grupe d emunca Principiul neretroactivităţii legii

5/8/2018 grupe d emunca Principiul neretroactivităţii legii - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/grupe-d-emunca-principiul-neretroactivitatii-legii 1/4

Principiul neretroactivităţii legii. Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive. Respingere.Încadrarea în clasele I şi II de muncă.1. Este nefondată critica vizând retroactivitatea acestei hotărâri de guvern pentru faptul căvizează perioada de după 18.03.1969, deşi actul normativ este emis în 1990. Trebuie însă

precizat că acest act nu retroactivează, ci doar prevede că se aplică personalului care era în

activitate la acea dată pentru tot intervalul menţionat, situaţie în care s-au încadrat şireclamanţii, şi nu şi celor care nu mai erau în activitate. 2. Este netemeinică invocareaexcepţiei lipsei calităţii procesuale pasive de către pârâtă, câtă vreme din înregistrărileexistente în carnetele de muncă ale reclamanţilor a reieşit că aceştia au fost încadraţi în muncăla C.F.R. – Şantier Instalaţii C.T. T – deci au fost angajaţii acestei societăţi. 3. Unitatea arecunoscut grupa I de muncă reclamantului, respectiv grupa a II-a de muncă conform H.G. nr.1223/1990, în prezent abrogată, şi Ordinului nr. 50/1990, fiind de reţinut că aplicarea acestoraeste atributul conducerii unităţii împreună cu sindicatele libere de a stabili încadrarea într-ogrupă de muncă sau alta şi să nominalizeze funcţiile şi persoanele care se încadrează în acestecategorii şi nu atributul instanţelor de judecată.(Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale,

Decizia civilă nr. 845 din 2 octombrie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Deva la nr. (...), reclamanţii U.E. şi Ş.N. au chemat în judecată C.N.C.F. C.F.R. S.A. Regionala C.F.R. T, solicitând să li se acorde grupa I de muncăşi să fie obligată pârâta la rectificarea carnetelor de muncă pentru perioadele 1.07.1976-7.05.1990 pentru reclamantul U.E. şi 1.07.1976-21.02.1978 şi 29.06.1979-2.02.1982 pentrureclamantul Ş.N.O.Acţiunea este scutită de plata taxei de timbru, conform art. 285 Codul Muncii.În fapt, reclamanţii au arătat că în perioadele mai sus indicate au fost salariaţi ai pârâtei,respectiv la B. – Regionala CFR – G. CT T şi C.F.R. – Şantier Instalaţii C.F.T, având funcţiade montatori S.C.B.Din data de 7.05.1990, reclamantul U.E. fiind angajat la Secţia D.U.D, subordonată pârâtei, a

beneficiat de încadrarea în grupa I de muncă, întrucât, potrivit nomenclatorului de meserii,montatorii beneficiază de grupa I de muncă.Mai arată că activitatea desfăşurată până în anul 1990 şi de atunci până în prezent, s-adesfăşurat în aceleaşi condiţii de muncă, factori de risc, condiţii nefavorabile şi solicitarefizică, motiv pentru care solicită a li se acorda grupa I de muncă şi pentru perioadeleanterioare anului 1990, astfel cum au fost precizate în acţiune.Pârâta, prin întâmpinare a invocat excepţia lipsei competenţei materiale şi teritoriale a

judecătoriei de a soluţiona cauza, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii întrucât potrivit art. 1 din H.G. nr. 1223/1990, personalul care este în activitate şi care a lucrat la locuri

de muncă grele şi periculoase de pe Ş. de construcţii – montaj, grupuri de şantiere şiîntreprinderi şantier, inclusiv la maşinile de deservire ale acestora, se încadrează în grupa a II-a de muncă, pentru perioadele anterioare datei de 18.03.1968, iar potrivit art. 2 din acelaşi actnormativ, „nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de muncă se face deconsiliul de administraţie, împreună cu sindicatele libere.Prin urmare încadrarea reclamanţilor în grupa a II-a de muncă, pentru perioadele solicitate s-afăcut conform actelor normative menţionate.Prin sentinţa civilă nr. 1622/2007, pronunţată de Judecătoria Deva s-a declinat competenţa desoluţionare a capătului de cerere privind acordarea grupei I de muncă în favoarea TribunaluluiHunedoara şi s-a disjuns capătul de cerere privind rectificarea carnetelor de muncă.Dosarul, având ca obiect acordarea grupei I de muncă a fost înregistrat la Tribunalul

Hunedoara la nr. (...).



Pârâta, prin întâmpinare, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, întrucât în perioadele solicitate de reclamanţi să li se acorde grupa I de muncă, aceştia au fost angajaţi laB. Construcţii Montaj (A.C.M.) – G. 6 CT T şi respectiv la Şantierul Instalaţii CT T, înfuncţia de montatori T., iar aceste unităţi, au avut personalitate juridică proprie, care prestauservicii şi lucrări pentru Regionala CFR T pe bază de contract.

După anul 1990, B. de Construcţii Montaj cu Formaţiile CF şi Ş. de Instalaţii CT au fuzionatşi s-au transformat într-o societate comercială, respectiv T. S.A. – S.C. Construcţii D. Ferate – cu personalitate juridică proprie şi distinctă de cea a Regionalei CFR T, acea societate

preluând activul şi pasivul fostelor B.-uri.Pe fondul cauzei, arată că reclamantul U.E. este salariatul său din data de 7.05.1990, când s-atransferat de la B. Construcţii Montaj, iar reclamantul Ş.N.O. nu a fost salariatul RegionaleiCFR T, nici înainte de 1990 şi nici după 1990.Cu privire la solicitarea reclamanţilor de a li se acorda grupa I de muncă, pe perioadelemenţionate în acţiune, precizeză că nu au dreptul decât la grupa a II-a de muncă, conform

prevederilor art. 1 din H.G. nr. 1223/1990 şi Ordinului nr. 50/1990, care se aplică pentruviitor şi nu retroactiv.

Prin precizarea de acţiune depusă la dosar s-a arătat că întrucât în perioada 1984-1990,reclamantul U.E. a fost angajatul B. E. 6 CT T, care nu aparţinea de Regionala T, se impuneintroducerea în cauză în calitate de pârât a S.C. Construcţii Feroviare T S.A.Prin sentinţa civilă nr. 224/LM/2008 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. (...), s-a respins acţiunea în conflict de drepturi formulată de reclamanţii U. E. şi Ş. N. O. împotriva

pârâtelor CNCF-CFR S.A. B – Sucursala Regională C.F.R. T – şi S.C. Construcţii FeroviareT S.A.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii U.E. şi Ş.N.O.,

solicitând, în principal, admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei sprerejudecare instanţei de fond în vederea completării probaţiunii şi, în subsidiar, admiterearecursului, modificarea hotărârii recurate şi pe cale de consecinţă admiterea acţiunii. Înexpunerea de motive arată că în situaţia altor persoane, cum ar fi numitul N.J., s-a făcutaplicarea Ordinului 50/1990 retroactiv, iar în situaţia lor se susţine că prevederile acestuiordin operează doar pentru viitor.Conform adeverinţei depuse la dosar, reiese că montatorii T. desfăşoară aceeaşi activitate înaceleaşi condiţii ca şi înainte de apariţia Ordinului 50/1990.Se critică faptul că instanţa ar fi reţinut retroactivitatea doar în ceea ce priveşte aplicarea H.G.nr. 1223/1990, dar nu şi a Ordinului 50/1990, deşi ambele acte au fost emise în acelaşi an.

În drept se invocă art. 299 şi urm. C. proc. civ.C.N.C.F. C.F.R. S.A. B – Regionala C.F. T – a formulat întâmpinare în cauză (filele 6-8) princare a invocat pe cale de excepţie tardivitatea introducerii recursului, excepţie pe care ulterior nu a mai susţinut-o, cât şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acesteia.Pe fond, solicită respingerea recursului reclamanţilor, întrucât activitatea desfăşurată deaceştia se încadrează în grupa a II-a de muncă şi nu în grupa I.La cuvântul pe fond, mandatara reclamanţilor a învederat instanţei faptul că în privinţarecurentului U.E., acţiunea urmează a fi restrânsă la intervalul 1.07.1976-16.03.1984, întrucât

pentru restul perioadei solicitate iniţial a obţinut adeverinţele depuse la dosar la filele 51 şi 52.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate prin prisma aspectelor critice invocate,

cât şi din oficiu potrivit art. 304/1 C. proc. civ., Curtea apreciază recursul de faţă ca nefondat,



urmând a-l respinge în temeiul art. 312 C. proc. civ. pentru considerentele ce vor fi mai josexpuse:Potrivit art. 137 C. proc. civ.: „Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de

procedură, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetareaîn fond a pricinii”.

Din această perspectivă este de reţinut netemeinicia invocării excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive de către pârâtă, câtă vreme din înregistrările existente în carnetele de muncăale reclamanţilor a reieşit că aceştia au fost încadraţi în muncă la C.F.R. – Şantier InstalaţiiC.T. T – deci au fost angajaţii acestei societăţi.Mai mult, adeverinţele 6/544/1.10.2008 şi 6/545/1.10.2008 care atestă încadrareareclamantului U. E. în grupa I de muncă pentru perioadele 18.03.1969-1.02.1990 şi1.02.1990-7.05.1990, în calitatea sa de montator S.C.B., sunt emise tot de pârâtă.Deci, aceasta are calitate procesuală pasivă în cauză.Pe fond, sunt a se reţine următoarele:Potrivit art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 beneficiază de încadrare în grupele I şi II de muncă,fără limitarea numărului personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri,

tehnicieni, personal de întreţinere şi reparaţii, controlori tehnici de calitate, precum şi altecategorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă şi activităţile prevăzute înanexele nr. 1 şi 2.De asemenea, potrivit art. 6 din acelaşi act normativ nominalizarea persoanelor care seîncadrează în grupele I şi II de muncă se face de către conducerea unităţilor împreună cusindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete încare îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţiinefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie,iradiere sau infectare etc.).Art. 7 al textului de lege prevede că încadrarea în grupele I şi II de muncă se face

proporţional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiţiaca, pentru grupa I personalul să lucreze în aceste locuri cel puţin 50%, iar pentru grupa a II-acel puţin 70% din programul de lucru.De asemenea, potrivit H.G. nr. 1223/1990 în prezent abrogată, s-a statuat că:„Art. 1 –Personalul care este în activitate şi care a lucrat la locurile de muncă sau activităţilecu condiţii de muncă nocive, grele sau periculoase de pe Ş. de construcţii-montaj, grupurile deşantiere şi întreprinderile-şantier, inclusiv unităţile de deservire ale acestora: bazele de

producţie, depozitele, laboratoarele, unităţile de mecanizare se încadrează în grupa a II-a demuncă în vederea pensionării, pentru întreaga perioadă efectiv lucrată după 18.03.1969. Art. 2

– Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de muncă, se face de consiliilede administraţie împreună cu sindicatele libere din unităţi” .

Conform prevederilor acestei hotărâri reclamanţilor li s-a recunoscut grupa a II-a de muncă şili s-a înscris în carnetul de muncă.Este însă nefondată critica vizând retroactivitatea acestei hotărâri de guvern pentru faptul căvizează perioada de după 18.03.1969, deşi actul normativ este emis în 1990.Trebuie însă precizat că acest act nu retroactivează, ci doar prevede că se aplică personaluluicare era în activitate la acea dată pentru tot intervalul menţionat, situaţie în care s-au încadratşi reclamanţii, şi nu şi celor care nu mai erau în activitate.Tot pe acelaşi raţionament a fost emis şi Ordinul 50/1990, care a stabilit la art. 13 că perioadalucrată după 18.03.1969 până în prezent şi în continuare se încadrează în grupele I şi II demuncă în conformitate cu prevederile ordinului ce înlocuieşte ordinele nr. 59/1969, 105/1976şi 210/1977 ale ministrului muncii şi ministerului sănătăţii, care îşi încetează aplicabilitatea.

Şi acest ordin s-a aplicat tot persoanelor ce se aflau la acea dată în activitate, în vederea pensionării.



În prezent, unitatea a recunoscut grupa I de muncă reclamantului recurent U.E. pentruintervalul 16.03.1984-7.05.1990, pentru restul perioadei, respectiv 1.07.1976-16.03.1984acordându-i-se grupa a II-a de muncă conform actelor normative anterior menţionate, fiind dereţinut că aplicarea acestora este atributul conducerii unităţii împreună cu sindicatele libere dea stabili încadrarea într-o grupă de muncă sau alta şi să nominalizeze funcţiile şi persoanele

care se încadrează în aceste categorii şi nu atributul instanţelor de judecată.Faţă de cele ce preced, recursul de faţă urmează a fi respins ca nefondat, iar hotărârea atacatăva fi menţinută ca legală şi temeinică, la adăpost de criticile formulate.

grupe d emunca Principiul neretroactivităţii legii

Documents

Transcript of grupe d emunca Principiul neretroactivităţii legii