UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAŞOV

FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICÃ ŞI SPORTURI MONTANE

RECUPERAREA GENUNCHIULUI PRIN

MIJLOACE HIDROKINETOTRAPEUTICE

Nume:Dreglea Mihai Grupa:KMS

Anul III

1

Introducere

Generalităţi

,,Hidrokinetoterapia reprezintă un ansamblu de exerciţii executate cu corpul în imersie în scopul

reeducării unor deficienţe,beneficiind de factorii mecanici,chimici şi fizici.Terapia acvatică,terapia

cu apa,aquatic therapy este aplicarea metodică de către personal calificat,în cadrul unor activităţi

specifice,a factorului fizic apa,în sprijinul restaurării,creşterii şi menţinerii calităţilor funcţionale ale

persoanelor cu sindroame sau boli dizabilitate acute,tranzitorii sau cronice’’[Cioroiu,2012,pg.6].

Hidrokinetoterapia sau gimnastică acvatică este terapia practicată din cele mai vechi timpuri.Ea

presupune executare exerciţiilor fizice cu corpul în apă,este o metodă terapeutică în care se

foloseşte apa simplă,apa termală,sulfuroasă,sărată sau apă de mare.De asemenea,gimnastică

acvatică este şi o metodă bună pentru a arde numeroase calorii şi pentru a ne menţine într-o formă

fizică bună.Beneficiile acestei terapii sânt:redobândirea sau dobândirea mobilităţii

articulare,creşterea forţei musculare,corectarea deficienţelor ale coloanei vertebrale, îmbunătăţirea

căilor respiratorii,creşterea rezistenţei musculare ajuta şi la relaxarea musculaturii.Exerciţiile

folosite în cadrul hidroterapiei au la baza aceleaşi tehnici ca şi cele executate în aer liber sau într-un

cabinet specializat[Tache, http://www.farmaciata.ro/recuperare-medicala/item/1002-

hidrokinetoterapia-creste-mobilitatea-articulara].

Hidrokintoterapia se poate aplica în două moduri:

-parţială:se realizează prin impresia un segment din corp,

-generală:se realizează prin impresia întregului corp.

Hidrokinetoterapia parţiala este utilizată în special pentru creşterea mobilităţii articulare utilizându-

se diferite tipuri de mişcări în apă caldă.Aceasta duce la relaxarea musculaturii,ajută la diminuarea

durerilor.Se poate practica în bazine individuale,pentru imersie parţială,în scopul recuperării

membrelor inferioare,superioare se pot executa băi calde sau alternate.

Hidrokinetoterapia generală se realizează prin imersia întregului corp în bazine individuale,bazine

colective sau piscine.Mişcările sunt executate de jos în sus astfel încât forţa musculară este uşor

solicitată.La mişcările de sus în jos apare rezistenţa apei ceea ce duce la o solicitare mai mare a

forţei musculare.Apa din bazinele de recuperare trebuie menţinuta la 35-36°C la temperatura la care

se produc efecte antialgice,scăderea tonusului muscular general şi vasodilataţia periferică,cu

scăderea tensiunii arteriale. [Cioroiu,2012,pg.16].

2

Capitolul I

1.1Avantajele Hidrokinetoterapiei:

 prin schimbarea nivelului de imersie se modifica şi gradul de solicitare mecanică a aparatului

locomotor;

- facilitarea mişcării în apă, chiar şi pentru forte musculare scăzute, cu posibilitatea de a asista

mişcarea la mobilizarea activa;

- posibilitatea de a susţine corpul său segmente ale acestuia pe parcursul exerciţiilor efectuate;

- facilitarea circulaţiei de întoarcere la nivelul membrelor inferioare (aspect util în insuficientele

venolimfatice, precum varice şi/sau edemele gambiere);

- refacerea schemei de mişcare şi de poziţie a membrelor (aspect deosebit de util în suferinţele

neurologice).

Rezistenta hidrodinamică se referă la rezistenţa opusă de către apă la deplasarea corpului imersat

sau a unui segment al său.!

Indicaţiile hidrokinetoterapiei pot fi diverse:

-bolile neurologice centrale şi periferice, urmate de paralizii sau pareze,bolile reumatismale

degenerative (artroze) sau inflamatorii cornice;

-sechelele posttraumatice urmate de scăderea forţei musculare şi a mobilităţii articulare, precum şi a

coordonării mişcărilor;

afecţiunile cardio-respiratorii, în vederea reantrenării fizice la efort,cele circulatorii periferice,

inclusiv insuficienţa circulatorie venolimfatica de la nivelul membrelor inferioare;

tulburările de statică vertebrală la copii şi adolescenţi, precum scoliozele şi cifozele

[Tache,http://www.farmaciata.ro/recuperare-medicala/item/1002-hidrokinetoterapia-creste-mobilitatea-

articulara].

Contraindicaţii

,,Contraindicaţiile hidrokinetoterapiei sunt aflate în legătură cu starea pacientului şi cu gradul de

solicitare din partea exerciţiilor efectuate în apă. Prima categorie se referă la: afecţiunile acute,

stările febrile, tulburările trofice cutanate, suferinţe ale aparatului locomotor cu evoluţie rapidă şi

severă (saceroza în placi, miopatii, cancer), afecţiuni intercurente care agravează suferinţele

cardiovasculare şi respiratorii şi contraindica efortul. Cea de-a doua categorie se referă la:

afecţiunile cardiovasculare de tip coronarian,  hipertensiunea arterială instabilă, cardiopatiile

valvulare grave, boli infecţioase cu leziuni cutanate (eczema, escare suprainfectate, fistula), bronşita

3

acută, angina, sinuzita, diaree,  anumite psihopaţii.’’[Tache, http://www.tonica.ro/sanatate/terapii-

alternative/611-hidrokinetoterapia-o-terapie-la-moda.html]

1.2 Beneficiile exerciţiului fizic în apă

Exerciţiile fizice în apă sunt foarte asemănătoare cu programele obişnuite de exerciţii fizice. Printre exerciţiile fizice în apă se număra schiatul, boxul sau pur şi simplu mersul prin apă. Singura diferenţa este aceea că ele devin puţin mai dificile şi sunt benefice pentru corp, fiind realizate în apă.

Rezistenta apei face mai dificilă realizarea rutinei de exerciţii fizice, ceea ce duce la folosirea mai intensă şi completă a muşchilor pe durata programului de exerciţii aerobice în apă.

Alte beneficii ale exerciţiului fizic în apă ar fi:

Beneficii cardiovasculare – studiile au arătat că persoanele care suferă de hipertensiune moderată îşi pot ţine boala sub control cu exerciţii regulate în apă. Arzi calorii fără să pui presiune pe articulaţii, fiind unul dintre cele mai bune sporturi pentru persoanele supraponderale. Îmbunătăţirea mobilităţii şi flexibilităţii. Creşterea masei musculare, îmbunătăţirea echilibrului şi a posturii corpului. Efect terapeutic analgezic: reduce durerile de spate şi pe cele provocate de articulaţiile rigide. Efect relaxant, ca un masaj, antistres.

Relativ sigur pentru femeile însărcinate.

Efectele benefice ale imersiei:

Efectele fiziologice ale imersiune

 Scufundarea în apă provoacă o serie de reacții în corpul uman. Efectele imersie apar din cauza

presiunii hidrostatice pe corp și, datorită efectelor temperaturii de apă.

 Efectele fiziologice ale imersie evocă:

-o creștere a elasticității țesutului conjunctiv;

-o reducere a forțelor de contracție musculară;

-o reducere a forțelor de compresie comune;

1.3Anatomia Genunchiului

Regiunea genuchiului este o partea din corpului omenesc care este alcătuită din articulaţia

genunchiului,prezintă câteva părţi moi pre-rotuliene,părţile moi posterioare sau fosa poplitee şi

articulaţia tibio-peronieră superioară.Regiunea anterioară a genuchiului cuprinde părţile moi

situate înaintea rotulei.Ea este limitată proximal,printr-un plan orizontal ce trece prin tuberiozitatea

anterioară a tibiei,iar lateral şi medial,prin două planuri sagitale.Stratigrafic este alcătuită

din:piele,ţesut celular subcutanat,reţeaua arterială pre-patelară,vena safenă mare, ramuri din nervul

safen,obturator,peroneu comun cutanat,fascia genuchiului,planul tendinos(format din tendoanele

muşchiului cvadriceps),tractul iliotibial.Regiunea posterioară este delimitată de reliefurile

4

tendoanelor musculare lateral şi proximal de tendonul muşchiului biceps femural,medial de

tendoanele muşchilor semimembranos şi semitendinos iar distal de tendonul muşchiului

gemen.Stracigarfic această regiune este alcătuită din piele,ţesut celular subcutanat,fascia

superficială poplitee,planul muscular,spaţiul popliteu,planul osteo-articular, artera poplitee,vena

poplitee,nervul sciatic mare,ganglionii poplitei,corpul adipos popliteu. [ Şişiroi,Voinea

1990,pg,9-12].

Articulaţia genunchiului este cea mai mare articulaţie a corpului şi din punct de vedere anatomic

este cea mai complicată în comparaţie cu alte articulaţii este cea mai puţin acoperită şi protejată de

parţile moi ale corpului ceea ce duce foarte multe traumatisme şi afecţiuni patologice.Este foarte

solicitată în poziţie statică şi locomoţie fapt ce grăbeşte uzura acesteia. [Papilian 2006 pag 131]

Suprafeţele articulare aparţin epifizei inferioare ale femurului,epifizele superioare ale tibiei şi

patelei.Acestea sunt:cei doi codili femurali,codilul medial este mai voluminos şi coboară mai mult

decât codilul lateral;

Fata posterioara a patelei;

epicondilii tibiali: e situează de o parte şi de alta a eminentei intercondilare, suprafaţa superioară

a  condilului lateral fiind aproape circulară, iar cea a condilului medial fiind ovală cu diametrul lung

situat anteroposterior.’’Fosele articulare sunt acoperite de cartilaj hialin (6-7 mm grosime), care

datorită proprietăţilor foarte elastice atenuă presiunile şi traumatismele produse de mişcările care se

efectuează în mers, fuga sau sărituri.Suprafeţe articulare ale femurului şi tibiei nu se suprapun

perfect între ele există două fibrocartilaje semilunare dezvoltate la periferia fiecărei fose articulare

tibiale numite meniscuri intra-articulare.Rolul lor este de contribui la mai o bună concordanta

între suprafeţele articulare. Dr Gabriel Panait http://www.esanatos.com/anatomie/membrul-

inferior/Articulatia-genunchiului84583.php.Autor .

1.4 Mijloacele de unire

Mijloacele de unirea a articulaţiei genunchiului sunt reprezentate de capsula articulara,ligament.

Capsula articulara este o lamă de ţesut fibros care înconjoară articulaţia genunchiului uneşte cele

trei oase femurul,tibia şi peroneul.În partea anterioară se însera cu patela prin tendonul

cvadircepsului şi se prinde de marginile suprafeţei articulare a patelei. Inserţia pe femur se face de

deasupra feţei patelare şi descinde pe laturile condililor sub epicondili, iar posterior se confundă cu

ligamentele încrucişate, afundându-se în fosa inter-condiliană.[Papilian,2006,pag,133]

1.5 Ligamentele

5

Ligamentul patelei(ligamentul rotulian) o formaţiune fibroasă groasă şi puternică. Se inseră prin

baza sa pe vârful patelei,iar prin vârf pe tuberozitatea tibiei.Este tendonul terminal al cvadricepsului

femural.Ligamentul are două fete şi două margini una anterioară şi una posterioară.El se poate

vedea şi poate fi atins foarte uşor cu mână mai ales în când atunci când executam semiflexia.

Ligamentul patelo-femural este o îngroşare a reticulului patelei. Acesta trece de la tuberculul

adductor al femurului la faţa medială a patelei. Ligamentele posterioare sunt nişte calote fibroase

formate din ligamentul popliteu oblic şi popliteu arcuat.Ligamentele colaterale formate din

ligamentul colateral medial(tibial) şi colateral lateral(fibular). [ Marinescu,2001,pg 9]

1.6 Hidrokinetoterapia în recuperarea genunchiului.

Tehnicile kinetice de recuperare în apă sunt reprezentate de:

-tehnici kinetice statice:contracţia musculară,relaxarea musculară;

-tehnici kinetice dinamice pasive:mecanice,asistate,auto-pasive,pasivo-active;

-tehnici kinetice dinamice active:reflexe,active-pasive,libere,cu rezistenţă.

Materialele utiliza pentru recuperarea în hidrokinetoterapie sunt:

-dispozitive fixe:masa de reeducare,planul înclinat,scaunele,bare de sprijin,aparate de

tracţiune,suporturi pentru imersie.

-dispozitive mobile pentru pultire:labe,veste,colaci,covor plutitor,flotoare gonflabile de tip colier

pentru articulaţii. Marinescu http://www.ase.ro/marathon/revista/pdf/vol3/1/GheorgheMarinescu.pdf

,,Tratamentul prin mişcare în mediul acvatic trebuie diferenţiat în funcţie de vârstă, afecţiunea

vizată de programul de recuperare medicală desfăşurat în mediul acvatic, gradul de antrenament al

persoanei, cunoaşterea mişcărilor de înot, sezon, patologie asociată etc Recuperarea medicală ca

specialitate terapeutică recurge la hidrokinetoterapie (terapia prin mişcare în apă), utilizând

numeroase programe de exerciţii în funcţie de scopul urmărit şi adaptat la performanţele fizice

individuale.Se poate utiliza înotul ca mijloc profilactic, compensator, recreativ, în scopul

ameliorării condiţiei fizice. De asemenea, înotul constituie şi o formă terapeutică agreabilă, ce

asigură întreţinerea funcţională pe termen lung’’.

,,Terapia prin mişcare în mediul acvatic poate face parte integrantă dintr-un complex terapeutic

holistic, alături de alte mijloace şi modalităţi terapeutice. În cadrul planului terapeutic general nu

exclude alte terapii. Elementul de bază al hidrokinetoterapiei  în contextul recuperării  funcţionale îl

reprezintă exerciţiul fizic terapeutic efectuat în apă. Exerciţiul fizic este reprezentat de o acţiune

voluntară, deliberat concepută şi repetată sistematic în cadrul unui program organizat, în scopul

realizării unor obiective concrete. Exerciţiul este elementul de bază ce constituie baza unor metode

şi procedee care se folosesc în hidrokinetoterapia profilactică, terapeutică sau recuperatorie. Prin

6

interrelaţiile sale psihomotrice contribuie la readaptarea individului şi reinserţia sa în viaţa socială,

profesională şi/sau familiar’’.

,,Pentru a fi cu adevărat eficient, programul de recuperare medicală prin HKT trebuie să se

desfăşoare cu o frecvenţă de 2-3 ori pe săptămână. Ideal, HKT sau gimnastică în bazin trebuie

alternată cu cea efectuată în sala de sport. Programul de recuperare medicală prin HKT trebuie să

cuprindă aceeaşi succesiune de elemente: încălzirea, 20-30 minute activitate aerobică, mişcările de

stretching şi revenirea organismului după efort. Programul de recuperare medicală prin HKT, care

apelează la mişcările de înot, este de preferat dacă nu există alte recomandări sau

contraindicaţii.’’[Tache,http://www.saptamanamedicala.ro/articole/Recuperarea-medicala-in-mediul-

acvatic.html#top]

Exerciții de terapie la genunchi în apă sunt p potrivite pentru oameni de toate vârstele. Flotabilitatea

apei ia o parte din presiunea de ponderat de pe articulaţiile, permițându-vă a efectua exerciţii cu

genunchii pe care s-ar putea să nu fie în măsură să le faceţi pe teren sau în sălile de kinetoterapie.

[ Roberts, http://www.livestrong.com/article/134826-knee-water-therapy-exercises/]

 

1.7,,Obiectivele generale ale hidrokinetoterapie(HKT) pot fi:

- formarea atitudinilor corecte ale corpului;

- corectarea deficienţelor secundare, de tip compensator;

- refacerea capacităţii generale de mişcare;

- revenirea la normal a funcţiei segmentului afectat de deficienţă;

- stimularea psihică prin gimnastică respiratorie şi exerciţii corective acvatice simple, care

favorizează în general desfăşurarea procesului de reabilitare. 

1.9 Caracteristicile Hidrokinetoterapiei(HTK) sunt:

-nu poate vindeca niciodată o deviaţie osoasă evolutivă;

-orice tratament HKT trebuie însoţit de corectarea poziţiei în viaţa cotidiană (adaptarea

mobilierului, a mesei de lucru, a spătarului scaunului,etc.);

-pe toată perioada tratamentului, cât mai ales după acesta, de-a lungul vieţii, pacientul

trebuie să urmeze programul de exerciţii specific deficienţei sale;

-un rol important îl are HKT înaintea aplicării aparatelor ortopedice,prin crearea indicilor de supleţe ai

structurilor musculo-ligamentare;

-în timpul purtării aparatelor ortopedice HKT întreţine troficitatea globală şi, în special, musculară, redusă

de imobilizare;

-post-operator, HKT accelerează integrarea socială prin simplul fapt că pune în relaţie mai devreme

pacientul cu alte persoane, fiind aplicată precoce, înaintea terapiei terestre;

7

-HKT asigură şi menţinerea sau dezvoltarea capacităţii respiratorii,care este, de obicei, redusă (de

exemplu, în deviaţiile vertebrale evolutive).Menţinerea unei stări psihice normale reprezintă

condiţia esenţială care face posibilă aplicarea programului kinetoterapeutic

Reuşita acestuia depinde de posibilităţile şi de dorinţa de colaborare a pacientului, pentru că

fiecărui pacient i se cere să depună un efort pe măsura capacităţii sale în cadrul programului

de recuperare".[Baciu,pg,19]

Mersul în apă o metodă de recuperare a operaţie la genunchi.

Unul dintre cele mai importante obiective funcționale ale hidroterapie este mersul pe jos.

În general, pacienţii sunt capabili să meargă independent în piscina mai devreme decât pe uscat, în special în cazurile

de slăbiciune severă.

Atunci când se compară mersul pe jos pe uscat mers pe jos în apă, se pot observa următoarele:

• Este solicitată mai puţin musculatura corpului în apă decât pe uscat;

• Postura va deveni, de asemenea, mai lent și are mai mult timp pentru a corecta poziția piciorului în apă;

Înotul de asemenea este o metodă recuperatorie a genunchiului.

Creşte forţa musculară mai rapid decât exerciţiile pe uscat şi contribuie la refacerea sensibilităţii.

Procedeul spate,craul,bras au la baza lor o serie de exerciţii recuperatorii pentru genunchi.

[ Lambeck, http://vita-care.eu/system/uploads/31/original/Hydrotherapy.pdf]

Concluzii:

Hidrokinetoterapia a devenit în ultimii ani o formă tot mai populară de practicare a exerciţiilor fizice în mediul acvatic.Acesta datorită beneficiilor pe care ni le oferă mediul acvatic.Apa fiind utilizată în scop terapeutic sub formă de tratament.Acest mediu îmbunătăţeşte în primul rând sistemul circulator,cardio-respirator şi musculo-scheletic.Programele de exerciţii amplifica beneficiile generale ale oricărui program de exerciţii condus pe uscat.Apa creşte tonusul muscular scade stresul şi consuma mult mai multe calorii decât oricare alt exerciţiu similar pe

uscat. Hidrokinetoterapia este importantă în procesul de recuperare în imediata perioadă după

intervenţia chirurgicală, deoarece cu cât ne îndepărtăm în timp de data la care s-a intervenit chirurgical, cu atât hidrokinetoterapia devine indisponibilă, şi nu se mai poate aplica cu acelaşi succes.Hidrokinetoterapia nu poate deveni vizibilă dacă intervenţia chirurgicală nu a fost cu succes.

8

Bibliografie

Suport clasic:

CIOROIU S,G.,Hidrokinetoterapia deficienţelor fizice-EDITURA UNIVERSITAŢII TRANSILVANIA DIN BRAŞOV 2012.

Şişiroi,C.,Voinea,A.,Probleme de patologie a genuchiului.Editura academie române Bucureşti,1990 pg 9-12.

Papilian V. Anatomia omului.Vol 1 Aparatul locomotor editie revizuita integral de Ion Albu in colab. cu Radu Georgia, Alexandru Vaida 2006.

C. Baciu,Programe de gimnastică medicală, Editura Stadion, Bucureşti, 1974

Marinescu R.Chirurgia recuperatorie a meniscului procedee antrostopice-Muntenia &Leda Constanta 2001

Suport electronic:

Gabriel Panait.http://www.esanatos.com/anatomie/membrul-inferior/Articulatia-genunchiului84583.php.Autor (12.01.2014)

Tache,http://www.saptamanamedicala.ro/articole/Recuperarea-medicala-in-mediul-acvatic.html#top(10.01.2014)

Roberts, http://www.livestrong.com/article/134826-knee-water-therapy-exercises/(12.01.2014)

Lambeck, http://vita-care.eu/system/uploads/31/original/Hydrotherapy.pdf(12.01.2014)

Marinescu, http://www.ase.ro/marathon/revista/pdf/vol3/1/GheorgheMarinescu.pdf(12.01.2014).

9