TEST NEUROCHIRURGIE

1. Examenul neurologic trebuie efectuat:

a. întotdeauna după examenul local

b. numai în decubit dorsal cu capul în poziţie neutrală

c. doar după ce funcţiile respiratorii şi cardio-circulatorii sunt echilibrate

d. de către medicul specialist

2. Asistarea bolnavilor traumatizaţi cranio-cerebral începe:

a. În prima unitate spitalicească;

b. În prima unitate de urgenţă;

c. La locul accidentului;

d. La cel puţin 6 ore de la traumatism.

3. Un bolnav traumatizat cranio-cerebral pur nu este niciodată:

e. Conştient;

f. Agitat psiho-motor;

g. Dezorientat temporo-spaţial;

h. Şocat.

4. Bolnavul se află în comă când :

a. Nu vorbeşte şi nu deschide ochii;

b. La scor Glasgow sub 8;

c. Nu răspunde la stimuli verbali;

d. Prezintă amnezie postraumatică.

5. Examinarea paraclinică a unui traumatizat cranio-cerebral cu GCS sub 12 trebuie

începută cu:

a. VSH, Hemoleucogramă, TGO; TPG;

b. Rezonanţă Magnetică Nucleară;

c. Radiografie craniană standard în cel puţin două ncidenţe;

d. Tomografie computerizată.

6. Hematomul extradural reprezintă:

a. O mare urgenţă neurochirurgicală;

b. O colecţie sanguină situată epidural;

c. O colecţie sanguină de mici dimensiuni;

d. O colecţie lichidiană situată între dura mater şi arahnoidă.

7. Tratamentul unui traumatizat cranio-cerebral cu GCS 15 constă în:

a. Observaţie, simptomatice;

b. Craniotomie decompresivă;

c. Depletive, cortizonice, hemostatice;

d. Asistare respiratorie, depletive, sedative.

8. Tratamentul neurochirurgical al proceselor expansive intracraniene are ca scop:

a. determinarea cauzei alterării neurologice

b. craniotomia largă în scop decompresiv

c. hemostaza leziunilor hemoragice ale scalpului

d. decompresiunea, hemostaza, scăderea pericolului infecţiei locale.

9. Un bolnav cu traumatism vertebo-medular trebuie:

a. Transportat de urgenţă, în orice condiţii, la prima unitate spitalicească;

b. Imobilizat la locul accidentului;

c. Echilibrat hemodinamic de urgenţă;

d. Intubat oro-traheal pentru asigurarea căilor respiratorii.

10. Investigaţia paraclinică de primă intenţie în traumatismele vertebro-medulare este:

a. Tomografia computerizată;

b. Rezonanţa Magnetică Nucleară;

c. Angiografia vertebrală;

d. Radiografia standard în cel puţin două incidenţe.

11. Scopul tratamentului chirurgical în traumatismele vertebro-medulare este:

a. Asigurarea confortului bolnavului:

b. Decompresiunea mielo-radiculară şi stabilizarea coloanei vertebrale;

c. Recuperarea cât mai precoce a bolnavului;

d. Îndepărtarea eschilelor osoase din focarul de fractură.

12. Tetrada clinică a Sindromului de Hipertensiune Intracraniană este reprezentată de

a. Cefalee, vărsături, iritaţie meningială, convulsii;

b. Cefalee, edem papilar, semne focale, fotofobie;

c. Cefalee, vărsături, alterarea stării de conştientă, edem papilar;

d. Cefalee, somnolenţă, confuzie, agitaţie psihomotorie.

13. Cele mai frecvente tumori cerebrale sunt:

a. Glioamele;

b. Metastazele cerebrale;

c. Meningioamele;

d. Hemangioblastomamele.

14. Glioblastomul multiform este o tumoră cu:

a. Grad de malignitate crescut dar prognostic bun

b. Evoluţie rapid progresivă sub tratament depletiv;

c. Grad de malignitate mediu, dar grad ridicat de recidivă;

d. Infiltrativă, cel mai frecvent întâlnită în practica neurochirurgicală.

15. Caracteristicile de malignitate ale tumorilor cerebrale, pe imaginile computer

tomografice sunt reprezentate de:

a. Inomogenitate, edem cerebral extins, delimitare incertă, efect de masă marcat;

b. Omogenitate, contur net, edem cerebral redus;

c. Hiperdensitate, contrastare netă, lizereu hipodens;

d. Inomogenitate, contur net, absenţa efectului de masă.

16. Scopul tratamentului chirurgical în tumorile cerebrale maligne este:

a. Salvarea vieţii bolnavului;

b. Rezecţie în limite oncologice;

c. Reducerea volumului tumoral, examen histopatologic;

d. Prelevarea de material bioptic în vederea tratamentului adjuvant.

17. Hemoragia subarahnoidiană netraumatică este cauzată mai frecvent în:

a. Meningita bacteriană;

b. Hemoragia intratumorală;

c. Ruptura unui anevrism intracranian;

d. Traumatismul cranio-cerebral.

18. Anevrismele intracraniene resângerează cel mai frecvent în:

a. Primele 24 de ore;

b. Primele 3 luni de tratament conservativ;

c. Primul an de la resângerare;

d. Asociere cu alte afecţiuni (hipercolesterolemie, sindrom marfan).

19. Malformaţiile arterio-venoase reprezintă :

a. O tumoră bine delimitată cu caracter progresiv;

b. Un conglomerat vasculo-epenimar cu rol nedefinit;

c. Un conglomerat vascular cu numeroase comunicări arterio-venoase;

d. Cea mai frecventă cauză de hemoragie subcorticală.

20. Cauza cea mai frecventă a hematomului intracerebral primar este:

a. Hipertensiune arterială;

b. Angiopatia diabetică;

c. Tratamentul cu dicumarinice;

d. Stenoza carotidiană.

21. Indicaţia operatorie în hematomul intracerebral primar este:

a. Prezenţa tulburărilor respiratorii şi cardio-vasculare;

b. Efectul de masă pe examenul CT şi alterarea tabloului neurologic;

c. Dorinţa aparţinătorilor;

d. Aspectul CT şi RMN.

22. Cauza cea mai frecventă a compresiunilor medulare este dată de:

a. Metastazele vertebrale;

b. Meningiome şi neurinoame;

c. Modificări degenerative;

d. Malformaţii congenitale.

23. Hernia de disc cervicală este mai frecvent întâlnită:

a. La copii, urmare a traumatismelor repetate;

b. La copii datorită extremităţilor cefalice mai voluminoase;d

c. La nivel C5-C6 şi C6-C7;

d. La persoanele peste 70 de ani ca urmare a modificărilor degenerative.

24. Hernia de disc L5-S1 are ca simptomatologie algică tipică iradierea :

a. Faţa laterală a coapsei , genunchi, maleolă laterală

b. Faţa posterioară a gambei, călcâi, marginea laterală a plantei, ultimele degete

c. Faţa laterală a gambei, faţa dorsală a plantei, marginea medială a plantei, haluce

d. Faţa anterioară a coapsei, faţa anterioară a gambei, călcâi, haluce

25. Stabilirea indicaţiei chirurgicale în hernia de disc se face pe baza;

a. Concordanţei clinico-imagistice;

b. Depistării RMN a unei leziuni discale;

c. Examenului clinic concludent şi radiografiei standard;

d. Persistenţei acuzelor subiective în pofida tratamentului instituit.