Cuprins.3.5.Prblematica tulburrilor de limbaj 3.5.1. Definitia deficientelor de limbaj 3.5.2. Cauzele deficientelor de limbaj 3.5.3. Clasificarea deficientelor de limbaj 3.5.4. Caracterizarea deficientelor de limbaj3.5.5.Procesul de recuperare i integrare socio-profesional.

Concepte cheieLogopedia-grecescu,,logos- cuvnt, ,,paideia-educaie..Def.1. Logopedia-tiina care se ocup de educarea vorboroo,de studierea i dezvoltarea limbajului,de prevenirea i corectarea tulburrilor de limbaj.Def. 2.Tulburare de limbaj = abaterea de la limbajul normal, standardizat, de la manifestarile verbale tipizate, unanim acceptate n limba uzual, att sub aspectul reproducerii, ct i al perceperii, ncepnd de la dereglarea componentelor cuvntului i pn la imposibilitatea total de comunicare oral sau scris .3.5.1. Definitia deficientelor de limbaj

Vorbirea este un mijloc de comunicare specific omului. Ea nu apare spontan la copii, ci constituie un lung i dificil proces de nvare, presupunnd un efort ndelungat din partea individului, n decursul dezvoltrii ontogenetice. Articularea sunetelor, respectarea formei gramaticale au devenit acte automatizate la adult. La copil, ns, pn la nvarea i formarea tuturor mecanismelor necesare vorbirii, pn la automatizarea acestui act complex, vorbirea este n permanent supravegheat de contiint.Experiena de viata a copilului se dezvolt i se imbogete pe baza comunicarii verbale cu adulii, ceea ce duce la perfecionarea comunicarii verbale i la nsuirea unor modalitai de gndire i de activitate. O serie de caracteristici difereniale din conduita verbala a copiilor sunt determinate de dezvoltarea ontogenetic, a capacitii de verbalizare, la care i aduc o contribuie nsemnat procesul instructiv-educativ i experiena practic, n activitatea sa verbal,copilul face eforturi vizibile pentru a pronuna corect cuvintele, propoziiile, frazele. Modul n care copilul se realizeaz pe linia achiziiilor, n planul vorbirii i al dezvoltarii psihice, este influenat de o serie de factori, precum mediul de viata i de activitate al copilului, preocuparea adulilor pentru stimularea vorbirii sale, eficiena procesului instructiv-educativ, capacitatile intelectuale ale copilului, afectivitatea i personalitatea acestuia.Este necesar, prin urmare, ca toate organele i aparatele vorbirii s se dezvolte normal, pentru a determina o dezvoltare armonioasa a limbajului. Aceasta este o condiie necesara, dar nu i suficient. Un element esenial n dezvoltarea vorbirii este i cel educativ, respectiv influena direct a mediului social. Atunci cand unele dintre aceste condiii lipsesc, se instaleaz tulburarile de limbaj. n categoria tulburarilor de limbaj se cuprind toate deficienele de ntelegere i exprimare oral, de scriere i citire, de mimic i articulare. Prin tulburare de limbaj nelegem toate abaterile de la limbajul normal, standardizat, de la manifestarile verbale tipizate, unanim acceptate n limba uzuala, att sub aspectul reproducerii ct i al perceperii, ncepnd de la dereglarea componentelor cuvntului i pn la imposibilitatea total de comunicare oral sau scris (M.Gutu,1975). Tulburarile de limbaj se diferentiaza de particularitatile vorbirii individuale; acestea din urma reprezinta variatii in limitele normalului ale limbajului si prezinta anumite caracteristici: a) Neconcordanta dintre modul de vorbire si varsta vorbitorului -daca, pana la 4 ani, pronuntarea gresita a unor sunete constituie o manifestare in limitele fiziologice speciale ale normalului, care nu reclama exercitii logopedice speciale, dupa acea varsta deficientele delimbaj sunt de natura defectologica si necesita un tratament logopedic.b) Caracterul stationar al tulburarilor de limbaj - imperfectiunilecare apar in procesul evolutiei ontogenetice a limbajului si care in jurulvarstei de 4 ani se lichideaza de la sine in procesul normal de invatare a vorbirii de catre copii nu prezinta o semnificatie defectologica. Tulburari de limbaj pot fi considerate numai acele deficiente care se mentin dupa varsta de 4 ani si care prezinta tendinte de agravare in timp.

c) Succesibilitatea marita la complicatii neuro-psihice - persoanele care prezinta tulburari de limbaj pot inregistra complicatii neuropsihice,tulburari de conduita si de personalitate. Aceasta pentru ca tulburarile de limbaj, incepand cu cele mai simple, influenteaza negativ intregul comportament uman, datorita, pe de o parte, posibilitatilor reduse de exprimare, iar pe de alta parte, existentei unei anumite temeri si retineri a handicapatilor de limbaj, care ii impiedica sa se desfasoare la nivelul posibilitatilor lor reale.d)Necesitatea aplicarii unui tratament logopedic. In timp ce particularitatile individuale de limbaj dispar treptat, fara un tratament logopedic, tulburarile de limbaj nu dispar de la sine. De aceea, in functie de natura si specificul fiecarei tulburari de limbaj, sunt absolut necesare exercitii logopedice speciale, pentru prevenirea si corectarea acestora. Cu cat tratamentul logopedic se desfasoara mai de timpuriu si in mediul natural de viata al copiilor, cu atat este mai eficient. Varsta de 4 ani este considerata, in general, ca fiind cea mai indicata pentru realizarea, tratamentului logopedic.

3.5.2. Cauzele deficienelor de limbaj Cauze care acioneaza n perioada (intrauterin) si pot determina tulburari de limbaj sunt:-intoxicaii.-infecii-incompatibilitatea RH,-boli infecioase,-traume mecanice i psihice.

Cauze care actioneaza n timpul nasterei (peri-natale) si pot determina tulburari de limbaj sunt: -nateri grele cu leziuni ale SNC-asfexie- traume fizice.

Cauze care actioneaza dupa nastere (post-natale) si pot determina tulburari de limbaj sunt:

a) cauze organice: -traume mecanice, care influenteaza negativ dezvoltarea SNC al copilului sau afecteaza auzul siorganele lui fono-articulatorii (cu cat zona atinsa este mai mare, cu atat tulburarile sunt mai complexe, pentru ca sunt atinsi multi centri corticali, responsabili de diferite functii psihice); - infectii si intoxicatii cu substante chimice medicamentoase, cu alcool, care pot afecta organic sau functional, mecanismele neuro-fiziologice ale limbajului;

-fragilitatea organismului copilului si a sistemului sau nervos face ca, in cazul lipsei de ingrijire sisupraveghere, copilul sa fie supus unor accidente sau imbolnaviri, cu urmari negative pentru dezvoltarea vorbirii (cazaturi in cap, lovituri in zona frontala la tample etc). Exista o serie de infectii ca: tuberculoza, virusuri, diferiti microbi, imbolnaviri, care produc procese inflamatorii pe meninge (pielita care imbraca creierul), numite meningite;

-encefalitele acute sunt tot procese inflamatorii de origine microbiana sau virotica, localizate pe scoarta sau pe un alt sector din SNC, care impiedica dezvoltarea normala a vorbirii copilului. Urmarile acestei boli, mai ales in cazul intarzierii tratamentului, se manifesta prin stagnarea de lunga durata in dezvoltarea psihica, in general, si in dezvoltarea vorbirii copilului, in particular;

-aproape toate bolile infectioase, contagioase sau virotice, aparute in primul an de viata sau in prima jumatate a celui de-al doilea an de viata, au repercusiuni asupra aparitiei si dezvoltarii vorbirii; in primii ani de viata, copilul este expus la mai multe imbolnaviri, bolile urechii (otitele), mastoiditele, netratate la timp si complet, pot duce la leziuni ale urechii medii si la diferite grade de pierdere a auzului copilului. O stagnare in dezvoltarea normala a vorbirii copilului poate determina:

b) cauze functionale - determina tulburari ale limbajului, careprivesc, atat zona senzoriala (receptoare), cat si pe cea motorie (efec- toare). Cauzele functionale pot afecta oricare dintre componentele pronuntiei: expiratie, fonatie, articulatie (ex. dereglari ale nutritiei, insuficiente ale auzului fonematic etc); c) cauze psiho-neurologice - influenteaza mai ales pe acei subiecti care, congenital, au oconstructie anatomo-fiziologica cu implicatii patologice. Asemenea cauze se intalnesc la subiecti cu handicap mintal, la alienatii mintal, la cei cu tulburari de memorie si de atentie, la cei cu tulburari ale reprezentarilor optice si acustice. Din aceasta categorie fac parte si subiectii care manifesta neincredere exagerata in posibilitatile proprii, timiditate excesiva, ca si supraaprecierea propriei persoane sau infatuarea ce marcheaza structurarea personalitatii si limbajului.

d) cauze psihosociale sunt- conditiile de mediu si de educatie (atmosfera placuta din familie, rezultata din bunele relatii existente intre parinti), necesare unei dezvoltari normale a vorbirii, sunt, de fapt, conditiile necesare dezvoltarii psihice generale a copilului. Atunci cand aceasta conditie nu exista, apar tulburari ale limbajului, ale vorbirii;Alteori, copiii sunt lasati in grija unor persoane plictisite, obosite, care nu ii stimuleaza, nu ii solicita suficient verbal;

-alcatuirea familiei: daca numarul membrilor familiei este mare, uneori este bine, fratii mai mari simai multi avand un rol foarte important in stimularea si invatarea vorbirii de catre copil. Dupa un an si jumatate, rolul sau in dezvoltarea vorbirii copilului creste si mai mult. Dar daca colectivul este prea numeros, uneori, parintii nu prea mai au timp sa se ocupe de copii, deci de dezvoltarea vorbirii lor; -aplicarea unor metode gresite in educatie, slaba stimulare a vorbirii copilului in ontogeneza timpurie, deincurajarea copilului mic in folosirea unei vorbiri incorecte, pentru amuzamentul adultilor, imitarea unor modele cu vorbire deficitara, in perioada constituirii limbajului, trairea unor stari conflictuale, stresante, suprasolicitarile, care duc la oboseala excesiva, bilingvismul timpuriu (fortarea copilului sa invete o limba straina, inainte de a-si forma deprinderile de a vorbi in limba materna) etc; - regimul zilnic de viata al copilului in familie, nerespectarea orelor de alimentatie, a celor de somn, : veghe, care influenteaza direct intreaga activitate a SNCe) alte cauze posibile sunt:-deficitul de ansamblu sau tulburarile de personalitate, care se rasfrang, in mod secundar, asupra limbajului: oligofrenia, autismul infantil etc; - deficitul "instrumental", care afecteaza instrumentele de receptie si expresie ale vorbirii: deficitul auditiv, malformatiile organelor periferice afectate vorbirii, paralizia nervilor periferici sau a nucleilor lor de origine, infirmitatile motorii cerebrale (leziuni piramidale, extrapiramidale, cerebeloase); - deficitul de limbaj si de vorbire propriu-zis, independent de instrumentul prin care se receptioneaza si se exprima vorbirea si independent de ansamblul persoanei, este o tulburare a limbajului, care duce la forme de retard sau de alterare a receptiei, cu ecou asupra intelectului, afectivitatii sau comportamentului.

3.5.3. Clasificarea deficientelor de limbajO clasificare este cea elaborata de E. Verza (1982), clasificare care tine seama de maimulte criterii in acelasi timp: anatomo-fiziologic, lingvistic, etiologic, simptomatologie si psihologic: 1. Tulburari ale pronuntiei - dislalie; - rinolalie; - dizartrie. 2. Tulburari de ritm si fluenta a vorbirii balbaiala; - logonevroza; - tahilalia; - bradilalia3. Tulburari de voce afonia; - disfonia; - fonastenia.4. Tulburari ale limbajului citit-scris tulburari totale (agrafia si alexia); - tulburari partiale (disgrafia si dislexia).5. Tulburari polimorfe de limbaj afazia; alalia;6. Tulburari de dezvoltare a limbajului mutismul psihogen (care poate fi acut sau cronic, general sau electiv); - retardul sau intarzierea in dezvoltarea generala a vorbirii.7. Tulburari ale limbajului, bazate pe disjunctii psihice dislogii; - ecolalii; - jargonofazii; / bradifazii.