Herodot Din Halicarnassus, Tucidide, Polybios

7/23/2019 Herodot Din Halicarnassus, Tucidide, Polybios

http://slidepdf.com/reader/full/herodot-din-halicarnassus-tucidide-polybios 1/14

Herodot din Halicarnassus

Herodot s-a născut într-o familie aristocratică dinHalicarnass pe la 485-480 a.Hr. Numele tatălui său, Lyxes, indicăorigini cariene, în timp ce mama sa, ryo, pare să fie de originegreacă.!nc"iul său, #aniasi, a fost implicat într-o re$eliune împotri%a tiranului Lygdamis din Halicarnass. atorită acestuiincident, Herodot a fost ne%oit să se refugie&e pe insula 'amos.

(duca)ia lui Herodot a a%ut la $a&ă operele lui Homer,Hesiod *i Hecataios din +ilet.

in ce men)ionea&ă Herodot, *tim că el a călătorit în sia+ică, +esopotamia, pe coasta feniciană, în ipru *i în (gipt.otodată Herodot a cunoscut +acedonia, racia, Hellespontul,#elloponesul, sudul /taliei *i 'icilia. upă aceste călătorii, istoricul

*i-a pre&entat în fa)a pu$licului descrierea locurilor %i&itate.precierea auditoriului s-a concreti&at într-un decret onorific alconsiliului cetă)enilor *i o recompensă de 10 talanţi.

La tena, Herodot a conceput planul de a scrie Istoriarăzboaielor medice tocmai pentru că atenienii ucaseră un rolimportant în aceste conflicte. #rin 444 - 441, istoricul a părăsittena deoarece nu a primit cetă)enia, aceasta fiind o primă

ipote&ă sau datorită imperialismului atenian. (l a folosit prileul înfiin)ării coloniei "urii, în +agna 2recia *i a migrat spre sudul Italiei unde a primit cetăţenia noii comunităţi.

Herodot a scris o singură operă, intitulată 33/storii33 *iorgani&ată pe două mari sec)iuni. Prima conţine originilediviziunii dintre Asia şi Europa, ridicarea Imperiului Persan şi

istoria generală a Spartei şi a Atenei. A doua secţiune ncepe dupăe!pediţia scitică a lui "arius şi continuă cu războaiele medice.



#on$lictul dintre greci şi perşi este principala temă a $irului narativconstruit de %erodot. "incolo de importanţa acestui război au mai e!istat şi alte motive care l&au determinat pe istoric să scrie. "upă

propria sa mărturisire, el a sperat să conserve $aptele trecutului, peale grecilor şi barbarilor şi să arate cum cele două neamuri auintrat n con$lict.

#entru un cititor al lui Herodot re&ultă limpede că persona'ele 'oacă un rol important n des$ăşurarea evenimentelor.#ersonalită)i precum irus, arius sau emistocle au influen)atdecisi% cursul istoriei. +ai mult dect att, nu de pu)ine ori

moti%ele personale primea&ă în fa)a unor ra)iuni politice saupu$lice.

(ăzboaiele medice aşa cum sunt notate de %erodot pun nlumină o temă sugerată de către epopeele )omerice, şi anumecon$runtarea dintre Asia şi Europa. %erodot a perceput aceastăcon$runtare dintre est şi vest ca un antagonism dintre două lumi, pe

de o parte cea asiatică guvernată de guvernări autocratice şi pe dealtă parte lumea greacă unde predomina democraţia. n %i&iunealui Herodot aceasta era diferen)a esen)ială dintre greci *i $ar$ari.

"incolo de cauzele umane ale evenimentelor vizibil istorice,apare totuşi la %erodot şi ideea determinării divine. *aptele umaneau legătură cu divinitatea şi nu de puţine ori anumite nt+mplărisunt 'udecate drept măsuri punitive ale zeilor. Pe acelaşi tipar,

n$r+ngerea de la Salamina se datorează divinităţii care a pedepsitlipsa de măsură a lui er!e!, dar şi opoziţiei eroice a grecilor.

'ursele utili&ate în Istorii sunt %ariate *i întlnim încuprinsul lucrării o$ser%a)ii personale, tradi)ii orale, surseliterare sau informa)ii din documente. #nă într-un punctHerodot expune ce a %ă&ut *i ce a cercetat, însă mai apoi

mărturiseşte că va utiliza istoriile egiptene auzite.



-n privinţa instrumentării surselor este instructivă relatarealui %erodot despre amol!es. Acesta, după ce a trăit pe insula Samos ca sclav al lui Pitagora, s&a ntors ntre r+ndurile tracilor şi a

răsp+ndit credinţa n nemurire. upă trei ani petrecu)i într-olocuin)ă su$ pămnt, 6amolxes ar

fi apărut din nou printre traci făcndu-i să creadă în %or$ele sale.ceste lucruri Herodot le-a aflat de la grecii din Hellespont *i#ont,dar în opinia sa nu se poate pune prea mare temei pepo%estea lui 6amolxes n conclu&ie, istoricul prefera să laselucrurile su$ semnul îndoielii, indiferent dacă 6amolxes a fost omsau %reun &eu de-al ge)ilor.

Printre sursele literare par să $igureze şi #alatorie n 'urul lumii a lui %ecataios din /ilet. Herodot îl men)ionea&ă o singurădată pe Hecataios că sursă de informa ii. l aminte*te deț

asemenea ca participant la re%olta ioniană *i în calitate de călător

care a %i&itat (giptul. 7$ser%a)iile geografice sau cartografice alelui Hecataios sunt calificate de Herodot drept eronate.

#e lngă metoda sa critică, deseori Herodot arată uninteres special pentru po%estirile exotice, care erau foarte gustatede pu$licul cititor. n aceste po%estiri istoria, geografia *ietnografia se com$ină cu elemente legendare sau mitologice. eexemplu Herodot a înregistrat date despre onomastică *i anumite

tradi)ii ale ataran ilor din frica. ce*tia ar fi fost singurii oameniț

care nu poartă nume indi%iduale *i singurii care $lestemausoarele cnd răsărea deoarece le prolea pămntul.

Asa cum i s&a reprosat adeseori lui %erodot, detaliilecon$runtarilor dintre greci si persi depasesc $recvent zonacredibilitatii. #u siguranta, unele erori si e!agerari se datoreaza

patriotismului evident al lui %erodot si tendintei de a dramatizanaratiunea. Pe de alta parte insa, istoria razboaielor medice a $ost



scrisa la apro!imativ 0 de ani de la des$asurarea con$runtarilor. /naceste conditii, Herodot a a%ut oca&ia sa %or$easca cu martori aie%enimentelor sau c"iar cu participanti. cest tip de in%estigatie

de&%aluie insa traditii orale dea formate, care e%ident nu potsuplini lipsa documentelor. #lin de inspiratie, +ic"ael 2rant ilcompara pe Herodot cu un urnalist care incearca sa refaca firulunei po%esti %ec"i de 10 de ani dar care niciodata nu a fost scrisa.

ucidide din tena

ucidide s-a născut la tena prin 40-455 a.Hr. iar numele

tatălui său, 7loros, are legătură în onomastica tracică. stă&i, nuputem preci&a locul unde istoricul i-a petrecut anii tinere ii, darș ț

tim că se afla la tena în fa&a de început a 9ă&$oiuluiș

peloponesiac.

n 4:4, ucidide a comandat ca strateg la mp"ipolis. iciel a e uat în fa a regelui spartan ;rasidas, iar înfrngerea i-a adusș ț

condamnarea la exil. La tena a re%enit a$ia după :0 de ani, cnd9ă&$oiul peloponesiac a auns la sfr*it.

cti%itatea intelectuală a lui ucidide a produs o muta)iere%olu)ionară în scrisul istoric, deoarece el a "otărt să relate&ee%enimente contemporane. 'u$iectul ales, 9ă&$oiul peloponesiac,

este ustificat ca un e%eniment crucial pentru "elenitate *i c"iarpentru întreaga omenire. 9ă&$oiul a fost început de ad%ersari$ine pregăti)i *i i-a atras pe to)i grecii în una din cele două ta$ereaflate în conflict.

"in planul general al lucrării, ucidide are perspectivarealităţii istorice. Ast$el, cartea I, pe l+ngă evenimentele din prea'ma războiului, conţine şi două e!cursuri2 Ar)aiologia3istoria



vec)e a 4reciei5 şi Pentecontetia3evenimentele dintre războaielemedice şi cel peloponesiac5.

n continuare, este expus ră&$oiul or"idamic i #acea luiș

Ni<ios =41> ? 4:>@, urmea&ă apoi anii păcii lui Ni<ios =4:> ? 4>5@,+area (xpeditie 'iciliana =4>5 ? 4>:@, i lucrarea se înc"eie cuș

9ă&$oiul Hellespontic i (geic =4>1 ? 4>>@.ș

utorul desc"ide un curent nou în istoriografiaantic"itatii, deoarece /-a atri$ui lucrarii ,,9a&$oiul #eloponesiacA,func ii pragmatice, destinate educarii cititorilor.ț

9elatarea sa, afirma ucidide, nu %a con)ine nimic legendar,dar este destinată celor ce %or să cunoască trecutul *i ceea ce estecu putin)ă să se repete în %iitor. cest program teoreti&ea&ădimensiunea didactică a istoriei. 7pera lui ucidide putea de%eniun îndrumar util pentru ac)iunile *i atitudinile %iitoare. Biindmartor la ororile ră&$oiului, în mintea istoricului exista credin)acă opera sa %a auta genera)iile %iitoare să e%ite gre*elile

de&astruoase.

iscursul, destul de fira% pre&ent la Herodot, capătă la ucidide%alen e maore, fiind un factor important în derularea istoriei.ț

'pre exemplu, #ericle a fost un mare orator, iar această calitate i-a permis mereu să î*i formule&e clar deci&iile. 'u$ conducerea sa,istoria glorioasă a tenei s-a înfăptuit att prin fapte ct *i prin

cu%inte. "iar dacă nu *i-a amintit precis cu%intele folosite îndiscursurile ascultate, el le-a formulat )innd cont de ceea ce afost rostit într-o situa)ie sau alta. acă nuan)am rolul atri$uit deucidide discursului, aungem la cte%a func)ii ale metodeidiscursului. iscursul arata caracterul său temperamentalindi%i&ilor *i popoarelor, poate indica ade%ăruri profunde care nure&ultă din firul narati% sau poate să dea o imagine despre

anumite elemente su$iecti%e care au influen)at e%enimentele.iscursul )inut de #ericle la tena înainte de 9ă&$oiul



peloponesiac ilustrea&ă aceste aspecte. stfel, #ericle face apel lasacrificiile făcute de strămo*i în confruntările cu per*ii, arată cără&$oiul este necesar *i faptul că doar pericolele aduc faima

statului *i cetă)eanului. 9eferitor la #ericle, eroul său preferat, ucidide remarcagu%ernarea sa în)eleaptă *i realistă care a transformat tena într-o mare putere. ei care i-au urmat au condus însă tena sprede&astru. cest lucru s-a întmplat tocmai pentru că ei au de%iatde la linia fixată de #ericle. #ericle îi sfătuise pe atenieni să ai$ăgriă de flotă, să se a$)ină de la expansiune *i, în general să nu

înceapă ac)iuni care puteau pune în primedie existen a statului.ț

n contrast cu marele lider #ericle, se a*a&ă imaginea negati%ă alui Nicias. #e acesta, ucidide îl &ugră%e*te ca pe un tip culti%at,un căutător al %irtu)ii, dar timid *i cu o fire e&itantă, ceea ce l-afăcut incompetent în sfera afacerilor pu$lice sau militare.

n sta$ilirea cau&alită)ii, ucidide a făcut un pas mare fa)ă

de Herodot, eliminnd su$iecti%ismul factorului religios. eexemplu, expedi)ia siciliană=4>5-4>1@ a e*uat datorită eliminăriilui lci$iade de la comandă *i din cau&a conducerii defectuoase.

semenea a$ordare nu ne permite sa afirmam ateismul luiucidide.

Boarte pro$a$il, ucidide a cre&ut în existen a di%initatii,ț

dar nu a găsit niciun mod re&ona$il de a explica cum &eii seimplica în istorii.

au&ele e%enimentelor, a*adar, sunt în întregime omene*ti *i dinaceastă concep)ie a re&ultat ceea ce istoricii moderni au numitumani&area istoriei. #entru ucidide, *ansa înseamnă doar aceleac)iuni pe care oamenii nu le pot plănui sau organi&a anticipat.Cansa oacă rolul de accident *i nu are conexiuni cu di%initatea.



stfel,în anali&a lui ucidide,%ictoria o$)inută de atenieni la #ilos împotri%a spartanilor în 4:5 s-a datorat *ansei sau norocului.

Di&iunea lui ucidide asupra imperialismului atenian nu

este de&$ătută în urul unei c"estiuni de morală. #entru el,imperiul atenian era ustifica$il, căci dacă un stat suficient deputernic, se extinde pe seama celor incapa$ili să re&iste. iscursulpe care ucidide îl atri$uie politicianului Hermocrates în 4:4 laongresul de la 2ela este rele%ant. #lanurile tenei în 'icilia,sus inea atunci Hermocrates, pot fi scu&ate, căci este în naturaț

omului tendin a de a domina.ț

el mai important episod pentru %i&iunea lui ucidide despreimperialism este însă cri&a de la +aelos din 4>. nd delega iiț

insulei au refu&at să plătească tri$utul, atenienii au încercat să ustifice la tena această po&i ie. 9ăspunsul primit de&%ăluieț

dimensiunea ideologică a imperialismului atenian. tenienii auarătat cu acest prile că usti ia este dependentă de egalitateaț

puterii iar cel puternic face tot ceea ce i i poate permite.ș

+etoda sa de in%estiga ie a lui ucidide, repre&intă un procesț

semnificati% în raport cu te"nicile lui Herodot, fiind inspirat decercul "ipocratic. /storicul a depă it suprafa a faptelor i aș ț ș

încercat să afle cau&ele profunde ale unui e%eniment. "e e!emplu, pentru ucidide, prete!tul (ăzboiului peloponesiac a $ost ruperea păcii de 60 de ani, semnată n 7 a.%r. de Atena i Sparta. ș

Adevărata cauză a războiului a $ost nsă cre terea puterii Atenei, ș

care a n$rico at Sparta i a mpins&o spre război. ș ș #e această cale,in%estiga ia lui ucidide reali&ea&ă diferen a fundamnetală dintreț ț

cau&ă =aitiai@ i pretext =profasis@. tunci cănd a$ordea&a cau&eleș

ră&$oiului, explica ia sa este una extinsă i foarte nuan ată. stfelț ș ț

apar la ucidide elemente precum teama, ne%oia de securitate iș

apărarea prestigiului, care pot pune în mi care pe cei implica i înș ț

ră&$oi.



+etoda colectării datelor ne de&%ăluie un spirit criticexemplar. ucidide după cum singur mărturise te nu a notatș

prima po%este au&ită. !neori el a fost participant la e%enimente,

alteori a audiat martori oculari, dar în am$ele ca&uri a încercat săfacă o anali&ă ct mai profundă. #e acela i palier, ucidide aș

tratat cu precau ie mărturiile orale. cestea erau afectate deț

caren e maore, deoarece înregistrările diferă în func ie deț ț

persoană i de atitudinea părtinitoare a celor care furni&ea&ăș

informa ia. in aceea i optică, ucidide deplnge lipsa i&%oarelorț ș

sau calitatea acestora în pri%in a istoriei Helladei, deoareceț

oamenii sunt tenta i să accepte relatările stră%ec"i fără niciun felțde critică.

e i ucidide î i di%ulgă rar sursele, reu im săa în elegemș ș ș ț

că el a c"estionat martori oculari. stfel, deducem că a discutat cuoamenii din #lateea despre asediul cetă ilor sau cu spartanii iț ș

atenienii participan i în $ătălia de la #ilos.ț lături de mărturiilecelor implica i, i alături de amintirile personale, ucidide aț ș

utili&at i documente oficiale, de i ele nu pot fi considerate ca $a&ăș ș

a reconstituirii 9a&$oiului peloponesiac. e exemplu, #acea luiNicias din 4:> inserată în artea de D-a pare reprodusă dupătextul original al tratatului. !nele surse literare sunt presupuse deasemenea printre i&%oarele lui ucidide. intre autorii care ar fiputut să furni&e&e informa ii îi putem $ănui peț Hellanicus din+ytilene i pe ntioc"os din 'yracusaș , care au relatat istoria

grecilor din occident pnă în anul 4:4 a.Hr.

atorită progreselor incontesta$ile făcute pe caleareconstituirii critice, a%id Hume nota sugesti%E F#rima pagină alui ucidide este începutul istoriei ade%ărateA.



#oly$ius din +egalopolis

#oly$ius s-a născut pe la anul :00 a.Hr. la +egalopolis iș

a fost fiul lui Lycortas, un persona politic important dinconducerea ligii a"aice. #o&i ia tatălui său l-a autat să intre încăț

de timpuriu în %ia a pu$lică a ligii. n >81 a.Hr., la doar >G ani, elț

a purtat spre mormnt urna funerară cu rămă i ele luiș ț

#"ilopomenos, mare strateg al ligii a"aice.

ariera politică i militară a lui #oly$ius în lumeaș

greacă a atins apogeul în >->8 a.Hr., cnd a de inut func ia deț ț

"ipar"os, comandnd ca%aleria ligii a"aice. n timpul celui de-altreilea ra&$oi macedonean, liga a arătat simpatii macedonene iarla finalul conflictului, #oly$ius i al i >000 de greci au fost adu i laș ț ș

9oma ca ostatici. ici, #oly$ius a pătruns în cercurile politiceromane, fiind proteat de Lucius emilius #aulus i de cătreș

'cipio emilianus. #e la >5:, ultimii 100 de supra%ie uitori dintreț

ostaticii greci au primit promisiunea de a re%eni în 2recia, dar#oly$ius nu s-a aflat printre cei care s-au $ucurat de ridicareaexilului. (l a preferat să-l înso ească pe 'cipio emilianus înț

Hispania, unde acesta comanda împotri%a cel ilor i i$erilor.ț ș

upă experien a din Hispania, #oly$ius a făcut o scurtă calătorieț în 2recia, iar în >4->4 s-a aflat din nou alături de 'cipioemilianus în frica, la asediul artaginei.

cestor experien)e politice i militare, esen iale pentruș ț

formarea unui istoric, #oly$ius le-a adăugat i numeroaseș

călătorii. (l a tran%ersat lpii, a %i&itat 'ardis, lexandria,Numidia, 2alia i Hispania. e asemenea, el a efectuat oș



explorare a coastei africane, aungnd de-a lungul ărmuluiț

lusitan pnă la 7ceanul tlantic.

Dia a sa a fost curmată de un accident petrecut în >:0,ț

cnd #oly$ius a că&ut de pe cal.

#reocupările sale pentru istorie au de$utat la scurt timpdupă >81 a.Hr., cnd el a compus monografia lui #"ilopomenos, olucrare ce nu

a supra%ie uit pnă la noi. e asemenea, nu s-au păstrat alte douăț

lucrări scrise de #oly$iusE FacticaA i Fucerirea NumantieiA.ș

Lucrarea F/storiiA, compusă din 40 de căr i, i-a asiguratț

însă un loc de frunte printre istoricii ntic"ită ii. in păcate, iț ș

această operă este transimsă fragmentar. ăr ile /-/D suntț

păstrate integral, cartea a D/-a ne-a rămas în $ună parte, iar dincăr ile D///-ID// există fragmente destul de întinse. #entru restulț

F/storiilorA dispunem de re&umate redactate de onstantin#orfirogenetul.

8Istoriile9 repre&intă o cronică uni%ersală care tratea&ăe%enimentele petrecute în inter%alul :4->4 în &ona afacerilorromane i în lumea "elenistică. (xpansiunea 9omei ca temăș

pricipală este anun ată de #oly$ius încă de la începutul lucrării.ț

n acest punct, el arată că oamenii tre$uie să afle datorită căror

calită i a gu%ernării romane, în mai pu in de 15 de ani, întreagaț ț

lume a intrat su$ domina ia 9omei.ț

omina ia romană la ni%elul întregii +editerane l-aț

con%ins pe autor că singura a$ordare posi$ilă a e%enimentelor eraistoria uni%ersală,fără o limitare spa ială a a cum o făcuserăț ș

predecesorii. #entru #oly$ius, doar istoria uni%ersală era în

măsură să reali&e&e un ta$lou adec%at al cau&elor ișe%enimentelor i să sesi&e&e ade%ărata semnifica ie a acestora.ș ț



ontinund un curent sesi&a$il încă de la ucidide,#oly$ius a pă it i el pe calea istoriei pragmatice, sus innd căș ș ț

opera sa poate fi instructi%ă pentru genera iile %iitoare. n acestț

spirit, istoricul i-a perceput opera ca un manual pentru oameniișdin sfera pu$lică. /storiile sale tre$uiau să îi determine pe ace tiaș

să ac ione&e corect, căci erorile puteau fi e%itate doar pe $a&aț

experien elor din trecut.ț

#entru #oly$ius, c"eia expansiunii 9omei era regimul degu%ernare repu$lican. cest sistem i-a autat pe romani săcucerească /talia i 'icilia, să-i supună pe cel i i i$eri, să-iș ț ș

înfrngă pe cartagine&i, i apoi să se găndească la cucerireaș

întregii lumi. dmira ia sa fa ă de gu%ernarea romană i-a găsitț ț ș

întreaga expresie în cartea a D/-a a F/storiilorA. ici, onstitu iaț

9epu$licii este anali&ată comparati% alături de sistemele politicede la 'parta, din cetă ile doriene din reta i de la artagina.ț ș

'uperioritatea conducerii romane în afacerile pu$lice, credea#oly$ius, era re&ultatul com$ina iei între aristocra ie, democra ieț ț ț

i monar"ieș . La această situa ie s-a auns după multe frămntăriț

interne i datorită flexi$ilită ii sistemului politic roman.ș ț Acest regim a atins per$ec iunea n timpul războiului )anibalic.ț (l apermis afirmarea unor personalită i pro%iden iale pentru stat,ț ț

precum 'cipio fricanus i 'cipio emilianus.ș otodată,gu%ernarea repu$licană le-a imprimat romanilor o disciplinăaparte i i-a făcut să în%e e din gre elile de&astruoase aleș ț ș

trecutului. 9ă&$oaiele din 7rient, cre terea luxului i a am$i ieiș ș ț

au dus însă comunitatea romană pe panta declinului moral în sec.// a.Hr. #oly$ius a reu it să surprindă semnele declinului.ș n%remea sa, aprecia istoricul, nu mai putea fi att de sigur că la9oma nu s-ar găsi oameni corupti$ili.

'tudiind extinderea 9omei în $a&inul +editeranei, #oly$ius

nu a împătă it %i&iunea cinică exprimată de ucidide despreșimperialism i expansiune. gresi%itatea nu era pri%ită de istoricș



ca un lucru firesc al naturii umane. e asemenea nu i s-a părutnormală nici tendin a statului mai puternic de a se extinde peț

seama celui mai sla$. n percep ia sa, lărgirea domina iei romaneț ț

putea fi tratată prin prisma unor criterii morale. răsăturadefinitorie a politicii romane fa ă de ad%ersarii înfrn i a fostț ț

FmoderatioA. cest mod flexi$il de a opera în raporturileinterna ionale i-a asigurat 9omei i prg"iile domina iei. #oly$iusț ș ț

a admirat această conduită ec"ili$rată i nu i-a re inut criticileș ș ț

atunci cnd 9oma s-a a$ătut spre %iolen ă neustificată.ț eexemplu, istoricul recunoa te că l treilea ră&$oi punic nu a fost oș

ac iune corectă, a a cum nu a fost nici distrugerea orint"ului înț ș>4 a.Hr.

#reocuparea pentru o$iecti%itate l-a condus pe #oly$ius la oa$ordare lipsiă de preudecă i în arta portreti&ării i cea aț ș

$iografiei. 'pre exemplu, de i a terori&at 9oma %reme de >8 ani,ș

Hanni$al este &ugră%it într-o manieră ec"ili$rată iar #oly$ius nus-a ferit să-i pună în lumină excelentele calită i de comandant. Laț

#oly$ius, calitatea de istoric odată asumată presupuneportreti&area o$iecti%ă, indiferent dacă este %or$a de inamici saude prieteni. i unii i al ii tre$uiau împodo$i i cu laude atunciȘ ș ț ț

cnd merită i tre$uie mustra i atunci cnd comit gre eli.ș ț ș

'ta$ilirea cau&alită ii repre&intă o preocupare maoră înț

F/storiileA lui #oly$ius i îl situea&ă pe autor foarte aproape deș

profun&imea critică a lui ucidide. 'impla relatare a faptelor nuputea fi suficientă pentru un om de stat. !n asemenea personatre$uia să distingă de ce lucrurile au e%oluat într-un anumit mod,care este originea acestuia i ce efecte au determinat.ș Pornind dinacest punct, Pol:bius a identi$icat trei straturi componente ale unui eveniment cauza3aitia5, prete!t3pro$asis5, i nceput3ar)e5.ː ș iscu iaț

asupra cau&elor ră&$oiului dintre +acedonia i /mp. #ersan esteș

ilustrati%ă. #entru #oly$ius, expedi ia celor >0000 i campaniileț șlui gesilaus în sia, demonstrnd slă$iciunile per ilor repre&intăș



cau&a conflictului. orin a lui Bilip de a ră&$una fărădelegileț

per ilor constituie pretextul iar trecerea lui lexandru în sia aș

fost începutul ră&$oiului.

n %i&iunea lui #oly$ius, ade%ărul istoric i reconstruc iaș ț

%alidă a faptelor erau dependente de calitatea surselor i deș

capacitatea istoricului de a le folosi, putnd exploata o %arietatelargă de i&%oare. /storia recentă i cea contemporană erauș

singurele care puteau reali&a o reconsituire exactă a ade%ărului.otu i, credea #oly$ius, nu era posi$il ca cine%a să scrie istorieș

studiind doar documente i texte. /storicul tre$uia, în primulș

rnd, să consulte pe cei care au participat la e%enimente. stfelnara iunea propriu-&isă a lui #oly$ius începe la ni%elul anului ::0ț

a.Hr., iar cele întmplate de la :4 pnă la această dată nurepre&intă dect o introducere. ceastă alegere cronologică esteexplica$ilă prin faptul că istoricul a fost în măsură să consulteparticipan i sau martori ai ră&$oiului "ani$alic. /mplicareaț

autorului în e%enimente este considerată de #oly$ius un alt factor

important, esen ial, în reconstituirea unui fenomen. aț

participant, istoricul era capa$il să scrie despre lucruri trăite.

cti%itatea politică i militară îi furni&au istoriculuiș

experien a necesară pentru a anali&a i pentru a în elege. inț ș ț

acest ung"i, semnificati%ă este descrierea precisă a armateiromane din cartea a D/-a a F/storiilorA. #oly$ius a reali&at

această descriere pe $a&a calită ii sale de participant sauțo$ser%ator la afacerile militare ale 9omei din sec. // a.Hr., de i înș

mare măsură #oly$ius a fost un adept al mărturiilor istoricedirecte. otu i, el nu respinge utili&area documentelor scrise. eș

exemplu, în ar"i%ele romanilor pe care mărturise te că le-aș

cercetat, el a găsit textul celor trei tratate romano-punice înc"eiate înaintea i&$ucnirii primului ră&$oi romano-cartagine&.

e asemenea, #oly$ius a %ă&ut inscrip ia lăsată de Hanni$al înț/talia la promontoriul lacinian. (l folose te textul acestui epigraf ș



pentru a estima for ele armatei cartagine&e care a in%adat /taliaț

în :>8 i.Hr.

Herodot Din Halicarnassus, Tucidide, Polybios

Documents

Transcript of Herodot Din Halicarnassus, Tucidide, Polybios