HAZARDE CARE AFECTEAZ VERSANII

Alunecari de teren

Alunecarile sunt cele mai raspandite fenomene de deplasare in masa pe versanti, produc mari pagube materiale si pierderi de vieti omenesti si intrunesc o gama variata de forme de manifestare. Alunecarile de teren sunt procese de deplasare ale unor mase coerente de pamant pe versanti, in lungul unor planuri care le separa de partea stabila a versantului, numite suprafete de alunecare. O alunecare poate sa prezinte una sau mai multe suprafete de alunecare, iar miscarea materialului deplasat se poate produce prin translatie, in cazul in care suprafata de alunecare este dreapta, sau prin rotire, atunci cand aceasta este curba. Marimea alunecarilor este diferita, ele ajungand de la lungimi de cativa metri la dimensiuni uriase de multi kilometri. Cea mai mare alunecare de pe Terra s-a produs in urma cu 10.000 de ani, in muntii Kabir Kuh din Iran. Masa de pamant deplasata pe o distanta de 18 km a avut o lungime de 15 km si o grosime de 300 m.

Cele mai favorabile roci pentru producerea alunecarilor sunt argilele si alternantele de argile, marne, luturi si nisipuri. Cele mai frecvente alunecari se inregistreaza pe versantii cu inclinari moderate(10 - 30 grade) constituiti din roci cu o sistuozitate ridicata, intens fracturate si alterate. Exista si situatii in care alunecarile se produc pe versanti cu pante de numai 2 - 3 grade, pe un tip de argile numite "argile senzitive" sau "argile gonflabile", care au propritatea de a-si mari volumul atunci cand sunt imbibate cu apa. Astfel de argile exista, spre exemplu, in Norvegia, unde, in 1966, an deosebit de ploios, peste 30 de localitati au fost afectate de alunecari, desi erau amplasate pe terenuri aproape plane Alunecarile se pot clasifica pe baza unor criterii diferite in functie de scopul investigatiilor. In functie de grosimea materialelor deplasate se diferentiaza trei grupe de principale de alunecari si anume: alunecari superficiale(cand grosimea materialului deplasat nu depaseste 1,5m), alunecari cu profunzime medie(1 - 3m) si alunecari profunde (peste 3m). In functie de gradul de activitate, alunecarile se diferentiaza in: alunecari stabilizate, cand alunecarea este veche si nu prezinta conditii pentru reluarea miscarii, alunecari partial stabilizate, caracterizate printr-un potential evident de reactivare si alunecari active, caracterizate prin faptul ca procesul de deplasare a materialelor pe versanti este in curs de desfasurare.

Prabusiri

Prbuirile sunt deplasri rapide ale maselor de roci pe versanii abrupi prin cdere liber, prin salturi sau prin rostogolire. Aceste forme de misacre se inmbina mereu in natura. Materialele in deplasare parcurg o distanta mare prin aer si se acumuleaza la baza versantilor abrupti sub forma unor trene de sfaramaturi. Aceste procese sunt mai larg raspandite pe versantii abrupti din muntii inalti si reprezinta un risc pentru caile de comunicatie si asezarile din apropierea lor.

O varianta aparte de prabusire a straturilor este generata de rotirea acestora in jurul unui punct situat la baza versantului. Ruperea si caderea tavanului unor goluri subterane, cum sunt galeriile de mina si salinele, sunt fenomene periculoase care au generat de multe ori victime. Astfel de fenomene s-au inregistrat in vechile saline din depresiunea Transilvaniei si din Subcarpati. Prabusirile sunt mai frecvente la sfarsitul iernii si primaverii datorita alternantelor inghetului si dezghetului, care largesc crapaturile, micsoreaza coeziunea rocilor si favorizeaza desprinderea unor stanci sau a unor pachete de strate. O lata cauza a producerii prabusirilor este reprezentata de subsaparea bazei versantului prin actiunea raurilor sau prin actiunea valurilor marii asupra falezelor. De asemenea, prabusirile pot fi provocate de cutremure de pamant. Mentiunile referitoare la prabusitile de mari dimensiuni din secolul trecut au pus in evidenta peste 130 de situatii in care au fost distruse numeroase localitati si au fost omorati 54.000 de oameni. In unele cazuri, prabusirile afecteaza in repetate randuri aceleasi localitati, cum a fost, spre exemplu, situatia satului Altdorf din Elvetia, distrus succesiv de 7 ori de prabusiri si de avalane. In regiunile carstice se pot produce accidente grave prin prabusirea tavanului unor goluri carstice subterane. O astfel de situatie s-a inregistrat in 1981 pe un teren din Florida, unde s-a format in cateva secunde o palnie cu un diametru de 100 m, in urma prabusirilor tavanului unui gol subteran format prin disolutia calcarelor.