1

Cuprins1)Realismul.............................................................................2

a) Aparitia...........................................................................................................................................2

b) Ideologie si reprezentanti.........................................................................................3

2)Elemente biografice.............................................................6

3)Opere...................................................................................8

4)Elemente de inovatie...........................................................9

5)Elemente caracteristice operei ibseniene...........................11

6)Tipologia personajului principal........................................17

7)Repere critice....................................................................18

8)Fisa de citate......................................................................18

9) BIBLIOGRAFIE...............................................................19

Realismul

Aparitia.Termenul "realism" defineste curentul artistic ce ia nastere in Franta, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Acest curent literar apare ca reactie impotriva romantismului. Trasaturile estetice ale realismului au ca principiu de baza obiectivitatea si luciditatea, individul fiind infatisat in dimensiunea lui sociala. Scriitorii realisti considera ca trebuie sa dea o reprezentare verosimila realitatii, sa prezinte cu obiectivitate adevarul, sa observe existenta reala si sa adopte un stil sobru, impersonal. Acestia se indreapta spre viata sociala, prezentand personajul in stransa legatura cu aceasta, ca un produs al mediului in care traieste. Proza realista foloseste in special analiza psihologica si reflectia morala ca mijloace de caracterizare a personajului.

Cadrul social-istoric în care s-a cristalizat aceasta manifestare culturala a conjugat circumstante dintre cele mai diverse, care au schimbat dinamica societatii: marile evenimente din istoria moderna a Frantei si atmosfera ulterioara creata de acestea (Revolutia de la 1789, Imperiul napoleonian, Restauratia, Revolutia burgheza de la 1848); formarea unor clase noi, burghezia, consolidata în urma revolutiei industriale, care acapareaza puterea economica  si  politica în spatiul european; dezvoltarea stiintelor naturii, afirmarea filososfiei materialiste si pozitiviste   (Auguste Conte), care canalizeaza interesul catre societate si om.

2

Ideologie si reprezentanti

Honore de Balzac este exponentul realismului, iar opera sa a avut un rol extrem de important in literatura europeana. De asemenea un anumit tip de realism poarta numele de "balzacianism" si are trasaturile ce se regasesc in celebra "Comedie umana".

Operele cu caracter programatic ale acestei manifestari culturale sunt prefata din 1842 la Comedia Umana, redactata de însusi autorul cartii, Honore de Balzac, si studiul Realismului, scris de Champfleury, în 1857. Astfel, în cuprinsul acestor texte, este cristalizata ideologia curentului, ale carui principii estetice se regasesc în operele literare ale epocii si în cele de mai târziu:- reprezentarea veridica a realitatii, surprinderea exclusiva si cu detasare a vietii prin observarea existentei reale;- observatia asupra tipurilor umane caracteristice pentru societatea vremii, astfel încât sa rezulte personaje tipice în împrejurari tipice;- alegerea, ca zona de inspiratie, a vietii sociale, prezentând fiinta umana ca produs al mediului în care traieste;- lipsa de idealizare în  prezentarea  mediului  social  si  a personajelor, rezultând din impartialitatea totala a scriitorului;- atitudinea critica fata de societatea prezentata;- acordarea unei importante majore descrierilor minutioase, realizate prin cultul detaliului semnificativ;- tendinta de a prelua metode din stiintele exacte, în vederea realizarii impresiei de verosimil si a valorii documentare;- cultivarea, cu  precadere, a genului epic (desi este reprezentat si cel dramatic prin comedie si drama), în cadrul caruia sunt abordate, în special, schita, nuvela si romanul.- impunerea preciziei si a sobrietatii ca marci ale stilului impersonal, impus de tematica sociala;- aportul substantial al limbajului la caracterizarea personajelor (selectarea eroilor din toate categoriile sociale impune utilizarea tuturor registrelor limbii).

Principalii reprezentati ai realismului ("secretari ai realitatii" - cum îi numeste Balzac), în literatura europeana si americana, sunt: Stendhal (Rosu si Negru), Honore de Balzac

3

(Comedia umana), G. Flaubert (Doamna Bovary), Charles Dickens (Marile sperante), W. Thackeray (Bâlciul desartaciunilor), N. V. Gogol (Mantaua), F. M. Dostoievski (Crima si pedeapsa), L. N. Tolstoi (Razboi si pace), A.P. Cehov (Livada cu visini), H. Ibsen (O casa de papusi), M. Twain (Print si cersetor) si altii. In ceea ce priveste literatura româna, patrunderea realismului s-a realizat treptat, dupa cum atesta diferitele momente din evolutia prozei noastre: romanul social al lui Nicolae Filimon (Ciocoii vechi si noi), nuvelele lui Ioan Slavici (Moara cu Noroc), ale lui Barbu Stefanescu-Delavrancea (Hagi Tudose) sau Ion Luca Caragiale (In vreme de razboi); romanele din ciclul Comanestenilor, publicate de Duiliu Zamfirescu, proza memorialistica a lui Ion Creanga; elementele realiste reperabile în proza interbelica reprezentata de Hortensia Papadat-Bengescu {Concert din muzica de Bach}, G. Calinescu {Enigma Otiliei}, Liviu Rebreanu {Rascoala}; metodele specifice realismului existente în romanele postbelice ale lui Marin Preda {Morometii}, Z. Stancu {Descult}, Eugen Barbu {Groapa}, Fanus Neagu {Ingerul a strigat}; analiza unor fenomene sociale, propusa de literatura contemporana de introspectie, apartinând unor scriitori ca A. Buzura {Vocile noptii}, C. Toiu {Galeria cu vita salbatica}, G. Balaita {Lumea în doua zile}.

Fara a exista vreodata în stare pura, realismul coincide, în literatura româna, cu vigoarea artistica si izbânda romanului. Acest fapt devine explicabil prin definirea speciei, pe care o opera George Calinescu, anume ca "romanul este o scriere tipic realista, demonstrarea unei idei printr-o experienta", efortul romancierului fiind acela "de a face inteligibila si vie aparenta incoerenta pentru altii, într-un cuvânt, de a crea fictiune stabila care sa încifreze experienta".

In concluzie, romancierul realist este "un om între oameni", care scrie despre "o padure a spânzuratilor", sperând ca cititorul sa regaseasca, în paginile oferite, un "concert din muzica de Bach".

4

5

Elemente biografice

Primul mare dramaturg modern a fost Henrik Ibsen, un norvegian. Piesele sale arătau o mare varietate de stiluri, de la realismul din Hedda Gabler până la fantezia din Peer Gynt. El este admirat pentru măiestria tehnică, simbolism şi adânca psihologie.

Ibsen, născut pe data de 20 martie 1828, în micul oraş-port Skien, Norvegia, a mai avut 5 fraţi. Când a ajuns la vârsta de 8 ani tatăl său a dat faliment. Pentru următorii 8 ani familia sa a trăit într-o mică fermă de lângă Skien. La 15 ani Ibsen era ucenicul unui farmacist din Grimstadt. Avea o viaţă singuratică şi băiatul s-a apucat de scris, în special poezie.

În 1849 Ibsen a intrat la universitatea din Christiania (actualul Oslo), dar a renunţat repede datorită lipsei de bani. Viaţa sa a fost grea pentru mulţi ani. A scris pentru ziar şi s-a îngrijit de un mic teatru. A călătorit în Germania şi Danemarca ca să studieze designul de scenă. A mai scris în această perioadă poezie şi piese fără succes.

În 1864, ajutat de un mic guvernator şi de prietenii săi, Ibsen a părăsit Norvegia şi s-a stabilit la Roma. Prima sa piesă de succes, Brand, a fost scrisă prima oară în 1865 ca un poem narativ. Refăcută ca o dramă, a fost pentru prima oară pusă în scenă în 1885. În ea se povesteşte aspra viaţă a unui ministru care renunţă la compromisurile favorurilor pe care le putea obţine, pentru o viaţă sinceră. Următoarea sa piesă a fost Peer Gynt (1867), povestea unui călător prin lume implicat într-o serie de aventuri remarcabile. Punctul de vedere al autorului este clar: o viaţă fără ritm are puţin sens şi menire.

A urmat Liga Tinereţii (1868), despre corupţia în politică, şi Împărat şi Galilean (1873), o pledoarie pentru un nou tip de Creştinism. Stâlpul societăţii (1877) şi O casă de păpuşi (1879) se ocupă de reformele sociale bazate pe principii de onestitate şi libertate. Fantomele (1881), despre tragedia bolilor care afectează mintea, este probabil cea mai mare piesă a lui Ibsen.

Printre ultimele sale piese se găsesc Un inamic al oamenilor (1882), o comedie cu serioase sub-sensuri; Raţa sălbatică (1884) combină realitatea cu poezia şi Rosmersholm (1886), se ocupă de conflictul dintre conştiinţă şi dorinţa de libertate. Hedda Gabler (1890) este o puternică tragedie domestică ce se termină prin sinucidere. Printre ultimele sale piese au fost The Master Builder (1892) şi Când noi morţi ne trezim (1899).

Respins şi neînţeles în propria ţară, Ibsen a trăit timp de 27 de ani în străinătate, în Italia şi Germania, în principal la Roma, revenind la Oslo în anii 1890. Paradoxal, după o viaţă petrecută în exil, a primit funeralii de stat.

Faima sa este aceea a unui realist care a înlocuit restricţiile pieselor „bine făcute” ale epocii sale cu drame „naturaliste” scrise în limbajul cotidian, cum ar fi O casă de păpuşi (1879).

6

A inaugurat în literatura universală teatrul de idei. Creaţia lui Ibsen se impune prin adâncimea viziunii, simplitatea intrigii, gravitatea temei, acuitatea conflictului, vigoarea dialogului şi pasiunile personajelor. După ani de trai alternant la Roma sau Dresden şi Munich, Ibsen se întoarce în Norvegia în 1892. Era bogat, onorat de către lume şi iubit de către conaţionalii săi. Piesele sale erau traduse în multe limbi şi s-au pus pe scene din ţări de prin toată lumea. A murit în Christiania, pe 23 mai 1906.

7

Opere

Catilina (1850) Kjæmpehøjen (Tumulul) ((1850) Sancthansnatten (Noaptea solstiţiului de vară)(1852) Fru Inger til Østeraad (Doamna înger din Ustraat) (1854) Gildet paa Solhoug (Banchetul la Solhoug) (1855) Olaf Liljekrans (1856) Hærmændene paa Helgeland (Războinicii din Helgeland) (1857) Kjærlighedens Komedie (Comedia iubirii) (1862) Kongs-Emnerne (Pretedenţii la tron)(1863) Brand (1865) Peer Gynt (1867) De unges Forbund (Asociaţia tineretului) (1869) Kejser og Galilæer (Împărat şi galileeni)(1873) Samfundets støtter (Stâlpii societăţii) (1877) Et dukkehjem (Nora, O casă de păpuşi) (1879) Gengangere (Strigoii) (1881) En Folkefiende (Un duşman al poporului) (1882) Vildanden (Raţa sălbatică) (1884) Rosmersholm (1886) Fruen fra havet (Femeia mării) (1888) Hedda Gabler (1890) Bygmester Solness (Constructorul Solness) (1892) Lille Eyolf (1894) John Gabriel Borkman (1896) Når vi døde vågner (Când noi, morţii, vom învia) (1899)

8

Elemente de inovatie

Prin activitatea sa literara,prin conceptia si tehnica sa dramatic noua,este fondatorul teatrului modern,un deschizator de drumuri in dramaturgia universala.Opera sa este expresia majora a realismului norvegian.Ibsen combate formula teatrului “cu teza”,care combina schematic,fortat,faptele si creeaza personaje si situatii artificial,optand pentru viata surprinsa in autenticitatea ei,cu intrebarile si problemele asupra carora te obliga sa te opresti.Personajele create de Ibsen se deosebesc si de cele din teatrul de intriga : ele traiesc problemele vietii lor,mediteaza asupra relatiei individ-societate,asupra conditiei umane,a dezacordului existent intre viata sociala si cea psihologica.Conflictul dramatic este interior,el se declanseaza in constiinta,nu in actiuni exterioare.Atentia autorului se concentreaza pe dezbaterea morala sustinuta cu tensiune dramatica . “Conceptia dramatica a lui Ibsen a rasturnat o prejudecata care domnea pana la el in teatru : anume,se credea ca o piesa este cu atat mai buna,cu cat prezinta o gradatie mai savanta a elementelor de <<surpriza>>,spre a crea o situatie mai neobisnuita.Ibsen a demonstrat ca,dimpotriva,cu cat situatia este mai obisnuita,cu atat piesa este mai interesanta,cu conditia ca aceasta situatie sa fie trecuta printr`o constiinta”(Ovidiu Dramba).In teatrul Ibsenian apar situatii obisnuite,nu accidentale,autorul urmarind ecoul acestor trairi in constiinte stapanite de anumite idealuri.Creator al dramei “de idei”.Ibsen exprima,intr`o scrisoare din 1890,intentia sa permanenta de a “zugravi oameni,atmosfera omeneasca si destine omenesti pe baza unor relatii sociale reale si a anumitor intuitii sociale.In piesele sale,transfigureaza artistic intamplari ,situatii,fapte diverse,caractere din viata zilnica,din mediul social familial,din observatia atenta a unei diversitati de tipuri reale,un material concret si viu.Constiinte framantate,traind in lumina unor valori morale absolute ,a unui ideal,personajele teatrului realist ibsenian sunt complexe,interiorizate,profunde.

In bogata activitate de dramaturg a lui Ibsen,retinem mai multe perioade,care marcheaza evolutia teatrului sau,de la o coloratura romantic la poemele dramatice si la marile drame realiste.

Dramele istorice din prima faza a creatiei Ibseniene reinvie stravechi legende,povestiri istorice si readuc in prezent ambianta trecutului,pentru a trezi elanul patriotic in constiinta contemporanilor.Si in aceste piese ca si in cele inspirate din folclorul

9

norvegian,sunt evidente atitudinile sale realiste in tratarea personajelor,lipsite de grandilocventa si idealizarea romantica,precum si in interpretarea miturilor sau a lementelor supranaturale.Aceasta etapa din activitatea de dramaturg a lui Ibsen fixeaza unele dominante ale conceptiei sale estetice,si anume : sobrietatea si detasarea in comunicarea ideilor si a sentimentelor,rigoarea in selectarea faptelor,reflectarea pasiunilor in actiune,valoarea gestului si a cuvantului simplu,bogat in intelesuri si sugestii.

Etapa urmatoare din evolutia teatrului ibsenian ,aceea a poemelor dramatice,cuprinde doua valoroase opere : “Brand” si “Peer Gynt”.Prima se evidentiaza prin densitatea gandirii,intensitatea dramatica si aspiratiile eroului spre un ideal moral superior,integritatea caracterului si a vointei sale.Brand ,pastor fanatic,crede cu fermitate in regenerarea morala a poporului,slujind acest tel cu abnegatie.Simbol al vointei neinduplecate,apologie a sacrificiului de sine in numele unui ideal moral absolute.Brand este o ipostaza a eului ibsenian,cum insusi o marturiseste : “Brand sunt eu in cele mai bune moment ale mele”.Complexa prin structura,amestec de umor si colorit folkloric,de fantastic si real,de feerie cu satira si viziune realista.Peer Gynt adduce un erou din aceeasi familie spiritual cu Till Eulenspiegel si baronul Munchhausen.Opusa lui Brand,prin eroul sau,piesa Peer Gynt,este o satira a unei existente lipsite de ideal,cu aluzii la situatii concrete din Norvegia epocii.

10

Elemente caracteristice operei ibseniene

In perioada marilor drame realiste,Ibsen este prezent in mijlocul evenimentelor sociale ale epocii si isi largeste tematica trecand de la problemele morale ale individului la cele sociale.

Continutul acestor piese,structura morala a personajelor exprima atitudinea protestatara a lui Ibsen impotriva societatii contemporane lui,a oportunismului,a conventionalismului social,a minciunii si egoismului.

“Niciodata nu m-am inspirat din ideile altora si nu m-am condus dupa parerile nimanui.Totdeauna am recurs la propria mea gandire si simtire.Iar ceea ce m`a facut sa scriu cele ce am scris a fost impresia puternica pe care mi-a produs-o contradictia dintre destinele omului si organizarile sociale actuale,formate de oameni.Aceasta a fost vocatia mea.”,marturiseste Ibsen intr`o scrisoare.Dramaturgul are convingerea,care se resimte in psihologia eroilor sai,ca schimbarea sociala trebuie sa fie precedata de schimbari radicale in caracterul omului.

Piesele “Stalpii societatii”,,O casa de papusi (Nora),Strigoii,Un dusman al poporului ,reprezinta realizarile cele mai importante pe linia teatrului realist,Ibsen devenind unul dintre cei mai valorosi autori dramatici in plan universal.

In “O casa de papusi” actiunea se dezvolta in jurul personajului central,Nora,nume sub care este cunoscuta piesa,si abordeaza tema emanciparii femeii.

Falsificand iscalitura tatalui ei,Nora obtine un imprumut de la Krogstad,pentru a-si salva sotul,pe Torvald Helmer,grav bolnav.

Ea restituie,cu mari eforturi,o parte din suma,dar Krogstad ii cere sa intervina pe langa sotul ei,numit director al bancii,pentru a nu fi concediat,in caz contrat,denuntand-o si declansand un scandal public.Neinduplecat,Helmer nu admite cererea Norei si numeste in postul ramas liber,dupa concedierea lui Krogstad,pe doamna Linde,o veche prietena a Norei.Helmer afla ,printr-o scrisoare a santajistului Krogstad,cauza zbuciumului

11

Norei,dar nu se schimba in hotararea lui.Cand,la staruinta doamnei Linde,dragostea de odinioara a lui Krogstad,acesta ii inapoieaza chitanta si Helmer redevine afectuos,Nora traieste zguduitoarea revelatie a adevarului ca nu a fost iubita cu adevarat.Drama falsei ei fericiri o transforma pe Nora,care paraseste casa ei,o casa “cu papusi”,si pe omul conventional,pe Torvald Helmer.Dincolo de obligatiile de mama si sotie,ea se indreapta de acum inainte spre indatoririle fata de ea insasi.

12

O casa de papusi (Nora)

O casă de păpuşi (1897) de Henrik Ibsen a fost scrisă cât timp dramaturgul se afla la Roma şi Amalfi, în Italia, într-o vreme în care Europa era cuprinsă de revoluţii. O perspectivă modernă asupra literaturii atât epice, cât şi dramatice apărea, provocând tradiţia romantică. Ibsen este cel care a popularizat drama realistă, derivată din această nouă perspectivă. Piesele lui erau jucate în toată Europa şi traduse în foarte multe limbi. O casă de păpuşi a fost publicată la Copenhaga unde a şi avut loc premiera. A fost a doua dintr-o serie de piese realiste ale lui Ibsen. Prima, Stâlpul societăţii (1877), a creat vâlvă în toată Europa şi a fost repede adoptată de teatrele avangardiste ale continentului. Se spune că intriga piesei este bazată pe un eveniment din viaţa lui Ibsen. În 1870, Laura Kieler i-a trimis lui Ibsen o continuare a piesei Brand, numită Fiicele lui Brand şi Ibsen a fost atras de fata frumoasă şi vioaie, poreclind-o „Ciocârlia”. A invitat-o acasă la el şi timp de două luni din vara anului 1872 ea îi vizita casa frecvent. Când s-a căsătorit, doi ani mai târziu, soţul ei a căzut bolnav şi a fost sfătuit să-şi ia un concediu şi să plece într-un climat cald, iar Laura, aşa cum şi Nora face în piesă, a împrumutat în secret bani pentru a putea pleca în excursie. Laura a falsificat o bancnotă, banca a refuzat plata, iar ea i-a spus soţului ei întreaga poveste. Soţul a intentat divorţ, i-a luat copiii şi a primit-o înapoi doar după ce ea a petrecut o lună într-un azil public. Laura şi Nora au nume ce seamănă, dar poveştile lor au un punct de cotitură. În piesa lui Ibsen, Nora nu se mai întoarce acasă, nici nu-i spune soţului de banii împrumutaţi. Mai mult, Nora este cea care divorţează de soţul ei.

O casă de păpuşi urmăreşte trezirea Norei Helmer de la viaţa confortabilă pe care o ducea. Fiind condusă toată viaţa ori de tatăl ei, ori de soţul Torvald, Nora ajunge să îşi schimbe părerea despre fundamentele în care ea credea, odată ce căsătoria ei este pusă la test. Împrumutând bani de la Krogstad, falsificând semnătura tatălui ei, ea a putut să plătească o călătorie în Italia pentru a-l salva pe soţul ei bolnav, el neştiind de împrumut, crezând că banii vin de la tatăl Norei. De atunci, ea a trebuit să găsească moduri în care să plătească împrumutul. Din expoziţiune aflăm că acţiunea se petrece iarna, în ajunul Crăciunului şi aflăm că Torvald tocmai a fost promovat manager al băncii, unde va primi un salariu uriaş şi va fi foarte puternic. Nora este încântată, fiindcă se gândeşte că va putea să plătească împrumutul. Bucuria ei este însă stricată când Krogstad, furios deoarece tocmai a aflat că poziţia lui la bancă a fost promisă doamnei Linde, o veche colegă de şcoală a Norei care a venit recent în oraş în căutare de lucru, şi o ameninţă pe Nora că va dezvălui secretul ei dacă nu-l convinge pe soţul ei să îi păstreze poziţia. Această ameninţare constă în intriga piesei. Nora încearcă să îl facă pe Torvald să îi menţină postul lui Krogstad folosindu-se de trucurile feminine, dar este

13

lipsită de succes. Torvald îi spune că natura coruptă a lui Krogstad îi este repulsivă şi îi este imposibil să lucreze cu el. Nora devine foarte îngrijorată.

Ziua următoare, Norei îi este frică de faptul că Krogstad ar putea apărea în orice moment. Agitaţia ei este redusă de preocuparea pentru balul care va avea loc seara următoare în apartamentul unui vecin. Când Torvald se întoarce de la bancă, Nora iar pledează pentru Krogstad. De data aceasta, Torvald nu doar refuză, ci şi trimite înştiinţarea de concediere pe care deja o pregătise pentru Krogstad, asigurând-o pe Nora că va lua asupra sa toate lucrurile rele ce vor rezulta din asta. Nora este mişcată profund de spusele lui. Ea începe să ia în considerare posibilitatea ca acest episod să transforme în bine căsnicia lor, dar şi varianta sinuciderii.

Între timp ea conversează şi flirtează cu Doctorul Rank. Aflând că el este pe moarte, are o conversaţie intimă cu el care culminează cu doctorul mărturisindu-şi dragostea chiar înainte ca ea să îşi ceară ajutor financiar. Vorbele lui o opresc, iar conversaţia lor este întreruptă de anunţul sosirii lui Krogstad. Nora îi cere doctorului Rank să plece şi îl primeşte pe Krogstad.

Krogstad îi spune că deşi va menţine împrumutul el nu vrea să mai facă publice faptele, în schimb vrea să ăi dea lui Torvald o scrisoare explicând în aşa fel încât Torvald să fie presat să îi păstreze postul la bancă. Nora protestează împotriva implicării lui Torvald, dar Krogstad pune scrisoarea în cutia poştală a lui torvald spre oroarea Norei. Totuşi ea încearcă să-şi folosească farmecele pentru a-l preveni pe Torvald să citească scrisoarea, atrgându-l de la afaceri, rugându-l să o ajute să se pregătească pentru petrecerea din seara următoare. El este de acord să amâne lucrul, iar scrisoarea rămâne în cutia poştală.

Noaptea următoare, înainte ca Torvald şi Nora să se întoarcă de la bal, doamna Linde şi Krogstad, care sunt vechi iubiţi, se reîntâlnesc în sufrageria lui Helmer. Doamna Linde cere să aibă grijă de Krogstad şi de copiii lui şi să îl ajute să devină omul care ea ştie că poate deveni. Soţii Helmer se întorc de la bal şi doamna Linde pleacă, Krogstad fiind deja plecat. Singuri, Torvald îi mărturiseşte Norei cât de mult o doreşte, dar este întrerupt de doctorul Rank. Doctorul venise să îţi ia rămas bun, după cum îi spuen pe ascuns Norei. Văzând că Torvald şi-a luat scrisorile ea se resemnează la a se sinucide.

Înainte să plece, Torvald o opreşte. Tocmai a citit scrisoarea lui Krogstad şi este înfuriat de conţinut. O acuză pe Nora de ruinarea vieţii sale. Îi spune că vrea să o părăsească, contrar spuselor de adineaori, cum că ar lua totul asupra sa. Punctul culminant al pisesi se petrece când în timpul tiradei sale, Torvald este întrerupt de slujnică ce poartă o altă scrisoare de la Krogstad adresată Norei. Torvald o citeşte şi devine copleşit de bucurie. Krogstad a avut parte de o schimbare fericită în viaţa sa şi îi trimite înscrisul înapoi. Torvald îi spune Norei că o iartă şi că încercarea ei duioasă de a-l ajuta a făcut-o mai afectuoasă ca niciodată.

14

Nora, văzând caracterul adevărat al lui Torvald pentru prima dată îi spune soţului ei că îl părăseşte. După ce el protestează, ea motivează că îl părăseşte, deoarece el nu o iubeşte, iar după noaptea aceasta nici ea nu-l mai iubeşte. Îi spune că după viaţa sufocantă pe care a trăit-o până acum îşi datorează să devină independentă şi să-şi exploreze propriul caracter şi lumea de una singură. În timp ce pleacă îi mărturiseşte lui Torvald că speră ca un miracol să se întâmple: că poate într-o zi vor putea să se reunească într-o căsnicie adevărată. Piesa se încheie cu uşa trântindu-se la plecarea ei.

Importanţa piesei constă în mesajul feminist care a zguduit scenele europene la premiera piesei. Respingerea căsătoriei şi a maternităţii de către Nora a scandalizat audienţele din acel timp. De fapt, primele producţii germane ale piesei din anii 1880 au folosit sfârşituri alternative, scrise de Ibsen la cererea producătorilor.

Spiritul revoluţionar şi modernismul l-au influenţat pe Ibsen să îţi aleagă un erou neobişnuit, o casnică, în atacul său asupra valorilor clasei de mijloc. Devenind rapid subiect de bârfă în europa, piesa areuşit în încercarea de a provoca discuţii. De fapt, numeroasele feluri în care piesa poate fi interpretată fac din O casă de păpuşi o piesă atât de interesantă. Fiecare nouă generaţie a avut o versiune diferită asupra cărţii, de la a o vedea ca pe o critică asupra feminităţii, la a o lua ca pe o alegorie Hegeliană a istoricului spirit al evoluţiei.

Sfârşitul piesei nu are o concluzie stabilă. Finalul este lăsat deschis: nu se întâmplă niciun eveniment brutal, niciun catarsis, doar ambiguitate. Aceasta este o piesă ce defineşte graniţele.

Cele patru piese de teatru pe care Ibsen le-a publict între 1877 şi 1882, Stâlpii societăţii, Nora, Strigoii şi Un duşman al poporului sunt caracterizate ca fiind drame contemporane realiste sau drame de probleme. În principal sunt patru aspecte ale acestor piese care justifică o astfel de descriere.

În dramele sale realiste, Ibsen a fost fără milă în încercarea sa de a dezvălui aspectele negative ale societăţii, ipocrizia şi disimularea, utilizarea forţei şi comportamentul manipulator, cerând neobosit sinceritate şi libertate. Adevărul, emanciparea, realizarea de sine şi libertatea personală sunt termeni cheie. În Stâlpii societăţii, Lona Hessel are ultimul cuvânt şi încheie spunând că „spiritul adevărului şi spiritul dreptăţii – aceştia sunt stâlpii societăţii”. În Strigoii, Ibsen aruncă o lumină critică asupra stâlpilor care psijină societatea burgheză, căsătoria şi creştinismul, şi scoate în evidenţă tabu-uri tipice, incestul, bolile venerice şi eutanasia. Aceasta l-a transformat pe el şi pe cei care îi împărtăşeau ideile în figuri controversate pentru vremea lor. Operele lor au creat controverse sau furie absolută. Înţelegând ulterior toate acestea, se poate observa importanţe enormă pe care aceste opere au avut-o pentru diverse mişcări sociale. Prea puţine opere literare au însemnat atât de mult pentru eliberarea femeilor în toate culturile din întreaga lume, precum Nora.

Primele însemnări făcute pentru Nora (datate 19 octombrie 1878) poartă titlul Însemnări pentru o tragedie contemporană. Termenul „tragedie contemporană” este

15

ilustrativ. Proiectul lui Ibsen în această piesă este să aplice forma clasică a tragediei pe un material modern. La nivel formal, Ibsen nu se angajează în experimentele radicale în piesa Nora. De exemplu, se păstrează cele trei unităţi clasice, unitateade timp, spaţiu şi acţiune. Ceea ce este nou este materialul modern în ceea ce priveşte conflictul, caracterul actual al acţiunii care are loc pe scenă.

Limbajul trebuie să fie natural şi forma expresiei trebuie să fie caracteristică pntru fiecare individ din piesă. O persoană cu siguranţă nu se exprimă la fel ca o alta. Astfel, foarte multe lucruri se pot îmbunătăţii în timpul repetiţiilor; atunci se poate auzi ceea ce sună natural şi neforţat şi astfel, ceea ce trebuie schimbat şi schimbat din nou până când replicile au o formă credibilă şi realistă. Efectul piesei depinde în mare măsură de sentimentul publicului că stă şi ascultă ceva ce se petrece în viaţa reală.

16

Tipologia personajului principal

In galeria de personaje feminine din dramaturgia lui Ibsen,Nora este un personaj complex original,cu o structura psihologica bogata,interiorizata.Victima unei casatorii de convenient,ea traieste o zbatere adanca de-a lungul dramei,manifestandu-se ca o mama devotata,care isi paraseste sotul,meditand asupra drepturilor sale de om.Ca majoritatea personajelor lui Ibsen,atrasa de himera absolutului,Nora pleaca spre zari ale caror lumini autorul nu ne lasa sa ne intrevedem.Dupa “Strigoii”,piesa cu unele accente naturaliste,Ibsen creeaza dramele in care interesul se concentreaza asupra psihologiei unor eroi preocupati de a se realiza pe ei insisi.”Rata salbatica,Rosmerholm,Hedda Gabler”,impung mai pregnant pe marele dramaturg realist,prin realizarea lor artistic si prin dimensiunile morale ale personajelor.Ibsen contribuie la dezvoltarea dramaturgiei realiste si prin reinnoirea tehnicii dramatice.Maxima concentrare,restrangerea numarului de personaje,densitatea dialogului,tehnica retrospectiva,in naratiune,rezerva fata de monologul care da tenta declamatorie,finalul adeseori neconclusiv sau anuntat de atmosfera piesei sunt elemente care exprima aportul lui Ibsen la modernizarea genului.El anunta sirul marilor dramaturgi : Shaw,Cehov,Pirandello,Camil Petrescu,care-i sunt,in mare parte,tributari.

17

Repere critice

„  Acesta e Ibsen,dramaturgul genial care poate fi comparat cu Shakespeare.Opera lui sta pe un paradox,contrazicand toate traditiile,eliminand tipologia conventionala a teatrului,fiind realista,enigmatica si mitica ,familiar si speculative,incruntand fruntile de ganduri,nu mai putin spectaculoasa si zguduitoare ”

(G.Calinescu)

„ Fapt este ca prin ideologia,prin conceptia sau prin tehnica sa dramatica – Ibsen a exercitat o influenta considerabila asupra teatrului european si American de mai tarziu si chiar din timpul sau. ”

(O.Drimba)

Fisa de citate

„Această înaltă societate contemporană nu-i decât un cavou sinistru bine spoit. ”

„Toată această faţadă aurită şi sulemenită, pe care înalta societate o etalează, ascunde goliciune şi putregai. ”

„Important este să ne apărăm societatea, respingând valul de schimbări, de noutăţi, pe care epoca noastră nestatornică şi precipitată încearcă să ni le impună. ”

Henrik Ibsen , Stâlpii societăţii

„Singurul lucru care-mi place la libertate este lupta pentru ea. ”

„Dacă ai dat tot, dar nu şi viaţa, să ştii că nu ai dat nimic. ”

18

BIBLIOGRAFIE

Ion Vartic, Ibsen şi teatrul modern, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995

Henrik Ibsen – O casă de păpuşi, Editura ESPLA, 1956 Honore de Balzac,Eugenie grandet,Mos Goriot,Bucuresti,Editura

Tineretului,1968 L.N Tolstoi,Razboi si pace,editia a Iva,vol I-IV,Bucuresti,Editura Univers,1971 G.Calinescu,Lew Tolstoi,in volumul Scriitori straini,Bucuresti,Editura pentru

Literatura Universala,1967,p.552-580 Henrick Ibsen,Teatru,Vol II,Bucuresti,Editura pentru Literatura Universala,1966 http://autori.citatepedia.ro/

19