TEMA nr. 7. GREVA CA MODALITATE EXCEPȚIONALĂ DE SOLUȚIONARE A CONFLICTELOR COLECTIVE DE MUNCĂ

1. Caracteristica conceptului de grevă şi evoluţia principiului dreptului la grevă.2. Clasificarea grevelor.3. Procedura de declanşare şi desfăşurare a grevei la diferite nivele. 4. Interdicţiile legii în privinţa declanşării şi desfăşurării grevei. 5. Recunoaşterea grevei ca ilegală şi consecinţele juridice ale declarării grevei ilegale.6. Suspendarea și încetarea grevei.

1.Caracteristica conceptului de grevă şi evoluţia principiului dreptului la grevă.

Greva are o istorie foarte lungă. Spre sfîrşitul celei de a douăzecia dinastie egipteană, în timpul domniei faraonului Ramses al III-lea în Egiptul antic însecolul XII î.Hr., muncitorii metropolei regale au organizat prima grevă cunoscută în istorie. Evenimentul a fost descris pe un papirus, păstrat şi aflate actualmente la Torino. Astfel, încetarea muncii, ca protest împotriva condiţiilor grele de lucru, este cunoscută încă din antichitate în atelierele meşteşugăreşti sau pe marile şantiere. în Egiptul Antic sub Ramses al II-lea muncitorii care lucrau în Valea Regilor la construirea mormintelor faraonilor au încercat o grevă a "demnităţii". In Talmudul din Babilon se regăseşte formularea că "muncitorul poate părăsi lucrul chiar şi în mijlocul zilei". Potrivit acestui document, muncitorii liberi aveau dreptul săceară chiar un fel de "arbitraj".1

Evident, această reglementare, prima de acest gen cunoscută în istorie omenirii, privea muncitorii liberi, dreptul asupra vieţii şi a morţii sclavilor depinzînd , după cum este cunoscut, de stăpînii lor care aveau deplină libertatede a hotărî. Civilizaţia greacă, căutătoare consecventă a armoniei sociale, pare a nu fi cunoscut frămîntări sociale de amplitudine şi nici ceea ce astăzi denumim "greve".

Anticipînd parcă secolul nostru, romanii au fost preocupaţi de douăcategorii de "greve" considerate ca fim extrem de grave: grevele privind serviciile publice şi cele legate de nevoile esenţiale ale societăţii, cum erau celeale brutarilor, ale marinarilor de pe navele care transportau cereale, ale lucrătorilor de monedă şi chiar ale lucrătorilor de la pompele funebre.

Analiza sumară a evoluţiei grevelor pune în evidenţă faptul că mişcările revendicative se amplifică în perioadele de avans ale societăţii şi se agravează în momentele de criză ale civilizaţiei.

La sfârşitul sec, XVIII-lea şi începutul sec.XIX-lea, o dată cu dezvoltarea industrială, grevele au luat un nou avînt. în Anglia, datotită nivelului scăzut al salariilor, creşterii continue a costului vieţii, discrepanţelor dintre sal ari iledi feri te lor categorii de muncitori, grevele au luat amploare. Mai întâi, locul luptei greviste spontane este luat de lupta grevistă organizată. In secolul trecut, tot în Anglia, ţara cea mai dezvoltată industrial, auapărut şi grevele cu caracter politic, ca şi prima grevă generală.

La 1 mai 1866, în S.U.A., la Chicago este organizată o mare grevă prin care se cere stabilirea zilei de muncă la 8 ore şi care afost sîngeros reprimată. In amintirea acesteia, ziua de 1 Mai a fost proclamată zi a solidarităţiiinternaţionale a muncitorilor.

Revoluţia franceză condamnă dreptul de asociere al muncitorilor ca şi greva, modul său normai de acţiune nefacând nici o referire la dreptul deasociere al patronilor. Abia în 1864 este abrogat din Codul Pena delictul de asociere. Constituţia actuală a Franţei este lapidară în privinţa dreptului la grevă facînd numai precizarea că "se exercită în cadrul legii". După cum s-a observat, după ce a fost reprimată ca un delict penal timp de 18 secole, în mai puţin de un secol greva a trecut de la o simplă culpă contractuală la stadiul de drept, de libertate fundamentală.

1 Vasile Val Popa : Dreptul muncii, Bucureşti, editura ALL BECK,2004, p.254

O analiză realizată de Organizaţia Internaţională a Muncii în 1955 asupra conflictelor de muncă în perioada 1937-1954, relevă că acestea s-au produs în acest interval neregulat, fără tendinţe precise. Pe măsură ce s-a înregistrat un proces prin industruializare, prin consolidarea mişcării sindicale, greva a câştigat în eficacitate, pierzându-şi caracterul spontan şi brutal. Conflictele de muncă au fost, puţin cîte puţin, incluse într-un cadru instituţional, care să le canalizeze spre soluţii de conciliere, lăsînd însă deschisă calea spre noi modalităţi de acţiune directă adaptate condiţiilor moderne ale muncii industriale. In toate ţările dezvoltate, la ora actuală, declanşarea grevelor este privităde organizatori cu toată responsabilitatea. Legitime sunt considerate numai grevele care au revendicări profesionale spre a nu duce întreprinderea la faliment.

Dacă la începuturile sale greva avea drept cauze obiective condiţiile precare de lucru, plata insuficientă, anumite discriminări şi altele, la ora actuală se apreciază că sunt permise şi acele greve care vor să promoveze o politică socială nouă, pentru realizarea democraţiei sociale, fiind de principiu că, la sfârşitul acestui secol greva nu poate fi doar un mod de apărare a intereselor salariaţiior, ci şi un mod de emancipare şi promovare a clasei muncitoare.2

Făcând referire la dreptul occidental, observăm că s-au admis grevele declanşate în apărarea dreptului sindical, în apărarea reprezentanţilor personalului de întreprindere, contra restructurării capitalului, contra politicilor economice şi sociale. Grevele pot avea, totodată, şi cauze subiective atunci când acestea promovează obiective politice. Grevele care au astfel de obiective sunt considerate ilegale.

Greva este un fenomen de luptă al salariaţilor care antrenează în acelaşi timp perturbarea funcţionării unei unităţi şi prejudicierea patronului cit şi-a salariaţilor. Greva este refuzul benevol al salariaţilor de aşi îndeplini total sau parţial obligaţiile de muncă în scopul soluţionării conflictelor colective de muncă. în Republica Moldova greva a fost recunoscută ca un mijloc legal de presiune la care salariaţii au dreptul să decurgă ori de cîte ori consideră că interesele lor profesionale, economice şi sociale le sunt încălcate.

Conform Constituţiei Republicii Moldova greva este prevăzută de articolul 45 din care face parte din capitolul 2 „Drepturile şi libertăţile fundamentale" , compus din 2 aliniate:

1) Dreptul la grevă este recunoscut. Grevele pot fi declanşate numai în scopul apărării intereselor profesionale cu caracter economic şi social ale salariaţilor.

2) Legea stabileşte condiţii de exercitare a dreptului la grevă, precum şi răspunderea pentru declanşarea nelegitimă a grevelor.

Din punct de vedere etimologic, cuvântul "grevă" îşi are originea în cuvîntul "greva " din limba latină populară, însemnînd un teren plat, format dinnisipuri şi pietriş, pe malul mării sau al unui curs de apă. In limba română a fost preluat din limba franceză după numele pitei din Paris "Place de greve" ( devenită "Place d'Hotel-de-Ville") situată pe malul Senei, aici se adunau muncitorii neocupaţi, aşteptînd să li se ofere de lucru. Era o adevărată "piaţă a forţei de muncă".

In sens juridic, noţiunea de grevă este folosită pentru încetarea, totală sau parţială a muncii de către salariaţi, în scopul obţinerii unor revendicări economice şi sociale legate de condiţiile de muncă şi de plată a muncii, de securitate socială.

Intr-o altă definiţie, greva reprezintă încetarea lucrului, deliberat organizată şi hotărîtă de către personalul salariat, în scopul realizării unor revendicări profesionale determinate în mod concret, cărora refuză să le dea urmare cel ce angajează (unitatea economică).

Art. 362 alin. (1) din Codul Muncii al RM, prevede că greva reprezintă refuzul benevol al salariaților de a-și îndeplini, total sau parțial, obligațiile de muncă în scopul soluționării conflictului de muncă declanșat în codițiile legii.

Pactul internaţional referitor ia drepturile economice, sociale şi culturale proclamă, (în art. 8), dreptul la grevă cu precizarea că acesta „trebuie exercitat conform legilor în fiecare ţară".

2 Ţiclea Alexandru, Popescu Andrei: Dreptul muncii. Bucureşti, ed. Rossseti, 2004,p. 712-713.

La rîndul său, Carta socială europueană revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, consacră (în art. 6 par. 4) dreptul lucrătorilor şi al patronilor de a iniţia acţiuni colective în cazul conflictelor de interese, inclusiv dreptul la grevă.

Dreptul la grevă decurge şi din interpretatrea Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 87 din anul 1948 privind libertatea sindicală şi protecţia dreptului sindical.

Comitetul pentru Libertatea Sindicală din cadrul acestei organizaţii a statuat că dreptul la grevă reprezintă: un drept fundamental al lucrătorilor; un mijloc legitim de apărare a intereselor economice şi sociale; unul din mijloacele esenţiale prin care lucrătorii şi organizaţiile lor îşi pot promova interesele.

2. Clasificarea grevelor

Grevele se clasifică în mai multe categorii în dependenţă de mai multe criterii:Din punct de vedere al participării la grevă a salariaţilor, grevele se pot împărţi în greve

totale (la care aderă întregul personal al unităţii) şi greve parţiale (la care participă o parte a acestui personal, inclusiv doar colectivul de salariaţi dintr-o subunitate-secţie, atelier, compartiment funcţional etc.).

Din punct de vedere al duratei lor, grevele pot fi nelimitate în timp (pînă la soluţionarea revendicărilor), sau greve limitate (declararea pe o anumită perioadă aşa cum este greva de avertisment pe maximum 2 ore sau grevă de solidaritate de pină la o zi).

- în funcţie de respectarea prevederilor legale care le reglementează, grevele pot fi clasificate în greve licite şi greve ilicite;

- după nivelul de organizare – nivel de unitate, nivel teritorial, nivel de ramură şi nivel naţional;

- din punct de vedere al participării la grevă a salariaţilor grevele se împart în greve totale (la care aderă întregul personal al unităţii), greve parţiale (la care participă o parte a acestui personal sau colectivul de salariaţi dintr-o subunitate) şi greve prin rotaţie , care constau în stoparea succesivă a lucrului în diferite sectoare sau de către diferite grupuri de angajaţi în acelaşi loc de muncă sau întreprindere, greve selective când angajaţii care opresc munca sunt cei care efectuează sarcini fără de care întregul proces de producţie al întreprinderii trebuie să fie oprit;

După caracterul lor de asemenea sunt cunoscute grevele: - de solidaritate – acţiune grevistă efectuată de un grup de angajaţi pentru a sprijini

poziţiile de muncă deţinute într-o dispută de muncă care îi afectează în mod direct sau imediat;- sălbatică – acţiune grevistă neaşteptată sau fără a fi anunţată din timp, greve urmate de

acte de violenţă, greve care violează acordul ce prevede nerecurgerea la grevă.Alte forme de greve pot fi: greve periate, caracterizate prin aceea că salariaţii rămîn la

locul de muncă, dar, sistematic şi deliberat, încetinesc ritmul de muncă; greve de zel, utilizate mai ales de către funcţionarii de serviciile de utilitate publică, de exemplu vameşii, şi constau în efectuarea atribuţiilor de serviciu cu o scrupulozitate şi meticulozitate excesivă, paralizîndu-se astfel, practic, activitatea unităţii; grevele „buşon" sau „tromboză", implică încetarea lucrului de către personalul unui anumit loc de muncă ori compartiment de producţie, ales însă, în aşa fel, încît, faptic, ştînjeneşte total, în cel din urmă, activitatea unităţii respective.

Greva de avertismentNu poate avea o durată mai mare de două ore, dacă se face cu încetarea lucrului, şi trebuie,

în toate cazurile, să preceadă cu cel puţin 5 ziie propriu-zisă. Ea are rolul de a atenţiona angajatorul că salariaţii au anumite revendicări care, dacă nu vor fi soluţionate, vor genera o formă mai gravă de acţiuni şi anume greva propriu-zisă.

Greva politica Greva strict politică are un caracter ilicit deoarece: contravine intenţiilor legiuitorului,

greva fiind reglementată exclusiv ca o acţiune colectivă de protest pentru motive profesionale, economice şi sociale; persoana nu acţionează ca salariat, ci în calitate de cetăţean; contravine

obligaţiilor de neutralism politic specific sindicatelor; prejudiciază în mod injust pe angajator deoarece, în realitate, nu este determinată de activitatea lui faţă de salariaţii săi;

Greva Patronală (lock-aut-ul)Reprezintă o măsură luată de angajator, constînd în închiderea totală sau parţială a unităţii,

în considerarea unei greve iminente ori declanşate. Scopul acestei „greve" este de a contracara încetarea colectivă a lucrului de către salariaţii grevişti, de a nu le permite să folosească spaţiile de producţie în acţiunea lor. Pe un alt plan, astfel, angajatorul nu creează condiţii salariaţilor negrevişti să presteze munca şi, deci, să primească salariile.

În unele - Spania, Croaţia, S.U.A., India, Mongolia - lock-aut-ul este reglementat de lege - şi deci, permis. în altele - Franţa, Italia, Germania, fără a fi reglementat, el este posibil în anumite situaţii.

In practica si doctrina occidentala se intilnesc si alte categorii de greve.In Franţa, greva nu este decit in mod excepţional un drept sindical; in întreprinderile

private (care nu realizeaza un serviciu public), salariaţii pot sa opreasca lucrul si sa intre in greva, in absenta oricărei initiative sindicale; s-a decis ca "o orire a lucrului nu pierde caracterul de greva licita din faptul ca a fost la apelul unui sindicat". Numai in intreprinderile in care se realizeaza un serviciu public, ordinul de greva trebuie, in mod necesar, sa emane de la o organizaţie sindicala. De aceea, se si vorbeşte de "grevele salbatice" frecvente in Franţa, care se desfasoara fara interventia sindicatului sau chiar cu opunerea acestuia. Dreptul de greva apariţia fiecărui salariat, chiar daca exerciţiul sau este colectiv.

Greva japoneza si ocuparea intreprinderii sunt doua modalitati de greva care se asemana. In ambele cazuri, salariaţii ramin la locul de munca. Dar, in timp ce in primul caz activitatea de gestionare a unitatii, de către patron, nu inceteaza, in cel de-al doilea caz, patronul este împiedicat sa faca acest lucru, in practica, prima ipoteza, apare in timpul grevelor de scurta durata, caracterizate prin abţinerea de la munca, fractionata in timp pe perioade scurte; in cea de-a doua ipoteza, consecinţele sunt mult mai grave, munca inceteaza deplin, împotriva voinţei patronului, avind loc si ocuparea edificiilor si a terenului aferent unitatii. Desigur ca in aceasta din urma ipoteza, greviştii nu urmăresc deposedare.

În Italia sunt considerate forme anormale de grevă greva prin suprindere, deci neanuntata; greva-sughit; greva in carouri sau tabla de sah. Prima este cea desfasurata fara aviz; a doua este o abţinere de la munca, fractionata in timp pe perioade scurte; a treia are loc cind abtinearea de la munca este efectuata in perioade diferite de anumite grupuri de salariaţi, a căror activitate este interdependenta in procesul muncii.

Ultimele două forme de grevă pot fi combinate, formînd aşa-numita greva articulată: prin ea se urmăreşte perturbarea producţiei cu o minimă pierdere a salarilor de către grevişti. Greva articulată se întîlneşte destul de rar în practică; ea este utilizată ca mijloc de luptă numai în faze actuale ale conflictului de muncă.

3. Procedura de declanşare şi desfăşurare a grevei la diferite nivele.

Art. 362 alin. (3) şi (4) din CM al RM menţionează că greva poate fi declarată numai dacă în prealabil au fost epuizate toate căile de soluţionare a conflictului colectiv de muncă în cadrul procedurii de conciliere prevăzute de Codul muncii şi dacă momentul declanşării a fost adus la cunoştinţa angajatorului de către reprezentanţii salariaţilor cu 48 de ore înainte.

Înainte de declanşarea grevei, părţile aflate în conflict trebuie să parcurgă etapa înaintării revendicărilor şi cea de examinare a conflictelor colective de muncă de către comisiile de conciliere. Hotărîrea privind declararea grevei se ia de către reprezentanţii salariaţilor (sindicate), cu acordul a cel puţin jumătate din numărul acestora.

Trebuie precizat că în cazul în care greva urmează să fie declarată la nivelul unei subunităţi, al unui compartiment sau de către salariaţii care exercită o anumită profesie (meserie) într-o unitate, cvorumul necesar pentru declararea grevei se va calcula ţinînd seama de numărul

salariaţilor sindicalişti şi, respectiv, nesindicalişti existent în subunitatea, compartimentul ori în cadrul meseriei (profesiei), la nivelul cărora ar urma să fie declanşată greva respectivă.

Acordul cerut de lege se poate dovedi prin orice mijloc de probă. Evident, este preferabil să se ia acordul scris al fiecărui salariat sau să se întocmească procese-verbale ale întrunirilor prin care s-a hotărît declanşarea grevei. În conformitate cu art. 363 alin. (8) din CM al RM, participarea la grevă sau organizarea acesteia, cu respectarea dispoziţiilor legale, nu constituie o încălcare a obligaţiilor de muncă ale salariaţilor şi nu poate avea consecinţe negative pentru salariaţii aflaţi în grevă3. Exprimarea legii „nu poate avea consecinţe negative pentru salariaţii aflaţi în grevă" trebuie interpretată în sensul că participarea la grevă sau organizarea acesteia, cu respectarea dispoziţiilor legii, nu poate atrage răspunderea juridică pentru grevişti sau organizatori, indiferent care ar fi forma acesteia.

Dacă condiţiile tehnologice, de securitate şi igienă a muncii o permit, salariaţii care nu participă la grevă îşi pot continua activitatea la locul lor de muncă. Atît posibilitatea continuării activităţii, cît şi modalităţile concrete ale prestării muncii trebuie stabilite de conducerea unităţii şi reprezentanţii celor care, nefiind în grevă, vor să lucreze. Salariaţii aflaţi în grevă trebuie să se abţină de la orice acţiune de natură să împiedice continuarea activităţii de către cei care nu participă la grevă. Evident, nu se poate considera drept acţiune de natură să împiedice activitatea celor care ar dori să lucreze faptul că, din cauza grevei, a încetat obiectiv întregul proces de producţie din unitate.

Pe durata grevei, în sensul dispoziţiilor art. 363 alin. (6) din CM al RM, nici angajatorul nu poate fi împiedicat să-şi desfăşoare activitatea de către salariaţii aflaţi în grevă. De asemenea menţionăm că angajatorul este lipsit de posibilitatea de a angaja persoane care să-i înlocuiască pe salariaţii aflaţi în grevă.

Conform art. 363 alin. (9) din CM al RM, pe durata grevei, salariaţii îşi menţin toate drepturile ce decurg din contractul individual şi cel colectiv de muncă, din convenţiile colective, precum şi din prevederile CM, cu excepţia drepturilor salariale. Salariaţii beneficiază, pe de o parte, de drepturile de asigurări sociale şi, pe de altă parte, de vechime în muncă pe perioada cît au participat la grevă. Însă aceste drepturi nu mai sînt acordate salariaţilor din momentul constatării ilegalităţii declanşării grevei4. Salariaţii aflaţi în grevă, în comun cu angajatorul, au obligaţia, ca pe durata acesteia, să protejeze bunurile unităţii şi să asigure funcţionarea continuă a utilajelor şi instalaţiilor a căror oprire ar putea pune în pericol viaţa şi sănătatea oamenilor sau ar putea cauza prejudicii irecuperabile unităţii.

Greva se desfăşoară, de regulă, la locul de muncă permanent al salariaţilor, însă în cazul nesatisfacerii revendicărilr salariaţilor timp de 15 zile calendaristice, greva poate fi desfăşurată şi în afara unităţii. Autorităţile administraţiei publice, cu acordul reprezentanţilor salariaţilor, vor stabili locurile publice sau, după caz, încăperile în care urmează a se desfăşura greva.

Dacă greva urmează să fie desfăşurată în locuri publice (adică în afara teritoriului unităţii economice), organizatorii grevei trebuie să se conducă de prevederile Legii RM cu privire la organizarea şi desfăşurarea întrunirilor. Astfel, potrivit prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea nominalizată, organizatorul grevei va depune la primărie, cel mai tîrziu cu 15 zile înainte de data întrunirii, o declaraţie prealabilă.

Declaraţia prealabilă se examinează de primăria oraşului (municipiului), satului (comunei) cel mai tîrziu cu 5 zile înainte de data desfăşurării grevei în locuri publice.

După examinarea declaraţiei prealabile, primăria emite una dintre următoarele decizii şi o aduce la cunoştinţa organizatorului întrunirii: a) privind eliberarea autorizaţiei întrunirii; b) privind refuzul de a elibera o astfel de autorizaţie.

Organizarea grevei la nivel teritorial Dreptul de declarare şi organizare a grevei la nivel teritorial aparţine organului sindical

teritorial. Revendicările participanţilor la grevă se examinează de comisiile teritoriale pentru consultări şi negocieri colective, la cererea partenerului social interesat. Greva se va declara şi se

3 Ţiclea Alexandru, Popescu Andrei: Dreptul muncii. Bucureşti, Rosseti, 2004, p.718.4 Vasile Val Popa ,Dreptul muncii, Bucureşti, All Bekc, 2004, p. 176.;

va desfăşura în conformitate cu prezentul cod şi cu convenţia colectivă încheiată la nivel teritorial.

  Organizarea grevei la nivel de ramură Dreptul de declarare şi organizare a grevei la nivel de ramură aparţine organului sindical

ramural. Revendicările participanţilor la grevă se examinează de comisia ramurală pentru consultări şi negocieri colective, la cererea partenerului social interesat. Greva se va declara şi se va desfăşura în conformitate cu prezentul cod şi cu convenţia colectivă încheiată la nivel de ramură.

 Organizarea grevei la nivel naţional Dreptul de declarare şi organizare a grevei la nivel naţional aparţine organului sindical

naţional-interramural respectiv. Revendicările participanţilor la grevă se examinează de către Comisia naţională pentru consultări şi negocieri colective, la cererea partenerului social interesat. Greva se va declara şi se va desfăşura în conformitate cu prezentul cod şi cu convenţia colectivă încheiată la nivel naţional.

Modelde hotărâre de declanşare a grevei

FEDERAŢIA SINDICATELOR DIN COMUNICAȚII ȘI Î.S. “Poşta Moldovei”COMITETUL SINDICAL “Moldtelecom”

01 SEPTEMBRIE 2011 mun. Chişinău

Organizaţia sindicală “Moldtelecom”în prezent numără - 300 membri;Membrii comitetului sindical – 20 persoane;La şedinţă asistă - 18 persoane.

ORDINEA DE ZICu privire la declararea grevei

S-a ascultat:Informaţia preşedintelui comitetului sindical dnei Lidia Gaitu cu privire la rezultatele

examinării conflictului colectiv de muncă de către comisia de conciliere, care n-a ajuns la consens şi, prin urmare, la soluţionarea lui.

Au luat cuvântul:Sergiu Railen – a susţinut părerea despre necesitatea declarării grevei ca unica posibilitatea

de a soluționa revendicările înaintate față de angajator. Victoria Cechir– şi-a exprimat opinia despre oportunitatea desfăşurării grevei. Anastasia Savin- consideră inoportună declanșarea grevei pentru soluționarea

revendicărilor.S-a hotărât: 1. A declara greva salariaţilor (membri de sindicat) „Moldtelecom” pe un termen

nelimitat începând cu data de 01 septembrie 2011 încredinţându-i organizarea şi conducerea acesteia comitetului sindical.

2. A aduce la cunoştinţă în scris directorului general „Moldtelecom” SA prezenta hotărâre nu mai târziu de 01 septembrie 2011 de asemenea a remite totodată şi copia procesului-verbal al şedinţei în cauză.

3. A remite copii ale prezentei hotărâri privind declararea grevei în adresa comitetului executiv al Federaţiei „Moltelecom”, Federaţiei Patronatului din Comunicații şi Primăriei mun. Chişinău.

4. A stabili că participarea lucrătorilor întreprinderii la grevă este benevolă.5. Pe perioada desfăşurării grevei comitetul sindical, în comun cu angajatorul, îşi asumă

obligaţia să întreprindă, acţiuni privind asigurarea păstrării (protejării) patrimoniului „Moldtelecom”, funcţionării utilajului şi instalaţiilor, a căror oprire ar putea pune în pericol viaţa şi sănătatea oamenilor sau ar putea cauza prejudicii irecuperabile atât unităţii cât şi societăţii.

6. A înainta demers către comitetul executiv al Federaţiei „Moldtelecom” privind susţinerea materială a salariaţilor pe perioada desfăşurării grevei din contul mijloacelor fondului de Solidaritate al Federaţiei „ Moldtelecom ” şi altor mijloace.

7. A obliga comisia de conciliere din partea salariaţilor pe perioada desfăşurării grevei să continue negocierile de comun cu comisia de conciliere din partea angajatorului în scopul soluţionării conflictului colectiv de muncă apărut. În caz că se va ajunge la înţelegere - a înceta greva.

Au votat: „pro” - 16 membri ai comitetului sindical;„contra” - 1 membru al comitetului sindical;„s-au abţinut” - 1 membru al comitetului sindical.Preşedintele comitetului sindical Lidia GaituSecretarul şedinţei Samson Tamara

3. Interdicţiile legii în privinţa declanşării şi desfăşurării grevei.

Dreptul la grevă nu are un caracter absolut, adică acesta nu poate fi exercitat în mod abuziv, prin încălcarea unor interese generale. În acest sens, menţionăm că, potrivit prevederilor art. 369 alin. (1) din CM al RM, greva este interzisă în perioada calamităţilor naturale, a izbucnirii epidemiilor, pandemiilor, pe durata instituirii stării excepţionale sau a stării de război5.

Legislaţia muncii stipulează anumite categorii de salariaţi a căror participare la grevă este interzisă. Astfel, potrivit art. 369 alin. (2) din CM al RM, nu pot participa la grevă:

- personalul medico-sanitar din spitale şi serviciile de asistenţă medicală urgentă;- salariaţii din sistemele de alimentare cu energie şi apă;- salariaţii din sistemul de telecomunicaţii;- salariaţii serviciilor de dirijare a traficului aerian;- persoanele cu funcţii de răspundere din autorităţile publice centrale;- colaboratorii organelor ce asigură ordinea publică, ordinea de drept şi securitatea

statului, judecătorii instanţelor judecătoreşti, salariaţii din unităţile militare, organizaţiile sau instituţiile Forţelor Armate;

- salariaţii din unităţile cu flux continuu;- salariaţii din unităţile care fabrică producţie pentru necesităţile de apărare a ţării.Dispoziţiile art. 369 alin. (2) din CM al RM au fost concretizate în Hotărîrea Guvernului

RM nr. 656 din 11 iunie 2004, care a aprobat Nomenclatorul unităţilor, sectoarelor şi serviciilor ai căror salariaţi nu pot participa la grevă. De exemplu, la categoria de servicii şi de funcţii ce nu le permit salariaţilor de a participa la grevă se raportează: toţi colaboratorii Serviciului de Informaţii şi Securitate; colaboratorii Departamentului Vamal, care deţin grade speciale; din aparatul administraţiei publice centrale (ministerele, departamentele) - conducătorul, adjuncţii, şefii de departamente, direcţii; toţi salariaţii din unităţile din sistemul de telecomunicaţii etc.

În cazul în care greva este interzisă conform art. 369 alin. (1) şi (2) din CM al RM, conflictele colective de muncă se soluţionează de organele de jurisdicţie a muncii conform art. 360 din CM al RM.

Se cere menţionat faptul că greva politică în Republica Moldova, potrivit art. 362 alin. (2) din CM al RM, este interzisă.

Potrivit opiniei exprimate de Gheorghe Brehoi şi Andrei Popescu, criticarea autorităţilor executive, în contextul unei acţiuni greviste, nu conferă grevei respective un caracter politic, însă cererea de schimbare a autorităţilor executive (spre exemplu, a Guvernului) are un evident caracter politic, deoarece vizează o autoritate publică învestită potrivit procedurilor constituţionale. Deci caracterul politic al grevei începe acolo şi atunci cînd se solicită însăşi schimbarea autorităţilor legal învestite în stat la nivel naţional sau local.

5 Nicolai Romandaş, Eduard Boişteanu, Dreptul muncii, op.cit , p. 383;

4. Recunoaşterea grevei ca ilegală şi consecinţele juridice ale declarării grevei ilegale.

Încălcarea normelor legale privind declararea şi încetarea grevei antrenează, firesc, răspunderea juridică.

Potrivit art. 370 alin. (1) din CM al RM, pentru declararea şi organizarea grevei ilegale, persoanele vinovate poartă răspundere disciplinară, materială, administrativă şi penală în conformitate cu legislaţia în vigoare

Faţă de persoanele, care au organizat o grevă declarată de instanţa de judecată ca fiind ilegală, survine şi răspunderea materială. Astfel, prevederile art. 370 alin. (2) din CM al RM dispun că instanţa de judecată care a constatat ilegalitatea grevei va obliga organizatorii grevei să repare prejudiciul material şi cel moral cauzate, conform Codului muncii şi altor acte normative în vigoare.

Din dispoziţiile Codului muncii rezultă că, pentru a se ajunge la această răspundere, trebuie întrunite mai multe condiţii:

- greva să fie declarată ori să continue cu nerespectarea prevederilor legislaţiei muncii;

- angajatorul să se adreseze instanţei de judecată cu cererea privind soluţionarea conflictului colectiv de muncă referitor la constatarea legalităţii grevei;

- instanţa de judecată să dispună încetarea grevei ca fiind ilegală.Art. 362 alin. (3) şi (4) din CM al RM menţionează că greva poate fi declarată numai dacă

în prealabil au fost epuizate toate căile de soluţionare a conflictului colectiv de muncă în cadrul procedurii de conciliere prevăzute de Codul muncii şi dacă momentul declanşării a fost adus la cunoştinţa angajatorului de către reprezentanţii salariaţilor cu 48 de ore înainte6.

Dacă aruncăm o privire comparativă asupra legislaţiilor ţărilor europene, vom constata că în majoritatea ţărilor, exceptînd Ungaria, sindicatul trebuie să dea patronatului un preaviz înainte de declanşarea grevei. Durata preavizului variază de la 48 de ore la două săptămîni.

În situația în care prin hotărârea instanţei de judecată s-a constatat ilegalitatea declarării şi organizării grevei sau angajatorul consideră că, greva a fost declarată şi organizată ilegal este în drept să înainteze în instanţa de judecată o cerere prin care va solicita constatarea ilegalităţii grevei, de asemenea obligarea persoanelor vinovate să repare prejudiciul material şi cel moral cauzat conform legislaţiei în vigoare.

Cererea se înaintează în Curtea de Apel din raza de activitate a angajatorului, care potrivit art.33 CPC este competentă să judece asemenea cerinţe. Greva poate fi declarată ilegală, în principiu, în aceleaşi temeiuri de suspendare a grevei şi în cazurile dacă a fost declarată în perioada calamităţilor naturale, epidemiilor, pandemiilor, stării excepţionale sau stării de război. De asemenea este ilegală greva declanşată de persoanele care nu sînt în drept să participe la grevă.

În cazul în care instanţa de judecată va constata ilegalitatea grevei va obliga organizatorii ei să înceteze greva, să repare prejudiciul material şi cel moral cauzat angajatorului conform Codului Muncii şi altor acte normative în vigoare.

Doctrinarii autohtoni Nicolai Romandaș și Eduard Boișteanu7nu sunt de acord cu legiuitorul care concepe răspunderea persoanelor vinovate de declanşarea şi organizarea grevei ilegale drept una de natură materială ce ţine de dreptul muncii. Ea nu poate fi o răspundere materială, deoarece paguba adusă unităţii nu are legătură cu activitatea de muncă a persoanelor implicate în declararea şi organizarea grevei, ci cu inactivitatea lor. În afară de acesta sunt cazuri de declarare şi organizarea grevei, organizatorii căreia nu se află în raporturi de muncă cu angajatorul, iar reprezentanţii salariaţilor nu organizează şi conduc greva în temeiul contractului lor individual de muncă. În acest caz organizatorii grevei, declarate sau organizate în mod

6 Codul Muncii al RM,adoptat prin Legea nr. 154 din 28.03.2003,Monitorul Oficial nr.159-162 din 29.07.2003;

7 Nicolai Romandaș, Eduard Boișteanu, op.cit.pag.382-388.

nelegitim suportă răspunderea civilă delictuală. Adică, dreptul angajatorului la despăgubiri în cazul încetării colective a lucrului se întemeiază pe dispoziţiile art. 1398 alin. 1,2 şi 3 din Codul civil al Republicii Moldova, adoptat prin Legea Nr. 1107 – XV din 6 iunie 2002.

Răspunderea materială reglementată de dreptul muncii a salariaţilor participanţi la grevă poate să intervină în cazul organizării unei greve spontane, fără respectarea procedurii de conciliere sau continuarea grevei după ce instanţa de judecată a dispus încetarea ei ca fiind ilegală. În asemenea cazuri, angajatorul poate să aplice faţă de participanţii la grevă şi sancţiuni disciplinare potrivit art. 206 din Codul Muncii.

În cazul în care greva a fost declarată şi organizată în mod ilegal angajatorul este în drept să ceară tragerea la răspundere administrativă a organizatorilor ei în temeiul art. 41/1 al Codului cu privire la contravenţiile administrative din 29 martie 1985. În acest caz faţă de organizatorii grevei se aplică sancţiunea administrativă sub formă de amendă în mărime de până la 75 unităţi convenţionale.

Potrivit art. 357 alin 1,2 din Codul penal al Republicii Moldova adoptat prin Legea Nr. 985 – XV din 18 aprilie 2002 persoanele vinovate de organizarea sau conducerea unei greve ilegale, precum şi împiedicarea activităţii întreprinderii, instituţiei ori organizaţiei în condiţiile stării de urgenţă poartă răspundere penală şi se pedepsesc cu amendă în mărime de până la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 240 ore, sau cu închisoare de până la 3 ani.

Aceleaşi acţiuni săvârşite în perioada formelor speciale de administrare se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 5 ani.

În ceea ce priveşte răspunderea administrativă sau penală, aceasta intervine ori de câte ori în timpul grevei organizatorii şi participanţii la grevă săvârşesc fapte care întrunesc elementele constitutive ale unor delicte, infracţiuni prevăzute de Codul cu privire la contravenţiile administrative şi Codul penal al Republicii Moldova.

6. Suspendarea și încetarea grevei

În conformitate cu prevederile art. 368 alin. (1) din CM al RM, angajatorul poate solicita suspendarea grevei, pe un termen de cel mult 30 de zile calendaristice, în cazul în care aceasta ar pune în pericol viaţa şi sănătatea oamenilor sau atunci cînd consideră că greva a fost declarată ori se desfăşoară cu încălcarea legislaţiei în vigoare8.

Aşadar, suspendarea operează numai în cazul în care sînt afectate interese de ordin umanitar sau în cazul încălcării legislaţiei în vigoare.

În vederea suspendării grevei, angajatorul trebuie să înainteze în instanţa de judecată cererea de suspendare a acesteia. Înaintarea cererii nominalizate în alineatul precedent nu are ca efect, direct şi imediat, suspendarea începerii sau continuării grevei. Numai hotărîrea instanţei de judecată are efect suspensiv.

În conformitate cu prevederile art. 368 alin. (4) din CM al RM, instanţa de judecată soluţionează cererea în termen de 2 zile lucrătoare şi pronunţă o hotărîre prin care, după caz: respinge cererea angajatorului; admite cererea angajatorului şi dispune suspendarea grevei.

Hotărîrea pronunţată de către instanţa de judecată nu este definitivă; ea este pasibilă contestării conform prevederilor CPC al RM.

Deşi materia încetării grevei nu este reglementată expres în CM, totuşi putem deduce, în mod virtual, următoarele situaţii de încetare a grevei:

a) prin renunţare. Cu alte cuvinte, dacă salariaţii implicaţi în declararea grevei renunţă la grevă, aceasta trebuie să înceteze;

b) prin acordul părţilor. În timpul grevei, organizatorii acesteia continuă negocierile cu angajatorul în vederea satisfacerii revendicărilor care au constituit motivele încetării colective a lucrului. În acest caz, negocierile cu angajatorul se pot concretiza într-un acord;

8 Ioan Traian Ştefanescu Dreptul muncii, Bucureşti, Lumina Lex,1997, p. 234;

c) prin hotărîre judecătorească. Acest caz de încetare a grevei se iveşte în situaţia în care angajatorul, conducîndu-se de prevederile articolelor 360 şi 361 din CM al RM, a înaintat cererea privind soluţionarea conflictului colectiv de muncă referitor la constatarea ilegalităţii grevei în instanţa de judecată, şi revendicările formulate în această cerere au fost satisfăcute ca fiind întemeiate de către instanţa de judecată.

Examinați legalitatea deciziei:

D E C I Z I E14 aprilie 2010 mun. Chişinău Colegiul Civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie examinând în şedinţă publică recursul declarat de către Întreprinderea Municipală „Regia

Transport Electric mun. Chişinău” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Municipale „Regia

Transport Electric mun. Chişinău” împotriva lui Anatolie Tofan şi Ion Caterov cu privire la declararea grevei ca ilegale

împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 12 ianuarie 2010, prin care a fost respinsă propunerea de recuzare a reprezentantului reclamantului cu privire la recuzarea reprezentantului pârâţilor ca fiind neîntemeiată şi hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 12 ianuarie 2010, prin care acţiunea a fost respinsă ca ilegală şi ca tardivă

c o n s t a t ă:La 02 decembrie 2009 ÎM „Regia Transport Electric mun. Chişinău” a depus cerere de

chemare în judecată împotriva lui Anatolie Tofan şi Ion Caterov cu privire la declararea grevei ca ilegale.

În motivarea acţiunii a indicat că la 25 iunie 2009 în parcurile de troleibuze nr. 1 şi nr. 3, de către angajaţii ÎM „Regia Transport Electric mun. Chişinău” Anatolie Tofan şi Ion Caterov, a fost organizată şi petrecută grevă, pe care o consideră ilegală.

Menţionează că în rezultatul organizării grevei ilegale, întreprinderii i-a fost cauzat prejudiciu material, mai mult că au fost încălcate drepturile şi interesele cetăţenilor municipiului, care au fost în imposibilitate de a se deplasa cu transportul municipal.

Consideră că au fost încălcate prevederile art. 358, 362 şi art. 363 Codul muncii. Solicită declararea ilegalităţii grevei din 25 iunie 2009. În cadrul dezbaterilor judiciare ÎM „Regia Transport Electric mun. Chişinău” a depus

cerere prin care a solicitat repunerea în termen a cererii de chemare în judecată, invocând în susţinerea cererii faptul că termenul a fost omis din motive întemeiate, şi anume din motivul că au fost efectuate investigaţii cu privire la stabilirea faptelor despre organizarea grevei şi depistarea organizatorilor, drept urmare doar la 02 noiembrie 2009

conducerea întreprinderii a aflat despre încetarea motivelor, care justifică depăşirea termenului procedural de înaintare a acţiunii.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 ianuarie 2010 a fost respinsă propunerea de recuzare a reprezentantului reclamantului cu privire la recuzarea reprezentantului pârâţilor ca fiind neîntemeiată.

Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 12 ianuarie 2010 a fost respinsă cererea ÎM „Regia Transport Electric mun. Chişinău” cu privire la repunerea în termen de prescripţie a cererii de chemare în judecată şi a fost respinsă acţiunea ca ilegală şi ca tardivă.

ÎM „Regia Transport Electric mun. Chişinău” a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii şi hotărârii primei instanţe şi restituirea pricinii spre rejudecare.

În motivarea recursului a invocat că la examinarea propunerii de recuzare au fost încălcate normele de drept material şi procedural. Menţionează că propunerea de recuzare a reprezentantului pârâţilor a fost examinată de un alt judecător, care nu este în drept să participe la

judecarea pricinii, mai mult că recuzarea a fost examinată în temeiul art. 50 alin. (1) CPC, respectiv în baza temeiurilor de recuzare a judecătorului, fapt ce constituie o încălcare.

De asemenea a indicat că de către instanţă a fost aplicată legea care nu trebuia să fie aplicată, precum şi faptul că cauza a fost examinată cu încălcarea competenţei generale şi jurisdicţionale, deoarece cauza urma a fi judecată în procedură contencioasă, pe când a fost examinată în procedura contenciosului administrativ.

Reprezentantul recurentului ÎM „Regia Transport Electric mun. Chişinău” – Valeriu Dumitriu, în şedinţa instanţei de recurs, a susţinut recursul, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii şi hotărârii primei instanţe şi restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţă.

Reprezentantul intimaţilor Anatolie Tofan şi Ion Caterov – Ilie Candu, în şedinţa instanţei de recurs, a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii primei instanţe.

Intimaţii Anatolie Tofan şi Ion Caterov, în şedinţa instanţei de recurs, au solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii primei instanţe.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează admis cu casarea integrală a încheierii şi hotărârii primei instanţe şi restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţă din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 417 alin. (1) lit. d) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să recursul şi să caseze integral sau parţial hotărârea primei instanţe, restituind pricina spre rejudecare în primă instanţă în cazul în care eroarea judiciară a primei instanţe nu poate fi corectată de instanţa de recurs.

În conformitate cu art.400 alin. (3) lit. g) CPC, se consideră că normele de drept procedural sînt încălcate sau aplicate eronat în cazul în care hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei generale sau jurisdicţionale.

În conformitate cu art.400 alin. (4) CPC, temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare întotdeauna şi din oficiu de către instanţă.

Astfel, din materialele cauzei rezultă că ÎM „Regia Transport Electric mun. Chişinău” s-a adresat la Curtea de Apel Chişinău, ca instanţă de drept comun, cu cerere de chemare în judecată împotriva Anatolie Tofan şi Ion Caterov cu privire la declararea grevei ca ilegale, în acest sens întemeindu-şi acţiunea pe dispoziţiile Codului mucii RM.

Prima instanţă a judecat acţiunea în cauză, prin prisma prevederilor Legii contenciosului administrativ, în procedura contenciosului administrativ.

În conformitate cu art. 33 alin. (1) lit. c) CPC, ca instanţe de drept comun, curţile de apel judecă în primă instanţă pricinile civile privind declararea legalităţii unei greve.

Reieşind din dispoziţiile citate, instanţa de recurs relevă că pricina dată a fost judecată de Curtea de Apel Chişinău cu încălcarea competenţei jurisdicţionale, fapt care dictează casarea integrală a hotărârii primei instanţe cu restituirea pricinii spre rejudecare după competenţă la Curtea de Apel Chişinău, unde şi urmează a fi judecată cauza în prima instanţă în procedură contencioasă şi nu în cea de contencios administrativ.

În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, restituind pricina spre rejudecare în primă instanţă.

În speţă se mai constată că în cadrul judecării pricinii reprezentantul ÎM „Regia Transport Electric mun. Chişinău” a înaintat propunere de recuzare reprezentantului pârâţilor Anatolie Tofan şi Ion Caterov – Ilie Candu, invocând drept temei faptul că ultimul anterior a fost reprezentant al ÎM „Regia Transport Electric mun. Chişinău” şi a participat în litigii similare.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 ianuarie 2010 a fost respinsă propunerea de recuzare a reprezentantului reclamantului cu privire la recuzarea reprezentantului pârâţilor ca fiind neîntemeiată, în acest sens făcând referire la dispoziţiile art. 78 alin. (2) CPC.

În cadrul şedinţei instanţei de recurs reprezentantul intimatului a prezentat o copie de pe încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 ianuarie 2010, prin care propunerea reprezentantului

reclamantului cu privire la recuzarea reprezentantului pârâţilor a fost respinsă, însă având conţinut diferit decât cel ce se reflectă în originalul încheierii din materialele dosarului.

Sub acest aspect, instanţa consideră necesar de a casa şi încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 ianuarie 2010, or aceste circumstanţe trezeşc dubii referitor la legalitatea acesteia.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că la judecarea pricinii au fost încălcate normele de drept procedural, eroare care nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul Civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 ianuarie 2010 şi a hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 12 ianuarie 2010 şi de a restitui pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău conform competenţei.

În conformitate cu art. 417 alin. (1) lit. d), art. 419 CPC, Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie

d e c i d eSe admite recursul declarat de către Întreprinderea Municipală „Regia Transport Electric

mun. Chişinău”. Se casează integral încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 ianuarie 2010 şi hotărârea

Curţii de Apel Chişinău din 12 ianuarie 2010 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Municipale „Regia Transport Electric mun. Chişinău” împotriva lui Anatolie Tofan şi Ion Caterov cu privire la declararea grevei ca ilegale, cu restituirea pricinii spre rejudecare conform competenţei la Curtea de Apel Chişinău.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.