„Pregătirea de cercetare”.

TEMA 4. Grupa în cercetăre.Şedinţa 1. Subiecte de studiu:

1. Misiunile grupei de infanterie motorizată în cercetare în diferite forme de luptă . 2. Succesiunea şi conţinutul lucrului comandantului de grupă după primirea

misiunii pentru acţiunile în cercetare .3. Acţiunile grupei în diferite procedee de cercetare.

Bibliografia: 1. “Pregătirea cercetaşului”, pag.365-367. 2. Manualul sergentului cercetării de trupe”, pag.64-80. 3. A.N.4 RLTU pag. 30-37. 4. Manualul: “Pregătirea cercetaşului de trupe”, pag.203 – 228.

1. Misiunile grupei de infanterie motorizată în cercetare în diferite forme de

luptă. Grupa de infanterie motorizată poate fi destinată în cercetare pentru:- acţiuni în calitate de grupă de patrulare;- organizarea şi executarea ambuscadei;- cercetarea prin incursiune.

Grupa de infanterie motorizată special pregătită poate executa:- cercetarea de geniu;- cercetarea de radiaţie, chimică şi bacteriologică.În toate tipurile de luptă, în orice condiţii, în grupă este organizată şi se desfăşoară cercetarea

prin observare. Pe timp de noapte, precum şi în condiţiile vizibilităţii reduse observarea se execută utilizând aparatele de vedere pe timp de noapte, mijloace de iluminare a terenului şi se completează prin interceptarea convorbirelor. Pentru executarea cercetării prin observare sunt desemnaţi observatori: în grupă - unu, în pluton şi companie - unu-doi. Pe lîngă aceasta, în batalion, la organizarea ofensivei şi în apărare se instalează unul-două posturi de observare. La dispunerea subunităţilor pe loc suplimentar pot fi expediate patrule de cercetare debarcate sau secrete. gat:

Comandantul de grupă, după primirea misiunii pentru desfăşurarea cercetării este obligat:

- să transmită misiunea grupei şi să pună misiuni efectivului; - să pregătească efectivul pentru executarea misiunii; - să verifice starea tehnică a transportoarelor blindate (maşinilor de luptă pentru infanterie),

starea armamentului, muniţiilor, aparatelor de observare, mijloacelor de transmisiuni, existentul şi starea mijloacelor de protecţie, carburanţilor şi lubrifianţilor, a sculelor, pieselor de schimb, alimentelor, mijloacelor medicale şi să ia măsuri pentru împrospătarea lor;

- să dea la păstrare documentele efectivului; - să raporteze comandantului de pluton (companie) despre starea de pregătire a grupei.Pe parcursul cercetării comandantul de grupă este obligat:- să conducă cu îscusinţă cu grupa, să cunoască misiunea sa şi a subunităţii în a cărei

componenţă acţionează grupa; - să execute fără întrerupere cercetarea inamicului şi a terenului, să efectueze cooperarea

permanentă cu vecinii, cu subunităţile de cercetare; - să poată folosi mijloacele de transmisiuni; - să cunoască semnalele de înştiinţare şi recunoaştere a trupelor sale;

- să îmbine iscusit în acţiuni simularea (caracterul ascuns), şiretenia, fermitatea, hotărârea şi dârzenia;

- să manifeste ingeniozitate, inventivitate, iniţiativă şi să utilizeze pe larg procedeele de înşelare a inamicului.

Acţiunile trebuie desfăşurate prin surprindere, în mod îndrăzneţ şi activ; în caz de întîlnire cu inamicul comandantul va da ordin pentru nimicirea acestuia, se va menţine permanent legătura cu comandantul care execută cercetarea, se va raporta rezultatele cercetării.

2. Succesiunea şi conţinutul lucrului comandantului de grupă după primirea misiunii pentru acţiunile în cercetare.

Grupa infanterie motorizată în patrulare.

Subunităţile care execută cercetarea sau îndeplinesc misiuni de luptă în mod detaşat de forţele lor expediază, cu scopul depistării la timp a inamicului şi cercetării obiectivilor din teren ,- grupa de patrulare.

Grupa de patrulare se trimite în direcţia de cercetare, de regulă de la plutonul care execută misiuni de cercetare la distanţa care asigură observarea şi susţinerea ei cu foc.

Misiunea sa , grupa de patrulare o îndeplineşte prin observare din mers şi opriri scurte, observînd terenul şi obiectivile din teren.

Grupa acţioniază pe maşina de luptă(MLD,TAB),sau pe jos.Comandantul grupei de patrulare după primirea misiunii desfăşoară următoarele

activităţi:- însuşeşte misiunea;- organizează pregătirea efectivului pentru executarea misiunii;- analizează situaţia;- ia hotărîrea ;- dă ordinul de luptă ;- raportează comandantului de pluton despre gătinţa grupei pentru îndeplinirea misiunii.La însuşirea misiunii trebue să înţelagă:- misiunea plutonului ;- misiunea grupei ;- ora gătinţii pentru acţiune;- modul şi termenii pentru îndeplinirea misiunii La organizarea pregătirei efectivului pentru executarea misiunii ,comandantul grupei de

patrulare indică :- scurte date despre inamic;- misiunea plutonului şi misiunea grupei ;- activităţile de pregătire a personalului , armamentului , maşinii de luptă şi ora finisării . La analizează situaţiei comandantul grupei de patrulare trebue să determine :- unde se găseşte inamicul şi ce acţiuni execută ;- accesibilitatea şi posibilităţile de observare şi mascare a terenului în direcţia de cercetare .În hotărîre comandantul grupei de patrulare determină :

- concluzii despre inamic . - modul de observare, cercetare şi raportare a celor observate. - prin ce procedee se deplasează pe itinerar şi prin ce procedee nimiceşte grupele mici şi forţele superioare ale inamicului. - modul de ocolire sau de trecere a sectoarelor de itinerar contaminate, minate sau distruse.

- modul de legătură în grupă şi semnalele. Pe baza hotărîrii aprobată de comandantul superior, comandantul grupei dă ordinul de

luptă în care indică:1. Date despre inamic şi posibilele acţiuni .2. Misiunea plutonului.3. Misiunea patrulei de cercetare şi a mijloacelor de întărire, itinerarul şi viteza de deplasare.

2

După cuvîntul : ,,Ordon”:4. Misiunile personalului: Modul de observare, cercetare şi raportare a celor observate. Modul de acţiune în caz de descoperire sau observare a inamicului. Modul de ocolire sau de trecere a sectoarelor de itinerar contaminat, minat sau distrus. Modul de legătură cu comandantul superior şi în grupă.2. Dispozitivul de marş.3. Consumul de muniţii pînă la îndeplinirea misiunii.4. Semnalele de înştiinţare, conducere cooperare şi modul de acţiune la ele.5. Parola .9. Ora începerii cercetării şi înlocuitorul său.

3. Acţiunile grupei în diferite procedee de cercetare .

Mişcarea spre obiectivul de cercetare grupa o efectuează prin salturi de la un punct favorabil pentru observare spre altul cu viteză sporită. Dacă nu este posibil de a executa observarea în ascuns din maşină, comandantul de grupă, împreună cu unu-doi soldaţi, debarcă şi ocupă un loc favorabil pentru observare sau trimite 2-3 cercetaşi. Maşina în acest caz se dispune în adăpostul cel mai apropiat. Efectivul rămas execută observarea terenului şi supravegherea asupra acţiunilor cercetaşilor, fiind gata de a-i susţine cu foc.

Cercetaşii se apropie de obiectivul indicat în ascuns. Cercetaşul superior în acest caz se deplasează, de regulă, în spatele cercetaşulii, fiind gata de a-l susţine cu foc. După examinarea obiectivuluii cercetaşul superior, prin semnalul stabilit, comunică comandantului de grupă despre rezultatul cercetării. Dacă a descoperit inamicul, cercetaşul superior raporterază despre aceasta şi, acţionând în ascuns, continuă observarea.

În caz de întâlnire pe neaşteptate cu inamicul, grupa de patrulare deschide focul asupra lui, îl ocoleşte şi continuă să execute misiunea dată. Descoperind apropierea unei grupe mici a inamicului (unei maşini izolate), grupa de patrulare, la indicaţia comandantului de pluton, poate organiza o ambuscadă.

Cercetarea localităţii va începe de la marginea acesteia. La apropierea de localitate comandantul de grupă opreşte maşina într-un loc adăpostit şi cercetează localitatea din depărtare. În acest caz o atenţie deosebită se va acorda acoperişurilor clădirilor, marginii localităţii şi altor locuri în care inamicul poate dispune pază şi observatori.

Dacă inamicul nu a fost descoperit, grupa urmează să se deplaseze repede la marginea localităţii, să cerceteze construcţiile din apropiere şi să interogheze locuitorii din zonă, apoi va trece prin localitate, pe una din străzi, fiind gata de deschidere imediată a focului.

Cercetaşii debarcaţi iesă la marginea localităţii, dacă e posibil, din partea livezilor, grădinilor şi construcţiilor nelocative. Cercetând construcţiile de la marginea localităţii şi după interogarea locuitorilor, aceştea se deplasează prin localitate pe părţile străzilor, prin ogrăzi, livezi şi prin alte locuri adăpostite.

La apropierea de pădure la început se cercetează marginea acesteia din depărtare, dacă e posibil, de pe o înălţime. În pădure mişcarea se efectuează, de regulă, pe drum sau poteci. O atenţie deosebită se acordă vîrfurilor copacilor, desişurilor, intrărilor în văgăuni, vâlcelelor şi ieşirileor din ele, podurilor şi alte locuri unde inamicul poate să instaleze ambuscadă. Ieşind spre marginea opusă a pădurii (din pădure) cercetaşii examinează terenul din faţă şi dacă inamicul nu a fost descoperit, continuă cercetarea în direcţia indicată.

Pentru cercetarea văgăunii (vîlcelei, rîpei), care nu poate fi examinată de sus, se trimite un cercetaş, care se deplasează pe marginea ei, iar grupa este gata în orice clipă să-l susţină cu foc. Dacă văgăuna poate fi examinată de pe maşina de patrulare şi de către cercetaşi, atunci cercetaşii se deplasează pe fundul ei, iar maşina de patrulare pe marginea ei, fiind permanent gata de a acorda ajutor cercetaşilor.

Cercetarea înălţimii se efectuează prin metoda deplasării pe povârnişurile ei sau ocolind-o prin diferite părţi. Pentra examinarea vârfului acesteia cercetaşii se deplasează în ascuns, respectând

3

măsurile de mascare. Cercetarea unui curs de apă începe cu examimarea minuţioasă a tufarilor din preajma lui, a

altor locuri ascunse, atât pe o parte a râului, cât şi pe cealaltă. Dacă grupa nu a descoperit inamicul pe căile în apropiere de rîu, aceasta se deplasează spre mal şi cercetează digul de apă şi malul opus, stabileşte caracterul malurilor, determină lăţimea râului şi viteza curentului de apă. La depistarea vadului se determină adâncimea lui, caracterul fundului acestuia şi se marchează direcţia pentru trecere.

Cercetarea obstacolelor şi barajelor se efectuează prin examinarea lor de către patrulele debarcate, care, în primul rând, constată prezenţa inamicului şi posibilitatea ocolirii sau trecerii acestora. La descoperirea inamicului patrulele raportează comandantului care a instituit cercetarea, continuă observarea asupra inamicului.

Grupa infanterie motorizată în ambuscadă.

Ambuscada reprezintă dispunerea din timp şi în ascuns a grupei pe căile de deplasase ale inamicului cu scopul de al ataca prin surprindere.

Misiunile pentru instalarea ambuscadei comandantului i se dau, de regulă, pe teren sau pe hartă. La darea misiunii acestuia i se indică datele despre inamic, locul, timpul, scopul ambuscadei şi ordinea acţiunilor după executarea mişunilor.

Primind misiunea pentru organizarea ambuscadei comandantul grupei desfăşoară următoarele activităţi:

1. Însuşeşte misiunea din care trebuie să înţeleagă: - scopul şi locul ambuscadei; - misiunea grupei, - forţele şi mijloacele de întărire şi susţinere; - timpul îndeplinirii misiunii; - ordinea acţiunilor după îndeplinirea misiunii; - ora la care grupa trebuie să fie gata pentru îndeplinirea misiunii. 2. Analizează situaţiei, din care trebuie să determine: - date despre inamic (dispunerea, componenţa, timpul probabil cînd va trece locul

ambuscadei; - starea şi capacitatea de luptă a grupei şi mijloacelor de întărire; - caracteristica terenului (accesibilitatea, avantajele de mascare şi protecţie); - starea vremii, anotimpul şi timpul zilei.3. Pe baza însuşirii misiunii şi concluziilor din analiza situaţiei comandantul de grupă ia

hotărîrea care cuprinde: - ordinea de îndeplinire a misiunii primite; - misiunile pentru echipele de atac, de susţinere cu foc şi observare şi echipei de întărire; - dispozitivul de luptă; - ordinea de cooperare şi organizare a conducerii în timpul acţiunii; - ordinea acţiunilor după îndeplinirea misiunii. După luarea hotărîrii şi aprobarea acesteia de către comandantul care organizează ambuscada

comandantul grupei dă ordinul de luptă. 4. În ordinul de luptă indică: 1. Datele referitoare la inamic (de unde şi peste cît timp este posibilă apropierea acestuia de

locul ambuscadei). 2. Misiunea grupei. 3. Misiunea echipelor de atac, susţinere cu foc, observare şi echipei de întărire. 4. Ordinea de deplasare la locul ambuscadei şi ieşirea din acesta după îndeplinirea misiunii. 5. Ordinea de ocupare a poziţiilor în locul ambuscadei şi de deschidere a focului. 6. Ordinea de cooperare şi organizare a conducerii în timpul acţiunilor. 7. Ora cînd grupa trebuie să fie gata pentru ambuscadă. 8. Locul său şi înlocuitorul.După darea ordinului comandantul grupei indică:- ordinea de retragere din locul ambuscadei şi locul de adunare după îndeplinirea misiunii;

4

- ordinea de susţinere cu foc a mijloacelor de susţinere;- ordinea deschiderii focului şi nimicire (capturare) a inamicului;- precizează semnalele de înştiinţare, conducere şi cooperare şi ordenea de acţiuni la ele. Clarificând misiunea primită, comandantul de grupă determină ordinea itinerarului de deplasare

spre locul ambuscadei. Spre locul de ambuscadă grupa se deplasează în ascuns, fiind gata de întâlnirea neaşteptată cu inamicul. Sosind la locul de ambuscadă, comandantul de grupă organizează observarea, dispune grupa într-un loc ascuns, gata de executare a focului, în caz de apariţie neaşteptată a inamicului, după care studiază personal situaţia şi terenul în raionul ambuscadei şi determină:

- cele mai probabile direcţii de apariţie a inamicului;- modalitatea de atac;- locul de dispunere a echipelor şi modul de acţiune;- modul de acţiuni a echipelor după executarea misiunilor sale şi în cazul descoperirii de

către inamic a locului de ambuscadă.Convingându-se de corectitudinea clarificării de către subordonaţi a misiunii date, comandantul

de grupă dă comanda pentru ocuparea locurilor acestora.Dacă se dispune de timp, în raionul ambuscadei se pot instala mine, poate fi pregătită

exploadarea podurilor, se pot construi abatize pe drumurile de pădure.Pentru sporirea caracterului secret şi siguranţei, în mai multe cazuri, după darea misiunii de luptă

şi pregătirea locului ambuscadei este rational de a muta grupa în adăpost, iar în raionul de ambuscadă să fie lăsaţi doar observatorii.

Constatînd apropierea inamicului, grupa ocupă promt şi în ascuns poziţia aleasă, gata de atac. Comandantul de grupă se dispune, de regulă, cu grupa de atac, însă acesta trebuie să observe personal căile de acces spre ambuscadă, să vadă semnalele observatorilor.

Dacă atacul se efectuează asupra soldaţilor şi ofiţerilor izolaţi, sau a grupurilor mici ale inamicului, aceştea urmează să fie lăsaţi să se apropie de centrul de dispunere a ambuscadei, apoi prin surprindere, fără a deschide focul, la comanda (semnalul) comandantului de grupă să fie atacaţi şi luaţi prizonieri. Gruparea mai mare şi maşinile izolate ale inamicului grupa permite să se apropie, apoi le distruge cu foc.

După executarea misiunii grupa continuă să îndeplinească misiunea dată anterior sau să se alipească la plutonul propriu.

În cazul instalării ambuscadelor pe timp de noapte grupa urmează să fie dispusă la intervale limitate pe o parte a drumului cu scopul de a exclude nimicirea efectivului grupei cu foc propriu. Pentru observarea asupra inamicului se vor folosi aparatele de vedere pe timp de noapte.

Grupa infanterie motorizată în incursiune.

Incursiunea se organizează cu scopul de a captură documente nominale sau mostre de armament ale inamicului aflat în apărare. Incursiunea se desfăşoară, de ragulă, noaptea sau în conditii de vizibilitate redusă. Desfăşurînd incursiunea în componenţa plutonului grupa, de regulă, acţionează în calitate de grupă de atac sau de asigurare prin foc. La desfăşurarea incursiunii de către grupă de sinestătător, obiectivul incursiunii, locul şi ora desfăşurării acesteia, modul de sustinete cu foc şi locurile în care vor fi făcute culuare în barajele inamicului, grupei i se indică în timpul dării misiunii pentru incursiune.

Primind misiunea pentru organizarea incursiunii comandantul grupei desfăşoară următoarele activităţi:1. Însuşirea misiunii: - scopul incursiunii; - misiunea grupei; - locul şi timpul petrecerii incursiunii; - forţele şi mijloacele de întărire şi susţinere; - ordinea acţiunilor după îndeplinirea misiunii; - ora la care grupa trebuie să fie gata pentru îndeplinirea misiunii.2.Analiza situaţiei: - date despre inamic;

5

- starea şi capacitatea de luptă a grupei şi forţelor de întărire; - caracteristicile terenului în direcţia incursiunii, - starea vremii, anotimpului şi timpul zilei.3. Hotărîrea: - concluzii despre inamic; - ordinea de îndeplinire a misiunii; - dispozitivul de luptă; - misiunile echipei de atac şi captură, asigurare cu foc şi de înlăturare a barajelor; - ordinea de cooperare şi organizare a conducerii în timpul incursiunii, - ordinea acţiunilor după îndeplinirea misiunii. 4. În ordinul de luptă comandantul de grupă indică:

1. Reperele; 2. Scurte date despre inamic, 3. Misiunea grupei; 4. Misiunea echipelor: - de atac şi captură; - de asigurare cu foc; - înlăturarea barajelor. 5. Ordinea de deplasare pe itinerar la locul desfăşurării incursiunii şi ieşirea din acesta după

îndeplinirea misiunii. 6. Ordinea de cooperare şi organizare a conducerii în timpul acţiunilor. 7. Ora cînd grupa trebuie să fie gata pentru îndeplinirea misiunii; 8. Locul său şi înlocuitorul.

După darea ordinului de luptă, comandantul grupei precizează ordinea acţiunii în timpul atacului asupra obiectului şi modul de retragere în ascuns.

De asemenea comandantul grupei indică:- ordinea susţinerii cu foc a mijloacelor de susţinere;- ordinea de trecere prin dispozitivul de lupta a forţelor proprii;- aduce la cunoştinţă efectivului semnalele de înştiinţare, conducere şi cooperare şi ordinea

de acţiuni la ele.Comandantul de grupă în timpul pregătirii incursiunii organizează observarea neîntreruptă

asupra obiectivului de incursiune, determină cele mai favorabile căi spre acesta, numeşte soldaţii desemnaţi pentru atac şi capturare a obiectivului de incursiune, precum şi soldaţii pentru asigurarea prin foc a acţiunilor atacanţilor şi le dă misiunile.

La ora stabilită, la semnalul comandantului care organizează incursiunea, grupa începe deplasarea spre obiectivul incursiunii. Deplasarea se desfăşoară fără zgomot, respectând măsurile de mascare sonoră şi de lumină. În timpul deplasării se efectuează opriri pentru a asculta acţiunile inamicului.

În primul rând prin culoarul în baraj trece grupa de asigurare cu foc, apoi grupa de atac. Apropierea de obiectivul de atac este raţional de a o efectua din partea acoperită de vânt. Atacul se execută prin surprindere, printr-un salt scurt, fără împuşcături. Este mai avantajos de atacat obiectivul din spate sau de la flancuri.

Grupa de asigurare prin foc se află pe poziţia sa, gata de a susţine cu foc grupa de atac. Dacă inamicul descoperă grupa de atac şi deschide focul, comandantul de grupă cete foc de la

mijloacele de susţinere şi sub acoperirea lor efectuează capturarea unui prizonier.După executarea misiunii, grupa de atac se retrage spre culoarul barajului şi în continuare spre

locul indicat. Odată cu trecerea culuarului, începe retragerea gruparea de asigurare prin foc. Răniţii şi decedaţii în grupă sunt aduşi în dispozitivul propriu.

După reîntoarcere comandantud de grupă raportează comandantului, care a organizat incursiunea, despre executarea misiunii şi despre toate datele obţinute pe parcursul incursiunii.

Capturarea de prizonieri.Experienţa războaielor şi conflictelor din ultima perioadă demonstrează, că există o multitudine

6

de procedee privind capturarea prizonierilor. Dar însă toate au aspecte comune. În primul rând, capturarea prizonierului este necesară de executat de către câţiva cercetaşi (minimum doi). În al doilea rând, toate acţiunile echipei de capturare este necesar de repetat până acţiunile capătă un automatism complet. În al treilea rând, capturarea prizonierului ca şi lichidarea santinelei, se efectuează prin surprindere, după ce se poate apropia în ascuns de obiectiv la distanţa cuvenită. În al patrulea rând, capturarea este necesară de executat fără zgomot şi pe neobservate. Prizonierul trebuie interogat şi în cazul în care acesta prezintă interes şi valoare pentru comandament, trebuie de transportat la bază.

Există două procedee principale de capturare a prizonierului fără zgomot.Primul constă în aceia, ca prin ascuns de a se apropia de inamic şi de al năuci printr-o lovitură

pe acesta cu un obiect tare peste cap. Dacă inamicul are cască de fier pe cap, obiectul este necesar de al acoperi cu o cîrpă, pentru a evita zgomotul. Dacă casca este din chevlar, atunci nu este necesar de a acoperi obiectul.

Al doilea procedeu constă în aruncarea pe capul inamicului a foii de cort sau a scurtei.

7