Hepatite
-
Upload
mocanu-bianca -
Category
Documents
-
view
11 -
download
0
description
Transcript of Hepatite
VIRUSURIHEPATOTROPE
AA“Infecţioasă”
“Serică”
Hepatita virală
Transmitere enterală
Transmitereparenterală
F, G, TTV? altele
EE
NANBNANB
BB DD CC
HEPATITA VIRALĂ- istoric
Sursa de virus
fecalesânge/derivate
fluideleorganismului
fecale
Cale de transmitere
fecal-oral percutanpermucos
fecal-oral
Infecţie cronică
nu da da da nu
Prevenire
pre/post-
expunere
imunizare screening donatori
modif icareacomportamentuluila risc
igienaalimentară
Tipuri de hepatită virală
A B C D E
sânge/derivate
fluideleorganismului
sânge/derivate
fluideleorganismului
percutanpermucos
percutanpermucos
modif icareacomportamentuluila risc
pre/post-
expunere
imunizarepre/post-
expunere
imunizare
Virusul hepatitei A
Virusul hepatitei A
� Familia Picornaviridae
� Genul Hepatovirus
� formă sferică
� dimensiuni 27 – 32 nm
� fără înveliş extern
Virusul hepatitei A� genom
� ARN mc, liniar, de sens pozitiv
� capsida� simetrie icosaedrică� conţine 3 proteine structurale
� VP1, VP2, VP3
� proteine nestructurale� 2A, 3A, B, C, VPg, 3Cpro, 3DPOL
asamblare
replicare
asamblare
primer însinteza ARN
protează polimerază ARN-ARN dependentă
Virusul hepatitei A
� structura antigenică
� un singur serotip stabil (o singură specificitate antigenică)
� variabilitate genetică
� 7 genotipuri (I-VIII)
� I, II, III, VII – om
� IV, V, VI – maimuţe în captivitate
Virusul hepatitei A
� rezistenţa la agenţi fizici şi chimici
� în fecale, la temperatura ambientului
� stabil peste 2 săptămâni
� distrus după:
� 3 zile la 37°C
� 10 – 12 ore la 60°C
� câteva minute la 100°C
� conservat la:
� -20°C sau liofilizat timp de ani de zile
inactivat:- formol 1/4000
- după 3 ore, la 37°C- clor activ 0,1 mg%
- după 30 minute
Virusul hepatitei A
� replicare
� ataşare
� receptorul– insuficient cunoscut
� pătrundere – probabil prin endocitoză
� biosinteze virale – în citoplasma celulei gazdă
� asamblare
� ieşire
� nu distruge celula, rămânând asociat cu aceasta
Virusul hepatitei A
� cultivare� creşte greu în culturi primare de
� ficat de marmotă� rinichi de maimuţă� nu produce e.c.p.
� caracteristic� instalarea persistenţei
� asocierea cu celula
� evidenţiere:RIA,hibridizare
� animale� cimpanzei� maimuţe
� perioada de incubaţie: în medie 30 zilelimite 15-50 zile
� icter după sub 6 ani: <10%grupe de vârstă: 6-14 ani: 40%-50%
peste14 ani: 70%-80%
� complicaţii: hepatită fulminantă (1%)hepatită cholestatică (5%)hepatită recidivantă (7%)
� cronicizare: Nu
Hepatita A – manifestări clinice
� umoral� anticorpi neutralizanţi
� IgM – câteva săpt. – 12 luni� IgG – protecţie la reîmbolnăvire
� anticorpi IgA – salivă, fecale – nu sunt neutralizanţi
� celular� limfocite citotoxice CD8
� elimină hepatocitele infectate� induc sinteza de interferon gamma� induc sinteza de citokine
Hepatita A – imunitate
VHA în fecale
Simptome
0 1 2 3 4 5 6 12 24
Hepatita A – evoluţia formei clasice de boală
Total anti-VHA
TitruALTalaninaminotransferaza
IgM anti-VHA
luni după expunere
� sursa de virus
� omul
� infectat inaparent
� receptivitate
� generală
Hepatita A – sursa de virus
� contact direct – (fecal-oral: mâini murdare, obiecte etc.)
� mediu familial, creşă, grădiniţă, colectivităţi
� alimente şi apă contaminate
� consumate crude/neprelucrate termic
� zarzavaturi, îngheţată, moluşte etc.
� contaminate după prelucrare
� expunere la sânge sau salivă (rar)
� donor în incubaţie, seringi contaminate, pic. salivă
� sexual (rar)
� contacte orale sau anale
Hepatita A – cale de transmitere
endemicitateincidenţă vârste afectate mod de transmitere
mareAfrica, America CentralăOrient Mij lociu
scăzută spre mare prima copilărie persoană-persoană;rar epidemii
medieAmerica de Sud, CubaMexic, China
mare copii, adolescenţi, adulţi persoană-persoană;epidemii alimentareepidemii hidrice
micăAmerica De NordEuropa de NordJaponia, Australia
scăzută tineri persoană-persoană;epidemii alimentareepidemii hidrice
foarte micăNorvegia, SuediaFinlanda, Danemarca
foarte mică adulţi călători; rar epidemii
Hepatita A – răspândită universal
Hepatita ADiagnostic de laborator
� infecţia acută diagnosticată prin detectarea Ac anti-VHA-IgMîn ser prin EIA.
� infecţia trecută (imunitate) determinată prin detectarea Acanti-VHA-IgG prin EIA.
� cultivare pe culturi celulare – dificilă, necesită peste 4 săpt.;nu se practică de rutină
� evidenţiere directă – IME, IF, IPO, RT-PCR din fecale
� evidenţiază infecţia incipientă
� rar efectuată
serodiagnostic
izolare
examen direct
Hepatita A - profilaxie
� măsuri generale
� igiena individuală
� măsuri de sanitaţie în colectivităţi
� controlul surselor de apă
� controlul alimentelor
� pre-expunere� călătorilor în zone cu endemicitate medieşi mare
� imunoglobuline polivalente/specifice anti VHA (0,05 ml/kgc
� protecţie 90-100% timp de 4-6 luni
� post-expunere (interval de 14 zile)� de rutină – contacţilor din focar
� în situaţii speciale: instituţii, expunere la sursă comună etc.
� protecţie 75-80%
Hepatita A – profilaxie pasivăimunoglobuline
� multe cazuri apar în comunitate - epidemii
� fără factori de risc pentru majoritatea cazurilor
� incidenţa la vârste de 5-14 ani
� copiii sunt rezervor de infecţie
� persoane cu risc crescut la infecţie
� călători, militari, personal medical
� homosexuali
� dependenţi de droguri i.v.
Hepatita A – profilaxie activă
consideraţii epidemiologice
� vaccinuri inactivate� Havrix (lab. Smith Kline Beecham)
� vaccinuri vii atenuate� în curs de experimentare
� vaccinuri recombinante� vaccinuri din peptide sintetice
Hepatita A – profilaxie activă
Virusul hepatitei B Virusul hepatitei B
� Familia Hapadnaviridae� Genul Orthohepadnavirus
� 3 tipuri de particule
� virion complet - infecţios
� particule sferice - neinfecţios
� formaţiuni filamentoase - neinfecţios
A photograph shows a magnified image of the hepatitis B virus. Color has been added to the photograph to make the virus easier to see.Oliver Meckes and Ottawa/Photo Researchers, Inc.
Virusul hepatitei Bcaractere morfo-structurale
� sferic� 42 nm� centrul (nucleocapsida)
28 nm� are înveliş extern – 7 nm
� prezenŃa în ser = multiplicare virală activă
virion complet = particula Danevirion complet = particula Dane
Virusul hepatitei Bcaractere morfo-structurale
� 20 – 22 nm� structuri ale învelişului
viral (AgHBs)� goale în interior
particule sfericeparticule sferice
Virusul hepatitei Bcaractere morfo-structurale
� diametru 10 – 22 nm� lungime 50 – 230 nm� rezultă din agregarea
particulelor sferice
particule filamentoaseparticule filamentoase
Virusul hepatitei Bcaractere morfo-structurale
� genomul viral� ADN circular bicatenar,
parţial monocatenar
� 4 gene:� gena S →→→→ proteinele AgHBs
� 3 regiuni: S, pre S1, pre S2
� gena C →→→→proteinele nucleocapsidei
� gena P →→→→ ADN-polimeraza virală
� gena X →→→→ proteina HBx
Virusul hepatitei Bcaractere morfo-structurale
� capsida� icosaedrică
� proteina centrului viral HBc
� conţine ADN-polimeraza virală
Virusul hepatitei Bcaractere morfo-structurale
� învelişul viral� de natură glico-lipo-proteică
� alcătuit din:
� dublu strat lipidic – derivat din compartimentele celulare interne
� proteine de suprafaţă HBs:
� proteina mică S (small) - SHBs
� proteina mijlocie M (middle) - MHBs
� proteina mare L (large) - LHBs
SUPRAFAŢA VHB
Virusul hepatitei Bcaractere morfo-structurale
� proteine nestructurale
1. proteina HBe� rol de imunomodulator al răspunsului
faţă de hepatocitele infectate:� proteina HBc şi HBe au epitopi comuni pt.
� celulele T
� anticorpi
excesul de HBe înlătură răspunsul efector al celulelor T faţă de hepatocitele infectate productiv (posesoare de HBc) → stare de purtător
Virusul hepatitei Bcaractere morfo-structurale
� proteine nestructurale
2. proteina HBx� numai la virusurile mamiferelor
� localizarea în celula infectată� controversată
� exclusiv citoplasmatică
� nucleară şi citoplasmatică
� perinucleară
� funcţii� incomplet cunoscute
Virusul hepatitei Bstructura antigenică
� Ag de suprafaţă HBs
� Ag nucleocapsidic HBc
� AgHBe asociat nucleocapsidei
VHB - structura antigenică
� Ag de suprafaţă HBs
� specificitate antigenică comună de grup
� localizată pe secvenţa aa 124-137 şi 139-147
� ţinta Ac neutralizanţi
� specificitate de subtip
� 2 perechi de antigene:
� d sau y (la aa 122)
� r sau w (la aa 160)
� subtipul w heterogen: w1, w2, w3, w4
VHB - structura antigenică
� Ag de suprafaţă HBs
� perechile d-y şi r-w se exclud reciproc
� combinare → 9 serotipuri majore
↓
adw, ayw, adr, ayr
mai frecvente
VHB - structura antigenică� Ag de suprafaţă HBs
� prezent în:
� ţesut hepatic
� ţesut limfoid
� membrane sinoviale
� toate secreţiile organismului
� ser
� la 4-6 săpt.de la infecţie
� dispare la 3 luni de la debut
� prezenţa peste 6 luni = persistenţa infecţiei
Virusul hepatitei Bstructura antigenică
� Ag nucleocapsidic HBc� în nucleul hepatocitelor infectate – la 10 zile de la
infecţie
� în nucleul şi citoplasma hepatocitelor – la purtători
sănătoşi cu hepatite cronice active
� în ser, extrem de rar – complexe imune Ag-Ac
Virusul hepatitei Bstructura antigenică
� AgHBe asociat nucleocapsidei� prezent în ser
� în perioada de incubaţie imediat după apariţia
AgHBs
� dispare după 2-4 săptămâni, anterior dispariţiei
AgHBs
� este indicator de replicare virală activă
� persistenţa = prognostic nefavorabil
VHB - variabilitatea genetică
� genotip A: � Europa, � America de Nord, � Africa Centrală
� genotip B şi C� Asia� Oceania
� genotip D� India� Europa de Sud� Mediterana
� genotip E� Africa de Vest
� genotip F� America de Sud
identificate 6 genotipuri (Aidentificate 6 genotipuri (A--F)F)
VHB - variabilitatea genetică
� variabilitate scăzută - < 5%� variaţii virale prin
� mutaţii� deleţii
� variaţii virale în regiunea� preC/C
� absenţa expresiei AgHBe
� X� inducere de reacţii imune deficitare
VHB - Rezistenţa la agenţi fizici, chimici
� rămâne infectant� în ser
� 6 luni la 30°C� 10 ore la 60°C
� la (-20°C) 15 ani� după liofilizare la
25°C o săptămână
� este inactivat de� hipoclorit de sodiu în 10’� alcool isopropilic 70% şi alcool etilic
80% la 11°C timp 2’� permanganat de K 1‰ la pH 8,4� formol 5% la pH 8,4� glutaraldehida 2% la pH 8,4
� distrus� autoclavare: 30 minute la 128°C� păstrare la pH 2,4 timp 6 ore
virus rezistent!!virus rezistent!!
VHB - Rezistenţa la agenţi fizici, chimici
� rămâne antigenic şi după 40 cicluri de îngheţ-dezgheţ după� expunere la 98°C timp de 1 minut� expunere la 60°C timp de 10 ore� după tratare cu eter şi la pH acid 2,4 timp de
6 ore
AgHBsAgHBs
VHB - Multiplicare virală
1. intrare în celulă prin endocitoză2. intrare în nucleu, formare structură d.c.,
suprarăsucire şi transcriere a ARN pregenomic3. sinteză de proteine virale şi structurale
capsidale4. intrare ARN pregenomic în capsidă5. sinteză de ADN d.c.- m.c.6. maturare virală şi învelire cu membrane
citoplasmatice interne7. epiberare din celulă prin exocitoză
VHB - Multiplicarea virală
� ATAŞARE
� mecanisme insuficient cunoscute
� ataşare de celulă prin structuri ale AgHBs: LHBs, MHBs
� receptorii hepatocitelor – încă neidentificaţi – posibil:
� serum-albumina umană
� fibronectina sinusoidelor hepatice
� endonexina 2
� apolipoproteina H
VHB - Multiplicarea virală
� PENETRARE în celulă� endocitoză
� TRANSPORTUL în nucleul celulei� la nivelul porilor nucleari
VHB - Multiplicarea virală
� BIOSINTEZE virale� sinteza ADN prin reverstranscrierea de ARN intermediar� transcriere si translaţie – sinteza proteinelor� replicarea genomului
� ASAMBLAREA
� compartiment intermediar între reticulul endoplasmic şi aparatul Golgi
� ELIBERAREA din celulă� exocitoză
VHB - Cultivare
� culturi celulare� nu s-a reuşit
� animale� cimpanzeu� primate superioare� raţa de Pekin� veveriţa� şoareci transgenici
hepatită cu severitate mediecronicizare cu:
AgHBs în serAgHBs şi AgHBc în ficat
(biopsie)
ADN viral în extracte hepatice
VHB - Patogeneză
1. pătrunde în organism
� soluţii de continuitate ale mucoaselor/tegumentului
� manevre medicale invazive� seringi, instrumentar incorect sterilizat
� transfuzii cu sânge contaminat� contact sexual (hetero- homo-sexual)
VHB - Patogeneză
2. torent sanguin → ficat3. replicare primară în celula hepatică
� ciclul de replicare: 10-12 zile� propagare virală în parenchimul hepatic:
� prin contiguitate de la celulă la celulă� pe cale sanguină
4. eliminare în torentul sanguin → viremie masivă
VHB - Imunitate
� apare după perioada de incubaţie de 6 săptămâni – 6 luni
1. apărarea nespecifică prin � interferon
� IFNα induce� febră� mialgii� cefalee
� celulele NK induc producere de IFNγ
� citokine� apar nivele crescute de IL-2, IL-12, TNF
IFN + IL-2 + IL-12 + TNF → inhibă replicarea virală
VHB - Imunitate
2. răspuns celular
� limfocite T citotoxice
� elimină hepatocitele infectate prin:
� declanşarea apoptozei în urma interacţiunii specifice Ag-limfocit
� limfocitele Tc secretă IFN → apariţia de focare inflamatoare
� IFNγ activează macrofagele intrahepatice → indus răspuns de
hipersensibilitate întârziată → acţiune distructivă hepatică
VHB - Imunitate
3. răspuns umoral� Ac anti-HBs
� ac protectori de tip neutralizant� confirmă vindecarea şi instalarea imunităţii� apar în convalescenţă� apar la un interval de timp după dispariţia AgHBs� alcătuiesc complexe imune cu Ag virale → eliminarea
virusuluise depun în ţesuturi
urticarie; artrită; glomerulonefrită; vasculită
VHB - Imunitate
� Ac anti-HBc de tip� IgM
� primii Ac care apar � în perioada prodromală� titru maxim – în perioada de stare� diminuă în convalescenţă� scad rapid în primul an după infecţie
� reflectă replicare activă� indicator cert de dg. în hepatita acută B� dg. diferenţial cu hepatita acută de altă etiologie suprapusă pe
portajul de AgHBs� IgG
� apar la sfârşitul perioadei de stare� concentraţie maximă în convalescenţă� persistă timp îndelungat (toată viaţa)
3. răspuns umoral
VHB - Imunitate
3. răspuns umoral
� Ac anti-HBe � apar după dispariţia AgHBe� se depistează consecutiv apariţiei Ac anti-HBc IgM
� perioada de incubaţie: medie 60-90 zilelimite 45-180 zile
� manifestări clinice (icter): sub 5 ani: <10%5 ani: 30%-50%
� fatalitate: 0.5%-1%
� cronicizare: sub 5 ani: 30%-90%5 ani: 2%-10%
� mortalitate prematură
datorată cronicizării: 15%-25%
Hepatita B – manifestări clinice Hepatita BSpectru de evoluţie
� hepatita acută
� hepatita cronică
� ciroza hepatică
� carcinom hepato-celular
� infecţie asimptomatică
Symptoms
HBeAg anti-HBe
Total anti-HBc
IgM anti-HBc anti-HBsHBsAg
0 4 8 12 16 20 24 28 32 36 52 100
Acute Hepatitis B Virus Infection with Recovery
Typical Serologic Course
Weeks after Exposure
Titre
IgM anti-HBc
Total anti-HBc
HBsAg
Acute (6 months)
HBeAg
Chronic (Years)
anti-HBe
0 4 8 12 16 20 24 28 32 36 52 Years
Weeks after Exposure
Titre
Progression to Chronic Hepatitis B Virus InfectionTypical Serologic Course
Symptomatic Infection
Chronic Infection
Age at Infection
Chronic Infection (%)
Sym
ptomatic Infe
ction (%)
Birth 1-6 months 7-12 months 1-4 years Older Childrenand Adults
0
20
40
60
80
100100
80
60
40
20
0
Outcome of Hepatitis B Virus Infectionby Age at Infection
Chr
onic
Infe
ctio
n (%
)
� Mare (>8% purtători cronici de AgHBs): � 70-90% din populaţie a trecut prin boală (serologic pozitivi)
� frecventă infecţia în prima copilărie
� Africa de Sud, Asia de Est, Oceania
� Medie (2%-7% purtători cronici de AgHBs): � 10-60% din populaţie a trecut prin boală (serologic pozitivi)
� infecţia apare la toate grupele de vârstă
� Joasă (<2% purtători cronici de AgHBs): � 5-7% din populaţie a trecut prin boală (serologic pozitivi)
� majoritatea cazurilor la adulţi cu risc (narcomani, homosexuali)
Prevalen ţa infec ţiei cu VHB pe glob
Hepatita B - epidemiologie
� sursa de infecţie:� om bolnav� purtător asimptomatic
� transmitere� transfuzii� instrumentar incorect sterilizat� soluţii de continuitate tegumente, mucoase� contact sexual homo/hetero� perinatal
mare moderatăjoasă/nedetectabilă
sânge spermă urină
ser secreţie vaginală fecale
exsudatele plăgilor salivă transpiraţie
lacrimi
lapte de mamă
Concentraţia VHB în fluidele organismului epidemiologie
� grupe de risc:� nou-născuţi din mame infectate� toxicomani� homosexuali/heterosexuali� hemodializaţi� personal medico-sanitar
Hepatita B - diagnosticbaterie de teste serologice pt diagnosticul infecţiei VHB acute şi cronice
� AgHBs – marker general al infecţiei
� Ac anti-HBs – demonstrează vindecarea/imunitatea
� anti-HBc IgM - marker al infecţiei acute
� anti-HBc IgG – infecţie trecută sau cronică
� AgHBe - indică replicarea activă a virusuluişi infecţiozitatea sângelui
� Anti-HBe – virusul nu se mai replică. Totuşi pacientul poate fi AgHBspozitiv datorităVHB integrat
� HBV-DNA - indică replicarea activă a virusului, mai precis decât AgHBe,în special în cazurile de infecţie cu “escape mutants”. Folosit în special ptmonitorizarea răspunsului la terapie.
Hepatita B - tratament� Interferon – pt purtători AgHBs, AgHBe pozitivi cu hepatită cronică activă
� Lamivudine
� Adefovir
� Entecavir
� răspunsul la tratament� dispariţia AgHBs, HBV-ADN, seroconversia la AgHBe
Hepatita B - prevenire� Vaccinare – eficiente vaccinurile recombinante; pentru cei cu
risc crescut:personal medical, nou-născuţi
� Imunoglobuline specifice anti-VHB – pt a proteja persoaneleexpuse virusului; eficace î primele 48 ore de la expunere; lanndin mame AgHBsşi AgHBe pozitive
� alte măsuri - screening al donatorilor, al sângelui, gravidelor
Virusul hepatitei D
VIRUSUL HEPATITEI D (VHD)
� Virus defectiv înrudit cu virusuri ale plantelor (viroizi)
� Satelit subviral al VHB (helper) – îi asigură ciclul biologic
� Deltavirus
� particulă sferică
� diametrul 35-37 nm
VIRUSUL HEPATITEI DELTA
AgHBs
ARNantigenul δ δ δ δ
� Prezintă anvelopă (AgHBs)
� Genom ARN monocatenar
� Antigenul delta
DELTAVIRUS
STRUCTURA VHDproteinele virale = Ag Delta
� proteina nucleocapsidică
� p 27 (proteina HD mare)- 214 aa
- stopează replicarea
- intervine în formarea şi
secreţia de virusuri
� p 24 (proteina HD mică) - 195 aa
- acţiune citotoxică
- activează replicarea ARN VHD
STRUCTURA VHD GENOMUL
� ARN � Monocatenar, circular
� polaritate negativă
� 1678 - 1683 nucleotide
dublă origine: • 1/4 structură similară cu viroizii / asigură replicarea caracteristică a VHD• 3/4 zona responsabilă de codificarea AgHD
STRUCTURA VHD ÎNVELIŞUL EXTERN
� reprezentat de AgHBs cu cele 3 proteine:
� mare - conţine receptorul de fixare
� mijlocie - indipensabilă pentru infectivitatea VHD
� majoră
DIAGNOSTICUL VHD
� Detectarea AgHD - în ser, ficat- tehnici ELISA, imunoblot
� Detectarea anti-VHD IgM, totali - tehnici ELISA
� Detectarea ARN-VHD - PCR- RT-PCR- tehnici de hibridare moleculară
� Coinfecţie (infecţie concomitentă VHB şi VHD)� boală acută cu evoluţie severă � risc scăzut de cronicizare
� Suprainfecţie (infecţie VHD la purtător cronic de VHB)� poate evolua ca o hepatită acută � de obicei se instalează cronicizarea infecţiei VHD � risc mare de boală cronică severă
Hepatita D
manifestări clinice
� rezervor de virus
� om infectat
� purtător asimptomatic
� cu hepatită manifestă
� cai de transmitere
� parenteral – expunere la sânge contaminat
� injecţii, intervenţii chirurgicale, transplant, transfuzii, leziuni cutaneo-mucoase etc.
� perinatal
� mama AgHBe pozitivă
� contact sexual
Hepatita D epidemiologie
� grupe de risc
� dependenţi de droguri
� hemodializaţi
� hemofilici
� homosexuali
� receptivitate
� toţi indivizii receptivi la VHB
� toţi purtătorii de VHB
Hepatita D epidemiologie
anti-HBs
Symptoms
ALT Elevated
Total anti-HDV
IgM anti-HDV
HDV RNA
HBsAg
HBV - HDV CoinfectionTypical Serologic Course
Time after Exposure
Titre
Jaundice
Symptoms
ALTTotal anti-HDV
IgM anti-HDV
HDV RNA
HBsAg
HBV - HDV SuperinfectionTypical Serologic Course
Time after Exposure
Titre
� coinfecţia VHB-VHD
• profilaxia pre/postexpunere faţă de VHB
� suprainfecţia VHB-VHD
• educaţie sanitară a persoanelor cu infecţiecronicăVHB
•reducerea comportamentelor cu risc
Hepatita D - profilaxie
� după expunerea la VHD, purtătorii de AgHBs
NU pot fi protejaţi nici prin
� vaccinare anti VHB
� imunoglobuline specifice anti-VHB
Hepatita D - profilaxie
Virusul hepatitei CVirusul hepatitei C
� Familia Flaviviridae
� Genul Hepacivirus
VHCcaractere morfo-structurale
� formă sferică� diametru: 30-60 nm� capsida
� simetrie icosaedrică� genom: ARN
� m.c. � liniar� sens pozitiv
� înveliş extern� cu proiecţii fine
VHC ORGANIZAREA GENOMULUI VIRAL
� ARN monocatenar, polaritate pozitivă
� 9400 nucleotide
� nu conţine oncogene
� nu se integrează în genomul celulei gazdă
� prezintă un singur cadru translaţional de citire
� codează poliproteina precursoare
proteine virale - structurale
- nestructurale
hypervariableregion
capsid envelopeprotein
protease/helicase RNA-dependent RNA polymerase
c22
5’’’’
core
E1 E2 NS2
NS3
33c
NS4
c-100
NS5
3’’’’
VHC ORGANIZAREA GENOMULUI VIRAL
VHCVARIABILITATE-HETEROGENITATE
� rată mare de replicare - încorporare eronată a nucleotidelor în cursul replicării - rată mare a mutaţiilor (1,92 x 103 substituţii de nucleotide /situs / an)
� nucleocapsida bine conservată -reg.5’aminoterminală/reg. C
� învelişul diferă - reg. E1 şi E2 � mare variabilitate� regiune hipervariabilă - 30 aa
HETEROGENITATEA VHC
� CA TULPINĂ VIRALĂ� rezultatul mutaţiilor apărute în cursul replicării
� CA POPULAŢIE VIRALĂ� prezentă în organismul /celulele infectate
VHC - Terminologie
Noţiune
Definiţie % omologie nucleotidică
Genotip Heterogenitate între diferitele izolate de HCV
65.7-68.9
Subtip
Izolate cu caracteristici similare în cadrul fiecărui
genotip major
76.9-80.1
Cvasispecie Populaţie virală heterogenă prezentă concomitent
în macroorganism/celulă infectată
90.8-99
Famil ie Gen Specie Genotip Subtip Cvasispecie
Distribuţia geografică a genotipurilor VHC
Zona
geogr af i c ă Genot ipur i VH C
1 2 3 4 5 6
US A + + +
E uropa + + +
O ri en t a prop i at + + + +
P aki stan + + + + +
Af ri ca de Sud + + + + +
Af ri ca de Nord +
Af ri ca Ce nt ral ă +
IMPORTANŢA VARIABILITĂŢII VHC
� “ESCAPE MUTANTS”� Genotipul influenţează - eficacitatea tratamentului
� - evoluţia bolii
- genotip 1b - posttransfuzional- răspuns slab la interferon- risc de ciroză / carcinom hepatocelular
- genotip 2 - forme asimptomatice de boală- genotipuri 2 şi 3 - consum de droguri i.v.
- răspuns favorabil la interferon
VHCrezistenţa la agenţi fizici şi chimici
� sensibil la � solvenţi organici, � eter, � cloroform,� detergenţi
VHC - replicarea
� ataşare-intrare� receptor specific CD81� endocitoză
� biosinteze virale � în citoplasma celulei� translaţie – sinteză de proteine� replicarea genomului
� asamblare� la nivelul membranelor
� reticulului endoplasmic� aparatului Golgi
� eliberare� înmugurire
Jean Dubuisson
VHC - cultivare
� culturi de celule� NU se pot realiza
� animale� cimpanzeu
Perioada de incubaţie: medie 6-7 săpt
limite 2-26 săpt
Manifestări clinice(icter): 30-40% (20-30%)
Hepatită cronică: 70%
Infecţie persistentă: 85-100%
Imunitate: nonprotectivăproducere de Atc
Hepatita C – manifest ări clinice
imunitate� răspuns imun relativ slab� umoral
� Ac a căror acţiune este dificil de apreciat� !! escape mutants – datorită marii
variabilităţi� celular
� limfocite T citotoxice
!! autoanticorpi – procese autoimune
infecţia HCV
� Evoluţie� hepatită acută� hepatită cronică persistentă� ciroză� carcinom hepatocelular
� rata infecţiilor cronice 70%� răspuns imun citotoxic� oncogenic
Symptoms
anti-HCV
ALT
Normal
0 1 2 3 4 5 6 1 2 3 4
Hepatitis C Virus InfectionTypical Serologic Course
Titre
Months Years
Time after Exposure
Serologic Pattern of Acute HCV Infection with Recovery
Symptoms +/-
Time after Exposure
Tite
r
anti-HCV
ALT
Normal
0 1 2 3 4 5 6 1 2 3 4YearsMonths
HCV RNA
Serologic Pattern of Acute HCV Infection with Progression to Chronic Infection
Symptoms +/-
Time after Exposure
Tite
r
anti-HCV
ALT
Normal
0 1 2 3 4 5 6 1 2 3 4YearsMonths
HCV RNA
Hepatita C - epidemiologie� grupe de risc
� hemodializaţi� hemofilici� toxicomani� personal medico-sanitar� copii născuţi din mame cu infecţie HCV� parteneri sexuali multipli
� rezervor� omul
Hepatita C - transmitere� percutan
� droguri administrate i.v. � transfuzii, transplant de la donor infectat� terapeutic
� echipament contaminat� instrumentar incorect sterilizat
� ocupational� permucos
� perinatal� sexual
Hepatita C - profilaxie
� măsuri generale
� profilaxie pasivă� fără rezultate
� profilaxie activă� NU este vaccin
Diagnosticul HCV - algoritmul testăriiDiagnosticul HCV - algoritmul testăriipersoanelor asimptomaticepersoanelor asimptomatice
anti-HCV (EIA)Negativ
STOP
Pozitiv
OR
anti-HCV (RIBA)anti-HCV (RIBA) ARN-VHC (RT-PCR)Negativ
STOPteste suplimentare (PCR,teste suplimentare (PCR,
ALT)ALT)
Negativ Pozitivnedeterminat(nedefinit)
evaluareevaluareclinicăclinică
Pozitiv
PCR negativ
ALT normalPCR pozitiv
ALT modificat1 săptămână - ARN VHC2 săptămâni - anti VHC6-8 săptămâni - cresc transaminazele
persoane expuse:
Hepatita C diagnostic de laborator
� anticorpi anti HCV – utilizaţi pt dg. infecţiei cu VHC.Inutili pt dg. fazei acute – apar după 4 săpt. de la infecţie
� HCV-ARN – identificat prin PCR. Util pt dg. în faza acutăa infecţiei. Utilizat în monitorizarea tratamentului antiviral
� Ag-HCV – evidenţiat prin metoda EIA. Util pt dg. în fazaacută a infecţiei. Utilizat în monitorizarea tratamentuluiantiviral . Mai uşor de efectuat faţă de metoda anterioară
Hepatita Cteste prognostice
� Genotipare – infecţia cu genotip 1 sau 4 – prognostic grav, răspuns slab lainterferon� metode de genotipare – DNA sequencing, PCR-hybridization
� serotipare – utilă atunci când pacientul nu are ARN viral detectabil
� Încărcătura virală – mare = pronostic grav. Utilă pt monitorizareatratamentului cu interferon.
Hepatita C - tratament
� Interferon – la pacienţi cu hepatită cronică activă;răspuns la cca 50% din pacienţi din care 50% voravea recăderi
� Ribavirin – asociat cu interferon creşte eficienţatratamentului
� screening al donatorilor de sânge, organe,
ţesuturi
� modificarea comportamentelor cu risc
� aplicarea precauţiunilor universale
Hepatita C - profilaxie Virusul hepatitei E
Virusul hepatitei E
� neîncadrat� asemănător cu Caliciviridae şi Togaviridae� formă sferică, 32-34 nm� fără înveliş extern� genom ARN, mc, liniar, sens pozitiv� capsida – simetrie icosaedrică
Virusul hepatitei E rezistenţa la agenţi fizici şi chimici
� virus fragil şi instabil� conservat în suspensii de materii fecale 10%
� în azot lichid� prin liofilizarea materiilor fecale
� inactivat prin� clorinare� antisepsie cu iod
� perioada de incubaţie: medie 40 zilelimite 15-60 zile
� rata fatalităţii: aprox. 1%-3%gravide:15%-25%
� severitatea bolii: creşte cu vârsta
� cronicizare: NU
Hepatita E – manifestări cliniceSymptoms
ALT IgG anti-HEV
IgM anti-HEV
Virus in stool
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
11
12
13
Hepatitis E Virus InfectionTypical Serologic Course
Titer
Weeks after Exposure
� epidemii asociate cu consum de apă contaminată cu fecale
� epidemii masive, explozive: India, Nepal, China, Africa deNord,Somalia, Mexic
� rezervor: omul
� transmitere: fecal-orală
� apă contaminată
� alimente contaminate
� contact direct
� receptivitate – adulţii tineri
Hepatita E - epidemiologie
� măsuri generale
� igiena individuală, colectivă, alimentară
� clorinarea apei
� control sanitar al apei potabile
� profilaxie pasivă
� IgG polivalente – nu împiedică infecţia
� profilaxie activă
� vaccinuri în curs de experimentare
Hepatita E - profilaxie