GRIGORE GAFENCU

Căpitanul (r) av. Grigore Gafencu a fost nu numai un diplomat de marcă, dar şi un

excelent observator aerian în anii războiului de întregire naţională,activitate mai puţin

cunoscută de cercetători şi istorici.

S-a născut la 31 ianuarie 1892, urmând studii universitare de drept în Elveţia şi la

Paris, unde a obţinut un doctorat în ştiinţe juridice. S-a distins în toamna anului 1916, luptând

în Regimentul 2 obuziere artilerie. Pentru activitatea sa din prima parte a campaniei a fost

decorat prin I.D.R. nr. 3129 din 3 decembrie 1916 cu Ordinul „Coroana României” cu spade

în gradul de cavaler „pentru bravură pe câmpul de luptă”. După retragerea armatelor române

în Moldova, ca urmare a insucceselor din toamna anului 1916, locotenentul Grigore Gafencu

a cerut să fie trecut în arma aviaţiei îndeplinind funcţia de observator aerian.

A urmat cursurile Şcolii de observatori aerieni de la Botoşani, unde, sârguinţa, voinţa

şi inteligenţa sa deosebită l-a determinat să-şi însuşească repede cunoştinţele de specialitate,

brevetul obținându-l la 1 iulie 1917. La 30 martie / 11 aprilie 1917 a fost repartizat ca

observator la Escadrila de recunoaştere şi bombardament uşor F.7, unitate comandată de

căpitanul av. Francez Andre Goulin, un mare prieten al aviatorilor români

După o perioadă de câteva zile de acomodare cu sectorul de front în care acţionau

echipajele Escadrilei F. 6, în ziua de 22/4 aprilie 1917 a îndeplinit prima misiune de luptă în

sectorul Mărăşeşti. „Primul zbor pe care l-am făcut pe front mi-a rămas întipărit în minte şi

nu-1 voi uita niciodată. Am făcut în acest zbor toate greşelile ce le poate face un observator:

am stricat fără folos două duzini de plăci fotografice, am pierdut cu desăvârşire orientarea, nu

am observat cum un avion inamic ne-a surprins, s-a aşezat în spatele nostru deschizând focul

de la o distanţă mică. Bătrânul meu pilot era un francez (sergentul av. Du Plan), a aşezat

bătrânescul nostru Farman (40) în spirală, cea mai îndrăzneaţă acrobaţie aeriană ce se putea

face cu acest aparat. Neamţul după noi. Şi am aşteptat cu resemnare, ca mitraliera duşmană să

se golească. După aceea ne-am întors la Tecuci.... Mă credeam pierdut, dezonorat... Dar la

aterizare, camarazii ne-au înconjurat. Văzuseră lupta de departe şi doreau şa vadă rezultatele,

care erau uşor de văzut: pretutindeni urme de gloanţe, în planuri, în elice, în carlingă. Un

glonţ lovise chiar - cât l-am binecuvântat, căci era pentru mine o supremă justificare - ţeava

mitralierei de lângă mine. Bătrânul meu pilot m-a îmbrăţişat... Eram reabilitat. Şi aceasta

fiindcă acolo sus, în timpul luptei, aripa romantică a primejdiei de moarte ne-a atins, ştergând

până şi amintirea greşelilor unui observator neexperimentat.

În ziua de 9/22 aprilie 1917 echipajul Du Plan-Gafencu aflat la bordul unui Farman

şi-a luat zborul într-o misiune de recunoaștere. „În timp ce echipajul survola liniile inamice

de pe Valea Milcovului, artileria A. A. inamică de la Vânători și Focşani, a deschis un foc

deosebit de intens și o ploaie de fier s-a abătut asupra Farman-ului. O schijă l-a rănit la faţă pe

locotenentul Gafencu, o alta a produs o spărtură mare în carlingă. Un Fokker a atacat

echipajul nostru, locotenentul Gafencu, deşi rănit, s-a luptat cu disperare, alungându-şi

adversarul lovit și el de gloanțele Hotchkiss-ului.”

În ziua de 22/5 mai 1917 se luptă din nou cu un Fokker, gloanţele inamice au lovit

mitraliera de bord şi elicea. A doua zi, a decolat la ora 7.00, survolând cu pilotul Du Plan

Valea Milcovului între Odobeşti şi Goleşti. A fotografiat acest sector, luând 10 fotografii. La

ora 8.10 Farman-ul zbura deasupra Mărăşeştiului, protecţia fiindu-i asigurată de un Nieuport.

Observatorul a văzut o circulaţie intensă de căruţe şi autocamioane pe toate drumurile mai

ales pe drumul Focşani — Boloteşti. „Sectorul Odobeşti — Valea Milcovului s-a fotografiat

între 8.10 - 8.30. Pe malul stâng al Milcovului linia veche de apărare porneşte de la râul

Milcov spre Odobeşti. Nu sunt lucrări noi. Pe malul drept al Milcovului şi la sud de râu sunt

lucrări noi de apărare.”, nota observatorul într-un raport.

În zilele de 6/19 - 9/22 mai 1917 în echipaj cu sublocotenentul francez pilot De Mailly

Nesle a fotografiat sectorul de front cuprins între satul Năneşti şi Şiret, „recunoaşterea a fost

întreruptă mereu din cauza atacurilor repetate ale avioanelor inamice, avioanele de protecţie

au dus o luptă continuă cu aparatele inamice care devin foarte agresive”, nota observatorul

Gafencu.

Plecat în ziua de 18/31 mai 1917 într-o recunoaştere de armată la bordul unui avion

bimotor Caudron G. 4 - pilotat de locotenent Bonneton, echipajul româno-francez a fost

atacat de o formaţie de cinci avioane germane de recunoaştere, observatorul Gafencu s-a

apărat cu mult curaj, reuşind să-şi îndeplinească misiunea. Avionul de recunoaştere

îndepărtată şi bombardament Caudron G, 4 era un aparat de luptă modem, bimotor, cu o

autonomie de zbor de aproximativ 6 ore, fiind armat cu două mitraliere şi lansatoare de

bombe. Aceasta şi explică modul în care echipajul Bonneton - Gafencu a putut să facă faţă

atacului avioanelor inamice şi să survoleze spatele liniilor germane până la Buzău.

Până la începutul bătăliei de la Mărăşeşti, „tânărul observator aerian Grigore Gafencu

a avut o activitate deosebită în zboruri de observaţie de sector, de fotografiere a frontului, de

reglaje de tir care au atras atenţiunea tuturor şefilor asupra activităţii deosebite a acestui brav

ofiţer observator în special în pregătirea proiectatei ofensive de la Nămoloasa ce trebuia să fie

înfăptuită de Armata l-a după ce ofensiva Armatei a 2-a române reuşise la Mărăşti” nota în

memoriile sale generalul av. ing Gheorghe Negrescu.

Ofensiva de la Nămoloasa fiind contramandată, diviziile noastre au fost îndreptate

spre o nouă poziţie - la Mărăşeşti - unde la 24 iulie/6 august 1917 s-a declanşat ofensiva

germană pentru ocuparea Moldovei. Tot efortul Armatei l-a române s-a îndreptat spre

Mărăşeşti pentru a stăvili năvala inamicului cu orice preţ.

Chiar în dimineaţa zilei de 24/6 august 1917, când frontul a fost străpuns în faţa

Focşanilor pe Putna şi Divizia 34 rusă a părăsit tranşeele, infanteria germană a înaintat fără

rezistenţă spre Mărăşeşti. Două echipaje româneşti din care unul avea ca observator pe

locotenentul Grigore Gafencu, a observat la ora 6.00 dimineaţa spărtura de front şi zona de

înaintare a inamicului. Această situaţie critică a fost adusă la cunoştinţa comandantului

Grupului 2 Aeronautic, care la rândul său a informat Comandamentul Armatei l-a. Datorită

aviatorilor Gafencu şi Radu Vâscea, spărtura frontului care ameninţa încercuirea unor mari

unităţi româneşti, a fost lichidată prin intervenţia generalului Razu, comandantul Diviziei a 5-

a. Infanteria română a trecut podul de la Cosmeşti pe malul drept al Siretului, oprind

înaintarea inamicului.

Continuă să îndeplinească misiuni de recunoaştere mai ales în timpul atacurilor de

infanterie, care erau mai necesare ca oricând, pentru că fumul şi praful ridicat de barajele de

artilerie acopereau cerul şi observarea liniei atinsă de infanterie nu se mai putea face decât din

avioanele de recunoaştere* obligate să zboare la 200 - 300 m înălţime deasupra frontului şi

numai aşa se putea stabili linia atinsă de infanterie. Aceste zboruri la înălţime mică erau cele

mai grele şi mai periculoase şi au fost executate de echipajele escadrilelor Grupului 2

Aeronautic, între care s-a distins echipajul având ca observator pe Grigore Gafencu. Cu un

curaj demn de toată admiraţia „a executat numeroase zboruri de acest fel în special în cursul

contraatacurilor ce au fost pregătite şi s-au dat în zilele de 26/8 - 28/10 august 1917 la Doaga

şi Străjescu de ostaşii diviziilor 5 şi 9 române”. În aceste zile, echipajul având observator pe

locotenentul Grigore Gafencu, a stat ore întregi la mică înălţime deasupra frontului de luptă

pe Valea Şiretului.

Ziua de 6/19 august 1917 a fost una de glorie pentru Escadrila F. 7. La ora 8.00,

echipajul format din plutonierul pilot Ştefan Iliescu şi locotenentul observator Grigore

Gafencu aflat la bordul avionului F. 40 nr. 3235 a plecat într-o misiune de recunoaştere în

sectorul Muncelu. Itinerarul urmat: Trotuşanul Fiţioneşti — Muncelu. Iată ce nota observa-

torul în raportul său, după executarea misiuni: „Din cauza unei lupte aeriene, n-am putut

începe observaţiunile înainte de ora 9.00. Judecând după focurile de baraj amice şi inamice,

credem că trupele noastre în înaintarea lor spre satul Muncelu, se află pe linia care trece prin:

cotele 354 - 310, nord- est de Muncelu (între Muncelu şi Zăbrăuţul Mic), Cota 394 (Valea

Secului) şi liziera de est a pădurii de pe Dealul Secului. Foc de baraj inamic violent asupra

lizierei de est a acestei păduri. Am văzut un bombardament amic violent asupra satului

Muncelu, la liziera de sud, Cota 343. Din cauza ceţei şi a regiunii păduroase, nu am putut

observa nicio baterie inamică în acţiune. Incidente: La ora 8.15, zburând de la Mărăşeşti spre

Diocheţi, am zărit un avion inamic de luptă atacând un Farman. Farman-ul a fost nevoit să

aterizeze în apropierea Punctului de comandă al Grupului de artilerie grea Dumitriu, urmărit

de inamic până la 400 m de pământ. Am picat asupra avionului nemţesc şi de la distanţa de

100 m am tras asupra lui cu mitraliera. Avionul s-a îndreptat întâi spre noi, a căzut imediat

după aceasta în vrilă, s-a redresat la 50 m de pământ după o cădere de 350 m. Am tras asupra

lui 80 de cartuşe, aparatul inamic era aşa de jos încât au tras asupra lui şi bateriile noastre

A.A. Victoria aeriană i-a fost confirmată locotenentului observator Grigore Gafencu.

Gafencu reprezintă pentru aviaţia noastră un simbol în partea privitoare a

observaţiunii aeriene. De la venirea sa pe front, în escadrilă, la prima ieşire a fost rănit. A

continuat totuşi misiunea pe care o avea. Apoi, rând pe rând, a trecut prin toate încercările

grele ce se pot întâlni: tot felul de pane deasupra inamicului cu avionul său ciuruit de gloanţe

şi schije de obuz, dar în special al mitralierelor terestre, în timpul legăturilor de infanterie.

Dacă activitatea sa a fost enormă în timpul preparaţiei de la Nămoloasa, ea a fost fantastică în

timpul bătăliei de la Mărăşeşti. In timpul atacurilor de la 3 - 5 şi 6 august 1917, când ni se

cerea avioane pentru legături de infanterie, Gafencu se oferea totdeauna voluntar. Cu toate că

ştia că pentru această legătură trebuia să coboare la 20 m din cauza norilor de praf şi fum, s-a

întors întotdeauna cu avionul ciuruit de gloanţe, dar cu misiunile îndeplinite.

19/1 septembrie. O zi importantă în viaţa Escadrilei F. 7. Plecat într-o misiune pentru

fotografierea poziţiilor inamice de la Muncelu, echipajul Iliescu - Gafencu a fost atacat de un

avion german în apropiere de Mărăşeşti. „Am picat spre avionul nemţesc şi de la distanţa de

100 m, am tras asupra lui cu mitraliera. Avionul inamic a căzut în vrilă, s-a redresat puţin,

apoi a picat în liniile sale, departe de orice aerodrom, în dreptul careului nr. 10.”, nota

locotenentul observator Grigore Gafencu. Victoria aeriană i-a fost omologată, infanteriştii

noştri din prima linie au văzut avionul german zdrobindu-se de sol.

Din ordinul M.C.G. român, locotenentul observator Grigore Gafencu a fost detaşat la

Escadrila F. 5 începând cu ziua de 23/5 septembrie 1917. Continuă să îndeplinească misiuni

împreună cu piloţii Ion Dumitrescu şi Ioan Sava, în sectorul Răzoare - Muncelu.

Plecat în ziua de 5/18 noiembrie 1917 într-o recunoaştere de armată în zona oraşului

Rădăuţi, în timp ce fotografia liniile austro-ungare, locotenentul Grigore Gafencu a atacat

(pilot, ajutor de sublocotenent Ion (Iancu) Dumitrescu) un balon captiv pe care l-a incendiat.

Obţinea o nouă victorie aeriană — a treia —, de când lupta pe front.

Avansat la gradul de căpitan în anul 1918, după demobilizarea armatei române,

Grigore Gafencu a trecut în rezervă. A continuat să slujească aviaţia ca om politic şi

diplomat. A fost unul din membrii fondatori ai Aeroclubului Regal Român, iar ca senator în

Parlamentul ţării, în anul 1931, a militat pentru dotarea aviaţiei naţionale cu avioane modeme

performante, întrucât „aviaţia cultivă în timp de război curajul, avântul şi spiritul ofensiv

dacă aviatorii au şi aparatele de zbor corespunzătoare. Virtuţile războiului ne pot fi

folositoare în timp de pace şi pentru luptele din timp de pace, pentru veşnic adânc frământata

aviaţie civilă. Curajul, spiritul de sacrificiu şi avântul sunt însuşiri care pot mântui un neam

nu numai în ziua marii primejdii, ci în fiecare clipă din viaţa lor de toate zilele. De aceea, şi

în domeniul civil sunt exerciţii şi manevre. Un singur zbor poate lămuri mai bine decât atâtea

exerciţii şi discuţii despre binele public.”. S-a stins din viață la 30 ianuarie 1957, în locuința

sa din Paris.

Bibliografie

1. Avram. V., Zburătorii României Mari, Buzău, Colecția „Cultul Eroilor”.

2. http://ro.wikipedia.org

3. http://ro.scribd.com