Miturile Harddisk-urilor.

Multe din confuziile şi neînţelegerile de mai jos circulă atât în rîndul utilizatorilor începători cât şi în rândul unora mai avansaţi. Aşadar, să începem:

Mitul 1: Formatarea repetată a discului poate duce la defectarea sa.Adevărul: Formatarea discului nu reduce viaţa lui. Acesta nu e un stress pentru disk. Capetele nu ating suprafaţa platanelor (pilelor), astfel că defectarea discului se poate produce numai în urma unui şoc mechanic (aplicat în timpul funcţionării). Puteţi formata discul de 20 de ori pe zi, dacă vreţi – nu-i veţi reduce performanţele.

Mitul 2: Formatarea duce la formarea unui “anume strat” pe suprafaţa platanelor, care ulterior duce la apariţia sectoarelor defecte.Adevărul: Formatarea nu “depune” nici un fel de strat pe platane. Harddisk-ul este un dispozitiv ermetic, existenţa prafului fiind exclusă. Chiar dacă ar exista praf în interior, de ce neapărat formatarea ar favoriza depunerea lui pe platane?

Mitul 3: Formatarea duce la uzura prematură a mecanismului capetelor. Adevărul: Formatarea are loc relativ uniform, sector după sector. E puţin probabil ca un astfel de regim de funcţionare “liniştit” să producă stricăciuni. Mitul 4: Defragmentarea discului duce la uzura rapidă a mecanismului capetelor. Adevărul: Această afirmaţie e aproape de adevăr. Defragmentarea duce la un mare număr de operaţii de căutare şi mutare ale datelor. Asta obligă capetele să transfere o cantitate mare de date în mod neuniform şi nesecvenţial pe întreaga suprafaţă a platanelor. Pe de altă parte, după defragmentare, datele nu vor mai trebui căutate pe tot discul. Astfel se reduc deplasările capetelor şi creşte viteza de citire/scriere. Există însă un lucru de care trebuie să ţinem seama. Pe harddisk, spre deosebire de floppy (de exemplu), din motive mecanice (viteză, inerţie), clusterele (cu sectoarele aferente) care conţin datele unui fişier NU sunt successive (pot să nu fie nici măcar pe acelaşi cilindru). Asta e explicaţia pentru fragmentarea extrem de rapidă a unui disk. Defragmentarea trebuie făcută cu moderaţie – în nici un caz mai des decât lunar, cel mai bine trimestrial. Mitul 5: Dacă pe disc există deja sectoare defecte (bad-uri), formatarea va genera noi sectoare defecte.Adevărul: Dacă pe disc există deja sectoare defecte, apărute, de regulă, în urma lovirii platanelor de către capete, sigur vor apărea tot mai multe sectoare defecte. În urma formatării apar noi sectoare defecte doar pentru că în timpul formatării se verifică mai întâi sectoarele şi se marchează defectele. Astfel că, sectoarele defecte nu sunt generate ci evidenţiate în timpul formatării.

Mitul 6: Descărcarea masivă de fişiere din Internet reduce viaţa harddisk-ului.Adevărul: Descărcarea de fişiere din Internet nu influenţează sub nici o formă “viaţa” harddisk-ului. Discul se învârte constant – chiar şi atunci când nu se scrie/citeşte nimic. Acest mod de funcţionare (normal) duce la uzura normală a discului.

Mitul 7: Întreruperile de curent duc la apariţia sectoarelor defecte.Adevărul: Întreruperile de curent nu generează sectoare defecte. În lipsa tensiunii de alimentare, capetele se parchează automat, tocmai pentru protejarea discului.

Mitul 8: O sursă de alimentare “ieftină” “ucide” dicul puţin câte puţin.Adevărul: Dacă sursa de alimentare se arde şi trimite un impuls de înaltă tensiune către harddisk, acesta va “muri” instantaneu, nu cu încetul. Dacă însă sursa de alimentare nu poate asigura tensiunea necesară, discul pur şi simplu nu va funcţiona.

Mitul 9: Dacă harddisk-ul ba se turează, ba se opreşte, înseamnă că sursa de alimentare nu asigură o tensiune constantă.Adevărul: Tensiunea insuficientă va duce la oprirea discului şi blocarea sau oprirea computerului. Chiar dacă tensiunea ar reveni la valoarea corectă, harddisk-ul nu va reporni decât după repornirea computerului. Turarea şi oprirea harddisk-ului sunt legate de recalibrarea proprie.

Mitul 10: Pocniturile puternice, care se aud dinspre harddisk sunt generate de parcarea capetelor.Adevărul: Mai degrabă, aceste zgomote sunt legate de modificările de temperatură ale discului sau de lovirea platanelor de către capete.

Mitul 11: Motorul mecanismului capetelor se poate defecta la utilizarea intensivă a discului.Adevărul: Mecanismele capetelor discurilor moderne nu sunt dotate cu motoare pas cu pas, ca în trecut, ci cu dispozitive electromagnetice.

Mitul 12: Parcarea deasă a capetelor duce la defectarea motorului capetelor.Adevărul: Vezi Mitul 11. În plus, se poate spune că la discurile moderne, parcarea se face automat la oprirea alimentării, operaţiunea fiind în sarcina unui arc. Chiar dacă capetele ar fi acţionate de un motor pas cu pas, parcarea nu ar avea nici o influenţă asupra acestuia.

Mitul 13: Harddisk-ul se turează numai pentru citire sau scriere, în restul timpului fiind oprit.Adevărul: În realitate, platanele se rotesc permanent.

Mitul 14: E mai bine ca discul să se învârtă cât mai încet, pentru a se reduce uzura.Adevărul: De regulă, platanele se turează la pornirea computerului şi continuă să se rotească. Cea mai grea “muncă” pentru motorul platanelor este demarajul şi accelerarea până la turaţia de regim. Menţinerea turaţiei este o sarcină mult mai uşoară. Dacă ar scădea turaţia şi apoi ar trebui accesat discul, acesta trebuie accelerat din nou. Tocmai de asta e mai bine să nu se reducă turaţia, pentru a nu se reduce performanţa şi a nu creşte consumul de energie şi stressul asupra motorului.

Mitul 15: Unele sectoare defecte pot fi numite virtuale, pentru că dispar după formatare.Adevărul: Nu există conceptual de sector defect virtual. Sectorul defect este o zonă fizică a discului, asupra căreia nu se pot face operaţii de acces normale. Defectul poate fi datorat materialului defect sau loviturilor. Această situaţie nu poate fi remediată cu nici un program (inclusiv de formatare).

Mitul 16: Formatarea “low-level” poate repara sectoarele defecte.Adevărul: Formatarea “low-level” poate înlocui sectoarele defecte prin înlocuirea pistelor cu defecte cu cele de rezervă, existente la toate harddisk-urile moderne, dar nu poate “repara” nimic. Evident că după înlocuire va avea de suferit performanţa, pistele noi primind adresele celor vechi (dispuse fizic în altă parte a discului). După această recondiţionare, e posibil să mai apară şi alte sectoare defecte, dar rezerva de piste este limitată, iar discul nu mai prezintă oricum siguranţă. Chiar o atingere uşoară a platanului de către cap poate duce la ciobirea discului şi/sau a capului. Cioburile pot provoca în viitor distrugerea progresivă a discului.Se poate desprinde o concluzie: dacă au început să apară sectoare defecte, informaţia trebuie urgent copiată pe alt support, pentru că durata de viaţă a discului devine o mare ghicitoare.

Mitul 17: Pentru îmbunătăţirea performanţei, discul trebuie formatat cât mai des.Adevărul: Dacă ai observat o înrăutăţire semnificativă a performanţei harddisk-ului în ultimele luni, poate e timpul pentru o defragmentare. Formatarea deasă nu va rezolva nimic (va duce doar la pierderea timpului şi la crearea nervilor).

Mitul 18: Harddisk-ul se instalează numai orizontal.Adevărul: Harddisk-ul modern se poate instala oricum, cu condiţia răsturnării sau rotirii lui întotdeauna cu multiplii de 90 de grade (NU se vor instala vertical, pe latura mică). Notă: Unele harddisk-uri au într-adevăr restricţii de poziţionare (specificate în broşura care le însoţeşte).

Mitul 19: Dacă harddisk-ul trebuie instalat vertical, el trebuie formatat în poziţie verticală.Adevărul: După cum am mai spus, discul poate lucra (aproape în orice poziţie). Nu e obligatorie formatarea lui în poziţia de lucru.

Acestea sunt câteva dintre neânţelegerile cel mai des întâlnite în legătură cu harddisk-urile. Poate mai sunt şi altele, de care am uitat, dar vă asigur că am auzit din partea clienţilor aproape tot ce se putea inventa sau se putea transfera dinspre tehnologiile demult apuse.