Hepatita A, cunoscută şi sub denumirea de „boala mâinilor murdare”, este o boală acută infecţioasă, agentul patogen fiind virusul hepatitei A (HAV). Virusul este de tip ARN (monocatenar, picornavirus), fără capsulă, dar cu o capsidă proteică care înveleşte molecula de ARN. Acest virus se transmite cel mai des prin calea fecal-orală (prin mâncare sau apă infectate, sau direct de la un purtător). Aproximativ 10 milioane de oameni se infectează în fiecare an cu virusul hepatitei A. Perioada de incubare a virusului este între 2 şi 6 săptămâni.

De obicei se răspândeşte prin a consumul de mâncare sau apă contaminată cu materie fecală infectată.[2] Crustaceele care nu au fost gătite îndeajuns este o sursă comună.[4] Se mai poate răspândi, de asemenea, şi prin contact strâns cu o persoană infectată.[2] În timp ce copiii de obicei nu prezintă simptome, ei tot pot răspândi boala.[2] După o singură infecţie o persoană este imună pe restul vieţii.[5] Diagnoza se face prin analize de sânge deoarece simptomele sunt similare cu cele prezente în alte boli.[2] Este unul dintre cei cinci viruşi cunoscuţi de hepatita: A, B, C, D, şi E.

Epidemiologie În jur de 1,5 milioane de cazuri simptomatice se întâmplă la nivem global în fiecare an[2] cu probabil

zeci e milioane de infecţii de toate.[8] Se găseşte mai des în regiunile din lume cu igienă deficitară şi

insuficienţă de apă.[7] În ţările în curs de dezvoltare  în jur de 90% din copii au fost infectaţi înainte de

a împlini 10 ani aşadar sunt imuni la maturitate.[7] Aceasta apare adesea în epidemii în ţările

dezvoltate moderat în cazul în care copiii nu sunt expuse atunci când sunt tineri şi nu există

vaccinare pe scară largă.[7] În 2010, hepatita A acută a dus la 102 000 de morţi.[9] Ziua Mondială a

Hepatitei are loc în fiecare an pe data de 28 iulie pentru conştientizarea hepatitei virale.[7]

DiagnosticPerioada de incubare a virusului este între 2 şi 6 săptămâni. Diagnosticul bolii se face după

încheierea perioadei de incubare, prin detectarea în sânge a anticorpilor IgM specifici virusului

hepatitei A (prezenţi în sânge doar în perioada acută a bolii), prin metoda ELISA. Titrul anticorpilor

IgM anti-VHA începe să crească în săptămâna a treia şi a patra, ating maximul în săptămâna a

şasea, după care încep să scadă treptat. Titrul anticorpilor IgG anti-VHA începe să crească la 5-6

săptămâni după infecţie, menţinându-se la o concentraţie ridicată mulţi ani şi asigurând organismului

protecţia împotriva unei eventuale reinfectări cu virusul hepatitei A. Anticorpii IgG anti-VHA mai sunt

prezenţi şi în serul celor care au fost imunizaţi prin vaccinare împotriva hepatitei A.

PROFILAXIA

Vaccinul pentru hepatita A este o metodă eficientă pentru prevenire.[2][6] Anumite ţări recomandă

vaccinul de rutină pentru copii şi cei cu un risc ridicat care nu au fost vaccinaţi.[2][7] Pare a fi efectiv pe

viaţă.[2] Alte măsuri de prevenţie includ spălarea mâinilor şi gătirea completă a alimentelor.[2] Nu

există un tratament specific, vu odihnă şi medicamente pentru greaţă sau diaree recomandată în

cazurile în care este nevoie.[2] Infecţiile de obicei se rezolvă în totalitate şi fără boală continuă la ficat.[2] Tratamentul pentru insuficienţă hepatică acută, dacă se întâmplă, consistă în transplant de ficat.[2]