GRĂDINIŢA CU PROGRAM NORMAL

„LUMINIŢA” SIRET

CUPRINS

Cuprins………………………………...…………………………….1

La teatru de păpuşi, Pricop Cornelia…………………………….. ..2,3

Aripi spre viitor, Echert Mihaela………………………………....…..4,5

De la acasă la grădiniţă, o trecere grea?, Rebenciuc

Aurelia………………………………………..…………………………......6,7

Licuricii–Mesagerii Planetei Pământ, Popoiu

Mirela……………………………………….………..…………….… …...8,9

Importanţa stimulării potenţialului creativ la copiii de 3-4 ani,

Costiuc Adriana……………………………………………………....10,11

Ne jucăm, împreună învăţăm!,

Dumbravă Iulica……………………………………………………..12,13

Grupa Steluţele între aşteptări şi împliniri,

Erastov Vasa…………………………………………….……..……14,15

Pedeapsa!?, Pascal Cătălina………………………………..….…….16,17

Educatoarea – un copil mai mare,

Ursachi Irina………………………………………….……………...18,19

Fantezie şi culoare, Cutaş Doina……………………………….….....20,21

Spiriduşi Internauţi, Pîrghie Cristina………………………….……...22,23

Focul, prieten sau duşman?, Andriuc Ramona… ………………...…..24,25

Grădiniţa Luminiţa – spaţiu multicultural siretean,

Costiuc Adriana………………………………………………………26,27

Calendarul evenimentelor ecologice…………………………..…….28,29

Povestea „Cadoul unui ied…un telefon mobil”…………………..…30,31

Citate despre copilărie…………………………………...……… ….32, 33

LA TEATRU DE PĂPUŞI

Păpuşile, pentru copiii cu vârsta între 2-3 ani, aşa cum sunt „Fluturaşii” noştri, reprezintă lumea mirifică în care ei pot să realizeze tot ce-şi doresc. Imaginaţia debordantă îi transportă în călătoria cunoaşterii, cu ajutorul jucăriei, dar îndeosebi a păpuşii, prichindeii se descoperă şi descoperă lumea în acelaşi timp.

Poveştile cu şi despre vieţuitoare îi apropie de natură şi frumuseţile sale, iar cele despre copii şi copilărie le oferă modele de urmat, soluţii de a depăşi neputinţa, teama, toată cohorta de emoţii pe care le încearcă în prima copilărie. Iar dacă eroii îndrăgiţi prind viaţă sub mânuirea măiastră a actorilor de la teatru dă păpuşi, copiii sunt convinşi că trăirile şi peripeţiile păpuşilor sunt aproape adevărate.

Zilele în care grădiniţa primeşte musafiri sub formă de păpuşi

sunt cele mai îndrăgite şi aşteptate de fluturaşii de la grupa mică. Întâlnindu-se cu Scufiţa Roşie, Motanul încălţat, iezii năzdrăvani, copiii retrăiesc cu emoţie faptele şi întâmplările pe care le-au ascultat de atâtea ori acasă ori la grădiniţă. Chiar dacă, la prima întâlnire cu păpuşile fermecate – care vorbesc, cântă, dansează – unii prichindei se cuibăresc în braţele doamnei, ba chiar o lacrimă fugară se prelinge pe obrăjor, cursul poveştii îi absoarbe încet-încet, aplauzele în ritmul melodiilor îi antrenează într-o atmosferă a veseliei, a bucuriei...

Cu timpul, momentul în care magia se spulberă, iar actorii ies cu

păpuşile la scenă deschisă devine unul la fel de plăcut ca şi spectacolul însuşi: copiii se înghesuie să atingă iedul cel cuminte, să dea mâna cu Turtiţa Rumenită, se lasă mângâiaţi de lupul „cel rău”. De multe ori intră în discuţie cu personajele, pun întrebări, se prezintă, ba îi şi dojenesc pentru poznele din poveste!

Chiar dacă spectacolul se desfăşoară în sala de grupă, sau în

grupa altor copii, „fluturaşii” devin tot mai curajoşi, mai dezinvolţi, aplaudă, cântă, dansează împreună cu eroii îndrăgiţi!

Prof. Pricop Cornelia

Aripi spre viitor

Copilul este unic, primii ani din viață reprezintă perioada de

achiziții enorme și decisive pentru evoluția ulterioară, fiecare act

de îngrijire este un demers educativ, iar interacțiunea activă cu

adultul este definitorie. Dezvoltarea copilului este dependentă de

ocaziile pe care i le oferă rutina zilnică, interacțiunile cu ceilalți

și cu adulții. De aceea, grupa mică „Ursuleții”, împreună cu educatoarele

Rebenciuc Aurelia și Echert Mihaela participă cu un efectiv de

28 de copii la Proiectul Național „ARIPI SPRE VIITOR” care a

fost implementat în anul 2012-2013 și cuprinde copii cu vârste

între 2-3 ani. Proiectul se va derula pentru o perioadă de 10 luni,

începând din august 2012 și finalizându-se în mai 2013, cu

Conferința Națională „ARIPI SPRE VIITOR”.

Obiectivul primordial al acestui proiect este asigurarea

oportunității egale de învățare pentru fiecare copil și familie, în

scopul dezvoltării capacității de a interacționa cu alți copii, cu

adulții și cu mediul social în vederea dobândirii de experiențe

autonome de învățare și dezvoltarea unei imagini de sine

pozitive. În cadrul activităților din acest proiect, educatoarea

apare ca partener de joc, iar activitățile desfășurate în procesul

educațional sunt adevărate locații de învățare situațională.

Părintele nu lipsește din acest cerc educațional, el este partenerul

cheie în educația copilului, iar relația familie-grădiniță este

hotărâtoare în realizarea obiectivelor proiectului.

Mediul și activitățile de învățare sunt astfel adaptate, încât

copiii de diferite capacități și necesități educaționale speciale să

poată participa la majoritatea activităților desfășurate.

PROF. ECHERT MIHAELA

DE ACASĂ LA GRĂDINIŢĂ, O TRECERE GREA?

Prof. Aurelia Rebenciuc

Vorbim despre momentul în care copilul, de 2, 3, 4 ani sau chiar mai

mare, merge pentru prima dată la grădiniţa. Perioada anterioara a fost petrecută în mediul familial, împreună cu mama (de obicei primii 2 ani), cu

tata, bunicii sau bona. Ocazional s-a jucat cu alţi copii în parc, la petreceri pentru copii sau în vizite. Sigur că prima desparţire de mediul familial şi

intrarea într-un colectiv cu oameni necunoscuţi, adulţi şi copii este o trecere

importantă. De ce depinde dacă această trecere va fi una uşoară şi plăcută sau una

grea sau chiar traumatizantă? Curiozitatea copilului, spiritul investigativ care îl pot face să fie

foarte interesat să cunoască alţi copii, alt loc, alte jucarii, alte activităţi. Acest lucru se vede de altfel de când copilul este foarte mic. El are mereu

tendinţa de a se juca cu jucăriile altor copii, a le pune întrebări, a învăţa jocuri noi de la ei. De asemenea, în relaţiile cu adulţii, se descurcă bine, nu

este inhibat, îi priveşte în faţă, vorbeăte, pune întrebări. Un astfel de copil nu va întâmpina probabil dificultăţi la intrarea în grădiniţă şi va fi foarte încântat

de noul mod de a-şi petrece timpul, va povesti acasă despre colegi, va cânta şi va recita cele învăţate şi se va ataşa de copii şi educatoare.

• Atitudinea mamei şi a familiei. Dacă mama consideră că grădiniţa îl învaţă lucruri bune pe copil, dacă are încredere că va fi bine îngrijit şi că va

avea de câştigat sau dacă mama priveşte cu suspiciune personalul grădiniţei,

se teme că cel mic se va putea îmbolnavi, va învăţa cuvinte urâte, va lua bătaie etc., copilul simte atitudinea mamei sale atât din cuvintele ei, cât şi

dincolo de ele, în ceea ce ea simte şi inconştient îi transmite. Şi jocul de-a grădiniţa este foarte util. Copilul îşi pune ghiozdănelul,

mama este educatoare, îl pune să coloreze sau să construiasca din lego; dacă sunt mai mulţi copii care participă la acest joc este şi mai bine. În

special fetiţele iau adesea rolul de educatoare şi le dau teme celorlalţi copii, îi învăţa să danseze,să coloreze.

În privinţa temerilor, ele au întotdeauna un motiv. Pentru copil este important să vadă în educatoare un adult de încredere, cu care poate vorbi,

căreia îi poate cere ce are nevoie şi nu ca pe unul persecutor. Mulţi părinţi şi bunici sperie copilul cu grădiniţa spunându-i: "O să vezi tu la grădiniţă, n-o

să-ţi facă educatoarea toate poftele aşa cum ţi le fac eu!". Mai ales pentru copiii care n-au mai rămas în altă parte şi cu alte persoane până la grădiniţa,

este greu să petreacă atâtea ore fără mama. De aceea, uneori este necesară

o perioada de acomodare în care copilul stă mai puţin la grădiniţă (3-4 ore), urmând ca după ce se familiarizează cu mediul să se treacă la programul

normal. Unii copii îşi iau de acasă o jucarie preferată care să-i ajute să nu se mai

simtă singuri. Sigur că educatoare şi personalul grădiniţei au un rol foarte important, unele fiind foarte pricepute în a ajuta copilul să se integreze,

altele fiind mai indiferente sau mai reticente. Un copil care plânge câteva ore ţn fiecare zi este greu de suportat. Ce să mai spunem despre cei care ţipă,

lovesc cu picioarele, nu acceptă să mănânce sau să doarmă, se tăvălesc pe jos...

Contactul dintre părinţi şi educatoare este foarte util, astfel încât părinţii

să ştie ce se întâmplă cu copilul la grădiniţă, ce îi place, ce refuză şi să poată transmite personalului grădiniţei informaţii despre copilul lor (sunt copii

cărora le place foarte mult să danseze, altora le plac jocurile în aer liber, alţii nu suportă anumite gesturi sau alimente).

Cu cât comunicarea dintre adulţi şi cea cu copilul este mai bună, cu atât şansele de reuşită sunt mai mari. În privinţa întâmplărilor nefericite,

copiii care au suferit la grădiniţă, nu s-au putut adapta şi refuză grădiniţa au nevoie de un specialist care să reuşească să afle ce simte copilul şi cum

poate depăşi această traumă. În cazurile cele mai rele, refuzul grădiniţei se poate prelungi cu refuzul şcolii, astfel încât, dacă sunteţi într-o situaţie pe

care simţiţi că n-o puteţi rezolva cu forţe proprii, nu staţi pe gânduri. Unele mici dificultăţi trec de la sine sau cu timpul pe măsură ce copilul

creşte, începe să înţeleagă şi să se exprime tot mai bine. Altele, mai grave, nu doar că nu trec, dar se pot agrava producând diferite simptome (ticuri,

fobii, negativism, retragere în sine, lipsa încrederii, coşmaruri, enurezis,

manifestări somatice).

Licuricii -Mesagerii Planetei Pământ

Prof. Popoiu Mirela

Să încercăm pentru o clipă, printr-un

exerciţiu al imaginaţiei, să ne închipuim

cum ar arăta Pământul, pe care ar locui

copiii şi nepoţii noştri peste câteva zeci de ani în

condiţiile în care acţiunile prezente ale omului asupra

mediului sunt devastatoare. Pentru a preveni acest coşmar

, eu împreună cu Licuricii mei am pornit într-o călătorie,

pe aripile ecologiei în proiectul tematic,,Planeta Pământ - casa noastră”, iar la nivelul grădiniţei

suntem implicaţi în proiectul educaţional ,,Dacă nouă Luminiţelor ne pasă,Terra va fi sănătoasă”.

Mi-am propus să fac din educaţia ecologică, prin activităţile propuse, un crez la care să adere cei

mici dar şi cei mari. Activităţile pe care le-am derulat i-au ajutat pe micii preşcolari să înţeleagă

şi să iubească această planetă, să-i pătrundă tainele şi să o protejeze. Familiarizarea copiilor cu

noţiuni ecologice a necesitat folosirea unui bogat material didactic, alături de o bună pregătire

ştiinţifică obţinută dintr-un studiu individual şi o strânsă colaborare cu părinţii copiilor şi nu

numai .Am căutat să selectez cele mai atractive mijloace pentru desfăşurarea activităţilor

ecologice, încercând să dezvolt copiilor dragostea faţă de tot ceea ce-i înconjoară: observare ,,

Globul pământesc, experienţe ,,Apă curată - apă poluată”, convorbiri,,Cine şi cum distruge

Pământul”, cântece ,,Lăsaţi Terra să trăiască”, „Nu omorâţi acest Pământ”, desene, activităţi

practice, ,,Coşul ecologic”, vizionări de materiale Power Point ,,Planeta Pământ în pericol”, softul

educaţional ,,PitiClic şi Pământul”, jocuri de mişcare ,,Soarele şi planetele”, „Şotronul pe raze”,

labirinturi ecologice ,,Urmăreşte deşeul”, expoziţii ,,Planeta Pământ văzută prin ochi de copil”,

sceneta ecologică ,,SOS pământeni”, concursuri pe teme de mediu, concurs de postere, poezioare

create –cvintete, expoziţii, creare jucărioare, confecţie steguleţe, etc. Astfel, într-un decor realizat

din materiale textile refolosibile: draperie perdea, resturi perdea, rest bazin copii, ,,Licuricii” au

finalizat călătoria acestui proiect cu un concurs pe teme ecologice la care au fost invitaţi şi

părinţii, dar şi cu expoziţia de desene. Cu multă imaginaţie, cu mâini dibace şi mult talent şi-au

arătat măiestria Licuricii ecologişti în realizarea unor obiecte ,,Refolosim, nu risipim”. Astfel,

din peturi au realizat adevărate opere de artă: vază flori, maşini, robot, grădină flori, păpuşă etc .

Expunând lucrările, valorificându-le am motivat şi mai mult copiii, care sunt într-o permanentă

întrecere ce vizează descoperirea tuturor obiectelor, care, de obicei, le aruncă, dar pe care ei le

refolosesc şi le dau o nouă „valoare”.

Proiectul tematic derulat pe parcursul a trei săptămâni a avut ca scop promovarea unor

alternative ecologice, specifice, care pot fi adoptate cu uşurinţă de către oricine doreşte să aibă un

comportament prietenos cu această frumoasă Planetă şi promovarea principiilor ecologice .

Dacă ecologia ar face parte sistematic din educarea copiilor, ar fi un mare pas pentru

SALVAREA TERREI.

Avem nevoie de pământ curat, pe care să nu-l sufoce gunoaiele pentru că planetele, animalele

sau oamenii să crească şi să trăiască într-un mediu sănătos . Prin acţiunile derulate, copiii au

încercat să demonstreze că

,,Nu Pământul nu aparţine omului, ci omul aparţine Pămantulului”.

CE ESTE PLANETA PĂMÂNT?

REFLECŢII

Pământul este o planetă care ne iartă pe noi deoarece uneori o sufocăm.( Valentina )

Pământul este casa mea şi a părinţilor mei. ( Mihai)

Pământul este trist deoarece este plin de deşeuri care-l supără . ( Miruna)

Pământul înseamnă copaci sănătoşi, flori care râd. ( Luca)

Pământul este un vis devenit realitate.( Gabi)

Cvintetul”Pămantul”

- două însuşiri-

- trei acţiuni –

- o propoziţie –

- concluzia –

Pămantul Pămantul

curat, mirat poluat,murdar

rugând, visând, iertând muncind, îngrijind, iubind

Este diamantul cel preţios- Este curat şi fericit

PLANETA CASA DE LA GRĂDI…….

În primul semestru al acestui an şcolar ,"Micii Licurici " au arătat părinţilor că pot interpreta

roluri pozitive sau negative, în functie de calităţile deosebite cu care sunt înzestraţi. Ţinuta

vestimentară, decorul pregătit cu multă imaginaţie a reprezentat o muncă adevarată şi merită să

fie cunoscută de către cei care citesc această revistă. Astfel în luna decembrie copiii au

interpretat roluri în sceneta ,,Naşterea lui Iisus”, iar în luna noiembrie au participat la activitatea -

concurs în echipă cu părintele ,,Cel mai năzdrăvan bostan” jurizat de învăţătoarele clasei

pregătitoare Puiuleţ Diana şi Leahu Maria .

INSTANTANEE

IMPORTANŢA STIMULĂRII POTENŢIALULUI CREATIV

LA COPIII DE 3 – 4 ANI

Prof. Costiuc Adriana

Mai mult ca oricând, educaţia are ca deziderat fundamental pregătirea

copilului pentru viaţă, pentru cerinţele concrete reale, existente şi viitoare legate de

activitatea profesională, de viaţa socială şi culturală. Datorită acestui fapt, educarea

creativităţii reprezintă proba practică a nivelului ştiinţelor educaţiei, întrucât

comportamentul creator este dintre cele mai complexe care se dezvoltă, începând

cu vârsta preşcolarităţii.

Potenţialul creativ al copilului se manifestă în activităţile sale cotidiene

realizate atât în familie cât şi în grădiniţă. Manifestarea potenţialului creativ, în

cadrul jocului, nu este intenţionată. Ea este posibilă datorită semnificaţiilor

obiectelor, personajelor, relaţiilor care reflectă trebuinţa de independenţă şi

autoexprimare a copilului.

Alături de jocul imitativ, jocul de mânuire a obiectelor se îmbogăţeşte

treptat, descoperind multiple utilizări ale jucăriilor. Astfel, de la ,,plimbarea

păpuşii” şi a ,,camionului”, se trece la încărcarea camionului cu un scop anume şi

plimbarea păpuşii pentru a merge la medic sau în vizită.

În cadrul jocurilor, copiii imită şi reproduc modele de acţiune implicate în

situaţii de viaţă, întâlnite în lumea adulţilor şi obiectelor. Odată cu vârsta,

preşcolarul adaugă noi elemente, dictate de emoţiile şi dorinţele sale. Construieşte,

astfel, un avion pe care îl amplasează într-o curte şi situează în apropierea lui un

animal sau un personaj care l-a impresionat de curând (Scufiţa Roşie, Dinozaurul).

În felul acesta, se realizează o adevărată invenţie prin adăugire, prin analogie

şi asociere pe care adultul trebuie să o aprecieze ca fiind constructivă şi originală,

chiar dacă nu corespunde cu realitatea.

Jocul de creaţie cu subiecte din basme şi poveşti aduce şi el modificări,

adânciri, combinări de replici care îl situează pe copil într-o lume mirifică, a tuturor

posibilităţilor, cu toate că acesta este conştient de caracterul ei ireal, dar îşi doreşte

să fie aşa.

Potenţialul creativ este pregnant prin activităţile de desen şi pictură. Prin

produsele realizate, copilul asimilează realitatea la propriul eu, echilibrează şi

armonizează raporturile cu natura, cu ceilalţi şi cu el însuşi. Utilizând acest limbaj,

copilul recreează un univers care l-a impresionat (un membru din familie, o plantă,

un animal, un personaj, un astru) şi se contopeşte cu acel univers.

Preşcolarii din grupa mijlocie prezintă o fluiditate plastică mai mare în

desenele cu temă dată şi cel cu elemente sugerate, iar elementele compoziţionale

redau obiecte întâlnite în realitatea imediată (casa, omul, plantele, vieţuitoarele),

deoarece acestea reprezintă primele obiecte ale cunoaşterii imediate.

În desene şi picturi, preşcolarii resping uniformitatea şi asimetria; ei

dovedesc simţul ritmului liniilor, culorilor, formelor care generează ritmul gândirii

şi a mişcărilor fizice. Potenţialul creativ se manifestă mai puţin pregnant la

preşcolarii mici, în domeniul verbal.

În general, exprimarea în propoziţie este săracă, stereotipă, dar sunt posibile

şi formulări inedite (,,cerul parcă plânge”, ,,aşa plouă afară”). Basmul şi povestea

introduc copiii într-o adevărată sărbătoare a limbajului, copilul se eliberează de

egocentrism întrucât se identifică, în plan imaginar, cu personajele în care găseşte

ceva din el însuşi.

Pentru preşcolar, adultul, care îi citeşte povestea, este şi autorul, martorul

întâmplărilor povestite, magicianul care deschide uşa unei lumi nebănuite, şi, mai

ales, modelul de vorbire şi povestire. Începând cu vârsta de 4 ani, copilul introduce

personaje noi, modifică întâmplările, îmbogăţeşte acţiunile, propune acţiuni de

prevenire a unor situaţii neplăcute.

Un loc deosebit, de stimulare a potenţialului creativ verbal, îl are lectura

după imagini şi citirea liberă a cărţilor şi imaginilor. Tablourile reprezintă

adevărate texte iconice pe care copilul învaţă să le ,,citească” în mod creativ.

Descifrarea conţinuturilor nu se limitează numai la descrierea imaginilor, ci devine

o autentică creaţie verbală deoarece copiii pun întrebări şi se completează unul pe

celălalt.

Abordarea integrală a conţinuturilor şi proiectarea tematică a activităţilor,

oferă posibilitatea îmbinării conţinuturilor teoretice cu cele aplicative, permit

realizarea unor conexiuni inedite, îmbogăţirea experienţei cognitive, formarea şi

transferul structurilor operaţionale.

NE JUCĂM, ÎMPREUNĂ ÎNVĂŢĂM!

Jocul este o formă de manifestare întâlnită la copii indiferent de rasă, cultură,

satisfăcând nevoia de activitate a copilului generată de trebuinţele, dorinţele şi

tendinţele specifice vârstei.

Începând de la vârsta de 2 ani, când copilul se dezvoltă pe planul limbajului,

expresivităţii, motricităţii toate acestea îi conferă încredere în forţele proprii,

manifestându-se primele semne de independenţă. Independenţa este dorinţa

copilului de a acţiona în viaţă în funcţie de experienţa lui. De aceea, se spune:

„Dacă-i doreşti binele copilului lasă-l să se descurce fără tine.”

Copiii au nevoie de libertate, dar de o libertate în anumite limite. Să le dăm

posibilitatea să facă alegeri astfel încât ei pot să înveţe să ia decizii. Pentru aceasta

trebuie să limităm numărul de alegeri, numai acele acceptabile. De exemplu:

copilul nu este liber să umble nesupravegheat în afara clasei, nu este liber nici să

necăjească alt copil, ori să strice lucrarea colegului.

Voi prezenta câteva modalităţi de stimulare a independenţei copilului.

Când comunicăm cu copilul, ne adresăm ca unei persoane care va încerca să

egalizeze prin ceva adultul, oferind copilului încredere în forţele şi cunoştinţele

proprii. Să rugăm copiii să ne ajute la pregătirea sălii de grupă, a centrelor

împărţind materialele, jucării; este ajutorul nostru de educatoare. Astfel, le dăm

şansa de a se simţi utili şi necesari să-şi demonstreze că şi ei pot să facă ceea ce

face adultul.

În acest sens, cu grupa mijlocie „Luminiţele magice”, în cadrul proiectului

tematic „Din vremuri de demult”, am amenajat centrele de activitate în aşa fel încât

copiii să găsească la centrul „ştiinţă” – jucării maşinuţe din vremuri de demult şi

din zilele noastre; la centrul „nisip şi apă” – vor reda mijloace de transport

preferate; la centrul „construcţii” vor construi maşina viitorului.

Altă modalitate de stimulare a independenţei copilului este aceea de a-i

încuraja să se îmbrace şi să se dezbrace singuri, să le oferim o gamă de opţiuni

acceptabile copiilor ca de exemplu: „cu ce jucărie să se joace”, „ce să deseneze sau

să picteze”, „ce materiale să folosească la activităţi”.

Pentru copil jocul este munca, este binele, este datoria, este idealul vieţii.

Jocul este:

- o formă de activitate individuală sau în grup;

- un model de explorare a mediului înconjurător.

Noul curriculum pentru educaţia timpurie pune accent pe jocul liber, iniţiat de

copil sau ales de acesta în centrele de activitate puse la dispoziţie în sala de grupă.

Copilul are nevoie de timp zilnic pentru joc, de spaţiu corespunzător, de obiecte,

jucării, materiale, truse necesare desfăşurării jocului.

Interesul copilului pentru joc creşte atunci când el este stimulat prin crearea

unui spaţiu educaţional adecvat cu materiale care să-i stimuleze curiozitatea,

imaginaţia, să-i dezvolte gândirea.

Jocurile desfăşurate în aer liber „Cu săniuţa”, „Facem oameni de zăpadă” le-

au stimulat copiilor gândirea, imaginaţia, nevoia de mişcare. Astfel, în cadrul

proiectului „Bucuriile iernii”, copiii, împreună cu părinţii şi cu cadrele didactice, au

desfăşurat o activitate în aer liber bucurându-se de frumuseţile anotimpului iarna:

ne-am bulgărit, am făcut îngeraşi în zăpadă, oameni de zăpadă, etc.

În concluzie, se poate spune că autonomia copilului este influenţată de

interacţiunea dintre mai mulţi factori: familie, grupul de prieteni, grădiniţa cu

personalul didactic şi nedidactic.

Grădiniţa devine o etapă de ucenicie socială a copilului ce permite crearea

imaginii unei societăţi libere în care copilul, având sentimentul de siguranţă,

găseşte o lume pe măsura lui, iar educatoarea continuă procesul de socializare

început în familie.

Profesor IULICA DUMBRAVĂ

GRUPA „STELUTELE” ÎNTRE

AŞTEPTĂRI ŞI ÎMPLINIRI

Fiecare zi de grădiniţă înseamnă o experienţă nouă: întâlnirea cu prietenii,

jocuri prin care învăţăm să comunicăm şi să rezolvăm original probleme, o

călătorie fascinantă în lumea cunoaşterii.

Chiar dacă suntem copii am înţeles că suntem o mică parte a oraşului nostru

şi ne place să ne implicăm în viaţa lui. De aceea grupa mare „Steluţele” desfăşoară

lunar, în parteneriat cu instituţiile din oraş şi cu grădiniţe din judeţ, câte o activitate

în cadrul proiectelor educaţionale derulate de grădiniţa noastră „Pentru o viaţă

sănătoasă” – educaţie sanitară , „Dacă nouă, Luminiţelor, ne pasă - Terra va fi

sănătoasă” – educaţie ecologică şi „Vorba dulce mult aduce” – din Programul

naţional „Să citim pentru Mileniul III”. Ne place să participăm de asemenea, la

acţiunile organizate de comunitatea locală.

Astfel, pe 13 octombrie când ISU Bucovina Suceava a marcat „Ziua

Internaţională pentru Reducerea Riscului Dezastrelor Naturale”, alături de copiii şi

elevii din întreg oraşul, am participat la acţiunile derulate la subunitatea teritorială

Siret. Am fost impresionaţi de echipamentul şi tehnica de intervenţie pentru

stingerea incendiilor, pentru salvări de la înălţimi, de la înec şi, nu în ultimul rând,

de exerciţiile demonstrative realizate de pompieri.

N-am ratat ocazia să folosim aparatele de antrenament şi să ne aşezăm la volan în

autospeciala de intervenţie. Cu siguranţă, am fost încântaţi să declanşăm alarma ori

să facem fotografii alături pompierii îmbrăcaţi în echipament de lucru... Să vă mai

spunem că timp de câteva săptămâni jocurile de la grădi includeau obligatoriu şi o

acţiune a „micilor pompieri” ? Aşa am pus în practică toate noutăţile pe care le-am

descoperit în cadrul vizitei „la pompieri”, am conştientizat că de multe ori se

produc incendii din cauza jocului cu focul, am efectuat exerciţii de alarmare şi

evacuare a grădiniţei în caz de pericol. Am învăţat că viaţa noastră este preţioasă şi

trebuie să ştim să o protejăm.

Ne place să invităm părinţii la grupă, să vadă lucrările noastre, să afle

noutăţile şi cât de multe învăţăm, iar uneori, să se joace ori să lucreze alături de noi.

Într-o seară de noiembrie mămicile, tăticii ori, bunicii s-au întrecut în măiestrie şi

ne-au confecţionat câte o steluţă în tehnica origami cu care ne-am personalizat

pătuţurile. Au văzut şi ei cu această ocazie că la grădiniţă se munceşte destul de

greu şi, atunci când vor vedea câte o lucrare de-a noastră nu prea reuşită, să se

gândească un pic la steluţa realizată de ei... Haideţi, nu vă îmbufnaţi, am glumit,

toate lucrările voastre sunt reuşite! Ne bucurăm să vă avem alături de noi, de aceea

am ne-am făcut Grupul clasei pe Didactic.ro şi acolo publicăm tot ce realizăm la

grădi, cum ne simţim, postăm fotografii de la activităţile noastre. Vă invităm pe toţi

să vă alăturaţi grupului nostru, e atât de simplu, trebuie să ne daţi doar adresa de e-

mail, apoi să vă înregistraţi. E mult mai uşor să aflaţi noutăţile grupei, să

comunicaţi între voi, să postaţi realizările noastre din vacanţă sau de acasă!

Apoi, pe la începutul lunii decembrie, de Ziua Persoanelor cu Dizabilităţi,

ne-am alăturat campaniei organizate de Fundaţia O Nouă Viaţă: am confecţionat

pliante şi fluturaşi, am văzut filme cu persoane şi copiii cu cerinţe speciale, iar

părinţii noştri au participat la marşul organizat în centrul oraşului, arătând că „ŞI

NOUĂ NE PASĂ”.

Luna decembrie, cu sărbătorile de iarnă, ne-a implicat în organizarea de

festivităţi atât de Moş Nicolae, cât şi de Crăciun. Confecţionând cizmuliţe şi

decoruri, împodobind bradul, interpretând roluri cu personajele din poveşti ce-l

aşteaptă pe Moş Crăciun, am dovedit că merităm pe deplin darurile primite.

Îmbrăcaţi în costume somptuoase, într-un decor de vis, am cântat colinde străbune,

am urat, am sorcovit şi am trăit o seară de basm...

Prof. Erastov Vasa

Pedeapsa?!

În toate domeniile vieții noastre regăsim la nivelul limbajului termenul pedeapsă. În

oricare dintre domenii ea este în mod absolut legată de ideea de greșeală. Raţiunea de a fi a

pedepsei este corectarea sau repararea unei greşeli. Pedeapsa nu este o învinovăţire, nu este o

umilire, ci vine să restabilească un echilibru disturbat.

Pedeapsa trebuie să fie o ocazie de a învăţa o lecţie, şi anume care sunt consecinţele

negative ale anumitor acţiuni, pentru ca acestea să nu se mai repete. În momentul în care răul

produs a fost reparat şi lecţia a fost înţeleasă, pedeapsa şi-a atins scopul.

Când vine vorba de copii, lucrurile îmbracă o formă ușor diferită pentru că ei încep un

drum în care părintele/ educatorul trebuie să-l formeze, să-i comunice, să-l învețe ce e rău și ce e

bine, apoi, dacă nu există o altă metodă, pedeapsa, poate fi o cale spre disciplină. Dacă ne

hotărâm în a pedepsi un copil trebuie să avem în vedere câteva lucruri:

- pedeapsa nu trebuie aplicată de la prima greşeală, ci la greșeala repetată. Atunci când

micuțul tău face o prostie explică-i imediat de ce nu are voie să facă acel lucru, de ce este interzis

și care pot fi urmările acestei acțiuni (copilul știe că n-ar trebui să facă un anumit lucru, însă nu

știe de ce n-ar trebui să-l facă, explică-i mereu clar și concret de ce nu este bine să facă ceva);

- întotdeauna să avertizăm copilul înaintea aplicării pedepsei, să nu-l pedepsim într-un mod

neașteptat, copilul să știe la ce trebuie să se aștepte dacă se comportă inadecvat (de exemplu:

dacă îl mai lovești pe fratele tău, astăzi nu mai stai la calculator);

- să nu criticăm sau să etichetăm copilul (ești rău, nu te schimbi niciodată!), ci

comportamentul acestuia (când ai bătut copilașul te-ai comportat urât);

- pedeapsa o aplicăm imediat după comportament cu explicațiile necesare, nu atunci când

suntem nervoși și ne aducem aminte de toate prostioarele pe cale le-a făcut pentru că micuțul

nici nu își mai aduce aminte și se va simți nedreptățit;

- cel mai important: când luăm o astfel de decizie trebuie să fim CALMI, liniștiți, nu să

cădem pradă nervilor.

Dacă am decis să-l corectez prin intermediul pedepsei trebuie să găsesc și o pedeapsă, dar

oare cum? Iată câteva sugestii: NICIODATĂ pedeapsa fizică, interzicerea unor lucruri preferate

de copil (calculator, televizor, o jucărie etc) , discuții dojenitoare în care să-i explici copilului că a

greșit, să stea liniștit 3-5 minute etc.

După comunicarea pedepsei copilul ar putea veni la tine și te va implora să îi dai voie, să

îl ierți, nu este bine să cedezi pentru că, astfel, se va obișnui cu ideea că, dacă va greși și altă

dată, va scăpa nepedepsit. Menține-ți poziția fermă până la capăt – doar așa va înțelege că lucrul

pe care l-a făcut este greșit.

Nu doar prin pedeapsă putem corecta comportamentul unui copil, ci și prin recompensă.

Când observăm un comportament dorit putem să-l încurajăm prin zâmbet/bucurie, laude,

îmbrățișări, buline, chiar și dulciuri etc.

Pentru a stimula faptele bune, dar și a monitoriza faptele mai puțin bune puteți amenaja

pe un perete al casei (1metru/ jumătate de metru) un panou/ o planșă pe care să lipiți inimioare

roșii atunci când face fapte bune și lacrimi albastre când copilul face un lucru interzis. Copilul va

fi foarte supărat atunci când va vedea lacrimile, dar și foarte fericit când va vedea inimioarele.

Convinge-l să umpleți împreună planșa cu cât mai multe inimioare roșii pentru a fi recompensat

la finalul săptămânii, de exemplu.

Nu putem afirma că există anumite pedepse sau recompense care sunt eficiente și corecte,

pe care am putea să le aplicăm în orice situație. Fiecare copil are un model, un tipar după care

învață comportamente dorite/ nedorite având în vedere că antecedentele sunt diferite la fel și

consecințele.

Un comportament nu poate fi învățat dintr-o dată, ci în pași mărunți, oferindu-i copilului

multă afecțiune, înțelegere, comunicare și atenție.

Nu uitați că nimeni nu se naște învățat (și mai ales să fi părintele unui copil din epoca

noastră), iar atunci când aveți dificultăți cu copilul dumneavoastră nu ezitați să apelați la un

specialist care să vă îndrume în a avea o relație cât mai bună cu copilul și luați în serios zicala:

Cea mai grea meserie e cea de părinte, dar și cea mai frumoasă!

Prof.: Pascal Cătălina-Melania

Educatoarea – un copil mai mare

Prof. Irina Ursachi

Motto: „Eu sunt copilul. Tu ţii în mâinile tale destinul meu.

Tu determini, în cea mai mare măsură, dacă voi reuşi sau voi eşua în viaţă!

Dă-mi, te rog, acele lucruri care să mă îndrepte spre fericire.

Educă-mă, te rog, ca să pot fi o binecuvântare pentru lume!”

Child’s Appeal

Din fericire există pe lume COPILĂRIA ...

Vârsta marilor superlative, poate a singurelor superlative pe care le merită viaţa, vârsta

celei mai pure sincerităţi, a celei mai depline libertăţi, vârsta viselor fără graniţă.

Şi, dacă există copilărie, trebuie să existe şi dragoste. Oare există pe lume educatoare care

să nu fi iubit copiii, aceste mlădiţe firave şi gingaşe încredinţate ei spre modelare?

Oare există pe lume educatoare care să nu fi fost iubită de copiii încredinţaţi ei spre a-i

învăţa să cânte, să se joace, să vorbească, să numere şi să socotească?

Îmi aduc aminte de educatoarea mea, stând în jurul copilaşilor de 3 – 6 anişori, neobosită,

iubitoare, protectoare. Îmi aduc aminte de blândeţea, de pasiunea cu care ne îndruma paşii, de

vraja ochilor cu care ne ademenea în nenumăratele jocuri. Educatoarea mea se oprea la un

moment dat se uita şăgalnic la noi ”boţuri cu ochi”, ce începeam a ne ridica spre a lumina viaţa

părinţilor noştri, noi, moştrofonţii bolnavi de ”joc”, şi ne adresa întrebarea mult aşteptată de la

începutul zilei ”şi acum, ce vreţi să facem?”. Dacă timpul ne permitea, jocul se muta afară, dacă

nu, toţi deveneam prinţi şi prinţese, regi, împăraţi şi toate personajele poveştilor mult îndrăgite,

ce puneam stăpânire pe castelul ce se numea (doar pentru cei mari) sala de grupă.

Copiii reprezintă cel mai de preţ „patrimoniu uman”, decisiv pentru destinele şi viitorul

umanităţii. De aceea, noi adulţii suntem responsabili de viitorul umanităţii prin modul în care ne

creştem ”bunurile cele mai de preţ”. Educatoarea este primul cadu didactic care îşi lasă amprenta

pe sufletul şi viaţa copilului.

„Educator adevărat poate fi numai acela care face din munca şi viaţa sa un îndreptar şi

pentru alţii, iar asta nu-i cu putinţă fără acel simţ de armonie interioară, care stăpâneşte în fiecare

clipă cugetul şi voinţa educatorului” (Simion Mehedinţi).

Educatoarea este o „mamă” calificată, gata oricând să depene poveşti şi să improvizeze

jocuri copiilor atât de dornici şi plini de copilărie.

Având în vedere că anii copilăriei sunt şi anii grădiniţei, iar copilărie fără joc, fantezie şi

nebunii chiar nu există, educatoarea trebuie să creeze un climat familial, să înlocuiască prin

persoana ei lipsa mamei pe o perioada mai scurtă sau mai lungă de timp. Blândeţea, înţelegerea,

răbdarea şi dragostea cu care o mamă se apleacă spre copiii ei sunt sentimente fără de care o

educatoare nu se poate apropia de micuţii „elevi”, nu-i va putea înţelege, nu se va putea face

iubită.

Activităţile libere, organizate în cadrul grădiniţei, dau copiilor impresia unei familii

numeroase, cu mulţi fraţi şi surori ce-şi împart sau dispută jucăriile între ei, ce aleargă, râd, sau

uneori se îmbrâncesc, plâng… Şi atunci vin repede la „mama” lor de la grădiniţa, cerându-i

ajutorul, plini de încredere şi dragoste. Iar această nouă „mămică” trebuie să ştie să mângâie

copilul lovit, să-l dojenească pe cel vinovat, să-i împace, plină de răbdare şi tact.

Răsplata cea mai mare pentru „doamna educatoare” este atunci când copilul se reîntoarce

cu drag la grădiniţă.

Bun psiholog şi pedagog, înarmată cu răbdare şi tact, educatoarea îndrumă primii paşi ai

copiilor spre viaţă şi cunoaştere. Acum ei vor deveni perseverenţi, atenţi, harnici.

De felul în care educatoarea reuşeşte să formeze sau măcar să schiţeze aceste trăsături la

micii săi „elevi” depinde formarea personalităţii viitorului şcolar.

În mod cert, nu există reţete ori şabloane pe care să le aplicăm. Toate acestea izvorăsc din

capacitatea de a ne dărui celor ce au nevoie de munca noastră, izvorăsc din pasiunea cu care ne

exersăm profesia.

Orice copil ne poate învăţa lecţii importante. Aceste lecţii depăşesc sfera preocupărilor

educaţionale clasice pe care ni le putem imagina. Aceste lecţii pot fi învăţate doar dacă avem

inima deschisă. Vom descoperi cu încântare cât de mult ne place să ne jucăm, cât de natural şi

normal este să dăruieşti, vom descoperi că suntem spontani şi curioşi să surprindem magia din tot

ce ne înconjoară. „Un copil poate oricând să-l înveţe pe un adult trei lucruri: cum să fie mulţumit

fără motiv, cum să nu stea locului niciodată şi cum să ceară cu insistenţă ceea ce-şi doreşte.”

Paulo Coelho

Ce înseamnă să fii copil? Înseamnă să crezi în iubire, în frumuseţe, să ai credinţă.

Înseamnă să fii atât de mic încât spiriduşii să ajungă să-ţi şoptească la ureche, înseamnă să fii plin

de imaginaţie, să fii capabil să transformi lucruri şi fiinţe, să faci tot ce vrei din nimic, căci orice

copil are o zână bună în sufleţelul său.

Şi este uimitor că, atunci când eram mici, aşteptam cu nerăbdare momentul când vom

creşte, iar ajunşi „mari”, ne este dor de copilărie, pentru că uităm să fim fericiţi, să ne bucurăm de

viaţă, să fim spontani şi încrezători.

Este un mare adevăr faptul că trebuie să lăsăm copilăria copiilor; tot ceea ce facem trebuie

să se întâlnească cu dorinţa lor încununată de cântec, joc; în întreaga activitate a noastră trebuie

să cooperăm cu preşcolarul, chiar atunci când el nu este conştient de acest lucru, întreaga muncă

constituind un joc de copii condus de ... ”un copil mai mare”.

FANTEZIE ŞI CULOARE

”Dă-i copilului în mână o pensulă şi acuarele

şi vei vedea cum învaţă singur să descopere lumea”

Ştefan Luchian

Frumosul influenţează psihicul copilului, determină puternice manifestări de

admiraţie şi unele evoluţii artistice care lasă urme adânci, marcând dezvoltarea

ulterioară a acestuia. Educaţia artistică este o formă de cunoaştere prin intermediul

imaginilor artistice şi contribuie la lărgirea orizontului de cunoaştere, la perceperea

cât mai completă şi mai cuprinzătoare a realităţii. Culorile au stat la baza

cunoaşterii lumii de către oameni. S-a constatat faptul că sesibilitatea diferenţiată a

copiilor crescuţi la ţară, într-un univers cromatic foarte bogat şi variat (câmpii

verzi, livezi) este superioară aceleia copiilor crescuţi între zidurile cenuşii ale unui

oraş. Culoarea aduce bucurie sau întristează, vindecă răni sufleteşti, depresii,

dezvoltă inteligenţa şi imaginaţia, înlătură oboseala şi creează buna dispoziţie. Cu

ajutorul culorilor putem să ne cunoaştem mai bine personalitatea.

Prin nenumărate exerciţii – joc copilul îşi însuşeşte elementele limbajului

artei plastice ”învaţă cum să stăpânească culorile, să le facă să-i exprime trăirile şi

ideile, învaţă să comunice cu ajutorul ei” primele mâzgâleli şi conturări sunt cât se

poate de fireşti.

În scopul educării artistice a copiilor, în acest an şcolar la grupa mare

„Albinuţele” se desfăşoară opţionalul intitulat ”Fantezie şi culoare”.

Învăţând elementele de limbaj plastic, în compoziţiile sale, copilul se va

folosi de toate în mod armonios, căutând să pună în slujba ideii pe care să o redea.

El va folosi diferite tematici de lucru:

Pictură cu pastă de dinţi şi tempera ”Barba lui Moş Crăciun”;

Folosirea nisipului în combinaţie cu tempera şi aracet;

Desen – pictură cu creta colorată şi lumânare ”Fulgi de zăpadă”;

Pictură cu dopuri de plută de diferite dimensiuni;

Combinaţii plastice cu material textil, pânză, acuarele ”Culorile primăverii”

şi ”Cuib pentru păsări”;

Pe foaie uscată, umedă în totalitate sau parţial folosind pata plată

(decorativă) sau cea picturală (modulată).

Pata plată (decorativă) se obţine pe un suport uscat având culoare cu mai puţină

apă pentru a nu se împrăştia. Are contururi precise, este uniformă ca intesitate şi se

foloseşte tempera.

Pata picturală (artistică) se obţine cu o culoare fluidă, când curge şi se împrăştie.

Se foloseşte un suport umezit în prealabil. La această tehnică se foloseşte mai mult

acuarela. Dacă formele elaborate sunt obţinute voit, gândite, căutate şi folosesc

linia şi punctul pentru conturarea imaginii, formele spontane oferă o gamă foarte

largă de imagini. Ele sunt „descoperite” şi interpretate. Ele împlinesc nevoia

copilului de nou, de surpriză. Modalităţile de realizare a formelor spontane sunt

variate:

Presarea petelor de culoare umedă cu o altă foaie sau simpla îndoire a

suportului de lucru: ”Fluturi coloraţi”;

Amprentarea cu hârtia mototolită sau corole decrizanteme: ”Umplem

coşul toamnei” şi ”Vaza cu crizanteme”;

Ştampilare cu frunze şi cu legume: ”Covor

defrunze uscate” şi ”Codul cu ridichi”;

Suflarea unei picături de

coloare cu un pai sau suflare liberă în diferite

sensuri: ”Păianjeni”;

Stropirea forţată cu pensula încărcată de

culoare pe suport uscat: ”Cerul înstelat”;

Folosirea unui fir îmbibat în culoare,

presat între două foi de

hârtie „toate generează

forme frumoase”.

Efectele deosebite se obţin prin combinarea mai multor

tehnici de realizare a formelor spontane.

Materialele inedite utilizate deschid noi oportunităţi pentru

copii, încurajându-le latura creativă.

Prof. CUTAŞ DOINA

SPIRIDUŞI INTERNAUŢI

Prof. Cristina Pîrghie

Educaţia online se face încă din cea mai fragedă vârstă. Atât grădiniţa, cât şi familia sunt

răspunzătoare de educaţia virtuală, informând, punându-le micilor internauţi instrumentele

necesare pentru o utilizare eficientă a mediului online, favorabil, lipsit de pericole.

Colaborarea cu instituţiile partenere, mai ales cu comunitatea, au adus un impact pozitiv în

aceeaşi măsură copiilor, cadrelor didactice, unităţii şi comunităţii locale.

Datorită faptului că în zilele noastre, părinţii, preocupaţi de probleme zilnice, îşi petrec din ce

în ce mai puţin timpul alături de copii, lăsându-i nesupravegheaţi în faţa calculatorului, care îi

atrage ca un magnet şi „unde stau liniştiţi, nu fac zgomot”, am desfăşurat şi vom desfăşura

activităţi ce privesc mediul digital. Munca noastră a fost răsplătită: anul trecut am adus grădiniţei

distincţia „Grădiniţa anului”, în cadrul competiţiei naţionale privind siguranţa pe internet 2011,

iar anul acesta, ne-am „conectat cu respect” şi am obţinut locul al doilea în cadrul concursului

organizat de consorţiul Sigur info şi Organizaţia „Salvaţi copiii”. „Piesele de puzzle” ale

calculatorului şi modele noi, de tehnologie modernă, ne-au fascinat prin vizita la SC ZUS

Software. Anul acesta Ziua Siguranţei pe Internet am sărbătorit-o alături de elevi de la CT

„Laţcu-vodă”, pe 5 februarie, unde internauţii mai mari ne-au destăinuit din tainele navigării

online şi pericolele la care suntem dispuşi permanent. Am vizionat „Povestea celor trei purceluşi”

, alta decât cea pe care o cunoaşteţi cu toţii. De asemenea, ne-am arătat talentul prin desenele în

Paint, adevărate „opere de artă”. Dar cel mai mult ne place când, alături de părinţi, navigăm pe

Internet şi găsim imagini şi informaţii necesare proiectelor tematice derulate, pe care le

prezentăm colegilor şi pe baza cărora discutăm la infinit.

Dorim, din tot dinadinsul, să cultivăm, în rândul copiilor şi a părinţilor petrecerea timpului

liber într-un mod cât mai plăcut, util şi stimulativ. De asemenea, vrem să tragem un semnal de

alarmă cu privire la provocările zilnice pe care mediul online le ridică, probleme referitoare la

intimitate, sănătate, reputaţie. Totodată, cei mici, alături de părinţi trebuie să aibă un

comportament respectuos faţă de ceilalţi, în mediul on-line, la fel ca în viaţa reală.

Motoarele de căutare uşurează pescuitul în oceanul Internetului. Pescarii inteligenţi îţi pot

spune care peşti sunt buni şi care nu. Dacă vreţi să căutaţi informaţii despre Tyrannosaurus Rex,

cel mai mare si puternic dinozaur, introduceţi “Tyrannosaurus Rex” şi veţi obţine câteva site-uri.

Matei e chiar curios. El găseşte 3 site-uri pe Internet cu informaţii utile şi poze.

- E nemaipomenit! Aş putea să aduc informaţii de aici pentru Centrul tematic şi să-i

impresionez pe toţi , spune Matei. Ar arăta atât de bine cu poze şi tot felul de informaţii...

- Bineînţeles că ai putea! îi spune mama. Dar nu trebuie să ai încredere în prima pagină bună

pe care ai găsit-o. Verifică cel puţin 3 site-uri diferite şi compară informaţiile găsite. Nu uita:

oricine cu acces la Internet poate crea şi publica informaţii pe Internet. Întotdeauna când vrei să te

documentezi, menţionează sursa informaţiilor şi a pozelor pe care le-ai folosit ... Aşa procedează

un adevărat om de ştiinţă.

Împreună cu părinţii tăi tastează adresa http://edu. genium.ro/ în browser. Căutaţi informaţii

despre Tyrannosaurus Rex şi încercaţi să aflaţi când a trăit acest dinozaur. De asemenea, încercaţi

să găsiţi o poză potrivită cu acest dinozaur. Nu uitaţi să verificaţi informaţiile pe trei site-uri

diferite.

Bine, Maria, acum hai să navigăm! spune Robert, elev, plin de entuziasm. Fetiţa este gata să-

şi pună costumul de baie cel nou, când Robert începe să explice, râzând, că navigarea pe Internet

e doar o expresie.

Informaticianul spune că 8 din 10 e-mail-uri care circulă pe Internet sunt spam.

- Deci ce este „ham“, adică spam? întreabă Ioana.

- În cutia noastră poştală primim ziare, note de plată, vederi, dar şi reclame la diferite produse

pe care nu le-am solicitat. Bineînţeles că le aruncăm la coşul de gunoi imediat, explică Iulia,

elevă.

- „Spam-ul“ reprezintă e-mail-urile pe care nu le-am solicitat, adaugă Andreea, elevă

- Şi care-i problema cu spam-ul? întreabă Tudor.

- Pe de o parte, spam-ul poate răspândi viruşi, iar pe de altă parte vă poate ademeni să

cumpăraţi produse de proastă calitate sau ilegale şi să accesaţi site-uri web nepotrivite, răspunde

d-na profesoară. Tudor este dornic să folosească e-mail-ul cu prietenii şi rudele din străinătate şi

vrea să afle exact diferenţa între spam şi e-mail-ul obişnuit. Andreea îi spune că trebuie să fie

foarte atent la e-mail-urile pe care le primeşte de la persoane necunoscute şi care conţin

ataşamente şi subiecte care promit multe. De asemenea, ar trebui să activeze un filtru de spam

pentru e mail-urile primite. Iulia adăugă că utilizarea unui singur cont de e-mail pentru toate

activităţile desfăşurate pe Internet va atrage foarte mult spam.

- Deci, nu e suficientă doar o adresă de e-mail? întreabă Ioana.

- Dacă desfăşuraţi multe activităţi pe Internet, creaţi-vă câteva conturi de e-mail: unul pentru a

ţine legătura cu prietenii, altul pentru chat şi un al treilea, de exemplu, pentru pagina de Internet

pe care o utilizaţi pentru a crea albume foto, răspunde profesoara.

Dacă doriţi să ne cunoaşteţi mai bine şi să socializăm, ne găsiţi pe facebook (Grupa

Spiriduşii), pe noi, Spiriduşii internauţi.

Nu de puţine ori am auzit, încă din copilărie ,,Nu vă jucaţi cu focul!” E bine cunoscută importanţa focului dar şi puterea lui mistuitoare.

Într-o dimineaţă mai mulţi copiii m-au întrebat dacă am vizionat ştirile şi dacă

am văzut că într-un apartament de la marginea capitalei patru copii au murit în

urma unui incendiu.

I-am chestionat despre ce ştiu ei despre foc şi am auzit multe informaţii

diverse. Copiii sunt interesaţi să afle cât mai multe lucruri dar şi să-şi însuşească

modalităţile de prevenire a focului.

A-i învăţa pe preşcolari despre foc e primul pas în a le salva viaţa.

Iar când acţiunile dascălilor sunt conjugate cu ale părinţilor rezultatul e mai

puternic. Pornind de la atracţia copiilor faţă de chibrituri şi foc, de la tentaţia lor de a se juca

cu acestea, tentaţie permanent stopată de către adulţi, dar și de evenimentele tragice ce se

petrec frecvent și care implică copii lăsați nesupravegheați, am considerat utilă vizita la

ISU SIRET pe data de 13octombrie cu ocazia ZILEI INTERNAȚIONALE PENTRU

REDUCEREA RISCULUI DEZASTRELOR NATURALE. Scopul vizitei a vizat nu

numai satisfacerea curiozităţii şi a dorinţei de manipulare a focului prezentă la copii, ci şi

cunoaşterea acestuia, a pericolelor pe care le reprezintă şi a modului în care pot fi evitate

accidentele provocate de incendii.

Pe parcursul celor trei ani petrecuţi în grădiniţă de către copiii grupei pregătitoare,

am desfăşurat în mod sistematic activităţi prin care să le dezvolt acestora deprinderi

corecte de comportare în prezenţa focului sau a unor surse de căldură care ar putea genera

accidente şi am observat interesul mare pe care aceştia îl manifestă faţă de cei care se

ocupă cu acest lucru, şi anume pompierii.

După cum se ştie, meseria de pompier face parte din rândul meseriilor periculoase,

care presupun acţiuni spectaculoase, în acest caz, de salvare a oamenilor sau a bunurilor

materiale din incendii, acţiuni care presupun un curaj deosebit din partea celor care o

practică şi implicit admiraţie din partea copiilor şi nu numai a lor.

La această vârstă, copiii învaţă cu plăcere şi implicare, având larg dezvoltate

interesele de cunoaştere, iar gândirea acestora se dezvoltă pe linia prelucrării active,

analitice a datelor realităţii nemijlocite. Copilul simte plăcerea conversaţiei, planul său

mental e relativ bogat, gândirea activă, iscoditoare care surprinde cu uşurinţă relaţiile

dintre fenomene şi succesiunea lor cauzală, dispune de numeroase reprezentări, o

imaginaţie bogată, o memorie complexă, dar şi capacităţi active de a le folosi.

Această vizită are scopul de a contribui la educarea copiilor, utilizând modalități

interactive privind managementul riscului. Cutremurele, inundațiile, alunecările de teren

sunt exemple de fenomene naturale produse de-a lungul evoluției pământului. Creșterea

rapidă a populației, mărirea gradului de sărăcie, poluarea și degradarea mediului au

contribuit la transformarea acestor fenomene materiale, precum și pagube importante

asupra infrastructurii. Colaborarea permanentă în cadrul comunității poate contribui la

reducerea impactului dezastrelor, iar copiii joacă un rol important în acest proces.

Tot prin această vizită am dorit să promovăm educarea privind apărarea împotriva

incendiilor, precum și modul de prevenire și comportare în situații de urgență, atât în

familie, cât și la școală. Educarea privind apărarea împotriva incendiilor nu înseamnă să

li se interzică copiilor tot ceea ce are legătură cu focul. Se știe că focul i-a fascinat mereu

pe copii și, prin urmare, este necesar ca, de la cele mai fragede vârste, copiii să afle care

sunt pericolele focului și fumului și să exerseze comportamentul corect în caz de

incendiu sau în diferite situații de urgență.

PROF.ANDRIUC RAMONA

GRUPA MARE STEP BY STEP ,,SPIRIDUȘII”

GRĂDINIŢA LUMINIŢA – SPAŢIU MULTICULTURAL SIRETEAN

DIRECTOR COSTIUC ADRIANA

G.P.N. „LUMINIŢA” SIRET

”Cine spune intercultural, spune, plecând de la sensul plenar al prefixului inter -

interacţiune, schimb, deschidere, reciprocitate, solidaritate obiectivă .Spune de asemenea dând

deplin sens termenului de cultură: recunoasterea valorilor, a modurilor de viaţă, a

reprezentărilor simbolice la care se raportează fiinţele umane, indivizii sau societăţile in

interacţiunea lor cu altul şi în înţelegerea lumii, recunoaşterea importanţei lor, identificarea

interacţiunilor care intervin simultan între multiplele registre ale aceleiaşi culturi şi între

diferite culturi.”

Micheline Rey

În faţa problemelor deosebit de complexe ale societǎţii româneşti actuale, din ce in ce

mai multǎ lume considerǎ educaţia interculturalǎ ca o parte esenţialǎ a soluţiei. Societatea

româneascǎ în ansamblul ei a devenit treptat, pe parcursul ultimului deceniu, tot mai conştientǎ

de propria ei diversitate culturalǎ şi, mai mult, tot mai numeroşi sunt cei ce considerǎ cǎ aceastǎ

diversitate culturalǎ nu reprezintǎ o fatalitate, un blestem al istoriei, ci o oportunitate, o bogǎţie

ce se cuvine valorificatǎ în beneficiul general. Acestia din urmǎ sunt în general cei care susţin cǎ

educaţia interculturalǎ este esenţialǎ, în primul rând pentru stabilitatea societǎţii şi şansele ei de

dezvoltare durabilǎ, pentru cǎ ne învaţǎ cum sǎ trǎim unii cu alţii, dar şi, în al doilea rând, pentru

cǎ promoveazǎ egalitatea, respectul si deschiderea spre comunicare cu “celǎlalt”.

Educaţia interculturalǎ constituie o opţiune ideologicǎ în societatea noastrǎ şi vizeazǎ

pregǎtirea viitorilor cetǎţeni în aşa fel încât ei sǎ facǎ cea mai bunǎ alegere şi sǎ se orienteze în

contextul multiplicǎrii sistemelor de valori.

Unul din dezideratele majore ale Educaţiei Timpurii promovează accesul echitabil

generalizat şi ameliorarea calităţii serviciilor şi a sprijinului oferit copiilor şi cadrelor didactice

din învăţământul preşcolar.

Educaţia şi îngrijirea copiilor preşcolari constituie soclul principal al succesului învăţării

de-a lungul vieţii, al integrării sociale, al dezvoltării personale şi, mai târziu al capacităţii de

inserţie profesională.

Cunoştinţele şi experienţa legate de copilăria timpurie nu sunt statice, ci se modifică în

timp. Aceasta se datorează tendinţelor sociale care influenţează viaţa copiilor mici, a părinţilor şi

a altor adulţi, politicilor şi priorităţilor schimbătoare care vizează educaţia şi îngrijirea copiilor,

inovaţiilor, programelor şcolare şi metodelor pedagogice.

În actualul context european diversitatea trebuie să fie cheia care să deschidă calea spre o

nouă eră în educaţia timpurie a copiilor. Educatorul – principalul promotor al culturii şi educaţiei

– este chemat să valorifice întregul patrimoniu pe care îl are la dispoziţie pentru a educa tânăra

generaţie în noul spirit european al unităţii prin diversitate, dată fiind intensificarea interferenţelor

sociale şi culturale.

Educaţia interculturalǎ vizeazǎ o abordare pedagogicǎ a diferenţelor culturale, strategie prin

care se ia în consideraţie specificitǎţile spirituale sau de alt gen şi nu este o noua ştiinţǎ sau o

nouǎ disciplinǎ, ci este o nouǎ metodologie ce cautǎ sǎ promoveze cunoaşterea şi respectarea

culturii, a tradiţiilor şi a stilului de viaţǎ.

Educaţia interculturalǎ promoveazǎ atitudini tolerante, deschise, de acceptare şi întelegere

fireascǎ a raportului “eu – celǎlalt” şi a noţiunii de strǎin, recunoaşterea şi respectarea

diferenţelor culturale prin valorificarea pozitivǎ a relaţiilor de egalitate între oameni şi nu prin

aplicarea polaritǎţii superior – inferior. De asemenea presupune promovarea unor politici şcolare

care sǎ permitǎ egalizarea şanselor în educaţie şi a unor strategii de valorificare a diferenţelor

culturale pentru a le transforma în resurse pedagogice.

O caracteristică a societăţilor moderne este faptul că tot mai mulţi copii cresc în

comunităţi multiculturale în care convingerile şi aşteptările în ceea ce priveşte copiii mici se

modifică printr-o recunoaştere tot mai largă a drepturilor copiilor. Este şi cazul comunităţii

oraşului Siret, oraş situat la 3 km. de graniţa cu Ucraina, vatră de istorie ,,cel mai vechi oraş al

Bucovinei”, aşa cum îl numeşte istoricul Victor Prelicz care uneşte mai multe etnii şi culturi

diferite (ucraineni, germani, polonezi, armeni şi ruşi lipoveni), care convieţuiesc armonios alături

de români, respectându-se diversitatea, pluralismul şi specificitatea.

Educatorul din grădiniţa noastră practică o pedagogie interculturală care ţine cont de

prezenţa copiilor de origini etnice diferite, pentru a revaloriza cultura lor de origine şi pentru a-i

sensibiliza şi pe ceilalţi copii la diversitatea culturală. Efectul dorit de educator, pentru

dezvoltarea educaţiei interculturale, este asigurat printr-o atitudine de armonizare a

comportamentului fiecăruia faţă de grup.

Grădiniţa, ca principal instrument de socializare, dezvoltă toate armonizările culturale,

care să o devanseze pe cea socială. Gestionarea cât mai operativă şi timpurie a diferenţelor obligă

la întronarea unui model educativ, care să favorizeze întâlnirea între mai mulţi parteneri.

Echipa managerială din grădiniţa noastră a identificat specificul şi nevoile comunităţii

incluzând în învăţământul de masă un număr de 210 copii preşcolari cu vârste cuprinse între 2 şi

7 ani, din care 70% români, 9% germani, 8% polonezi, 11% ucraineni şi 2% ruşi - lipoveni

aparţinând de religii şi culte diferite: ortodocşi, catolici, romano-catolici, creştini după

evanghelie. Astfel, grădiniţa funcţionează ca un sistem deschis, într-o comunitate deschisă, aflată

într-o conexiune strânsă cu mediul exterior, dezvoltând permanent relaţii pozitive şi durabile.

Echipa de educatoare din grădiniţa ,,Luminiţa” asigură prin experienţele de învăţare

aprecierea şi conştientizarea valorilor diversităţii şi dezvoltarea abilităţilor participative. Fiecare

copil este perceput ca participant activ la procesul educaţional, ca individ şi membru cu drepturi

egale al comunităţii prin promovarea recunoaşterii necesităţilor individuale şi de grup, cooperarea

eficientă în atingerea scopurilor comune şi respectul faţă de interesele speciale ale copiilor.

Educaţia incluzivă şi multiculturală necesită un curriculum diversificat şi adaptat ţinând

cont de interesele şi necesităţile fiecărui copil în parte, cât şi ale grupurilor de copii specificului şi

particularităţilor locale.

Oferta educaţională a grădiniţei noastre stabileşte un echilibru eficient cu cererea de

servicii de educaţie timpurie din comunitate prin cuprinderea în Curriculum la decizia grădiniţei a

unor programe opţionale care promovează inter culturalitatea şi diversitatea: ,,Toţi suntem

români”, ,,Mai uniţi prin paşi de dans”(dans ucrainean, polonez, rusesc, ţigănesc), ,,Din folclorul

siretean”, ,,Să ne cunoaştem oraşul şi locuitorii”, ,,Tradiţii şi obiceiuri în oraşul meu”, ,,Pui de

român”, ,,Şi ei sunt copii ca noi”, şi altele.

De asemenea am recurs la multiplicarea şi diversificarea activităţilor educative şi

extracurriculare în comunitate cu accent pe dezvoltarea cognitivă, socială, emoţională şi fizică a

copiilor preşcolari, creând un mediu sigur şi stimulator în dezvoltarea abilităţilor ce aparţin

educaţiei pentru dreptate socială: cooperare, flexibilitate, integritate, disponibilitate, curaj,

curiozitate, iniţiativă şi respect reciproc.

Dintre cele mai reuşite activităţi menţionăm: schimburi de experienţă interculturale:

,,Multiculturalitate în spaţiu siretean”, ,, Din activităţile copiilor ucraineni” (desfăşurat la GPN

Baineţ), ,,Comunicare interculturală în grădiniţă”, participarea formaţiilor de dans la Festivalul

minorităţilor din Siret şi din Soloneţ, organizarea de expoziţii de artă plastică cu specific

interetnic, participarea copiilor preşcolari la evenimentele organizate de Uniunea Polonezilor şi

Ucrainenilor în oraş, implicarea copiilor talentaţi în formaţiile de dans cu specific ale Casei de

Cultură: Kolomeika, participarea copiilor preşcolari la Festivalul ,,Voinicelul” cu formaţii de

dans specifice etniilor conlocuitoare, organizarea de vizite la muzeele din Baineţ, Vicşani,

Văşcăuţi - sate cu specific ucrainean şi polonez.

Promovarea interculturalităţii, diversităţii şi incluziunii a avut la bază realizarea unui

parteneriat autentic cu comunitatea, unde şi-au găsit locul toate categoriile sociale şi instituţiile

interesate: Primăria oraşului Siret, Centrul Cultural ,,Mihai Telliman”, Biblioteca orăşenească

,,Teodor Ştefanelli”, Uniunea Ucrainenilor, Forumul German, Uniunea Polonezilor din Siret,

Fundaţii Umanitare: ,,O nouă viaţă” şi ,,Jacob’s Well”. Recunoscând rolul mediului de învăţare

de acasă şi al familiei drept prim mediu educaţional şi social pentru copil, grădiniţa a

responsabilizat şi implicat părinţii în medierea şi dezvoltarea relaţiilor cu comunitatea locală

promovând iniţiativa şi participarea activă a acestora în activitatea educaţională.

Provocarea privind schimbarea unor valori, certitudini, principii, norme şi comportamente

la nivelul grupurilor de părinţi şi partenerilor din comunitate a fost mediată prin organizarea

cursurilor pentru părinţi prin programul ,,Educaţi Aşa”, organizarea de focus-grupuri, şedinţe de

consiliere, mese rotunde, şedinţe ale Consiliului Reprezentativ al Părinţilor.

Facilitând comunicarea şi interacţiunile eficiente dintre familii, instituţia de învăţământ şi

comunitate, grădiniţa noastră susţine recunoaşterea valorii intereselor şi responsabilităţilor

fiecăruia în ceea ce priveşte educaţia şi viitorul copiilor şi promovează coeziunea socială pe o

scară mai largă.

Nu există metodologie anume pentru a asigura o educaţie interculturală, ci doar mijloace

care sunt capabile de a dezvolta o dinamică interculturală şi o înţelegere interculturală. Nu

trebuie să înlăturăm tot ceea ce a fost până acum, ci trebuie să acordăm prioritate şi să dezvoltăm

acele dimensiuni capabile să promoveze drepturile omului. Trebuie totodată, să lărgim

perspectivele solidarităţii, făcându-le mai concrete şi mai puţin limitate.

În învăţarea interculturală trebuie să se depună un efort comun educator – educabil pentru

realizarea prin cooperare a obiectivelor educaţionale. Putem învăţa să trăim împreună doar dacă

dam curs provocărilor educaţiei interculturale prin:

a învăţa să cunoşti;

a învăţa să înveţi;

a învăţa să fii;

a învăţa să trăieşti împreună.

Un obiectiv important asupra învăţării culturale este acela de a asigura accesul tuturor

copiilor la sistemele de educaţie, iar pentru realizarea acestui deziderat, învăţarea interculturală

trebuie să fie transversală – să se poată aplica tuturor ariilor educaţiei; longitudinal – aplicabilă

tuturor conţinuturilor şi bazată pe sublinierea principiilor – pregătirea tuturor în a trăi în

culturalitate, pregătirea tuturor în a trăi într-un mediu social eterogen, de a trăi în diversitate şi de

a dezvolta democraţia.

Preşcolarii sunt materialul cel mai uşor de “prelucrat”, dacă educatoarea nu are prejudecăţi,

dacă există pasiune, convingere, dragoste şi o preocupare permanentă de a pune în valoare tot

ceea ce are mai valoros societatea în care trăim. Educatoarea trebuie să înveţe interculturalitatea

la copii începând prin a crea un climat pozitiv, căruia să i se inducă emotii şi să i se ofere

conţinuturi de interes, iar mediul unde îşi desfăşoară activitatea trebuie să fie o reflectare a

diversităţii.

Achiziţiile de cunoştinţe, formarea priceperilor şi deprinderilor şi modelarea atitudinilor

culturale trebuie să se înfăptuiască interactiv. Trebuie să ţinem cont că a face o educaţie

interculturală nu înseamnă ca trebuie să ne limităm în mod exclusiv la transmiterea unor

conţinuturi specifice în cadrul unei discipline particulare, abordarea interdisciplinară este

fundamentală şi nu este concepută doar pentru mediul şcolar ci şi extraşcolar (familie, instituţii,

mass – media, comunitate). Aici rolul educatorului depăşeşte funcţia de a comunica modele şi

programe, el trebuie să acorde o mare atenţie spiritului de iniţiativă şi creativităţii, iar întreaga

acţiune fiind centrată pe copil.

În realitatea zilnică din grădiniţă, a principiilor interculturalismului se poate porni de la o

afirmaţie de bază: diferenţele dintre copii, culturi, stiluri de învăţare, dintre comportamente sunt

fireşti, pozitive. Copiii sunt egali, nu pentru că ar fi toţi la fel, ci pentru că sunt diferiţi. De aceea,

ei nu trebuie să fie forţaţi să devină copii ale unu model predefinit din perspectiva unei optici

dominate de stereotipuri şi prejudecăţi culturale, purtate de adulţi. Cadrele didactice bine

intenţionate, convinse pe drept că toţi copii sunt egali, iar majoritarii nu sunt mai presus de

ceilalţi, ignoră diferenţele dintre copii, stabilind perspectiva majoritară ca normă aplicabilă

tuturor şi fără negociere.

Grădiniţa noastră va avea mereu uşile deschise pentru toţi cei care au nevoie de educaţie

indiferent de etnie, religie, ţinând cont de calitatea ei, de comunitate, căutând să satisfacă nevoia

fiecărui copil de a se simţi competent, legat de alţii, dar şi autonom. Trebuie tratat cu căldură şi

dragoste, cu onestitate şi tandreţea de care simte nevoie pentru că în copii stă speranţa într-o

lume mai bună, mai dreaptă, mai educată, mai curată, mai plină de înţelegeri faţă de semeni.

Educaţia interculturală este deci, o atitudine, o stare de spirit, un sistem lărgit de practici,

teorii cu deschidere spre pluralism cultural, care traversează întregul sistem educaţional.

Relaţionarea cu egalul întregeşte experienţa socială a copilului. Copilul nu poate fi lăsat singur în

actiunea sa de descoperire a similarităţilor şi diferenţelor umane care îl înconjoara în universul

mic sau extinsă astfel încat trebuie creat un mediu adecvat de învăţare şi valorificare a diversităţii

ca resursă didactică.

Astăzi, mai mult ca oricând, trebuie să învăţăm să ne acceptăm, să învăţăm să respectăm

principiile democraţiei autentice, pentru că numai împreună vom reuşi să coexistăm într-o

societate democratică europeană!

CALENDARUL EVENIMENTELOR ECOLOGICE

2 Februarie - Ziua Mondială a Zonelor Umede, Convenţia Ramsar

15 Martie - 15 Aprilie Luna Pădurii

22 Martie - Ziua Mondială a Apei

23 Martie Ziua Mondială a Meteorologiei

1 Aprilie Ziua Păsărilor

7 Aprilie -Ziua Mondială a Sănătăţii

22 Aprilie -Ziua Pământului

24 Aprilie - Ziua Mondială a Protecţiei Animalelor de Laborator

10 Mai - Ziua Păsărilor şi Arborilor

15 Mai - Ziua Internaţională de Acţiune pentru Climă

22 Mai - Ziua Internaţională a Biodiversităţii

24 Mai - Ziua Europeană a Păsărilor

5 Iunie - Ziua Mediului

08 Iunie - Ziua Mondială a Oceanelor

17 Iunie - Ziua Mondială pentru Combaterea Deşertificării

21 Iunie - Ziua Soarelui

29 Iunie - Ziua Dunării

11 Iulie - Ziua Mondială a Populaţiei

9 August - Ziua Internaţională a Grădinilor Zoologice şi Parcurilor

16 - 22 Septembrie - Săptămâna Mobilităţii Europene

16 Septembrie - Ziua Internaţională a Stratului de Ozon

18 Septembrie - Ziua Mondială a Geologilor

23 Septembrie - Ziua Mondială a Curăţeniei

26 Septembrie - Ziua Mondială a Munţilor Curaţi

1 Octombrie - Ziua Mondială a Habitatului

4 Octombrie - Ziua Mondială a Animalelor

8 Octombrie - Ziua Mondială pentru Reducerea Dezastrelor Naturale

16 Octombrie - Ziua Internaţională a Alimentaţiei

17 Octombrie - Ziua Internaţională pentru Eradicarea Sărăciei

31 Octombrie - Ziua Internaţională a Mării Negre

8 Noiembrie - Ziua Internaţională a Zonelor Urbane

15 Noiembrie - Ziua Naţională Antifumat (a treia joi din luna noiembrie)

10 Decembrie - Ziua Drepturilor Omului

14 Decembrie - Ziua Internaţională de Protest Împotriva Reactoarelor

Nucleare

29 Decembrie - Ziua Diversităţii Biologice

Program al Comisiei Europene de promovare a siguranţei copiilor pe Internet- www.sigur.info Apelați Linia de Consiliere – Helpline Sigur.info- helpline@sigur.info

Povestea „Cadoul unui ied...un telefon mobil” A fost odată o capră care avea un ied jucăuş şi de multe ori prea naiv.

Pentru că se apropia ziua de naştere a iedului, capra, mamă grijulie şi iubitoare a dorit să-i facă acestuia un cadou.

- Dragul meu iezişor, ce îţi doreşti de ziua ta, cel mai mult?

- Ah, mamă! Eu vreau un telefon mobil performant cu care să pot comunica mai uşor cu prietenii mei din pădure!

- Şi... ce îţi mai doreşti?

- Îmi doresc...ca la telefonul meu, să am acces la Internet! Capra a şi pornit în căutarea cadoului mult visat de ied. Când a sosit ziua

mult aşteptată, capra i-a dăruit iedului, un telefon mobil.

- O, mamă! Ce fericit sunt! Ce telefon frumos! Abia aştept să mă întâlnesc cu prietenii mei de pe internet!

- Mă bucur dragul meu că îţi place cadoul! Dar, vreau să-ţi dau câteva sfaturi utile pentru siguranţa ta şi a întregii noastre familii. Te rog, să nu uiţi că nu toţi cei cu care comunici îţi sunt prieteni adevăraţi, printre ei sunt şi unii care au intenţii rele. Doar ştii că în pădure este lupul care abia aşteaptă să ne facă rău!

- Ha! Ha! Pe mine nu mă poate păcăli nimeni!

- De ce eşti aşa de credul?! Te rog să nu dezvălui niciodată informaţii personale despre tine, să îţi alegi cu atenţie numele de utilizator pentru chatroom şi e-mail, să nu completezi formulare electronice fără să mă consulţi pe mine şi să nu deschizi e-mail-uri de la expeditori necunoscuţi.

- Mamă, ce exagerată eşti! Eu ştiu să-mi recunosc adevăraţii prieteni...! Iedul, încrezător în cunoştinţele lui, a început să comunice cu prieteni

„cunoscuţi” şi „necunoscuţi”. Îşi petrecea pe Internet aproape tot timpul şi plin de exaltare furniza oricui îi cerea informaţii personale: numărul de telefon, adresa şi numele real. Toate acestea doar din dorinţa de a-şi lărgi cercul de aşa zişi prieteni.

Totul a fost bine şi frumos până într-o zi, când iedul a comunicat pe chat, cu cine credeţi? Era lupul, duşmanul familiei. Lupul l-a ademenit pe credul cu vorbe frumoase, i-a trimis pe e-mail fel şi fel de jocuri până când a aflat adresa familiei iedului neascultător.

-a întâmplat mai departe?

-vă finalul poveştii!

Citate despre copilărie

Astfel, ca un foc uitat, copilăria se poate aprinde din nou, oricând, în noi. Gaston Bachelard

Când nu mai eşti copil, ai murit de mult. Constantin Brâncuşi

Cei mai mulţi oameni nu se maturizează, ci doar cresc. Leo Rosten

Cel ce a avut o copilărie luminoasă şi fericită şi-a adunat comoară nesecată în care-şi

găseşte mângâiere şi-n cele mai dureroase clipe ale vieţii. Wilhelm Wundt

Cele mai crunte datorii le am faţă de pozele mele din copilărie. Vasile Ghica

Copiii găsesc totul în nimic, oamenii găsesc nimic în tot. Giacomo Leopardi

Copiii sunt mâinile cu care ne prindem de rai. Henry Ward Beecher

Copilăria durează toată viaţă. Ea se întoarce mereu pentru a însufleţi secţiuni mari ale

vieţii de adult. Poeţii ne vor ajuta să găsim copilăria vie din noi, această lume permanentă,

durabilă, de neclintit. Gaston Bachelard

Copilăria e cadoul pe care ni-l dă viaţă. Horaţiu Mălăele

Copilăria e o stare fără vârstă, ea ţine de infinit, este singură felie care topeşte întregul

univers înconjurător, vârstă în care nu spaimele de moarte îl macină pe om, ci spaimele de

care se înfioară şi gâzele, parte şi ele din acest întreg fabulos numit natură. Copilăria este

seismograful care anunţă cutremurele intime de mai târziu; în funcţie de ea, omul se

comportă într-un anumit fel când e mătur, şi nu altfel. Petre Sălcudeanu

Copilăria e taină dezvăluirii viitorului. Grigore Vieru

Copilăria este inimă tuturor vârstelor. Lucian Blaga

Copilăria este locul unde Dumnezeu poate fi substituit c-un simplu surâs. Costel Zăgan

Copilăria este o boală de care scapi pe măsură ce creşti. William Golding

Fericit este acela caruia inca ii mai place

ceva ce i-a placut la gradinita,

acela care nu a fost rupt in doua de catre timp,

acela care nu este doi oameni,

ci unul,

si care nu si-a salvat nu numai sufletul,

ci si viata.