom afla ca avem un milion de ingeri. Si probabil ca o sa ne credem tari si mari. Dar nu este chiar asa. Faptul ca am primit un milion de ingeri care sa ma ajute nu inseamna ca am un milion de sclavi pe care pot sa ii trimit sa faca ce vor eu. Daca imi trimit un inger sa loveasca pe cineva pentru ca asa vreau eu, nu ptr ca asa vrea Divinitatea, acel inger o va face. Pentru ca asa i-am spus eu. Dar...una la mana ca nu ii place sa faca ceva contra voii Divine si a doua la mana, va suporta consecintele. El trebuie sa asculte de mine, cel la care a fost trimis, dar asta nu il exonereaza de plata greselii. Exista ingeri care de exemplu nu vor sa se duca in Iad. Si daca cel care ii are are

59

ceva de facut acolo, se va trezi probabil acolo singur, fara ingeri langa el. Daca tratezi pe cineva cu biciul si cu dispret si nu cu respect si iubire, acel cineva nu va face niciodata totul pentru tine. Si ingerii (denumim prin ingeri fiintele de lumina) ca si noi, au propriul lor liber arbitru. Si ca si noi trebuie sa faca si voia Divina si voia noastra. Daca in schimb iti tratezi ingerii cu iubire, daca ai grija de ei, ii cureti, ii repari, daca te gandesti la ei ca la niste frati sa spun asa (nu stiu daca este exemplu cel mai bun, dar eu asa ii vad pe ai mei :)) daca le dai lumina, daca asculti de doleantele lor, atunci poti fi sigur ca vor face orice pentru tine. Poti fi sigur ca vor merge si in Iad dupa tine. Trebuie sa ii respecti pe ei si Divinitatea.

Dupa initierea pe Usui Reiki trei grade, se face o meditatie. Se numeste meditatia cu ingerul pazitor. Bine, ceea ce am scris eu acum este o conditionare. Nu numai cei care primesc initiere pe Usui pot comunica cu ingerul lor. Eu din Usui am aflat de ea. Adevarul este ca toti cei care au credinta in sufletul si inima lor si mintea deschisa pot discuta cu ingerii lor. Este simplu. Ne relaxam eventual inchidem si ochii pentru a ne putea concentra mai bine. Fiecare are in inima si i nmintea lui un loc in care se simte minunat, un loc preferat  in care "evadeaza" ori de cate ori simte nevoia sa isi incarce bateriile. Unii prefera linistea si frumusetea unei paduri, altii un loc plin de verdeata, o campie, un munte, un lac, o mare, etc, etc. Locul meu preferat de exemplu este pe marginea unui varf de munte de unde poti vedea o priveliste minunata: puterea muntelui, eternitatea lui, frumusetea padurii, linistea cerului si zborul linistit al unei avile. Dupa ce am ajuns cu minte si sufletul in acest loc, ne relaxam si incercam sa simtim tot ce ne inconjoara: iarba, flori, copaci, apa, frumnze, pasari, animale, etc. Suntem atenti al fiecare detaliu, incercam sa simtim mirosul locului respectiv, ne incarcam cu energia si puterea izvorata din natura acelui loc. In momentul in care ne-am integrat complet inlocul respectiv, ne imaginam in fata noastra o stanca, o piatra, un scaun, orice consideram ca se potriveste mai bine in peisajul respectiv. E, si dupa ce a aparut si obiectul respectiv, ne exprimam intentia ca in fata noastra, din dreapta obiectului cu pricina sa apara ingerul nostru calauzitor. Ne uitam la el, il studiem bine, ne uitam la picioarele lui. Daca are picioare umane, putem fi siguri ca este un inger. Daca are altceva in loc, s-ar putea sa nu stam de vorba chiar cu cine dorim. Daca in sufletul nostru simtim pace si liniste, vom stii ca este ingerul nostru. Si stam de vorba cu el, il intrebam ce are sa ne spuna, ce trebuie sa facem in viata aceasta, ii cerem iertare ptr ce am gresit fata de el, il rugam sa ne ierte...Important este , chair daca nu vedem nimic, sa ne imaginam. Daca imi imaginez ca din dreapta pietrei de exemplu, apare un barbat blond, imbracat cu o pelerina alba, daca ma uit la picioarele lui si imi imaginez ca are niste picioare albe cu cinci degetele frumoase, atunci pentru mine, acela este ingerul meu calauzitor. Pana cand ajungem sa vedem in astral sau cu al treila ochi, imaginatia este primordiala. Si chiar daca nu auzim nimic, asta nu inseamna ca nu am primit un raspuns. Daca ne vom trezi peste trei zile ca fara sa ne gandim la nimic cumparam un ziar (desi nu avem obiceiul sa o facem) si acolo vedem o stire care pentru noi este importanta, cred ca am descifrat de unde a venit acea idee.  Prin experiente, prin practica mai ales, vom ajunge sa putem comunica mult mai usor cu ghizii nostrii spirituali. Asta sunt: fiinte de lumina (pentru ca fac voia Divina) care au venit sa ne calauzeasca si sa ne ajute in evolutia noastra. Pentru binele nostru si nu al altcuiva. sa ii cinstim asa cum trebuie si sa avem grija de ei pentru ca si ei la randul lor sa ne daruiasca ceea ce primesc

Doamne ajuta! 

Morihei Ueshiba

60

    Toate lucrurile, materiale si spirituale, isi au originea intr-o singura sursa si sunt legate intre ele, ca si cum ar fi o singura familie. trecutul, prezentul si viitorul sunt cuprinse toate in forta vietii. Universul a luat nastere si s-a dezvoltat dintr-o singura sursa, iar noi evoluam prin procesul de unificare si armonizare.

     Ca este reiki sau yoga, qi-gong sau calea crestina, budism sau mahomedanism , etc, etc este mai putin important. Ceea ce este cu adevarat important este faptul ca fiecare dintre noi incepem sa ne trezim, incepem sa cautam calea spre lumina, spre divinitate, atunci cand ne soseste momentul. Atunci cand Creatorul, Dumnezeu,  Sinele Suprem considera ca a sosit momentul. Si nimeni nu ne poate opri din evolutia noastra. Teoretic. Practic se gasesc multi factori care incearca acest lucru. Ne pot incetini, ne pot da batai de cap, chiar si dureri de multe ori, dar de evoluat cam greu sa ne opreasca. Odata ce a fost de Sus luata decizia ca eu, ca fiinta sa evoluez spiritual, drumul este deja deschis. A, ca o sa am probleme cu Sinele meu, cu Ego-ul meu, ca orgoliul meu se va razvratii si se va umfla in pene (aviz amatorilor), asta este altceva. Asa cum altceva este si faptul ca exista si vor exista mereu oameni carora le este greu sa accepte un lucru elementar - nimeni nu este mai bun sau mai rau (prost) decat altcineva. Nimeni nu are mai mult sau mai putin decat altul. Nimeni nu merita mai mult sau mai putin decat cel de langa el. Din pacate, ajungem sa avem o cunoastere foarte mare, ajungem sa putem face multe, dar ne comportam ca niste copii de gradinita. Fiecare dintre noi este UNIC in acest univers. Fiecare are MENIREA lui, fiecare are MISIUNEA lui, fiecare are KARMA lui, etc, etc. Numai daca privim din prisma acestor trei factori, ar trebui sa ne fie clar si sa CONSTIENTIZAM faptul ca fiecare dintre noi este unic si diferit de ceilalti. Bine este, ideal chiar, sa scapam de "obiceiurile cele rele si pacatoase", sa scapam de Orgoliu, de mandria desarta si sa invatam sa iubim si sa ne bucuram cand vedem pe cineva ca incepe sa urce, sa evolueze - si atunci nu sa ii dam in cap ci sa il sustinem daca putem in drumul sau spre mantuire. Daca in schimb ne lasam manati de sentimente murdare si josnice din punctul meu de vedere nu am realizat mai nimic. Degeaba pot muta luna de pe cer daca nu pot iubi si ajuta un om dezinteresat. Stau si ma intreb de ce fiecare imperiu de pe acest pamanat si-a gasit sfarsitul, oricat de mare si frumos era el vazut din afara? Cine va reusi sa faca analogia isi va da seama ce am vrut sa spun.      Pana la urma cel mai mare dusman al nostru suntem noi insine. Cel mai greu este sa te lupti cu tine. Sa invingi demonii din tine, sa iti "educi" sinele sa asculte de tine in mod constient, sa te inveti tu pe tine sa iubesti fara a vrea ceva in schimb, etc...Atunci cand vom reusi sa privim oamenii in fata si nu ii vom judeca nici cum, cand tot ce vom vrea pentru ei este BINE si ne vo simti sufletul plin de IUBIRE, atunci da, ne putem considera adevarati maestrii, atunci vom putea considera ca am evoluat de la stadiul de "rama" la cel de OM. Spre asta tindem cu totii. Ce face diferenta dintre noi sunt veacurile in care ajungem acolo Unii cresc intr-o viata cat altii in zece ...     Acum multi ani, am invatat un lucru.      Daca vrei sa fii iubit, Iubeste !

  Omraam Mikhael Aivanhov - De la Om la Dumnezeu  

"Familia cosmică şi misterul Sfintei Treimi"

"Nu există nimic în lumea vizibilă care să nu fie o reflectare, o reprezentare a lumii invizibile. Să luăm exemplul familiei, schematic: tatăl, mama, fiul, fiica: e o realitate pe pământ. Ei bine, trebuie să înţelegem că la un nivel mai elevat familia există de

61

asemenea, sub formă de principii cosmice care lucrează în univers.    Şi aceste principii cosmice sunt reprezentate prin numele sacru al lui Dumnezeu, Iod, He, Vav, He pe care tradiţia kabalistică îl numeşte de asemenea Tetragrama (de la grecescul "tetra": patru, şi "gramma": literă). Cele patru litere ale numelui lui Dumnezeu corespund celor patru principii care acţionează în univers şi care acţionează de asemenea în om, pentru că omul a fost creat după imaginea universului.    Iod , e principiul masculin creator, forţa primordială, care e la originea tuturor mişcărilor: spiritul, Tatăl.    He reprezintă principiul feminin care absoarbe, conservă, protejează şi permite principiului creator să lucreze în ea: sufletul, Mama.    Vav reprezintă Fiul care se naşte din unirea Tatălui şi a Mamei. El e primul copil a acestei uniri şi se manifestă de asemenea ca principiu activ, dar la un alt nivel. Fiul e intelectul, care merge după linia lui Iod, şi de altfel grafic, Vav este o prelungire a lui Iod.    Al doilea He reprezintă Fiica. Fiica e repetiţia Mamei, e inima. Cele patru litere ale numelui lui Dumnezeu reprezintă deci Tatăl: spiritul, Mama: sufletul, Fiul: intelectul, şi Fiica: inima.    În Arborele Vieţii, aceste patru principii corespund primelor sefire: Kether este Tatăl, Hohmah este Fiul, Binah este Fiica. "Şi Mama?" veţi întreba voi. Mama corespunde sefirei Daath (a se vedea cap II). Ea este Mama Divină pe care kabaliştii au menţionat-o sub numele de Shekinah. Shekinah este soţia lui Dumnezeu... Da, Dumnezeu are o soţie, să mă ierte creştinii şi să nu fie ofensaţi! Şi eu sunt creştin, dar acesta nu e un motiv pentru a nu reflecta şi a nu încerca să înţeleg realitatea lucrurilor.    Intenţia mea - şi cea a kabaliştilor - nu este de a da o soţie lui Dumnezeu în sensul în care pe pământ un bărbat se căsătoreşte cu o femeie. Dar în măsura în care familia este o realitate jos, ea este de asemenea o realitate şi sus; numai că această realitate se manifestă diferit: e vorba de o analogie şi nu de o identitate. În Tabla de Smarald, Hermes Trismegistul spune: "Tot ceea ce e jos este "ca şi" ceea ce este sus, şi tot ceea ce este sus este "ca şi" ceea ce este jos." E vorba de o analogie, de o asemănare.    Creştinii repetă: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, fără să se mire că, în această Trinitate, nici un principiu feminin nu e menţionat. Totuşi, nu putem să nu ne punem această problemă. Când auzim enumerarea: Tată, Fiu... care sunt termeni care evocă familia, cum să nu fim surprinşi când al treilea membru al acestei familii este Spiritul Sfânt? Şi ce e o familie în care lipseşte mama? În această familie ea e absentă: a fost ea înlocuită de Sfântul Spirit, şi de ce? Ar trebui să-i întrebăm pe Părinţii Bisericii de ce au judecat că e bine să facă din Dumnezeu un celibatar îndârjit! Cele trei entităţi ale acestei Trinităţi: Tatăl, Fiul şi Sfântul Spirit sunt masculine şi e anormal să nu fie nici un loc pentru principiul feminin. Pentru că, înţelegeţi-mă bine, e vorba de principii. Da, din cauză că au eliminat atât de mult Mama Divină ca principiu cosmic, teologii creştini au dat apoi un astfel de loc Mariei, deşi ar trebui poate văzut în Fecioarele negre care se găsesc în anumite biserici, o urmă a acestei Mame cosmice.    Ei i-au dat un prea mare loc, atribuindu-i virtuţi şi puteri pe care o femeie nu le-ar putea avea. A fost declarată "Imaculata Concepţie", adică "concepută fără păcat", deci ferită de păcatul original, şi chiar că l-a "conceput pe Iisus prin intermediul Sfântului Duh". Eu nu sunt contra; dacă acestea fac bine unora, să aibă o asemenea imagine despre mama lui Iisus, să continue! Numai că sunt obligat să constat că acestea contrazic toate legile naturii stabilite de Inteligenţa cosmică. Oricare ar fi grandoarea, elevarea şi caracterul unui om, din punct de vedere fizic, el nu poate fi conceput de Spiritul Sfânt.    Cum se poate confunda Maria cu Mama Divină? O stimez pe Maria, o apreciez, nu vreau să o micşorez, dar oricât de sfântă ar fi, nu putem face din ea Mama Divină! Creştinii nu au înţeles nimic din imensitatea acestui principiu cosmic, care e partea feminină a principiului creator. Fiinţa pe care o numim Dumnezeu şi pe care creştinismul o prezintă ca o putere masculină este în realitate masculin şi feminin. Pentru a putea fi

62

vorba de creaţie, manifestare, trebuie să fi avut loc o polarizare, adică prezenţa unui principiu masculin şi a unui principiu feminin. Pentru a se manifesta, Dumnezeu trebuie să fie deodată masculin şi feminin. Aceste lucruri se învaţă de asemenea în Iniţierile orfice: Dumnezeu este mascul şi femelă. De ce Părinţii Bisericii au suprimat-o pe Mama Divină? Erau atât de puritani încât ideea unei soţii a lui Dumnezeu îi ofensa? Adevăratul motiv este fără îndoială faptul că l-au identificat absolut pe Iisus cu Crist, pe punctul de a pretinde că El e chiar fiul unic a lui Dumnezeu, coborât pentru a se încarna pe pământ, şi trebuia evident să i se dea o mamă care să nu aibă aproape nimic omenesc. Ei au identificat Maria cu Mama Divină, cum l-au identificat pe Iisus cu Crist. Dar este acesta adevărul? Maria a fost o femeie, ea nu e Mama Divină care a format toate lumile. Maria nu este Mama lui Dumnezeu, ea a fost mama lui Iisus, şi Iisus nu este un principiu cosmic, Iisus a fost un om, unul dintre cei mai mari printre fiii lui Dumnezeu care au coborât pe pământ, dar era un om, şi Crist este principiul cosmic care a venit să locuiască în el. De ce să confundăm totul? Şi Maria era, bineînţeles, o femeie excepţională, pentru că Cerul a ales-o pentru a fi mama unei anumite fiinţe, dar nu putem să-i dăm locul Mamei Divine.    Cele patru litere ale numelui lui Dumnezeu Iod He Vav He reprezintă deci cele patru principii care sunt la baza creaţiei: Tatăl Ceresc şi Mama Divină care se prelungesc în Fiu şi Fiică. În Arborele sefirotic aceştia sunt: Kether: Tatăl, Daath: Mama, Hohmah: Fiul, Cuvântul, şi Binah: Fiica, Natura.    Veţi spune: "Dar atunci, trebuie să respingem Trinitatea Tată - Fiu - Sfântul Duh?" Nu, dar trebuie să înţelegeţi cui corespund aceste trei principii. Creştinismul defineşte Sfânta Treime ca misterul unui singur Dumnezeu în trei persoane. Nu, Sfânta Treime nu e un mister, sau mai degrabă nu e un mister decât în măsura în care oamenii nu au ştiut să se servească de legea analogiei. Pentru a înţelege, trebuie să facem apel la soare. Soarele este această formidabilă putere creatoare de viaţă care se manifestă prin lumină şi prin căldură. Cel care este capabil să aprofundeze aceste manifestări va descoperi relaţiile care există între viaţa, lumina şi căldura soarelui şi Sfânta Treime: Tată - Fiu - Sfânt Duh. La toate nivelele creaţiei, de la planul fizic la planul divin, regăsim aceste trei principii: viaţa, lumina, căldura. În planul spiritual, viaţa se manifestă ca înţelepciune (lumină) şi ca dragoste (căldură), şi acestea sunt cele trei principii: viaţă, înţelepciune şi dragoste pe care le regăsim în Sfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, care sunt nedespărţite unele de altele cum sunt nedespărţite viaţa, lumina şi căldura soarelui. Vedeţi, misterul unui singur Dumnezeu în trei persoane nu e atât de dificil de elucidat. Ceea ce rămâne misterios e numai imensitatea, splendoarea acestei esenţe primordiale de unde au izvorât toate existenţele, asupra ei nu vom reuşi niciodată să medităm suficient.    În Arborele sefirotic, Sfânta Treime este deci reprezentată de cele trei sefire Kether, Hohmah şi Binah. Când pronunţăm cuvântul "Dumnezeu", trebuie să ştim că în realitate atingem primele trei sefire. "Dar atunci, veţi spune, care sunt legăturile lor cu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh? Le putem pune în corespondenţă?" Da, dar cu condiţia de a şti să mânuim corespondenţele inteligent, cu delicateţe.    Kether, coroana, reprezintă Tatăl, Izvorul vieţii; aceasta e clar, această corespondenţă nu reprezintă nici o dificultate.     Hohmah, Înţelepciunea, cea de-a doua sefiră, născută din Tatăl, poate fi considerată ca Fiul, Cuvântul rostit de Tată, lumina pe care El a proiectat-o din Sine Însuşi pentru a crea.    Binah, cea de-a treia sefiră, corespunde Sfântului Duh care e deci considerat ca o putere feminină. Mulţi se vor indigna: "Cum? Sfântul Duh e o femeie?" Eu n-am vorbit de o femeie ci de o putere feminină, de un principiu feminin. Şi apoi, de ce să fiţi şocaţi? Aţi fost şocaţi când aţi văzut reprezentat Sfântul Duh sub forma unei porumbiţe? Ori, ce este o porumbiţă altceva decât o pasăre de genul feminin. Şi Sfântul Duh, pe care Noul Testament îl numeşte Paraclet, adică în greacă, cel ce ajută, protejează, care consolează, e o expresie a dragostei, a căldurii. Deci, trebuie să mergem mai departe în înţelegerea

63

sa!    Acum, cum v-am mai explicat (a se vedea tomul 10 din Opere Complete, cap IV: "Cum să regăsim Sfânta Treime în soare" şi cap XV: "Soarele este după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu") aceste corespondenţe nu au nimic absolut şi putem de asemenea considera că Fiul reprezintă dragostea, pentru că El e cel ce se oferă etern să se sacrifice pentru salvarea lumii; şi că Sfântul Duh poate reprezenta înţelepciunea, pentru că el a coborât peste apostoli sub forma limbilor de foc şi le-a dat facultatea de a profeţi şi de a vorbi în limbi. Şi tot de acest Sfânt Duh vorbea Iisus când spunea discipolilor săi, în momentul despărţirii: "Am multe să vă mai spun, dar nu puteţi să le duceţi acum. Când Mângâietorul va fi venit, Spiritul adevărului, vă va conduce în adevăr." Singurul punct sigur este că Kether reprezintă Tatăl, viaţa, cu cele două manifestări: căldura şi lumina, care se pot transforma una în alta, cum este de asemenea şi în planul fizic.    Dacă veţi accepta să duceţi mai departe efortul vostru şi să veniţi cu mine încă mai departe în înţelegerea acestor lucruri, voi adăuga: după tradiţia kabbalei, Hohmah, Înţelepciunea, este un principiu feminin, interpretat ca soţia lui Dumnezeu, Shekinah, şi ea reprezintă deci Mama. "Atunci, veţi spune, unde e Fiul acum?" Fiul e unit cu Mama, ei sunt inseparabili unul de altul. Cum să vorbim de o mamă fără să ne gândim la fiul său, şi cum să vorbim de un fiu fără să ne gândim la mama sa? Găsim o reprezentare a acestei idei în tablourile Fecioarei cu Pruncul. Câţi pictori au reprezentat-o pe Maria ţinându-l pe Iisus în braţele sale sau pe genunchi! Copilul este în centru, şi după maniera în care priviţi tabloul, puteţi să nu-l vedeţi decât pe el sau să sesizaţi ansamblul: copilul şi mama. Dar chiar dacă nu priviţi decât copilul, mama sa e acolo.Când adoptăm aceste corespondenţe: Kether Tatăl, Hohmah Mama şi Fiul, o găsim pe Fiică în Binah, şi toată familia e reconstituită. Veţi spune că nu mai înţelegeţi nimic... Din contră, nimic nu e mai clar nici mai precis, şi aceasta e Kabbala vie. Numai că, nu putem pătrunde în acest domeniu decât cu o gândire liberă, degajată. Numai cu această condiţie vom găsi tot timpul noi bogăţii de descoperit sau de aprofundat. Este foarte important să înţelegem sensul Trinităţii, acela pe care Kabbala îl explică în faţa ochilor noştri. Dar şi mai important este de a învăţa să comunicăm zilnic cu această Trinitate prin intermediul luminii şi căldurii soarelui. E o lege care nu voi înceta niciodată să o repet, pentru că ea este o lege de bază a vieţii spirituale: tot ceea ce există jos în lumea noastră fizică este imaginea a ce există sus în lumea divină. Sfânta Treime nu este nici în lumina, nici în căldura, nici în viaţa soarelui, ea este deasupra acestora; dar prin intermediul acestei lumini, acestei călduri, şi acestei vieţi, noi vom putea să ne apropiem de Ea, să intrăm în comuniune cu Ea şi să o facem să ne penetreze pentru a putea primi toate binecuvântările Ei."

Imnul Iubiri

 Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate. Dragostea nu este invidioasa. Dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se poarta necuvincios, nu cauta folosul sau, nu se aprinde de manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar, sufera toate, crede toate, nadajduieste, rabda toate. Dragostea nu piere niciodata.

 

 

64

Autor anonim

 

    Afara-i iarna grea, Ninsoarea e albastra, Iar noi ne vom juca De-a toata viata noastra. Pe geamuri maini de sloi Isi tes in gheata iia, Noi ne jucam de-a noi Si de-a copilaria. Ninsori pe case bat, Iar focul mai tresare Si am adus un brad Si i-am cerut iertare. Ne asezam pe jos Si plinsul iar ne pierde O brad, o brad frumos Cu cetina tot verde. Atitea-nstrainari Si inutile toate Mi-e dor de adevar Si de intimitate. Copii, copii frumosi Preface-ti-va bine Ca-l asteptati pe Mos Si credeti ca si vine. Cind dulci colinde cad Simtim nevoia vie De-o casa,de un brad Si de copilarie. Sa aveti parte de Dumnezeu

 

DESPRE DUMNEZEU  

    I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi indeparteze obisnuinta. Dumnezeu a spus NU . Nu eu trebuie sa ti-o indepartez ci tu trebuie sa renunti la ea. I-am cerut lui Dumnezeu sa-l vindece pe copilul meu handicapat. Dumnezeu a spus NU. Spiritul sau este intreg, iar corpul sau este trecator. I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi dea rabdare. Dumnezeu a spus NU. Rabdarea este un derivat al durerilor; ea nu se acorda, ea se invata. I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi dea fericire. Dumnezeu a spus NU. Eu iti dau binecuvantare; fericirea este in tine. I-am cerut lui Dumnezeu sa ma scape de durere,  Dumnezeu a spus NU. Suferinta te face sa lasi la o parte grijile lumesti si te aduce aproape de mine. I-am cerut lui Dumnezeu sa creasca spiritul meu. Dumnezeu a spus Nu. Tu trebuie sa te cresti pe tine insuti dar ma voi ingriji ca sa fii roditor. I-am cerut lui Dumnezeu toate lucrurile care ar putea sa-mi incante viata. Dumnezeu mi-a spus Nu. Eu ti-am dat viata, asa ca poti sa te bucuri de toate lucrurile. I-am cerut lui Dumnezeu sa ma ajute sa-i IUBESC pe altii, asa de mult cat ma iubeste El pe mine. Dumnezeu a spus ... Ahhh, in sfarsit ti-a venit ideea cea buna.

 

AVEM TIMP - Octavian Paler

      Avem timp pentru toate. Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine, avem timp sa citim si sa scriem, sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris, avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam, avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu. Avem timp pentru ambitii si boli, sa invinovatim destinul si amanuntele, avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp sa

65

ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile, avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam, avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem, avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea, avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem. Avem timp pentru toate. Nu e timp doar pentru putina tandrete. Cand sa facem si asta - murim. Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !! Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca.     Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita. Restul ... depinde de ceilalti. Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie Altora s-ar putea sa nu le pase. Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi. Am invatat ca nu conteaza ce ai in viata Ci pe cine ai. Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute. Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva. Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca Ci cu ceea ce poti tu sa faci. Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva. Am invatat ca oricum ai taia Orice lucru are doua fete. Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde, S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi. Am invatat ca poti continua inca mult timp Dupa ce ai spus ca nu mai poti. Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie Indiferent de consecinte. Am invatat ca sunt oameni care te iubesc Dar nu stiu s-o arate. Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat Dar nu am dreptul sa fiu si rau. Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata. Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul. Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten Oricum te va rani din cand in cand Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta. Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti. Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta. Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii. Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc. Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc. Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc Si nu faptele sale. Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru Si pot vedea ceva total diferit. Am invatat ca indiferent de consecinte Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata. Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore De catre oameni care nici nu te cunosc. Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta. Am invatat ca scrisul Ca si vorbitul Poate linisti durerile sufletesti. Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult Iti sunt luati prea repede ... Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile. Am invatat sa iubesc Ca sa pot fiu iubit.

 

 

Bunicul si clopotelul

    Undeva la marginea orasului traia un batran ce a avea un magazin de antichitati.Avea parul alb si niste ochi albastri care erau plini de caldura si fiecare zambet al sau avea puterea sa inveseleasca si cel mai trist om ce intra in magazinul sau. Magazinul nu reprezenta pentru el o afacere. Era doar un mod de a-i trece timpul mai usor. Cel mai mult insa ii placea sa stea in mica camaruta din spate alaturi de cateva lucruri ce-i aminteau de

66

copilaria sa. Un trenulet electric, un ceas ce il purtase cu atat fericire cand fusese copil si alte mici lucruri. Acestui batran ii placea foarte mult sa cante. Deseori canta si in magazin.Pentru ca mare parte din timp o petrecea in camaruta amintirilor, de usa de la intrare era legata o sfoara de care era legat un clopotel montat in camaruta. Clopotelul il avea din copilarie si il anunta de fiecare data cand intra cineva in magazin. Indragea foarte mult acest clopotel pentru ca era semnul ca cineva ii viziteaza iarasi micutul magazin si era foarte bucuros de vizitatori. Cu toate ca parea un om vesel, batranul avea un secret stiut numai de el si care ii intrista sufletul.Intr-o zi pe cand mesterea la trenuletul electric, intra in magazin o fetita micuta, cu ochii mici si albastri. Clopotelul suna iarasi si batranul tresari bucuros.  B: "Buna. Cu ce te pot ajuta ?"  F: "As vrea sa cumpar un cadou pentru bunicul"  B: "Uite am aici un ceas. Crezi ca bunicului tau i-ar placea un ceas"  Fetita stramba din nas si curioasa intra in camera din spate si vazu clopotelul.  F: "Cred ca acel clopotel iar fi pe placul bunicului meu."  B: "Imi pare rau, dar nu este de vanzare"  Fetita izbucni in lacrimi.Batranul vazand-o ca plange se intrisita si isi aduse aminte de nepotica lui pe care nu o vazuse niciodata. De fapt asta era secretul sau amar. Nu-si vazuse de foarte mult fiica si nepotica niciodata.Se simtea singur pe lume si aceasta tristete il facu sa se hotarasca sa-i dea totusi clopotelul.  B: "Bine, uite o batista sa-ti stergi lacrimile. Nu mai plange. M-am hotarat sa-ti dau clopotelul"  Fetita isi sterse lacrimile si sari in sus de bucurie. Ii impacheta cu grija cadoul si fetita pleca. Batranul se gandi cu tristete la fericirea acelui batran care va primi clopotelul cadou de la nepoata lui si el va fi in continuare singur si fara clopotelul lui pe care il indragea atat de mult.  Se apropie seara si batranul isi inchise magazinul.Era trist si se simtea singur.Cand sa plece spre casa. Aparu iarasi fetita caruie ii daduse clopotelul.  B: "De ce te-ai intors ? Nu i-a placut bunicului tau clopotelul ?"  F: "Nu. Mama mi-a spus sa-ti dau asta." (si ii intinse clopotelul).  Batranul izbucni in lacrimi si o lua pe fetita in brate.  Acum era fericit cu adevarat.

"Puterea unui barbat"

Puterea unui barbat nu sta in umerii sai largi, ci in lungimea bratelor cu care te imbratiseaza.Puterea unui barbat nu sta in puterea vocii sale, ci in cuvintele blande pe care stie sa le sopteasca.Puterea unui barbat nu sta in multimea prietenilor, ci in cat de prieten stie sa fie cu copii lui.Puterea unui barbat nu sta în cât de mult este respectat la servici, ci în cât este de respectat acasa.Puterea unui barbat nu sta în cât de puternic loveste, ci în cât de blând stie sa atinga.Puterea unui barbat nu sta în parul de pe piept, ci în Inima ....... din pieptul sau.Puterea unui barbat nu sta în numarul de femei care îl iubesc, ci în capacitatea de a fi loial unei singure femei.

67

Puterea unui barbat nu sta în greutatile pe care le poate ridica, ci în poverile pe care le poate duce.

De la reiki citire:

    "Va prezint suita de simboluri pe care o  folosesc pentru curatarea personala, dar si a unei alte persoane.

Este o varianta "default", care poate fi modificata in functie de o situatie particulara. Se porneste de sus in

jos, de la chakra a  vii-a. Sunt utilizate tot simbolurile usui/gendai si karuna/karuna ki

ck 7 - ckr, shk, ckr, dkm, zo, ha, ht, ra, ia, sh, gn, om, dkmt

ck 6 - ckr, shk, ckr, zo, ha, ra, sh, gn, dkm

ck 5 - ckr, shk, ckr, ss, zo, ha, ra, sh, gn, dkm

ck 4 -ckr, shk, ckr, zo, ha, ra, sh, gn, ssk, ht, dkm

ck 3 - ckr, shk, ckr, zo, ha, ra, sh, gn, dkm

ck 2 - ckr, shk, ckr, zo, ha, ra, sh, gn, dkm

ck 1 - ckr, shk, ckr, zo, ha, ra, dkm

Se poate continua cu ckr, de la chakra II la talpi si. ca faceti asta unei alte persoane trebuie intai sa va protejati voi insiva."

by tudor vlad popescu

    Cum sa ne protejam    In primul rind trebuie sa ne ocupam de protectia generala, permanenta, care se obtine prin cresterea parametrilor (DH -duhul sfant, PD-protectia divina, etc.), a vibratiei noastre in general. Respectarea poruncilor, viata curata, participarea la slujbe, spovedania si impartasania (ca si celelalte taine, maslul, mirungerea), postul, rugaciunea, toate au rolul de a ne creste rezistenta fata de energii negative, entitati negative, atacuri. Tot la protectia generala intra practicarea permanenta a unor tehnici de evolutie/perfectionare, de la yoga la autotratamentul Reiki. Curatarea noastra ori de cite ori este nevoie prin utilizarea simbolurilor, curatarea spatiului in care ne aflam sunt si ele,direct si indirect, metode de protectie.Dar exista si forme de protectie "active", cu randamentul cel mai mare fiind cele care vin sau sunt inspirate de metodele din autocontrol. Numerosi terapeuti recurg la vizualizarea de armuri,scuturi, oglinzi indreptate catre sursa negativa si altele asemanatoare, armuri pe care le si purifica prin foc la sfirsitul interventiei / tratamentului. Cei care au notiuni de autocontrol stiu care este efectul si cum functioneaza. La fel te poti pune in sfere,conuri si coloane de lumina (a caror utilizare se invata in anumite sisteme Reiki, dar nu numai). Ideea este sa nu lasi sa patrunda in tine entitati si energii negative, sa nu aiba nici posibilitatea de a se aseza pe unul dintre corpurile tale energetice (in acest scop iti ridici vibratia, ca sa nu aiba cum sa se agate de tine). Si, tot de protectie sau de arta de a fi terapeut mai tine conceptul de a nu da energie, Lumina, de la tine, ci numai de la Sursa pentru care actionezi ca intermediar. Si de a interveni numai atunci cind ai acceptul.by tudor vlad popescu.

    INVOCATIE CATRE CHAKRA UNIFICATA     Deschizandu-mi inima( chakra 4) intr-o frumoasa  sfera de Lumina, care permite sa ma extind, Inspir Lumina prin centrul inimii mele, permitand Luminii sa se extinda, Ingloband chakra mea de la gat (5) si chakra mea din plexul solar (3), Intr-un singur camp unificat de Lumina interioara. Prin si in jurul corpului meu. Inspir Lumina prin centrul inimii mele, permitand Luminii sa se extinda, Ingloband chakra mea dintre sprancene ( 6 ) si

68

chakra mea de la buric ( 2 ) intr-un singur camp unificat de Lumina interioara. Prin si in jurul corpului meu. Inspir Lumina prin centrul inimii mele permitand Luminii sa se extinda, Ingloband chakra coroanei ( 7 ) si chakra de la baza ( 1 ), Intr-un singur camp unificat de Lumina interioara Prin si in jurul corpului meu. Inspir Lumina prin centrul inimii mele permitand Luminii sa se extinda, Ingloband chakra alfa de deasupra capului si chakra mea omega de sub coloana vertebrala, Intr-un singur camp unificat de Lumina interioara Prin si in jurul corpului meu. Permit undei lui Metatron sa rezoneze intre ele Eu sunt o armonie de Lumina. Inspir Lumina prin centrul inimii mele permitand Luminii sa se extinda, Ingloband chakra opt de deasupra capului meu si coapsele mele, Intr-un singur camp unificat de Lumina interioara Prin si in jurul corpului meu. Permit corpului meu emotional sa se contopeasca cu cel fizic. Eu sunt o armonie de Lumina. Inspir Lumina prin centrul inimii mele permitand Luminii sa se extinda, Ingloband chakra noua de deasupra capului meu si cea din dreptul gambelor mele, Intr-un singur camp unificat de Lumina interioara Prin si in jurul corpului meu. Permit corpului meu mental sa se contopeasca cu cel fizic.Eu sunt o armonie de Lumina. Inspir Lumina prin centrul inimii mele permitand Luminii sa se extinda, Ingloband chakra zece de deasupra capului meu si cea de sub picioarele mele, Intr-un singur camp unificat de Lumina interioara Prin si in jurul corpului meu. Permit corpului meu spiritual sa se contopeasca cu cel fizic. Eu sunt o armonie de Lumina. Inspir Lumina prin centrul inimii mele permitand Luminii sa se extinda, Ingloband chakra unsprezece de deasupra capului meu si cea de sub picioarele mele, Intr-un singur camp unificat de Lumina interioara Prin si in jurul corpului meu. Permit sufletului meu subtil sa se contopeasca cu corpul fizic.Eu sunt o armonie de Lumina. Inspir Lumina prin centrul inimii mele permitand Luminii sa se extinda, Ingloband chakra doisprezece de deasupra capului meu si cea de sub picioarele mele, Intr-un singur camp unificat de Lumina interioara Prin si in jurul corpului meu. Permit sufletului meu Cristic sa se contopeasca cu corpul fizic. Eu sunt o armonie de Lumina. Inspir Lumina prin centrul inimii mele, Cer ca cel mai inalt nivel al spiritului meu sa radieze cu putere din centrul inimii mele, Umpland complet acest camp unificat. Pe parcursul acestei zile, Eu voi raspandi Lumina. Eu sunt o armonie de spirit. 

Paul Stefanescu - Magia Inalta   

"Desfacere pentru alungarea tuturor farmecelor

    Fata de numarul mare al celor ce cred in puterea farmecelor si fata de teama ce pot produce aceste credinte, va prezentam o desfacere pentru alungarea tuturor farmecelor, ori care ar fi ele, desfacere care va lunga aceste temeri din casa unde sunt banuieli ca s-au aruncat farmecele si datorita lor s-a stricat linistea, situatia sau sanatatea celor din casa. Descantecul a fost gasit la manstirea Kif, fiind scrisa de Sfantul Damaschin, la sfarsitul unei carti de rugaciuni. Aceasta desfacere e recomandata sa o aibe tot crestinul in casa si sa o citeasca cu smerenia cand va vedea luna noua in prima marti, joi sau sambata, repetand aceasta de patru ori in cursul unui an. Si daca va avea credinta, in trei zile de la descantare, se vor risipi toate farmecele ca vantul, pleava si pulberea de pe drum, air omul va ramane cu norocul ce i l-a dat Dumnezeu.    Iata cum procedati:    Inconjurati casa de trei ori pe dinafara, zicand de fiecare data "Crezul" , apoi intrand inauntru aprinzi candela si o lumanare la icoana, zici "Tatal nostru" , dupa care citesti Psalmii 53 , 139 si 50 din Biblie.Dupa toate acestea, citesti cu aceeasi evlavie, cele ce urmeaza.

69

    Cununa-se "Crai Nou", Cu cununa de piatra scumpa, De mult pret, Luna luminata, Ce esti pe cer si pe pamant, Si vezi toate ce sunt pe pamant, Eu nu ma pot odihni in casa mea, Si-n salasul meu de raul vrasmasilor, Si al pismasilor mei care s-au sculat, Cu multa rautate asupra mea, Si asupra casei mele, Iara tu luna luminata, Sa nu ai adihna nici somn, Ci sa iei farmecele si uratul, Din casa noasatra si din masa noastra, Din fata mea si din fata sotiei mele, Din darul meu si din sporul nostru, Luna luminata, fapt de barbat, Fapt de muiere, fapt de baiat, Luna luminata, ia faptul, Din casa mea si din sporul meu, Din salasul meu si din dobitoacele mele, Din gradina mea si din pomii mei, Din toate ale noastre, Si din jurul casei noastre, Luna luminata, Fapt de 99 de chipuri, Si din 99 de feluri, Fapt cu lut de la Focila, Cu creier de broasca, cu par de muiere, Cu ou de pui inadusit, cu cartita, Cu aruncate in vant, cu udul inapoi, Fapt cu rac, cu talpa de guzgan orb, Cu piele de sarpe, cu sange si mate de arici, Cu rumatura de sfredel, Fapt cu streang de spanzurat, Cu pui de randunica, de liliac, Fapt cu tarana de cai, Fapt cu sau de vaca crapata, Cu sarea vitelor, cu culcus de iepure, Cu mana de om mort, cu tarana de la mormant, Cu vine si gatlej de lup, Cu zgura de cuptor parasit, Cu praf de la tzatzana usii, cu scandura de lup, Cu piedica de cotofana, Cu resteu de clocitura de rata, cu lac, Fapt din fantana parasita, Fapt din raspantii de drum, Cu carbuni, cu luat de anii vacilor si oilor, Fapt in jurul Sf Gheorghe, Fapt cu luatul manei graului si papusoiului, Si a toate semanaturile din gradini, Fapt cu usturoi descantat la Sf Andrei, Cu strechie, cu prasila de matza, Cu haraiala de caini, Fapt cu barburi din 9 targuri, Cu apa de a roata morii ca improasca, Fapt cu praf de scurtatura de gaini, Cu plisc de cioara, cu cenusa lepadata de la camasi, Fapt cu matura lepadata, Cu potlogi lepadati, Cu arama, cu marmura, Cu cremene, cu hartie, cu broasca legata la gura, Cu turta de grau, Cu faina macina de din dor, Cu tzatza de muieri, Cu legatul cununiei, Cu facut pe ursita de adus cu farmeci, Fapt cu matraguna de a trai raul in casa, De paguba si de urat, De nebuneala, de despartire de soti, Fapt aruncat in fata casei, in dosul casei, In horn, in asternut, Luna luminata sa vii, sa vii, Sa iei faptul si strigarea, Si cercarea si paraciunea uratul de pe lume, Din casa noastra, din masa noastra, Din salasul meu, din tarina mea, Din gradina mea, din livada mea, din via mea, Din mestesugul meu, din negustoria mea, Din sporul meu, din lenevia mea, Din punga mea, din lada mea cu haine, Si din cuptoarele casei mele, Si sa-l treci din vad in vad, Si sa-l duci prin munti, Si codrii pustii nelocuiti, De nici o fiinta omeneasca, Iar pe noi si pe copii nostrii, Si pe cei ce s-or naste din noi, De acum inainte, Sa ne lasi curati luminati, Ca argintul strecurati, ca aurul de curati, Ca soarele de senin lucitor pe cer, Si sa ne lasi cum ne-au lasat, Domnul nostru Iisus Christos, Nazarineanul Pe pamanat. Amin. Doamne Iisusse Christoase, Fiul lui Dumnezeu cel PreaInalt, Care din multa ta iubire de oameni, Pentru mantuirea neamului nostru, Te-ai pogorat din cer, Si ai binevoit a te intrupa, Din Sfanta de Dumnezeu Nascatoare Maria, Ai patimit batai, scuipari si rastignire, Si ai inviat a treia zi din morti, Facandu-ne a crede in tine, Si a pazi poruncile tale, Ca sa dobandim viata de veci, Si drept semn credintei ai dat putere, Adevaratilor credinciosi a calca pe serpi, Si peste scorpii, Si peste toata puterea diavolului vrajmas, Fara a-i vatama intru nimic pe ei, Primeste umilita noastra ruga, Care ca curva si ca vamesul, Ne inchinam la picioarele tale, Marturisindu-te de adevarat, Fiul lui Dumnezeu, Si vin-o degrab in ajutoru-ne, Cu puterea cinstitei, Si de viata facatoarei Sf. Cruci, De goneste tot faptul, Si uratul din casa noastra, Din masa si din salasul nostru, Din tarana si din gradina noastra, Din livada si din via noastra, Din mestesugul si negustoria noastra, Din sporul si din trandavia mea, Si din lenea mea, Din punga mea cu bani si din lada cu haine, Din cuptoarele casei mele, Si din tot locul meu si al familiei mele, Si al casnicilor mei, Ordonand lunei faptura a mainilor tale, A le duce prin codrii si pustii, Nelocuite de vreun om, Fara a se atinge de a face nimanui rau, Nici chiar vrajmasilor nostrii, Care ne-au trimis si dat, Caci tu singur Stapane ne-ai ordonat a iubi, Pe vrajmasii nostrii, A face bine celor ce ne urasc pe noi, A binecuvanta pe cei ce ne blesteama pe noi, Si a ne ruga pentru cei ce ne fac necaz, De aceea ne rugam Tie, Din adancul sufletului nostru, Sf.

70

Mare Mucenic Arhidiaconul Stefan, Iarta-i Doamne pe toti, Cei ce ne-au facut noua rau, Caci nu au stiut ce fac, Si indreapta pe calea pocaintei, Spre mantuirea sufletelor lor, Amin.  

    Dupa aceasta desfacere ziceti "Imparate Ceresc" adaugand la sfarsit cuvintele:

Imparate Ceresc.

Imparate Ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindeni Esti si pe toate Le implinesti, Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata, Vino si te salasluies-te intru noi Si ne curateste de toata necuratia Si miluieste Bunule, sufletele noastre.    "Sfarsit si lui Dumnezeu Lauda"

Ce putem face !!!

    De vrajitorie ne putem apara astfel: facem suita "Cho-Ku-Rei" - "Sei-Hei-Ki" - "Ho-Sha-Ze-Sho-Nen" - "Dai-Ko-Mio" deasupra chakrei 7 si pe fiecare chakra in parte. apoi folosim Zonar - Halu - Rama pe fiecare cheakra in parte si deasupra chakrei 7. simbolurile din usui deschid sursa de lumina pe noi, ne curata, scot afara din structurile noastre energiile negative. cele trei simboluri din karuna ne conecteaza la arhanghelii gabriel, rafael si mihail. prin intermediul lor ne putem taia legaturile energetice prin care atacatorul (vrajitorul) s-a conectat la noi, ne curatam, etc. mai putem folosi din shamballa energia mahatma, flacara lui san germaine, il putem ruga pe arganghelul mihail sa vina sa ne taie stringurile energetice, se mai pot folosi rugaciunile sf. ciprian, moliftele sf. vasile cel mare, se poate merge la slujba de maslu unde se fac dezlegari, etc

 CE ESTE VRAJITORIA

    Prin vrajitorie se injelege invocarea puterii diavolesti in ajutorul oamenilor, cu scopul implinirii anumitor dorinte omenesti.VRAJA desemneaza acfiunea de a vraji, de a fermeca, de a descanta in soapta, cuvinte prin care se invoca puterile duhurilor diavolesti.

    VRAJITOAREA este femeia cazuta in pacat, care stie sa vrajeasca, adica sa faca vraji cu ajutorul diavolilor.    In zilele noului mileniu, cand mintea omului binecuvantata de Harul Dumnezeiesc a ajuns la inalte culmi de civilizatie si cultura, chiar si azi, la doua mii de ani dupa ce Domnul nostru lisus Hristos a dat lege impotriva obiceiurilor diavolesti, a tot felul de farmece, descantece si vrajitorii, se intalnesc deseori la sate si orase, in lumea intreaga, barbati si femei, batrani si tineri care folosesc inca acest obicei diavolesc.    In marea majoritate, acest fapt se datoreaza nestiintei care este mama tuturor lucrurilor rele si unul dintre cei trei aliati puternici ai diavolului (ceilalti doi fiind nepasarea si uitarea).    Punctul de plecare al acestor practici demonice este pactul dintre omul liber si diavol, prin care omul liber accepta constient despotismul demonic in schimbul unor satisfactii trecatoare.    Toate cartile de vrajitorie care arata aceste practici recunosc ca, prin mijlocirea unor semne si/ori cuvinte, omul are posibilitatea de a invoca duhul cel rau (diavolul).    Diavolul devine, din momentul efectuarii pactului, stapanul omului, dand impresia inselatoare ca ii este subordonat.

71

    Formele aparitiei demonice sunt nenumarate grupandu-se insa, dupa recunoasterea senzoriala sub aparenta umana sau animala ori ca obiect divers: cuvinte, zgomote, mirosuri.

    SfantuI Nicodim Aghioritul spune ca vrajitoria este de mai multe feluri:    - Vrajitoria propriu-zisa, prin care se injelege chemarea diavolilor pentru a descoperi oamenilor comori ascunse, lucruri pierdute etc....    - Ghicirea, prin care unii oameni spun cele viitoare: in semnele din palme (chiromantia) si prin alte obiecte (bobi,cartidejoc,cafeaetc....).    - Spiritismul, adica chemarea ajutorului diavolilor in camere obscure sau morminte. Vrajitorii pretind a chema sufletele din iad, precum ghicitorii din timpul Proorocului Samuil (1 Regi 28, 3), pentru a afla cele viitoare sau pentru a se razbuna pe cineva.    Astazi se practica descantecul, precum stingerea carbunilor, rostirea anumitor cuvinte amestecate cu rugaciuni pentru bolnavi, care pretind ca sunt vrajiti.    - Ghitia, adica ghicirea sau vrajitoria prin lucruri sfinte, precum ghicirea cu psaltirea sau Evanghelia, numite si deschiderea pravilei; ghicirea cu obiecte bisericesti, cum ar fi resturi de vesminte clericale, cheia bisericii, cenusa din cadelnita, prescuri sau alte obiecte, scrierea unor nume pe zidurile bisericii sau introducerea unor nume scrise pe hartie in candele etc....-     Fermecatoria (farmecele) adica vrajirea unor oameni pentru a se casatori sau desparti, pentru a se imbolnavi sau muri, pentru pierderea bunurilor.

    Sunt trei categorii de farmece:    1. Prima categorie, in care farmecul este raspandit direct, personal, ca o emanatie din privire, voce, atingere, saliva, miros, etc....    2. A doua categorie, in care farmecul este raspandit de la un obiect influentat de practicanti (lichid, scrisori, aliment).    3. A treia categorie si cea mai periculoasa este "farmecul" alcatuit din ingrediente disparate, amestecate cu particularitati ce prevestesc confuzia si dezordinea.

    FARMECUL, reprezinta asa numitul leac, facut prin descantec de catre o vrajitoare; poate sa reprezinte si vorbele pe care le zice vrajitoarea, prin care se face farmecul.    Aceasta se face fie pentru a se indragosti cineva de altcineva, cat si pentru a uri sau a face sa nu se stie, sa nu se observe ceva.    Prin farmece si descantece, vrajitoarea cheama pe diavoli ca sa faca ce doreste sau ce ordona ea.    - Ghicirea prin maruntaiele animalelor, numita "iconoscopie". Aici intra si interpretarea viselor, zodiile, ceasurile bune si cele rele, ghicirea prin membrele trupului, numita si prevestirea (tiuitul urechilor, zbaterea ochiului, mancarimea palmelor).    - Baierele prin care se intelege purtarea la inima sau la piept a unor ate sau obiecte (amulete) sau bucati de stofa colorate pentru pazirea de boli, de primejdii si de pagube, dupa ce se invoca asupra lor puterea diavoleasca.    - Chematorii de demoni (clindonii), sunt cei ce ghicesc cele viitoare prin chemarea diavolilor. Aici se gasesc cei care ghicesc in maruntaiele animalelor, in mana vitelor, vrajitorii care se practica in zilele noastre.    - Astrologia, ghicirea celor viitoare dupa miscarea stelelor si a planetelor, vanturilor, norilor si a altor fenomene ale materiei.    lata aceste feluri de vraji, pe care trebuie sa le combatem si trebuie sa fugim de ele, fiind lucrari diavolesti, care amagesc si inseala pe multi crestini spre a lor pierzanie. »

72

73