Homeopatia este o forma de medicină alternativă inventată de Samuel Hahnemann în 1796.

Dar inceputurile sunt mai indepartate. 

De exemplu, in Antichitate exista izopatia - tratamentul cu aceeasi substanta - pe care au folosit-o apoi regii Pontului Euxin, Mitridates, de la care ne-a ramas metoda numita mitridizare (se dau cantitati mici dintr-o substanta toxica pentru ca ulterior organismul sa fie aparat in fata unei cantitati mari din acea substanta). 

Mai mult chiar, Sextus Empiricus - medic si filosof grec - vorbea despre doua tipuri de medicina: cea rationalista - in care se luau in considerare toate datele existente - si cea empirista - in care medicii se luau numai dupa simptome. Urmasii empiristilor sunt alopatii de astazi. 

Hahnemann a dezvoltat această teorie a homeopatiei într-o vreme în care medicina modernă nu exista, pacienții erau tratați după metode aproximativ identice cu cele din epoca lui Hipocrat, adică sângerări directe sau cu lipitori. E adevărat că mai mulți oameni mureau decât erau cu adevărat vindecați și cei care erau vindecați erau norocoși că au scăpat cu viață.

Din fericire medicina a evoluat începând cu anii 1800. Descoperind încet, încet soluții mai bune, igiena și standarde de îngrijire au crescut.

Apoi împreună cu dezvoltarea chimiei și medicamentelor, vaccinurilor și testelor clinice lucrurile au ajuns suficient de bune încât, în prezent, speranța de viață s-a dublat, iar tratamentele moderne oferă cele mai mari șanse de supraviețuire oricărui bolnav.

În contextul secolului 18 însă, homeopatia oferea o metodă mult mai puțin invazivă decât cele disponibile în acel moment şi intenţia lui Hahnemann a fost cu siguranţă una bună.

Cum funcționeazăHahnemann experimenta cu chinină şi a observat că, în anumite doze, produce simptome asemănătoare cu cele ale malariei. Prin urmare a declarat (în ciuda oricăror dovezi în acest sens) că o diluţie suficient de

mare a unui extras de chinină ar vindeca malaria. Apoi de la o soluţie Hahnemann a hotărât că are suficiente dovezi pentru a declara Legea similitudinii care stipulează că ceea ce te face bolnav (sau dă simptomele bolii) te poate şi vindeca dacă este diluat suficient.Homeopatia este o teorie vitalistă care spune că bolile sunt cauzate de deranjarea “forţei vitale” din organism. Pe această bază Hahnemann a declarat cămiasmele produc o deranjare morbidă a forţei vitale. El a identificat câteva miasme  (fiecare responsabilă de mai multe boli) care sunt de fapt cauzele “vitale” ale bolilor. Aceste miasme sunt ceea ce medicina trebuie să caute să vindece şi nu simptomele specifice.Alte legi:

Legea dovezilor: funcţionalitatea unui remediu homeopat se testează dând unor oameni sănătoşi o substanţă gata diluată pentru a vedea care sunt reacţiile pe care le-ar genera. Pacienţii sunt urmariţi timp de câteva luni pentru a estima care dintre simptomele pe care le arată sunt cauzate de substanţa primită.Legea remediului unic: spune că fiecare remediu homeopat trebuie pregătit special pentru fiecare pacient. Asta înseamnă că fiecare preparat este conceput în mod unic pentru pacientul tratat.Şi mai sunt câteva principii care fac homeopatia să pară… serioasă.

SuccesulHomeopatia a fost acceptată de public şi puternic promovată la câţiva ani după lansarea pe piaţa ideilor în America deschizându-se zeci de cabinete şi institute homeopate,o extindere asemănătoare având loc şi în Europa.

Din păcate, aşa cum spuneam, medicina “clasică” de la începutul anilor 1800 se baza mai mult pe tradiţie şi ceea ce se descoperise cu sute de ani în urmă şi mai puţin pe informaţii corecte despre boli şi metode de tratament.

Astfel încât, pacienţii care ajungeau pe mâna homeopaţilor aveau de fapt şanse mai mari de supravieţuire decât într-un spital normal.

De exemplu, în spitale încă nu se descoperise legătura dintre igienă şi sănătate, astfel încât probabilitatea de a muri datorită unor infecţii complet fără legătură cu boala pentru care te internasei era destul de mare.

În acelaşi timp pacienţii care ajungeau la consultul unui homeopat probabil nu erau chiar atât de bolnavi şi prin urmare rata de pacienţi “vindecaţi” era mai mare însă nu doar pentru că medicina acelor vremuri era rudimentară.

Critica şi declinulImediat după ce homeopatia a început să aibă succes, a atras si nenumărate critici de la specialiştii care au explicat că dozele infinitezimale folosite în homeopatie nu pot avea efect. Sir John Forbes, medicul Reginei Victoria a numit homeopatia “o insultă la adresa raţiunii”.În 1853 James Young Simpson   (descoperitorul cloroformului)spunea “nici o otravă, oricât ar fi  de puternică, dacă foloseşti doar o milionime din puterea ei nu poate răni un om, sau o muscă”. În scurt timp gradul de folosire al remediilor homeopate a scăzut dramatic, ultima şcoală care preda exclusiv homeopatia în Statele Unite  s-a inchis în 1920, iar medicii francezi eliminaseră complet din modul de lucru remediile homeopate. Declinul homeopatiei ce începuse pe la sfârşitul secolului 19 şi începutul secolului 20 părea inexorabil. Noile descoperiri ştiinţifice lăsau în urmă secole de ignoranţă şi superstiţii şi cei care supravieţuiau medicinei “ortodoxe” nu mai erau doar simpli norocoşi

Antisepticile avuseseră un succes fenomenal, vaccinurile începuseră să fie din ce în ce mai acceptate, munca lui Louis Pasteur în domeniul microbiologiei – inventarea vaccinului împotriva turbării şi antraxului – fusese extraordinară , descoperirea bacteriilor care cauzează holera, tuberculoza, difteria, febra tifoidă, pneumonia, gonoreea, lepra, ciuma bubonică, tetanos şi sifilis de către Robert Koch şi elevii săi fuseseră laureate cu premiul Nobel pentru medicină  în 1905.

Prin comparaţie homeopatia nu prea avea reuşite asemănătoare, iar opinia medicală se îndepărtase de gândirea antică a miasmelor (care încă însemna o parte importantă a doctrinei lui Hahnemann) şi se baza din ce în ce mai mult pe teste comparative şi observaţii empirice.

În 1925 însă, un medic german care tratase bronşita cu eter a publicat un articol într-un jurnal medical. A fost singurul articol din acel an însă a lansat 45 de articole în anul următor şi discuţia despre potenţialul medicamentelor ultra-diluate

Asta s-a întâmplat să se potrivească cu creşterea influenţei mişcării naţionaliste germane ai cărei lideri erau interesaţi  să creeze un sistem medical inovativ, care să combine medicina modernă cu medicina tradiţională. Sistemul medical se numea Neue Deutsche Heilkunde şi era condusă de Rudolf Hess, un adjunct al lui Hitler. Cum homeopatia era creată de un german, şi Hess era convins că funcţionează, era dornic să o încorporeze în Neue Deutsche Heilkunde aşa că a înfiinţat o comisie care să dovedească dincolo de orice îndoială dacă homeopatia este o metodă funcţională de a face medicină.Începând cu 1937 şaizeci de universităţi au fost integrate într-un program de cercetare fără precedent cu zeci de somităţi în domeniile lor implicate în efortul de descoperire a adevărului despre homeopatie.

Din păcate după doi ani de cercetări al doilea război mondial a izbucnit şi concluziile nu au mai fost publicate. Documentele au supravieţuit războiului dar chiar şi după ce experţii s-au reunit în 1947 rezultatul studiilor nu a mai ajuns în ochii publicului.

Totuşi, unul dintre homeopaţii implicaţi, Dr Fritz Donner a menţionat (într-o mărturie publicată postum în 1995):

Din păcate nu este încă general cunoscut că aceste în studii comparative în domeniul bolilor infecţioase precum scarlatina, rubeola, pertussis, febra tifoidă, efectul homeopatiei nu era cu nimic mai bun decât efectul placebo.

Nimic pozitiv nu a reieşit din aceste teste, exceptând faptul că a devenit indisputabil că vederile homeopatiei sunt bazate pe gândire magică.

După al doilea război mondial, progresul medicinei moderne a continuat inexorabil,mulţumită unor descoperiri revoluţionare precum antibioticele. În aceeaşi perioadă homeopatia supravieţuia doar datorită suporterilor puternici şi influenţi.De asemenea câteva mişcări politice abile au permis homeopatiei să fie vândută în continuare.

În India însă, homeopatia avea succese fulminante fără legatură cu patronaj regal sau miscări politice. În schimb, prospera pentru că era o metodă diferită faţă de ceea ce foloseau coloniştii englezi. Atitudinea faţă

de medicina britanică era atât de negativă încât programele de vaccinare eşuau lamentabil datorită lipsei de participare.

Ironia face ca prin anii ’70 când vesticii importau sisteme medicale din Orient aproape fără discriminare, au găsit şi homeopatia şi astfel noul val de medicină homeopată a primit un avânt nesperat.

Dar deja pretenţiile homeopatiei deveniseră exagerate aşa că au fost supuse unor teste judicios controlate si multe teste mai prost concepute.

Aş intra în detalii despre ce diferenţiază tipurile de studii şi care sunt riscurile prin care un studiu poate fi compromis dar spaţiul deja este limitat aşa că vă trimit aiciConcluzia generală a celor mai bune studii efectuate de-a lungul a peste 200 de ani de la apariţia homeopatiei şi până în zilele noastre, cu metode din ce în ce mai bune şi standarde clare de control al erorilor arată că homeopatia este ineficientă ca şi metodă de tratament indiferent de boala pe care pretinde că o tratează.Iată câteva studii care demonstrează lipsa de eficacitate a homeopatiei:

Studiile asupra homeopatiei (făcute probabil de către adepţi) nu sunt conforme cu standardele academice. Aici.

O arhivă a studiilor lui Edzard Ernst, unul dintre cei mai apreciaţi cercetători în domeniul medicinei alternative o puteţi găsi aici

110 studii despre homeopatie şi 110 medicale comparate. Rezultatul? Homeopatia e doar placebo. Aici

Utilitatea homeopatiei în tratamentul cancerului. Evident, inutilă. AiciSe poate spune că are efect psihosomatic pentru pacienţi care se bucură de atenţia oferită şi sunt ascultaţi cu interes de un om cu – cel puţin teoretic -pregătire medicală. Dar tratamentul în sine este lipsit de valoare medicală, gol de orice efect terapeutic şi nu face decât să întârzie tratarea corectă a afecţiunilor, promovează neîncrederea în medicina modernă şi îndepărtează pacienţii de la ceea ce le-ar putea salva viaţa.

Nu am atins motivul pentru care  homeopatia nu funcţionează.

Diluţiile homeopate încalcă legile fizicii în aşa hal încât o dilutie 12C ar însemna un deget de sare în întreg Oceanul Atlantic. Dar ei nu folosesc

diluţii de 12C ci de 24, 60 şi chiar 200C. O diluţie 200c e diluarea ingredientului activ în mai multe molecule de subsanţă decât există în Univers!

Culmea e că diluţia 200C este cea folosită în Oscilococinum,unul dintre cele mai populare preparate homeopate anti-răceală.

Hahnemann, fondatorul homeopatiei, a fost mason, iar rădăcinile homeopatiei se află în misticism

Este foarte bine cunoscut că intrarea lui Hahnemann în loja teutonică, încă de tânăr, a influenţat decisiv credinţele lui filosofice şi religioase. Legătura lui cu misticismul se dovedeşte net din cea mai cunoscută carte a sa "Organon al artei vindecării" în care are foarte multe capitole dedicate elogiului "tatălui" misticismului. Anton Mesmer, în a cărui teorie despre "magnetismul animal" credea şi o practica el însuşi. Din toate acestea rezultă că homeopatia îşi are rădăcinile în misticism şi spiritism, lucruri clar dezaprobate de biserica ortodoxă şi în general de lumea creştină.

Sunt de menţionat părerile unor homeopaţi care susţin că legea principală a homeopatiei, adică cea "a asemănărilor", nu este corect să fie atribuită iniţial lui Hahnemann. pentru ca această lege a fost inclusă în "arta" magiei. Există şi alte exemple de practicare a homeopatiei care sunt bazate pe principiile magiei.

Cele mai multe medicamente homeopatice pornesc de la substanțe de natură vegetală, însă există și remedii care pornesc de la substanțe de natură minerală, animală și umană. Medicamente homeopatice de origine minerală: clorură de sodiu, sulf, argint, aur, etc. Medicamente homeopatice de origine vegetală: mușețel, coada șoricelului, ceapă, usturoi, pătrunjel, etc. Medicamente homeopatice de origine animală: furnică roșie, venin de păianjen, cerneală de sepie, sânge de vultur pleșuv (Haliaeetus leucocephalus), aripă de pescăruș (Larus argentatus), etc. Medicamente homeopatice de origine umană: secreții patologice. Există și remedii mai ciudate, cum ar fi: Meteorite, Hydrogen, Helium, Positronium.