HÉLÈNE LETTRY

Statuia vieTraducerea [i adaptarea \n limba român` de

CECILIA IONESCU

ALCRISRomance

giannijollys

Capitolul 1

Când doamna Monsabré [i fiica sa Ireneajunser` la cursul de dans al domnuluiBerteau, to]i ochii se \ndreptar` spre ele. Unfel de curent rece p`ru c` trece peste umeriipersoanelor prezente.

Fu un frison imperceptibil care domolitonul conversa]iei, potolind râsetele tinerelorfete [i \ncremenindu-i \n loc pe tineriigrupa]i \n fundul s`lii.

P`rând s` nu observe nimic, cele dou`doamne se a[ezar`, dup` ce strânser` mânadomnului Berteau [i schi]ar` câteva saluturi

5

giannijollys

spre persoanele deja cunoscute la acela[i cursde duminic`.

Directorul cursului, strâns puternic \ntr-ojachet`, scund, sub]ire, cu gesturi elegante [iun chip amabil, era \n picioare \n mijloculelevilor s`i. Le vorbi astfel:

– Domni[oarelor, domnilor, [ti]i c`reuniunea noastr` de duminic` nu este uncurs de demonstra]ii. Scopul s`u este s`permit` fiec`ruia dintre dumneavoastr` s`-[iconstate progresele, suple]ea, aptitudinile \nacest domeniu minunat, care este dansul:mi[ca]i-v` vesel, simplu; s` nu v` fie ru[ine degre[eli, de pa[ii dizgra]io[i. Aici v` obi[nui]icu seratele mondene, marile baluri... Nu uita]ic` dac` "me[te[ugul nu se \nva]` din vedere,"nu ve]i \nv`]a s` dansa]i decât dansând! A[ac`, domnilor, invita]i-v` partenerele!

Curând, vreo dou`zeci de oameni tinerievoluau \n lungul s`lii strâmte.

Irene fu invitat` de Jean-Jacques desLandes.

6

Domnul Berteau urm`ri cuplul cu ochii,zâmbind cu bun`voin]`. Acest b`rbat, spiritsimplu, nu cuno[tea alte complica]ii \n via]`decât cele ale "pa[ilor" [i "liniei corpului" \ndans.

Nu se sinchisea niciodat` de pove[tilesentimentale care puteau ap`rea [i desfaceprintre elevi. P`rea c` nu asculta niciodat`bârfele [i nu se temea s` dojeneasc` tineretulcu asprime când, \n mijlocul unei lec]ii, sel`sa distras de un flirt prea deschis scos \neviden]`.

Totu[i, fu obligat s` constate r`ceala care o\ntâmpina mereu pe domni[oara Monsabré.Ridicând dispre]uitor din umeri, murmurase odat` pentru totdeauna:

– |n loc s` fie geloase, aceste tinere fete arface mai bine s` ia exemplu de la ea [i s`\ncerce s-o egaleze \n farmec. Aceasta, celpu]in, respect` cursul Berteau!

Oare \ntr-adev`r gelozia era cea care o]inea pe Irene la distan]`? Nu te \ndep`rtai debun`voie de domni[oara Monsabré; ceva greu

7

de definit se degaja din persoana sa, f`cândun fel de gol de aer \n jurul s`u.

Irene era foarte frumoas`.|nalt`, cu forme bine subliniate f`r` s` fie

prea evidente, supl` f`r` s` fie lipsit` deenergie, gra]ioas` f`r` afectare, elegant` f`r` s`-[i caute toaletele, \ntotdeauna simpl`,re]inea \ndelung privirea. Chipul s`u aveaovalul pur al madonelor italiene[ti. Tenulavea catifelarea unui fruct copt [i prospe]imeaunui trandafir. Nasul drept, cu contur regulat[i clasic grec, avea totu[i n`rile pu]in l`rgite,care se mi[cau aproape f`r` \ncetare,imperceptibil. Era, de altfel, singurul semn deemo]ie care se putea sesiza pe masca grav` aIrenei, deoarece ochii admirabili nudezv`luiau nimic din sufletul s`u. Erau de unalbastru \ntunecat. Pupilele pu]in dilatate,aveau profunzimea m`rii la apusul soarelui.Dar când tân`ra fat` sim]ea c` era prea\ndelung observat`, pleca pleoapele, o dat`,de dou` ori... Când \[i dezv`luia din nouprivirea, din polite]e, ochii \i erau fic[i, f`r`

8

str`lucire, ca dou` safire care-[i pierduser`sclipirea de pietre pre]ioase.

P`rul de culoarea castanei coapte, Irene \lp`strase lung. |mpletit \ntr-o coad`, cobora peceaf` dându-i un aer de prin]es` antic`, f`când-o s` par` [i mai \nalt`. Cu toateacestea, nu era orgolioas`.

Cu o educa]ie perfect`, era amabil` \nrela]iile sale.

|[i p`strase colegele de pension, dar nu i secuno[tea nici o prieten` intim`.

N-avea nimic din tinerele fete moderne,sportive, care purtau p`rul scurt, dar nu eranici o "gâsc`" a genera]iei sale, care ro[ea defiecare dat` când auzea de na[terea unuicopil. Nu. Irene era foarte cultivat`, instruit`\ntr-o manier` intelectual` [i practic` \nacela[i timp.

Era s`n`toas`, robust`. Fusese v`zut` suindpe biciclet` [i vâslind vara pe unul sau altuldintre râurile care udau provincia Touraine.Mergea la teatru, urm`rea conferin]e. F`cusemai multe c`l`torii [i, \n fiecare an, \[i \nso]ea

9

mama la Paris, unde cele dou` femeier`mâneau aproximativ o lun`.

Doamna Monsabré, v`duv` de zece ani,avea un atelier de croitorie \n elegantare[edin]` a regiunii Indre-et-Loire, unde eran`scut`. |n felul s`u o artist`, avea dreptclientel` \nalta aritocra]ie din Touraine,printre care [tiuse s`-[i creeze rela]ii deprietenie.

Când Irene ie[ise din pension, cubacalaureatul luat, \ntre cele dou` femei avuloc o discu]ie penibil`.

– Mam`, a[ vrea s`-mi iau licen]a [i s` devinprofesoar`... nu m` intereseaz` croitoria.

– Este imposibil, copila mea; pentru tineam creat aceast` firm`, care reprezint` toat`averea noastr`. Viitorul \]i este asigurat. Ceeace ai \nv`]at din c`r]i, nu-]i va da de mâncare.N-ai s` m` la[i singur`, s` m` p`r`se[ti!

Doamna Monsabré avea lacrimi \n ochi. Irene sim]ea c` datoria sa era s` cedeze

dorin]ei mamei sale.

10

– N-ai s` fi nefericit`, continu` doamnaMonsabré. Nu voi face din tine o sclav`.Desigur, vei lucra, vei supraveghea atelierul [ivei primi clientele. Dar nu-]i voi refuzadistrac]iile: vom merge la teatru, la concert,chiar [i la bal!

|n durerea sa, Irene \[i \n`bu[i regretele [i-i zâmbi mamei. Intra \n via]` printr-unsacrificiu.

– Apoi, \]i vei g`si un so]! E[ti binecrescut`, inteligent`. Vor ap`rea partide. Doars` nu ui]i c` o fat` tân`r`, cu cât este mairezervat`, cu atât este mai c`utat`. Fii atent`s` nu te \ndr`goste[ti de primul venit: mai\ntâi trebuie s` aib` o situa]ie. Dragostea vinedup` aceea...

La asta, Irene nu r`spunse. {tia c`, \nprobleme sentimentale, era desp`r]it` demama sa printr-o pr`pastie; sacrificându-[i\nclina]iile, \[i rezervase \n chip de consolare"gr`dina secret`" a gândurilor tainice.

De atunci, via]a comun` a doamnei [i adomni[oarei Monsabré fu organizat` dup`

11

toate aparen]ele, \n deplin` \n]elegere. Zileletreceau \n calm [i munc`.

Irene sem`na cu Loara cea languroas` pecare o z`rea de la ferestrele apartamentului\nsorit. Trecea prin via]`, \n frumoasastr`lucire a tinere]ii, \ntr-o dispozi]ieconstant`, niciodat` trist`; nici foarte vesel`vreodat`. Emo]iile obi[nuite care tulburaufiin]ele, micile nepl`ceri ale vie]ii de fiecarezi, bucuriile, pl`cerile, treceau, p`reau c`alunec` peste un suflet insensibil.

Pentru c` Irene se lovea zilnic deprincipiile rigide ale doamnei Monsabré.Când \ndr`znea s` exprime o p`rere personal`despre un lucru de art`, despre o lectur`,chiar despre o toalet`, sau despre o raz` desoare care c`dea pe o colin`... despre un chip\ntâlnit pe drum... mama sa \i oprea imediatflac`ra care, timp de o secund`, \i ap`ruse \nochi!

– E[ti ridicol`! Nu te \n]eleg.Sau mai ales: "Nu trebuie s` spui astfel tot

ce gânde[ti, nu este corect".

12

|n acea clip`, chipul frumos devenea dinnou imobil. Tr`s`turile \i \ncremeneau.Sufletul intra din nou \n ascunz`toarea sa.

Irene \[i relua masca.Cu aceea[i impasibilitate asculta \n acea

clip` vocea grav` a lui Jean-Jacques desLandes.

– Ce bucurie extraordinar` pentru mine,domni[oar`, s` v` v`d ast`zi. Duminicatrecut` n-a]i venit. Totul mi s-a p`rut trist...

Genele lungi ale Irenei \i ascunser`privirea. R`spunse f`r` s`-[i tr`deze emo]ia:

– Duminica trecut`, am fost cu mama laconcertul dat de Societatea filarmonic`. A fostfoarte frumos.

Nervos, Jean-Jacques o strânse [i mai multpe tân`ra fat` lâng` el.

– De când v-am v`zut pentru prima dat`,domni[oar`, imaginea dumneavoastr` m`obsedeaz`... Nu m` gândesc decât ladumneavoastr`. Nu tr`iesc decât pentruaceste dou` ore de curs, unde [tiu c` v` voivorbi, c` v` voi avea foarte aproape de mine...

13

{i, cu brutalitatea stângace a timizilor,ad`ug` f`r` s`-[i dea seama c`-[i riscafericirea:

– V` iubesc, Irene. Spune]i, vre]i s`deveni]i so]ia mea? Oh! Nu-mi r`spunde]i\nc`! {tiu c` ceea ce fac acum nu este deloccorect.... dar ce m-a \ndrept`]it, este c` le-amvorbit deja p`rin]ilor mei despredumneavoastr`. Mama mi-a repetat mereu: "|]ivei alege tu \nsu]i so]ia, deoarece numai inimatrebuie s` hot`rasc` atunci când este vorba defericirea \ntregii vie]i. {tiu c` e[ti incapabil s`iube[ti o tân`ra fat` care n-ar fi demn` detine, de noi"... A[a c`, a[tept un cuvânt dinpartea dumneavoastr` pentru a v` prezentap`rin]ilor, ca [i pe mama dumneavoastr`...Spune]i-mi, Irene, c` nu v` sunt indiferent [ic` nu m` ve]i respinge...

– Domnule, nu [tiu... sunt mirat`, confuz`[i de asemenea flatat`... dar va trebui s-ovede]i pe mama...

– Oh! da, imediat! M` duc s-o rog s` vin` cudumneavoastr` la viitoarea noastr` recep]ie la Aulnes.

14

– Dac` vre]i, domnule...Jean-Jacques o conduse pe Irene \napoi

lâng` doamna Monsabré. Se \nclin`:– Doamn`, spuse, \mi cunoa[te]i de mult

timp familia [i pe mine, deoarece am avutonoarea s` dansez de mai multe ori cudomni[oara fiica dumneavoastr`. De acord cup`rin]ii mei, v` rog s` binevoi]i s` veni]i s`be]i o cea[c` de ceai la mama, duminicaviitoare.

– Dar, cu siguran]`, domnule, cu cea maimare pl`cere... Fiica mea [i cu mine vom fi\ncântate...

Doamna Monsabré jubila. Se \ncurca \nfraze. Tân`rul viconte o scoase din\ncurc`tur` luând-o din nou pe Irene pentru bostonul pecare-l \ncepuse pianistul.

De data aceasta, tân`rul b`rbat vorbi pu]in,\ntru totul entuziasmat din cauza splendoriitrupului pe care \l ]inea \n bra]e. Ah! cât demândru va fi de so]ia sa! Cum o va adora! Se\nfior` doar la gândul de a fi singurul st`pân

15

al acestei creaturi atât de frumoase... Evocaanticipat impresiile [i senza]iile care-la[teptau. Sim]ea c`ldura pieptului ferm,respira parfumul proasp`t pe care \l emanap`rul s`u... se \mb`ta de atingerea mâinii pecare degetele sale o strângeau \mpotrivavoin]ei sale.

|n rezerva tinerei fete vedea o dovad` atulbur`rii sale. A[a c`, spuse iar, respirândgreu:

– Cât` dreptate ave]i s` nu strica]i prinbanalitatea cuvintelor farmecul acestuimoment. Nu, nu sem`na]i cu nici o alt`femeie...

Un zâmbet imperceptibil ap`ru \n col]ulgurii Irenei.

– Domnule, spuse aceasta, sunt flatat` [inel`murit` de alegerea dumneavoastr`.Sunte]i nobil, iar eu nu sunt decât o fat` derând...

– S` nu huli]i! To]i nobilii din lume ar fimândri s` \ngenuncheze \n fa]adumneavoastr`, care de]ine]i singura noble]e

16

adev`rat`. Frumuse]ea! Irene, Irene, m` face]iatât de fericit....

|ncheiar` dansul, t`cu]i, adânci]i \nmedita]ie. Jean-Jeacques c`ut` privirea Irenei;tân`ra fat` avea \nc` zâmbetul \ncremenit pebuze.

Câteva clipe dup` aceea, vicontele leconduse pe cele dou` doamne pân` la u[as`lii de curs.

Afar`, era o noapte senin` de toamn`.Stelele ar`tau pe bolta cerului ca ni[te cuie deaur. Pa[ii r`sunau pe trotuarele uscate. Atâtatimp cât \i fu posibil, Jean-Jeacques urm`ri cuprivirea silueta aceleia care reprezenta, acum,visul s`u pentru viitor.

17

Capitolul 2

Castelul din Aulnes era situat \ntre Tour [iSaint-Avertin. Se p`r`sea [oseaua mare [i peun drum \ngust care urca pe coasta colinei, seajungea curând la grilajul care se deschideaspre un parc \n spatele c`ruia se afla vecheare[edin]`, locul de origine al familiei Fronsacdes Landes.

Ferestrele fa]adei d`deau spre o curb` larg`spre Cher, spre p`[uni, plopi \nal]i... maluricât vedeai cu ochii: ce de vise, ce de dorin]e,ce de emo]ii pl`cute, ce de suspine [i dedureri aureolau orizontul frumos! Dac` s-ar fi

18

putut z`ri gândurile care zburaser`, p`s`riminunate ale min]ii omene[ti, dac` s-ar [ti s`se recunoasc` f`râmele unor suflete care s-audest`inuit naturii, \n]elegerea, indulgen]a [iblânda mil` fratern` care se n`[teau din acestcontact cu realitatea: dar numai spiritelerecuno[teau spiritele [i sl`biciunea sim]urilornoastre tr`duc`toare, punea o barier` \ntrematerialitatea fiin]elor [i via]a lor interioar`inaccesibil`.

Sufletul neamului Fronsac des Landestrebuia s` se \nfioare la cursul râului impasibil[i s` \nv`luie de asemenea castelul, ascunsprivirilor de arborii mari care-l \nconjurau. Sep`rea c` prin aceast` natur` exuberant` setransmiseser` importantele calit`]i aleneamului.

Jean-Jeacques opri ma[ina \n fa]a grilajului[i claxon` de dou` ori, \ntr-un mod pe care-ladoptase cu scopul de a fi recunoscut dedeparte de ai s`i [i de servitori. De dataaceasta, contrar obiceiului, repet` imperiossemnalul. Paznicul, uimit de aceast`

19

insisten]`, se gr`bi totu[i, remarcândnervozitatea neobi[nuit` a "domnuluiviconte".

Când ajunse \n fa]a treptelor de la intrare,Jean-Jacques l`s` ma[ina [oferului [i p`trunse\n cas`. P`rin]ii s`i tocmai se a[ezaser` lamas`.

|ncurcat, se scuz`. Apoi, imediat, \n acelspirit de sinceritate care-l lega de mama sa,uitând c` tat`l \l intimida, povesti\ntrevederea cu Irene [i cu doamna Monsabré.|[i m`rturisi dragostea...

Domnul [i doamna des Landes cuno[teaudeja existen]a Irenei Monsabré [i visul fiuluilor.

Domnul des Landes \ndr`znise chiar, la\nceput, unele obiec]ii fa]` de so]ia sa,referitoare la mezalian]`; era mai important`educa]ia, puritatea neamului [i obiceiurileblazonului! Dar inteligen]a superioar` [iideile largi ale contesei, triumfaser`. Aceastanu se gândea decât la un lucru: fericireacopilului s`u. Era convins` c` aceast` fericire

20

consta \n \n]elegerea sufletelor, \ntr-odragoste mare [i sincer`, sub orice form` s-aroferi, completând armonia caracterelor.

– Nu se c`s`toresc dou` nume, dou` averi,dou` castele sau dou` familii, spunea ea, cidou` fiin]e omene[ti, avide s` fie fericite,c`utând o bucurie intim`, dorind s` seperpetueze \n copii frumo[i. Asta este via]a...doar asta conteaz`.

|n acea sear`, bucuria lui Jean-Jacques setransmise mamei \n calde efluvii.

Doamna des Landes \i zâmbea lui Jean-Jacques, \l \ncuraja [i-l ajuta s`-lconving` pe conte.

O or` mai târziu, singur \n camera sa, Jean-Jacques se gândea la Irene, \ncercând s`-[i analizeze dragostea. Cunoscuse multefete tinere, dar nici una dintre ele nu-ire]inuse vreodat` mult timp aten]ia.

Atât \n Touraine cât [i la Paris, era c`utat \nsaloane. Multe mame \l doreau drept ginere.{tiuse s` r`mân` liber, a[teptând s` poat`realiza o c`s`torie perfect`.

21

|n afar` de mama sa, cea mai cald`afec]iune \l lega de Claire, veri[oara lui.

Claire d'Ermonte, orfan`, fusese crescut`de m`tu[a sa, baroana d'Ermonte a c`reiproprietate era situat` nu departe de Aulnes,pe teritoriul din Saint-Avertin.

Baroana \[i adora nepoata [i o l`sase s`creasc` dup` fantezia sa. Claire r`m`sesecapricioas` [i nebunatic`. F`cea admira]iam`tu[ii [i bucuria v`rului s`u Jean-Jacques.Era o tân`r` fat` impulsiv` \n frivolitatea sa,mândrindu-se c` este sincer` pân` lanepolite]e, pân` la cinism.

Cuvintele sale p`reau provenite din locuricomune.

Folosea fraze \ntregi, cuvinte citite sauauzite, dar aceste banalit`]i erau spuse cu ovoce pl`cut timbrat`, care era o muzic`, saupe un ton entuziasmat, care d`dea greutateideilor pe care le emitea.

La reuniunile mondene, la baluri, eracochet`. |i era pu]in team` de via]`. M`tu[a saera \n vârst` [i suferind`. Claire se gândea cu

22

groaz` c`, dac` o pierdea, va r`mâne orfan`pentru a doua oar`. A[a c`, singura sus]inerepe care se baza, era Jean-Jacques. Nu segândea la el decât ca la un posibil so]. "Doarcu el a[ putea s` r`mân ceea ce sunt, \[ispunea. M` cunoa[te, \i place veselia. {i apoi,sunt destul de frumoas` pentru a-l fermeca,nu-i a[a, m`tu[`?" ad`ug` ea f`când aceast`confiden]` baroanei d'Ermonte, carer`spundea invariabil.

– Desigur, desigur, Clairette a mea...{i Claire nu se jena s`-i spun` glumind

tân`rului b`rbat: "Viitorul meu so]!"s`rutându-l sonor pe obraji ca o feti]`.

Jean-Jacques nu crezuse niciodat` c`veri[oara sa vorbea serios.

Numai doamna des Landes descoperiseaceast` dorin]` de fecioar` \ndr`znea]`, maimult materialist` decât vis`toare, mai multpractic` decât sentimental`.

Când Claire \[i punea bra]ele delicate \njurul gâtului contesei, spunând: "Voi sunte]isingura mea familie, \mpreun` cu m`tu[a

23

Marthe [i v` iubesc, v` iubesc...." agera mam`[tia bine c` aceste demonstra]ii i se adresaufiului s`u.

Doamna des Landes nu luase niciodat` \nrâs aceste cuvinte de afec]iune pe care leconsidera totu[i copil`re[ti [i superficiale. Sepoate [ti vreodat`? Sentimentele puteau fiprofunde. Nu voia s`-[i jigneasc` nepoata.

|n acea clip`, Jean-Jacques se gândea cumelancolie la veri[oara sa, f`când o paralel`\ntre ea [i Irene.

Cât de diferite erau aceste dou` tinere fete[i cât era aceast` compara]ie \n favoareafrumosului sfinx pe care-l iubea!

Irene!Este anevoios de reprezentat o vaz`

splendid` care s` con]in` flori ofilite sauplante d`un`toare. De aceea, nu se puteaimagina c` o fiin]` atât de perfect` \n exterior,nu avea un suflet \n armonie cu formelevizibile. Oare blânde]ea, tandre]ea uneipriviri, poate ascunde ur` sau r`utate?

24

Era oare posibil ca gra]ia [i elegan]agesturilor s` marcheze sentimente urâte?

Jean-Jacques o vedea pe Irene la fel deperfect` \n suflet pe cât de frumoas` era laexterior.

Totu[i, când voia s` analizeze mai multatitudinea [i cuvintele tinerei fete, \lcuprindea o nelini[te ciudat`. Avea impresia c`nu o cuno[tea [i se temea c` n-o va cunoa[teniciodat`. |[i d`dea bine seama c` Irene nu-[idest`inuia gândurile. Nu r`spundea niciodat`\n mod precis la \ntreb`rile pe care i le puneadespre gusturile sale, despre via]a, \nclina]iile[i dorin]ele ei. Se eschiva printr-o remarc`neclar` [i impersonal`, sau printr-o vorb` despirit. El, dimpotriv`, o considera pe Ireneconfidenta sa. |n rarele lor \ntrevederi, \ipovestise copil`ria [i via]a sa de tân`r b`rbat.|i povestise toat` existen]a sa. Voia s` fie\n]eles. Sensibilitatea sa c`uta un ecou.Ascultându-l, tân`ra fat` avea o seriozitatecalm`: g`sea un cuvânt de prietenie sau de\ncurajare.

25

{i atunci? Oare de ce avea team` de viitor?Cu siguran]`, Irene era timid`, mai

rezervat` decât sunt tinrele fete din perioadanoastr`? Din respect pentru convenien]e, dinteama de a displ`cea \[i st`pânea elanurile?Dar acum, când erau logodi]i oficial,dragostea sa va putea s` triumfe peste aceast`prea mare pudoare...

Lini[tit de aceast` concluzie, Jean-Jacquesadormi \n cele din urm`, foarte târziu, dup`ce-[i promisese s` ob]in` \ncrederea deplin` aIrenei.

|n aceea[i sear`, Irene Monsabré se gândeade asemenea la Jean-Jacques des Landes. Ah!dac` acea fiin]` ale c`rei gânduri se propagaupân` la ea ar fi putut-o vedea \n clipa aceea,ce bucurie f`r` margini ar fi \ncercat!

Tân`ra fat`, \n sanctuarul camerei sale, laad`post de priviri, renun]a la mândriasemea]` care o f`cea distant`.

De-abia \nchisese u[a, c` fa]a i sedestinsese. Se pr`bu[i mai mult decât se a[ez`pe primul scaun \ntâlnit. Ochii \i str`luceau

26

de o bucurie \nfl`c`rat`. Murmur`,strângându-[i bra]ele la piept ca [i când ar fivrut s`-[i \mpiedice inima s` bat` preaputernic.

– Jean-Jacques... Oh! dac` a[ putea s`-]istrig dragostea mea!

Da, \l iubea. |nc` din prima zi, se gândeanumai la el. Asistase, neputincioas`, laevolu]ia acelei afec]iuni minunate. |l iubeatandru, ca o prieten`... dar [i ca o logodnic`,ca o femeie.

|n via]`, Irene nu era cum trebuie s` fie. Nuspunea cuvintele care \i veneau pe buze, nuf`cea nimic din ce-[i dorea... ac]iona permanent\n contradic]ie cu sentimentele sale.

Din ipocrizie? Din calcul interesat? Dinmândrie? Nu, cu siguran]`. Firea sa erasimpl`, dreapt`, sincer`. Dar nu mai [tia cumera [i cum trebuia s` se poarte. Pentru a nu fiobligat` s` mint`, luase instinctiv o aparen]`de r`ceal` care, al`turat` corectitudiniiinflexibile, o f`cea enigmatic`.

27

Devenise ceea ce mama sa dorise s` fie,ceea ce oamenii din societatea \n care tr`iacredea c` era. Aceast` ascundere a adev`rateisale personalit`]i o \n[ela [i pe ea \ns`[i, numai [tia s` deosebeasc` adev`rul depref`c`torie.

Dou` sentimente \i fr`mântau sufletulemotiv: mai \ntâi, dragostea sa... acea fericirede a fi iubit` de cel pe care-l adora. Retr`indacel moment când \i ceruse s`-i fie so]ie, erape punctul de a le[ina la ideea c`-i va apar]inepentru totdeauna... Apoi, acel gând: "Cetrebuie s` fac oare pentru ca s` nu \ncetezeniciodat` s` m` iubeasc`? |mi iube[tefrumuse]ea, dar nu-mi cunoa[te gândurile,nici caracterul.... Trebuie s` r`mânimpenetrabil` pentru el? Sau dimpotriv`,trebuie s`-mi deschid inima?"

Irene suferea chiar [i \n fericirea sa.Cu capul rezemat de mâinile \mpreunate cu

umerii \nf`[ura]i \n p`rul frumos, despletit,plângea. F`r` s` vrea murmur`: "Mam`",[tiind totu[i bine c` doamna Monsabré nu

28

putea face nimic pentru a-i domoli chinul. Sesim]ea slab` [i pierdut`.

Apoi, Jean-Jacques \i ap`ru zâmbitor, cubra]ele deschise [i cuvinte de dragoste pebuze. Cum \i dorea prezen]a! Dac`, prinabsurd, ar fi ap`rut \n camera sa izolat`, cumi-ar fi strigat sl`biciunea, suferin]a sa! Cu cepl`cere [i-ar fi a[ezat fruntea gânditoare peum`rul b`rbatului iubit... Ce lini[tire pentruea [i ce nesfâr[it` fericire pentru amândoi!

Dar aceste dou` fiin]e tinere, sincere,vrednice de dragostea lor, care nu aveaupentru a se \nt`ri decât dorin]a lor zadarnic`,erau desp`r]ite nu doar de str`zi [i de pere]iicaselor, ci [i de implacabile obliga]ii sociale,de datoria care condusese \ntotdeauna via]aIrenei.

Totu[i, tân`ra fat` \i alung` teama.Zâmbi visului s`u. |ntinzându-se pe patul

\ngust, se gândi: Jean-Jacques, pentru c` teiubesc, totul se va aranja!

29

Capitolul 3

Recep]iile contesei de Landes erau foartefrecventate.

Pentru ca doamna Monsabré [i fiica sa s` nuse simt` stânjenite, Jean-Jacques se duse s` leia pe cele dou` doamne la \nceputul dup`-amiezii; acestea f`cur` cuno[tin]` cudomnul [i cu doamna de Landes \nainteasosirii invita]ilor. Contesa veni spre ele cumâinile \ntinse:

– V` cunosc de mult timp, le spusezâmbind. Pentru c` v-a adus fiul meu, aceast`locuin]` v` apar]ine.

30

Imediat, Irene se sim]i \n siguran]` cumama lui Jean-Jacques. Dar amintindu-[i desfaturile doamnei Monsabré \[i spori aten]ia la]inut` [i la cuvinte.

De altfel, contesa fu obligat` curând s` se\ndep`rteze pentru a se gr`bi \n \ntâmpinareaprimilor sosi]i.

Era o larm` de prezent`ri.– Ia te uit`, nepoata mea! exclam` brusc

contele, care o adora pe Claire d'Ermontepentru veselia sa molipsitoare.

– Bun` ziua, unchiule! Bun` ziua, m`tu[`drag`! Dar oare unde este Jean-Jacques?

– Cred c` este pe teras`. Du-te [i vezi.Probabil admir` perspectiva...

Claire nu a[tept` sfâr[itul frazei [i se repezispre marea u[a-fereastr` a salonului, care sedeschidea spre Cher.

Avu imediat un presentiment nel`muritz`rindu-[i v`rul vorbind cu o fat` tân`r`necunoscut`. Când Jean-Jacques o v`zu peClairette, o chem` bucuros:

– Vino repede, surioar`! Am s`-]i spun o veste!

31

S`rut` sonor obrajii tinerei fete, uluite.Apoi ad`ug`:

– }i-o prezint pe Irene Monsabré, logodnicamea... care pentru tine va fi o prieten`.

Irene \l ascult` pe Jean-Jacques vibrândtoat` de tandre]e.... o privi pe Claire, al c`ruichip copil`resc lua rând pe rând expresiidiferite: ironie, triste]e, o lic`rire du[m`noas`\n privire... toate având drept consecin]` unputernic hohot de râs:

– Ei bine, vere, umbli cu ascunzi[uri. Acum\n]eleg de ce nu te mai vedeam!Complimentele mele, [i dumneavoastr` deasemenea, domni[oar`.

Se l`s` o scurt` t`cere \ntre cele trei fiin]e.Apoi, f`r` s` adauge o vorb`, intrar` \n salons` se amestece printre invita]ii care cereautineretul.

Claire reg`si câteva prietene. P`rea s` nu semai ocupe de domni[oara Monsabré.

Ca \ntotdeauna, recep]ia fu foarte pl`cut`.Conversa]ia fu pe rând general` sau \mp`r]it`dup` simpatii.

32

Irene, de care se interesau to]i, fu obligat`de asemenea s` vorbeasc`. Contesa, care \ntrepatru ochi, nu putuse ob]ine de la ea decâtcâteva cuvinte f`r` importan]`, avu iscusin]ade a se interpela direct, cu voce tare, asupradiferitelor subiecte de literatur` [i art` [ichiar despre probleme mai delicate defilozofie. Tân`ra fat` r`spunse simplu: despresubiectele care n-o priveau deloc, vorbea f`r`rezerv`, antrenat` de idee. Doamna desLandes fu \ncântat` s` descopere o asemeneasimplitate \mbinat` cu o real` valoareintelectual`.

Nu se putu st`pâni s`-[i exprime bucuriadoamnei Monsabré [i dorin]a de a le re]ine lacin`: "|n familie", ad`ug` contesa.

Ce entuziasm pentru mama Irenei! |[iatingea visul dintotdeauna, mai mult chiardecât sperase [i, \n acea clip`, era cu adev`ratmândr` de fiica sa... de opera sa!

Masca sa cu aspect de pergament erailuminat` de triumf. Jovialitatea, bunadispozi]ie de care nu se desp`r]ea toat` ziua,

33

o f`cur` s` cucereasc` simpatia contelui desLandes.

***

Singur` acum, familia era reunit` \n miculsalon. Servitorii veneau [i plecau \n moddiscret pentru a face pu]in` ordine [i a servivinul de Porto. Se stinseser` lustrele prealuminoase. Câteva l`mpi ascunse d`deau olumin` domoal`. Contele des Landes [idoamna Monsabré discutau ca doi [colari.

Jean-Jacques, a[ezat foarte aproape deIrene, \n fa]a unei mese vechi pe caredeschisese ni[te albume, \i ar`ta fotografii defamilie.

Doamna des Landes, brusc \ngrijorat`, venis` se aplece peste umerii tinerilor, pe care-i\nconjur` cu bra]ele. |i \ntreb`, \ncercând s`-[i ascund` nelini[tea:

– Clairette a plecat? V-a spus la revedere?

34

Nu mi-am v`zut nepoata \n clipa când \miluam r`mas-bun de la to]i. Voiam s-o re]in deasemenea \n aceast` sear`. Oare nu este primareuniune de logodn`?

– Claire trebuie s` fie \nc` aici, mam`. N-arfi plecat f`r` s` te anun]e.

Irene, cu pupilele dilatate, \l privea cutriste]e pe Jean-Jacques. Nu f`cu nici oremarc` [i, pentru prima dat`, strânse ea\ns`[i mâna logodnicului care o privi uimit,f`r` s` \n]eleag`. Cât despre doamna desLandes, dup` ce auzise remarca judicioas` afiului, \ngrijorarea p`ru s`-i sporeasc`. Segr`bi spre scara larg`, o urc` \n fug` [i intr` \napartamentul s`u. Aprinzând lumina, strig`:

– Clairette, e[ti aici?Claire d'Ermante se refugiase \n baie.|n picioare \n fa]a oglinzii mari, ]inea \ntr-o

mân` un creion negru pentru conturul ochilor[i \n cealalt` un prosop. |[i v`zu m`tu[a \nimaginea din oglind`. Se \ntoarse dintr-os`ritur`.

35

– M`tu[`, iart`-m` c` am intrat pedomeniul t`u f`r` permisiune... nu pot s`reu[esc s`... s`.... s`-mi refac.... machiajulochilor....

Vocea i se gâtui. C`zu brusc, suspinând, \nbra]ele contesei.

Doamna des Landes avea o inim` mare.Sufletul \i era \n]eleg`tor [i judecata miloas`.De[i deseori \[i dojenise cu asprime nepoatapentru ceea ce numea "nep`sarea tinere]ii", \nacea clip` sim]ea c` o adev`rat` suferin]` ozdruncinase pe Claire. O l`s` s` plâng` [i oalint` pe tân`ra fat`. {tia c` aceast` fire eraincapabil` s` simt` \ndelung un sentimentputernic, dar furtunile rapide, nu fac maipu]ine ravagii.

Când hohotele i se lini[tir`, Claire vorbi.Cu o voce \ntret`iat`, uneori cu gesturiner`bd`toare [i mi[c`ri de revolt`, \[im`rturisi visul, deziluzia, gelozia, ranchiuna.

– Oare cum s-a putut \ntâmpla asta,m`tu[`? Nu fusese stabilit c` Jean-Jacques sec`s`tore[te cu mine? Cu mine care-l cunosc

36

atât de bine, care am fost crescut` cu el. Doareu l-a[ putea face fericit, sunt sigur`.... Oarece se va \ntâmpla cu mine acum? Când va murim`tu[a d'Ermonte, voi fi singur` pe lume...Jean-Jacques a fost dintotdeauna so]ul meu! {icu cine se c`s`tore[te! Cu o tân`r` fat` careapare brusc de nu [tiu unde... fata uneicroitorese! Da, am auzit mai multe persoanespunând asta \n aceast` dup`-amiaz`. Ei bine,nu este posibil, nu este posibil.... Oh! estefoarte frumoas`, sunt de acord.... maifrumoas` decât mine... dar pare atât demândr`, atât de dur`, atât de preten]ioas`!Rece ca marmura.

|l ia de so] pentru numele s`u [i cusiguran]` pentru bani.... M`tu[`, m`tu[`, suntatât de nenorocit` [i o ur`sc pe aceast` Irene,o detest!

– Calmeaz`-te, draga mea, te rog. {terge-]ilacrimile. R`spunde-mi sincer: fiul meu ]i-af`cut vreo declara]ie de dragoste? A f`cutplanuri de viitor cu tine?

– Nu, desigur, nimic precis.... dar....

37

– |n ceea ce te prive[te, nu te-ai jenat s`-]ir`spânde[ti amabilit`]ile pentru toat` lumea.Ai fost \ntotdeauna pentru Jean-Jacques o sor`[i nu o logodnic`. Inimii nu i se comand`,biata mea iubit` [i cred c` nu [tii ce estedragostea...

Claire nu mai plângea. Nu mai sim]ea deacum decât mândrie r`nit`, gelozie [i poatetriste]ea de a vedea \ncheiat` intimitatea uneicamaraderii \mbinate cu tandre]e, cu v`ruls`u. Descoperi brusc o dragoste adev`rat`pentru tân`rul b`rbat. |l observase lâng`Irene, prevenitor, respectuos.... \n sfâr[it,\ndr`gostit! Surprinsese priviri \nfl`c`rate,cuvinte, inflexiuni ale vocii: toate acestea \ldezv`luiau pe Jean-Jacques sub un nouaspect, \l descoperise.

Totu[i, reu[i s`-[i rearanjeze fa]a, [i acump`rea s`-[i asculte m`tu[a mai calm`.

– Evident, mica mea Clairette, ai luat dreptdragoste ceea ce nu era. Vei recunoa[tecurând c` te-ai \n[elat, când vei iubi cuadev`rat...

38

Haide, vino, deoarece nu se poate prelungiabsen]a noastr`. Vei cina cu noi.

Un fulger trecu prin privirea Clairei. Acestanu-i sc`p` doamnei des Landes, care fuprofund mâhnit`. A[adar, deocamdat` nu eradecât o aparent` resemnare \n acel suflet \ncare sim]ea mocnind cele mai rele inten]ii.

De altfel, Claire r`spunse repede, aproapecu mânie:

– Iart`-m`, m`tu[`, nu pot r`mâne \n searaasta. Mai \ntâi, pentru c` m`tu[a d'Ermonteeste foarte suferind` [i s-ar nelini[ti dac` num` voi \ntoarce. Apoi, nu voi fi st`pân` penervii mei!

Ad`ug` pe un ton mieros:– |]i promit c` dac` domni[oara Monsabré

\mi devine veri[oar`, \i voi face o bun` primire,dar nu este \nc` nimic oficial, nu-i a[a?

– E[ti o feti]` ciudat`, nu se putu \mpiedicas` spun` contesa des Landes.

– Totu[i, m` iube[ti, m`tu[`? Sunt o copil`r`sf`]at`, am nevoie ca \ntotdeauna cineva s`se ocupe foarte mult de mine....

39

Oh! aceast` fire cochet` care ie[ea f`r`\ncetare la suprafa]`! Cât de mult o nelini[tisedeja pe contes`! Ast`zi, sim]ea o indispozi]iede ne\nvins, ca un presentiment deprimejdie...

Cu o voce trist`, dar pe care se str`dui s-ofac` afectuoas`, r`spunse:

– Da, \ntoarce-te acas`, draga mea. Este maibine. Vino s` m` vezi mâine [i vom duce labun sfâr[it vindecarea inimii tale...

F`r` s` r`spund`, Clairette cobor\ cum`tu[a sa.

Luându-[i r`mas-bun, fu cu fiecare de oexuberant` amabilitate, mai deosebit` chiarcu Jean-Jacques, cu care vorbi ca [i când nimicnu se schimbase \n via]a lor.

S` iube[ti [i s` suferi!Aceste dou` sentimente exist` \n fiecare

fiin]` omeneasc` [i fac parte din via]`.Femeia – mai ales tân`ra fat` – iube[te mai

\ntâi cu inima, cu gândul, cu tot ceea ce\nseamn` imagina]ie, vis [i nevoie dedevotament. La ea, trupul urmeaz` ra]iunea [i

40

deseori se treze[te mult timp dup` ce sufletulse dezv`luie.

B`rbatul, dimpotriv`, se emo]ioneaz` [ivibreaz` mai \ntâi fizic. Apoi, \i trece... uit`...pân` \n ziua \n care spiritul s`u \ntâlne[te unspirit feminin apropiat de al s`u, pân` \n clipa\n care instinctiva [i puternica sa nevoie deprotec]ie \l \ndeamn` s` formeze o familie.

Acest "decalaj" al \nceputurilorsentimentelor este de obicei cauza jignirilor,ciocnirilor, stâng`ciilor unuia [i ale celuilalt,revoltelor amorului-propriu.... a suferin]ei [ilacrimilor.

Aceasta fu [i povestea lui Jean-Jacques [i aIrenei. Ea iubea. |[i d`ruise sufletul [i via]a.Totul era acolo.

{i el iubea, cu toat` pasiunea tinere]ii. |nacest caz, de ce s` lupte \mpotriva pornirilor?De ce s` piard` pl`cerile când timpul treceatât de repede? Dorin]a ardent` cereademonstra]ii exterioare. Voia cuvinte tandre,\mbr`]i[`ri, s`rut`ri. Irene \l respingea cublânde]e, \n numele convenien]elor, al

41

demnit`]ii [i chiar al iubirii lor. Spuneazâmbind, "c` aveau toat` via]a"... [i nu voiseniciodat` s`-i d`ruiasc` buzele!

Pentru a ac]iona astfel, Irene se str`duia,iar Jean-Jacques se irita.

Cina de logodn` trebuia s` aib` loc lapetrecerea de Cr`ciun.

Mai \nainte, doamna Monsabré se hot`r\ s`fac` o scurt` c`l`torie la Paris, cu Irene.

Spre marea uimire a mamei sale, tân`ra fat`propuse ca de data aceasta s` mearg` singur`\n capital`.

– Singur`! Oare de ce? Eu \ns`mi am multede f`cut nu numai pentru cliente, ci [i pentrunoi, \n vederea c`s`toriei tale.

– Mam`, voi face toate comisioanele; asta teva scuti de oboseal` [i atelierul nu va fip`r`sit.

– Oh! cea mai bun` lucr`toare estecon[tiincioas` [i ne \nlocuie[te perfect cândtrebuie. Te crezi oare complet emancipat`?Acum, când e[ti logodit`, nu este potrivit s`c`l`tore[ti singur`.

42

Sunt sigur` c` nici Jean-Jacques n-ar fi deacord...

{i doamna Monsabré \[i [terse o lacrim`care-i ap`ruse \n col]ul ochiului:

– Dac` sunt fericit` pentru c`s`toria ta,Irene, [tiu totu[i c`-mi voi pierde fiica, sauaproape. A[a c`, s` nu ne desp`r]im mai\nainte.

|nduio[at`, Irene nu insist`.Oare de unde \i venea aceast` nevoie de

singur`tate complet`? Ah! asta pentru c` eraatât de obosit` s` se \nfrâneze f`r` \ncetare:s` se \nfrâneze fa]` de mama sa, s` se\nfrâneze mai ales fa]` de Jean-Jacques; aveasenza]ia unei permanente sufoc`ri. S`-[iascund` astfel gândurile, s`-[i potoleasc`impresiile, s`-[i re]in` avânturile, \i provoca osuferin]` fizic`. Nervii nu-i mai rezistau.

Jean-Jacques \[i manifest` dorin]a de a le\nso]i pe cele dou` doamne, dar Irene seopuse energic.

– Este o c`l`torie de afaceri, mintea \mi vafi preocupat` de o mul]ime de lucruri

43

materiale. Ce \nseamn` câteva zile f`r` s` nevedem, pentru c` \n curând nu ne vom maidesp`r]i!

Jean-Jacques insistase, protestase, apoi seresemnase, g`sind totu[i motivele invocate detân`ra fat` nesemnificative. Nu \n]elegeautilitatea acestui sacrificiu.

La Paris, Irene se sim]i mai bine. Aten]ia \ifu distras` de via]a trepidant` care contrastaatât de mult cu lini[tea din Touraine; \i pl`ceas` aleag` materiale, s` fac` [i cump`r`turi.Doamna Monsabré p`rea fericit` s-o r`sfe]e [ic`uta prin toate mijloacele s`-i fac` pl`cere.

{i apoi, era mândr` c` fiica sa, a c`reifrumuse]e nu trecea neobservat`, chiar pentruatâtea femei frumoase [i elegante, fie \nmagazine, fie \n restaurante [i \n saloanele deceai, unde celor dou` femei le pl`cea s` iagustarea de dup`-amiaz`.

|ntr-o dup`-amiaz`, Irene \[i exprim`inten]ia de a merge la Muzeul Luvru.

– Ei bine, vei merge f`r` mine, \i spusemama sa, pe care lucrurile de art` o l`sau

44

indiferent`. Am \ntâlnire cu domnul Miller,[tii, furnizorul nostru de m`t`suri de Lyon. Seafl` \n trecere prin Paris; m` duc s`-l v`d lamagazinul s`u de vânz`ri de pe strada Petits-Champs.

|mi va ar`ta noile e[antioane; n-am nevoiede tine pentru asta, [i pentru c`-]i place, du-te la Luvru; ne vom \ntâlni lahotel, la ora [ase.

Irene petrecu dou` ore str`b`tând marilegalerii splendide ale muzeului; \ntârzie \n fa]apânzelor care-i re]ineau privirile. {coalaitalian` o \ncânta. |[i aminti studiile sale,lecturile [i de asemenea discu]iile cuvicontele [i mai ales cu doamna des Landes.Se sim]ea foarte apropiat` de sufletul viitoareisoacre. Se gândi de asemenea la viitorul când\i va fi permis s` mearg` la bra]ul so]ului s`u,al prietenului s`u, cel mai drag \nso]itor [iconfident.

|n acea clip`, nu va mai exista nimic pelume care s`-i impun` vreo constrângere. Va filiber` s` iubeasc` la lumina zilei, liber` s`-[i

45

giannijolys

exprime toate gândurile.... va putea, \n sfâr[it,s` tr`iasc`!

Se gândi cu strângere de inim` c` nu-iscrisese \nc` logodnicului de patru zile, decând era la Paris; \i trimisese doar o ilustrat`pentru a-i spune c` avusese o c`l`toriepl`cut` [i exista acolo, \n po[et`, o scrisoareprimit` \n aceea[i diminea]`.

Se a[ez` pe o banchet` [i \ncepu s`reciteasc` rândurile \nfl`c`rate:

"Draga mea Irene,

Am primit r`va[ul t`u [i de atunci, \nfiecare zi pândesc po[ta[ul care s`-mi aduc` oscrisoare lung`, \n care s` te simt foarteaproape de mine.

S` [tii c` aceast` desp`r]ire m` chinuiemult. Sunt un impulsiv, Irene, dar m` supunjudec`]ii tale cumin]i care \mi pare, evident, [ilogic`, dar de care m` cost` s` ascult.

A[ fi fost atât de fericit s` alerg prinmagazine cu tine [i cu mama ta, s` alegem

46

giannijollys

rochii frumoase [i bijuterii, niciodat` destulde frumoase pentru tine...

|ntoarce-te repede, draga mea logodnic`,\ntoarce-te repede.... Totul aici te cheam`;parcul pare s` plâng` sub promoroac`, pianuleste mut, p`s`rile zgribulite, c`rora \]i pl`ceas` le dai firimituri te cheam` cu strig`teputernice, mama \]i roste[te numele la fiecarecinci minute, iar eu, oh! Irene a mea, sunt caun trup f`r` suflet [i nimic nu m` maiintereseaz`.

Deseori m` \ntreb dac` \n]elegi bineputerea dragostei mele [i dac` m` iube[ti lafel de mult cât te iubesc eu... Când \mi e[tial`turi, \mi pari distant` [i totu[i, acum cânde[ti departe, am impresia c` e[ti mereu aici,cu mine, \n gândurile [i visurile mele... scrie-mi, Irene, [i mai ales \ntoarce-te,\ntoarce-te cât mai repede.

|]i acop`r cu s`rut`ri mâinile pe care a[vrea s` le ]in mereu, mereu \n ale mele.

Te iubesc.

47

Al t`u, Jean-Jacques"

Recitind aceste rânduri, Irene fu cuprins`de un fel de remu[c`ri, \n]elegând c`-l f`cuses` sufere pe Jean-Jacques. |n aceast` perioad`a anului, zilele sunt scurte [i muzeele suntobligate s` \nchid` foarte devreme. Se gr`bi s`se \ntoarc` pentru a ajunge \naintea mameisale \n camera lor de hotel [i s` aib` astfelr`gazul de a-i r`spunde \ndelung lui Jean-Jacques. Avea deja \n minte frazele pecare voia s` i le scrie; \i va cere iertare, \[i varecunoa[te afec]iunea... se va ar`ta \n sfâr[itcum era \n realitate.

Dar, când se instal` \n fa]a unui teanc dehârtii, cu stiloul \n mân`, \i fu imposibil s`scrie o liter`.

Pe foaia alb`, scrisese:

"Dragul meu Jean-Jacques...."

{i atâta tot.

48

Cu cotul rezemat de mas`, se l`s` dus` depl`cerea de a visa, dorindu-[i cu ardoareprezen]a lui Jean-Jacques, dar ne[tiind cum s`i-o spun`. Doamna Monsabré deschise bruscu[a.

– Te-ai \ntors deja, spuse aceasta. Pic`bine. Imagineaz`-]i c` domnul Muller are \naceast` sear` ni[te locuri la Odeon [i ne ofer`dou`. Este o loj`. Se joac` Arleziana. Du-te [ischimb`-]i rochia [i... Dar ce ai de nu-]i facepl`cere?

|ntr-adev`r, Irene \[i privea mama cu ociudat` expresie de triste]e.

– Dar, mam`, mi-ai spus \ntotdeauna c` ologodnic` nu trebuie s` mearg` nici la teatru,nici la bal f`r` logodnicul s`u.

– Da, \n acela[i ora[. Dar la Paris, Jean-Jacques nu poate g`si nepotrivit s`petreci o sear` la teatru cu mama ta. {i apoi,nu-l pot refuza pe domnul Muller, care mi-aoferit ocazia minunat` de a profita de tot ceare mai frumos ca m`t`suri.

49

{i observând cuvintele pe care le scrisesefiica sa:

– Ia te uit`, \i scrii lui Jean-Jacques.Termin` scrisoarea [i gr`be[te-te s` te\mbraci...

Dar Irene \mpinse hârtia la o parte [i, adoua zi, vicontele des Landes nu g`si nimicpentru el \n coresponden]a pe care o adusepo[ta[ul la castel.

Când cele dou` femei ajunser` la teatru,domnul Muller le a[tepta sub peristil. Irene \lcuno[tea, deoarece venise de mai multe ori laTours pentru afaceri comerciale. Era unb`rbat de circa cincizeci de ani, cu prestan]`[i mereu zâmbitor.

Le \ntâmpin` pe doamna [i pe domni[oaraMonsabré cu aceste cuvinte:

– A[ fi preferat s` v` ofer o sear` maidistractiv`, deoarece pentru Arleziana, vatrebui s` v` preg`ti]i batistele... Dar Arlezianaeste o oper` foarte frumoas`. Ah! dar am uitats` vi-l prezint pe nepotul meu...

50

Irene remarcase imediat un b`rbat tân`rcare st`tea rezervat lâng` domnul Muller:

– Raymond Darbois, fiul surorii mele maimari, c`reia \i dator`m aceast` loj`. Raymondeste ziarist, meserie care prezint` multeavantaje, nu-i a[a nepoate?

Tân`rul b`rbat se \nclin`, \n timp cedomnul Muller continu`:

– }i-am vorbit deseori despre doamnaMonsabré [i despre fiica sa, domni[oara Irene.

Tân`rul b`rbat \[i \ntrerupse unchiul:– Sunt \ncântat s` v` cunosc, doamnelor.

Dar s` urc`m, dac` permite]i, curând estetimpul.

|ntr-adev`r, mul]imea invadase culoarele [isc`rile. Raymond Darbois conduse grupul [icurând fur` instala]i to]i patru \ntr-o loj` de laal doilea balcon.

{i povestea dramatic` a Arlezienei sedesf`[ur`, f`când s` apar` \n mintea Ireneigânduri sumbre. |n aparen]`, r`maseimpasibil` [i când la scenele cele maidureroase sim]i \n gât acel nod premerg`tor

51

lacrimilor, f`cu un asemenea efort de voin]`,\ncât nici un mu[chi de pe fa]a sa nu p`ru s`tresar`. Doamna Monsabré \[i tampon` obrajiicu batista \mpodobit` cu dantel`.

Raymond fusese puternic impresionat defrumuse]ea Irenei [i o privea mai des decât peactori.

– Este frumos, nu-i a[a? \i murmur` cândc`zu cortina.

Tân`ra fat` ridic` spre el o privire distant`.– Da, domnule, dar este oare posibil s` se

\ntâmple asemenea nenorociri?– Nu crede]i c` se poate muri din dragoste?– Da, poate, se moare din dragoste, dar s`

te sinucizi este altceva... Oare nu exist` mereudatorii care trebuie s` te lege de via]`?

– Trebuie s` fi]i foarte puternic`,domni[oar`. Este u[or s` discu]i despre acestelucruri, când e[ti doar spectatorul uneidrame... [i nu unul dintre actorii ei...

Irene nu r`spunse. Accept` ajutorul luiRaymond pentru a-[i pune mantoul.

Se gândea la Jean-Jacques.

52

– Poate [i el se \ndoie[te de mine?Fu cuprins` din nou de nevoia care o

chinuise dup`-amiaza: s`-i scrie, s`-ivorbeasc` din toat` inima [i cu toat`severitatea. Acum, regreta c` fusese de acordcu aceast` sear`; avea impresia c` era vinovat`fa]` de logodnicul s`u.

Fusese surprins` c` domnul Muller nuf`cuse aluzie la apropiata sa c`s`torie. Oaredoamna Muller nu-i spusese nimic? Nu, cusiguran]`. Deoarece Raymond, curtenitor [if`r` \ndoial` politicos, se ar`ta totu[iprevenitor fa]` de ea, ca pe lâng` o tân`r` fat`pe care vrei s-o faci s` \n]eleag` interesul pecare i-l por]i.

Insist` s-o fac` pe doamna Monsabré s`accepte un supeu \ntr-o braserie de pebulevarde [i Irene, oarecum ame]it` de[ampanie [i fum, se ar`tase mai vesel` [i vorbimai mult.

Raymond le conduse pe doamnele Monsabrécu ma[ina pân` la hotel [i solicit` favoarea uneialte \ntâlniri \nainte de plecarea lor.

53

Doamna Monsabré accept` s` se \ntâlneasc`poimâine \ntr-un salon de ceai:

– Va fi pentru a v` spune la revedere,deoarece la sfâr[itul s`pt`mânii ne \ntoarcemla Tours.

Irene, foarte obosit`, nu vru s` \nceap` odiscu]ie cu mama sa; prefer` s` a[tepte a douazi pentru a se explica, deoarece era foartehot`rât` s` refuze aceast` invita]ie [i va g`siun pretext.

Era ora dou` diminea]a; era obosit` [icontrariat`.

Se culc` [i adormi profund.Când se trezi, era aproape ora zece.

Doamna Monsabré f`cea pachete, consultaliste, umbla de colo-colo prin camer`.

– Te-am l`sat s` dormi, spuse...{i \ncepu s` vorbeasc`, dup` cum avea

obiceiul, despre nenum`rate detalii care n-ointeresau pe fiica sa, p`rând c` uitase de searadin ajun [i de logodna Irenei.

Când se b`tu la u[`, strig` "intra]i",imperativ: camerista aducea un buchet de

54

flori care tocmai fusese livrat pentrudomni[oara Monsabré.

Irene, care terminase s` se \mbrace, ie[i dincabinetul de toalet` [i desf`cu florile: erauni[te trandafiri superbi; o carte de vizit` c`zujos. Tân`ra fat` o ridic` [i citi:

Raymod Durbois.Fu pic`tura de ap` care f`cu s` se verse

paharul. Irene, calma, ponderata... Irenet`cuta, resemnata. Irene se \nfurie cumdoamna Monsabré n-o v`zuse niciodat`.

– Iat` ce ai f`cut, mam`... Ce nebun` amfost s` te urmez asear`. A[ fi putut s` m`gândesc c` domnul Muller al t`u va fi flancatde un nepot... A[ fi putut s` m` gândesc c` aitrecut sub t`cere logodna mea cu Jean-Jacques! Nu [tiam ieri \n ce m`sur` \mipierdusem deja sângele-rece. S` m` st`pânesc,mereu s` m` st`pânesc... {i de ce? Pentrucine? Ei bine, iat` ce fac cu aceste flori...

{i luând buchetul, \l arunc` pe jos.– |l iubesc pe Jean-Jacques, auzi, \l iubesc

[i nu pentru c` se nume[te conte des Landes,

55

nu pentru c` este bogat, ci pentru c`-mi place[i c`-l iubesc pur [i simplu.... {i vreau s` ne\ntoarcem la Tours chiar ast`zi...

{i Irene se pr`bu[i, izbucnind \n plâns.Doamna Monsabré era stupefiat`.– Nu \n]eleg, Irene, de ce te \nfurii astfel...

Chiar nu ai de ce. Când trimi]i flori unei fete,n-o insul]i. A[a se face \n societate. Vei primi[i altele, [i omagii, chiar [i când vei ficontes`...

La cuvintele "a[a se face \n societate", Irenestrig` printre suspine:

– Te rog, mam`, nu-mi mai repeta f`r`\ncetare "a[a se face" sau "a[a nu se face".Pentru c` ai f`cut un lucru care nu se face...dându-mi ca \nso]itor un tân`r care...

Fu rândul doamnei Monsabré s`-[i\ntrerup` fiica.

– Dar nu [tiam c` nepotul va fi acolo, ]i-ojur... Domnul Muller nu mi-a spus. Da, amgre[it c` nu l-am anun]at despre logodna ta...Dar nici nu m-am gândit la asta, tot timpul amvorbit numai despre afaceri; doar \n clipa

56

când s` ies, dup` ce am semnat \n]elegereapentru m`t`suri mi-a f`cut invita]ia...Credeam c` vom avea tot timpul s`-i vorbimdespre Jean-Jacques, dar... prezen]a luiRaymond Darbois a dat totul peste cap. |nc` odat`, nu este vina mea.

Irene \n]elese c` poate evenimentele se\nl`n]uiser` astfel, f`r` voia mamei sale. Selini[ti [i-[i reveni treptat: da, se \n[elase,exagerase... |[i s`rut` mama, apoi spuse:

– Acum, n-ai decât s`-i trimi]i un biletdomnului Muller [i incidentul va fi \nchis.Dac` am lua trenul ast`zi?

– Ast`zi este imposibil, dar po]i s`-i scrii luiJean-Jacques c` vom sosi sâmb`t`...

Era doar joi.Irene se l`s` din nou condus` de fatalitate.|n timpul zilei, g`sind un pretext legat de

afacerile comerciale, doamna Monsabré seduse s`-l vad` pe domnul Muller [i-l inform`despre logodna Irenei. Atitudinea doamnuluiMuller deveni rece:

57

– V` felicit doamn`, pentru aceast`frumoas`, foarte frumoas` c`s`torie a fiiceidumneavoastr`; \ntr-adev`r, este demn` s`devin` contes`. Totu[i, ar fi trebuit s` m`anun]a]i ieri [i nu v-a[ fi prezentat pe nepotulmeu. {ti]i oare c` s-a \ndr`gostit la primavedere? S`rmanul b`rbat, nu are noroc...

Doamna Monsabré era tulburat`: aveaimpresia c` fusese prins` \n gre[eal` ca ofeti]`.

Se scuz` cum putu [i-[i lu` rapid r`mas-bun.

Domnul Muller se duse imediat s`-[i vad`nepotul la biroul ziarului la care lucra. La cebun s` a[tepte pentru a-l anun]a? Nu era maibine s` risipeasc` brusc visul?

Raymond ascult` explica]iile unchiului, f`r`s`-l \ntrerup`, f`r` s` fac` vreo remarc`, nicivreun repro[.

Desigur, din ajun, o purta pe tân`ra fat` \ngând; \i pl`cuse enorm [i dragostea, mareadragoste i se instalase \n inim`.

58

– Bine, unchiule, spuse simplu, s` nu maivorbim despre asta... Voi r`mâne fl`c`ub`trân, ca tine.

– Nici vorb`! nu vor lipsi alte fete tinerepentru c`... la urma urmei, pentru a te puteaata[a de o femeie, nu este de-ajuns doar o sear`...

Dar lui Raymond i se p`rea c` i se \n[elase\ncrederea prezentându-i-se o tân`r` atât defrumoas`, atât de seduc`toare, \ntr-un cuvântatât de periculoas`, f`r` s` i se spun` c` nuera liber`. Sim]ea nevoia s` se r`zbune.

Vru s` se arate totu[i un b`rbat de lume.|i trimise domni[oarei Monsabré o carte de

vizit` cu aceste cuvinte:"Cu respectuoasele mele scuze [i ur`ri

sincere de fericire".

***

A doua zi, Jean-Jacques des Landes primi dela logodnica sa urm`toarea scrisoare:

59

"Dragul meu Jean-Jacques,

Nu mai fi trist, sosesc. Ne \ntoarcem laTours sâmb`t` seara [i duminic` voi fi lâng`tine.

Voi [ti s` m` fac iertat` c` nu ]i-am scris\ndelung, dup` cum ]i-ai exprimat dorin]a,dar mama [i cu mine am fost foarte ocupate.|]i voi aduce ultimele ve[ti [i ultimele nout`]ide la Paris.

M` gr`besc s` v`d din nou Aulnes [i s` m`plimb cu tine pe aleile din parcul atât defrumos \n ciuda hainei de iarn`! M` simtbucuroas` ca o feti]` care vine \n vacan]` [i \]i\ncredin]ez mâna mea cu toat` sinceritatea [itandre]ea.

Irene"

|n ciuda dorin]ei [i eforturilor sale, Irenenu putu s`-i scrie altceva. La fel ca\ntotdeauna, femeia \ndr`gostit` se \nchidea,

60

se ascundea sub fa]ada cuvintelor [i aatitudinilor comandate.

Jean-Jacques era singur \n fumoar. Citi demai multe ori aceste rânduri, c`utând s` leg`seasc` un alt sens. Chipul \i exprima oimens` dezam`gire.

Pierdut \ntr-o trist` visare, cu foaia \nmân`, retr`ia ultimele trei luni \n timpulc`rora dragostea sa p`rea c` sporise. Ah! câtde lung` i se p`rea aceast` logodn`! |i repro[aIrenei lipsa de \ncredere [i-i era team` deviitor. |i revenir` \n minte mai multe frazesurprinse pe buzele str`inilor, \n cursulconversa]iilor de salon. Ascultase reflec]iilelipsite de amabilitate ale tat`lui s`u. V`zusezâmbetele ironice de pe buzele Claireid'Ermonte. {tia bine c` Irene nu erasimpatizat`, din cauza acelei aparentemândrii. |n acea clip`, \i era team` c` nu eraiubit.

Suferin]a \i era mare! F`cea eforturi pentrua o alunga. Alinarea \i venea când \[i aminteacuvintele mamei sale. Doamna des Landes era

61

singura care-l aproba [i-l \ncuraja \n alegereasa. |[i amintea ultima lor \ntrevedere \n care-[i exprimase temerile: "Dar, dragul meucopil, Irene este rezervat` din pudoare, deasemenea din modestie, deoarece se credeinferioar`, socialmente vorbind. Nu-[i poatear`ta fericirea. Când ve]i fi c`s`tori]i, \]i vadest`inui toate gândurile. Te iube[te, copilulmeu, am aceast` certitudine".

– Oare de ce nu mi-a spus-o niciodat`?– Poate n-ai g`sit mijlocul de a-i ob]ine

m`rturisirile? E[ti \nfl`c`rat, exaltat.... \i esteteam` de tine!

– Oh! mam`, [tie c` sunt un b`rbat deonoare [i c` nu voi abuza niciodat` de\ncrederea sa. Sufletul [i mintea ei ledoresc.... mai mult decât frunmuse]ea...

Jean-Jacques fu smuls brusc din visare. Ovoce cristalin` striga:

– Oare nu este nimeni aici? Acum \n castelse intr` ca \ntr-o moar`! Ah! e[ti acolo, Jean-Jacques? Bun` ziua, vere! Bun` ziua,logodnic fericit!

62

Tân`rul b`rbat nu avu timp s` adopte oatitudine. Clairette era \n fa]a sa, \mbujorat`sub toca de blan`. Avea ochii str`lucitori,pu]in \nfierbânta]i. Era fermec`toare. Cecontrast cu imaginea trufa[` pe care Jean-Jacques o purta \n suflet! |n modincon[tient, fu fericit de aceast` distragere dela gândurile sale sumbre.

Fusese \n[tiin]at de mama sa despre crizasentimental` a veri[oarei. Nu-i d`duseimportan]`. "Naivitate [i teatru", r`spunsese.

Totu[i, fusese rezervat, suprimânds`rut`rile fr`]e[ti, glumele prietene[ti, \nsfâr[it, tot ceea ce crease intimitate \ntre celedou` fiin]e.

De data aceasta, avu un elan afectuos:– E[ti dr`gu]`, micu]a mea Clairette, s` vii

s`-mi ]ii pu]in companie.– Cu atât mai mult cu cât nu pari foarte

vesel, \l \ntrerupse Claire. Hot`rât lucru,marea dragoste nu \]i prie[te... Uite, \]i pierziscrisorile dulci...

63

Ridic` repede scrisoarea Irenei, pe careJean-Jacques o l`sase s` cad` ridicându-sepentru a-[i \ntâmpina veri[oara.

Aceasta spuse, ironic:– Se poate citi? M-ar interesa atât de mult

s` [tiu ce-]i scrie "ea". Mi se pare c` a[ [ti s`redactez atât de bine scrisori de dragoste!Haide, vrei s` mi-o ar`]i.... spune?

Sup`rat, Jean-Jacques prinse degetele carestrângeau scrisoarea.

– Nu, Claire. D`-mi-o \napoi...Tân`ra fat` oft`.– Este adev`rat, nu mai sunt confidenta

ta... acum nu mai sunt nimic pentru tine...}ine, p`streaz`-]i secretele. Le am [i eu pe alemele, dragul meu!

Ochii negri se umplur` de lacrimi. F`r` s`vrea, Jean-Jacques era emo]ionat. |ntre cei doitineri se l`s` t`cerea, una dintre acele t`ceritulbur`toare \n care judecata estedescump`nit`, \n care biata ma[in` uman` numai [tie bine ce vrea, ce trebuie s` fac`.

64

Dragostea unei fiin]e distante [imisterioase, aproape o umbr`, umplea inimalui Jean-Jacques, \nfierbântându-i sângele...dar via]a radioas`, exuberant`, era \n fa]a lui,real`, vibrant`...

Totu[i \[i reveni.– Mama m-a rugat s` m` duc s`-i tai ramuri

de brad din care vrea s` fac` pomi de Cr`ciunpentru [coli. Vino cu mine, Clairette. Nu m`voi duce s-o iau pe Irene decât la ora patru.Avem timp s` facem o plimbare prin parc.

– S` [tii c` este foarte frig.– Sensibil` la frig, acum? Oare nu mai ai

"\ndr`zneal`"? Ai patinat anul acesta?– Nu, nu \nc`. M-am s`turat de aceste

alunec`ri pe ghea]`! Aveam mai mult`rezisten]` decât tine, domnule v`r! Eu, sensibil`la frig... Am o rochie de lân`, [i-mi scotmantoul. S` mergem s` alerg`m... Prinde-m`!

|nainte ca tân`rul b`rbat s` aib` timp s`r`spund`, se repezi prin saloane, \n vestibul,cobor\ cu toat` viteza treptele de la intrare [ialerg` spre prima alee care-i ap`ru \n fa]`.

65

Jean-Jacques o urm`. Surprins, mai \ntâi opierdu din vedere. Dar era iarn`. Nu eraufrunze \n copaci, nici flori \n tufi[uri. |n plus,poleiul din noaptea precedent` nu se topise [iterenul era alunecos.

La o cotitur` a aleii, Jean-Jacques z`rirochia Clairettei.

Strig`:– Fii atent`, nebun` mic`, nu alerga atât de

repede. {tii bine c` a \nghe]at \n jurulbazinului. Ai s` cazi!

De departe, Claire \l sfid`. Dar fu obligat` s`\ncetineasc`, respirând greu. Jean-Jacques i seal`tur` \n clipa \n care ajunse la picioareleunei statui din marmur`. Dintr-o s`ritur`, vrus`-i scape. F`cu un pas gre[it, alunec`...Tân`rul b`rbat o prinse \n bra]e [i sus]inând-o,se rezem` cu spatele de soclul tare.

Nu spuser` nici o vorb`. Se privir` drept \nochi, cu o senza]ie tulbur`toare... [i buzele luiJean-Jacques atinser` fa]a Clairei, f`r` caaceasta s` se gândeasc` s` se eschiveze.

66

Capitolul 4

|n aceea[i sear`, fu celebrat` cu fastlogodna oficial` a lui Jean-Jacques des Landescu Irene Mousabré, la castelul din Aulnes.

Irene era frumoas`, chiar mai frumoas`! |nciuda st`pânirii sale, radia. Lic`ririfosforescente sclipeau \n ochii s`i de safir careeclipsau str`lucirea ochilor de culoare \nchis`ai Clairettei, cum unele stele foartescânteietoare \mpiedic` s` se vad` a[trii mai\ndep`rta]i.

Rezonabila [i ra]ionala Irene se hot`râse s`-i dea lui Jean-Jacques s`rutul de logodn`.

67

Credea c` acum avea dreptul [i c` eradatoria sa: datorie foarte pl`cut` pentru inimaei iubitoare.

Deveni tandr`, aproape provocatoare,slab`.

Str`lucea cu toat` ardoarea [i inteligen]asa.

Contesa des Landes o observ`: "Nu m`\n[el, se gândi aceasta, fiul meu va fi fericit cuo asemenea so]ie".

Dar \n acea clip`, psihologia sa era pepicior gre[it: nu observase nervozitateaClairei... nu v`zuse c` Jean-Jacques suferea!Oh! mister al sufletelor! Cine va explicavreodat` de ce brusc, devin oarbe?

{i doamna Monsabré era foarte fericit`.Contele era bucuros. Invita]ii de o veselieplin` de antren. Drama se juca doar \ntre ceitrei tineri, crud` \n umanitatea ei!

Jean-Jacques \[i ascundea gândurile [iamintirea care-l ardea \nc`, sub o mareagita]ie. P`rea c` nu se vede schimbarea deatitudine a Irenei.

68

Vorbea, se exterioriza mult [i, f`r` canimeni s` observe, n-o sc`pa din ochi peveri[oara sa Claire.

Serata se desf`[ur` [i se \ncheie dup`rânduielile conven]ionale \n societatea \nalt`.

De mai multe ori, Irene vru s` se izoleze culogodnicul s`u. C`ut` s`-l antreneze \n vreuncol] lini[tit când dansau \mpreun`, sau s`\nceap` una dintre discu]iile pe care leaprecia atât de mult de obicei. Dar, de fiecaredat`, Jean-Jacques [tiu s` evite s` r`mân`singuri.

"Oare ce are? se gândi tân`ra fat`, cuprins`de team`. Pare s` m` evite. Ce-am f`cut s`-idisplac?"

Lupta \mpotriva presentimentelor care ocople[eau, vrând s` se conving` c` doaremo]ia \i producea celui pe care-l iubea aceastare ciudat` [i neobi[nuit`.

Ca pentru a c`uta protec]ie, se duse s` sea[eze lâng` contesa des Landes.

– Pari obosit`, copila mea, spuse cublânde]e mama lui Jean-Jacques.

69

|n ochii Irenei ap`rur` lacrimi.– Nu, doamn`... dar [ti]i, fericirea mea este

melancolic`. Marile bucurii m` doboar`, ca [idurerile.

Era pentru prima dat` când Irene ceda s`-[iexprime pu]in din via]a sa interioar` – fiin]elecele mai puternice au uneori nevoia s`g`seasc` un punct de sprijin – fusese obligat`s` mint`. Doamna des Landes sim]imodificarea adev`rului. Din delicate]e, deteam` s` nu gre[easc`, nu \ndr`zni s` pun`\ntreb`ri mai precise. Lu` mâinile Irenei.Acestea tremurau; erau reci, \n ciudaatmosferei supra\nc`lzite din saloane.

– Te \n]eleg, draga mea, spuse. O femeienu uit` niciodat` emo]iile dragostei. Amtrecut [i eu prin asta. Bucurie, durere,voluptate, tandre]e [i team`, toate aceste st`risuflete[ti se confund` deseori \n inimanoastr` prea slab`, pentru a ne face s` sim]imo emo]ie ne\nchipuit`. Dar e[ti puternic`,Irene [i iube[ti... totul devine u[or când \]ioferi via]a unei fiin]e... care de asemenea te

70

ador`, ad`ug`, c`utându-[i din ochi fiul care\n acea clip` dansa cu Claire d'Ermonte.

Irene g`si pu]in` lini[te \n cuvintelecontesei. Se abandon`, \ncrez`toare,afec]iunii materne cu care principiile aspreale doamnei Monsabré n-o obi[nuise.

Contesa p`trundea treptat misterul acestuisuflet ciudat. |n acea clip`, \[i reg`siclarviziunea de psiholog [i se mir` deatitudinea fiului s`u. O \ngrijorare o fr`mânt`brusc. De ce oare Jean-Jacques p`rea c`-[iabandonase logodnica? N-avea de ce s` seocupe astfel de Clairette, mai ales dup` ceaflase de decep]ia veri[oarei sale. Totu[i,pasiunea sa pentru Irene era oare real`? Decâte ori \[i exprimase \n fa]a mamei salesentimentele profunde! De ce se plângea der`ceala aceleia care era toat` via]a [i toat`dorin]a sa? Iat` de ce se afla acolo, foarte\ndr`gostit`, [i el, Jean-Jacques cel pasionat [itandru, p`rea s` fi uitat c` era logodnica sa, c`aceast` tân`r` fat` \i apar]inea din tot sufletul.

Se \ntâmplase oare ceva?

71

|n timp ce doamna des Landes gândeaastfel, ]inând \nc` \n mâini degetele Ireneicare se \nc`lziser`, tân`ra fat` t`cuse.Orchestra continua s` cânte \n surdin`. Unchelner trecu, purtând o tav` cu b`uturi reci.Contesa \l opri.

– }ine, Irene, bea o cup` de [ampanie.A[a... Iat`-te din nou cu culoare \n obraji.Acum, du-te [i-]i g`se[te logodnicul, careprobabil te caut`.

Irene se ridic`. Era \nfloritoare \nfrumuse]ea sa str`lucitoare [i mai hot`rât` s`nu-[i ascund` dragostea...

|l v`zu pe Jean-Jacques \ndreptându-se sprefumoar. Se repezi spre el, aproape alergând.Doamna Monsabré care-i observase mi[carea,o opri \n trecere.

– Unde te duci, Irene? \i spuse prinzând-ode bra]. Te observ... G`sesc c` dai dovad` delips` de corectitudine. Fii atent`! Aici, suntem\n "lumea bun`". Am v`zut c` vicontele adansat cu alte femei: asta din polite]e. A[atrebuie s` fac`. Las`-l pu]in lini[tit. Este \n

72

fumoar, cu prietenii... Nu trebuie niciodat` s`pari a c`uta un b`rbat: \l plictise[ti... {tii binece ]i-am repetat de atâtea ori: f`-te dorit`. A[ac`, fii corect`....

F`r` s`-[i ascund` ner`bdarea, Irener`spunse simplu:

– Las`-m` mam`, apoi intr` cu hot`râre \n\nc`perea \n care se refugiaser` amatorii detutun [i de pocher.

– A[adar, ne-am pierdut, domnulelogodnic, spuse ea glumind, luându-l petân`rul b`rbat de bra].

– Te c`utam Irene.Tân`ra fat` voia s`-l reg`seasc` pe acel

Jean-Jacques pe care-l cunoscusedintotdeauna: \ndr`gostitul atât de tandru,cerând, implorând s`rut`rile pe care ea i lerefuzase mereu. Ah! cum regreta c` nu-[iascultase inima! Dar aceast` comedie seterminase; \n scurt timp, va fi so]ia sa...

Orchestra cânta un boston.Dansar`...Irene \[i aminti lec]iile domnului Berteau...

73

Oare de ce n-o mai strângea lâng` el, caatunci? De ce nu-i sim]ea r`suflarea pe ceafacare se \nfiora? De ce nu-i vorbea? Vru s` fiemai puternic`. Comand` evolu]ia pa[ilor:Jean-Jacques o urm` automat, cu ochii fic[i [imintea absent`. Curând, tân`ra fat` \l f`cu s`treac`, dansând, \n vestibul, f`r` s` sesinchiseasc` de servitorii care-i observau.Oare nu erau logodi]i? N-aveau dreptul laaceast` izolare?

Continuând s` danseze, intrar` \nsufragerie.

|nc`perea era goal`. Sunetele muziciiajungeau slab pân` la ei.

Jean-Jacques n-o ]inuse niciodat` astfelfrem`tând \n bra]e. Dar r`mase insensibil laacest abandon. |ntre Irene [i Jean-Jacquesexista un dezechilibru: nu aveau acela[i punctde vedere!

Tân`rul b`rbat se obi[nuise atât de mult s-o vad` pe Irene orgolioas`, glacial`... mereuinsensibil`, f`r` sl`biciuni... \n mintea safusese asemenea unui vis inaccesibil, care

74

brusc i se p`ru diminuat, \ndep`rtat prinapropierea sa...

***

O or` mai târziu, castelul era complett`cut. Jean-Jacques, \n`bu[indu-[i suspinele \npern`, plângea ca un copil... s`rutul Clairettei\[i f`cuse treaba.

75

Capitolul 5

Irene se trezi greu, buimac`, dup` un somnbântuit de co[maruri. Avea impresia c` se\ntâmplase ceva foarte important. Avea oputernic` durere de cap. Nu [tia s` spun`cauza pentru care se afla \n aceast` stareinexplicabil`. Era oare bolnav`, sau mintea \iera tulburat`? Sau era un nou avânt al fiziculuiasupra moralului [i al min]ii asupra trupului?

Vru s` reac]ioneze, s` \ncerce s`-[iaminteasc`, s` precizeze faptele: era logodit`,promis` \n mod public vicontelui des Landes.O via]` de dragoste, de bog`]ie, de

76

nenum`rate bucurii i se deschidea \n fa]`. |nacest caz, de unde venea triste]ea? |n aceaclip`, ca o boal` chinuitoare, \[i aminti balul!Nu \n]elegea ce produsese acea schimbare deatitudine a lui Jean-Jacques fa]` de ea. Voia s`se r`zbune? Era din sup`rare, din tachinare?Nu, nu. Nu era un b`rbat care s` glumeasc` \nproblemele de dragoste.

Sim]i un imens regret pe care i-l produseseun act s`vâr[it, pe care voia s`-l poat` [tergedin trecut, ca atunci când [tergi cu o linie apeni]ei un cuvânt nepotrivit dintr-o fraz`. Da,acum era sigur`, mama sa avusese dreptate:fusese lipsit` de demnitate. Oferise ceea ce nui se ceruse... ceea ce, f`r` \ndoial`, logodniculs`u era bucuros s-o roage. Coborâse de pepiedestalul s`u [i, prin acest gest stângaci,poate \[i pierduse fericirea pentru totdeauna.

Oare ce s` fac` pentru a-l recuceri pe cel pecare credea c`-l ofensase? Cât suferea \ndragostea sa [i \n orgoliu, c` nu putea s` fiepur [i simplu ea \ns`[i! Dar astfel era, [i nuputea face nimic. Avea dreptul s` fie doar

77

femeia reprezentat` prin aparen]e: frumoas`,calm`, rece ca marmura \n puritateacontururilor sale.

Irene \[i relu` chipul impasibil. Mama sa og`si zâmbind imperceptibil, ca \ntotdeauna,cu tenul pu]in palid [i ochii frumo[iumbri]i.... sufletul se \nchisese \n cutiu]a sa.

Era l`sata secului. Un soare alb luminaora[ul, \nc` de diminea]`. |n aer se sim]eaveselia.

Irene trebuia s` prânzeasc` la castel. |ngraba de a-l revedea pe Jean-Jacques, plecasemai devreme de ora fixat`.

Ghemuit` \n spatele ma[inii pe care ore]inuse, renun]ând \n acea zi la tramvaiulprea zgomotos, se gândea la triste]ea logodneisale: Jean-Jacques devenise t`cut, distrat,preocupat. F`cea vizite, asista la dineuri, ocople[ea pe Irene cu cadouri... dar \n tot cef`cea, mintea lui p`rea absent`.

Pe zi ce trecea, Irene sim]ea pr`pastiaadâncindu-se tot mai mult. De mai multe ori,surprinsese \ntre cei doi veri[ori priviri care o

78

\ngrijorar`. Oare Jean-Jacques n-o mai iubea?|n acest caz, de ce nu-i m`rturisea asta? Oriceera de preferat minciunii [i incertitudinii.

Totu[i, Irene se ag`]a cu \ncredere dedragostea sa: "Când \i voi fi so]ie, totul se vaexplica, totul se va aranja".

Acum se gr`bea ca data c`s`toriei s` fiestabilit`... dat` pe care sub diferite pretexteJean-Jacques o amâna.

Irene suferea singur`, \n t`cere,nem`rturisindu-[i nim`nui temerile,str`duindu-se cu toate acestea s` fie amabil`,zâmbitoare.

Când la indica]iile sale, [oferul f`cu unviraj pe drumul \ngust care ducea la Aulnes,avu impresia c` se treze[te dintr-un vis [i f`cuapel la energia sa. Fu cuprins` de team`.

Pl`ti cursa. Apoi intr` pe poarta mic`.Portarul o v`zu [i o salut`.– Bun` ziua, Firmin, spuse Irene. {tii oare

dac` doamna des Landes este acas`?– Doamna contes` a ie[it, domni[oar`.

79

Tocmai este un sfert de or` de când amdeschis poarta ma[inii sale.

– Mul]umesc, Firmin. M` duc s` v`d dac`domnul Jean-Jacques este acolo.

Era \nc` iarn`. |n natur`, nimic nu setrezise iar la via]`. Totu[i, la acea or` dinmijlocul zilei, soarele trimitea raze de oc`ldur` pl`cut`. Irene \[i descheie gulerulmantoului. Sângele \i reveni \n obraji. Acum,nu mai era gr`bit`. Mergea \ncet, pl`cându-is` admire peluza frumos \ntre]inut`. O lu` pealeile mici [i se \ndrept` spre bazin.

Era locul ei preferat din parc. De câte oriavusese cu Jean-Jacques acolo discu]iiinterminabile, a[eza]i amândoi pe banc`, nudeparte de Statuia Frumuse]ii.

Se gândi c` aceast` gr`din` va devenicurând proprietatea sa, c` va fi regin` acolo [io bucurie nespus` o cople[i, alungându-itulbur`rile [i nelini[tile. Aceast` dorin]` deposesiune o avea nu din mândrie, cigândindu-se la libertatea sa de ac]iune, laorele de dragoste din care-i va fi format` via]a

80

giannijollys

\n aceast` locuin]` pe care o va \mp`r]i cuJean-Jacques.

***

Brusc, \i ajunser` la urechi zgomote devoci, mai \ntâi vagi, apoi mai distincte... Unhohot de râs lung [i argintiu trecu prin aerullini[tit, ca un pocnet de bici. Acesta \i biciuidureros inima. Sl`bit`, se rezem` cu spatelede un copac, pu]in mai retras de alee. |n fa]aei, la câ]iva pa[i, Jean-Jacques [i Claire st`teau\n picioare \n fa]a statuii, cu bra]ele \nl`n]uite\n jurul taliei.

Putea s`-i vad` [i s`-i aud`, f`r` s` fie z`rit`,cu condi]ia s` nu-[i piard` curajul.

Jean-Jacques spunea:– Aceast` statuie este \ntr-adev`r foarte

frumoas`. Mi se pare, Clairette, c` n-am privit-o niciodat` atât de bine. V`d cum opune \n valoare aceast` lumin`.

81

– Da... dar eu o consider lipsit` deexpresie. Privirea pare fix`, stins`... iar trupulf`r` via]`. Ia te uit`, seam`n` cu Irene.

Fa]a contelui se crisp`.– Da, \i seam`n`: cel pu]in a[a presupun,

ad`ug` cu o voce trist`. Aceea[i puritate aliniilor, acela[i mod admirabil de a ]inecapul.... aceea[i r`ceal` de piatr`.

– Jean-Jacques, Jean-Jacques, nu esteposibil, spune, n-ai s-o iei de so]ie? |nc` o maiiube[ti? R`spunde-mi, te conjur...

Clairette se ag`]ase de umerii v`rului s`u.Ochii plini de lacrimi implorau.

|n acea clip`, tân`rul b`rbat o strânse lapiept [i, de foarte aproape, \i spuse cu t`rie:

– Nu [tiu decât un lucru, Clairette, c` num` mai pot lipsi de tine... de parfumul t`u...de s`rut`rile tale. {tiu de asemenea c` suntfoarte vinovat fa]` de domni[oara Monsabré.Trebuie s`-i vorbesc [i s`-i cer s`-mi \napoiezecuvântul dat. Ah! De ce, de ce seam`n` astfelcu aceast` statuie?

82

Prad` unei puternice emo]ii, Jean-Jacques,cu fa]a crispat`, cu mâinile \ntinse spremarmura frumoas` pe care o privea, tulburatde o lupt` interioar`, \[i rosti discursul ca peo blasfemie:

– Frumuse]ea asta! Pe soclu este scris "FRUMUSE}EA". Mama a cump`rat odinioar`aceast` oper` de art` a unui artist al c`ruitalent \i pl`cea. Se inspirase dintr-o poezie alui Baudelaire. Cuno[ti acele versuri, micu]`Claire? Exist` o strof` gravat` la picioare,al`turi de semn`tura sculptorului. Ah! poet,artist, vis`tor nes`buit, te-a entuziasmat oareaceast` rigiditate? Da, este frumos, estefrumos. Ascult`.

{i Jean-Jeacques recit`:

"Sunt frumoas`, o muritori! ca un vis dinpiatr`,

{i sânul meu de care s-au lovit to]i pe rând,Este f`cut pentru a-i inspira poetului o

dragosteVe[nic` [i t`cut`, asemenea materiei.

83

Tronez peste cer ca un sfinx ne\n]eles:Iubim o inim` de ghea]` cu albe]a lebedelorUr`sc mi[carea care deformeaz` liniile{i nu plâng niciodat` [i nu râd niciodat`.

Poe]ii \n fa]a \nf`]i[`rii mele importantePe care am \mprumutat-o de la cele mai

mândre monumente,|[i petrec zilele \n studii austere.

C`ci am, pentru a-i fascina pe ace[ti aman]idocili

Oglinzi pure care fac toate lucrurile maifrumoase:

Ochii mei, ochii mei mari cu lumini eterne!"

Cuprins de exaltare, continu`:– Dar ce este oare aceast` frumuse]e

insensibil` [i crud`, \n care nu palpit` o inim`nici cât \ntr-o statuie? Irene, m-ai min]it, m-ai\n[elat cu frumuse]ea ta care este doar \naparen]` vie. Cel pu]in statuia aceasta nu

84

promite nimic. {tiu c` nu tr`ie[te, c` nu se vaanima niciodat`. Dar tu, am crezut \n tine! {inu e[ti nimic... nimic decât marmur`, o piatr`de mormânt!

Claire deveni palid`:– Jean-Jacques, dac` vorbe[ti astfel, o

iube[ti \nc`. Suferi [i o regre]i.– Nu, iubito, este ultima tres`rire a

orgoliului masculin. Dar adev`rata frumuse]eeste cea care palpit`, care vibreaz` [i tresare.Adev`rata frumuse]e e[ti tu, Clairette a mea,surioara mea dintotdeauna... mai mult decâtlogodnic`.... so]ia mea.

***

Aproape nebun`, Irene alerg` pân` lacastel.

|n clipa \n care ajunse la treptele de laintrare, contesa des Landes cobora dinma[in`:

85

– Am fost s` te iau, Irene, dar plecasei deja.Dar ce ai? E[ti foarte palid`.

Uimit`, contesa o privi cu aten]ie pe IreneMonsabré care, ]eap`n` \n demnitatea sa, sestr`duia s`-[i ascund` tulburarea. Jignirea dea nu fi fost \n]eleas` se ad`uga r`nirii dindragoste. Dar, cu inima b`tându-i \ngrozitor,r`mase totu[i statuia Frumuse]ii, impasibil` [irigid` \n atitudinea ei glacial`.

Doamna des Landes \n]elese. Se duse s`-ivorbeasc`, \ntinzând bra]ele. Dar Irene \ipreveni gestul:

– V`d c` a]i ghicit. De altfel, Jean-Jacquesv` va explica el \nsu[i. Ne-am \n[elatamândoi... Nu mai doresc decât un lucru, s`fie fericit!

– Dar tu, draga mea copil`? {tiu c` \nc` \liube[ti. {tiu de asemenea c` va regreta maitârziu ceea ce a f`cut ast`zi. Oare ce putereinvizibil` se poate opune astfel fericiriioamenilor?

Irene r`spunse grav:

86

– Doamn`, doar eu sunt vinovat` de tot: n-am [tiut... sau n-am putut s` p`strez inimacare mi s-a oferit. Nu v` pot spune altceva.

– Te \n]eleg, Irene, [i te plâng. E[ti \nc`tân`r`... de asemenea [i el, din p`cate, efoarte tân`r! {i cine [tie ce v` rezerv` viitorul!

Irene zâmbi \ncet [i trist, ceea ce d`du unfarmec deosebit fe]ei sale frumoase:

– Viitorul meu, doamn`? Este de a\mb`trâni lâng` mama. Nu m` voi c`s`toriniciodat`.

"Nu m` voi c`s`tori niciodat`"... "Nu voimai iubi niciodat`" Sunt fraze care se rostesc\ntotdeauna \ntr-o decep]ie din dragoste.Banale, desigur, dar care dovedeau c` sepusese toat` \ncrederea [i toat` via]a \nmâinile unei fiin]e. |n acele minute, cuvinteleconsolatoare nu serveau la nimic. Doar timpulputea ac]iona: el este marele remediu pentruinimile dezam`gite.

Totu[i, rostindu-le, Irene avu imagineatân`rului b`rbat care, timp de o sear`, \id`duse iluzia c` nu era logodit` cu un altul.

87

I se p`rea c` evenimentele din via]a sa sedesf`[urau pe dos.

Poate l-ar fi putut iubi pe RaymondDarbois, dac` i-ar fi ie[it \n drum \nainte deJean-Jacques.

Dar fu o amintire scurt`, ca un u[or regret.Jean-Jacques fusese cel pe care-l iubise\ntotdeauna, singurul pe care-l putea iubi...

Doamna des Landes respect` câteva clipet`cerea tinerei fete, apoi continu`:

– Mica mea Irene, ]i-am repetat deseori c`voiam s` fiu pentru tine o adev`rat`prieten`... |]i place s` tr`ie[ti \n singur`tate;din acela[i motiv \mi place [i mie la Aulnes.Vino uneori s` te odihne[ti lâng` mine cândvei fi obosit`, când vei fi foarte trist`. Fiulmeu va pleca [i voi fi [i eu p`r`sit`. Voi aveanevoie de tine...

– Oh, nu! doamn`, nu la Aulnes! Am nevoiede lini[te deplin`... {i apoi, nu voi putea s-olas prea mult pe biata mea mam`, care nu seva consola!

88

– Ei bine, voi veni eu s` te v`d, mica meaprieten`, [i \]i promit s` nu-]i vorbesc despreJean-Jacques... dac` asta \]i face r`u... dar te\ntreb doar dac` nu-i repro[ezi asta?

– Oh! doamn`, nu-i repro[ez. Nici unuldintre noi nu este vinovat. Asta este soarta!

Irene \l iubea prea mult pe viconte pentru aavea o cât de mic` ranchiun` \mpotriva lui.Suferea profund \n sinea sa [i nu f`cea penimeni r`spunz`tor de durerea sa. Pe nimeni?Ba da, \n adâncul fiin]ei sale avea totu[i ou[oar` ranchiun` \mpotriva naivei doamneMonsabré. Se gândea cu triste]e c` educa]iaprimit` f`cuse din ea o fiin]` anormal`, carenu avea nici m`car puterea s` se revolte [i s`ac]ioneze urmându-[i impulsurile.

Doamna des Landes t`cuse. Dar, \n ochiis`i, Irene avu impresia c` cite[te imagineapropriilor gânduri. |ncheie brusc\ntrevederea:

– Ierta]i-m`, doamn`, nu m` simt bine. Larevedere, doamn`. Adio.

89

Sim]ind c` suspinele o sufoc`, o lu` lafug`... [i disp`ru rapid ocolind un boschet.

|n acea clip`, vocea contelui r`sun` dinvestibul:

– Ei bine, spuse acesta vesel, ast`zi nu sem`nânc` de prânz? {eful personalului estenelini[tit. Irene n-a sosit? Unde sunt copiii?Sunt dispus s` petrecem carnavalul cum secuvine. Doamn` so]ie, accepta]i-mi bra]ul.

Jean-Jacques [i Claire ap`rur` la rândul lor.– Bun` ziua, nepoat`! Nu cân]i? Este

uimitor, mic` privighetoare! Oare nu-]i facepl`cere s` fii domni[oar` de onoare la cea maifrumoas` nunt` pe care au v`zut-o vreodat`pere]ii din Saint-Avertin? {i sper c` ast`zi ve]ihot`r\ data nun]ii. M-am s`turat s` tr`iesc \naceast` a[teptare [i s`-mi amân c`l`toria \nsud, pentru a-]i face pl`cere, fiule.

Cu o voce ferm`, Jean-Jacques r`spunseprivind-o pe Clairette, ai c`rei ochi str`luceaude pl`cere.

– Da, tat`. Vom fixa ziua nun]ii pentru câtmai curând posibil.

90

***

O lun` mai târziu, \n mica biseric` dinSaint-Avertin se celebra c`s`toria lui Jean-Jacques des Landes cu Claire d'Ermonte"\n cea mai strict` intimitate".

91

Capitolul 6

Trecuser` aproape doi ani din prima zi \ncare contesa des Landes le primise la Aulnespe domni[oara [i pe doamna Monsabré.

Era o sear` trist` de noiembrie.Doamna des Landes, a[ezat` \ntr-un fotoliu

larg [i adânc, \n salon, ]inea \n mân` oscrisoare deschis` [i privirea a]intit` cu\ngrijorare asupra so]ului s`u.

Dup` o clip` de t`cere, contele des Landes,care de un timp ridica din umeri \n fiecaresecund`, cu un gest agitat [i nervos, l`s` s`-iizbucneasc` mânia:

92

– Chiar nu te \n]eleg, drag` prieten`, de cepo]i fi mâhnit`. Anul trecut, fiul t`u s-ac`s`torit cu veri[oara lui, dup` o gre[eal`stupid` de sentimentalism [i o logodn`ridicol`... o gre[eal` nu este o nenorocire, devreme ce este recunoscut` [i reparat` la timp.|n ceea ce m` prive[te, am fost \ncântat dedeznod`mânt. Oare n-ai primit ve[ti excelentedin timpul c`l`toriei copiilor? {i dup` ce s-auinstalat la Paris, Claire nu ]i-a descris fericireaei de a se afla \n capital`? Cel pu]in asta mi-aispus la fiecare scrisoare primit`... Iat` c` aflide na[terea unei nepo]ele [i paridezn`d`jduit`! Acum, chiar nu te \n]eleg!

– Nu, nu \n]elegi, drag` prietene, c` Jean-Jacques nu este [i n-a fost fericitniciodat` de la c`s`toria sa. De ce? Ah! doarb`nuiesc! Clairette nu era so]ia care-i trebuia.C`s`toria aceasta a fost consecin]a uneine\n]elegeri, una dintre acele ne\n]elegericare aduc nefericirea mai multor fiin]e... Dac`fiul nostru nu s-a \ntors la Aulnes de zeceluni, este pentru c` nu voia s`-mi arate

93

durerea sa, pentru c` voia s`-mi ascund`lucruri pe care, din p`cate, doar le b`nuiesc!Dar am citit printre rânduri \n fiecare dintrescrisorile sale! Am citit de asemenea \n aceadrag` [i b`trân` inim` a s`rmanei m`tu[id'Ermonte, abandonat` \ntr-o trist`singur`tate... {i \n aceast` scrisoare, chiar [i\n aceast` scrisoare care ar trebui s` exprimedoar bucurie \n jurul acestei na[teri.

– Drag` prieten`, \ntotdeauna exagerezi!– Dar nu vreau ca fiul meu s` sufere! |i simt

strig`tele de dezn`dejde \n fiecare cuvânt.Ascult` a[adar ceea ce ne m`rturise[te ast`zi[i s` nu-mi spui, ca alt` dat`, c` trebuie s` teocupi de câinii t`i!

Contesa citi \ncet:

"Drag` mam`,

Aceast` scrisoare te va surprinde [i, \ntr-adev`r, nu [tiu cum s`-]i anun] uneveniment pe care nu te-am l`sat s`-lb`nuie[ti: ni s-a n`scut o feti]`, o mic` [i

94

frumoas` Christine, s`n`toas` \n ciuda... \nsfâr[it, nu vreau s` vorbesc despre ceea ce ]i-am ascuns pân` acum. De câtva timp,Clairette m-a nelini[tit foarte mult. Caracteruls`u indiferent nu se putea obi[nui cu gândulmaternit`]ii [i nu avea grij` deloc de s`n`tateasa. Dar pân` la urm`, totul s-a terminat cubine. Este \ns` atât de sl`bit`, \ncât \i va fiimposibil s` se ocupe de copilul s`u. A[a c`,mam`, m-am gândit c` micu]ei mele Christine\i va fi bine lâng` tine, \n aerul curat alfrumoasei noastre regiuni, mult mai binedecât oriunde \n alt` parte. Doctorul mi-ag`sit o doic` s`n`toas` [i \]i cer s` le prime[tipe ea [i pe micu]a noastr`... nepoata care v`dc` \]i va sem`na.

Le voi aduce s`pt`mâna viitoare, cândstarea Clairei nu va mai fi \ngrijor`toare.Spune, nu m` vei refuza mam` drag` [i nicitata? V` implor pe amândoi!

...{i, ca atunci când eram b`ie]el [i \]im`rturiseam necazurile mele de licean, \]i voispune prin viu grai, \n am`nunt, via]a mea de

95

când te-am p`r`sit. Mam`, privind bebelu[ulcare scânce[te \n leag`nul s`u, simt o emo]ieciudat` care m` cople[e[te [i \n acela[i timpmi-e team` de viitor. Oh! cât \mi va fi depl`cut s` m` odihnesc câteva zile \n locuin]anoastr` drag`! s` reg`sesc lâng` tine for]`,curaj... poate resemnare!

Mam`, iart`-l pe s`rmanul t`u copil care [i-a distrus via]a...

Acum, c` r`suflarea mea a trecut \ntr-o mic`fiin]` care m` va duce mai departe, \n]eleg cuatât mai bine propria mea inim` [i fireaomeneasc`!

Mam`, am ochii plini de lacrimi. Mi-e dorde bra]ele tale care s` m` legene...

V` s`rut pe tata [i pe tine cu toat`dragostea mea profund` de fiu.

Jean-Jacques."

Doamna des Landes suspin`:– Acum \n]elegi c` este nefericit?

96

– La drept vorbind, f`r` s` te jignesc, esteun sentimental ca [i tine, drag` prieten`. Esteemo]ionat de na[terea copilului [idramatizeaz` ce simte: chiar [i \n existen]acelor mai bune c`snicii nu exist` ve[nic doarcuvinte dulci. Ei bine, Jean-Jacques esteb`rbat! [i va ra]iona cum trebuie! Are oso]ioar` fermec`toare, cu o fire vesel`, mereubine dispus`. Sunt boga]i. Trebuie s` fieferici]i. Nu face fa]a asta trist`: du-te [i scrie-ifiului t`u c` Aulnes o va primi cu bra]eledeschise pe domni[oara Christine! Iat`-m`bunic! Ce bucurie s-o fac pe aceast` micu]` s`sar` pe genunchii mei! Sunt \n stare s` renun]la vân`toare, pentru a r`mâne cu ea.

Contesa ie[i din \nc`pere f`r` s` r`spund`.S`-i scrie lui Jean-Jacques tot ce inima sa,

singurul lui refugiu, \i dicta pentru a-l\ncuraja.

Iat` c` \n]elegea trecutul, descopereasuferin]ele [i revedea evenimentele.

Gândul o duse la acea zi de l`sata secului,\n care Irene Monsabré rupsese logodna [i

97

când lucrurile se precipitaser`; fiul s`u \im`rturisise fr`mânt`rile [i, \n ciuda atrac]ieipe care o sim]ea pentru Clairette, durereaprofund` din sinea sa c` renun]a la un idealpentru a accepta inevitabila realitate. Pentruc` nu putuse totu[i face altfel. Mai mult decâtatrac]ia, datoria \l lega acum de veri[oara sa.

Jean-Jacques [i Claire f`cur` tradi]ionalac`l`torie de nunt` sub cerul Italiei. Apoi seduseser` [i se stabiliser` la Paris.

Erau amândoi epuiza]i de via]a agitat` pecare o duseser` timp de dou` luni. Se temeau,f`r` s-o spun`, de un repaus pe care-l doreautotu[i.

Erau lipsi]i de sinceritate unul fa]` decel`lalt. Uni]i de pasiune, \nc` se \n[elau [i nuvoiau s` admit` c` aceasta sc`zuse.

Vicontele [i doamna des Landes \[iorganizar` via]a \n re[edin]a lor din cartierulMuette. Pentru a-[i g`si o ocupa]ie, Jean-Jacques se preocupa de studiul complicatal specula]iilor bursiere.

98

Claire nu se gândea decât s` str`luceasc` \nlumea parizian`, nou` pentru ea.

Curând, nu mai avur` nimic s`-[i spun`.Amintirile din copil`rie, prietenia deodinioar`, disp`ruser` sub atrac]ia fizic`.Acum erau doi str`ini.

Când Claire sim]i primele semne alematernit`]ii, \i f`cu o scen` violent` lui Jean-Jacques. Nu voia s` aib` copilul! Nu, nu,era prea ridicol... atât de tân`r`! [i dejanecazuri, griji, suferin]`... Nu va putea profitade succesele sale de femeie tân`r`! Va trebuis` r`mân` acas`, s` nu vad` pe nimeni... s` fiebolnav`! s` renun]e s` mearg` la bal!

Plânse mult.– Haide, Clairette, asta va fi fericirea

noastr`... leg`tura mai puternic` decât oricedintre noi. Tinere]ea [i s`n`tatea ta bun` vorsuporta bine \ncercarea [i dup` aceea vei fi [imai fermec`toare. Iar eu te voi iubi [i maimult... Accept` cu bucurie, te implor.

Ad`ug`, zâmbind:

99

– {i, ei bine, maternitatea nu opre[te via]aunei femei, o completeaz`. Totu[i, vomprimi.... vom merge la teatru....!

Printre lacrimi, Claire r`spunse:– Nu vreau, voi fi urât`...|n revolta sa, \i arunc` aceste cuvinte:– Dragul meu, dac` voiai copii, trebuia s`

te c`s`tore[ti cu Irene Monsabré.Jean-Jacques \i prinse \ncheietura mâinii,

pe care o strânse \ntre degetele puternicepân` o duru:

– |]i interzic s` vorbe[ti despre ea, auzi...S` nu mai roste[ti niciodat` acest nume!

Claire ridic` din umeri [i nu r`spunse.Dar din acea zi, certurile dintre ei ap`reau

deseori.Claire afi[a o asemenea independen]` \n

comportament, \ncât vicontele fu ofensat.S`n`tatea sa se resim]i \n urma impruden]elorde tot felul pe care le comitea, din sfidare.

|[i f`cu toalete extravagante cu scopul de a-[i ascunde starea ridicol`, spunea ea. Cumera foarte bogat`, avea un nume ilustru [i, \n

100

societate era amabil` [i vesel`, lumea fuindulgent`. {i merse chiar pân` la a o declara"foarte curajoas`". B`rba]ii o \nconjurau cuaten]ii. Era s`rb`torit` [i adulat`.

Jean-Jacques suferea \n t`cere supliciul.Pasiunea i se stinsese treptat, pentru a faceloc unei mile nesfâr[ite. |n fiecare zi,surprindea pe fa]a Clairettei tot mai multesemne ale \nr`ut`]irii s`n`t`]ii sale. Aveacertitudinea c` nu va rezista mult timp uneiasemenea vie]i.

|n timp ce visase s-o r`sfe]e mai mult \n"c`minul" confortabil, o vedea ducând aceavia]` agitat` [i nes`n`toas`, \n exterior.Tremura mai mult pentru copil decât pentrumam`!

Dar, sfaturi sau mustr`ri, totul era inutil.Claire se sup`ra [i \[i sporea repro[urile când\ncerca s-o fac` s` asculte de ra]iune.

Jean-Jacques dorea lini[te. Era datoria lui,\[i spunea, s` evite ceea ce-i putea provocanervozitate Clairei. Nu se duse la Aulnes, \nciuda dorin]ei mari de a-[i s`ruta mama. Cum

101

ar fi interpretat contele [i contesa des Landes[i buna domni[oar` b`trân` d'Ermonte odesp`r]ire a tân`rului cuplu? Nu, nu, va salvaaparen]ele. Va suferi singur.

|n aceast` agita]ie interioar` o v`zu Jean-Jacques pe Christine venind pe lume.Tinere]ea [i for]a neamului d'Ermonte\nvinseser`...

"Când apare copilul...", este ca zeorii carese ridic` \n suflete. Dureri, lupte, ur` [imânie, suferin]e de orice fel, totul dispare \nfa]a fl`c`rii unei noi vie]i care se aprinde!Lâng` un leag`n, mâinile se unesc, au loc\mp`c`ri.

Jean-Jacques plânse, \n genunchi \n fa]aClairei. Lacrimile sale udar` mâinile diafaneale tinerei mame care p`rea s` doarm` [i s` nuvad` nimic din ce se \ntâmpla \n jurul patuluis`u.

R`mase astfel timp de mai multe zile,inert`, indiferent` \n aparen]`, ner`spunzândcând voiau s`-i pun` copilul \n bra]e.

102

Doctorul se nelini[ti [i reflect` \ndelungexaminând bolnava:

– Este ciudat` aceast` apatie, \i spuse elvicontelui. Totu[i, nu are febr`... pulsul estefoarte regulat. Cere de mâncare prin semne,este adev`rat... S` fi avut un [oc cerebral?

|n zadar o cople[ea Jean-Jacques pe Clairecu tandre]e [i aten]ii, \n zadar \i vorbea \ncet,murmurându-i cuvintele dezmierd`toare pecare o femeie \i place s` le aud`... ar`tându-i-o pe Christine, p`pu[a mi[c`toare,a c`rei vedere, de obicei, f`cea s` se topeasc`sufletul unei mame... Nu putu vedea nicim`car o dat` privirea Clairei a]intindu-seasupra lui sau a fiicei sale.

|n sfâr[it, \ntr-o sear`, a dou`sprezeceadup` cea dureroas`, se afla singur cu so]ia.Infirmiera ie[ise. Christine dormea. Totulp`rea lini[tit. Era clipa confiden]elor, adeschiderii inimii.

Jean-Jacques se a[ez` pe marginea patului.Lu` \n mâinile sale fierbin]i mâna rece aClairei. El era cel care avea febr`!

103

– Clairette iubito, \i murmur`. Prive[te-m`,te conjur. Vorbe[te-mi... S` uit`m tot ce ne-af`cut r`u. S` o lu`m de la cap`t, vrei?Aminte[te-]i de Aulnes. Gânde[te-te la ce neleag` de acum...

Clairette deschise ochii [i, de data aceasta,privirea i se a]inti asupra lui Jean-Jacques. |nacea privire nu era decât indiferen]`. {i, \ncet,c`utându-[i cuvintele ca [i când, \n ciuda atot, voia s` evite s` produc` prea mare durere,spuse cu o voce f`r` inflexiuni.

– Jean-Jacques, nu-mi cere nimic... M` simtatât de obosit`... totul m` plictise[te [i m`obose[te... a[ vrea s` plec foarte departe...

– Nu este posibil, Claire, nu po]i fi atât deinsensibil`. N-ai pentru mine nici o urm` deafec]iune. {i Christine?

– N-am vrut s` fiu mam`... Ia o doic`. Ducopilul la p`rin]iii t`i... F` ce vrei... Eu nu maiam curaj.

|n ochii Clairei str`luci o lic`rire metalic`,ce-i f`cu team` so]ului s`u.

– Claire, \]i vei rec`p`ta puterile.

104

giannijollys

Las`-m` s` te \ngrijesc. Ai \ncredere \n mine.Tân`ra femeie \ntoarse capul. Jean-Jacques

avu o trist` b`nuial` care-i strânse inima.Prinse cu brutalitate mâinile so]iei sale [i ooblig` s`-l priveasc`:

– Clairette, \mi ascunzi ceva? Iube[ti pealtcineva...

– Poate... Da, nu [tiu... las`-m`!Mai \ntâi, vicontele fu cuprins de mânie [i

mândria i se trezi. Apoi, \n fa]a fiin]ei slabecare era Claire pentru el, nu mai avu decâtmil`... Era doar o bolnav` care trebuia s` sevindece...

|n acea clip`, Christine se trezi \n p`tu] [i\ncepu s` plâng`.

– M` obose[te, spuse Claire, cu voce slab`.De ce v` \nc`p`]âna]i s-o l`sa]i \n camera mea?Ia-o, te rog...

Jean-Jacques era disperat, descurajat,\nvins. Nu avu for]a s` lupte, s` protesteze dinnou.

Destinul s`u era s` fie nefericit... o trist`resemnare \l cuprinse, ca un narcotic.

105

***

Raymond Darbois nu era doar ziarist, ci [iun pictor de talent.

Ultima sa pânz` fusese acceptat` la Salonulde toamn` [i fusese premiat`; era portretuldirectorului ziarului s`u [i renumele unuia,ajutase cu siguran]` reu[ita celuilalt.

Succesul fu consacrarea lui Raymond caportretist "la mod`". Fu curând primit \nsaloanele mondene, fiindu-i comandateportretele celor mai cunoscute personalit`]i.

{i astfel \l cunoscu tân`ra pereche desLandes.

Raymond fu imediat interesat de chipulnobil [i amuzant al tinerei contese. Jean-Jacques fu obligat s` consimt` s` aib` locni[te [edin]e de pozat pentru o pânz` caretrebuia s` fie, dup` spusele Clairei, o reu[it`perfect`.

106

Totul se [tia \n culisele saloanelor [iartistul nu putu s` nu aud` povesteac`s`toriei vicontelui des Landes cu veri[oarasa, dup` ce rupsese discret logodna cufrumoasa Irene Monsabré.

Prima mi[care a lui Raymond fu s` segândeasc`, pl`cut emo]ionat:

– Irene liber`! Oare n-a[ putea s` sper dinnou?

Dar mai [tia c` tân`ra fat` se \nchisese \ntriste]ea sa. Se murmura c` era \ndr`gostit` deviconte [i c` nu se va consola niciodat`.

Raymond d`du \napoi \n fa]a \ncerc`rii de ao cuceri. Nu se sim]ea dispus s` panseze oran`; orgoliul s`u se revolta \mpotriva acestuirol. {i apoi, nu era admirat de to]i, nu vaputea s` aleag`, evident, ca so]ie o fat` tân`r`din clasa de mijloc, ce-i va aduce [i avere pelâng` iubire?

Era ame]it de succes.|n plus, iat` c` vicontesa des Landes \l

remarcase [i-i f`cea mutri]e cochete care-l\ncântau.

107

Se l`s` \n voia \ntâmpl`rii [i p`rea c` nuobserv` primirea mai degrab` rece pe care i-of`cea Jean-Jacques... Oare nu din cauzavicontelui des Landes fusese obligat, doaracum câteva luni, s` renun]e la o tân`r` care-i pl`cuse atât de mult?

***

Când Jean-Jacques se \ntoarse la Paris,dup` ce-[i dusese feti]a la Aulnes, servitorii \la[teptau speria]i:

– Doamna a plecat de dou` zile, f`r` s`spun` unde se duce!

Cu toate c` se a[tepta la orice, dup` ultimam`rturisire a Clairettei, lovitura fu dur` pentruviconte. Totu[i, voia preciz`ri. C`ut`... r`scoliprin hârtiile pe care so]ia sa neglijase s` le iasau s` le distrug` [i curând, adev`rul \i ap`rulimpede: plecase cu Raymond Darbois! Pentruacel b`rbat \[i p`r`sise c`minul [i copilul!

108

Durerea lui Jean-Jacques fu cu atât maiprofund` cu cât \[i spuse: "S`rmana micu]`,curând va suferi... Se va plictisi repede de ea,acest b`rbat al cuceririlor u[oare... Se va\ntoarce. Da, desigur, se va \ntoarce..."

Dar nici el \nsu[i nu [tia dac` \i dorea\ntoarcerea.

|[i \ncredin]` casa \n grija servitorilor,spunând c` se va duce un timp s` locuiasc`\mpreun` cu so]ia [i fiica sa, la p`rin]ii lui, [ic` le va trimite ordine. Apoi, se hot`r\ s`c`l`toreasc`. Via]a prea lini[tit` din Aulnes arfi fost nefast` nervilor [i inimii sale. Atâtatimp cât era bebelu[, mica sa Christine nuavea nevoie de prezen]a lui. Era obiectul\ngrijirilor atente, acolo! {i apoi, nu voia s` seapropie de Irene. {tia bine c` nu va rezistadorin]ei dureroase de a o vedea. Se sim]eavinovat fa]` de ea [i cu toate acestea \irepro[a... Avea mintea plin` de repro[uri pecare nu s-ar fi putut \mpiedica s` i le adreseze.

|i scrise mamei pentru a-i \mp`rt`[i aceast`hot`râre [i a i-o \ncredin]a pe Christine.

109

"Nu vreau s` v` \ntristez tuturor via]a. M`voi \ntoarce printre voi cu so]ia mea, sauvindecat de r`ul ce m` mistuie".

{i plec` prin Europa.Irene era, acum, singur` pe lume.Doamna Monsabré murise, epuizat` de o

boal` ce o f`cuse apatic`, neurastenia ce ocuprinsese la ruptura logodnei fiicei sale.

|n ciuda energiei Irenei care, f`r` s` se gân-deasc` la ea \ns`[i, f`cu tot ce putu pentru a-ireda mamei sale dragostea de via]`.... \n ciudac`l`toriilor, a distrac]iilor, a tratamentelor detot felul care epuizar` resursele b`ne[ti alecelor dou` femei, doamna Monsabré nu-[irevenise din lovitura care o r`nise atât deputernic.

Drept orice avere, Irene poseda acumcâteva bibelouri, mobile vechi, b`trâne [ipre]ioase, amintiri de familie, pe care ledepozitase \ntr-o modest` camer` \nchiriat` laperiferia ora[ului, dup` lichidarea atelieruluide croitorie.

Oare ce va face?

110

Pentru ea, nu exista decât o singur`resurs`: s`-[i foloseasc` facult`]ileintelectuale.

Dup` dou` luni de c`ut`ri, g`si un loc dedomni[oar` de companie [i guvernant` acopiilor la doamna Durtel de Bongard.

De când mama sa nu mai era pe aceast`lume, Irene se schimbase mult! Nu mai aveaacea expresie nedeslu[it`, acea privire mereusfioas`, parc` absent`, \ndep`rtat`. Gesturileaveau mai mult` \ncredere. Singur` pe lume,devenise con[tient` de responsabilit`]ile sale.Masca de statuie, \ntotdeauna perfect` [isuperb`, se ridicase u[or sub \ndemnulsentimentelor pe care tân`ra nu le mai c`utas` le \n`bu[e.

A[a se afirm` deseori personalitateacopilului când dispare autoritatea. A[a seformeaz` ascensiunea genera]iilor: tat`lpleac`, fiul merge \nainte. Devine capul, cândnu fusese decât mâna. Trebuie s` tr`iasc`, s`lupte singur, \n deplin` mul]umire.

111

Irene nu ezit` s` accepte postul care i seoferi, f`r` s` ]in` seama de amorul propriu;v`zuse de mai multe ori la Aulnes familiaBongard, care era legat` de familia des Landes.

S` intre din nou \n cercul celui pe care-liubea \nc`, aprindea \n ea o lic`rire desperan]`. |n adâncul gândurilor sale, de[i onega, cultiva o mic` floare \n \ntuneric... s` seapropie iar de Aulnes... s`-l revad` pe Jean-Jacques!

Pentru c` destinul \i oferi acel loc, nu-lrefuz`.

Afl` \n acela[i timp despre na[tereaChristinei, prezen]a feti]ei la castel [isepararea cuplului.

Triste]ea \i fu imens`.Va avea oare curajul s` locuiasc` atât de

aproape?Dragostea nefericit` tr`ia \n ea cu atâta

intensitate!|[i exprim` cu sinceritate temerile doamnei

de Bongard, care o primise mai curând ca peo prieten`, decât ca pe o angajat`.

112

– R`mâi lâng` mine, Irene. |ntr-o zi, te veivindeca. Aici te afli la prieteni adev`ra]i, carete \n]eleg [i te vor ajuta. Doamna des Landesm-a informat despre ne\n]elegerea care aexistat \ntre tine [i Jean-Jacques. |n ne[tiin]ata, ai creat cu stâng`cie o situa]ie penibil`.Crede-m`, nu trebuie s` mergi \mpotriva firii.E[ti tandr`, delicat`, rafinat`, dar se pare c`aceste calit`]i naturale te fac s` ro[e[ti [iascunzi totul sub o masc` de r`ceal` [iindiferen]`. Cum s` nu se fi \n[elat Jean-Jacques!

Irene nu-[i st`pâni lacrimile.– Sunt pedepsit` din plin, doamn`. Ce va fi

via]a mea pe viitor? |l iubesc \nc` pe Jean-Jacques [i suf`r atât de mult s`-l [tiunefericit, când eu voiam s`-mi consacru via]afericirii sale.

– Recap`t`-]i curajul. E[ti tân`r`. Vei maiiubi, iar de data aceasta cu simplitate.Demonstra]iile de prietenie [i de dragoste nusunt vinovate decât dac` nu sunt sincere. Esteo gre[eal` s` min]i, chiar ascunzând,

113

diminuând sentimentele, ca [i dimpotriv`,dac` asemenea foarte multor fiin]e, seexagereaz` din interes for]a dragostei lor.

Irene sim]i o trist` pl`cere auzindvorbindu-se despre durerea sa. Se l`s`convins`.

Dup` câteva s`pt`mâni, cei doi copii, René,\n vârst` de unsprezece ani [i Annette de [aseani, \[i adorau \nv`]`toarea care [tia s`-iinstruiasc` atât de bine f`r` s`-i plictiseasc`...[i \ntr-o zi, Irene se \ntoarse la Aulnes.

Cum oare s` se sustrag` unei obliga]ii,pentru c` era vorba s`-[i conduc` elevii la opetrecere pentru copiii, dat` \n onoareaChristinei?

Când Irene ]inu feti]a \n bra]e, nu-[i puture]ine lacrimile. C`ut` pe tr`s`turile de copilexpresiile tat`lui.

Doamnei des Landes \i fu mil` de aceast`durere mut`.|ntotdeauna p`trunsese foartebine gândurile tinerei! |i vorbi \ncet despregreaua \ncercare prin care trecea: fiul disperat\i era departe.

114

{i Irene \[i uit` durerea pentru a o consolape cea a mamei. |n dragostea sa devenit`mistic`, atât era de f`r` speran]`, se gândi c`era de datoria sa s` fac` tot ce putea pentru ao aduce pe mam` \napoi acas`.

|ncerc` s` afle dac` aceasta d`duse vreoveste. Dar, la castel, nu se [tia nimic despretân`ra femeie. Se f`cuser` cercet`ri pentru a ise anun]a moartea m`tu[ii d'Ermonte a c`reisingur` mo[tenitoare era, dar \n zadar, fie c`nu putuser` \ntr-adev`r s-o g`seasc`, fie c`p`strase inten]ionat t`cerea.

{i Irene se gândi cu [i mai mult` triste]e c`[i Jean-Jacques \[i abandonase copilul.

Treptat, via]a domni[oarei Monsabré seschimbase. Irene s-ar fi sacrificat cu bucuriepentru oricare dintre acele fiin]e care tr`iau\n jurul ei, \n acea lume care se limita lac`minul familiei Bongard [i la castelul dinAulnes. Doar acolo se sim]ea p`truns` defarmecul naturii care-i p`rea diferit`,str`b`tut` [i sc`ldat` de efluvii necunoscute.

115

Nu se mai sim]ea constrâns`. Mergea sprefiecare oferindu-[i devotamentul, tandre]ea,zâmbetul... vocea frumoas` [i cald`, care eraun balsam pentru inimi.

Tr`ia astfel, f`r` s` doreasc` altceva.|ntr-o sear`, Irene preda o lec]ie de istorie

celor doi copii. Sunetul claxonului uneima[ini pe care o cuno[tea bine, o \ntrerupse.Era limuzina doamnei des Landes. Uimit`,deoarece contesa nu trebuia s` vin` \n acea zi,iar domnul [i doamna Bongard ie[iser`, serepezi pe palierul de la intrare. Doamna desLandes urc` \ncet treptele [i respira]ia saneobi[nuit de sacadat` tr`da \ngrijorarea.

Vorbi imediat, f`r` preambul:– Jean-Jacques se \ntoarce. Va fi aici mâine.

O telegram` din Paris \mi anun]` sosirea sa.Irene deveni palid` [i trebui s` se rezeme

cu spatele de perete, atât de sl`bit` se sim]i.– Se \ntoarce! Singur, doamn`, sau cu

Claire?– Singur. {tii c` n-am avut ve[ti de la el de

dou` s`pt`mâni. Dar o scrisoare primit` \n

116

aceast` diminea]` m` anun]` c` a p`r`sitbrusc Corsica, unde se stabilise, dup` ceaflase de la servitori c` so]ia sa se \ntorseseacas` pentru câteva ore. La Paris n-a putut aflanimic despre Claire [i vine la Aulnes pentru ane consulta asupra a ceea ce trebuie s` fac`...[i mai ales pentru a o vedea pe Christine! Areun presentiment sumbru. Noaptea, \nco[maruri i se pare c`-l strig` Claire.Scrisoarea este foarte trist`. Acum o or`,aceast` telegram` mi-a confirmat sosirea sa cutrenul de mâine diminea]`.

Irene \ntreb`, \n timp ce tr`ia nenum`rateemo]ii:

– {tie c` sunt aici, c` v` v`d deseori? {tie c`vin la castel?

– Draga mea copil`, [tie doar c` e[ti\nv`]`toare la doamna de Bongard. |ncoresponden]a noastr`, nu i-am vorbit despretine. N-ar fi folosit decât la a-i face r`u.

– Ave]i dreptate, doamn`.– De aceea, am venit s`-]i spun c`, f`r`

\ndoial`, este de preferat s` renun]i s` vii s`

117

m` vezi, pân` la noi ordine... [i cum trebuies`-i conduci mâine pe copii la mine, n-aveamtimp de pierdut pentru a te anun]a.

– Sunte]i bun`, doamn`... \ntotdeaunabun` cu mine.

– Draga mea Irene, nu vreau s` suferi maimult, nici el, de altfel. Se [tie vreodat` dac` oiubire este moart`?

Irenei i se p`rea c` totul se n`ruia \n juruls`u. Ah! se credea foarte tare când Jean-Jacques era departe! Dar acum, gândindu-se c` va fi la Aulnes [i c` ar putea s`-l \ntâlneasc`, asta o tulbura! |l va evita? Vaavea t`ria s` par` indiferent`? Sau dimpotriv`,va vrea s` revin` asupra trecutului?

Nu, nu, nu avea dreptul! Chiar dac` Jean-Jacques n-o mai iubea deloc, p`straseprobabil vreo amintire adormit`, nu trebuia s-o re\nvie. Tân`rul b`rbat se va consacra\ntru totul so]iei sale, acelei s`rmane Clairecare... cine [tie, poate era mai nefericit` decâtea \ns`[i.

118

A[a c`, Irene se resemn`, \nc` o dat`, s` sesacrifice. Ce o costa cel mai mult, fu c` n-omai vedea pe Christine. |ntreg cortegiul degânduri triste ap`ru din nou. |n lini[teanop]ii, când insomnia o f`cea \n modirezistibil s` deschid` ochii, [i-l imagina peJean-Jacques la c`p`tâiul fiicei sale. Vedeachipul b`rb`tesc aplecându-se asupracopilei... gura atingând fruntea fermec`toare,obrajii m`t`so[i, ca [i când ar fi mângâiat-o ea\ns`[i cu buzele. Era descump`nit` [i plângeamult.

119

Capitolul 7

Se f`cuser` dou` s`pt`mâni de cândvicontele des Landes era la Aulnes, când \ntr-o zi, Irene primi o scrisoare a c`rei adres`[i al c`rui scris \i erau necunoscute. Ezit`\nainte s-o deschid`. Plicurile vorbesc \naintede a-[i dezv`lui con]inutul: parc` gânduriletrec prin hârtie [i ajung deja s` ating`creierul. Bucurie? Triste]e? Oare ce vor aduce\n suflet acele rânduri misterioase? Un scrisdrag este un zâmbet prietenesc... caracterelestr`ine sunt \ntotdeauna o team`, onelini[te...

120

Iat` de ce Irene pip`i câteva clipe aceast`scrisoare \nainte de a se hot`r\ s-o deschid`.

|n sfâr[it, st`pânindu-[i b`t`ile inimii, citi:

"Domni[oar`, v` scriu aceste cuvintepentru a satisface dorin]a unei muribunde.Sunt infirmier` la clinica F... din Paris. De os`pt`mân`, o \ngrijesc pe doamna Claire desLandes, lovit` de o dubl` pneumonie. M-af`cut s` jur c` v` anun], doar pedumneavoastr`, \nainte ca so]ul s`u s` afleceva. |n plus, nu [tie unde este. A fost plecat`s`-l \ntâlneasc` \n Corsica. A fost obligat` s`-[i\ntrerup` c`l`toria, deoarece a fost doborât`de febr`. Cu mare greutate a ajuns la Paris [i afost primit` aici. {ti]i, domni[oar`, c`bolnavilor le place s`-[i deschid` sufletul...asta le u[ureaz` pu]in suferin]a fizic`: doamnades Landes mi-a f`cut unele confiden]e... N-a\ndr`znit s` se \ntoarc` acas`, ne[tiinddispozi]iile so]ului s`u \n ceea ce o privea. Defapt, dore[te cu ardoare s`-l revad` [i s`-iob]in` iertarea, deoarece simte c` va muri... {i

121

mi se rupe inima auzind-o strigându-[i fiica \ndelir...

Mi-a vorbit foarte mult despredumneavoastr`. "|mi pun toat` speran]` \ndomni[oara Monsabré, mi-a spus. Te implor,cheam-o [i s` vin` mai \ntâi singur`..." {tiamdoar c` locuia]i la Tours, domni[oar`. Mi-autrebuit mai multe zile de demersuri pentru av` afla adresa [i de aceea v` spun acum s` v`gr`bi]i: nu trebuie s` ajunge]i prea târziu...!

Trebuie s`-i da]i bolnavei care sufer` atâtde mult bucuria suprem` de a-[i s`ruta copilul[i de a muri \n bra]ele so]ului s`u. Nu m`\ndoiesc de noble]ea sufletuluidumneavoastr`, domni[oar`, [i v` a[tept câtmai curând.

Considera]i-m` a dumneavoastr` devotat`,Jenny Marquet"

Irene nu avu nici o secund` de ezitare.Era singur`, doamna de Bongard fiind

plecat` \n acea zi, \nc` de diminea]`, s`-i duc`pe René [i pe Annette la o prieten` pe o

122

proprietate din Amboise, unde avea loc opetrecere pentru copii.

O anun]` pe camerist` c` era obligat` s`lipseasc` [i-i l`s` o scrisoare explicativ`baroanei.

|[i preg`ti \n grab` o mic` valiz`; \n aceaclip`, singura sa inten]ie era s` ia primul trenspre Paris, unde murea so]ia lui Jean-Jacques,unde o chema Claire.

Dar, când fu afar`, cu micul bagaj \n mân`,\i d`du [oferului adresa castelului din Aulnes.

Era miezul zilei.Familia des Landes era la mas` când Irene

ajunse la castel. A[a c` fu cuprins` de team`.Oare pe cine trebuia s` cheme?

Cu Jean-Jacques voia s` vorbeasc`; i sep`rea c` ar fi [tiut s` g`seasc` vorbele pentrua-i anun]a vestea, a-i explica lucrurile,domolindu-i durerea.

Dar trebuia s` i se adreseze mai \ntâidoamnei des Landes.

Totu[i, nu avu r`gazul s` se gândeasc` multtimp; l`tratul unui câine \i semnal` prezen]a,

123

\n timp ce pasul s`u f`cu s` scâr]âie pietri[ulde pe alee, când se apropie de scara de laintrare.

– Ei bine! ce este, Negro? Vrei s` taci? spuseo voce binecunoscut`, \n timp ce \nsu[i Jean-Jacques ap`ru la fereastra sufrageriei.

Irene se opri pe loc, \ncremenit`. A[tept`câteva secunde la u[`. Dar un servitor \naint`[i o introduse \n`untru.

Doamna des Landes, stupefiat`, \ntreb`\ncet:

– Domni[oar` Irene... la ora aceasta... I s-a\ntâmplat ceva doamnei de Bongard?

Irene f`cu semn din cap c` nu asta era, [iprivirea i se a]inti asupra lui Jean-Jacques.

|n acea clip`, tân`rul b`rbat se apropie dedomni[oara Monsabré [i cu o voce f`r`inflexiuni, murmur`:

– Oricare ar fi vestea pe care o aduci,vorbe[te, te implor, domni[oar`.

Irene \ncerc` s` zâmbeasc`.– Este o scrisoare... \n leg`tur` cu Claire...

cu doamna... \n sfâr[it, cu mama Christinei...

124

este pu]in suferind`.... \n sfâr[it, ar trebui s`mergem s-o vedem...

Se bâlbâia. Nu putu spune mai mult. Acum,pe fa]` \i curgeau lacrimi. La cap`tulputerilor, lu` din po[et` scrisoarea pe caretocmai o primise [i i-o \ntinse lui Jean-Jacques.

O t`cere \ngrijor`toare domni \n timp cevicontele parcurgea rândurile. Irenei \i eraciud` pe ea, \[i repro[a brutalitatea gestului!Ea care venise s` atenueze lovitura pe carevenise s-o dea \n inima b`rbatului, nu putuse,nu [tiuse s` fie decât un mesager crud.

Dar, aparent, Jean-Jacques \[i reg`si calmul.Când termin` de citit, trecu foile p`rin]ilor

s`i. Apoi se adres` Irenei:– Pe tine te cere "EA"... vei refuza s` m`

\nso]e[ti?|n loc de r`spuns, Irene ar`t` mica valiz`

pe care o a[ezase la picioare.Contele des Landes nu g`si nimic de spus.Doamna des Landes nu g`si nici ea nimic

de spus.

125

Doamna des Landes o oblig` pe Irene s`m`nânce ceva \n timp ce fiul s`u se duse s`aduc` ma[ina [i Christine era \mbr`cat`.

Se schimbar` pu]ine cuvinte. La ce bun s`vorbe[ti, când trebuia doar s` ac]ionezi?

Dou` ore mai târziu, pe drumul spre Paris,trec`torii, nelini[ti]i [i furio[i, se d`deau \ntr-o parte repede la trecerea unei ma[inicare p`rea c` \nghite spa]iul. |n limuzinamare, la volan, Jean-Jacques mergeanebune[te.

Pe bancheta din spate, Irene, t`cut`, o ]ineape genunchi pe micu]a Christine, careadormise.

Claire \i zâmbi infirmierei [i \[i a[ez`cuminte capul pe pern`.

Febr`? Nu, [tia bine c` nu mai avea. Inima\i b`tea atât de slab, \ncât se \ntreba cum maiputea tr`i \nc`. Mâinile sl`bite r`m`seser`reci. Se sim]ea atât de obosit`, \ncât ar fi vruts` doarm` pentru totdeauna.

Totu[i, \[i re]inea sufletul: trebuia s` mair`mân` acolo câtva timp, prizonier al trupului.

126

Privea cu \nc`p`]ânare u[a. A[tepta...a[tepta... ner`bd`toare, dar sigur` c` dorin]a ise va \mplini. Brusc, ochii i se luminar`, apoise umplur` de lacrimi. Vru s` se ridice \ncapul oaselor, dar infirmiera o oblig` s`r`mân` \ntins`.

Dar u[a aceea, materie inert` pe care voin]asa p`rea c` o animase, se \nvârti \ncet \nbalamale [i ap`ru Irene.

Claire \ntinse bra]ele spre ea.|n acea clip`, cele dou` femei care

suferiser` atât de mult [i una [i cealalt`, celedou` fiin]e sensibile care iubiser` acela[ib`rbat, una cu sim]urile, cealalt` cu inima [ira]iunea, schimbar` un s`rut care le contopigândurile \n acela[i avânt de generozitate, decedare [i de iertare.

Irene era for]a milostiv`, aplecat` asuprasl`biciunii. Debordând de energie fizic`,p`trunse cu privirea ochii mari, str`lucitori,pierdu]i \n adâncul orbitelor [i care o priveaucu intensitate.

127

giannijollys

Mai \ntâi schimbar` cuvinte banale, dar cepu]in` importan]` aveau vorbele cândsentimentele erau la unison!

– Mica mea Clairette, ce fericit` sunt s` teg`sesc!

– Ce bun` e[ti c` ai venit!Un fel de pudoare le f`cu s` evite \nc`

subiectul la care se gândeau amândou`.Irene ]inea \n mâinile sale calde bietele

degete transparente.Avu imaginea Clairei d'Ermonte vesel` [i \n

deplin` s`n`tate, a aceleia care o ironizase \nparcul din Aulnes... Dar alung` acea amintire,ru[inat` de evocarea acelei clipe...

Claire \i explic` greu actele sale din trecut.Vocea \i era r`gu[it`. Era obligat` s` se

opreasc` des, pentru a-[i rec`p`ta respira]ia.– Irene, trebuie s` m` ier]i pentru tot r`ul

pe care ]i l-am f`cut... Oh! da, iart`-m`. Amac]ionat din nep`sare, din cochet`rie... [i deasemenea din orgoliu... Nu [tiam! Dar am fostatât de crunt pedepsit`! Dac` ai [ti via]a pecare am dus-o de doi ani...! Irene, voi muri.

128

Asta este sigur... Este foarte bine a[a, pentruc` ]i-am luat locul lâng` Jean-Jacques. |]i\napoiez acest loc de so]ie [i mam`. Sunte]idemni unul de altul. Vreau s` fi]i ferici]i. Nu...nu protesta. Este dorin]a mea de muribund`,este testamentul meu!

Cu greutate \n respira]ie, se opri câtevaclipe. Dar v`zând \ngrijorarea Irenei, f`cuapel la puterea care-i mai r`m`sese, pentru acontinua:

– N-am spus totul \nc`... Irene, ]i-o\ncredin]ez pe fiica mea... Spune, oh! spunec` o ve]i pune laolalt` cu copii pe care \i ve]iavea... o ve]i iubi la fel!

– Clairette, nu spune prostii! Haide, te veivindeca. Te vom \nconjura cu atât de mult`afec]iune, \ncât boala va trece.

Te vei \ntoarce pur [i simplu acas` cu so]ul[i cu copilul t`u.

Claire o \ntrerupse cu un adorabil zâmbetsupraomenesc.

Doar copiii mici [i muribunzii zâmbesc \nacest mod. F`r` \ndoial` observ` la fel partea

129

de dincoace [i aceea de dincolo; de undevenim... [i unde ne ducem...

Aceast` percep]ie a invizibilului d` buzelor,str`lucirii ochilor, \ntregii fizionomii, oexpresie inexprimabil`.

– S` m` vindec? spuse Claire. Nu, Irene.Pentru mine, s-a terminat. |]i repet c` \]i\napoiez locul pe care ]i l-am luat... A[adar,\mi promi]i? |mi juri... pentru Christine?

– |]i promit tot ce vrei, draga mea.Apoi, \ncet, aplecându-se mai aproape de

chipul palid, cu o voce st`pânit`, ca [i când setemea s` nu produc` o emo]ie prea violent`,spuse:

– Clairette, surioar`... Christine este aici...cu Jean-Jacques...

– A[adar, m-a iertat! bâigui Claire.Lacrimile \i alunecau de-a lungul fe]ii

str`vezii. Fu curpins` de hohote convulsive.– Dumnezeule, gândi Irene cu team`, dac`

va muri deja?|i tampona tâmplele pe care ap`ruser`

pic`turi de transpira]ie. Lini[tit` câteva

130

secunde, tân`ra femeie zâmbi iar. Foarte\ncet, dintr-o suflare, spuse ca [i cândr`spundea gândului Irenei:

– Nu, Irene... nu mai suf`r... dimpotriv`,acum \n mine totul este calm, senin`tate,chiar bucurie... M` simt sc`ldat` \ntr-o lumin`imens`... este suprema fericire... Du-te [iadu-i!

***

{i Claire \[i strânse copila la pieptulscofâlcit pe care respira]ia aproape nu-l mairidica.

Uimit`, feti]a o privea cu team` pe aceadoamn` foarte palid`, pe care n-o v`zuseniciodat` [i care o acoperea cu mângâieri.

O luar` foarte repede, pentru a nu sesperia, apoi Jean-Jacques r`mase singur cuso]ia sa.

131

|n acea clip`, cei doi so]i fur` uni]i cum nufuseser` niciodat`, cu gândul contopit \naceea[i sublim` \n]elegere a vie]ii omene[ti.

Fiin]a care moare, are probabil darul de ap`trunde \n suflete, deoarece este deja pejum`tate eliberat` de materie.

Un mister al acestui minut, hotar \ntremoarte [i via]`! Trecerea inexplicabil` de laexisten]a material` la existen]asuprap`mântean`! |ncoronare a eforturilor [iluptelor! De ce trebuie s` ne \nconjur`m cuspaime, pentru c` este probabil satisfac]ialiber` a Gândirii pure!

Claire \[i \ndeplinise destinul: trecerea prinaceast` lume a s`rmanei fiin]e nici nu fuseseinutil`, pentru c` f`cuse s` se descopere unul\n fa]a celuilalt, dou` suflete care seascundeau!

Muri a doua zi, cu zâmbetul pe buze, ca [icând ar fi tr`it... numai \n lumin`, asemeneanumelui s`u!

132

Capitolul 8

Via]a continu` f`r` vreo schimbareaparent`, cum un pârâu \[i continu` cursulnatural dup` ce mâna unui copil i-a \ncre]itsuprafa]a aruncând o piatr`.

Jean-Jacques acceptase administrareap`mânturilor [i a averii p`rin]ilor s`i,deoarece contele \mb`trânea, se \ncovoia totmai mult pe m`sur` ce micu]a Christinecre[tea: când arbu[tii tineri trag sevap`mântului, trunchiurile b`trâne de al`turicrap` [i sec`tuiesc.

Vicontele \[i rec`p`t` treptat energia, cuacea u[oar` melacolie, urm` a \ncerc`rii.

133

Se gândea la Clairette cu o pl`cut` emo]ie[i nu p`strase despre ea decât amintiripl`cute. Uneori vedea \n ochii fiicei saleflac`ra foarte ardent` care str`lucise \n cei aimamei sale. Dar \n copila sa exista deasemenea atavismul for]ei neamuluiDartingue de Fronsac, \mbinat cu onestitateaneamului des Landes [i tat`l nu se \ngrijora,sigur c` educa]ia va dezvolta acea mo[tenirefavorabil`.

Jean-Jacques o rev`zu pe Irene de maimulte ori.

Rela]iile dintre conte, contes` [i familiaBongard erau foarte strânse. Copiii se\ntâlneau \n fiecare s`pt`mân`. Annette seamuza cu Christine [i f`cea pe sora mai mare.

A[a c` tinerii trebuia s` se g`seasc` deseoriunul \n prezen]a celuilalt.

Când erau singuri, \ntre ei se l`sa t`cerea.Privirile se \ntorceau [i se desp`r]eau jenate.

{tiau foarte bine c` gândurile lor se\ntâlneau asupra imaginii Clairei, dar o for]`ciudat` \i \mpiedica s` vorbeasc`. Mica

134

moart`, a c`rei ultim` dorin]` fusese s`uneasc` cele dou` fiin]e, era \ntre ei ca unobstacol. {i tocmai acea dorin]` a disp`ruteiera cea care-i \ndep`rta unul de altul.

Jean-Jacques [i Irene \[i spuneau fiecare:"Nu vreau ca dragostea s` fie o datorie,\ndeplinirea unui jur`mânt... |i dator`m \ntr-adev`r aceleia care ne-a desp`r]itodinioar` s` realiz`m o c`snicie \n care n-amaduce decât o rezerv` reciproc`..."

{i lunile trecur`, iar temerile, \ncrederea,speran]a [i nelini[tea \[i disputaser` rând perând inimile celor dou` fiin]e sincere.

|ntre Dieppe [i Saint-Valery-en-Caux, coastaNormandiei era t`iat` \ntr-un mod atât dearmonios, \ncât ochiul \ncântat, nu obosea s`priveasc`. Drumul \ngust se desf`[ura [i[erpuia, ascunzând [i descoperind brusc marea,traversând mici regiuni, locuri de prospe]ime [ide \ncântare: Pourville, Varengeville, Saint-Marguerite, Saint-Aubin-sur-Mer,Veules-les-Roses, tot atâtea oaze \n care aivrea s` te stabile[ti pentru un timp!

135

|ntr-o dup`-amiaz` cald` de iulie, dou`automobile care p`reau s` se urm`reasc`,alergau de-a lungul acestui drum pitoresc.

Prima dintre aceste ma[ini, o limuzin`elegant`, era ocupat` de contele [i contesades Landes [i doamna de Bongard. A doua, unautomobil mare, sport, decapotabil, eracondus` de Jean-Jacques. |n spatele lui, Irene[i cei trei copii se a[ezaser` ca \ntr-un cuib.

Cele dou` familii se duceau s`-[i petreac`lunile de var` la "Vila Valurilor". Familia desLandes ocupa primul etaj, \n timp ce doamnaBongard se instal` la al doilea.

Irene se propuse ca "paznic al dormitoruluicomun" [i trei p`tu]uri fuseser` urcate \ncamera sa.

Vacan]a se organiza plin` de fermec`toareneprev`zuturi.

Toate for]ele reveneau \n ambian]a pl`cut`a acestei vie]i \n armisti]iu cu existen]aobi[nuit`, al c`rui timp p`rea s` lase de-oparte orice necaz, orice munc`, orice grij`...perioad` \n care fiin]a obosit` de luptele din

136

timpul anului, aduna noi provizii de energiefizic` [i moral`.

Fiecare \[i aranja zilele dup` gustul s`u,dup` vârsta [i cerin]ele temperamentului s`u.

Orele de odihn` grupau cele dou` familii.Excursiile le f`ceau cu to]ii [i deseori se aflaupe plaj`, \ntr-un col] mai pu]in frecventat, laora pl`cut` a apusului.

Se tr`ia dup` bunul plac, izolându-te sau\mpreun` cu ceilal]i, dup` dorin]`.

Irene [i Jean-Jacques \[i reluar` discu]iilede odinioar`. Tân`ra nu mai lupta \mpotrivaiubirii, care acum i se citea pe fa]`. Se temeadoar c` nu mai era iubit`, deoarece Jean-Jacques nu-[i re\nnoise m`rturisirile dintrecut. Comportamentul s`u era deseoricapricios fa]` de Irene. Se str`duia s-ostudieze pe tân`ra fat` "cu sânge-rece",pentru c`, f`r` s` vrea, \n ciuda afirma]iilormamei sale, \n minte \i persista o \ndoial`;Irene era s`rac`. Dac` urm`rise un scopinteresat apropiindu-se de familia des Landes?Exist` fiin]e destul de perverse pentru a se

137

str`dui s` cucereasc`, timp de mai mul]i ani,doar pentru o situa]ie material`.

Aceast` ipotez` \i revenea \n minte cu\ntreruperi, asemenea unui acces de febr`.

Totu[i, totul i se p`rea mai simplu la Irene.|i vedea via]a la lumina zilei... via]a serioas`,activ`, curajoas` [i devotat` tuturor. |nfrumuse]a tot ce atingea [i aducea bun`dispozi]ie \n inimi când trecea. O vedea lâng`copii, indulgent` la sl`biciunile lor, [tiind s`-i intereseze [i s`-i amuze mereu. Iar cândse ocupa de Christine, \i ghicea emo]ia dinmi[carea mai precipitat` a pieptului. Când secredea singur` cu feti]a, o alinta \ndelung, os`ruta cu \nfl`c`rare, avea pentru ea cuvintede mam` \ntru totul fericit`.

|ntr-o zi, Jean-Jacques care tocmai venea peplaj`, o v`zu astfel, ]inând-o pe Christine pegenunchi.

Annette [i René se jucau la câ]iva pa[i deea.

Christine, mai mic`, obosit`, veni s` serefugieze lâng` Irene, care citea. |[i pusese

138

bra]ele roz [i durdulii \n jurul gâtului\nv`]`toarei. |i spunea \n limbajul copil`resc:

– M` s`ru]i ca mama Annettei... Poate c` tue[ti mama mea? |n acest caz, de ce nu mi-ospui? Pot s`-i chem pe "tata", "bunicul", deasemenea "bunica", dar n-am spus niciodat`"mam`"...

– Draga mea, \ngera[ule, mama ta adev`rat` aplecat \ntr-o lung` c`l`torie... ]i se va explicaatunci când vei fi mai mare. Iar eu sunt a doua tamam`... [i te iubesc, te iubesc... ca pe fiica mea.

– |n acest caz, mai alint`-m`, vrei?{i Christine, care o tutuise instinctiv, se

cuib`ri lâng` um`rul Irenei [i adormi.Jean-Jacques auzise acest scurt dialog, f`r`

ca Irene s`-l observe. Se apropie, foarteemo]ionat.

Irene ridic` ochii spre el, dar nu f`cu nici omi[care, pentru a nu deranja copila. Continuas-o legene cu afec]iune matern`.

– Mul]umesc, mul]umesc Irene, c` e[ti atâtde bun` cu micu]a mea... spuse Jean-Jacquessimplu.

139

Ca [i când nu auzise, tân`ra f`cu un u[or"sst" care \nsemna: "S-o l`s`m s` doarm`... iarnoi ce nevoie avem s` vorbim?"

Jean-Jacques se \ntinse la picioarele sale.Contemplar` amândoi \ndelung marea, calm`\n acea zi, ca inimile lor lini[tite.

Aceste scene se repetar` deseori. |n natur`comunicau, gândeau la fel. |ntrevederile lordevenir` mai familiare, mai intime.

Frumuse]ea Irenei devenise maistr`lucitoare, deoarece vibra \n centruldragostei sale. Un strig`t de recuno[tin]` i seridic` din inim` spre Clairette care o legase s`\ndeplineasc` o datorie atât de pl`cut`:datoria de a iubi.

|ntr-o zi, constatau \mpreun` pe tr`s`turilecopilei o expresie familiar` odinioar` la mam`[i, \n acea clip`, \ndr`zneau s` evoce tottrecutul. Exist` anumite cuvinte, fraze de carenu trebuie s` te temi c`, exprimate, distrugvraja, care continu` magia creat` deimagina]ia ce deformeaz` adev`rul omenesc.

140

Acum, tocmai amintirea Clairei, explicareaactelor fiec`ruia, tot acest adev`r gol-golu], \iapropia, le unea sufletele \n aceea[irespira]ie.

Vara trecea.Jean-Jacques nu se putea hot`r\ s`

rosteasc` m`rturisirea categoric`. Examina,examina \nc` sublima statuie care prindeavia]`. |i pl`cea s` descopere \n Irene fiin]asuperioar`, cu sentimente puternice, adâncica infinitul, pe care o c`utase. Masca \i c`zusepentru a descoperi o surs` inepuizabil` desensibilitate [i \[i dorea s` se a[eze \ngenunchi pentru a cere iertare.

Da, era sigur c`, dac` ar cere un s`rut,Irene i l-ar fi acordat.

141

Capitolul 9

Evenimentele iau asupra lor luminareainimilor. Pân` la urm` totul se descoper`, sedezv`luie. Iat` de ce singurul mijloc de a fifericit, este s` ai con[tiin]a curat`.

Jean-Jacques \[i continuase specula]iile laBurs`, \n care se l`sase antrenat la Paris. Decând tat`l s`u \i cedase puterea, se angajasemai mult ca \nainte, plasând \n valoribeneficiile veniturilor de pe p`mânturi. Asta \id`dea o preocupare permanent`. Chiar [i \nacea perioad`, \n care gândurile \i p`reaucomplet absorbite de Irene, corespondase \n

142

fiecare zi cu agentul s`u de schimb. Consulta\n fiecare clip` cotele... [i deseori o cut` de\ngrijorare \i ap`rea pe frunte.

|ntr-o diminea]`, dup` ce-[i citicoresponden]a [i ziarele, se gr`bi spre mamasa:

– Mam`, spuse, trebuie s` plec la Paris.Afaceri complicate necesit` prezen]a mea.

Trebui s` r`spund` \ntreb`rilor contesei, s`m`rturiseasc`... crahul unui mare bancherparizian, \i punea averea \n pericol!

Mai \ntâi, doamna des Landes, care nub`nuise nimic, nu se nelini[ti prea mult.

– Exagerezi copilul meu. Pierderea câtorvamii de franci nu ne va ruina.

– Mam`, am fost foarte imprudent... am datdrept garan]ie propriet`]ile [i chiar castelul...mi-e team`.

De data aceasta, doamna des Landes fucuprins` de nelini[te. Obi[nuit` cu luxul, \[iimaginma cu greu mediocritatea.

Totu[i, vru s`-[i lini[teasc` fiul.– S` nu disper`m \nc`, fiule. Du-te.

143

Pleac` imediat. Vei aranja lucrurile pe loc.Jean-Jacques era \ngrijorat mai ales pentru

ai s`i. Evident, riscase \n mod incon[tient,f`r` s`-[i dea seama de rezultatulplasamentelor. {i iat` c` evocarea ruinei, \lumplea de veselie.

Trebuia s` alunge sentimentul de egosim,pentru a nu se bucura.

Da, s`rac, nu mai avea s`-i dea celei care \iva fi so]ie decât curajul s`u [i cum \[i va striga\n acea clip` dragostea atât de puternic`!

– Iat` inima mea! Iat` bra]ele care suntdestul de puternice pentru a câ[tiga o nou`avere, dac` am \ncrederea [i dragostea ta!

Da, ar da toate bog`]iile din lume pentrucertitudinea de a fi iubit pentru el \nsu[i, f`r`calcul.

Dar nu era singur \n joc. Trebuia s`ac]ioneze pentru p`rin]ii s`i. |[i dest`inuigândul ascuns doar doamnei de Bongard,care-l trata ca pe un "copil mare" [i-i promisetotu[i s`-l ajute s-o cunoasc` mai bine peIrene, de care nu voia s` se \ndoiasc`.

144

Irene fu foarte mirat` s`-l vad` pe Jean-Jacquesplecând "\ntr-o c`l`torie de afaceri" chiar \n clipa\n care p`rea c` se apropiase iar de ea.

Oare unde se ducea astfel?A[adar, se plictisea \n acel col] fermec`tor,

\n care ea ar fi fost de acord s` tr`iasc` mereu,cu condi]ia s`-i fie al`turi. Totu[i, \i zâmbimamei sale care-l \ncuraj` [i-i spuse cuvintede speran]`.

A[adar, era un mister?Irene sim]i c` era ]inut` \n afara unui secret

de familie. Nu era decât o str`in`,\nv`]`toarea! Izolarea sa moral` i se p`runem`rginit`.

Iar singur`, foarte singur`!Totul va fi din nou pentru ea dezam`gire,

umilin]`, mâhnire?Cu toate acestea, Christine se prinse de ea

\n timp ce cu mâna micu]`, \i trimitea s`rut`ritat`lui s`u care urca \n ma[in`... iar Irenei i sep`ru c` Jean-Jacques o \nv`lui \ntr-o privireplin` de dragoste, c` vocea \i tremura pu]incând \i spuse:

145

– }i-o \ncredin]ez pe fiica mea... Pe curând,pe foarte curând!

Tân`ra nu [tia ce s` mai cread`.|ndat` ce Jean-Jacques fu plecat, se izol` \n

camera sa [i l`s` lacrimile s` curg`.A doua zi trecu \n \ngrijorare.Doamna des Landes era atât de preocupat`

\ncât Irene nu \ndr`zni s`-i vorbeasc`.Pentru a se distrage de la fr`mânt`rile sale,

Irene se refugie lâng` copii. To]i p`reau c` oevit`.

Nu se putu apropia \n acea sear` nici dedoamna de Bongard, pân` la cin`, care sederul` trist. Conversa]ia lâncezea.

Contele crezu c` fiul s`u plecase la Aulnespentru vreun motiv oarecare [i nu ceru nici oexplica]ie. Calit`]ile sale intelectualesl`biser`.

Mai trecu o noapte. Irene nu putu s`doarm`.

Se ridic` tot timpul [i se duse s` vad` dac`micu]ii se odihneau bine. Se opri lâng`p`tu]ul Christinei: s-ar fi spus c` se roag` \n

146

fa]a unui \nger, implorându-l s` veghezeasupra lui Jean-Jacques [i asupra dragosteisale.

Apoi se rezem` cu coatele de fereastr`.Marea se afla acolo, la câ]iva metri, calm`,leg`nat` de ritmul universal, reglat \n modmisterios de dirijorul des`vâr[it careconducea elementele.

Zgomotul progresiv [i caden]a resacului \ip`reau suspine ale unor fiin]e diferite,le[inate. Palpita toat`. Sim]i o misterioas`presiune. |[i revedea logodnicul, care o rugas`-i d`ruiasc` buzele, pentru a pecetluijur`mântul de afec]iune.

Ah! cum \n]elegea acum ce suferise tân`rulb`rbat! Cum \[i repro[a acea lupt` cu ea\ns`[i! Cum \l scuza pe Jean-Jacques!

Ochii privir` cerul plin de stele. Totulstr`lucea, totul scânteia.

Natura \ntreag` p`rea s` respire [i s`proclame dragostea.

Irene se sim]i foarte mic`, atât de slab`, atât deneputincioas` \n aceast` splendoare nocturn`.

147

Totu[i, frumuse]ea era ap`s`toare.|nf`[urat` \ntr-un halat alb, istovit` de

suferin]`, fa]a sa mângâiat` de lumina slab` aa[trilor reflecta toate dorin]ele, toat` \nfl`c`rarea[i acea nevoie de a se d`rui [i acel vis de a iubi cupasiune, care-i f`cea inima s` plâng`.

– Dac` era aici! Dac` era aici! murmur`. Dece oare se abandonase de bun`voie \ntr-oadev`rat` stare de catalepsie, \ntre]inut` \nmod stupid pentru o datorie iluzorie?

Evident \[i \nfrânase sufletul [i trupul. Secompar` cu acel fachir pe care-l v`zuse \ntr-ozi la cercul unde \i condusese pe copii.B`rbatul acela, prin voin]`, prin for]` fizic`,reu[ise s`-[i domine trupul, pentru a-l face s`suporte lucruri contrare naturii umane:sp`rgea pahare cu spatele, urca trepte dins`bii t`ioase [i toate aceste exerci]iiincredibile, de-abia l`sau pe piele câteva urmero[ii.

F`cea [i mai mult: reu[ea s`-[i produc` ostare de catalepsie, adic` s` comandereflexelor de respira]ie, celor care fac inima s`

148

palpite [i corpul s` sufere. |n aceast` stare,putea fi \ngropat mai multe ore, timp de zile\ntregi [i s` nu revin` la via]` decât \n clipahot`rât`.

Da, a[a se antrenase [i ea s` nu mai fiedecât o statuie rigid`, insensibil` [i moart`.

Dar se terminase! |ncet, se trezise. Revenisetreptat la via]a real` [i, asemenea fachiruluicare probabil deschidea cu bucurie ochii lalumina soarelui, se \nc`lzea la c`lduradragostei sale.

A doua zi diminea]a devreme, o pândi pedoamna des Landes, pentru a-i cere ve[tidespre Jean-Jacques. |ndat` ce se afl` \nprezen]a contesei, fu frapat` de modificareatr`s`turilor sale.

– Ce ave]i, doamn`? o \ntreb` cu\ngrijorare.

– Sunt pu]in obosit`. Nu-i nimic, spusedoamna des Landes.

Irene nu insist` [i \[i v`zu de ocupa]iileobi[nuite.

149

Dar, la ora prânzului, când intr` urmat` decopii \n sufragerie, o g`si doar pe doamna deBongard, care o \ntâmpin` cu cuvinteprietene[ti, dar triste:

– Bucuria vacan]ei este tulburat`, Irene.Contesa des Landes, deja atât de \ncercat` des`n`tatea so]ului s`u, mai este tulburat` [ide...

– Ce este, doamn`? I s-a \ntâmplat vreonenorocire lui Jean-Jacques?

– Nu! Lini[te[te-te, Irene. Jean-Jacques estecu siguran]` s`n`tos, dar f`r` \ndoial`, aici vafi necesar` o schimbare \n via]a tuturor.

Tonul baroanei era atât de \ngrijorat, \ncâttân`ra fat` se \n[el`.

Imagina]ia sa o lu` razna.Oare ce i se dezv`luia? Dumnezeule, dac`

\[i pierdea locul?{i sim]ul s`u de con[tiinciozitate, c`uta o

gre[eal` pe care o f`cuse. Dar \[i \ndeplinise\ntotdeauna datoria! Oare ce i se putearepro[a? Poate, dragostea sa pentru Jean-Jacques? Da, asta trebuia s` fie...

150

giannijollys

Dup` ce o acceptase, o \ncurajase, doamnades Landes considera cu siguran]` aceast`alian]` imposibil`.

Jean-Jacques n-o mai iubea [i fugise pentrua nu \ndeplini promisiunea pe care probabilClairette i-o smulsese murind.

Ei bine! Oare ce a[teptaser` pentru a i-ospune? Ar fi [tiut s` plece, s` dispar` a douaoar` [i Jean-Jacques ar fi putut r`mâne \nc`minul s`u.

Aceste gânduri trecur` ca un fulger prinmintea tinerei femei... [i nu le putu exprima.

Doamna de Bongard \i \ntinse o telegram`.Irene lu` hârtia [i citi:

"Toat` averea compromis` \ntr-o specula]iegre[it`. |n aceast` sear` voi avea rezultatuldefinitiv: ultimul demers. Orice ar fi, curaj [i\ncredere. Cu afec]iune, vicontele desLandes."

Irene bâigui:

151

– Este un rezultat foarte trist pentru familiades Landes, dar nu \n]eleg de ce ezita]i s`-mi\mp`rt`[i]i aceast` veste nepl`cut`.

– Pentru c`, din aceea[i lovitur` estecompromis [i viitorul t`u, Irene... nu va mai fiposibil s` te c`s`tore[ti cu Jean-Jacques.

– Nu v`d leg`tura pe care o poate aveaaceast` rutin` cu sentimentele mele pentruJean-Jacques, spuse Irene.

– Leg`tura Irene, este c` Jean-Jacques nu-iva mai putea oferi so]iei sale decât o via]`mediocr` de munc` aspr`, c` va trebui s` segândeasc` mai \ntâi la p`rin]ii s`i, la fiic`, [inu \ndr`zne[te s`-]i impun` asta.

Irene \n`l]` mândr` capul. |n ochi \istr`lucea o bucurie supraomeneasc`.

– Ah! exclam`, a[a de pu]in m` cunoa[te]i!Dac` ceva m` desp`r]ea de Jean-Jacques [i pemine, poate tocmai aceast` avere era, acestlux care nu este f`cut pentru mine. Este foartedureros s` sim]i c` \ntr-un gând ascuns, cel pecare \l adori poate s` te cread` dornic` decâ[tig. Dumneavoastr`, care [ti]i tot ce am

152

suferit, ar trebui s` v` da]i seama de ce a[ ficapabil` s` fac pentru fericirea sa [i pentru cap`rin]ii s`-i fie la ad`post de necazuri. Da, \liubesc pe Jean-Jacques... |l iubesc din toateputerile, din toat` fiin]a mea. Dac` este s`rac,cu atât mai bine! Voi merge eu prima spre el.Voi [ti s` g`sesc drumul spre inima sa! Dac`trebuie s` munceasc`, voi munci cu el! Dac`va fi s`rac, voi \mp`r]i s`r`cia cu el. |i voi fiso]ie, prieten`, mam` pentru Christine.Dragostea este un lucru care n-are nimic de-aface cu banii. Numai s` se \ntoarc` mairepede! s`-l v`d, s`-i citesc \n ochi \ncrederea!

Era la cap`tul puterilor. Izbucni \n plâns.Când \n`l]` capul, cu obrajii [iroind de

lacrimi, doamna des Landes era \n fa]a ei.Contesa auzise totul.– De ce oare nu mi-a vorbit \nsu[i

Jean-Jacques? \ntreb` Irene.– Din delicate]e, copila mea. Fiul meu mi-a

spus \nainte de a pleca: "Ce va crede oaredespre mine, c` am a[teptat tocmai aceast`clip` pentru a ne stabili soarta?"

153

Brusc, strig`te de copii \i amintir` tinereifete de datoria sa. De-abia \[i reveni cândmicul René n`v`li \n sufragerie, fluturând otelegram` pe care i-o \ntinse doamnei desLandes.

Irene tremura. Cu siguran]`, era de la Jean-Jacques: oare ce con]inea?

Doamna des Landes \i zâmbi Irenei [i citi cuvoce tare:

"Afacerea aproape aranjat`. Totul merge câtse poate de bine. Voi sosi disear`. Cuafec]iune pentru to]i, Jean-Jacques."

Irene le explica ni[te fraze celor trei copiicare o \nconjuraser`, dar era evident distrat`.Ridica f`r` \ncetare capul, ciulind urechile,p`lea [i ro[ea rând pe rând.

Contesa veni lâng` ea [i o lu` dup` umeri:– Las` astea, Irene. Copiii se pot juca f`r`

tine. Vino cu mine \naintea lui Jean-Jacques.Cele dou` femei ie[ir`, traversar` gr`dina [i

pornir` la drum.

154

– Ah! spuse Irene, cât este de reconfortants` nu-]i mai ascunzi dragostea!

– Da, nu-i a[a? Dar te cuno[team bine,draga mea copil`. {tiam c`-]i fereai privirea [i-]i ascundeai gândurile.

Irene nu-[i putu re]ine un râs fermec`tor.– Totu[i, nu m` puteam arunca prima de

gâtul s`u!– {i de ce nu? Dar acum sunt lini[tit`,

bra]ele voastre se vor deschide \n acela[itimp... când va sosi imediat cu doamna deBongard.

Pe fruntea tinerei ap`ru o cut` demul]umire:

– Ah! Doamna de Bongard s-a dus s`-l ia dela gar`? M`car de nu i-ar povesti scena atât dedureroas` pentru mine... \n care v-am ar`tattoat` puterea dragostei mele!

– De ce s` nu-i povesteasc`, Irene? De-acum, Jean-Jacques trebuie s` citeasc`toate paginile sufletului t`u. {i aceasta estecea mai frumoas`. De ce vrei s` \nchizi iar, debun`voie, aceast` carte splendid`?

155

Cele dou` femei merser` câteva clipe \nt`cere, unite \n a[teptarea c`l`torului, Brusc,se oprir` [i se retraser` pe margineadrumului: \n dep`rtare, un nor de praf anun]ao ma[in`.

Recunoscur` foarte repede ma[ina sportdecapotabil`.

La semnele pe care le f`cur`, automobilulopri.

{i Jean-Jacques o ]inea deja pe Irene \nbra]e, strângând-o lâng` el. Ochii de safir \ip`trunser` privirea.

Murmur`:– Nu te voi mai face s` suferi, iubita mea,

logodnica mea dintotdeauna... so]ia mea!O \mbr`]i[` \ntr-un elan irezistibil: fu

primul lor s`rut de dragoste.

156

EPILOG

Statuia Frumuse]ii p`rea s` se \nfioare subvântul toamnei. Frunzele uscate c`deau,mângâind-o \n trecere [i se \ngr`m`deau \njurul ei, formând un covor de aur.

Irene [i Jean-Jacques se apropiar` cu pa[ilen]i.

Perechea \ndr`gostit` venea s` aduc` unomagiu adev`rului.

Acum, erau acolo, \n picioare, \n fa]aoperei de art` pe care o contemplar` cu\nfl`c`rare.

– |]i seam`n`, este adev`rat! spuse Jean-Jacques. |i v`d expresia privirii: pare s`urm`reasc` un gând interior. Buzele se

157

\ntredeschid ca [i când, realmente, va vorbi. {iaceast` atitudine, cu bra]ele pe lâng` corp, cumâinile deschise \ntinse pentru a chema, aprimi... [i a oferi, \n acela[i timp! Dar tr`ie[te,tr`ie[te cu adev`rat. Ah! cum oare se poate\nfiora astfel materia?

|n fa]a acelui entuziasm, Irene avu o vag`amintire din trecut. Alte cuvinte alelogodnicului s`u de odinioar` \i r`sunar`limpede \n urechi. Oare era acela[i b`rbatcare-[i exprima acum ideile, diferite de celede alt`dat`? Se schimbase ea? |ns`[i lucruriledeveniser` altfel?

|n memorie \i ap`rur` cuvinte care se\ntip`riser` mai fidel decât ar fi crezut. Treab`de subcon[tient. {i cum, de-acum, \ncredin]ainimii so]ului s`u toate senza]iile fiin]ei sale,repet` cu voce tare, ca \ntr-un vis, dar f`r`ezitare, cuvintele pe care Jean-Jacques lerostise \n acela[i loc, \mbr`]i[ând-o pe Claire.

"Dar ce este oare aceast` frumuse]einsensibil` [i crud`, \n care nu palpit` o inim`nici cât \ntr-o statuie? Adev`rata frumuse]eeste cea care tr`ie[te, care vibreaz` [i tresare".

158

Dup` aceast` citare, ad`ug`:– Jean-Jacques, iubitul meu, statuia aceasta

este aceea[i. Frumuse]ea nu s-a schimbat [idragostea mea nu este mai puternic` decâtacum trei ani!

– Este adev`rat, Irene a mea, dar acum [tius` v`d, s` \n]eleg dincolo de materie. Nu,materia nu este t`cut`: reflect` sufletul, este omanifestare a spiritului. Iar tu, iubito, e[tifrumoasa mea statuie vie...

|n acea clip`, Irene se strânse lâng` Jean-Jacques. Ar`tând cu degetul strofagravat` pe soclul statuii, complet` gândulso]ului s`u:

– Pentru a te vedea [i a te \n]elege, dragulmeu, \n c`l`toria vie]ii pe care o vom face\mpreun`, voi avea \ntotdeauna:

"Oglinzi care fac toate lucrurile frumoaseOchii mei, ochii mei mari, cu lumini

eterne!"

Sfâr[it

159

giannijollys