Hazardul

5/12/2018 Hazardul - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/hazardul 1/11

HAZARDELE

Clasificarea hazardelorHazardele pot fi clasificate după diverse criterii: origine, mod de manifestare, frecvenţă, pagu

produse, grad de potenţialitate de a produce pagube etc.Clasificarea după origine împarte hazardele în două mari categorii:

geologice-cutremure-vulcani

climatice

-taifunuri-uragane-valuri de frig-valuri de căldură-secete etc.

Hazarde naturale - valurigeografice oceanografice - tsunami

- El Niño

hidrologice -inundaţii

-procese de albie

geomorfologice

-deplasări în masă(alunecări de teren, curgerinoroioase etc.)-eroziunea

-deşertificarea

ecologice -biodiversitatea speciilor

biologice -epidemii

-invazii de lăcuste

-progresul tehnic

tehnologice -poluarea

Hazarde antropogene -radioactivitatea

-creşterea populaţiei

sociale -urbanizarea

-şomajul

Clasificarea după modul de manifestare şi perioada de instalare:- cutremure- vulcani

Hazarde cu caracter violent - taifunuri, tornade etc.

- furtuni locale însoţite de grindină etc.

- alunecări catastrofale, avalanşeHazarde cu caracter progresiv - perturbaţii mediteraneene (cicloni mediteraneeni

cu evoluţie retrogradă)- fenomene de uscăciune

Hazarde cu caracter lent - fenomene de secetă- ceţuri de radiaţie şi evaporaţie

Clasificarea după pagubele produse (după Zăvoianu, Dragomirescu, 1996):victime umane cel puţin 100 morţi

După Sheehan, Hewit cel puţin 100 răniţi

pagube aduse economiei cel puţin 1 mil. dolari SUA



victime umane cel puţin 200 morţi

După Swiss Re pagube aduse economiei cel puţin 16,2 mil. dolari SUA

După Gares, 1994 victime umane cel puţin 200 morţi

Clasificarea după suprafaţa ocupată, durata activă, principalele efecte etc. (după Chardo

1990):- Gigacatastrofă (explozii vulcanice)- Megacatastrofă (mari seisme; erupţii vulcanice; secete tropicale)

- Mezocatastrofă (erupţii vulcanice mai mici; seisme cu intensitate mai mică; valuri de frioraje; tornade)- Catastrofă (mici seisme; tornade; ploi excepţionale)- Fenomene cu localizare punctuală (procese de versant; torenţi noroioşi; furtuni cu grindină)

Efectele hazardelorManifestarea diferitelor hazarde crează efecte pe multiple planuri, în special ecnomice, sociale

ecologice.Efectele economice pot fi exprimate cel mai bine prin pagubele, atât reale cât şi potenţial

provocate de hazarde:- pagubele reale sunt reprezentate de pagubele care se produc efectiv în urma manifestării un

hazard şi pot fi directe (reprezentând distrugerile şi deteriorările de bunuri imobiliare şi mobile, costlucrărilor de intervenţie, evacuare şi ajutorare) şi indirecte (pierderile înregistrate de economia naţionala unităţi neafectate de hazardul respectiv, dar a căror activitate este perturbată din cauza legăturilor caexistă între ele şi unităţile afectate direct de hazard).

- pagubele potenţiale reprezintă diferenţele dintre rezultatele activităţilor care s-ar desfăşura un teren anumit (de ex., luncă) în condiţiile în care acesta nu ar fi afectat periodic de un hazard (de exinundaţie) şi rezultatele activităţilor care se desfăşoară efectiv pe terenul respectiv într-un regim dat existenţa riscului (inundabilitate, în exemplul nostru).

Printre cele mai importante efecte ecologice amintim: modificări la nivelul reliefului, în specîn ceea ce priveşte echilibrul şi dinamica versanţilor, modificarea calităţii aerului şi apelor de suprafaşi subterane, schimbarea calităţilor fizico-chimice ale solului, modificarea florei şi faunei zonale, at

terestră cât şi acvatică, creşterea riscului de producere şi propagare a bolilor endemice ş.a. Efecteecologice sunt în totalitate necuantificabile şi necesită pentru ameliorare (dacă aceasta este posibil perioade de timp îndelungate.

Efectele sociale ale hazardelor prezintă o gravitate mult mai mare, a căror eliminare estecondiţie cu implicaţii directe asupra nivelului general de trai al populaţiei. Acestea nu pot fi exprimacantitativ decât în mod excepţional.

Evaluarea riscului

Studiul riscurilor induse de hazardele naturale implică o întreagă problematică care trebuie permită o analiză obiectivă a fenomenului, începând cu observaţia riguroasă a hazardelor şi terminâ

cu evaluarea costurilor materiale pentru a diminua consecinţele şi reconstrucţia bunurilor distruse şimediului înconjurător.Un asemenea studiu înglobează o activitate laborioasă, urmărind mai multe aspecte:- existenţa si analiza datelor statistice pe o perioadă lungă de timp;- stabilirea caracteristicilor medii ale fiecărui parametru analizat;- extragerea valorilor extreme, reprezentând limite posibile de variaţie ale fenomenului cât

praguri de risc;- calcularea deviaţiei parametrului respectiv faţă de medie, considerată ca normală;- precizarea pragului plecînd de la care un fenomen poate deveni un risc;- precizarea şi analiza factorilor genetici pentru fiecare risc studiat;- analiza modalităţii de manifestare în timp şi spaţiu a fenomenului respectiv;

- stabilirea intervalului de risc;



- cuantificarea gradului de vulnerabilitate (pagube materiale şi victime înregistrate ca urmaremanifestării unor asemenea riscuri);

- consecinţele de ordin psihologic şi rolul educaţiei prin intermediul mass-media;- monitoringul factorilor de risc;

- evaluarea costurilor materiale pentru a diminua consecinţele şi reconstrucţia bunurilor distruse şi a mediului

înconjurător;

În cuantificarea acestor factori, principalele criterii care se iau în consideraţie sunt: potenţialul

distrugere şi severitatea consecinţelor (victime omeneşti, pierderi materiale), frecvenţa de manifesta(perioada de revenire) şi dificultatea de prevenire sau de diminuare a efectelor.

Studiul riscurilor ecologice cuprinde, în principiu, două etape distincte. În primul rând are locanchetă de amplasare în scopul de a şti ce atingeri s-au adus mediului sau ar putea surveni (analiriscului) şi în al doilea rând trebuie să se ştie ce atingeri pot fi fi tolerate (evaluarea riscului).

Aşadar, cu ajutorul acestor două etape se analizează riscurile şi se estimează genul de pericole

importanţa lor în prezent cât şi în viitor, cu alte cuvinte, se face o evaluare a riscurilor potenţiaScopul unei asemenea evaluări a riscurilor potenţiale este în final acela de a şti dacă este urgent să intreprindă ceva, de a deduce măsuri de luptă contra riscurilor şi, în cazul unei contaminări puternice, a se stabili o strategie de remediere.

Analiza riscului se face începând cu investigarea istorică a sitului potenţial contaminat (modul care acesta a fost utilizat în trecut, ocuparea solului etc.).

Apoi este efectuată o analiză tehnică, cu metode şi tehnici diferite, în scopul examinării stăactuale a sitului. Sunt colectate eşantioane, probe, care apoi sunt analizate pentru a se putea determina final tipul, amplasamentul, cantitatea şi concentraţia oricărei substanţe periculoase pentru mediu. urmăreşte cunoaşterea atingerilor efective şi posibile, modul lor de transportare şi evoluţia lor delungul timpului.

Fiecare sit contaminat posedă propriile caracteristici privind substanţele periculoase. Deelaborarea unei analize a riscului trebuie abordată caz cu caz. Pentru a putea compara între erezultatele unei analize a riscului efectuată în diferite locuri este necesară fixarea unor exigenminimale.

Trebuie remarcat faptul că atunci când se planifică densitatea şi locurile de eşantionare, este binsă se facă referinţă la investigaţia istorică. Cu ajutorul ei pot fi identificate locurile de puternică şi sla poluare şi apoi, urmărind aceste cunoştinţe, se poate stabili reţeaua de eşantionare. Analiza sitului vamai eficace şi mai ieftină după această metodă. Foarte importantă este şi cunoaşterea legislaţiei, ca poate prevedea nişte norme ce trebuiesc îndeplinite pentru ca măsurile să fie valabile şi din acest punde vedere.

Evaluarea riscului trebuie să poată răspunde la întrebarea “ce se poate tolera?”, adică se încear

evaluarea a ceeea ce este admisibil. Pentru aceasta, rezultatele analizei riscului vor fi evaluate



comparate cu obiectivele fixate pentru protecţia diferitelor bunuri materiale şi pentru mediu ansamblul său. Ele sunt bazate pe cunoştinţe ştiinţifice şi pe scări de valori sociale, cuprinzând critecalitative şi cantitative ce definesc când o atingere nu mai este tolerabilă. Este necesară existenţa un baze legale, a unor texte legislative adecvate, care să conţină valori indicative şi limite, recomandclare şi precise pentru evaluarea siturilor contaminate.

Punerea în mişcare a substanţelor periculoase într-un sit, contaminat pe diferite căi (lanţualimentare, calea aerului, calea apei, contact direct), înglobează mai multe riscuri pentru mediu.

De aceea în funcţie de disponibilitatea substanţelor periculoase şi de comportamentul lor difeîn diferitele căi de contaminare, o analiză şi o evaluare a riscului în funcţie de substanţă, de calea contaminare şi de bunurile de protejat, se dovedeşte indispensabilă. Evaluării riscului îi va reveni actde a judeca în globalitatea sa interacţiunea diferitelor sectoare asupra mediului.

În momentul în care se ştie ce se poate tolera, se poate face o estimare a riscurilor potenţiale apoi este posibil să se intreprindă măsuri judicioase asupra respectivului sit contaminat. O asemenevaluare a riscurilor este bineînţeles un proces care atinge multe domenii şi reclamă deci participarinterdisciplinară a specialiştilor.

HAZARDELE GEOLOGICE

În natură se manifestă adesea fenomene naturale extreme periculoase cu origine difer(geologică, geomorfologică, atmosferică, climatică etc.), care fac parte din evoluţia naturală geosistemului terestru şi care, prin consecinţele lor, reprezintă salturi dialectice marcante, “praguri” caau loc după etape mai mult sau mai puţin lungi de acumulare a energiei. Ele se pot dezvolta cu ritmude evoluţie variabile în timp şi spaţiu – violent, progresiv sau lent. Cu cât acest ritm este mai violent, atât saltul realizat este mai mare şi deci, consecinţele sale, mai marcante.

RISCUL SEISMIC

Efectele cutremurelor sunt multiple.Unul din efectele cu un puternic impact asupra populaţiei este zgomotul, sub forma unui vu

surd, asemănător bubuitului tunetului îndepărtat.Efectele cele mai grave ale cutremurelor sunt vibraţiile pământului produse de deplasarundelor seismice P (principale sau compresionale), S (secundare sau de forfecare), Rayleigh şi Lov(vibraţii de frecvenţă joasă). Datorită faptului că viteza de deplasare diferă pentru fiecare tip de undtimpul de sosire al acestora este diferit, contribuind la amplificarea distrugerilor.

Caracterul de risc al vibraţiilor rezidă în primul rând în vulnerabilitatea construcţiilor făcute mâna omului, viaţa oamenilor fiind pusă în primejdie de prăbuşirea totală sau parţială a clădirilor balcoanelor, a coşurilor de fum, căderea fragmentelor de sticlă de la geamurile clădirilor înalrăsturnarea mobilelor grele etc. (95% din numărul victimelor omeneşti provocate de cutremure sudatorate prăbuşirii construcţiilor); incendii produse de fisurarea sau ruperea conductelor de gaz; căderliniilor de înaltă tensiune; acţiuni umane iniţiate şi materializate sub impulsul panicii etc.

Acţiunea cutremurelor implică şi creşterea eforturilor de forfecare în masa materialelor de p pante, cât şi reducerea rezistenţei la forfecare, vibraţiile contribuind, alături de alte cauze prezensimultan, la declanşarea alunecărilor de teren, în special în zonele colinare sau în munţi, sau alunecăsubmarine de mare amploare.

Lichefierile depozitelor nisipoase ce întrunesc anumite condiţii geologice şi hidrogeologice produc în special în zonele în care nisipurile s-au depus în ultimii 10.000 de ani, iar nivelul hidrostatic află la mai puţin de 10 m adâncime (cu cât depozitele sunt mai tinere şi mai afânate, iar nivelhidrostatic mai ridicat, cu atât susceptibilitatea de lichefiere este mai mare).

În timpul cutremurelor au fost observate şi fenomene luminoase (sfere de foc, mănunchiuri raze, dungi sau coloane luminoase) a căror producere nu a căpătat încă o explicaţie satisfăcătoare: presupune fie manifestarea unei activităţi electrice asociate cutremurelor, fie degajarea unei mcantităţi de căldură în procesul de faliere şi de alunecare a rocilor şi incendierea arborilor,



luminozităţii unor organisme marine, fie atingerii între ei şi ruperii conductorilor electrici sau distrugetransformatoarelor etc.

A fost pus în evidenţă şi un comportament neobişnuit al apei, precum: apariţia sau dispariţia apdin puţuri, schimbarea culorii acesteia, ivirea unor emanaţii urât mirositoare, ejectarea apei din puţuricâţiva metri înălţime, producerea fenomenului de „seiche” în cadrul unor bazine acvatice (lacuri sgolfuri) şi, mai ales, generarea unor valuri marine uriaşe cunoscute sub denumirea japoneză „tsunami”.

În fine, printre efectele grave ale cutremurelor trebuie menţionate incendiile, de multe ori caracter catastrofal, declanşate şi alimentate de ruperea conductelor de gaze, exploziile la fabricile produse chimice, aprinderea construcţiilor de lemn sau alte materiale inflamabile. Situaţia este agravade îngreunarea utilizării mijloacelor de intervenţie ca urmare a ruperii conductelor de alimentare cu aşi uneori de distrugerea însăşi a staţiilor de pompieri ori a altor servicii de protecţie civilă.

RISCUL VULCANIC

Posibilităţi de gestionare a erupţiilor vulcanicea) Întrucât, ca şi cutremurele de pământ, erupţiile vulcanice nu pot fi oprite sau modificate de

către om, cel mai eficient mod de apărare împotriva lor constă în evitarea concentrării aşezărilor omeneşti şi a desfăşurării de activităţi economice pe conurile vulcanilor activi sau în apropierea lor .

b) O a doua manieră de abordare constă în realizarea de predicţii. Acestea se pot realiza prin:

- supravegherea permanentă a vulcanilor activi, prin instalarea pe con sau chiar în crater a unaparaturi adecvate, care să urmărească şi să măsoare diferiţi parametri pe baza cărora să se poadetermina în prealabil erupţiile şi evacuarea populaţiei;

- observarea fenomenelor ce preced de obicei erupţiile (cutremurele de pământ, emisii de gaze de vapori prin fisuri, modificări ale chimismului şi temperaturii izvoarelor, uscarea vegetaţiei etc.), baza cărora este posibilă apoi prognozarea erupţiei cu câteva zile sau săptămâni înaintea declanşării;

c) O a treia cale de abordare constă în adoptarea unor strategii defensive, cum ar fi:- interdicţia de a se construi în arealele expuse riscului vulcanic;- întocmirea unor hărţi de risc vulcanic, în care sunt cartografiate arealele cu fenome

periculoase din timpul erupţiilor şi arealele susceptibile de pierderi de vieţi omeneşti şi pagumateriale;

- stabilirea de planuri speciale de alertare şi evacuare rapidă a populaţiei din localităţile existen pe conurile vulcanilor activi, construirea de căi de acces corespunzătoare şi amenajarea din timp a unlocuri de primire a populaţiei prin organizarea unor tabere de corturi, evacuarea preventivă a populaţirămânând, deocamdată, singura măsură fiabilă. Din păcate această măsură ar ridica nenumăra probleme de natură tehnică pentru oraşele suprapopulate. În plus, ea nu poate dura mai mult de câtevsăptămâni, fapt ce presupune existenţa riscului de a o declanşa prea târziu, fie prea devreme, în acest durmă caz existând posibilitatea de a nu mai fi respectată în momentul erupţiei.

- construirea unor praguri şi baraje în lungul traseelor susceptibile de deplasare a lavelor oricurgerilor de noroi, în scopul opririi temporare sau devierii acestora; în Islanda s-a încercat solidificarea lavelor prin împroşcarea lor cu jeturi puternice de apă rece, formându-se astfel baranaturale de lavă solidificată cu înălţimi de până la 20 m; s-a încercat în unele situaţii şi drenar

prealabilă a apei din lacurile situate în craterele vulcanilor activi pentru a împiedica revărsarea lor brusîn cazul unei erupţii.

HAZARDELE GEOMORFOLOGICE

Deplasările în masă – cauze, mod de producereDeplasările în masă cuprind totalitatea proceselor de mişcare a materialelor pe versanţi, su

formă de roci mobile sau pachete de roci dislocate, sub influenţa gravitaţiei şi favorizate indirect înclinarea versanţilor, coerenţa rocilor, prezenţa apei subterane, cutremure etc.



Acestea afectează partea superioară a scoarţei terestre şi au loc fie în roca “in situ”, fie formaţiuni superficiale, fie în ambele categorii de terenuri, factorul principal fiind forţa gravitaţională

Se ştie că forţa de gravitaţie a unui obiect se exprimă prin greutatea sa şi acţionează vertical. Pversant, greutatea obiectului respectiv este descompusă în două componente:

- forţa în josul pantei, care tinde să deplaseze obiectul paralel cu suprafaţa topografică şi caeste exprimată prin formula m·g sinβ (m – masa, g - acceleraţia gravitaţională, β – unghiul de pantă);

- forţa perpendiculară pe suprafaţa topografică, care acţionează pentru menţinerea materialului versant, exprimată prin formula m·g cosβ ;

Când forţa gravitaţiei, ajutată de o serie de factori şi agenţi (apa, gheaţa, şocurile produse dcutremure, activităţile umane ş.a.) depăşeşte forţele de rezistenţă prin care sunt reţinute materialele versanţi, se produce mişcarea acestora.

Prăbuşirile şi rostogolirile de roci reprezintă deplasări rapide ale maselor de roci de pe versanabrupţi, prin cădere liberă, prin salturi sau prin rostogolire şi acumularea lor la baza versanţilor. aceeaşi categorie intră şi ruperea sau căderea tavanului unor goluri subterane (galerii de mină şi salinfenomene periculoase care au generat de multe ori victime, inclusiv în ţara noastră.

Cauzele prăbuşirilor sunt în principal alternanţele îngheţ-dezgheţ, care duc la lărgireacrăpăturilor şi la micşorarea coeziunii rocilor (de aceea ele au o frecvenţă mare în etajul alpin almunţilor şi în regiunile cu climat rece subpolar şi polar), subsăparea bazei versanţilor (prin acţiunearâurilor sau a valurilor mării), cutremurele de pământ, erupţiile vulcanice (care pot determina prăbuşireunei părţi a conului vulcanic) etc.

Avalanşele reprezintă deplasări bruşte şi rapide ale maselor de zăpadă din munţi, pe versanţii înclinare accentuată, în lungul unor culoare preexistente sau pe alte suprafeţe înclinate, nefragmentate.

Condiţiile şi factorii cei mai importanţi cu rol în declaşarea avalanşelor sunt: trăsăturile stratude zăpadă, conformaţia versantului, starea timpului, perturbarea echilibrului zăpezii prin diferactivităţi.

Zăpada suferă o metaforfoză continuă în funcţie de temperatură, vânt şi de particularităţisubstratului, ea poate avea structuri diferite, poate fi uscată sau umedă, poate conţine plăci sau bulgări gheaţă etc.

Datorită ninsorilor succesive zăpada se prezintă startificat, fiecare strat având propriile satrăsături. De obicei, la contactul cu solul este un strat mai vechi şi mai dens, în partea mijlocie se găseşun strat mai uşor cu o coeziune redusă, iar la suprafaţă, un strat cu zăpadă nouă, afânată. Declanşaravalanşelor se produce, în cele mai multe situaţii, în stratul mijlociu, cu o coeziune redusă.

Alunecările de teren reprezintă “procese de modelare a terenurilor în pantă, sub acţiungravitaţiei, care se produc pe o suprafaţă de demarcaţie, între o parte mobilă şi una stabilă a depozitelde suprafaţă” (Surdeanu, 1998), a căror declanşare are drept cauze principale condiţiile geologi(alternanţa de orizonturi permeabile şi impermeabile), neotectonica activă, caracteristicile morfometriale reliefului, variaţiile climatice şi, nu în ultimul rând, impactul antropic (excavaţii, supraîncărcarversanţilor etc.).

Spre deosebire de alte procese de denudare, care se produc aproape continuu dar care transpocantităţi mici de material pe unitatea de timp, alunecările de teren sunt procese de modelare discontinîn spaţiu şi timp dar cu efect vizibil asupra morfologiei versanţilor (Surdeanu, 1986). Ele desfigurea povârnişurile la fel de mult ca şi torenţii, însă caracterul lor imprevizibil este mult mai puternic “întruc pregătirea procesului se face pe ascuns, în adânc, îngreunând posibilitatea de prevenire şi având rezultat pagube mari” (Tufescu, 1966).

De pe urma alunecărilor au de suferit mari suprafeţe de terenuri agricole, sunt avariate construcdin vetrele de sat sau oraşe, şosele, căi ferate ş.a., se produc pagube în incinte industriale sau în zounor lucrări hidrotehnice. Masele de pământ puse în mişcare pot pătrunde în albiile unor râuri provocânridicarea fundului sau obturarea parţială sau totală a secţiunii de scurgere.

Rocile care favorizează cel mai mult producerea alunecărilor sunt “argilele senzitive”, răspândîn regiunile care au fost acoperite cu gheţari în Cuaternar. Acestea favorizează deplasarea materialechiar la pante de numai 2-3º. De aceea în ţările nordice ale Europei, în Alaska ş.a. alunecările de teresunt frecvente şi de mare amploare.



Curgerile de noroi reprezintă deplasări pe versanţi ale unor mase de materiale, sub forma unfluide vâscoase, alcătuite din noroi sau din sfărâmături de roci îmbibate cu apă. Viteza de deplasareacestora variază în funcţie de pantă şi de fluiditatea materialului, atingând zeci şi chiar sute de kilome pe oră.

Ele se formează în lungul văilor preexistente sau pe versanţii nefragmentaţi anterior de eroziun putând acoperi lungimi între câteva zeci de metri şi mai mulţi kilometri.

Datorită densităţii mari a materialului noroios, care depăşeşte de 1,5-2,0 ori densitatea apcurgerile de noroi au o mare putere de transport şi de distrugere. Masa de pământ fluidă antrenează mişcare copaci, bolovani uriaşi, clădiri, acoperind căi de comunicaţie, părţi din localităţi şi alte obiecticonstruite de om.

Viteza mare de deplasare a materialelor fluide conferă curgerilor de noroi caracterul de hazadeosebit de periculos, producând cel mai mare număr de victime dintre procesele de deplasare în masă

Aceste fenomene se întâlnesc în majoritatea regiunilor munţilor tineri de pe Glob, alcătuiţi dalternanţe de roci permeabile şi impermeabile, cu versanţi abrupţi şi udaţi de precipitaţii abundente. Munţii Himalaia ploile musonice declanşează anual sute de curgeri de noroi care străbat diferenţe nivel de 2000-3000 m şi au lungimi de 10-15 km.

HAZARDELE CLIMATICE

Mai mult sau mai puţin violente, hazardele climatice constituie o categorie de hazarde în facărora omul se supune adesea de manieră conştientă (nu are altă alternativă). Ele includ o paletă largă fenomene - ciclonii tropicali, tornadele, furtunile, căderile de zăpadă şi viscolele, secetele prelungitvalurile de frig şi de căldură, ploile torenţiale, orajele, grindina, îngheţurile ş.a. - care pot declanşa rândul lor alte riscuri.

Una din marile probleme cu care se confruntă omenirea, deşi nu este cea mai urgentă şi nici cmai gravă, este problema evaluării riscurilor legate de modificările climatice la scară planetară. Opindominantă, impusă mai ales de cercetătorii americani, este cea a unei deteriorări climatice de ansamblaltfel spus a unei evoluţii care antrenează mai mult pierderi decât câştiguri.

Ciclonii tropicali sunt sisteme meteorologice circulare, cu diametre cuprinse între 500 şi 10km, formate pe oceane, în zona tropicală, caracterizate prin vânturi giratorii a căror forţă depăşeşnivelul 12 pe scara Beaufort (peste 115 km/h), în general devastatoare, la care se asociază ploi torenţiaînsoţite de oraje şi valuri marine uriaşe. Ei se deplasează cu viteze ce pot depăşi 30 km/h, căpătâdeseori traiectorii neaşteptate şi intensificări locale greu de anticipat.

Ciclonii tropicali poartă denumiri locale: “taifun” sau “typhoon” în Asia de est, “willy-willy” Oceania, “hurricane” sau “uragan” în zona Golfului Mexic.

Ciclonii tropicali se formează cu precădere spre sfârşitul verii (din august până în octombrie, un vârf foarte bine marcat către 10 septembrie), când în zonele respective temperatura apei oceanului suprafaţă depăşeşte 26ºC. Foarte rar aceştia se pot produce în contra sezon (de exemplu, ciclon“Alice”, abătut asupra Antilelor Mici în 1995, s-a produs în ianuarie).

Ciclogeneza tropicală cunoaşte câteodată perioade lungi de calm relativ, chiar de “paciclonică”, întretăiate de ani foarte perturbaţi, sau mai bine zis, de anotimpuri perturbate.Tornadele sunt perturbaţii atmosferice violente cu caracter turbionar, de dimensiuni mult m

reduse decât ciclonii, care se produc în interiorul continentelor între 20 şi 60º latitudine nordicăsudică. Fenomene asemănătoare se produc şi deasupra mării, purtând denumirea de “trombe”.

Cauza esenţială a formării tornadelor o constituie supraîncălzirea aerului şi ascensiunea forţatăacestuia în stratele mai înalte şi reci ale atmosferei. Masa de aer în rotaţie are aspectul unei coloagigantice sau a unei pâlnii răsturnate care uneşte cerul cu pământul, cu diametrul cuprins între câtezeci şi câteva sute de metri (se înregistrează însă şi cazuri de tornade cu dimensiuni de până la 200-3km). Viteza vântului variază între 60 şi 300-400 km/h, în situaţii excepţionale chiar 500 km/h, cu efecdevastatoare.



Furtunile extratropicale reprezintă hazarde cu potenţialitate majoră de risc pentru zotemperată, întrucât pot afecta areale cu mari densităţi de populaţie şi numeroase obiective economice.

Cele mai puternice furtuni se formează la contactul dintre masele de aer polar şi cele tropicalcaracterizate prin contraste termice puternice. Aceste furtuni însoţesc depresiunile ciclonale (arii presiune atmosferică scăzută) care se deplasează de la vest spre est şi ocupă suprafeţe uriaşe, de sute mii de kilometri pătraţi.

Unele furtuni declanşate în timpul verii au un caracter local şi se produc datorită supraîncălziaerului şi ascensiunii lui în stratele mai înalte şi reci ale atmosferei, unde vaporii de apă condenseazădau ploi abundente.

Alte hazarde climaticePloile şi ninsorile abundente fac parte din categoria fenomelor meteorologice periculoase,

efecte directe asupra mediului şi activităţilor umane, făcând obiectul unor mesaje de avertizare d partea instituţiilor de profil.

Ploile se pot caracteriza prin cantitat e (măsurată în litri pe m²), prin intensitate (mm/minut) prin durată (minute sau ore). Ploile torenţiale sunt caracterizate printr-o mare intensitate, adică prcantităţi mari de apă căzute într-un timp foarte scurt.

Zona mediteraneeană înregistrează adesea averse extrem de violente. Astfel, la Cairo (Egipdeşi cantitatea medie anuală de precipitaţii este de 32 mm/an, din care 4 mm în luna noiembrie, în dade 2 noiembrie 1994 au căzut circa 250 mm de apă doar în 2 ore, blocând aeroportul, metroul, întrea

aglomeraţie caireză în suprafaţă. În tot Egiptul, episodul a cauzat moartea a 300 de persoane. Deşi, regiune, plouă doar în sezonul rece, precipitaţiile provenind din apa “aspirată” din Mediterana, i“trombele ucigătoare din timpul furtunilor de iarnă” au fost evocate încă de vechii egipteni, acest tip deveniment meteorologic constituie în mod evident o excepţie: ceva asemănător se produce în Egipt odala 60 ani.

Viscolul reprezintă fenomenul de spulberare a zăpezii deasupra suprafeţei pământului troienirea ei datorită unor vânturi puternice şi turbulente.

Teritoriile expuse viscolelor sunt cele din zonele temperate, subpolare şi polare, unde, în fiecaiarnă, acestea produc perturbări majore ale activităţilor umane. Pe continentul american, circa 8milioane de persoane din nordul SUA şi din Canada locuiesc în centre urbane expuse riscului la acefenomen. În Europa, de asemenea, se înregistrează puternice viscole, în special în părţile estice a

continentului.Viscolul devine un fenomen climatic de risc prin valorile ridicate ale vitezei vântului, pe fondcăderilor abundente de zăpadă şi prin faptul că se poate produce în extrasezon (foarte timpuriu toamnafoarte târziu primăvara). De asemenea, caracterul de fenomen de risc este bine evidenţiat pconsecinţele produse: spulberarea zăpezii şi dezvelirea culturilor, dezrădăcinarea arborilor, distrugeracoperişurilor şi chiar a zidurilor locuinţelor, ruperea cablurilor electrice şi întreruperea livrărilor curent electric, troienirea zăpezii şi perturbarea traficului rutier, feroviar şi aerian, izolarea localităţilorîntreruperea aprovizionării populaţiei, pierderi de vieţi omeneşti.

Grindina reprezintă o formă de precipitaţii în stare solidă constituite din granule de gheasferice sau colţuroase, cu diametre între 0,5–50 mm. Ea reprezintă un hazard climatic pentru majoritatregiunilor temperate, cu o frecvenţă mai mare de producere în interiorul continentelor şi la contactregiunilor de dealuri şi câmpie cu munţii.

Grindina produce grave prejudicii culturilor agricole sensibile, livezilor de pomi fructiferiviilor. Când dimensiunile granulelor sunt mari, ea poate duce la distrugerea acoperişurilor caselospargerea ferestrelor locuinţelor şi geamurilor autoturismelor, rănirea sau chiar omorârea animalelor persoanelor surprinse în câmp deschis.

Se mai pot mentiona si: îngheţul şi bruma, depunerile de gheaţă, ceaţa, doborâturile de vânt,seceta şi deşertificarea.



HAZARDELE HIDROLOGICE

Inundaţiile reprezintă acoperirea temporară cu apă a unor teritorii ca urmare a creşterii nivel a unei mase de apă (râu, lac etc.), depăşind cota terenului din teritoriile respective. Ele pot provocate şi prin creşterea nivelului apei subterane peste cota terenului sub efectul unui gradiehidraulic prin infiltraţii.Inundaţiile constituie fenomene frecvente, care comportă riscuri serioase pentru om şi activităţile sa

Fiind hazardul cel mai larg răspândit pe Glob, ocupă primul loc în privinţa pagubelor provocate catastrofele naturale, cauzând anual pierderi economice de mari proporţii, moartea a zeci de mii oameni, afectarea în diferite forme şi nivel de gravitate a altor câteva sute de mii de persoane.La originea inundaţiilor stau, în marea majoritate a cazurilor, cauze naturale:

- particularităţile climatice (posibilitatea producerii de precipitaţii abundente, topirea brutalăzăpezilor şi a gheţii sau combinaţii ale acestora, rata de evaporaţie a apei meteorice etc.);- particularităţile morfohidrografice reale ale cursurilor de apă (poziţia bazinului hidrografic, suprafaţaforma acestuia, altitudinea şi gradul de fragmentare a reliefului, tipul şi densitatea reţelei hidrografic permeabilitatea substratului, lărgimea şi adâncimea albiei minore etc.);O a doua categorie de condiţii este determinată de acţiunea factorului antropic (utilizarea terenurilgradul de antropizare, lucrările de inginerie hidrologică etc.). Acţiunea umană are de multe o

consecinţe negative, contribuind la creşterea gradului de risc de producere a inundaţiilor şi accentuarea efectelor produse de acestea prin:- modificarea particularităţilor morfohidrografice naturale ale râurilor prin regularizări, îndiguiri taluzări, care, deşi produc o îmbunătăţire a condiţilor de scurgere, pot produce ştrangulări ale secţiunde curgere sau pot avea efecte grave în anumite cazuri de compunere nefavorabilă a hidrografelor;- despăduriri excesive în cuprinsul bazinelor hidrografice;

- expolatarea defectuoasă a descărcărilor de ape mari la unele acumulări, fără corelare amenajările din aval;- accidente şi avarii survenite la lucrările hidrografice (ruperea barajelor, degradări ale sistemelor etanşare a marilor canale ş.a.), care pot produce inundaţii mult mai mari decât cele în regim naturacreând situaţii extrem de periculoase mai ales dacă se produc în timpul viiturilor;

- nu lipsită de importanţă este practicarea culturilor neacoperitoare (porumb, cartof ş.a.) în lunci şi terasele joase, ca şi dispariţia haturilor dintre parcele, favorizând astfel scurgerea apei, în timp păşunile naturale, câmpurile de lucernă ş.a. ar avea efect de burete. Un studiu efectuat în Belg(Mabille, 1985, citat de Salomon, 1997) estimează că înlocuirea culturilor acoperitoare cu cultuneacoperitoare ar provoca o creştere a debitelor de vârf de la 25% la 50%, în funcţie de intensitat ploilor.- o serie de procese precum tasarea solurilor (prin utilizarea maşinilor agricole şi prin păşunat excesivextinderea suprafeţelor betonate şi asfaltate din localităţi (cu efect în scăderea permeabilităterenurilor), prelevarea de pietrişuri şi nisipuri din albii (având ca efect adâncirea cursurilor de apăconstituie tot atâţia factori ce contribuie la creşterea gradului de risc de producere a viiturilor şi accentuarea efectelor produse de acestea (Salomon, 1997).

HAZARDELE OCEANOGRAFICE

Valurile de vânt reprezintă mişcări oscilatorii ale apei rezultate din transferul de energie demasa de aer în deplasare la masa de apă de la suprafaţa mării. Ele devin în timpul furtunilor (când viteşi înălţimea lor cresc foarte mult) un factor de risc pentru circulaţia maritimă, pentru platformele extploatare a petrolului şi pentru totalitatea activităţilor din lungul coastelor.

Dimensiunile valurilor depind atât de intensitatea şi de durata vântului, cât şi de întindersuprafeţei acvatice expuse mişcării aerului. Deosebit de periculoase sunt situaţiile când se crează



spectru de interacţiune prin combinarea energiei mai multor valuri, acestea atingând înălţimi de peste 10 m. În aceste situaţii se pot produce accidente prin răsturnarea ambarcaţiunilor uşoare sau chiruperea lor. Interferenţe ale valurilor de furtună, generând valuri de 15-17 m înălţime, au fost înregistraîn preajma platformelor petroliere din Marea Nordului.

Brizanţii se formează atunci când, pe măsura apropierii de ţărm, baza valurilor atinge fundmării, mişcarea circulară a apei se transformă treptat într-o mişcare elipsoidală, din ce în ce mai alungiiar valurile se răstoarnă şi se sparg.

Valurile afectează fundul mării până la o adâncime egală cu jumătate din lungimea l

exercitând o acţiune de eroziune asupra acestuia şi de transport a sedimentelor. Spargerea brizanţilexercită o forţă mare de izbire şi de dislocare a sedimentelor, determinând eroziunea puternicăcoastelor şi periclitând ambarcaţiunile neadăpostite în porturi.

Tsunami (din limba japoneză tsu= port şi nami= val) sunt valuri formate în mări deschiseoceane ca urmare a unor cutremure, explozii vulcanice sau alunecări submarine de mare amploare. mod obişnuit un tsunami nu depăşeşte un metru înălţime în largul oceanului, însă în apropierea ţărmul poate atinge sau chiar depăşi 35 m. Înălţimea sa depinde de topografia fundului marin precum şi forma liniei de ţărm. În golfuri şi estuare se poate forma uneori un perete vertical de apă având o forţă distrugere colosală.

El Niño sau Oscilaţia Sudică este unul dintre cele mai complexe fenomene globale interacţiune între două învelişuri fluide ale Terrei: atmosfera şi hidrosfera. El se produce în zon

tropicală a Oceanului Pacific şi se manifestă prin două efecte majore:- încălzirea la suprafaţă a apelor oceanului şi deplasarea acestora dinspre partea vestică sp partea estică, sub impulsul unor mase de aer care se deplasează în aceeaşi direcţie, având tendinţa de perturba şi de a înlocui alizeele;

- modificări anormale ale climei pe întreaga planetă, în special în zonele tropicale, unde înregistrează secete şi furtuni violente însoţite de inundaţii şi ciclon

HAZARDELE BIOLOGICE

Epidemiile, ca hazarde biologice, comportă riscul de îmbolnăvire în masă a populaţiei datoriunor agenţi patogeni, precum viruşii, rickettsiile, bacteriile, fungii şi protozoarele. Multe maladii sutransmise de agenţi purtători, cum sunt ţânţarii (malaria, febra galbenă), musca ţeţe (boala somnulu puricii, păduchii (tifosul exantematic).

Epidemiile de mari proporţii, numite pandemii, sunt cunoscute în istorie ca fiind printre cele mimportante hazarde care au generat milioane de victime. Astfel, în secolul al XIV-lea, ciuma bubonică produs în Europa peste 50 milioane de victime, ceea ce reprezintă circa o treime din populacontinentului.

HAZARDELE ANTROPOGENE

Agricultura şi degradarea accelerată a terenurilor În general, activităţile agricole comportă înlocuirea cuverturii vegetale naturale prin defrişări

desţeleniri, prelucrarea terenurilor, irigaţii, administrarea de substanţe chimice etc.Bine gestionate, aceste activităţi au consecinţe pozitive, cum ar fi reglarea dinamicii versanţil

şi regimului acvatic, redarea fertilităţii terenurilor sterile ş.a.



Tot odată acestea comportă şi o serie de consecinţe negative: provoacă degradarea mecanicăversanţilor, fenomene de solifluxiune, şiroire difuză, variaţii ale debitelor cursurilor de apă, creşterratei de sedimentare, acumularea sărurilor în sol, variaţii microclimatice etc. Astfel, spre exempnumai în ţara noastră, din 1991 până în prezent, au fost defrişate 33.000 ha de pădure (cele mai afectafiind judeţele Bacău, Suceava, Vrancea, Neamţ, Covasna şi Maramureş), iar consecinţele nu au întârzsă apară (în special, degradarea mecanică a versanţilor şi recrudescenţa viiturilor şi inundaţiilor).

Incendiile de pădure comportă un potenţial de risc deosebit, atât prin valoarea pagubelor cşi prin numărul de victime pe care le pot genera. Ele se produc atât din cauze naturale (secete prelungi

şi temperaturi ridicate) cât şi antropice, mai ales în zonele acoperite cu o vegetaţie care favorizea progresia focului (vegetaţie specifică mediteraneană, chapparal -ul din California şi din Mexic, bush-din Australia etc.).

Incendiile de pădure au devenit un risc de primă importanţă şi pentru oraşe, în legătură cu peurbanizarea, cele mai expuse fiind oraşele din regiunile afectate de lungi perioade de uscăciune şi seceşi înconjurate de vegetaţie propice răspândirii focului. Exemplele cele mai recente şi relevante ne suoferite de incendiile forestiere ieşite din comun din sud-estul Australiei, din ianuarie 2007, consideracele mai mari incendii de pădure din ultimii 70 de ani, unde cartiere întregi de la periferiile marilmetropole Melbourn şi Sydney au trebuit să fie evacuate sub ameninţarea flăcărilor.

Exploatarea resurselorPrelevarea de materiale din excavaţii şi mine, în scopul valorificării economice, provoa

distrugerea unor întregi porţiuni de teren, alterarea echilibrului şi armoniei peisajului geografic, creşterinstabilităţii şi a sarcinii solide (minerale şi chimice) a râurilor, fenomene de eroziune, scăderrezervelor hidrologice, fenomene de subsidenţă etc.

Poluarea aerului. Deşi emisiile de substanţe poluante în atmosferă jalonează ansambactivităţilor umane industriale, urbane şi chiar agricole, totuşi stările atmosferei sunt cele cacondiţionează dispersia poluanţilor, chiar formarea lor (în cazul poluanţilor fotochimici).

Episoadele de poluare atmosferică sunt totdeauna strâns legate de contextul meteorologPersistenţa condiţiilor anticiclonice defavorabile dispersiei poluanţilor este responsabilă de deteriorar progresivă a calităţii aerului. Dacă în trecut acest risc era concentrat mai ales iarna, când poluanţii cmai periculoşi (sulf şi fum) de origine industrială se combinau cu emisiile legate de încălzilocuinţelor, astăzi riscul s-a deplasat către poluarea fotochimică, mai abundentă în timpul zilelor calde

însorite de vară.

Tugui CameliaClasa a XI-a H

Hazardul

Documents

Transcript of Hazardul