GRAMATICA LIMB11 ROMANE. -...

GRAMATICA

LIMB11 ROMANE.

I'ARTEA I.

ETIMOLOGIA.

www.dacoromanica.ro

GRAMATICA

LIMBII ROMANEDE

IOAN SLAVICIMEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIE' ROMANE

PARTEA I.

ET1MOLOGIA.

M IN E R VA ", BUCUREgl1914

www.dacoromanica.ro

PREFATA

Cartea aceasta nu e manual didactic. nici rdle este dul./ programa oficial invelcitorilor de limbaronzdnei iertat sci le dee scolarilor manual de gra -viatica:in mans.

Pornind din convingerea, ca deprinderea de aaplica regulele gramaticale papa 'n cele mai vac'ameinunte ale for e Inceputul a toatei disciplina in-telectuald, deci tenzelialbuzzei rindueli in lucrareaomeneascci de on -si-ce fel, gdndul men a fost sei con-stat regulele privitoare la sintacsa limbii romeine, setbe formulez potrivit cu intelegerea celor dumiritiasupra etimologiei fi sa fac expunerea for sistentatica.

Inaintand Inse in lucrarea mea, m'am incredintatdin ce In ce mai indeplin, ca stint putini cei inde-a juns duntiriti asupra etintologiei. Am scris dar eti-inologia aceasta ca pregatire pentru intelegerea re-gulelor sintactice si aStjP/ neon mcirginit la ceea-cedin punctul de vedere sihtactic nil s'a peirut de ne-a paratci trebuintei si mi-am dat silinta sci le expuntoate pe cat se poate de scull. Lucrarea e croita invederea celor ce-si dau seamd, di nu sent, si tin safie pe din destul dumiriti in ceea-ce priveste gra-matica Voi fi cu a tat vial uapt-

gi

limbillronadnepti.

www.dacoromanica.ro

mit, data intre cei-ce se vor folosi de cartea areastavor fi si scolari, invqatori, ba fie chiar fi scrietori,ccici nevoie de a ne duntiri asupra limbii noastreavem cu totii.

Surat si wide amcinunte, in privinfa carom nu amtinut seamci de regulele stabilite de Academia 1?o-mcina pentru scrierea limbii romcinesti.

Nici cci se cuvenia sci tilt seams.Stabilind acele regule, Academia noastra a /dolt

o hinevoitoare, dar zadarnicci incercare de a resolvaproblema scrierii corecte si 'n lipsci de indestuld-toare pregcitire gramaticalci. Ea n'a avut dar in ve-dere si oameui, care an imbetranit scriind roma -neste si dcind lectiuni tie gramaticci romcineasca.

Unul dintre scopurile urmeirite prin publicareaacestei ccini e tocmai producerea convingerii,cci featpregatire gramaticala scrierea corecta e peste putinttrsi cci astfel e neapeiratil nevoie, ca sa fie revisuitaortografia stabilitci de Academie. De aceea mi-am sireservat sa precisez regulele ortogra flee abia la sfir-situl sintacsei, ccind va fi lcimurit si rostul senznelorde interpunctatiune ra element indeogra fir in felulnostru de a scrie.

Nu puteant en toate aceste sci mai astept pawlrand voi pute sci public de o data gramatica intreagcl, eti»zologie si sintacsa la nit loc.

Cunosc ca numai putini dintre contimporanii meigraiul vim al poporului roman si zni-am dat silintasa en nose si cartea romaneasca, atat cea din zilelenoastre, cat si cea mai veche, si pot astfel sa-mi clanseams, ce este si ce nu este bine ro»taneste.

Timp a poi de patru zeri tie ani aproape, decandma, iri, mai colo clan lertiuni (le gramatira, m'ant

www.dacoromanica.ro

1

folosit de manuale, cum sunt ale lui Oipariu, circa,Munteanu, Campia nu, Neagoe. Strcijanu f i mai alesale prietenulul meu Manlizt fi am petredtt 'melte oarepleicute discztta nd cu frunta0 de-ai lunzli noastreliterare, Intre care mai ales Eminescu, Odobescu,Curagiali ci Co.Fbuc, ccirora li-am, fost dupes vremurif i colaborator. Cele spuse de mine nu mutt deci mentaldintr'ale mele, ci in mare parte un fel de deposit,de care am sci me desfac cat mai curind, cad nupot et f tiu, ce poate set aducei ziva de mane.

Inzi dau foarte pine seams, ca, flind lucratcl oare-rum ca printre piccituri, etimologia aceasta nu Intoate amenuntele ei e ceea-ce ar trebui sa fie, darn'aqi fi dat-o publiciteifii, dares n'afi fi pcitruns desimfrmentul, ca tot e mai buns dealt cele-lalte, perare le avem.

AUTORUL.

www.dacoromanica.ro

VORBELE I IMPARTIREA LOR.

Vorba e, precum de obiceiu sezice, un suneton un *ir incheiat de sunete, de care'n gandulnostru se lea0. un anumit inteles.

Nu sunt dar vorbe:nici numirile sau numele detot felul, care n'au inteles, ci-insemnare §i nereamintesc fie fiinte individual hotilrite, fie lucruribine §tiute, nici a§a zisele interjectiuni, care ex-

simteminte.in gramatiert inse ImpArtirea vorbelor se face

din punctul de vedere al intrebuintiirii §i anilinein variabile §i invariabile.

Drept variabile sunt socotite cele flexibile, carese declind on se conjugd.Un fel de variatiunee inse si derivarea.

Invariabile in adeveratul inteles sunt deci numaide tot putinele vorbe, care nici prin flexiune, niciprin derivatiune schinibg, forma on Intelesul,

privity din punctul de vedere praetie etimolo-gia are done : prima privitoare la flexiune,iar a doua privitoare la derivatiune.

prima

nu-sisi

011.0

www.dacoromanica.ro

PARTEA INTAI.

.FLEXIUNEA.

A. DECLINATIUNEA.

Declinatiune e variarea dupA gen, duprt limnerdup5 cas a vorbelor.1. Genuri stint in romaneste done, masculin si

feminin. De genul masculin sunt, inainte de toate,numele de ba'rba(i, iar de cel feminin cele de fe-mei. La alte nume de orili-ce fel genul nu atirnildo inteles, ci de sunetul, cu care se terming vorba:Nistru §i Pint sunt masculine fiind-cil, an termi-nafiunea in u on in consonants, iar Tisa §i Du-wire stint feminine fiind-cu an terminatinnea in aon in e.

Tot astfel subtantivele terminate in u on inconsonant stint masculine, iar cele terminate ina sent aproape toate feminine, pe calul cele ter-

i

-

www.dacoromanica.ro

12

minate in e pot sa fie masculine, cane, peste, onfeminine, vulpe, ciocarlie.

Adjectivele, precum qi pronumele terminate ine, cum sunt «dulce», «verde*, «ce», «care», potsa fie clan intrebuintate, atat pentru masculin, cat

pentru feminin.2. Numeri sunt deasemenea doi, singular §i

plural.Caracteristica pluralului ni-o da pronumele «el»

pentru masculin, la plural «ei», «ea», pentru femi-nin, la plural e ele». Tot astfel «ace01 Si «acesle»,oacei» gi «atele», «mei» «mete».

Terminatiunea regulata e deci la plural pentrumasculin 1, iar pentru feminin e.

Substantivele terminate in eau, ca regula, *ipentru feminin pluralul in i: «floare» «flori»,«lege» «legi».

Printr'un fel de analogie unele dintre substanti-vele terminate in a an *i ele pluralul in i 9i inaintede id e rostit ca dz.: «moarri.» «mori», «ead,Accicli».

Unele dintre substantivele feminine terminatein «oare» pastreaza terminatiunea *i la plural :«ninsoare»«ninsori», dar «oinvatatoare», omulteinregeitoare».

Pronumele terminate in e pastreaza, i ele ter-minatiunea aceasta *i la plural atat pentru masculin, cat pentru feminin : «barbatii-ce» «fe-meile-re», ((care barbati» *i «care femei»,barbati» i «nite femei».

Si

Fsii

«ni;de5i 5i

www.dacoromanica.ro

13

Substantivul «moue, pastreazg 0 el terinina-tiunea §i la plural, dar pe cand la singular e mas-culin, la plural e feminin : «un nume frumos ) 0«multe nume &moose».

El e deci de ambele genuri §i e socotit ambi-gen sau eterogen.

Asemenea substantive eterogene sunt in limbanoastra multe, §i toate sunt la singular masculine,iar la plural feminine. Pecand «nume» se terminginse in e, celelalte au terminatiunea fie in u, fiein consonantg Si nu fac pluralul in i: «cap»«ca-pete», «trup» «trupuri».

Singur «ont» remane masculin, de0 pluralul nue oomi», ci «oameni».

Intre neologismele terminate in iu sunt uneleeterogene, care au pluralul in i: «principiu»«multe principii», «supliciusuplicii», «artifi-ciu artificii» de0 «pgpu§oiu pg.pu§oaie»,«sloiu sloiuri*1).

Substantivul «nungr» are done terminatiuni laplural, «numeri» de genul masculin i A numere»de cel feminin ; el e deci masculin cu un inteles§i eterogen cu altul.

,i asemenea substantive cu doue pluraluri deo-sebite sunt multe'n limba noastrg. Cele feminineroman feminine §i la plural, on li-care li-ar fi ter-minatiunea : «coadg» «codi» (la cai) Si «coade»(de pgr impletit), «roatd>> «roate» i oroti», inse

1) Rogu e la plural «ro?iip atat pentru masculin, catgipentru feminin. Tot aga agiamii*, tcenuOi), tverzii*, etc.

www.dacoromanica.ro

14

«cap» «capete» (fem.), «Capi (masc.), «ca-,

pari (fem.).Sunt mune §i substantive, care se intrebuinteazil

fie numai la singular, fie numai la plural on carean in singular un inteles, jar in plural altul :Pion, Bucure§ti, cle§te, foarfeci, Pa§ti, fier, fiare,argint, arginti.

Unii dintre scrietori fac pluralul dela «ou»-«oua», in «d». Un plural in «d» nu exista inse :pluralul dela «NG» e «oue» precum pluralul dela«hail/a noua* e none».

3. Casuri sunt in romane§te §ase.Primal cas e nominativul fiind-ca la nominativ

substantivul e intrebuintat ca subject §i in ae-1,1area dreaptA a vorbelor subiectului i secuvine primul loc in propositiune.

Al doilea cas e genitival fiind -ca la genitiv sub-stantivul e intrebuintat ca atribut determinativ,care in a§e(jarea dreaptA urmeaza dupti subject.

Al treilea cas e dativul, fiindcA la dativ sub-stantivul e intrebuintat ca complement indirect,care in neciarea dreaptg urmeaza dupg, predicat,cleci la al treilea loc.

Al patrcilea cas e acusatival fiind-ca la acusativsubstantivul e intrebuintat ca complement direct,care in a§e;larea dreaptA urmeaza dupa eel indirect :Binecaventarea parintilor da «copiilor fericireay),earg, nu «d4 fericirea copiilor».

Drept al cincelea cas e luat de obiceiu vocativul,care nu poate sa facri, parte din propositiune

oliciine

§i

singe,

ass Pail

www.dacoromanica.ro

15

astfel nu are loc hotgrit in asecJarea vorbelor, ciurmeazra sA fie despitrtit cu o virgula cand se afliiFie la ineeputul, fie la sfirsitul propositiunifsi cudoue cand se afla la mijlocul ei.

Al aselea cas e prepositionalul.De oare-ce la casul acesta substantival are atilt

in singular, cat si in plural aceea-si terminatiuneca la nominativ si la acusativ, suntem ispititi azice, c un al saselea cas nu exists in romaneste.DacA e inse aceea-si forma, nu e aceea-si si intre-buintarea : pe cand la nominativ substantival eintrebuintat ca subject, la acusativ el e luat caobject, iar cu prepositiune el e expresiune adver-bialli, pe care putem s'o intrebuintrun ca comple-ment fie indirect, fie circumstantial, in unele casurica atribut, deci si ca predicat, dar nici odatti nuca subject, nici ca complement direct. Nici la no,-minativ, nici la acusativ substantival nu poate sitfie insotit de prepositiune, si numai judecand su-perficial am pate sä zicem, cN. in propositiuneagOile past iarba pe camp» nu numai «iarba», cisi «celmp» e la acusativ.

Genitiv-ul gi dativul au gi ele aceea-gi formit gi sunt cuCoate aceste doue casuri deosebite. Tot astfel supinul vor-bului gi participial trecut al lui au aceeati forml. : «tales(lc porumb) (supin) gi aporumbul cules) (participiu). Pocand fuse supinul e substantiv cu infeles activ, partici-pial trecut e adjectiv cu infeles passiv, gi numai cel cejudeet superficial ar putea zice, cA nu avem supin gi cit'u

Ran it u 1 se plunge., vorba <rcinitutp e supin, ear nu par-ticipiu trecut luat ca substantiv.

www.dacoromanica.ro

16

In propositiunea <Am vazut pe fratele tdu pe camp*numai efratele, e fn acusativ.

Vorbe declinabile sunt numele, pronumele, ar-ticolul, substantivul adjectivul.

I. Numele.

Nume le insemneaza fie un singur lucru on o sin-gura fiinta, fie o totalitate de lucruri on de fiinte §iastfel e intrebuintat fie numai la singular, Buz Au,Than, Vartolomeiu, fie numai la plural, Bucu-re§ti, MAgurele, Si nu se declida, atat dupa casuri,cat §i dupl. numeri.

Indeosebi numele intrebuintate numai la pluralau terminatiuni fie in i, aproape toate masculine,fie in e, toate femenine, si pAstreaz. terminatiuneaaceasta pentru toate casurile.

MASCULIN.

Ace.ti Urlati, Bucure0i, Alpiacestor, * *

acestor,ace§ti, * *

o

dovol, X. 1.

ace§ti, * *

FLOM ININ.

Acesteacestor,acestor,aceste,o voi,de aceste

Magurele,*

0

*

*

*

Isvoare,*

0

0

0

*

luzuri

*

*

gi

www.dacoromanica.ro

17

Numele de bArbati, precum nume degenul masculin au de asemenea aceea-si termina-tiune in toate casurile.

Acest _roan, Bucriu, Ceahlauacestui,acestui,acest,O tu,de acest, s )

In deosebi vocativul are si-o form6 mai lamuritrtin e: Inane, Pave le, Teodore.

Dacti numele se termin'a in u, se is inainte deacest u de ajutor un / : Lambru.-/-e, BacAu-/-e, Ceah-16u-/-e.

Dac6 numele se termira'n consonants, iese laivealA inainte de / asa zisul u mut, care suns in-treg : Olt-u-le, Caraiman-u-/-e.

Pentru numele intrebuintate numai in pluralvocativul mai liimurit e in lor: Urlatilor, Baca-restilor, Magurelelor.

Numele de femei, precum numele de genulfemenin intrebuintate la singular au in declinatiunedone terminatiuni, una pentru nominativ, acusativ,vocativ si prepositional, alta pentru genitiv si dativ,iar vocativul mai lamurit al for e in o.

Aceast6.acesteiacestei

Marie,Mash,

)

CraiovA,Craiove,

)

Dun reDuna,ri

D

aceasta,o tude aceasta

Marie,Mari-o,Marie,

OraiovA,Craiov(A)-o,

Craiovk

DunareDunAre-o

DunAre

loan Slavici. Etimologia. 2

y

yi

www.dacoromanica.ro

18

Avein doci done feluri de a declina numele, unulivascnlin si altul femenin : in declinatiunea Inas-

avem doue terminatiuni, una pentru singularsi alta pentru plural, iar in cea feeninil tot done,inse una pentru nominativ, acusativ, vocativpropositional, iar cealalta pentru genitiv si dativ.

Nuinele de barbati terminate in cc, e on le se de-clinau odinioath ca cele de feinei : azi ele au aceea-siterminatiune in toate casurile si numai vocativulmai precisat 11 fac in o : Tomo, Ilaneo, Antrnio.

Numele terminate in a, in i on in a ca Faca,Caliopi, Rimini. on Congo nu sunt romanesti siastfel nu pot sa fie declinate clecat Ostrandu-siterminatiunea pentru toate casurile.

Deoare-ce acusativul pentru ambelegenuri are atiltla plural, cat si la singular aceea-si terminatiune canominativul, in deosebi la numele de persoane sinumai la aceste acusativul e precisat cu preposi-tiunea pe 1) «Am vlizut Dunlirea», dar «Am viizutpe Ioan, (nu «Am vAzut ham)).

Numele de fiinte vietuitoare, cani, cai, vita sialtele, se declinii ca cele de persoane.

Numele de familie, cele de papoare, precum sinume de colectivitgti pot O. fie intrebuin-

tate atilt la singular, cat si la plural : Basarabi,Buzesti, HAleni, Musatini, Greci, Indii.

La asemenea nume se obicinueste si femininnl :Basarabeancil, Musatinit, Buzeascii.

I) Aceastg, preciso,re lipse§te in scrierile vechi.

culina

si

www.dacoromanica.ro

19

II. Pronumele.

Prom-nue le individualiseaza, tine dar loc de namei astfel e in ceea-ce priveste declinatiunea de o

potriva cu numele.Pronumele «eup §i «tab se intrebuinteaza atilt

pentru masculin, cat si pentru femenin, dar numaila nominativ Si numai in singular, sent deci in-declinabile.

Pronume le «cep, (we-va», «ori-i-ce» se intrebu-inteaza Si ele atat pentru masculin, cat si pentrufeminin Si n'au forma deosebita pentru plural, stintinse declinabile.

Toate aceste pronume au un genitiv precisat prinparticula a: a ce, a ceva, a orili-ce.

«Ce», «ce-va» §i «ori-§i-ce) e tot ceea-ce esteori se petrece fie'n aievea, fie'n gandul nostril,(loci neutru. Cand zicem «Ce se vede ?» pronu-mele «ee» e la nominativ ; nand zicem «ce vad?»pronumele «ce» e la acusativ ; cand zicem «de cela, tem», pronumele «a» e'n casul prepositional,lay cand zicem «oamenii ce vin», pronumele ace»e la plural.

«Cine» (ce -ne), «cine-vap §i dease-menea se'ntrebuinteazii atat pentru masculin, catsi pentru feminin si n'au forma cleosebita pentruplural, dar se declina ca numele de femei, adecaau o terminatiune peQtru nominativ, acusativ siprepositional, alta pentra genitiv si dativ, iar lavocativ nu se intrebuinteaza.

www.dacoromanica.ro

20

Precisarea prin particula a a genitivului e regulggeneraM pentru toate pronumele, deci pentruacesta, precum regul generalg e precisarea prinpe a acusativulni pentru numele de persoane.

Pe cand «ce» individualiseazk «ne» prersonificil(«Irt§i-ne») ; «cine» dar, «cine-va» « or ili-cine»c numai fiintti inzestratrt cu personalitate, astfolacusativul are sr), fie precisat prin «pe».

N. cine, tine -va,G. a cui, a cui-va, a ori-§i-cuiD. cui, cui-va, ori-§i-cuiA. po tine, pe cine-va, pe oi-§i-cinoPr. de cine, de cine-va, de oriii-cine

Cine-va» poate fie. bArbat, «el», in pluraloei», ori femee, «ea», in plural «ele» : nu nuntaifetnininul «ea», ei. masculinul «el» se cleclinil;;;i in plural ca «eine», deci ca numele de fentei.

Acest fel de a declina e regula generath, pentrupronurne.

Sunt inse §i pronume, care la masculin se declinti,en numele de bArbati, acleci cu o terminatiune insingular (meu) );;i alta la plural (mei).

Privite deci din punctul de vedere al declirOiriipronumele stint de cinci feluri : indedinabite, de-clinabile, dar invar labile, declinabile numai intr'u-nele easuri, declinabile ca numele de femeideclinabile clupa gen.

Privite din punctul de vedere al intelesului, elesuns de §apte feluri: personale, posesive, reflexive,relative, interogative, demonstrative §i neltotarite.

5i

sit

§i

ci

ei

www.dacoromanica.ro

21

1. Pronumele personale.

In romanete persoana -va WA, zica «ins», un sub-stantiv intrebuintat in intelesul acesta numai lamasculin si nuumi in plural : «trei MO» , adecatrei persoane, day nu si «11,91 ins», nici doue «doueinse ». El are inse forma deosebitA §i pentru fe-minin cfind e'ntrebuintat spre a arrita persoana atreia «dinsul» §i «dinsa», la plural gdinssii» $if, di n sele» 1).

Combinat ea pronumele reflexly substantivalacesta ne dri pronurnele, care nu se declinri dupricasuri : cinsu-fl i» u «insa-mi», 471.92G-t7 X91 «in-

sa-ti » , «insu-0» *i «in sa-ci», «in0-ne» §i «inse-lie»«insi-ve» si «I nse-ve», «i «insele».

«Mb oti», viD cne», <ea» «le», care pre-ciseazg persoanele, alcnuesc cu particula «ne»pentru singular pronumele «mi-ne», «ti-ne» gi«si-ne», care se declinA. ca «ci-ne», dar avand undativ deosebit de genitiv.

N. mine, tine, sine,G. a meu, a teu, a seu.D. mie, tie, sie,A. pe mine, pe tine, pe sine,Pr. de D de , de I

Mai avem pentru singular pronumele personale«pip>, oho 41 eel» (masculin) on oea» (feminin).

1) Nu e Intrebuintat genitiv on In dativ edinsianio,§i edinseloro.

9i

,dinfd/orp

gi

www.dacoromanica.ro

22

Prime le doue dintre aceste nu se declina suntintrebuintate numai la nominativ Si vocativ : «Tu,vii», «tic, nenorocitule !»

N. El, ea,G. a lui, a ei,D. lui, ei,A. pe el, pe ea,Pr. de » do »

Deosebirea intre «el» §i «sine, este, a, «sine»e reflexiv, ear «el» nu e: ba'rbierul rade Barbasa (proprie), on «barba lui» altuia).

Pentrn plural avem pronumele «noi», «voi» si«eiv, (masculin) on «ele» (femenin), dintre careprimele done se declinti ca «melt» Si «lima» adecri:wand dativ deosebit de genitiv.

N. noi, voi, ei si ele,G. a nostril, a vostru, a lor,D. noue, voue, lor,A. pe noi, pe voi, pe ei si ele,V. noi, voi, ei si ele,Pr. de noi, de voi, de ei si ele.

Aceste pronume se intrebuinteaz5. si combinate.

SINGULAR.

Pr. 1. eu Insu-mi §i mine insu-mi, (Insa-mi)2, to insu -ti 0 tine Insu-ti, (Insaii)

» 3. el » sine Insu-si (Insa.-si).

gi

in.,'

www.dacoromanica.ro

23

PLURAL.

Pr. 1. not (lnse-ne)s 2. voi (Inse-ve)

3. ei (inse -le).

In declinarea acestor combinatiuni «ins» e va-riat dup5. gen i dupii num6r, dar nu e §i dupricasuri : eu mie insuani, not

noueAceste combinatiuni inse in genetiv Gi in dativ

rar sunt intrebuintate. In propositienea gmle in-sa-mi mi-am facut rem, «bisa-mi* nu se raportilla onie», ci la «etc», care se subintelege. infrasa» E bun ca «mine», iubesc ca «pe mine»,

primal vmine* e'n nominativ, ear al doilea'nacusativ, dar in propositiunea : «ti doresc bi-nele ca mie «insu-mi* e inteles cafiind la nominativ.

In ceea-ce priveste pronumele personale se fac mai ales:doue feluri de greseli: nu se tine seamii de deosebireadintre (setts si 4/uis, (sale, §i (tor, nu se concora,4inss, Incat se zice yea insulis In loc de ainsa-6is on4ele inszt-61, in loc de 4tele inse-le, on se intrebuinteazala feminin 4inscis in loc de 4insas.

2. Pronumele posesive.

Pronume posesive sunt genitivele pronumelorpersonale, care sant intrebuintate totdeauna caatribute determinative i au stiy fie precisate cuparticala a ciind nu stau bnediat dupit substan-

insi-ne.

§i

insa-ini,

www.dacoromanica.ro

24

tivul, la care se raporta : «casa mea », «aceastacasa e mea», ocasa cea mare e a mecp).

Pentru persoana a treia indeosebi avem la sin-gular «Ni» «eip, precum «sett, §i «sa»,iar la plural «lor», precum si «sei» Si «sale».

Pronumele posesiv se concorda, ca regula ge-nenerala, dupa gen si numer cu substantivul, lacare se raporta.

oLor» se'ntrebuinteaza atat pentru masculin, catsi pentru feminin Si ramane pentru ambii numeri

pentru toate casurile neschimbat, deci e de-clinabil, dar invariabil : capul lor, casei /or, mun-tii /or, patimilor /or.

«Lui» §i eel» deasemenea roman in ambii nu-meri si in toate casurile neschimbate : vaca lui,casa ei vacile /ui, caselor ei.

Celelalte pronume posesive au toate o formapentru masculin, care se termina in u (meu, feu,son, nostru, vostru), alta pentru feminin, carese termina fie in a (mea, ta, sa), fie in ci (noastra.voaarrt). La masculin ele se declina ca numelede barbati, cu o terminatiune In singular si altala plural, iar la feminin ca numele de famei, cuo terminatiune la nominativ, acusativ si preposi-tional, iar alta In celelalte casuri.

Pentru masculin a doua terminatiune e totdeaunain i (mei, tei, nostri, vostri), iar pentru femeninfie in e la cele terminate in a (noastre, voastre),fie in be la cele terminate in a (mele, tale, sale).

tp

1i 1i

si

www.dacoromanica.ro

N.G.D.A.Pr.

N. calul meuG. a caluluiD. caluluiA. calulPr. de calul

calla tailor

tailorcaii

de caii

nostri

25

SINGULAR.

casa meaa casei mele

casei melecasa mea

de casa mea

PLURAL.

casele melea caselor

caselorcasele

de casele

viata noastrlia vietii noastre

vietii noastreviata noastra

de viata noastrit.

vietile noastrea vietilor

vietilorvietile

de vietile

3. Pronumele reflexive.

Pronumele «mi», «ti», «si», «ite», «fli», «vi»,ole», «li», care combinate en «ins» preciseazapersoana, sunt tocmai in virtu' ea acestei preci-sari reflexive si se intrelminteazN, atat ca genitive,cat ca si dative, iar aceasta precisare prin pro-nume e una din particularitatile caracteristice alelimbii romanesti.

land zicem «Mi-am dat silinta», «mi,» e dativ,cand zicem «Mi-am vendut calul mot», genitival(mi si men) e repetat si de aceea ni-e par'caintelesul ar fi a Mi-arn vendut mie insu-mi pro-priul men cal».

Mai avem pentru persoana a treia, pronumelela singular si ii la plural. «/-am vendut», va sazica. «/21i» i-am vendut, day si alui era ceeace s'avendut. Tot asa si «Li-am vendut».

.n

.

a

i

www.dacoromanica.ro

26

Pentru acusativ avem pronumele «me», «te»,«se» 1 o la singular, si one», «ye», «se», ile la plural : me vAd, to vecli, se vede, /'am va-<lnt, o vad, ne vedem, ye vedeti, i-am Vadut,le vad.

Toate aceste pronume se leagA de vorba, lacare se raporta, dacti sunt asedate du0. ea, iardata vorba aceasta se terminA in u scurt on mut,acesta iese ]a iveala e rostit plin : aduc-u-mia minte, «vorbit-u-ti-am», fAcutu-ti-le-am».

Asedate fiind inainte de vorba, la care se ra-porta, ele se leaga numai de verbal ajutUor «am>,mi-am dat, ti-ai dat», l'ai vAdut, «ni-amadus», «mi-am dat», l'ai vklut, «ni-amadus», tras», dar «le trageti».

Indeosebi pronumele «me», «se», «ye» perd pee inainte de verbal ajutator «am», dar si numaiinainte de el : «s'a dus», ar «se adunii», «v'amvac,lut», dar «ye aduc», «/i-am wins», vi-am spas»,«li-am facut» Si «/e-am fiicut».

Stand singure, pronumele «mi», «ti», «si), «10si «ii iau de ajutor un 1, ca `poata fi rostite,iar pronumele «ni» si «vi» sunt rostite ca acusa-tivele : «ne» §i «v6» : imi dau, iti dai,dau, it clan, ne dau, ye dau, le dau.

Tot astfel : inse-le.Pronumele reflexive sunt deci intrebnintate in

romaneste pentru precisarea dativului, a acusa-tivului Si, mai rar, in loc de genitiv.

Pronumele personal poate adea, sa fie Intro-

§i

sa

iv/ (IA, ii

insigne,

1i si

insi-laf,

www.dacoromanica.ro

27

buintat de sine stAtAtor la nominativ, la genitivsi cu prepozitiune : om «ca mine, (nominativ),casa ?ilea (genitiv), se teme de tine (prepositio-nal). La dativ inse si la acusativ el e intrebuintatnumai cu eel reflexiv : nu «dau tie», ci : «iti dautie», nu «ved pe tine», ci «te vi d pe tine».In expresiunea «El se vede pe sine insu-fi» per-soana a treia e precisatil chiar de patru

In declinarea numelor dativul si acusativul dea-asemenea se preciseaz'a prin pronume reflexive.Se poate zice «Dau lui /oun» ori «Vik/ pe Ioan»,dar e mai liimurit «Ii dau lui Ioan, ori «Il vi.dpe loan».

Aceast5, repetare a dativului ori a acusativuluie'n romaneste regurg. generali. Pritem, ce-i drept,sa zicern «Dan veeinului calttl», dar e mai lii-murit «/-/ dau vecinului calul».

4. Pronumele relative.

Pronume relative suet «ce», «care» §i «clue»,compositele for «ce-va», «care-va §i «cine-va»,precum si opusele for «nintie» §i uniMeni».

e din punctul de vedere al declina-tiunii de o potrivA cu «ce», adecii declinabil, darinvariabil si are genitiv precisat prin particula a :«NiMiC nu e vecinic», «Inceputul a nimic nile lginurit». «Nu ve'd nimic» si «Nu in tern denimic».

El se 'ntrebuinteaza numai in singular.

ori.

www.dacoromanica.ro

28

Tot nmnai in singular se 'ntrebuinteaza si «ni-meni», dar se declina ca nnmele de femei si,fiind personal, are acusativul precisat prin pre-positinnea gpe>,.

N. nimeniG. a nimenuiD. nimenuiA. pe nimeniPr. de nimeni.

aNieni» e intrebuintat si ca substantiv inde-clinabil (nimenea si nimeni pentru toate casnrile).

oNimic» deasemenea e intrebuintat ca substantiv(nimic, nimicuri), dar regulat declinabil.

Tot ea «ninzeni» se declina si «eine», care dea-semenea e personal si nu are plural.

N. tine cine-vaG. a cui a cui-vaD. cui cui-vaA. pe cine pe cine-vaPr. de cine de cine-va.

Tot asa se declina si «care», d -si are si pluralsi in genitiv si dativ in singular o forma deose-bita pentru femenin.

Odinioara «care», avea la plural adeso-ori ter -minatiunea in i (earl): azi atat in graiul viirt, catsi la scrietorii de frunte e e pastrat ca in «mime»si pentru. plural.

De oarece «care» ai «care-va, pot sa, se ra-porte si In persoane, acusativul li-e cite-odataprecisat prin prepositinnea «pe» :

www.dacoromanica.ro

SINGULAR. PLURAL.

A. care, care-va, care, care-va0. a cArui-carei, carui -va, carei-va, a caror, caror-vaD. carui, carpi, carni-va, carei-va, caror, caror-vaA. care §i pe care, care-va §i pe care-va, (ca la sing.)Pr. de care, de care-va

Mind asezat dup'a substantivul, la care se ra-porta, pronumele a care (nu §i care-va) is la ge-netiv i la dativ particula a: «omul, ca'ruia»,,ferueit, crtreia», «oamenii, crtrora». Plurarul doleocare» se scrie tot «care».

AceastA adAtigare a particulei a, cand [worm-mole o asezat duprt substantiv, e si ea o particu-imitate caracteristicri a limbii romanesti : emu'acestia, ornului acestuia, cleci yi «nimica» «ni-menia» on nimenuia».

< Care» poate, sri fie inlocuit cu «ce», nu insSi la norninativ. In loc de «Omit', care-i face da-toria» nu avem sa zicem «Oinul ce-si face dato-ria». Putem inse s i zicein «Am vazut caii ce-aicrunparat» in loc de «Am vilzut caii, pc care i-aiclunOrat».

«Care-va» nu poitte, s5, fie inlocuit cu (we-va»,care se intrebuinteazit ca «ce,, adecn are ge-nitiv precizat prin particula a si sat in loc desubject, de complement drept si de complementnedrept : «S'a intamplat ce-va», «Aud ce-vcp),«Fag de ce-ra».

211

P P

www.dacoromanica.ro

30

5. Pronumele interogativ.

Pronumele interogative sunt pronumele rela-tive «ce», «care, §i «cine» intrebuintate sere a for-mula intrebari. Ele se deosebesc dar de cele re-lative numai in ceeace priveste intrebuintarea :«ce» vrei ?» «de eine to temi ?» cdruia iispui ? tine striga ?

Pronumele demonstrative.

Pro nume demonstrative sunt «acest» si «aceasta»pentru cele mai apropiate, precum si «acel» §iacea» pentru cele mai departate.Ele se declina atat la singular, cat si la plural

nu numai pentru feminin, ci si pentru masculinca numele de femei. Pe cand Ins oacest» are laplural terminatiunea in i, oace0i», «acel»» perdola plural pe «1», oacei», iar nu «aceli».

Tot astfel «aceasta» are pluralul regalia in ge»,«aceste», pe cand «acea» are, ca alte pronumeterminate in a, plural in «le», «acele».

SINGULAR.

N. acest, aceastA, acel, acea,G. a acestui, a acestei, a acelui, a acelei,D. acestui, acestei, acelui, acelei,A. (pe) acest, aceasta, acel, acea.Pr, de acest, aceasta, acel, acea.

6.

www.dacoromanica.ro

31

PLURAL.

N. ace§ti, aceste, acei, acele,G. a acestor, a acelor,D. acestor,A. (pe) ace§ti, aceste, (pe) ace<;ti, acele,Pr. de do

Amendoue aceste pronume iau particula a, dacasent asezate dupa substantive], in care se raporta :omul acesta, acela, femea aceasta, aceea (inloc de aceaa), oamenii acestia, aceia, oameniloron femeilor acestora, acelora.

Stand de sine, «acela», va sa ziert «mat», ear«aceea» e lent ca neutru va saziea «lucrul».

Atat «acela», cat §i «aceea» se intrebuinteazasi combinat cu pronumele si ca acela-0,acea-,,si, acelea-si, acelorali etc.

Ca «acest» se declina si «alt» (alta, altei, alti,alte, altei, altor).

Neputand sa fie asezat dupa substantiv, «alt»,is particula a numai stand de sine fie la genitiv, fiela dativ «aceluia, aceleia», altuia, alteia, altora.

gAcest» ;4i «acel» an si genitiv precizat prinparticula a, deli aceasta particula e a dela ince-putul pronumelui «a-cel*, ea-cest». «Duna parerea acestui oni».

Pronumele demonstrativ e melt intrebuintat,ceea -ce -1 priveste se fac greseli mai ales confun-clandu-se aceia (plural masculin), «acea» (fe-menin) si «aceea» (netitre),

§i §i

«insult»:

. .

si'n

www.dacoromanica.ro

:32

7. Pronumele nehotarite.

Prot-mine le nehotarite sunt combinatiuni de ad-verbii ori de numerale luate ca pronume. Celemai multe sunt combinate cu «ce», en «care» oncu. 4cine» :

«Ne» combinat en reflexivul «0» si cu relati-yid «ce» aleiituieste pronmnele «neli-ce9, adecg,«itite», care se 'ntrebuinteazil, numai la pluralsi e invariabil ca «ce» §i «ce-va», deci are genitivprecizat prin particula a si e intrebuintat la no-minativ, lit acnsativ si la prepositional : nOe oa-meni («nis,ciiror-vh din «niscai-van nu e romfineste),a itite oameni, pe 710e oameni, de nivteoarneni.

Deopotrivg. cu «714te» sunt «oare-ce», qori-ce»,qori-;4-ce» « fie -ce» Si «fie-vi-ce» sau «fiete».

Se declirat inse regulat combinatiunile cu. «care»:«oare-care», <ocire-i-eare», gori-care»,care», «fie.care» si «fie-0-care» sau «fie*-care».

aceste iau particula a intucmai ca «alt» nu-mai dup5, genitiv si dativ : «fie-c5,rui), «fie-eii-tuia» etc.

Tot regulat se decliMi combinatiunile cu «eine,» :«ori-cine», «fie-cineD. Ele ins(; nuMu in nici un cas particula «a» («ori-si-cui», darnu «orl-si-cuia»).

tau ins, ca «alt», particula «a» numeraleleluate drept pronume: («<un», ounui», «unuia»,o» (unk o5,) «u,neia), «dui», «duora», «multi»,

amultora», «toti», otutttrora», cCttora».

fi

www.dacoromanica.ro

33

Toate aceste pronume au §i genitiv precizatprin «a» : catot puternic»,!---c a toctte §tiutor», «stti-panitor a toate».

III. Articolele.

Articolele sunt in romanekite done: eel a,a zispropriu sau hotcirit §i eel irnpropriu sau nehotarit.

Articolul nehotarit e pronumele nehotarit «un»,co» (una, WO, se intrebuinteaza rar 91 numai insingular.

Cel hotarit, pentru masculin 1, iar pentru fe-minin a, e deopotriva cu pronumele personal «el»,«ea» §i se §i declina ca aceasta suprimand pe edela inceput.

Auaendoue ies mai lainurit la iveala fiind coin-binate cn pronumele «ce», care ramane in decli-natiune neschimbat.

«Un ce on «o ce» va sa zica «tt lucre oare-care», iar «ce-l» on «ce-a» va sa zica fie un om,fie un lucru bine ctiut, pe care-1 avem in vedere.

Articolul nehotarit se declina atat la masculin,cat §i la feminin ca numele de femei.

N. un co, o ceG. a unui * unei *

D. unui * uneiA. un s o

Pr. de un s o

Loan Siavici. Etimologia. 3

www.dacoromanica.ro

34

Articolul hotgrit, fiind mull intrebuintat, trece 'ndeclinare printeun intreg sir de neregularitAti.

SINGULAR. PLURAL.

N. ce-(e)1, co -(e)a, ce-(e)i, ce-(e)1-e,G. a ce-lui, ce-l-ei, a celorD. ce-lui, ce-1-ei, colorA. co-(e)1, ce-(e)a, ce-(e)i, ce-1-eV.Pr. de ce-(e)1, ce-(e)a, de ce-(e)i. ce-1- e,

E, inainte de toate, invederat, cii el» la geni-tivul si la pluralul feminin nu e articol, ci luat deajutor Ca la vocativul «Sandu-/-e» on «Iorgu-l-e»in loc «Sandue», «Iorgue».

Tot ate de invederat e, ca vocativ nu poateaiba articolul, cxci nu are vocativul la articol ra-tirme de oare-ce la vocativ e bine §tiut sianume avut in vedere si Mil de articol.

Nu mai putin invederat e, pluralul mascu-linului n'ar aye s'A fie ei, ci dela ed» «eli», dar1 a fost eliminat ca 'n «cai» in loc de «cali» onin «vitei» in be do «viten».

Invederat e, in sfirsit, ca atunci, child doi e seintalnesc, on unul e eliminat ca 'n «rea» in locde «ce-ea» si «cei» in loc de «ce-ei», on se is deajutor ri 1 ca 'n «ce-l-e» §i in «ce-l-ei= in loc de«cei», cum scriau unii dintre autorii din secolulXVII («femeii cei bune»).

Prin analogie deci iese u mut la iveaPii inaintede articolul masculin, e eliminat a inainte de col

sii,

ori-§i-ce

ea

www.dacoromanica.ro

35

feminin, on e suprimat 1 §i ca articol, ceea-ce se '11-tc:Ittip41 cand declinAm cele done articole combinate.

SINGULAR. PLURAL.

N. nu-n-1, un(a)-a, uni-i,G. a un-u-i, une-ei, a unorD. un-u-i, une -ei, unor,A. pe un-u-1, un(a) -a, pe uni-i,V. un-u-le, un-o, uuilor, unelor,Pr. de un-u-1, un(a)a, pe uni-i, une-1-e.

E neindoios, ca genitivul §i dativul singularulnin'are A. fie «Milli», ci ',Unittiti». Se zice azi

Unittui nasent fiiului», cum se zice cUitu le n'As-cut». Articolul a fost eliminat ca la plural, uncle

no.e itivul ar trebul s'a. fie «minor», ounelor».A fost deci articolul masculin eliminat mai in-

tAiu la plural, apoi la uncle genitive §i am ajunsin cele din urmrt, ca dupit vorbele terminate in uon in consonants el nu mai e rostit in graiul viiu,ci se zice «codru» in loc de «codrul», «niwitrolic»in loc de «nitticroiicl» §i «plopu» in loc de «plopul».la are cu toate aceste ss fie scris §i rostit in usulliterar, egci iese la iveaDi in dative .5i e rostit dupitmasculinele terminate in e ca dup'a ace».

De oare-ce «care» e inlocuit adeseori:prin «ce>,scrietorii mai vechi, char §i unii din secolul XIX'combinau articolul§i cu «care» : «care-le», «care-a».E invederat, ca e din «care-le» e luat de :ajutorfiindca vorba «care-1» jigne,te, auzul.

Azi articolul nu se mai combinA cu pronu-

une-lo

tine -I -c

§i

$i

www.dacoromanica.ro

36

nick) «care», dar dupa Coate maseulinele terminatein e articolul nu numai e rostit, ci mai is caajutor un e.

Mai avem apoi in romane§te §i o combinare aarticolului cut particula a.

In scrierile mai vechi, atat la cronicari, cat ;;:i

la traducittorii cartilor biserice§ti, genitivul era pre-cisat numai grin particula a : «o casa a vecinului»,«2212 cal a vecinului». Azi se mai adauga la par-ticula §i articolul substantivului, la care se raportilgenitivul : «2212 cal a-1 vecinului», «o casa (a)-avecinului».

Articolul propriu sau hotarit e deci intrebuintatin trei forme deosebite : de sine statator, combinatcu pronumele «ce» 5i combinat cu particula «ao.

Combinat cu «a» el se declina numai dupa geni numar «al men si a mea » , «ai mei» i ale mete».

1. Articularea pronumelor.

Articolul nehotarit nu se combina numai cu celhotarit, ci si cu un intreg §ir de pronume, carein declinare rrunan neschimbate.

Astfel sunt : «un ce», «unui ce», «un oare-care», «unui oare-care», «un nimeni», «unuinimeni».

Articolul hotitrit se combina §i el cu mai multi;pronume, care in declinatiunea regulata pot sit fievariate §i ele, dna, nu sunt invariabile ca «ce».

Pronumele demonstrativ «web, , «acea» nu e in

si

www.dacoromanica.ro

3'7

adevar deci t o combinatiune a articolului proprinatht en particula «a», cat si en pronumele «ce»,care in declinatiune ramane neschimbat : «a-ce-1»,«a-ce-a», ,a-ce-lui», «a-ce-l-ei «a-ce-ip, «a-ee-1-e».

Combinand inse articolul proprin en «alt» «alta»,se declina atat articolul, cat si pronumele si annmela masculin ca numele de barbati, iar la fismininca eel de femei.

SINGULAR. PLURAL.

N. alt-u-1, alt(a)-a, altj-i, alts -l-eG. * v-i, alts -(e)i, altor,D. a ) )-i., ) altor,A. p p x-1, alt(a)-a, alti-i, alte-l-e.Pr, do v P-1, p a, de v v

Tot asa se declina «alt», «altci» combinat en((eel», ocea», dar se is de ajutor unocea-l-altd», 4cei-l-al II»,«cele-l-alte» etc.

In acela-si fel se cleclina «cest-l-alt» si «ceasta1 ala care inse se intrebuinteazil mai rat..

2. Articularea numelor.

Ori-si-care mime insrsmneaza o fiinta individualhotarita on un lucre anumit si bine stint, «eine-ra»on «ce-va» deosebit : numele e deci oare-enm in-sn-si prin sine articulat in mod hotarit si nu poatesti fie Intl ebuintat si cu articolul impropriu.

Vorba «Cesar» nu are inteles : ea poate

:«ce/-1-alt»,

sa in-

www.dacoromanica.ro

38

semneze un om, un cane, un cal, on -§i-ce alt ani-mal, o localitate, o corabie, o locomotive, dar tot-deauna numai o singura fiin a on un singur lucradeosebit de cele de acela-si fel.

Indata ce sub «cesar» intelegem «strtpanitor»,vorba «cesar» nu mai e nume.

Un «Cesar» nu va sa zica deci «anal dintreeel ce azc numele Cesar», ci unul «care are in-susirile unui anumit om, care se nume,,te «Cesarb.Zicem «nn Ion nu face a.a. ceva». « Unul este Toan».

Tot astfel «oare-care Ion» va.sri zica Amin/.caruia zic Ioan», jar «acest Joan» va siii zica,«acesta dintre aceia, carom li zice Joan».

Numele deci stint socotite ca fiind articulate siMT', de articol ; cele mai multe sent inse intnc-buintate mai ales cu articol.

a) Numele de bdrbati.

Odinioara numele de barbati se articular si indeosebi cele terminate inn on in e luau articolnlfeminin : Barbu-1, Neagu-1, Toma, Manea, Mircea,

Neagului, Tomei, Manei,Nici atunci inse nu toate numele de banbati se

articular'. : nu s'a zis nici oclata Ivanul, icanu/ni,Petra', Petrului, Arvintea, Arvintei.

Azi numai patine dintre numele de baxbati sianume mai ales cele terminate in a on in e maipastreaza articolul : regula generala e, ca ele sentluate sl fruit de articol ca fiind articulate si anti-

ii

Tlarbnlui, Mired .

www.dacoromanica.ro

39

colul iese la ivealri numai la genitiv si la clativ,dar nu dupa nurne, ci inaintea lui, ear vocativule totdeauna nearticulat.

NEARTICULAT.

N. oare-care Barbu, Tonna, Alexe,G. a r cArui > , > , »

D. * carui , y ,

A. pe > care )V. Barbule, Tomo, Alexe,Pr. de r care Barbu. Toma, Alexe,

ARTICULAT.

Barbu, Toma, Alexe, acestaa lui » acestuia

lui > > >

Pe

de r

Ia numele de Varbat articolul, dad. diva elurmeay.ri un pronume posesiv, it is iris aclruigat la-particula a, prin care e precisat genitivul.

N. Manea al nostruG. a luiD, luiA. pe >

N. ManeaPr. de Alanea, al nostru

In genitiv dar si in dativ articularea se facede trei-ori (lui, a, 1). De aceea pronumele posesivnu poate srt fie mutat la genitiv si la dativ inainte :

, *

, * ,

* *

*

P D )

n

,

.

.

www.dacoromanica.ro

40

«alui nostru Manea» on «al nostrului Manea»nu e cu putinta.

.A vend atribut qualificativ, numele de brtrbatis articolul caiugat fie la adjectiv, fie la pronu-Theie «ce»

N. Mircea ce-1 bAtran, Pertru sehiopulG. a lui s P a luiD. lui s s , lui , *

A. pe s 0 s pe s

V.Pr. de * s A de s

La vocativ precisarea se face si pentru atribut :BetrAnule Mirceo, Petre Schiopule.

Daca urmeazA. deci dupN, nume cle lArbat, nnnumai adjectival pronumele, ci §i articolul sedeclina ca numele de bM.bati. Dacil inse articolule trecut prin inversiune, inainte, articolul trece siel si se declinil regulat. Ratranul Mircea.

N. a batranului MirceaG. b6tranuluiD.A. pe bltranulV. bltranulePr. do batranul

Tocmai cle aceea substantivul cu prepositiune,neputend sa iee articolul, nu poate sN, fie mutatprin inversiune inaintea numelui.

Articolul poate dar sa aiba pe Tanga numele debArbati cinci deosebite positiuni : dup'A," numeleterminate in a on in e ca articol feminin, inainte

s

*

§i

, .

www.dacoromanica.ro

41

de nume fie singur, fie ada'ugat la atribut, adau-gat la particula a on aclaugat la pronumele ce.

Ramaneml in declinatiune neschimbat, numelede barbat poate sit alba on -si-ce terminatiune.

b) Numele de femei.

Nume le de femei se deosebesc de cele de liar-bati prin aceea, ca, articolul li se adauga pentrutoate casurile ca la pronumele «ce» on «alta»ca dupa ele atat articolul, cat si pronumele an indeclinatiune dom. terminatiuni.

Toma eel harnic, Marta coo. harnicil,G. a lui > 0 0 a Martei celei harnice,D. lui u 0

A. pe r » Marta cea harnicaV. -Pr. de

Vocativul, fiind nearticulat, se formeazit prininversiune : harnirule Toma, karmic° Marta.

Numai numele terminate in a' on in le Knitromanesti, si atat unele, cat si altele perd vocalafinala inainte de articol : Saila Sanda, Ma-rie Maria (nu Sandaa Mariea).

Numele terminate in eau adoua terminatiunein i, Marie, acestei Marii, §i 'n gi aiul viiu alpoporului perd in genitivul si la dativul articulatpe e din articol: Mariii in loc de «Marii-ei».Dupa usul literal. se perde i din nume :(in loc de Maria).

7

Mari-ei

N.

a

n .

www.dacoromanica.ro

42

Numele terminate in a, o, i, 26 on in consonants,nefiind romanesti, nu pot sa iee articolul, nn suntdeci intrebuintate si 'n genitiv si clativ, ci numaiin celelalte casuri.

Mai ales pentru aceste s'a Ostrat declinatiuneaArchaic. cu prepositiunea «la» pentrn dativ. « Cleoa venit» «Dau la Cleo» §i «viid pe Cleo».

Numele Floare, spre a fi deosebit cle numeleFlorea §i de neologismul Flora, are pentru toatecasurile aceea-si terminatiune si is articolul numaiin genitiv si

N. Floarea, Florea, FloraG. a Floarei, a lui Florea, a FloreiD. Floarei, lui Florea, Fiore/A. he Floare, lie Florea, FloraV, Floare, Fiore, Fiord,Pr. de Floare, de Floria, Flora.

c) Numele familie.

Numele de familie stint in genere deopotrivA rnnumele cle bArbati.

Multe din ele sunt chiar nume de bilrbati, mairat. de femei, luate ca nume de familie. Altelestint derivate din nume de ba'rbati on de femeica lonescu on Smi-tr'andeseu. Tar altele sunt sub-stantive on adjective luate drept nume, derivate.augmentative on diminutive ca Deagltici,

on Ursulet.De on -si-ce fel ar fi, numele de familie (' hint

dativ.

ChiritA.Pita ica

de

www.dacoromanica.ro

43

fie en insemnare individzzaln, fie cu inS677271arecolectiva.

Cu insemnare individuals el e de genul mas-culin *i InsrInneaza numai unul singur, indivi-dual hotarit *i bine *tint clintre membrii familiei.El are deci sa fie articulat si e luat, Ca numelede barbat, *i fara de articol ca fiind articulat.

Unele an pastrat articolul ca Barbul, Prunculon Onciul on ca cele terminate in a on in e ;altele au pastrat ca Balcescu on Brancoveanu numairostirea in plin alai a mut, iar altele, neavandforma, romaneasca nici nu pot A, fie articulat:ele se dechrul toate cu articolul la genitiv *i dativInainte, iar declinarea cu articolul ca la femeninee invechita. S'a zis odata Tomei si astfel si Bran-coveanului, dar azi se zice omiti Tomo., hti, Bran-coveanu, deci *i lei Barbel.

Intrebuintate cu articol impropriu, numele defamilie an inteles qualificativ : «U72 Barbul» nuva sa zica «un oare-care Barbul», unul, care senume*te Barbul, ci onnul ca Barbul, care are in-su*irile Barbul». «Un Basarab nu fuge dinf ata du*manilor».

Luate cu insemnare colectiva, numele de fa-mine ne reamintesc pe toti membrii familiei, potdeci sii fie intrebuintate *i in plural : BasarabBasurabi, Mu*atin u.;?atini , Golescu,

olesi.Mica pluralul nu se poate forma in mod re-

lni

www.dacoromanica.ro

44

gulat, el se derivA' : Neagul NegulWi,LupuLupeti, Oancea Oncesti.

ar fi format pluralul, el e tot de ge-uul si se articuleaz'A cand vorba etoti on de anumiti membri ai familiei si rdmHnenearticulat cand vorba e numai de unii nehotil-rati dintre membrii familiei, «Basarabi» va sa. zi&A"«niste membrii ai familiei Basarab. ear Basarabii»toti membrii ei, on unii anumiti si bine stiutidin tre dinsii. Tot astfel « Un Basarab» e oare-care, «iar Basarabul» e fie unul bine stint, fie

Luat deci cu ins'emnare colectiva, numele defamilie are un fel de sferti, din care fac partetoti membrii familiei, si nu numai la plural, ci sila singular articolul hoarit e deopotriv4. cu «toll:»Basarabul» va sa zica, «ori-si-care. Basarab,

deci «toti Basarabii».Insotit deci de pronume hotWt ori dnpA, pro-

mime, care arat5, intreaga sferri, numele numaiarticulat poate sa stea : Basarabul acesta, Basa-rabul nostril, amendoi Basarabii, tristrei Basa-rabii, toti Basarabii.

Exceptiune face «ambit», care e articulat : ambiiDasarabi. Se articuleazA inse de done-ori, clad,se face inversiunea «Basarabii ambit».

Numele terminate in vocalA, cele ce au ptistratarticolul, precum si multe din cele terminate inconsonantri numai in derivatele lot. pot lila anti-

(1(1

Ori-si-cumm

ari

www.dacoromanica.ro

45

colul : Mane, Milnescul, Mi£ne,tii, Rosoti, Hose-tescul, Rosete§tii, Neagul, Negnlescul,

In acela-i fel se derivg, femininul numelui pentrufeineile ce fac parte din familie. Mrtneasca, Ro-seteasca, Neguleasca, Muatina, Basarabeanca.

In declinare femininul are §i el tot numai doneterminatiuni Si anume terminatiunea genitivuluie OstratA §i pentru toate casurile pluralului : Mu-

acestei Muffitine, aceste Illtcsatine, Ba-sarabeancA, acestei Basarabence, aceste Basa-rabence.

Nmne, mai ales striline, care nu pot A. iee ar-ticolul §i din care nu se poate_face derivarea potriviten firea limbii romane§ti, numai prin circumscrierepot sit fie luate cu ins6innare colectiv5. : putemsa zicem «Habsburgal» §i «Habsburgii», dar numai«inembrii fainiliei de Valois».

In declinare atilt masculinul, cat i femininulan la plural pentru toate casurilo aceali tenni-nati tine.

Nearticulat.SINGULAR.

Masentut. Fenunin.

N. un Alugatin o Mu§atina..G. a unui a unei Mwatine,D.A. pe un pe o .711u§atin6,V. Afu,atine Mu§atino,Pr. de un Mu§atin. de o Mu§atina,

satinit,

,. , ) II

*

Negulestii.

www.dacoromanica.ro

PLultAL.

N. multi Mu§atini, multe Alu,atine,C. a multor > a multor >

D. multor > multorA. pe multi » pe multeA. Mu§atinilor Mu,atinelorPr. de multi Mu§atini, do multe Mu§atine,

In declinarea artieulata clan numelP rilmanelentru feminine la plural neschimbat numai ar-ticolul e declinat.

N. .Mitatini-i, .1111;atine-leG. a 0 ler, a 0 lerD. » ler, » forA. pc » i, pe » leV. » ler, > lerPr. (le A i. de » le.

(.1) Monde de animale i cele de lucruri.

Yumele de animale cele de lucruri stint unclenumai la singular, altele numai la plural i autoate insilninare inclividuala. Numai patine dintrenumele de riuri, de munti on de localitgti pot safie intrebuintate tend la plural, tend la singularca Critul Bucegiul Bucegii,Sacel Sacele.

Monde de animale indeosebi sunt un fel depersonificriri, deci intru toate deopotrivii cu nu-mele de persoane, de germl masculin, data ani-malul e de sex maseulin, de genul feminin, data

40

lb

t,ii

.14

tsi

Criprile,

www.dacoromanica.ro

47

aninialtil e de sex feminin, cele masculine arti-culate ca numele de bArbati numai la genitiv sila clativ si toate precisate la acusativ cu prepo-sitiunea (pep.

De o potriva, cu numele de animale suntinirile date unor lucruri cum sunt vapoarele, lo-comotivele si altele. La aceste inse genul atirnamai ales de terminatiune. Cele-lalte nume sunt de-opotriva cu numele de farailie luate cu ins6ranarecolectivit, dar nu au acusativul precisat prin pre-positiunea «pe», nici articolul pus la genitiv si ladativ inainte.

Genul for atirnit dela terminatiune. Cele termi_nate in a on in consonantct sunt masculine, celeterminate in a sunt feminine, ear cele terminatein e on in i sunt intrebuintate numai la pluralsi anume i masculin, ear e feminin.

E cestiune de sintacs'a, nand are si child nu arenumele sa fie articulat. Vorba e, ca articolul ares'A fie potrivit cu genul si cu numirul. Expre-siuni ca «Bucuretiztl» «Bilcurelqiului» in loc deBucure§tii» oBucurestilor» sunt barbarisme in-

tocmai ca «pe Bucuresti i-am va.(lut» on «inapropierea l2ti St. Iago».

Numele strrtine, care nu pot s'ji fie potrivite cufirea limbii romanesti ca Par i s ul » , « Viena», nupot s'a iee articolul, nici s'a' fie declinate. Mai alesnumele terminate in e §i i sunt indeclinabile.Putem zice «Magurele Milgurelele», dar nu si

§i na-

www.dacoromanica.ro

48

Adrianopole Adrianopolele on «RiminiRirninii# Scutarii ca «Ia§i

Cu atilt mai virtos stint indeclinabile numeleterminate in o ca «Congo». Aceste numai grintranseriere pot s5, fie intrebuintate: Orapitti Ri-mini, riului Congo.

Tot astfcl nu putem sit zicem «un BueuretiD,ci sutem nevoiti a nice «MI oras Bucure§ti»,nici «intregul Bucure;ti», ci «intregul oral Bu-ctirc*i».

IV. Substantivele.

Substantivele stint vorbe, care ne reamintescganduri, earit nu fiinte on lucruri. Pe crind nu-mei are insOnnare, substantivul are inteles,ceca -ce intelegem cfind rostim vorba, o auijim ono citim e substanta ei, adecA ceea-ce sta sub ea,o gandire mai malt on mai putin Iii ntirita. Numailuand vorbele in inteles de totlarg putem sii, zicem,

numele, care nu are inteles, e substantiv pro -priu, on cii substantivul, care nu insknneazanimic, e nume oomun.

Cole mai apropiate de nume sunt substantivelezise materiale, care pot si, fie luate drept un

fel de numiri ale fiintelor anorganice.Aurul e, de exemplu, un fel de a fi, deci o fiinta singura

In felul ei, dar o fiinta anorganica In doosebire de plantede animals, care sunt flints organics. Tot aurul, care

on -§i -unde §i 'n formit oxistii, a existat on vaexista, e aur §i tot aur e §i cea mai mica parte din aur.

./afii,.

§i

cZt.

a§a

on -si-ce

www.dacoromanica.ro

49

Inelul, cercelul, bratara on moneda de aur o ?item, daraurul in sine e fiinta, acea-si totdeauna, substanfa ma-tcrialci a unui intreg sir do lucruri.Ceea ce vorba caurb ne reaminte§te nu o Inse aceasta

substanta materiald, ci gandirea ce ni-am format despre( a. Aceasta, gandire poate sa fie mai mult on mai rutinhimurita: una va sa zica .aura pentru aurar, alta pentruchimist, ear alta pentru cel ce abia pe ici-pe colo a vequtin treacat sate o bucatica do aur. Nici un inteles nuare fuse vorba aceasta pentru col ce n'a ve(Jut nici odata,aur n'a aflat nici dela altii, care sunt insusirile aurului.Cu cat mai multe stirn, cu atat mai bogat si mai bine la-inurit e Intelesul ce se leaga de vorba. Lamurit inse onnu, of e, ca taurubo, totdeauna unul singurastfel vorba aur) nu poate sa aiba plural, ci e 'ntrebuin-tata, ca numele de persoane, numai In singular.

Tot ca aura sunt, Per), targint., .apci), gaiero,intr'un cuvent toate substantivele ce ne reamintesc gan-diri formate despre substante materiale.

DeopotrivA cu aceste sunt substantivele ce nereamintesc gandiri, pe care ni le-am format despresubstantele materiale organice, cum sunt singe,lapte, fiere, came, leni,n, faina oriaceste sunt Intrebuintate numai in singular canumele de persoane.

cu toate aceste mare deosebireg intre namesubstantivele materiale.Orili-care name poate insimneze un om, un

animal on an lucru de ori-§i-ce fel §i an intelesbefarit nu are. Cand 11 rostim, it aucJim ori IIcitim, ne reamintim idea, pe care ni-am format-o

loan Slavici.Etimolagia. 4

si

acela-si, si

lime.

s

E

www.dacoromanica.ro

50

despre persoana on fiinta on cicspre lu-crul ins6mnat prin numire.

«Fier» va inse un mineral anume unmetal, care la vedere e negru §i litchi, la pilYa'itare o anumitA virtoOme §i-o anumitri greutate,

, lovit cu ciocanul, un anumit signet §i pe care-1intrebuintrun in fel de fel de chipuri. Aceste in-susiri la un loc sunt intelesul substanti-vului «tier». Fie-care dintre ele e un semn, adecAo notci §i astfel toate impreunii alatuiesc un gand,criruia ii zicem noliune in deosebire de idea, pecare ni-o reaminte§te numele.

Cu total altfel sunt substantivele zise co-lective ca «ceata», «turinct, «stol», «padure» ori«tan», care ne reamintesc o adunriturri de fiinteon de lucruri de acela-§i fel Si astfel seamena cunumele de familie luate cu insi'mnare

Intocinai precum ori-si-care Basarab e parte din familia13asarabilor, ori-FA-care vita poate sit fie parte din o <ei-readeib, dar pectmd ori-si-care membru al familiei Basara-bilor e si el Basarab, nu ori-si-care parte din cireadA e ci-readit. De aceea pe cAnd numele numai luat la pluralinsemnea.z1 multi, substantivul colectiv ne reamintecAe lasingular multi- la un loc, ear la plural de mai multe-orimulti. Tunita), poate sä fie de oi, de Caine ori de porci,stint deci mai multe felttri de turme, ba pot sA fie multeturme de acela-ki fel. In deosebire dar de substantivele ma-teriale substantivele colective pot sä aiba plural fara-ca sáli se schimbe intelesul.

Na tot astfel substantivele asa zise comune-abstracte ca «greutate», «rautate», («lurere», «fru-mu seta» .

cumuli

sa zits §i

gandite

colectiva.

--

a

www.dacoromanica.ro

51

o Negru» nu C ce-va de sine satator, ci numaio insu§ire, comuna unui intreg sir de lucruri,deci o /iota gandita ca notiune de sine statatoare.Aceast'a notiune e deci COMUlla §i-i mai zicemabstracts ni-o gandim trecand cu vedereatoate cele-lalte insu§iri ale lucrurilor.

Continutul notiunii «negru, e insu§irea bine§tiuta, §i toate lucrurile, care au insu§irea aceasta,cum stint carbunele, smoala, pana de corb on cer-neala, aldituesc sfera notiunii acesteia. Deldeci «negruly, e unul singur §i totdeauna stela -§ica «fiend, on «sdngele», sunt mai multe feluride negru §i de aceea, luat la plural, substantivalcomun abstract va sa zits «de mai multe feluri»,ear nu «de mai multe ori» : «greutati, mai multefeluri de greutate, «rautati» mai multe feluride mutate, «dureri» mai multe feluri ded ure re.

1§i pilstreaza inse intelesul §i la plural substan-tivele comune a§a zise concrete.

«Patrulater» vapatru

zica o figura geometries, incare deosebim laturi §i patru unghiuri.Notiunea ce se leaea de vorba opatrulatero aredeci mai nrulte note, care sunt tot comune §i gan-dite impreuna tot trecand cu vederea alte instt§ivi.Abstracta §i coinuna e deci §i notiunea aceasta,clar ii zicem concreta fiind-di are in tontinutul eimai multe note.

Din sfera ei fac parte toate figurile, care aupatru laturi §i patru unghiuri, cum e «patratul».

§i

fiiind-c5

www.dacoromanica.ro

52

(Patralul» e insa un patrulater, care are egaleatilt unghiurile, cat §i laturile. Notiunea «patral»o deci mai concrete decat «patrulaler», dar totabstracts.

Tot astfel tend zicem «animal», ne gandim lann loc insu§irile comune tuturor animalelor.« Vertebrat» e mai concret, «mamifer» §i mai con-cret, and mai concret «rumegator», dar concret inade,varatul inteles al cuAlentului nu e nici «vaca»,ci numai o anumita vaca, pentru care §tim pe langainsu§irile comune tuturor vacilor §i pe cele in-

Notiunile aunt toate fara, deosebire abstracte,la concretiscim numai adaugand la notele comunedin continutul for §i note individuale. Ti ziceindeci substantivului, care reproduce notiune cu maimulte note in continutul ei, §i concret, ca sal deo-sebim de cele ce reproduc notiuni cu o singurilnotrt, si facem deosebirea-aceasta fiind-ca substan-tivele comune a§a zise concrete au, ca cele colective,la plural acelaii inteles ca la singular.

Privite deci din punctul de vedere al nuinOru-lui, substantivele stint de cinci feluri :

a) Cele colective §i cele comune concrete se'n-tre,buinteaza la plural cu inteles ca la sin-gular. Sunt inse intre ele §i uncle ca «ife», «foar-feci,,, «cle0e», «icre», «Florii», «Rasalii» «Pagi»on epalavre», care se'ntrebuinteaza numai laplural.

b) Cele materiale Si cele comune abstracte se-

dividuate.si

aocla-si

www.dacoromanica.ro

53

intrebninteaza la plural en inteles deosebit de eelce li se da la singular.

c) Intre substantivele materiale SI intre cele co-mune in genere sunt unele, care se'ntrebuinteazrinumai in singular ca «aur», «dos». on «vazei».

cli,) Mai ales intre substantivele comune concretesent unele, care-si formeaza pluralul in mai multefeluri cn deosebite intelesuri : roatei (mate, roti),roadd (coade, codi), cap (capi, capete, capuri).

e) Stint si substantive, care atat la singular, catsi la plural se'ntrebuinteaza. in intelesuri deose-bite. «Pcqti, e serbatoarea invierii, epasca, (laplural, paste), e o mancare, iar «pagi» e naforaimpartita de ziva invierii. «Spatci» e o partedin rasboiul de tesut, (Tar si un os, iar «spate»§i «spete» au done intelesuri deosebite. Tot ast-fel «dos» e «spate», iar «dosuri» sunt coastelenebatute de soare ale dealurilor.

Privite din punct de vedere al genului, sub-stantivele aunt si ele fie masculine, fie feminine,si genul nu atirna de inteles, ci de terminatiune

Un gen neutru nu exista in romaneste, dar fe-mininul a intrebuintat si en inteles neutru.

«Cele bone sa s'adune, si cele rele sa se spele,.« Ale tale dintru ale tale». «Toate sunt frumoase»«ilfulte sunt adevarate».

Multe din substantivele en inteles neutru dar,dell clupa terminatiunea for sunt masculine, stintluate la plural ca fiind feminine. Acestora le zi-

www.dacoromanica.ro

54

cem cambigene» sau eterogene», tideca de amen-doue genurile emu e «nume».

Toate substantivele se decline ca numele de fa-milie luate cu insemnare colectivA.

De oare-ce in declinarea nearticulata atat mas-culinele, cat Si femininele au la plural pentru toatecasurile acea-§i terminatiune, nu e in declinareaneartieulath. fintre masculine Si eterogene dealtdeosebirea, ca aceste au la plural terminatinneafemininrL. Numai in declinarea articula.te celeeterogene iau la plural articolul feminin pe tendcele masculine pastread pe cel masculin pus, cala singular, dupe substantiv.

i'n ceea ce privete substantivele avem darnumai done declinatiuni : cea masculine, cu o ter-minatiune la singular alta la plural, §i cea femi-fling, tot on doue terminatiuni, dar una pentrunominativ, acusativ, vocativ §i prepositional la sin-dular, iar alta pentru celelalte casuri. Eterogenelese clecling"ca masculinele.

Acusativul e precisat ca la numele de persoaneSi ca la pronume numai avand substantivele intelesmai mult on mai putin personal : «Viid pe fratele

dar «vad caii, casele, 7)11192tii>>.

I. Declinarea nearticulatLa) Masculinele.

Masculine sent substantivele terminate in u onin consonantd, unele din cele terminate in e §i

Milo, r %al,

§i

www.dacoromanica.ro

55

trei din cele terminate in 6, lard, pupa §i papa :toate an a' dorm terminatiune, adecg pluralul in 1.

Cele terminate in u, fie acesta plin on scurt,iau pe i in loc de u : codru-codri, zimbru-zivt-/./, leu-lei, bou-boi.

Cele terminate'n consonants sunt socotite cafiind terminate'n u inut, care azi nu se mai scrie,iau deci pe i in loc de u, adecg dupg consonantafinalg, on -5i -care ar fi ea : ban-bani, fag-fagi,plop-plopi, urs-urci, viitav-vatavi.

Tot astfel cele terminate in e on in a iau pein locul vocalei finale: cane -rani, vespe-vespi,tata -tati.

Oaspe», mai rar goaspete», e in plural «oas-peti», iarg nom» in loc de «07)1i» e «oanzeni».

Masculinele terminate'n iu i§i formeazg pluralulregulat numai dacg accentul cade pe i : cafegiu-rafegii, Dacg i nu e accentuat, ele perd in pluralU. carsteiu-dirstei,puiu-pui:

E deci o gre§ealg invederatg a scrie gi singu-lanai fare u scurt.

Substantivele terminate in 1 perd de regulg peacest 1 inainte de i ca'n «ei» in loc de «ell»cal-cai, said-sat/a. Nu numaicele terminate in 0/, ci §i unele din cele termi-nate in za, precum §i neologismele palreazgspe 1sobol-sobo/i, fudul-fudu/i, hamal-hamali,;;acal-faca/i,

d.lau-caltii,

i

copil-copii,

imbecil-imbeci/i.

www.dacoromanica.ro

56

b) Femininele.

Substantive le feminine se terming fie in a, fiee si au, ca regulg generalg, done terminatiuni, lacele terminate in a adoua in e, iar in cele termi-nate in e adoua in i : eas-ease, vulpe-vulpi.

Terminatiunea aclona se constatg, in genetivulsingular si e pg'stratg si pentru plural lacremg-acestei lacreMi, deci lacremile, laming-lumini,deci dar umbra, acestei timbre, deciumbrele, fats -fete, fetele, Hoare, flori-florile.

Deoare-xe substantivele terminate in e toate, fgrrtdeosebire de gen, an adoua terminatiune in i, nuse poate stabill o regulg, care anume dintre elesunt de genul masculin si care de cel feminin :un singe si o fire ca o oininge», un cane si opane, un carpe si o vulpe, un peste si oveste.

Femjninul tine inse in romaneste si roc de nentru;se poate deci stabil) regula, c5 substantivele ter-mincte in e si mai ales cele materiale si cele co-inune abstracte sunt de genul feminin, dacrt suntderivate, crici ele au fost derivate anume ea fe-minine si in multe dintre ele e nu e in ultimaanaliza decat a muiat : cantare, multime, bgngtate,stricaciune, scrisoare, bucurie, croitoare.

Sunt inse masculine adjectivele luate drept sub-stantive, precum si substantivele intrebuintate sifarg de e: U71 dulce, un verde, arbor-arbore,fagur-fagure, berbec-berbece, ciucur-ciucure.

luminile,

www.dacoromanica.ro

57

In deosebi terminatiunea in id adese-ori s'a pre-facut in ie §i'n cele din ifrma in e : fumuriu, fu-muria-fumurie calintoriu, calatoaria-ceilatoare.

Tot astfel jet se preface in je : grija grije, coaja-eoetle, schiA-schije.

In acela-si fel s'a muiat adeseori e din termina-tiunea adoua in i : limbs, acectei limbe acesteilimbi, nucn, nuce -nuci, lada, lade-/e-ufi mans,mane rani, tarn, tere-teri, sfoara-sfoare-sfori.

Mu se poate stabili o regula generals, care anumedintre aceste au a doua terminatiune in i ; aceleInge, care au i la genitivul singular, it au Si laplural : daca genitivul e «acestei pluralulnu poate sa fie <woalele».

S'a fricut incercarea de a stabill regula, ca sub-stantivele terminate in da, gd, 21a, ma, vet, tei aua doua terminatiune in i. Sunt inse o multime desubstantive cu vre-una din aceste terminatiuni,care au a doua terminatiune regulat in e. In deosebineologismele au a doua terminatiune in i numaifiind pe deplin asimilate. Camara. acestei cci-

marl, dar «camera, acestei camere», «cAsarmAacestei casdrmiD, dar «casarma acestei ca-

sarme».De oarece masculinele au §i ele a doua termi-

natiune tot i, e e pastrat la feminine cand vorbae sa, fie scos la iveala genul : comoara-comori,

dar «fecioarti-fecioare», vara-veri, dar «yarn,-vere» (veripare), ffintana-fantanb), stapana-siciptine».

fco/i»,

www.dacoromanica.ro

58

Terminatiunea in i on in e e cestiune nu numaide enfonie, ci si de precisiune, si mai ales in ye-derea precisiunii au substantivele unele o singuraterminatiune, rltele done si iar altele chiar treiterminatiuni.

a) )0 singura t4rminatiune.

Substantivele masculine, care se intrebuinteazg,numai in singular ca «scinge», au o singura ter-minatine fiind-cg in declinarea masculine e pristratapentru toate casurile singularului terminatirmeanominativului.

0 singura terminatiune an si substantivele in-trebuintate numai la plural, 616 in plural atatmasculinele, cat si femeninele reman neschimbate.

Femininele intrebuintate numai in singular cafiere on spuzci au pentru genitiv si dativ a dormterminatiune : «acestei fieri», «acestei spuze».

Sunt cu toate aceste intre feminine §i unele,care au ca numele «Floare» on ca pronumele «ce»o singurg terminatiune. Zicem «o fecioarg,-uneifecioare, cleci si multe fecioare» in deosebire deun fecior, multi «feriori », deci si co directoarg,unei direetoare, multe directoare» in deosebirede udirectori», deci zicern «comoarg, comori».Ar trebui deci sg, vicem (dela «invatator») cinvg-tatoarri, unei invciptoare, multe invcitaloare».

De oarece a dela nominativ s'a muiat in e, ra-mane e in toate casurile si pentru ambii numeri.Atunci dar, tend vorba e de scoaterea la iveala

www.dacoromanica.ro

59

a genului feminin, substantivele terminate in oarese declin' cu o singur`g terminatiune : «ninsoare-ninsori» dar «croitoare-aceste croitoarep in deo-sebire de acesti «croitori».

Nu sunt de o singurrt terminatiune feminineleterminate in ie

Daea, inainte de ie mai e o vocalA, substantivalpierde in a doua terminatiune pe e ca masculinelein in neaccentuat pe u : cheie-chei,oaie-oi, ghionoaie ghionoi.Acest i e ph'strat si la plural : chile, of -le

iar nu «scikihniete, on«ghionoaiele», &lei in e e pluralul etorogenelorterminate in ,soiu», mufuroaioe, gunoaie.

Cu total neregulatA e vorba «spate», care e inultima analis'a pluralul substantivului, «spatci». Sezice cu toate acestea si «spete», ba dspatele men»,precum si «spatele mete» in deosebire de «spetele»din ra'sboi.

Sunt multe femininele, a crtror a doua termi-natiune nu e Inc 'A definitiv stability : zicem si «boll»

«boale», sf «limbi» §i «limbe».

b) Doue terminaliuni.

ilegula general' pentru declinarea femininelore : doue terminatiuni si anume cea constata0. la sin-gular pentru genitiv si in toate casurile

De oare-ce muiarea in i a terminatinnii a doua seurmeaz'a multe dintre substantivele terminatein a sunt intrebuintate cu a doua terminatiune

(is).

e/aie-clIi,

chei-le,sAlabuile, ghionoi-le»,

pluralului.

rocs,

selehttie-salaitui.,

www.dacoromanica.ro

60

cand in e, cand in i ; vorba e numai ca aceastaa doua terminatiune sa fie pg.strata atat la singular,cat la plural.

Dace zicem «acestei strum» nu putem zicestrunile», iar dace zicem «acestei poieni», nn

putem zice «poienele».Tendenta predomnitoare in graiul viiu al popo-

rului e spre 1, prin care vorbele se scurteaa, Sisnnt rostite mai u§or, iar in usul literar e phstrat(1110 putinta e, care e mai precis. In casuri c1

indoitart, avem deci sa preferim terminatiunea in e.Substantivele terminate inja ca «vraja», «COnja»,

«grija», «sehija», «strujci» sunt rostite de obiceiuca fid cand ar fi terminate in «je», deci a donaterminatiune are sa, fie in i: «vraji, coil, grill,

struji».Cele terminate in sa on in za pastreaza, din

contra, pe efiindcA terminatiunea in si on in zi erostita cu anevoia §i supNra, anqul : mag-inese,cag-case, coasti-coase,leasi-lese, coapsrL-coap-se, curse-curse, barzr1,-berze, varzri-verze,spuzg-spuze.

Multe feminine terminate'n a pAstreaza pentrucloua terminatiune pe e pentru-ca nu cumvasa fieluate crept masculine.

Atat grille», cat §i «lilted» au a doua termina-tiune in 1: «doi» nuci §i «doue» nuci. Zicem deci

§i «alune», omeri» §i «mere», «peri» ZI«pere»,«cirefi»§i «eire§ea, ca «feti» §i «fele»,«mo§i» «7120a§e>> .

si

aluni»

§i

www.dacoromanica.ro

61

Vorbele terminate in lci au a doua terminatiunefie in e, fie in i : oa15.-oa/e, schela-sche/e, copilit-copile, scura-scu/e,dar smintealii-szninte/i,

ba boalg atilt boli, cat si boale,scoalA atilt Isco/i, cat si

Intr'unele dintre aceste 1 s'a muiat in u : vitel-vi-viteau11, purcel-purceauci, smicel-smiceaua.

Terminatiunea in ud de cele mai multe-ori sesuprirnA sl astfel ajungem sa avem substantive ros-tite eu terminatiunea in a : vitea, purcea, smicea,surcea, stea, sea, valcea. Tot astfel zi din «ziud».

Toate aceste au, ca pronumele «ea», pluralul in«le», ctici in a doua terminatiune iese iar la iveallil: vitele, purcele, smicele, surcele, sele, zile etc.

In acelasi fel so formeazil a doua, terminatiunepentru vorbele strAine terminate in a : canava-canavale, pap-paFale, aga- agale, saca-sa-cale, mu§ama-mu6arnale.

In vorbele primite de curand in limbg, l nu semoaie la nominativ : umbrelti., umbrele, tot asa«maninelci», «penduld, «scald», ovariola». Nuse suprim6 terminatiunea in «kiwi », acestei «pzue».Tot asa au a doua terminatiune neologisrnele in«zul.» : staturt-statue, perpetug,-perpetite, continua-continue.

nand pentru «statua» a doua terminatiune in«statui», oamenii usuratici in materie de limbs

an ajuns sa iee nominativul ca fiind terminat inie, «statuie», articulat «statuiea» ca «/ipie»

«lipiea» in Joe de «/ipia»,

coal, -co/i,el/Mull-odd/di,

ooale.

tell,

www.dacoromanica.ro

62

Feminine le propriu zise OistrettzA de tegula ina doua terminatiune pe e: nasi-nase, socri-soa-ere, cumnati-cumnate.

«Sorci» si «norci» an a doua terminatiune «SU-rori» Si «nurori».

Pentru vorbele rar intrebuintate on primite maide curand in limb e stabilith, a doua terminatiunepun analogie, dar cu tendenta conservatoare, decipreferind terminatiunea in e ca'n «camere», «ca-sarme», edepeo», «ancore», «gltitare», «vipere»,

dar «armaturio ca «scipaturi».

c) Trei terminaliuni.

Sunt substantive, care, ca «coadci (coqi si coach)on «roata» (roti Si roate) au in a doua termina-tiune e on tin inteles si i cu altul. Acestea an inaclevilr numai doue terminatiuni, eaci terminatiu-nea fie in e, fie in i e pastratA pentru plural.

Trei terminatiuni au inse substantivele colec-tive, materiale on comune abstracte, care nu pits-I reazri si la plural terminatiunea genitivului : marfd,acestei mcirfi, aceste mcirfuri, zaara, zcimi, za-nturi, treabil, trebi, treburi, arama.,a ramuri, lava, land, lanttri.

Acest plural nu e in adevtr decal a doua ter-inatiune a substantivelor derivate in cura» ca«scanduril-SCanduri», pAnurA-paitri, el-m.11110-cusuturi. Il an numai substantive dupa.' intelesneutre, care la plural sunt intrebuintate intr'uninteles deosebit de acela, in care sunt luate

Tern nzi,

la

www.dacoromanica.ro

63

singular ; «ma rfuri» va sa zie'a in ultima anulisii«ntctrfcirie», fel de fel de maths, «zsganuri,-=«zil-mArie», «m'zitrtsuri-= in'atttis'arie». Pot deci sub-stantive terminate in e sa aiVii la plural uri : came-eArnuri, lripturi, singe-sangiuri.

Terminatiunea in «ttri» e femininri. resultatriprin muierea lui e din ure ca'n «nturci-nture»,«popurel-papare». Ea n'are sri fie confunclatilcu pluralul substantivelor masculine terminate'nure: strugure-struguri, trirmure-trtrinuri.

Fiind indoioag terminatiunea a doua, inai alesla neologisme e preferatri cea in e: -alure ;armuril-armare.

c) Eterogenele.

De oarece'n limba romaneaseA femininul tineloc §i de neutru, eterogene sunt numai substan-t ivele, care, fiind terminate in it on in consonants,sunt luate la singular drept masculine, iar clupAinteles sunt neutre si astfel au a doua termina-tiune, ca femininele, fie in e, fie in uri (din ure).

Intre substantivele terminate in a nu e nici untileterogen, iar intre cele terminate in e sunt numaicateva eterogene.

Tipurile eterogenului sunt «nume», «scinge»,«gentet» §i «pontet», care dupa inteles sunt neu-tre, dam la singular sunt masculine.

«Name» p'astreaz6 Si la plural terminatiunea ine, iar «gentet» is la plural e in loc de i,

Si

lapte-laptili

alum

www.dacoromanica.ro

64

«Sange», fiMd substantiv material, nn mai arela plural acela-si inteles si is terminatiunca in uri.

['omit are in plural done terminatiuni cu cloueintelesuri cleosebite : pometi (masc. umerii obra-jilor) si «pomduri» (gradini de pomi).

Tot astfel «caw> «capi», «capete» si «ca-puri» , timpi-timpuri, campi-campuri, state-staturi, acopereminte-acoperementuri.

Na se poate stabill o regulA generaM, care anumedintre substantivele luate ca masculine la singularsunt eterogene, deci feminine la plural, ci trebuesit ne mArginim la regula, ca cele ce au pluralulin i sunt masculine. Exceptiune fac neologis-mele'n ca qprincipiu». i ' n ceeace privestedar eterogenele hothiritor e usul comun, si decli-narea n'o putem face decal stiind si terminatiu-nea a doua.

De oare-ce femininele au si ele la plural in toatecasurile acea-si terminatiune, eterogenele se declinAca masculinele cu o terminatiune la singular sialta la plural.

SINGULAR. PLURAL.

N. A cost cap aceste capete,G. a acestui » a acestorD. acestui acestorA. acest acesteV. capule, capetelorPr. de acest cap. de aceste capete.

sins

*

) ).

) »

www.dacoromanica.ro

65

2. Declinarea articulate,.

In declinarea articulatA se declines atat substan-tivul, cat 5i articolul.

E cestiune de sintacsA, cand are 5i cand nu areses fie articulat substantivul 5i.cand avem sA nefolosim de articolul propriu, cand de cel impropriu.

Regula genera% e aceea-5i ca pentru numele defamilie luate cu in semnare colectivA : ne folosimde articolul propriu cand vorba e de intreaga sferAa notiunii reproduse prin substantiv on de o partebine 5tiutA a ei, iar de articolul impropriu andvorba e de o parte nehotAritA a sferei on cand.notiunea e privity din punctul de vedere a con-tinutului ei.

«Bou-1 e animal» va se zia, «Tot boul», «ori-§i-care bou», deci 4 toti boii» au toate insu5irilecomune tuturor animalelor. Subiectul e articulatfiind-c6 vorba e de intreaga-sferA, iar predicatul re-mane nearticulat fiind-ca notiunea «animal» eprivity din punctul de vedere al continutului.

Intelesul remane acela-5i 5i dacl zicem cBoul eun animal» on «Boii sunt nifte animaleo, ciciatat articulat cu articolul impropriu, cat 5i near-ticulat substantivul e un fel de adjectiv, care ai atAmai multe insu5iri.

Articolul impropriu nu e deci in romane5te ne-cesar, ci numai fie admisibil, fie chiar indicat cacestiune de precisiune.

loan Slavici. Eti in °login. 5

www.dacoromanica.ro

66

In propositiunea «Boul e tin animal», «u72>), aadmisibil, ear in propositiunea «Au venit nicteoameni» «nifte» e indicat, cgci au venit oameni»e prea vag.

Dacg zicem «Au venit oameni -i», articulat cuarticolul propriu, se'ntelege, a anumiti oameni,oameni bine tiicti, toti oamenii, de care a fostvorba, au venit. De aceea e hoteiritor sau hotgritarticolul propriu, ear cel impropriu e neltotdrit.

In technica vorbirii dar articolul propriu e ne-cesar and vorba e fie de intreaga sferd, fie deo anumitd parte a ei, si e inadmisibil and vorbae numai de o parte nehotciritd a sferei. Thad-misibil e deci articolul hotgrit and partea dinsferg e indicat fie printr'un numeral, fie printr'unpronume, care stg inaintea substantivului : treioameni, cote cinci cai, ceiti-va boi, multi vulturi,acesti munti, care case, oare-care copii.

E inse necesar articolul and numeralul on pro-numele asezat inaintea substantivului aratrt in-treaga sferg : amendoi oamenii, tustrei craii,tori imperatii.

Necesar e articolul si dacg pronumele e mutatprin inversiune dupg substantiv : oamenii acestia,vecinii nostri. Singur «oare-care» poate sg steecu articolul impropriu si dupg substantiv nearti-culat : gun, om oare-care», «o femee oare-care».

Articolul hottirit nu poate in romaneste nici odatg sg, stea singur, ci e atirnat fie la substantiv,«Zimbru-/ fioros», fie la atributul mutat prin in-

www.dacoromanica.ro

07

versiune inainte «fioros-u-/ zimbru', fie la pro-numele «ce» «Zimbrul cel fioros», fie la parti-cola a, «Zimbrul cel fioros al codrilor».

In romaneste deci articularea poate sa fie siindoita, intreita, ba chiar si impatrita.

Atirnat la substantiv on la atribut articolul sedeclina regulat ca cu pronumele «ce», ear atirnatla particula a el se decling ca masculinele cu otenninatiune la singular si alta la plural.

SINGULAR.

N. Zimbru-1 ce-1 fioros a-1 codrilorG. a -lui * -lui *

D. a D D

A. * -1. a -1 D *

V. ZimbrulePr. pe Zimbru-1 c-el

PLURAL.

N. Zimbri-i ce-i fiorqi a-i codrilorG. a * -lor * -lor a a a

D. D -a * - a a a ,)

A. a -i a -i a a a

V. Zimbrilor a a a

Pr. de Zimbri-i ce-i » a

a) Declinarea masculinci.

In felul masculin, cu o terminatiune la singularsi cu alta la plural, se declina atat masculinele,cat si eterogenele cu deosebirea, ca aceste dinunna iau la plural articolul femenin.

) D a

> 70 1

s

s *

a )a

a

www.dacoromanica.ro

6',

Femenin, SINGULAR. PLURAL.

N. Principiu-1, Principii-leG. ' -lui * -Ica.

D. * -lui -]orA. . -1 -leV. s -le -lorPr. * -1 * -le

Dacti substantivul e terminat in consonantA,inainte de articol iese la ivea1 u mut, «pom»«pomul», ear dacA, substantivul e terminat in e,se ia dupA articol de ajutor un e ; «peOele», «ber-beceleD, «numele» (ca la plural, unde ia articolulfemenin):"

Dintre substantivele terminate'n «A» singur,«tatd» ia gi la singular articolul masculin «tatal*(gi tata) dar «popl popa», «papa papa»,«Plural papii), «popiio §i «tatii».

SINGULAR.

N. Ciocoiu-1 sloiu-1G. * -lui * -luiD. s -lui * -luiA. -1 * -1

V. s -le -lePr. * -1 * -1

PLURAL.

N. Ciocoi-i sloiuri-leG. -lor -lorD. -lor, ' -lor,A. s -i * -leV. -lor -lorPr. * -i s -le.

*

P

}

*

a

www.dacoromanica.ro

Gil

b) Declinarea ferninind.

In felul feminin, cu o tetTninatiune In noini-nativ, acusativ, vocativ si prepositional in singular,ear alta In genitiv si dativ in singular si in toatecasurile pluralului, se decling femininele de ori-si-ce fel afarti. de cele en o singurg terminatiuneon cu trei terminatiuni.

Dad substantivul se terming in 0, articolul seadangg dupg" acest e, «carne,-carne-a,, ear dad. else terming in a, acest a e eliminat «casa»cas(a)-a = casa.

E eliminat si e, dad, inainte de el e un i : ye-selie-veseli(e)a, claie-claia (nu veseliea, claiea).

Dacg substantivul e rostit cu terminatiunea in a,inainte de articol iese la iveaia «107): stea-steaua,sea-seaua, saca-sacaua.

Fie adoua terminatiune in e on in i, la genitivsi la dativ e din articol e eliminat : casei inloc de qease-ei», florii in loc de floriei»,legii in loc de «legiei».

SINGULAR.

N. floare-a cas(1)-a- clai(e)-a stea -u -aG. a flori-(e)i case-(e)i clli-(e)i stele-(e)-iD. s s s s s sA. floare-a casa clai'a stea-u-aV. floare casa dais steauaPr. de floare-a casa clai'a steaua.

www.dacoromanica.ro

70

PI.CRA L.

N. floril-le case-le chi-le stele leG. a * -lor . -lor * -lor -lorD. , -lor , -lor II -10r . -10r

A. * -le D -le * -le * -leV. * -lor 1, -lor * -lor -lorPr. de * -le * -le * -le. * -1e.

Exceptiune fac in usul literar numai substan-tivele terminate in ie cu accentul pe I ca «veselie»,«betie». In declinarea aceasta la genitiv §i la dative eliminat nu e din articol, ci al doilea i dinsubstantiv.

Substantivele, care au adoua terminatiune in e, ele sin-gure pot s6 alba In declinarea articulatl genitival da-tivul singularului in ei ca onesei*, 4casei), ,

ependulei), earn nu 4mesiib, tcasii*, tlesii*, (zilii*, pen-- Cele cu adoua terminatiune in i au genitival

dativul articulat fie In doi, fie in trei is (morii*, cflorii*,elegii*, <1)0*, tbucuriii*, evese/iii* earn nu «mo-

rd), (florei*, 4teirei*, 4clegein, on b

Spre a scapa de cei trei i, in usul literar e eliminat aldoilea i din substantiv, iar nu e din articol, ca sa zicemcveseliei* In loc de 4veseliii* cum se zice'n graiul viiu alpoporului, (hcirniciei*, iar nu qhcirniciiip, (campiei.,iar nu ccampiii*, campaniei*, <Romaniei*, etutun-geriei*, 4Medjidiei), dar nu eAdrianopolei), ci «Adria-nopolului*, nu cMcigureki., ci Mggureleloro.

V. Adjectivul.

Adjectivul e voi13A, care scoate la iveala o in-su§ire a unui lucru on a unei fiinte, deci §i onotrt a unei notiuni. El nu poate dar g. fie in-

§iclesei), ezilei

dulii).

elect.,

www.dacoromanica.ro

71

trebuintat singur, ci sta totdeauna fie ca predicat,fie ca atribut in legatura cu un nume on cu unsubstantiv. De aceea se si numeste ad-jectiv, adecavorba ce zace totdeauna Tanga alta, la care se ra-porta si de care atirna.

Pentru-ca sa nu rilmana nici o indoiala asupralegaturii dintre adjectiv si substantivul, de h careatirnii, adjectivul e luat totdeauna in acela-si gen,in acela-si acela-si cas ca substantivul, lacare se raporta. «aipada e albci, male §i rece ».«Pasarile umbla pe deasupra zapezii albe, 77101 §1.reei».

Aceasta, potrivire in ceea-ce privestegenul si casul se numeste concordanta in deose-bire de acordul sunetelor in muzica.

Cn atat mai virtos e nevoie de concordantacand adjectivul e atribut al substantivului, caciin casul a,cesta el scade sfera notianii ce se leagade substantiv. «Flori» sunt toate florile, dar«flori albe» sunt numai unele dintre flori.

Adjectivele au deci si ele o terminatiune pentrumasculin, iar alta pentru feminin si se declina canumele si ca subsantivele.

Acele, care au la masculin terminatiunea in eca « dulce» on «verde» pastreaza terminatiuneaaceasta si pentru feminin, sunt deci de o singuritterminatiune. Cele mai multe sunt inse de doaueterminatiuni : u on consonants pentru masculinsi a on e pentru feminin (negru-neagra, dul-ciu-dulcie).

numilr si'n

num6rul,

www.dacoromanica.ro

72

De oare-ce adjectivele an la masculin adoua ter-minatiune totdeauna in 1, in declinarea femininae pastrata, pe cat se poate, terminatiune adoua ine : acestei flori fragede, albe, gingage, rare iarnu «fragezi», «albi», gingago etc.

Chiar si acele dintre ele, care In genitiv anterminatiunea in i ca «mica-mici», draga-dragi*sunt intrebuintate cu articol si la plural si cu ter-minatiunea in e: «mieei-micele» mai des decatonicii-micile», «dragei-dragele» mai des decat«dragii-dragile».

S'ar puteadar zici, ca ]a feminin multe adjec-tive au in declinatiune trei terminatiuni.

Tocmai de acma diminutivele scurtate in femininin a ca «mititel-mititea» (in Joe de «mititeaua»sunt de obiceiu inlocuite la nominativ en derivate :«mititicci, «sprintenieci», «mcirunticei,, dar pen-tru adoua terminatiune sent pastrate, «mititele»,«sprintenele», «maruntele», iara. nu «mititici»,«sprintenici», mciruntici».

Adoua terminatiune in uri o au adjectivele nu-mai luate fund ca substantive abstracte en intelesneutru, deci de genul feminin la plural : un bun,un amar, un alb, un lat (de palma), multe bu-nuri, amaruri, alburi, laturi.

Adjectivele terminate in urci on in oara n'audeci, ca substantivele de acea-si terminatiune, adouaterminatiune in i, ci in e: «pAturA-pcituriv, dar«singura-singure», sfoara-sfori», dar «usoara-upare».

www.dacoromanica.ro

1.i

Scotand la ivealg, insukdri, care pot sa fie maimult on mai putin pronuntate, adjectivele §i nu-mai ele singure pot sa, fie intrebuintate cu gra-clatiune : dulce, mai dulce, mai dulce, prea dulce,de tot dulce, eel mai dulce.

Luand drept punct de plecare alte limbi, se so-cotesc de obiceiu trei a§a, zise grade de compa-ratiune : eel positiv, eel comparativ eel super-lativ. Oriii-cate ar fi inse gradele, in romane§teadjectivul ramane neschimbat §i astfel din punc-tul de vedere al declinatiunii gradele sunt inch-ferente : de on -§i-ce fel §i'n on -§i-ce grad ar fiadjectivul, el urmeaan a§e4area a§a zisa dreaptaa vorbelor dupg, numele on dupg, substantivul, lacare se raporta, §i atat ca predicat, cat §i ca atributse concordg, cu el dupa gen, numer §i cas in-tocmai ca pronumele §i ca articolul.

Afara de adjectivele propriu zise mai sunt Sinumerale luate drept adjective. Aceste sunt intrutoate de o potriva cu adjectivele propriu zise §ise deosebesc de pronumele numerale prin aceea,ca pot sa fie puse'n comparatiune. ,4111ult-multa»e adjectiv fiind-ca putem ss zicem «mai mult»§i «eel mai nault», iar «a/MI-aka» e pronume nu-meral fiind-ca nu putem sa zicem «mai altul» §i«eel mai altul».

In comparatiunea propriu zisa aunt totdeaunadoi termini : eel comparat §i acela, cu care com-param.

Atat la gradul positiv. cat i la eel comparativ

ei

ei

www.dacoromanica.ro

74

adjectivul se concorcla cu eel comparat : «Ioan eatat do bun ca Maria. Mierea e mai grea de-ed ceara.

La superlativ e intrebuintat adjectivul numaicand voim sg aratgm, cg eel comparat e singurin felul lui. Comparatiunea se face dar totdeaunaarticulat si numai intre lucruri de acela-si fel :«(omul) eel mai bun (intre oameni), (fernea) ceamai bung (intre fernei)o. Acesta e cuvCntul, pentrucare persoanele, fiind individual hotarite, adecg,numite, numai articulat pot sit aibg adjectivuldrept atribut : Petru cel sprinten (in deosebire dealtii, care se numesc tot Petru, dar nu stint «sprin-teni)». Maria cea blajing.

In acela-si fel poate sit fie intrebuintat adjectivulsi ca atribut pe langh alto nume, ba si pe langgsubstantive in intelesul propriu. Duna'rea latiz»va sit zica s<Dunrirea, care pe langri celelalte maie si latcb iar «Dungrea cea had » va sit zica«Dun:area, care in deosebire de alta riuri elath ». «Cutitul eel ascutit va zica «acela din-tre cutite, care in deosebire de alte cutite e as-cutit, deci singur in felul lui.

in romfineste e admisibila si mutarea grin in-versiune a adjectivului inainte de substantiv, si incasul acesta articolul substantivului trece si el in-nainte si e adgugat la adjectiv «Omu/ bun» = «bu-nu/ om», «femea Ulna» «blanda femee».

Fiind inse adjectivul la superlativ, articolul

sg,

-=

www.dacoromanica.ro

substantivului e snprimat: .0mu/ eel mai bun»«Ce/ mai bun om».

In ceea-ce priveste deci adjectivul stint patrufeluri de declinatiuni: a) nearticulatii, b) simpluarticulate, c) indoit articulate, si d) en articolultrecut inainte.

In toate patra felurile se declina atat substan-tivul, cat si articolul si adjectivul.

a) Nearticulat.

SINGULAR.

N. acest munte lnalt aceasta% apa limpedeG. a acestui 0 o a aceste ape limpecliD. * * * A * *

A. acest * * aceastit apt limpedeN.Pr. de acest * * de * * *

PLURAL.

N. ace§ti munti 1nalti aceste ape limpecliG. a acestor P a acestor * *

D. * * * * D n

A. ace;,t i * aceste o *

V.Pr. de o o o > o *

b) Simplu articulat.

SINGULAR.

N. munte-1-e Inalt, ap'a limpede,G. a o lui * apei limpedi,D. P ..? D D *

A. * -1-e * ap'a limpede,V.Pr. de V D 0 D D

75

.

www.dacoromanica.ro

76

PLURAL.

N. munti-i Ina lti, ape-l-e limpedi,G. a s -lor * -lor sD. * * 2, -lor *

A. * -i * * -le *

V. -- )Pr. de * * * * -le 0

c) Indoit articulat.

SINGULAR.

N. munte-/-e eel malt ap'a cea limpedeG. a -lui celui * apei celei limpediD. s r r r s r a

A. * -l-e eel s apa cea limpedeV.Pr. * -l-e eel * apa * *

PLURAL.

N. munti-i cei Inalti, ape -le cele limpediG. a * -lor celor 2. -lor celor *

D. * * * s ) ) )A. * -i cei P ) -le cele *

N.Pr. -i * ) D) P )

SINGULAR.

N. malt -u -1 munte, limpede-a apaG. a , *-lui * limpedei 9 apeD. OP) ) P )A. D I. -e * limpede-a apb,N. *

Pr. * 0 * 0 70 0 0

1) Nu limpedii.

1

*

*

D

.

--

www.dacoromanica.ro

77

VI. Numeralele.

Numerarul e vorbii lipsitg de inteles propriuzis, care, fiind intrebuintatg ca atribut, scoatela ivealg partea din sferg, pentru care se faceafirmatiunea on negatiunea. Numele dar numailuate fiind cu ins6mnare colectivg pot sg aibgnumerale drept atribute.

Numeralele sunt, in genere, ca pronumele e ce *invariabile, dar declinabile, cgci au un genitivprecizat prin particula «a» 1) §i pot sa fie intre-buintate la nominativ, acusativ §i prepositional.

Cu atat mai virtos sunt declinabile acele dintreele, care sunt intrebuintate fie ca adjective, fieca pronume numerale. Cate-va stint in adevAr sub-stantive abstracte ca zece, suta on mie.

Putem sg deosebim de cinci feluri de nume-rale : 1) cardinale, 2) distributive, 3) ordinale,4) nehotgrite si 5) adverbiale.

1. Numeralele cardinale.

Numeralele cardinale arata numerul fiinteloron al exemplarelor, pentru care se face afirmareaon negarea, sunt a§e4ate totdeauna inaintea sub-stantivului, la care se raportg, §i numai ca licenta

1) NB. Au gi un dativ -archaic : la trei,.

www.dacoromanica.ro

78

pot O. lie mutate grin inversiune si dupg. sub-stantiv ca 'n versul :

Negro -Vodb. treceOu tovara§i zece.

Numerelul «un», feminin «o» (unA, O.) e in-trebuintat nu numai si ca articol nehoMrit, ci sica pronume, precum si ca substantiv de sine st5.-tAtor la masculin cu inteles personal, ear la fe-minin si cu inteles neutru. Atat ca pronume, catsi ca substantiv poate sa iee articolul.

Articol nehota'rat : «U21» om oare-care», «o femeeoare-care».

Pronume : «0 ciread5. de boi», «din care amcnmpArat mg» si «dintre care unora le lipsiaucoarnele».

Substantiv : « Unu/ vine si altul pleacao. «Amsil-ti spun una si bunA». ,

«Doi" (doaue), «amendoi» (amendoue) si «Ws-trei» (tustrele) sunt intrebuintate si ca pronume.

Celelalte numerale cardinale tin loc si de arti-col impropriu : un om.oare-care, noue oameni oa-re-care, trei-spre-zece oameni oare-care,a cincioameni, pe cei opt oameni.

Fiind inse vorba de anumite fiinte on exem-plane, substantivul trebue neapArat s'il fie arti-cnlat cu articolul aternat la Ace» : «cei doi oa-meni», «cele §apto zile ale septemanii».

Direct articulat e substantivul numai dupg.«amendoi» (amendoue), «tustrei» (tustrele) si «tog»

www.dacoromanica.ro

79

(tot, toatsa, toate): am&ndoi oanzenii, «tustrele me-sele», tot omul», otoate zilele», «toti treifratii».

«Ambii» (ambele) is articolul ca adjectivele mu-tate grin inversiune inainte pa'streaz §i fiindtrecut dup. substantiv : «ambii frati.» Si «fratiiambii,.«Tot» §i «tustrei» sunt invariabile ca «ce», iar«unii», «amendoi, gi «toti» se decliniti capronumele, pe and «ambii», «ambele» §i «tus-trete» srr declina ca substantivele.

N.G. aD.A.Pr. de

N.G.

N. tot omul,G. aD. lipse§teA. pe tot omul,Pr. de

doi, doue,doi, a doue (duor)duordoi, doue,doi, doue,

tustrei craii,.a

lipse§tepe tustrei craii,de

unii-unele,a un, a o (unui unei,)

unui, unei,un, o,1.10, 0,

toti, toate,a toci, a toate (tuturor-tuturora)

D.A. toti,Pr. de *

N. tustrele,G. a trustrelelor,D.A. tustrele,Pr. do

toate,

ambii, ambeleambilor, ambelor

ambii, ambele

doi»,

*

z

-

. a

.

www.dacoromanica.ro

SO

2. Numeralele distributive.

Numeralele distributive «cate un (o)», «catedoi (doue)», «cate trei», ccate sapte», sunt nu-merale cardinale combinate cu pronumele «cote»spre a imparti fiintele on exemplarele in grupe.

Ele sunt intru toate de o potriva, cu numeralelecardinale, deci sunt adesea declinabile, dar inva-riabile, se aseada inaintea substantivului nearti-eulat si nu pot sä fie mutate dupa el.

Toate an genitivul precisat prin particula a, -A capetele» a cote doi, a cote sapte, a cite opt-spre-zece «oameni», si numai «cate un» §i «cotedoi» se declina si ca pronumele «ca'te unui», «cciteunei», occite fluor, cote duora».

Fiind vorba de anumite fiinte on exemplare,numeralele distributive se combina si cu reflexi-vul «Isi», «cate-si trei», cote -si patru», 'cote -sizecc», si 'n casul acesta substantivul se articu-culeaza ca dupa «amendoi», care tine loc de«cate-ci doi»: «cate-si trei, cote -si sapte oa-menu>'.

Tot ca «ainendoi» numeralele distributive com-binate cu reflexivul fi pot sa fie mutate dupasubstantiv : «oamenii cite -si trei», «femeile ca-te-si cinci».

Numeral distributiv poate sa fie intrebuintat siin legatura cu verbul, deci ca adverb: «au venit(doi) cote doi, (trei) cote trei, (cinci) cote cinci».

Stand de sine, numeralul distributiv combinat

www.dacoromanica.ro

81

cu reflexivul psi tine loc de pronume : «au venitcate-si-cinci» (to(i cinci, cei cinci).

3. Numeralele ordinale.

Numeralele ordinale, «einteiu», «al doi-le-a»,«al ppte-le-a», arata positiunea ce fiinta on lu-crul ocupa in sirul celor de acela-si fel. Indivi-dualisand dar ca pronumele, ele numai la singularsi numai pe lane. substantiv articulat p4 sa, fieintrebaintate ca predicate on ca atribute.

Singur «prim (prima) e de o potriva cu adjec-tivele si se si declina ca aceste :

MASCULIN.

SINGULAR.

N. omu -1 prim, primu -1 omG. a s -lui * * -lui I.

D. * * * * 0 0

A. pe * -1 * * -1

Pr. de * * A ) r

PLURAL.

N. oameni-i primi, primi-i oameniG. a * 4or * 0 -10r 0

D. 0 0 0 1, 0

A. pe -i -i 2.

Pr. de * 0 lfr /0 0

loan &avid. Etimologia. 6

*

) *

.

www.dacoromanica.ro

82

FEMININ.SINGULAR.

N. fame -a primA, prim(a)a femeeG. a femei-(e)i prime, prime(e)i femeiD. * * * io Io

A. pe feme-a primt, prima femeePr. de * D D D

N.G. aD.A. pePr. de * D D D 0

PLURAL.

femei-le prime, prime-le femei,* -lor D D -lor* o * -lor* -le * * -le

«Anteitc (anteiii) 1) se intrebuinteazA tot ca «prim(prima) », dar numai la singular. La plural e in-trebuintat numai cu prepositiunea «cle» insotit§i de articolul atirnat la pronumele ce.

MASCULIN

SINGULAR.

N. omu-1 antaiu, antaiu-1 om,G. a * -lui * 6 -lui D

D. * 1 11 * -lui D

A. pe -1 * D 1 A

Pr. de * * * * V No

1) In psaltirea lui Ooresi : Partea uutuia.

D

si

www.dacoromanica.ro

83

PUMA L.

N. oameni-i cei d'ant.S.i, cei d'Antai oameni,G. * -lor celor A celor »

D. * » 1 * * 0A. pe » -i cei * cei *

Pr. de * * 7, 9 *

FEMININ.SINGULAR.

N. feme -a d'antai, antai-a femeeG. a femei-(e)i a.ntai-ei femeiD. b A A 1

A. pe feme-a * Intai-a femeePr. de * I I

PLURAL.

A. femei-le cele d'antE, cele d'antai femeiG. a . -for celor * celor *

D. * * A P 0 IA. pe A -le cele * cele 0

Pr. de D 7 P A P

Cele-lalte numerale ordinale toate sunt combi-natiuni de numerale cardinale cu particula a, cala- pronume (a-cel-a,-acesta) atat inainte, cat §ii inurma, §i cu articolul atarnat atat la particula a,cat Si la numeralul cardinal : ca-1 doi-le-a», cal§apte-le-a0, (a) a trei(a)-a», <,(a opt-a».

insotit dar de asemenea numerale ordinale, sub -stantivul e articulat fie de done ori, «a -1 doi-le-a

-

www.dacoromanica.ro

84

cm», fie de trei-ori, 4 omul al doi-le-a», fie chiarde patru-ori «omu/ ce/ de at patru- /e-a».

Concordarea se face numai dup5, gen in arti-colul, care se declinii numai fiind atirnat la pro-numele ce.

N. eel de al doilea rand, randul eel de al doileaG. a celui * , * * 0 lui celui * D P

D. * * * * * * 3. * *

A. eel * * * 0 eel * *

Pr. de ) ) * ) * ) * P )0 ) *

FE MIN I N.

N. cea-de a doua zi, ziva cea de a douaG. a acelei * * * zile, zilei celei * * I)

D. * * D * * 0 IP ) * *

A. cea * * * zi, ziva cea 0 *

Pr. de lb )) ) ) 0 0 ) ) )

4. Numeralele nehotarite.

Numeralele nehotArite sunt parte pronume ca«cti(i-va», parte adjective ca «mtati» (mai multi,gi mai multi, cei mai multi), se intrebuinteaz'a gise decling dar cele dintai ca pronumele, iar celedin urraI ca adjectivele.

Cele intrebuintate ca pronume se deosebesc dealte pronume prin aceea, ca nu pot sä fie mu-tate dupI substantiv decal ca licenta poeticA :«cati-va ani», «cate-va zile», «anilor cator-va»,«zilelor cator-va».

Cele intrebuintate ca adjective se deosebesc dealte adjective prin aceea, cA, pot sA stea atat ca

D *

z *

www.dacoromanica.ro

85

numerale, cat §i ca adjective inainte Si dupa sub-stantiv : «multi oameni», «multii oameni»,qoameni multi», goamenii multi», «multele tile,

«zilele multe».

5. Numeralele adverbiale.

Adverbiale sunt numeralele, care se intrebuin-teaza numai in legatura cu vetbul i astfel Buntnu numalinvariabile, ci totdeodatA §i indeclinabile.

Ele, stint de dour felnri: nude combinate cunumeralal cardinal, altele combinate an numeralulordinal : am vorbit «o data» i «cintaia data» on«prima datel», de «doue ori» §1 «a doua oarei».

gi

www.dacoromanica.ro

B. CONJUGATIUNEA

Conjugabila e o singura parte de cuvent, verbul,care scoate si el, ca adjectivul, la iveala o insu-sire ; pecand inse adjectivul o arata pe aceastaea fiind permanentd, verbul ni-o arata fie ca stare,fie ca lucrare, deci ca ce-va accidental.

Adjectivul dar si verbul se exclud si nu potsa stee in nici un fel de legatura.

Adjectivul scoate la iveala insusirea fiintei onlucrului, deci si nota notiunii ca atribut, care seconcords, dupa gen, numer si perosana ; verbulo scoate la iveala, ca predicat, care se concordsnumai dupa persoana ; neputancl dar sa. fie con-cordat si dupa, gen si cas, verbul nu poate nicisa fie, nici sa aiba atribut, iara adjectivul, carenu poate sa fie concordat si dupl, persoana capronumele, nu poate sa fie luat ca predicat decatimpreuna on verbul asa zis ajutator.

Pus deci in legatura, cu verbul, adjectivul de-vine adverb, vorba invariabilrt, care lamurestenota exprimata prin verb, adeca conzplinete in-

www.dacoromanica.ro

87

telesul. verbului : «cantg frumos», aleargA, iute»,«creste bine».

Dace, zicem «mierea e dulce», afirmam, ca mie-rea are totdeauna si in toate impregiurarile insu-§irea, pe care ni-o reamintim in legatura cuvorba «dulce». DacA zicem inse «strugurele se'n-dulcevte, afirmam, c strugurele nu e ancA, dartrece prin o prefacere, ca sg, fie dulce.

In casul acesta dar verbal nu e in ultima ana-decat un fel de adjectiv, care arata trecerea

de la o stare la alta.Ori-§i -care verb arata o asemenea prefacere; pe

cand inse unele o arata ca stare, altele o arataca lucrare.

Imand drept punct de vedere deosebirea aceasta,verbele sunt impartite In transitive §i intran-sitive.

Verbal e transitiv, daca area* o lucrare, caree sevirsitg de subject §i se revarsa asupra unuiobiert : cSoarele-§i revarsg raze/et, «Pasgrea-§ibra'neste puii»i «Seceratorul i §i leaga, snopii».

Verbal e intransitiv, dace, aratA o stare, caree inarginita la subject : «stau», «dorm», «odih-nesc,, «umblu», «alerg», «stdrui».

Sant intre verbele intransitive make, care potsa fie luate si in inteles transitiv : «Mama i/adoarme pe «Il plangem pe risipitor»,«Sare gardurile.

Verbele transitive si numai ele an trei forme :(Mimi cand sabiectul seviroste, pasivd cand el

lis

copil»,

www.dacoromanica.ro

pate si ref lexiva, &and el nu numai sevirses.te, cisi pate lucrarea : «Than loveste pe Petru»,gPetru e lovit de Ioan», eIoan se lovestepe sine» .

Fie transitiv, fie intransitiv, verbal poate sAarate starea on lucrarea in mai make ntoduri :ca neindoioasA (pasArsa sboara), ca posibila (pas5.-rea poate sä sboare), ca dorit6. (pasArea ar sbura)on ca impusg. (sboarA', pas5,re).

Pentru-ca sa poat'a fi intrebuintat nu numaica predicat, ci si ca subiect, atribut on comple-ment, verbul are pe l'anga modurile personale§i moduri impersonale, la care e intrebuintat fie casubstantiv, fia ca adjectiv, fie ca adverb.

Starea on lucrarea poate A. fie actuall, trecutA,on viitoare, si astfel verbul se mai variaz'a si dupa".timpuri.

Aceast5, variare dupA forme, dupN, moduri, dup5,timpuri si dupa persoane a verbului e ceea-ce nu-mim

Sunt cate-va verbe ca «ploaueb), <ming e», «ful-gerd* , care se intrebuinteazA numai in persoanaa treia si de aceea se numesc impersonale, ceea-cein adever nu sunt.

So mai impart verbele in predicative §i aju-tatoare. In adever inse toate verbele sunt pre-dicative, dar cate-va dintte ele pot sl fie intre-buintate si ca ajutAtoare. Gand zicem ,,ZApada ealb& , predicatul e .44a/bet» §i «e» nu e decat aju-ttitor». Mad zicem inse «Duninneu e in cerA,

to

conjugare.

www.dacoromanica.ro

bJ

predicatul este «e». Tot astfel verbele «ave» on«vot» pot A, fie intrebuintate si ca ajutiltoare.

I. Modurile impersonale.

Rostul modurilor impersonale e, ca verbul srtpoat4. fi intrebuintat nu numai ca predicat, ci si casubject. ca atribut on ca complement. Avem decinevoie de eel putin .trei moduri impersonateunul, In care verbul e deopotrivN, Cu substantiul,

altul, in care el e adjectiv, jar al treilea, incare el e adverb. Aceste trei moduli impersonatesunt infinitivul, participiul §i gerundiul. In ro-maneste mai e si al patrulea mod impersonal :supinul.

1. Infinitival.

Luat fiind la infinitiv, verbal arath' starea onlucrarea ca gandit4 de sine, deci ca notiune abs-tracts cum e cea exprimatil grin ad,jectivul de sinestakor, qverdeleo, «largul», «amarul».

In romanestesunt done infinitive deosebite unulde altul nu numai in ceea-ce priveste forma, ci si(MO intrebuintarea ce facem de ele : eel scurt sieel lung.

Infinitivul scurt, ara, vede, alege, dormi.tine loc de substantiv, dar Q verb si astfel nupoate ss iee articolul, nici sg, fie declinat, nu -areatribut si numai cu prepositiunea ode» poate ssfie intrebuintat ca atribut. De cele mai multe-

www.dacoromanica.ro

on el e intrebuintat, ca -genitivul, precisatparticula a: a ara, a vede, a alege, a dormi.

Infinitivul lung, arare, vedere, alegere, dor-mire, e substantiv feminin cu adoua termina-tiune in i §i a intrebuintat ca on -§i-care alt sub-stantiv. El poate dar sg, aibs atribut pe cand in-finitivul scurt are complement : qvedere bunci»,dar «a vede bine», «vorbire romaneascci, dar«a vorbi romcinelste».

Infinitival e cea mai regulatg dintre formeleverbului si de aceea intreaga conjugare se facepotrivit

Sunt in ronagne§te la infinitiv patru si numaipatru terminatiuni, si dupg aceste patru termina-tiuni deosebim patru conjugatiuni : prima a ver-belor cu infinitivul terminat in a, adoua a ver-belor cu infinitivul terminat in é accentuat, atreia a celor cu infinitivul terminat in e neac-centuat, §i a patra, a celor cu infinitival terminatin 2 accentuat.

Pentru-ca sg putem face conjugarea vre-unuiverb, trebue neapgrat 0, §tim infinitivul lui.

2. Supinul.

Luat fiind la supin, verbal aratg starea on lu-orarea tot ca ganditg de sine, deci tot ca notiuneabstracts. Supinul dar e si el substantiv §i anumesubstantiv eterogen cu adoua terminatiune fie in

fie in uri, dar cu inteles mai larg decat al in-fi ni ti vului

cu infinitival.

00

pin

.6,

www.dacoromanica.ro

Dad zicem «Oamenii incep a culege strugurii»,infinitivul «a eulege», fiind verb, are complementuldrept strugurii», DacA zicem «Oamenii incepculegerea strugurilor»,infinitivul «culegerea», fiindsubstantiv, are atributul «strugurilor». Dad, ziceminse «Oamenii incep culesul strugurilor», supinul«culesul» are, cei-i drept, tot atribut, dar suntemcuprin§i de simtematul, c acest atribut e preastrimt. Una e adecA culegerea §i alta «ciclesul»,dci la «culegere» iau parte numai cei ce taiestrugurii §i-i adunN, ear la «cities» iau parte §icei ce carN, strugurii, ii store §i-i tescuiesc, ceice toarna mustul in butoaie. Zicem deci «Culesulviei».

Tot astfel una e «a secera», alta «secerarea»ear alta «seceratul», una «a Millet», alta «con-

iarea» §i ear alta occintatu/», una «a dirge», alta«curgerea» §i ear alta «cursul«.

Supinul, foarte mult intrebuintat in romfine,te,se derivA dela infinitiv.

Verbele de prima cele de a patra con jugareiau la infinitivul scurt petru supin terminatiuneaIn t: ara-t, ciinta-t, umbla-t, mangaiat, luat,dormit, strivit, virit 1).

Verbele de adoua §i cele de a treia conjugareiau terminatiunea supinului in locul vocalei finalea infinitivului scurt.

1) Sufixele sunt In adevar eat) §1 §i se adaugl laradecina verbnlui.

§i

si

site

nb

www.dacoromanica.ro

Indeosebi cele de adoua multe din cele dea treia au la supin terminatiunea in ut : pute-putut,pMee-plcicut, umple-ump/ut, bate-batut, face

game-gemut, incepe-inceput, Dac5,inainte de vocala final6 se aflg inse consonanta d,aceasta se moaie e rostitI ca dz: vede-veiclut,erede-creclitt, §edeleclut, dar vinde-vendut ').

Cele mai multe dintre verbele de a treia con-jugare au inse terminatiunea supinului in s : scrie-scris. Dac5, inse inainte de vocala finanala se aflIconsonants ca c, d, g, n, aceste sunt eliminate: duce-dus, prinde-prins, §terge-fters, trage-tras.

Acela-si fel de eliminare se face si la verbe dea doua conjugare : r5.mane-reimas, ca mane-mas.

Iar alte verbe de a treia conjugare fac supinultotal neregulat ca «frange-frant», sparge-spart,suge-supt,

Asemenea abateri dela regula generals se fac Siin ceea-ce priveste verbele de prima on cele de a(Iona conjugare. Sunt apoi si verbe ca onzigeo onqrage», al c'gror supin nu e intrebuintat. Supinulare deci si el sl fie stiut, dacI e vorba,ca conju-garea verbului sA. se faciii potrivit cu usul comun.

Combinat cu infinitul verbului ajurator «a No,supinul tine loc de infinitiv al trecutului : «a-tiface datoria e o multurairev, dara, «mai maremultumire e a-ti fi facet datoria*.

1) Prin analogie avem substantivele (derivate) tven-flare), eperflareb, .creVarep, care nu sunt

gi

ca

12

gi

Meat,

gti-§tittr.

infinitive..

www.dacoromanica.ro

3. Partieipinl.

Luat fiind la participiu, verbul arata, starea onlucrarea ca insusire permanents deci ca nota. Par-ticipiul e deci adjectiv, care e intrebuintat ca ori-si-care alt adjectiv si poate sa fie luat si dreptsubstantiv.

Sunt in romaneste done participii eel presentsi eel trecut.

a) Participial present.

Particiul present- arata, starea on lucrarea cainsusire luata In inteles activ. Cel ce ara c «arcitorD,eel ce prevede e Aprevdclator», cel ce alege e 'ale-gcitor», cel ce staruie e «staruitor».

Verbele intransitive dar numai luate in intelestransitiv pot sa, aiba participiu present, si suntnumeroase verbele, al caror participiu present nue intrebuintat.

Participiul present se deriva si el tot de la in-finitiv si anume adaugand in locul vocalei finalea infinitivului scant terminatiunea ator pentru ver-bele de- primele trei conjugatiuni si terminatiuneaitor pentru cele de a patra : ar-nor, lu-ator,umpl-ator, fac-ator, trag-ator, staruitor,silitor, uimitor, ziditor, cartitor, i'mpartitof.

Abateri dela aceasta regula generals se fac numaiin vederea eufoniei.

La verbele de conjugarea a doua si la cele de atreia conjugare consonanta d se moaie si e rostita,

9:1

r

www.dacoromanica.ro

94

ca la supin drept dz : ca4ut, prev5.4utprevg.lAtor, prins-princlator, «vendut, vendnor».

Tot ca la supin consoN,tnta n e adese-ori: «implini» §i «§i «stN.pani» an participial in.

«Rot.), dar «viitor» in loc de «venitor» §i 4tiitor»in loc de «tinri.tom

Prin analogie verbal «scrie» are participial«scrietor» i mai rar «scriitor».

La verbele «stag. Si «da» se daplifieg«stAtAtor», ed6tittorD, iar verbal «la» are participial«lc-tutor» ca «fti»-«Oiutor>>.

Neologismele de prima conjugare au la participialpresent terminatiunea in ator : infundAtor, darofondator «exeminator», greparator».

Femininul participiului present are terminatiu-nea in e e invariabil : fatg, silitoare, fetei silitoareSi fetele silitoare.

Tot in e an feminimul Si neologismele: Didona,«regina fondatoare».

In d au feminimul numai neologismele, care nusunt in adever participii ca «directoarci», «pro-fesoara

Participial present e malt intrebuintat dreptsubstantiv, dar nu e un derivat al verbului, ci oforma impersonal. a lui adjectiv in adeveratulinteln al cuventului.

eli-minatK

«cit»,

si

si

www.dacoromanica.ro

95

b) Participiul trecut.

Participiul trecut arata starea on lucrarea cainsusire luata in inteles passiv : dadi eel ce toactie «toccitor», acela, pe care-1 tocam, e «tocat».

Nu e deci participial trecut decat supinul luatin inteles passiv, §i pe cand supinul e substantivcomun abstract, participiul trecut e adjectiv, carepoate sa fie intrebuintat §i ca substantiv. Astfelcand zicem «Reinitul geme», «rcinitul» e participiutrecut intrebuintat ca substantiv, iar dad, zicem«Culesul pormnbului», «culesul» e supin. Pluralulparticipiului e «rcinifii», iar pluralul supinului e«culesurile». Participiul se declina atat la masculin,cat si la feminin ca on -§i-care adjectiv §i poatesa fie intrebuintat Si ca adverb ; supinul se declinaca substantivele eterogene, cu o terminatiune lasingular §i alta la plural. Forma feminina a supi-nului e tot substantiv, «batuta», «pe'nfundate».

Participiul trecut al verbelor intransitive, carorale lipsete participiul present, e intrebuintat adese-ori in inteles activ : «placut, e eel ce place, «grabit»-e eel ce grabe§te, «zorit» e eel ce se zore;:te.

4. Gerundinl

La gerundiu verbal arat'a starea on lucrarea cafel de a fi. Gerundial dar numai in legatura cualt verb poate A. fie intrebuintat §i e adverb, decivorba nevariabila, care numai complement poateA fie.

www.dacoromanica.ro

06

Gerundiul se deriva si el tot dela infinitivul scurtin acela-si fel ca supinul si ca participiul si anumeadaugand la verbele de primele trei conjugatiuniterminatiunea in and, iar la cele de a patra termi-natiunea fie in ind, fie in ind : ar-and, plat -and,trag-and --dormind, vir-ind.

In adever gerundiul se deriva, ca celelalteinpersonale, dela asa numita rddecind a

verbului, care ne remane dupa-ce inlaturam vocalafinala a infinitivtilui : ar-a (ar-at, ar-ator, ar-and)umpl-é, (umpl-ut, ump/-ator, ump/-and), trag-e(tra(g)-s, trag-ator, trig -and), dorm-i, (dorm-it,dorm -itor, dorm-ind).

Mai invederat iese radecina la iveala, data verbule derivat : alb-i, alb-it, alb -ind.

Abaterile dela regula generala sunt in ceea-cepriveste gerundiul mai rare si se fac tot in vedereaeufoniei : «mangaia-mangai-and» si «mangaind»,veni-«venind » si « viind».ra mane- raman-and »

«ramaind», scrie-«scriand si «scriind».N'au A. fie socotite drept gerundii adjectivele

terminate in and ca bland (blanda), flamand(flainanda), plapand (plapanda).

II. Modurile personale.

La mod personal verbul arata starea on lucra-rea ca predicat concordat cu subiectul dup. numer$i dupa persoana.

mo-duri

ei

www.dacoromanica.ro

97

0 concordare si dupa gen nu e in romanestecu putintA la modurile personale.

De oare-ce predicatul scoate la iveala n not anotiunii luate drept subiect, el urmeaza'n modnormal sa fie exprimat prin adjectiv propo-zitiune afara de subiect si de predicat avem sicopula sau verbul ajutator, care exprim1. raportulclintre subiect si predicat.

Fiind adjectiv, predicatul se concorda nu numaidupa numilr, ci si dupa gen, lax/ copula, care everb, preciseaza si persoana, precum si timpul :«Zapada este alba», «Riul era lat», Ziva fit scurta».

Folosindu-ne deci de participii, care suntadjective, putem sa conjugam in mod indirect.

Astfel, luand drept radilcina substantivul g dor»,deci yam verbul «a dor-i», care are supinul «dor-it,participiul «dor-itor» si gerundiul «dor-ind,

Zicem deci :eu sunt doritor, doritoare sau eu dorescotu efti tu dog' -e0iel este > s el dor-e,te.

La modurile personale dar verbul e in ultimaanalisa un fel de adjectiv invariabil combinat cucopula ca sufix.

In conjugarea lui sunt, ca la substantive, doinumeri, singular si plural, si, ca la pronume, cutetrei persoane de fiecare numk prima, adoua sia treia.

Conjugarea se face in romaneste fail de pro-numele personal, «scriu», iar nu «eu» ori

Than Slavic!. Etimologia. 7

ele

,

«ei

tin

si

.

www.dacoromanica.ro

98

scriu), vi e cestiune de sintasa, tend anume poatevi tend trebue chiar sa se facA precisarea prinpronume.

Modurile vi timpurile nu sunt in toate cele treiforme acelea-vi, vi unele dintre ele sunt simple,iar altele compuse.

Cele simple se d.erivA in ultima analisl delaradecina verbului, iar cele compuse sunt combi-natiuni ale verbului fie cu vre-unul dintre ver-bele ajutAtoare, fie cu vre-un pronume on cu vre-oconjunctiune.

A. Forma active,.

In forma active sunt intrebuintate toate verbele,iara moduri sunt vase vi anume : 1) indicativul,2) subjunctivul, 3) optativul, 4) imperativul, 5)presumtivul §i 6) concesivul 1).

1. Indicativnl.

La indicativ verbul aratI starea on lucrarea cainsuvire efectiva fie in present, fie in trecut, fiein viitor. De oare-ce inse trecutul poate sa fieprivit vi din punctul de vedere al presentului ondin al viitorului, in indicativ sunt in romtmevtevapte deosebite timpuri vi anume : a) presentul,

I) Ar mai fi un mod, caruia am puteit sit-i zicem ac-cidental: 4 eram sci vorbesc>, aerai sa vorbefti,, (era savorbeascd, etc. In genera inse acest fel de a con.jugb.nu e luat drept un mod deosebit.

www.dacoromanica.ro

99

b) imperfectul, c) perfectul simplu, d) perfectulcornpus, e) mai mult ca perfectul, f) viitorul §ig) viitorul al doilea.

a) Presentul.

La presentul indicativului verbul arata stareaon lucrarea ca insu§ire actual, : en sunt, to efti,el este doritor, adecA «eu doresc», «tu dorefti»,«el dorefte acum».

Fiind cea mai intrebuintatA dintre numi-lroaseleforme ale verbului, presentul indicativului in deo-sebi in ceea-ce prive§te prima persoanA, e pentrumulte verbe neregulat §i astfel considerat dreptformA ce are, ca infinitival i ca supinul, sA. fie§tiutA.

Regula generalti e, cA, pentru presentul indica-tivului se adaugA la rAdocina verbului sufixul co-pulativ §i anume :

la singular, persoana I. u, a scri-e0 = scri-u,i, = scri-i,

III. e = scri-e,la plural, I. ens = scri-em,

II. eti = scri-etiIII u = scri-u.

Abaterile dela aceasta regulg, generals sunt nu-m'eroase §i felurite, dar pot sA fie socotite de treifeluri : 1) dupd conjuga(iuni, 2) dupd inteles, §i3) enfonice.

>

)

70IL.

www.dacoromanica.ro

100

1. Abaterile dup6, conjugatiuni.

Cele mai regulate sunt primele doue persoaneale pluralului, pentru care sufixul copulativ seadauga totdeauna la radacina neschimbata a ver-bului. La verbele de conjugarea prima inse su-fixul e «dm» iar la cele do a patra «inz»§i «iti» in loc de «ern» §i «etb.

Acest sufix e in genere accentuat, «umbl-am,umbl-ati», «sed-em, cede -ti», «aucl-im, auchiti*,dar la cele da a treia conjungatiune neaccentuat«aleg-em », «lac-era», «rrspund-em»

Verbele de prima conjungatiune, precum Si celede a patra, care an infinitivul in i, ian apoi laatreia persoana a singularului d in loc de e anla fel atreia persoana a pluralului cu atreia a sin-gularului : eu ved si ei ved, ou fterg eiIsterg, eu sar §i ei sar, dar el cants Si eicants, iara nu cant, el vird i ei viva, iar nu vir.

La verbele, a carora radecina e terminate invocala, a se moaie in e: a mgingai-a, el man-gdie §i ei mdngdie, el moaie ei moaie.

Verbele de a patra conjungatiune, a carora ra-&Icing se termina in vocala, au si ele a treia per-soana a pluralului la fel cu a treia a singularului :eu dorm Si ei dorm, dar el staruie §i ei staruie,iar nu stand&

Normale sunt deci numai urmatoarele feluri de-a conjuga :

4(0,,

§i

§i

§i

0i

www.dacoromanica.ro

101

Infinitiv : umpl-é, scri-e, sar-i,Supin : at, r ut, s, r it,Participiu : y &tor, * Ator, etor, y itor,Gerundiu : and, w ind, . » ind,Pres. ind.: eu, ID u, r u, A U, »

t11, 1, A i, A i, i,el, r a, e, » e, r e,noi, > Am, em, * em, s 1111,

V01, s ati, eti, r eti, r 1ti,ei, y a, u, * u,

Abateri dela aceste conjugari normale se fac fiein radi'cina, fie in sufix, nu inse Si pentru pri-mele done persoane ale pluralului, pentru caresufixul copulativ e adaugat totdeauna la radr.cinaneschimbata a verbului.

Exceptiune fac numai verbul «a fi» atat ca pre-dicativ, cat §i ca ajutator, §i verbele «a ave» §i«a voi» ca ajutatoare. Aceste se cOnjuga precumurmeaza :

Infinitiv : a fi, a aye, a voi,Supin : fost, avut, g it,Participiu : itor,Gerundiu : fiind, avand, ind,Pres. incl. eu sunt, am, voi,

to e§ti, ai, vei,el este, a, va,noi suntem, am, vom,voi sunteti, ati, yeti,ei strut, au, vor.

2. Abaterile dup.& Inteles.

Dupa intelesul verbului se fac abateri, ca regulagenerala, la verbele derivate §i anume in ceea-ce

ambit,>

>

> and, >

>

>

> >

>

www.dacoromanica.ro

102

prive§te sufixul copulativ pentru singular si pen-tru a treia persoanl a pluralului.

Derivand din substantival «car» ver but «acar-a», r4'decina verbului e «car». Avem deci su-pinul «car-at», participiul «ccir-ator» §i gerundiuli(car-dnd», ear conjugarea la presentul indicati-vului se face in mod normal : car, cari, cars,cAram, cArati,

Numai putine dintre verbele derivate pot insesti fie conjugate in felul acesta.

Verbal «imbun-a», derivat din adjectivul «bun»,are intelesul--«a face s5, fie bun». El poate safie conjugat in mod normal, imbun, imbuni,mbung, dar nota cu deosebire activa a verbuluiiese mai invederat la ivealA, dacI zicem imbun-ez,imbun-ezi imbun-eazci. Tot astfel «a cresta», de-rivat din creasta», poate sA fie conjugat «crest»,tcresti», «creastA», dar e mai tamurit «crest-ez,crest -ezi, crest-eaza».

Verbal «a vis-a», derivat dela substantivul«vis», nu poate inse s'a fie conjugat cleat cu en-fixul ez: visez, visezi, viseazci, viscim, visati,viseazci.

Numai primele done persoane ale plurarului se-conjuga" deci in mod normal, iar persoana a treiaa plurarului e, ca la toate verbele de prima con-jugatiune, la fel cu. a treia a singularului.

Cele mai multe din verbele derivate de con-jugatiunea antei se conjug5, la presentul indica-tivului ca «visez», si numai putine dintre ele pot

earl.

www.dacoromanica.ro

103

sit fie conjugate si in mod normal ori, ca verbal«cam», numai in mod normal.

Tot astfel verbele derivate de conjugarea apatra ca «dor-i», «alb-i», «in-negr-i», se conjugala singular en sufixrd. «esc» si an a treia persoan5,a plurarnlui la fel cu prima a singularului: dor-esc,dor-esti, dor-este, dor-int, dor-iti, dor-esc.

Sant inse si verbe ca «ivi», «sfirsb», ocai»,«slei», care nu se pot deriva si cu toate acesteiau la presentul indicativul sufixul «esc», precumsi verbe ca «stand,» ori «ndrui», care pot sA, fieconjugate si in mod normal.

Fiind deci vorba de un verb de conjugareaantei si mai ales de unul de conjugarea a patra,nu e destul sa ne &dm seams, dacil, el e ori nuderivat, ci trebuie sa stim si dad, el poate orinu sA fie conjugat la presentul indicativului inmod normal.

Regula generals e, ca verbele cu inteles cudeosebire activ ori reflexiv ca «htcrez» ori «int-beitranesc* nu se conjuga in mod normal.

3, Abaterile enfonice.

vederea eufoniei se fac la presentul indica-tivului mai ales in eadr:cina verbului dese si fe-Inrite abateri clela regula generalg,.

Astfel tildkina verbului «a da» e «dab, infi-nitivul e deci «a da-a», cei doi a stint inse rostitica unul singur. Asemenea eliminare se facela presentul inclicativului, si normal e conjugat

Yn

www.dacoromanica.ro

104

verbul numai pentru primele doue persoane alesingularului, precum si pentru persoana atreia aplurarului, care nu e, ca la alte verbe de prima con-jugatiune, la fel cu a treia, ci cu prima a singu-larului : da-u, da-i, d(a)-4, d(a)-am, d(a)-ati, da-u.

In acela-si fel se conjuga verbul «a stars : sta-u,sta-i, st(a)-A, st(a)-am, st(a) -aii, sta-u.

Verbul 4a be», care e rostit in multe parti «bea»ca «vedea» in loc de «vede» on «sede» in locde gede», are radecina «be». El are deci sa fieconjugat : be-u, be-i, be-e, be-am, be-ati, be-au.La prima persoana, a singularului dar si la atreiaa plurarului e e rostit ca ea, la atreia a singu-larului sufisul e e rostit ca a, la prima persoanaa plurarului e din sufix e eliminat ca la adotia.

Verbul «a aye» are radecina «av». El urm`.eazadeci O. fie conjugat : av, av-i, av-e, av-em, av-eti,ay. In usul comun Ins conjugarea se face : am,ai, are, avem, aveti, au.

Normala e deci conjugarea numai pentru pri-mele doue persoane ale plurarului. Pentru primapersoana a singular ului v e rostit ca pentru a treia,ca r pentru atreia a plurarului ca u, ear adouaa singularului el e eliminat.

Sre...fac deci atat in vocale, cat si in consonanteabateri nu numai in radecina verbului, ci si i11 sufix.

a) Vocale:e.

In vocale se fac abateri mai ales cand radecina

www.dacoromanica.ro

105

verbului se terming in vocalg ca «b(e)es,«scri-e» eSU-i>,.

, Indeosebi neologismele de prima conjugatiunese conjugg cu ez: cre-ez, vari-ez, octro-ez, evo-lu-ez.

In rostire inse de obiceiu intre finala rade:chili§i sufix iese la iveard un i scurt : cre i-ez, octro-i-ez,evolu- i-ez.

Cele-lalte verbe de prima conjugatiune au ra-cl6cina terminate in i fie plin, fie scurt, care epgstrat in ambii numeri si pentru toate persoa-nele.

Dacki e plin ca la verbal «sgari-a», conju-garea se face in mod normal, dar atat la a treiapersoang a singularului, cat §i la prima persoanga plurarului a sung ca e : sgari-u, sgari-i, sgari-e,sgari-em, sgari-ati, sgari-e.

In acela-§i fel se face conjugarea si daeg i escurt. dar la prima persoang a singularului u de-vine mut, ear la adoua cei doi i sunt rostiti caunul singur : «eu tai» si «tai-u-l», «tu tai si tai-l»,(taie, tgiem).

Prima persoang a singularului are deci sg fiescrisg cu u in deosebire de adoua : «etc taito §i«tu tai », «ell in cui it» §i « to in cui», « en

sl «tu invii», eu mangaigo sl «tn. mangai», «euineheitiv sl «tu inchei».

La toate aceste verbe a -sung ca e §i la in-finitival lung, la participial present, ear la ge-rundiu a devine i : sgaria, sgari-ere, sgari-at,

invia»

«tai-a»,

www.dacoromanica.ro

106

sgari-etor, sgari-ind, tai-a, Val-ere,invi-a, invi-ere, inviat, inviind.

Verbele de a patra conjugatiune, avend rklecinaterminate in vocalg, se conjuWci mai ales en sufixulesc, crii-esc, slei-esc, spoi-esc, ului-esc. Ace le dintrede, care se conjugI in mod normal, perd pe i din.rridecina inainte de i din sufix an a treia per-soan5, a plurarului la fel en a treia, ear nu cuprima a singularului : sui, suire, suit, suitor, suind,deci sui, sui-e, suim, sui(i, suie (ear nu suiii).

b) Consonantele.

E cestiune de foneticti, cum anume se prefacsunetele 'n derivatiune 'n flexiune. Stint insein conjugare indeosebi la indicativul presentuluiunele prefaceri exceptionale.

In virtutea unei regule generale adoua termi-minatiune a acljectivului «gol» e «goi», ear's nu«goli», i femininul e «goal& (goale). Tot astfeladoua terminatiune a acljectivului «moale» e «moi»,ears nu «mo/i».

Din «gol» se deriv5, verbal «a gol-i, care seconjugA cu sufixul esc ca «ocol-esc», emit -esco,«mAr-esc», «num-esc», (boaTh.) bolesc.

Din .inoale» (moi) nu se derivA un verb dea patra conjugatiune, «a mol-i», «mol-esc», ci unulde prima si 'n derivatiune 0 se preface 'n u :«a mui-a», «muiat», «muind > (nu inui-and). Laindicativul pres@ntnlui o e paistrat atat in singa-

taiat, 01-etor,

si-

ti

www.dacoromanica.ro

107

lar, cat si la atreia persoana a plurarului : moi-u(moire -1), moi (moi-1) moai-e, muiem, muiati, inoaie.

Sunt mai multe verbe, care se conjuga 'n felulacesta : «a soul -a », «scol», «a dunni», «doarme»,dar tipica nu e conjugarea.

Din «scula» se deriva prin prefixul «r'es» doneverbe cu inteles deosebit, unul de apatra, «res-coli», care se conjuga cu sufixul esc, ear altulde prima, ordscula», care se conjuga ca «scula»:

fescoala, resculam, resculati, res-coalri.

Tot astfel verbul «a la» (in loc de «la-a») seconjuga ca «da» §i «sta», avend persoana atreiaa plurarului la fel cu prima a singularului : la-u,la-i, la (in be de =la), lam, lati, la-u. «Sprila»-inse alimineaza pe a din radecina si se conjuga,regulat : 801, speli (in be de spali), spal-a, spa-1-am, spal-ati, spala. La modurile impersonale«sprila» deasemenea e regulat «spillare», «spala-tor», spaland», ear «la» e neregulat, glare», «la-utw(in loc de «la-at») «lautor», «land».

Cu totul astfel so preface consonanta / in verbul«a lu-a», care, avend radocina «/u», ar urma safie conjugat : lu-u, lu-i, lu -am, lu-ati, lu-a.

L se preface inse in singular in «ie» astfelavem: ie-u =ia-u, = ia, lu-ati,ie-u=ia-u.

Deopotriva cu 1 se preface si consonanta 7/ inconjugare.

Verbul «vent» are radecina «ven», dar atat la,

rilscol, rr.scoli,

la-a

lu-a,,i

ie-i,ia-i, ie-a. lu-gm,

www.dacoromanica.ro

10S

participiu, cat si la gerundiu nu numai n e eli-nainat, ci si «e» sunk ca i : «venire», <venit»,filar «viitoro, «viind». In acela-si fel se face con-jugarea in singularul presentului : «vin» si «vitt»,«vii», «vin-e», «venim», «veniti», «yin», (nici o

data. nu «viu»).Verbul ca mina», se conjuga regulat, deci nu

elimineaza pe n: manare, manat, manand si man,mini, mana, manam, manati, mang.. Verbul «amane» are inse supinul e ma s », participiul «mai-tor», ear gerundul «mciind». Avem deci si lapresentul indicativului : maize, mai, man-e, man-em,man-eti, man (nici o data nu «mai-u »).

Ca «mane» se conjugg, si «remcine» (remas,rrmaind), dar la prima persoang, a singularuluise zice si «eu reman».

Tot astfel verbele «a pune» .5i. «a spune» («pus»si «spus,), dar atat «punand» §i «spunand», catsi «puind» §i ospuind» ca «venind» §i «viindu,deci si «spun>, ySi «smtifi», «pun» si «puiu» cac yin» §i oviu».

De oare-ce «a pune» §i «a spune», care, decisunt de atreia conjugatiune, se conjuga, ca «re-matteo, care e de adoua, nu numai strainii, si siseolarii reu indrumati confundt adese-ori conjugati-unea adoua si atreia si 4ic «spunem» §i «spun&ca «remaneam» si remanea in Joe de «spune».

b) Imperfectul.

La imperfect verbul arata starea ori lucrarea

www.dacoromanica.ro

109

ca fiind trecutg, dar in tre,cut presents: vorbiarnatunci, cand se mai petrecea §i alt-ce-va. Imper-fectul e deci presentul trecutului. El se derivAin mod regulat de la infinitivul verbului adiiugandla acesta verbul ajutgtor «am», «aio, «a», «ati»,«an» ca sufix copulativ.

La verbele de prima conjugatiune a final alinfinitivului Si a din sufix sunt rostite ca unulsingur : ara-am, striga-ai etc. Tot astfel «sga-ria-am» on «mangaia-am,.

Prin analogie verbul «a scrie», are imperfec-tul «scrim», ear nu «scrieamp, §i cu atat maiputin pot ss aibg verbele de a patra conjugatiuneimperfectul in « eam»: «voeam», «sileam», «spoeam»,in toe de «voi-am», «sili-am», «spoi-am».

Verbele «a da» §i «a sta» au imperfectul fie«dam» §i «stam», fie «dedeam» §i «steteam».

Verbul «a fi» are imperfectul derivat dela uninfinitiv era»: era-am, erai, era, exam, erati, erau.

c) Perfectul simplu.

La Perfectul simplu verbul arats starea on lu-crarea ca fiind trecutg, dar in present : «inchisei»up. scum. Perfectul simplu e deci trecutul pre-sentului in deosebire de presentul trecutului..

El se derivA din supin adAugand la acesta su-fixele i, f i, e, rdm, reiti, rd.

Supinul poate sA fie terminat in at, in ut, init, in s on in t cu consonants inaintea lui.

In at au supinul verbele de prima conjugatiune,

www.dacoromanica.ro

110

In ut mai ales cele de adoua, ear in it cele dea patra. La toate aceste sufixul se agauga in locde t final al supinului : arat-ara-i, tacut-tacui,venit-veni-i.

Suntsi verbe de prima on de atreia, care an su-pinul in ut: aceste se conjuga ele ca cele deadoua: «a da, dat claclut, dadui», «a sta, statgi statut, stcitui», «a face, facut, fdcui», «a trece,trecut, trecui».

Accentul, totdeauna cu deosebiril apasat, cadeasupra finalei supinului : veni-rain.

La persoana atreia a singularului sufixul e seimpreuna cu a intr'un a, cu a intr'un u, ear cu

intr'un I accentuat: alearga, perdit, zeal.Verbele de atreia conjugatiune au de regula

supinul in s, «a scrie-scris». Ele pastreaza peacest s la perfectul simplu, dar iau de ajutor intreel si sufix un e accentuat la primele done per-soane ale singularului neaccentuat la persoanaatreia la plural: scrie, scris, scris-e-i, scris-61i,scrise(e) scris-6-ram, scris-ë-rati, scris-e -ra.

In acela-si fel se conjuga verbele, care, av(,ndradecina terminate in c, d, g on n, elimineazala supin, aceasta finale : «pune», «pus», epus-e-i»,«zice», gzis», «zis-e-i,, «prinde», cprins», «prin-s-e-i», «remane», «re'mas», «remds-e-i».

Verbele, care au radecina terminate in p, ausupinul fie in ut, «incepe», «inceput», fie in t,«rumpe», erupt» (in loc de rumpt). Verbele curadecina terminate 'n b on in g au prin anologie

alergA-i,

Si

$i

sisi

www.dacoromanica.ro

111

supinul adese-ori tot in t casi cand ildecina li-arfi ;terminate, 'n p: «ferbe», «fert,», «frange»,«friint», «frige*, «fript», (in be de «frigt»).

Toate aceste iau la perfectul simplu s in locde t: «rupt», drups-e-i», «fert», «fers-e-i», cfrant»,«frcins-e-i» «fript», «frips-e-i».

d) Perfectul compus.

La perfectul compus verbul arat5. starea orilucrarea ca fiind trecut fie in present, fie intrecut. De aceea perfectul compus se numeste sitrecut nedefinit sau nehotMt in deosebire de eelsimplu.

Perfeetul compus e supinul combinat cu ver-bul ajutAtor «a ave», nu inse ca sufix, ci cacopulA predicativa : am «fitcut» «feicut-am»,ai, a, am, ati, an fAcut.

Tot astfel «am, ai, a fost, am, ati, au lost».

c) Mai mult ca perfectul.

La mai mult ca perfect verbul aratA, starea orilucrarea ca fiind trecuta mai nainte de a se fipetrecut alt-ceva: evorbisem» mai nainte de a fivent cutare ori cutare. Mai mult ca perfectule deci trecutul trecutului si se derive tot delasupin prin adugarea ca in perfectul simplu asufixului copulativ-sem, sesi, se, sergm,sera,: sculat- sculasem, vezut-vezusenz, cAit-caisein,scris-scris-e-sem, fript- frips-e-sem etc.

§i

serrIti,

www.dacoromanica.ro

112

Unii dintre scrietori iau clrept mai mult ca per-fect si participiul trecut combinat cu trecutul com-pus al verbului «a fix, : «am fost amfost sculat, am fost valet, am fost fript. Aceastaforma e archaica nerationala. g Am fost facut»va sa zica «m'a facut tine -va».

e) Viitorul.

La viitor verbul arata starea on lucrarea caviitoare : voi vorbi de aici inainte.

Viitorul e exprimat prin infinitivul scurt com-binat cu verbul ajuth'tor «a voi» : voi scula, voimangaia, vei vede, va cai, vom scrie, yeti frige,vor fi, vor voi, vor ave (voi-voi, scula-vei etc.).

Unii dintre scrietori se folosesc dee forma gamsa mangaia», «am sa scriu», «am sa fiu».In adefer inse aceasta forma e imperative : «amsä vorbesc» are intelesul «trebue se vorbesc,,«sunt ne-voit» gsunt dator» a vorbi.

f) Viitorul at doilea.

La viitorul al doilea verbul arata starea on lu-crarea ca fiind mai nainte de a fi alta ce-va. Vii-torul al doilea e deci trecutul viitorului: «voi fivorbit tend vei sosi tu» e exprimat tot prinsupin insofit de viitorul verbului «a fi» : voi fisculat, voi fi v6cJut, voi fi cait, voi fi scris, voifi fript, voi fi fost, voi fi voit, voi fi avut.

facut',

§i

§i

§i

www.dacoromanica.ro

113

2. Subjunctivul.

La subjunctiv verbul aratg starea on lucrareaca fiind posibilg : pot on trebue so vorbesc, decinici nu am vorbit, nici nu vorbesc Ana. Presentulsubjunctivului e dar in adever viitor, si de aceeasubjunctivul nu poate sa aibg si viitor. Pentruacela-si cuvent nu poate ag aibg subjunctivul niciimperfect sau present al trecutului.

In romfineste subjunctivul poate sg fie intre-buintat si in loc de infinitiv : «incep a vorbi» sau«am inceput sa vorbesc». In expresiuni ca «erasä «a fost sg stau», «am sg, caut», «va sgumblu», «va trebui sg adun» verbul nu e con-jugat, ci intrebuintat la subjunctiv in loc de in-finitiv.

Subjunctivul are in adever numai trei timpuri:present, trecut si mai mult ca trecut.

a) Presentul.

Presentul subjunctivului e presentul indicati-vului combinat on c,onjunctiunea «sd», care nupoate sg fie mutatg prin inversiune dupg verb : sgscol, sg ved, sg aleg, sg

Deosebirea intre indicativ si subjuntiv e numaila atreia persoang a singularului, care la subjunc-tiv se terming in e, dacg la indicativ so terming in

si in a, dacg la indicativ se terming in e : «elcanto» si «el sg cante», el vede §i el sg vadd,el alege si el sg aleagd, el doarme si el sg doarma,

Man Etimologia.Slavici. 8

obit,

suit.

www.dacoromanica.ro

114

el creste si el sa creased, el lucreazd si el sglucreze. Exceptiune fac verbele cu eadecina ter-minatg in a vocalg ; moaie si s 'd moaie, incuie si sdincuie, scrie si s'd scrie, suie si sg, suie.

Verbele «a da», «a sta» §i «a*lua» au la sub-junctiv : sa dee si sg dea, sg stee si sg stea, sgiee si sg, ia. Tot astfel «a vre» «sg vree» si«sg, vrea».

Verbele «a voi» §i «a aye» au «sd voiascd» §i«A, cad».

Verbul «a fi» se conjugg la subjunctiv in modnormal : sg fiu, fii, fie, fim, fiti, fie.

Altg deosebire dintre indicativ si subjunctiv e,ca la subjunctiv toate verbele Para deosebire anatreia persoang a pluralului la fel cu atreia a sin-gularului: «el vede» si «ei ved», dar «el sg, vada*si «ei sg vadgt», «eu scriu» si «ei scriu», dar «elsg scrie» si «ei sg scrie», «el este» si «ei sunt*,dar el sg fie» si «ei sg fie».

b) Trecutul.

Trecutul subjunctivului e supinul combinat atatcu conjunctiunea «sd*, cat si cu infinitivul ver-bului «a fi», care deasemenea nu poate sg fiemutat prin inversiune dupg verb : sg fi luat, srtfi vedut, sg fi dus, sg fi suit.

Deoare-ce el e deopotrivg cu infinitivul trecutsi nu e copulat, e intrebuintat totdeauna impreungcu pronumele personal, care e asezat in urmg,

www.dacoromanica.ro

115

dar poate A. fie mutat gi inainte : A fi trecut-eu,tu, el, noi, voi, el, on eu, tu, el etc. A fi tre-cut, sa fi fost, A fi voit, A fi avut eu, tu ect.

c) Mai mult ca trecutul.

Mai mult ca trecutul subjunctivului e tot su-pinul combinat cu infinitival trecut al verbuluica fi» : sa fi fost vorbit-eu, tu, el etc.

El e intrebuintat de tot rar.

3. Optativul.

La optativul verbului arata stares on lucrarea caEnd dorita, deci gi la optativ presentul e in ade-var viitor gi optativul are gi el numai trei tim-puri : present, trecut gi mai malt ca trecut.

a) Presentul.

Presentul optativului e infinitivul scurt al ver-bului combinat ca0»,cai»,car», «am», afi», ear» :agi ara, ai ara, ar ara, am ara, ati ara, ar ara.

Copulativul poate sa fie mutat prin inversiunedupa verb, dar in casul acesta se is de obiceiil

de ajutor un Are* intro copulativ finala infini-tivului : ara-re-agi, ved&re -agi, duce-re-agi, veni-re-agi.

Acest gre» nu e «re» al infinitivului lung, cacizicem «duce-m'-agi*, «crede-to -ai», «face-s'-ar»,«aduna-ne-amo etc.

5i

5i

www.dacoromanica.ro

116

b) Trecutul.

Trecutul optativului e supinul verbului insotitatat de copulativull presentului, cat oi de infini-tivul verbului 4( a fi»: aoi fi arat, aoi fiaoi fi scris, aoi fi fost.

c) Mai mult ca trecutul.

Mai mult ca trecutul optativului e combinat,tot ca al subjunctivulni, cu infinitivul trecut alverbului ga fi» : aoi fi fost arat, oedut, ales, ve-nit etc.

$i la-o-ptativ mai mult ca trecutul e de tot rarintrebuintat.

4. Imperativul.

La imperativ starea on lucrarea e arittata caflind impusg. sae poruncitg. De oare-ce numai ce-lui ce se aflg.'n fats noastra putem poruncim,imperativul are numai adoua persoang, a presen-tului atat la singular, cat of la plural.

Imperativul e una dintre cele mai neregulateforme ale verbului.

Regula generals pentru singular e, cg, imperative infinitivul scurt neaccentuat la afirmativ ac-centuat la negativ : garei», dar «nu arci» tu,gumple», dar «nu umple», gdormi», dar «nudormi». Verbele de conjunctiunea atreia, av'endinfinitival neaccentuat, an of imperativul atat laafirmativ, cat of la negativ neaccentuat : «alegeoi «nu alege».

vedut,

ss i

ei

www.dacoromanica.ro

117

De oare-ce infinitivul neaccentuat e la fel cupersoana a treia a singularului la presentul indi-cativului, verbele, care se conjuga fie cu ez, fiecu esc, au imperativul la fel cu atreia persoanaa presentului : el «lucreazei», «lucreazei tu», dar«nu /ucra>., el vorbefte, «vorb*e* tu, dar nu«vorbi. Tot astfel «el is >, «ia tu», dar «nu lua».

La verbele de conjugatiunea apatra infinitivulneaccentuat e la fel cu adoua persoana a presen-tului la idicativ : «tu dormi», «dormi» tu, dar*nu dormi».

Prin analogie au §i verbe de adoua on de atreia conjugatiune imperativul Ia fel cu adouapersoana a presentului la indicativ : «tu §ecli»«fedi tu», dar «nu ode», «tu plangi,, «plangitu», dar nu plange», chiar «tu stain, «stai* §i«stai-tu», dar nu «sta, inse «culege» §i «culegi»,dar nu «culege», «el moaie», «moaie tu» ;4i «numuia», el «suie», «suie tu» §i nu «sui».

Verbul «a scrie» are imperativul regulat,«el scrie), §i scrie tu», dar la negativ adese-on eaccentuat ea fund de a doua conjugatiune, «nuseri& §i «nu scria».

Prin analogie se face acea-§i grerala §i Ia alteverbe de conjugatiunea atreia : nu mergea, nustringea, nu alegea, nu punea.

Verbul «veni» are imperativul «vino» §i «nuveni», ear verbele «a zice,» «a duce» §i «a face»an imperativul «zi», «nu zice», «du», «nuduce A, ofti», «nu face».

www.dacoromanica.ro

118

Verbul «a fi» are imperativul «fii» §i «nu fi»,ear verbul «a ave» «ai» §i «nu aye.

La plural imperativul e totdeauna adoua per-soang a pluralului la presentul indicativului, darcu pronumele personal asedat in urmg : nu an-tati, nu vedeti, nn duceti, nu veniti voi.

Drept atreia persoang e intrebuintat in modneregulat subjunctivul : sg ante el, O. cante ei,s vadg el, sg vadg ei.

5. Presumptivul.

La prosumptiv verbul aratg starea on lucrareaca fiind uumai presupusg : fi vorbind, adecg«se crede, a vorbesc».

Presumptivul e gerundial verbului combinatatat cu copulativul «asi», cat si cu infinitivul ver-bului «a fi», si are si trecut rar intrebuintat :«asi, ai, ar, am, ati ar-fi. vorbind» acum de cu-rand, si ofost vorbind» °data, mai de mult.

6. Concesivul.

La concesiv verbul arata starea on lucrarea cafiind admisg, dar nu afirmatg, : «voi fi vorbind»,adecg «nu zic, cg nu vorbesc».Concesivul are si el numai present si trecut rarintrebuintat si e tot gerundiul verbului combinatin acela-si fel ca la presumtiv, inse cu verbul «avoi», ca ajutgtor : «voi, vei, va, vom, yeti, vor

fi vorbind» si «fi fost vorbind».

a5ei

www.dacoromanica.ro

119

Recapitulare.Cele case moduri personale si cele sapte timpuri

ale formei active sunt parte simple, parte compuse-Simple sunt presentul, imperfectul, perfectul

simplu si mai mult ca perfectul indicativului, pre-cum si imperativul.

PrivitA din punctul de vedere al radecinii ver-bului, conjugarea e regulat'a' numai la imperfect$i la primele done persoane ale pluralului in pre-sentul indicativului.

La perfectul simplu si la mai malt ca perfectsunt mai ales la conjugatiunea atreia oare-careabateri dela supin.

Make si felurite sunt abaterile dela infinitiv lasingularul imperativului.

Cele mai numeroase si mai felurite sunt abate-rile dela rld6cina verbului la indicativ in singularulpresentului. Unele verbe se conjugg in mod normal,ear altele cu sufixul ez, dad. sunt de prima, sicu sufixul esc, dad. sunt de a patra conjugatiune.

Cu ez on cu esc se conjugX mai ales verbelederivate, dar sunt si verbe derivate, care se con-jugA.'n mod normal, precum si verbe nederivate,care se conjugg fie cu ez, fie cu esc.

Cele conjugate'n mod normal au atreia persoanN.a pluralului la fel fie cu prima, fie cu a treia per-soanA, a singularului. La fel cu atreia o au verbelede prima conjugatiune, dar stint si verbe de adoua,de atreia on de apatra conjugatiune, care se con-jug% la fel ea cele de prima.

www.dacoromanica.ro

120

Modurile si timpurile compuse aunt combinateunele cu infinitivul, altele cu supinul, ear altelecu gerundiul.

Cu infinitivul sunt combinate viitorul si opta-tivul.

Cu supinul sunt combinate toate timpurile tre-cute, si fiind substantiv cu inteles activ, supinulnu se concords nici dupg gen, nici dupg numilr.

Cu gerundiul se combing modul presumtiv sicel concesiv.

Modurile si timpurile compuse sunt regulate.Avem deci urnagtoarele conjugari regulate.

www.dacoromanica.ro

CONJUG. I.

Infin : Intr-a, lucr-a.Sup : a at, a at,Part. : a Ator, a ator,tirnd : a and, a and,Rddeeina : intr, luer,

MODURILE

CONJUG.

rdmen-6ut, rema(n)s.Atm.,and, rema -ind

reman,

IMPERSONALE.

CONJUG-

Incep- e, Merge, frig-eut, star g)-s friptAtor, qterg-ator, frig-Ator

a And, and, a findineep, sterg, frig,

MODURILE PERSONALE.

A. Indicativ.1. PRBSENT.

CONJUG. IV

sti-(i), sni(i), spor-iut, > it, it

sti-utor, > itor a itorind, ind, * ind

sui, spor.

Intr-u lucr-ez, umpl-it rennin. bleep, Vera, frig, sul-u, gpor-esc

dAmati

a

a

a

>

4371,

eaziiAmati

>

>

>

>

i,e,em,eti,

reman -ea ema eti

i,e,

a em,eti

a

a

a

i,e,em,eti

i0

D erneti

1

a

I0,i) m(ii si

a

>

(i)e >

(i) m >(i) ti x

etieste,im10.

a d a eazei a it, sti-u, > e a ese.

s

umpi,

ss

ss

s

a >

s

D / D

www.dacoromanica.ro

2. IMPERFECT.

intram, lucram, umpleam. riimitnetiin, I ucepea m, stergettm, frigeam, stiam, suiam, sporiam,intrai, lucrai, ump (eat, riimfineai, I n cepeai, stergeai, frigeai, stiiti, s u ad. sporiai,intra, lucra. umplea, riimanea, ineepea, stergea, frigea, stia, suia, sporia,intram, lucram, umpleam, rilmAneam, incepeam, stergeam, frigeam, stiam, suiam, sporiam,intrati, lncrati, umpleati, ritinAneati. iucepeati, stergeati, frigeati, }tiati, suiati, sporiati,intrau. lucrau. umpl eau. ramiineau. Incepeau. stergeau. frigeau. }tiau, suiam, sp o

3. PERFECTUL SIMPLU.

intrai, lucrai, umplui, riimasei, Ineepui, stersei, fripsei, stiui. suii, sporii,intra si, lucrasi, umplusi, ramiisesi, Incepusi, stersesi, fripsesi, stiusi, suisi, sporiai,intrii, lucre, umplA, minas°, Incepii, sterse, fripse, stia, sal, sporl, e.D

intraram, lucrarAm, umpluriim, ritinaseriim, Incepurilm, sterseritm, fripseram, stiuritm, suiram, sporiritm,intrarati, lucrarki, umplurati, ritmaserilti, Incepurki, sterserati, fripseritti, stiurati, snirati, sporirati,intrara, lucrarii, umplurit. riimasoru. Incepurit. sterserilti. fripsera , sporirA.

4. PERFECTUL COMPUS.

am intrat, I ucrat, umplut, ram as, /Tic epu t, sters, fript, stint, suit, sporit,ai a a a ' a a D )IL, ) ) ) ) .UM, ) ) ) .Ilti 1 ) ) ) )AU > a I D ) ) )

stinra. sutra,

www.dacoromanica.ro

5. TAM !CULT CA PERFECTUL.

intrasem, lucrasem, umplusem, ram'asesem, incepusem, stersesem, fripsesem,intrasesi, lucrasesi, umplusesi. ramasesesi, incepusesi, stersesesi, fripsesesi,intrase, lucrase, urrkpluse, ramasese, incepuse, stersese, fripsese,intraseram, lucraseram, umpluseram, ramAsesegm Incepuseetm, sterseserAm, fripseserAm,intraseati, lucraserati, umpluserati, rAmSseserAti, incepuserati, sterseser4i, fripseserAti,intraserg. lucraser5,. umplusera. ritimitseserA. incepuserA. sterseseril. fripseserii,

stiusem, suisem, sporisem,stiusesi, suisesi, sporisesi,stiuso, suise, sporise,stiuseram, suiserrsm, sporiseram,stiuserAti, suiserati, sporiserAti,stiuserL suiser5.. sporiser6.

6. VIITORUL I.

6.2cv

voi, intra,vei,va, *

lucra,*

*

umple,A

rtimane,*

*

lumps,*

0

sterge,I1

frige,*

0

sti,*

A

sui,A

spori,I1

VOIXI,

veq,vor,

A

0

0

*

0

/. A

A

*

5>

A

/*

*

ID

I

p

A

A

1,

A

,A

A

0

1

+

www.dacoromanica.ro

7. VIITORUL II.

voi fi intrat, luerat, umplut, rernas, lnceput, §ters, fript, $tiut, suit, sporit,voi * » , * * * P )vu * * * » * b ) D )VOIll ) ) * ) Z. ) ) ) I) )yeti * * * * * s z * r )VW' s ) * ) ) ) , 0 )

B. SubJunctivul.1. PRESENT.

sa intru,* intri,

flare,* iotrrim,* intrati,* Mire.

sa lucrez,* lucrezi,* lucreze,* lucram,* lucra-ti,» lucreze.

sa umplu,* umpli,* u mpld,* urnplem,* umple0.,* umplci.

sa rama.n,, rannai,* am aie,r* ritmanem,* ramaneti,* 7 CilllaiP.

sit Incep,P Incepi,* inceapa,* incepem,* incepeti,r inceapd.

st sterg,* ;f,tergi,* 6tearga,* stergem,* stergeti,» stearga

sit frig,* frigi,* friga,x. frigem,* frigei,* friga.

sa, stiu, A. suiu, sit sporesc,> $tii, >0 sui, . spore§ti,» Vie, ,. suie, » sporeasca,» sAirn, » suim, » sporim,» §t4i, ) suiti, » spor4i,* ?tie. * suie. * sporeascd.

* *

1

www.dacoromanica.ro

2. TRECUTUL.

sei fi intrat, lucrat, umplut, remas, inceput, sters, fript, stiut, suit, sporit.(eu, tu, el, noi, voi, ei).

3. MAI MULT CA THECCTUL.

sit fi fost intrat, lucrat, umplut, remas, inceput, sters, fript, §tiut, suit, sporit.(eu, tu, el, noi, voi, ei).

0. Optativul.

1. PRESENTUL.

afi intra, lucra, umple, r6mlne, incepe, sterge, frige, ti, sui, spori,ai 0 0 0 * 0 0

ar 0 * 0 i 0

am , 0 0 , 0 }

ati * * * * * * .ar * * * * * *

) 1

D 1

*

www.dacoromanica.ro

2. TREOUTUL

asi fi intrat, lucrat, umplut, remas, inceput, stars, fript, §tiut, suit, sporit,ai * 0 0 D , ) 0 7 0 )ar 0 7 D A * ) ) )am S s s s ) ) *

Ai * 1 ) A ) ) )ar 0 0 0 0 0 0 0

3. NW. MtILT CA TRECUTLII,

aii fi fost intrat, lucrat, umplut, r6inas, inceput, sters, fript, stiut, suit, sporit,ai > a a a a a a D a

ar a a a a a a

am a * * a a a

ati a a a a D it

au it a a * a a a ,,.

D. Imperativul.Singular : intro, lucre* utnple, rlmAi, lncepo, stergi, frige, stii, suie, sporeste,

nu intro., na lucra, rip timpld, nu remane, nu incepe, nu sterge, nu frige, nu ett, nu But, nu spori,Plural : intrati, lucrati, umpleti, r6nalineti, Incepeti, k.tergeti, frigeti, Ititi, suiti, sporit.i.

*

www.dacoromanica.ro

E. Presumptivul.1. PRESENTUL.

asi fi intrand, inerfind, umplfind, rfitnAind, tneepAnd, stergAnd. frigand, stiind, suind, sporiudai a s a > > ,. a a a a

ar a a s a a a a a

am a a , a a a a a

ati a > a D , ,ar a 1 > ' a a >

asi fi lostaiaram >atiar a >

voi fivetvavomyeti >

vor >

voi fi fostvet »va > >

vont a a

vett s.vor )

2. TRECUTI.11,.

intrand, luerAnd, umplfind, rtimaind, ineepfind, stergAnd, frigfind, ytiind, suind, sporiud.

F. Concesivul.

1. PRESENTUL.

intrand, lucrAnd, umplAnd, rfimftind, Ineepfind, r;t Lrgfind, frigand, suiud, sporind.

2. TRIfiCUTUL.

intrand, lucrand, umplAnd, rerailind, ineepand, stergAnd. frigAnd, stiind, suind, sporiud.

IND4

2

4'

s3

13

www.dacoromanica.ro

128

B. Forma passiva.

Verbul numai la participial trecut e intrebuintatin inteles passiv ; modurile Si timpurile toate suntdeci in forma passiv combinate cu participiultrecut §i forma, passivg nu pot sg aibg decat ver-bele transitive.

Verbele intransitive au §i ele participiu trecut,dar acesta e intrebuintat de regula in loc de celpresent. In loc de «grilbesc» nu putem sg zicemsunt grcibitor», ci zicem «sunt grcibit».De§i intransitiv inse, verbul «a grigbi» poate

sg fie intrebuintat §i in inteles transitiv : «impre-jurgrile me grcibescb, deci « stud grdbit de im-prejurari». In casul acesta participiul trecut e luatin inteles propriu, deci passiv.

0 conjugatiune in forma pasivg in adevar nuexist in romfine§te : ceea-ce se conjugg e numaiverbul «a fib, care se combing cu participiul trecutconcordat, ca on Si -ce adjectiv, atat dupg numtir,cat §i dupg gen.

Participiul trecut poate inse sg fie intrebuintat§i ca predicat, precum §i ca atribut on complement.

In propositiunea «Sunt obosit», predicatul « obo-sit» e participiu trecut, dar nu avem verbul la formapassivg. Tot astfel in propositiunea «vinul se stoarcedin struguri copti», ecopti» e participiu trecut, daratribut, ear in propositiunea, «zorile sunt minunatde frumoaseD, participiul trecut «minunat» e ad-verb:

www.dacoromanica.ro

129

Forma passive in conjugare avem numai candsubiectul e aratat ca suferind : aceasta forma, aretoate modurile i toate timpurile formei active,d* unele dintre ele sunt numai rar de tot in-trebuintate. (A se vede tablourile).

C. Forma reflexivA,.

Reflexive e forma cand subiectul e totodatg §iobiect : «Eu me satur» (insu-mi pe mine), to tosaturi «el se saturg» etc. Nici forma reflexivgdar nu pot sa aibg cleat verbele transitive, §i oconjugare reflexive, in adevaratul inteles nu exists,ci verbul e conjugat §i pentru forma reflexivg cala acea active, dar e insotit de pronumele reflexiv,care poate sa fie medat i in urma : =me tem»i «temu-miS»; «me" suiu» §i «suiu-me» «te

tenni>) §i <4 temi-teD, «te sui» i «sui-te».Sunt verbe ca «me tern», «me screm», care se

intrebuinteaza numai in formg reflexive on careau in forma active on in cea pasiva un intelesdeosebit de cel ce li se dg in cea reflexive. Unava sg zits «me tern», alta «tem pe cineva» §i earalta «sunt temut».

Sunt verbe intransitive ca «stau», «merg», gum-blu» on «dorm», care pot A, fie intrebuintate inanumite casuri §i ca transitive, deci an §i parti-cipiu trecut cu inteles passiv : «imi merg drumul»,«Imi dorm somnul», «apg statuta», «om umblat

loan Slaviei. Etimologia. 9

www.dacoromanica.ro

130

prin lume», ca «duc pe cine-va», «me duc* si«eram dus».

Sunt verbe, care sunt intrebuintate la formareflexivg cu inteles passiv : «se zice», «se aude»,«se svoneste» si prin analogie cfrunzele se scu-turg», «pgdurea se taie».

E cestiune de sintacsg, cand anume si cum aresa, fie intrebuintatg forma reflexivg, care nu aresg fie confundatg cu intelesul reflexiv.

Verbul intransitiv «a plcinge» poate se fie in-trebuintat si ca transitiv, «ii plcing pe oameniiusuratici», deci si la forma passivg, «oamenii usu-ratici sunt pldnsi de mine», precum si la formareflexivg, fie «me plcing de voi*, fie «me plangpe mine insu-mi».

Intelesul nu e inse in toate formele acela-si, siatat dupg, formg, cat si dupg inteles reflexiv enumai «me pldng pe mine insu-mi». Reflexivge inse forma si cand zicem «me pldngeam de tine»,«se plansesi de mine», «se plansesera de voi»on «set nu ye pleingeti» de soartg.

Tot astfel sunt verbele «mdkni», «cal» «su-pcira» §i altele, si nu e reflexivg, forma cand zicem«te mahnesc», 41 super» on lye caineam».

Cu atat mai putin sunt reflexive expresiunileca «mi-e foame», «mi-e sete» on «mi-e fricci». Inasemenea expresiuni subiect e substantivul, earpredicat verbul «a fi» luat ca predicativ, si pro-numele se aflg la dativ ca complement indirect,

www.dacoromanica.ro

131

de§i adese-ori se zice «mi foame», «mi sete» onmi fricA,V.ReflexivA e forma numai fiind luat pronumele

la acusativ pentru persoana arAtata pin sufixulcopulativ.

www.dacoromanica.ro

A. Indtcativ.1. Present. Activ : bat. Passiv : sing. SUnt batut on ba tart. plur. student batuti on biituto.2. Imperfect. bateam tyrant I ) eram A

3. Perf. simple. batui. ) fui furdm A

4. compit8 a ma biitut. am fost D . . am fost5. Mai malt ea pr. D bittUS0111. . fusesem fusesem6. Viitorta 1. voi bate a a voi ft vom ft7. II. voi fi moo, . . voi Ii fast . A A VOM it fort A A

Viitorttl I at formai passive o deci de o potriva Cu viitorul II at formai active, numni in aparoutiifuse, caci la activ avem supiuul, car In passiv participial trocut.

B. Subjunctiv.1. PreNent. Activ : sa bat. l'as.: sing. 8(1 flu batat ori batuta, play. s/i fins batuti on batute.2. Trecut. si fi baba. sa ft fost sd fi lost *

3. Mai mutt. ea tr. , sit fi fost batut a an se 'ntrebuinteaza.

0. Optativ.I. Prezent. Activ : asi bate, Paqsiv : sing.atd fi batut ori bittuta, plur. am fi lnitnti on batute2. Trecut. aqi fi batut, ' ao fi lost , , . am fi lost3. Mai malt ea tr. a asi fi fost ',atilt. lie se intrelatiuteava.

11 >

» D

CC.tv

-.

..

*.

www.dacoromanica.ro

1). Imperativ.Activ: bate, bateti. Passiv: sing. Iii bitut, nu fi hatut, on WI:tuts, fi(i biltuti on Initute.

E. Presumptiv.(Rar intrebuin(at la passiv).

1. Prvzent. APtiv:ai fi !aloud. Passiv: sing. a$ fl 'Wad !atilt oi hatuth, 'Am.,: a»i fi Iliad 1)5totioi bittute.

2. Trend. 0 asi fi fost brand., > tin se intrebuiatonsu. 1.-,,:.k.

coD

Prev,211.

F. Concesiv.(liar intrebuin(at la passiv).

Activ: voi fi IttGind. Passiv: sing. voi fi rand !atilt on battaii, plur. L'ON 11 Mid br11110

on biltute.

www.dacoromanica.ro

PARTEA A DOUA.

DERIVATIUNEA.

Derivarea e §i ea o schimbare 'n forma vorbei ;pecand inse flectiune intelesul ri_Imane pentrutoate formele acela-§i, vorba derivath are intelesnumai asena6,nat cu al radecinii, din care s'a facutderivarea.

Verbul «a face» are in toate formele, in toatemodurile situ toate timpurile acela-§i inteles. In-finitivul lung «facere» e intrebuintat ca substantiv§i numai ca substantiv, dar nu e derivat, ci o

forma a verbului. Tot forme ale verbului suntsupinul «feicut», participiul present «fciceitor), par-ticipiul trecut, «cel feicut» §i gerundiul «fdaind».Nu sunt inse forme ale verbului «a face»-«Taptd»,«feiptura» ofacdturd», «desface», «preface» on«binefacere».

Vorbele «fact», «factor», «facturd» on «fac-tiune» nu sunt nici forme ale verbului «a face».nici derivate din acest verb : ele au fost formate

'n

www.dacoromanica.ro

136

potrivit cu firea vre-unei alte limbi si priiniteasa, cum sunt intrebuintate.

Tot astfel «morment» on «mortdeizine» suntvorbe derivate din rAacina qmor,, dara «mortal»,«mortified» on «mortificatiune» sunt vorbe im-prumutate.

VorbX 'mprumutat'a e si «chezef», dar din aceastavorba derivgm verbul ochezef/ui», pe care-1 in-trebuint5.m in toate formele lui si din care deli-vAm substantivul «chezefie» §i «chezeptiald».

N'au sa fie puse'n rilndul vorbelor derivatenici vorbele ca «infidelitate», «catagrafie», «gra-mofon», «fcamvai» on «cozondroace,, pe care noinu le-am format, ci le-am primit formate gatadin vre-o alt6 limba si le-am potrivit mai molton mai putin cu firea limbii noastre.

R6mane neatinsa cestiunea, deo& limba romaneasca ederivata din cea latineasca, on desvoltata potrivit cu fireapoporului roman prin Intrebuintarea In grain yin a uneilimbi mai vechi deal cea latineasca. Vorba 4 vespe, seMIA gi'n limba germana cu acela-gi bate les, gi e 'nvede-rat, ca ea n'a fost imprumutatg, nici de noi, nici de Ger-mani, ci a remas atat la noi, cat gi la dingii dintr'untimp, cand strabunii nogtri gi ai for se folosiau de acea-gilimba.

Tot astfel 4 nas, si (Nam), cap §i «Kopf", event)§i 4 Wind), (roateip §i «Rad), «fluture)) §i «Falter), pre-cum gi multe alto vorbe, po care le gasim atat in limbaromana, cat gi In cea germana, nu sunt imprumutate, cipastrate. Ar fi deci lucru pripit sg, zicem, ca acele dintrevorbele romanegti, care seamana cu cele latinegti, suntderivate din limba latineasca. Mai probabil e, cg, multe

www.dacoromanica.ro

137

dintre ele au fost ptstrate atat in romaneasca noastra,cat in latineasca strabunilor no§tri. Astfel taxi* §i

aqua sunt done forme ale aceleiali vorbe, §i formamai veche nu poate sa fie aqua*.

Fiind deci vorba de derivatiune, avem sti in-telegem numai felul de a forma vorbe in limbaromaneascg, de astg,-zi.

Nu derivAm cand intrebuintgin acea-si vorbain deosebite intelesuri farl-ca sa-i schimbgm forma :«cap Laic», «cap sdnetos», «cap de trib», «capulriitatilor», «capul Bunei Sperante», ecapul po-dului», ceapete de vita», «capete de acusatiune» etc.

Ear alte vorbe pot sg, fie intrebuintate 'n deo-sebite feluri pastrandu-li-se si forma si intelesul.Astfel adjectivele aproape toate pot O. fie intre-buintate ca substantive, precum ca adverbii.Tot astfel substantivele, care insemneazg, timp,pot s'a fie intrebuintate ca adverbii de timp,ear alte substantive sunt intrebuintate cu anumiteverbe ca adverbii de mod : «lama zilele suntscurte», «Vine zi cu zi la noi», «si l'a luat to-varcif », «L'a bglut nzeir», «Stau grcintada,, «Aplecat pitted».

Derivat avem numai cand se schimbg, atat forma,cat si intelesul vorbei, ba de cele mai multe -ori

felul ei.Din «doami» facem «dog& §i «dogar», ear din

«dogar» «dogdrie», care va sA zica atat atelier,cat meserie. «MO duc la dogdrie» cInvatdogaria».

gi

Si

qi

si si

si ci

www.dacoromanica.ro

138

Tot astfel: «fier,, «tierar», «fiereirie», «bere*,berar» si e bercirie», «bcirbie», bdrbier» §i «bdr-

bierie», «strug», »strugi», «strugar» §i «stru-geirie».

Cea mai deslusita e derivarea prin composi:(iune, adeca combinarea a done on mai multevorbe intr'una singuraca «din» (de in) «despre*(de spre), «dacd» (de-ca), on «totdeauna» (tot-de-a-un a).

La fel cu aceasta e si derivarea prin prefix :deosebirea e numai, ca prefixul nu e vorba, ciparticula, care nu poate sa fie intrebuintata sisingura. In vorba «innoda» prepositiunea «in»e intrebuintata ca prefix, ear in vorbele «desface»,«preface» on strdbate» avem prefixe in adevara-tul inteles.

Indeosebi in romaneste cea mai obicinuita ederivarea prin sufix, adeca prin particula adau-gata la radecina ca 'n flectiune.

Sunt si vorbe derivate, a caror radecina s'aschimbat, 3'a perdut on e rar intrebuintata si cavorba de sine statatoare, astfel din (qfarog» afost derivat «sfregi», din care «sfregit» §i «sfre-giturci». De acela-si fel sunt «sgriburi», netot on«neghiob», desi «ghiobp nu se mai pastreaza sica vorba de sine statatoare.

Sunt deasemenea si vorbe derivate ca «bide-mdnatec» §i «neindemelizare, atat prin composi-tiune, cat si prin pfefix si prin. sufix.

Unele vorbe nici nu pot sa fie derivate dacat

www.dacoromanica.ro

139

atat prin prefix, cat si prin sufix. Asfel din «verde»nu putem deriva un verb «verc/i», ci numai unul«inverai».

Privite din punctul de vedere al derivatiuniiverbele sunt fie analisabile, in care putem Adeosebim partile alcatuitoare, fie fixes in carenu suntem in stare sa, deosebim radecina de pre-fix. Astfel vorba «binecuventat» e analisabilepentru-ca putem sa ne drm seama, ca e parti-cipiul trecut al unui verb derivat prin composi-tiune prin adverbul «bine», §i verbul «cuventa»,care e derivat si el din substantivul «euvent».Tot derivabila e si vorba «desmofteni», caci 'ni-twit sa ne dam seama, a ea e derivata cu pre-fixul «des din verbul «mofteni», care e derivatsi el din «moftean», adjectiv derivat prin sufixul«ean» din substantival R mop.

Nu sunt inse derivabile, ci fixe, vorbele «para-van», ecarvasara», gcicoare», «nuirotv», «floare»,«topor», «zavor>>, opdpddie on «xicurd».

In randul vorbe]or neanalisabile avem sa pu-nem si neologismele de tot felul, pe care nu sun-tern in stare sa le analisam.

Una din cele mai elementare regale in ceea cepriveste derivatiunea e, ca avem sa scriem aceea-si vorba, acela-si prefix on acela-si sufix tot-deauna in acela-si fel si sa despartim vorbele asa,cum ele au fost alcatuite.

www.dacoromanica.ro

140

1. Derivarea prin compositiune.

Derivare prin compositiune e impreunarea adone on mai multe vorbe intr'una singurA, alareia fel in cele mai multe casuri e hotarit decea din urma.

Vorba tastfel) e derivatg impreunand pronumele de-monstrativ cu substantivul (fel) ; ea e cu toate acesteadverbiu, care poate sit fie intrebuintat §i ca conjunctiune_Tot adverbiu e §1 (totdeauncto, de§i tuna) e in casulacesta e substantiv. Mai ales la vorbele flexibile inse felule hotarit de cea din urma parte, singura, care se declingon conjuga. Astfel tbunavoinici) e substantiv, ear «bine-faccitor) e participiul present al verbului tbineface.,care numai in moduri impersonale e Intrebuintat.

Sunt multe gre§elile, care se fac luand dreptderivare prin compositiune expresiuni adverbialeon vorbe, care'n graiul viiu sunt rostite 'mprenn6farA-ca s'a", alealuiasa, o singur vorbk..

In fats, «In dos), tin sus) on tin jos), aunt expre-siuni adverbiale. Tot expresiuni adverbiale sunt deci §itin nainte, on tin napoi, §i ar fi gre§it sa scriem 4ina-inte) on tinapoi..

Scriem tdd-ini), eclet-ne) on tduti-v6) pentru-cg inaceste casuri verbul §i pronumele, de§i nu se'mpreungintro singura vorbg, se rostesc Impreung. Tot a§a scriem

tinsa-fi) on rinse -le). Ar fi deci gre§it sitscriem ainsasi), tinsap on chiar rinds), ceea ce nicinu e elk putinta.

Vorba derivat5, prin compositiune, cat delungs ar fi ea, e una singura §i astfel a rostitN,en un singur accent : «untdelemnurile», ebuna-

tinsu-mis,

www.dacoromanica.ro

141

vointa,, «fcircidelegilor». Nu putem deci sa scriein«ciisulsi/ea» in loc de «clisuli-le-a, «orifiunde»in loc de «orili-unde», nici «patrusprezece» inloc de «patru-spre-zece».

Monosilabele sunt in romane§te neutre in ceeaceprive§te accentul pot sa fie rostite atat cu ac-cent, cat §i fail accent.

«Dece» are accentul pe silaba penultimg §i nupoate sa fie rostit §i «darci», cu accentul pe

silaba. Avem deci sa scriem «de ce», in donevorbe. Tot astfel putem sa scriem «inspre», dartrebue sa scriem «de la,» upg la», ori <pe sub».Una e «nu incti» §i alta «ntimai».

a) Derivate le flexibile.

Derivarea prin compositiune a vorbelor flexi-bile e putin potrivita cu firea [limbii romane*ti,§i mai ales substantive §i verbe derivate prin coin-positiune sunt in limba noastra mai putine cleatin alte limbi. De aceea suntem adese-ori nevoitia ne folosi de vorbe derivate in alte limbi, cumsunt «telegraf»,«fonograf», «mortifica», «supra-uman» ori «franco-german», care n'au, se 'nte-lege, sa fie pose in randul vorbelor romane0i.

Cele romfine§ti sunt de done feluri : unele alca-tuite, ca bunavointci», din 01'0 flexibile, alteleca «farcidelege» ori «binevoi», in care numai par-tea de la sfir§it e flexibile. Atat unele, cat §i al-tele numai in partea de la sfir§it se decling ori

§i

ul-time.

www.dacoromanica.ro

142

se conjuga : ebuncivointei» §i «bundvointelor»,«farcidelegile», «binevoiti» on ebinevoiati» on«binevoitori». Una e deci «bunavoin,ta» i alta«Iina voinici» (bunei vointe), una «untdelemul»§i alta «untul de lemn», una «feirildelegea» §ialta «fcirei de lege».

Tot astfel $i numele de localitati ca «Ccimpu-lung)) (Campulungului), « Vadulatv (Vadulatului),«Saturdu» (Saturaului). .

Nu mai avem dar o derivatiune in adeveratulinteles si suntem nevoiti a ne folosi de semnullegAturii,daca numele, deli rostit ca o singuravorba, se decline si'n partea intei ca «Gura Vciii»,«Capu-Coastei», «Riu-Vadului» on «C o r nu-Luncii».

Cu acela-si rost scriem «Ion-Vocici», «Ana-Doamna», «Dan-Ccipitan», «Osman-Pafa», «Be-kri-Aga» on 0 Verde-'mparat».

Tot numai folosindu-ne de semnul legaturiiscriem si expresiunile, care, ca pronumele «ce»se declina, dar raman neschimbate : «gurci-easca»,«papci-lapte», «stramba-lemne*. Intrebuintate caporecle, aceste se decline ca numele de barbati :«a lui Gura-CascIv, q/ui Papa,-Lapte», pe Stramba-Lemne».

Nu ne folosim 'inse de semnul de legatura, datapartea finale e fie adjectiv, fie expresiune adver-biala : «Petru-Vodg. Schiopul», «Mihnea cel Rau»,«Radu de la Afumati», «Copacenii de Jos», « Va-lenii de Munte».

www.dacoromanica.ro

143

Substantive le imprumutate din alte limbi caononografie», «capodoperci», «hidroterapie», «ma-nometru» on «blagoslovenie» se decling ca sub-stantivele romane§ti de felul lor, farg-ca sg maicercetam, dacg, Si cum au fost ele derivate.

Tot astfel adjectivele ca «indelung» on «prea-mcirit» sunt derivate prin compositiune, ear neo-logismele ca «telegrafo-poftal» on «medico-legal»sunt scrise cu semn de legaturg. Nu ne folosiminse nici de semnul leggturii in expresiuni ca«acru rcicoritor» on «verde galbuiu», care nusunt rostite impreung, cgci rcicoritor» of «gcilbuiu»nu sunt in adever decal adverbii luate ca comple-ments pe langg, «acru» «verde».

Cu atat mai putin pot sa fie intrebuintate cusemnul legg,turii expresiunile ca «Mt nargvit» on«indelung rgbdgtor», in care =rdu» §i «indelung»sunt complemente pe langg verbe luate la modimpersonal.

Verbele ca «descrizo, «binevoiesc», «intrerump»on «binecuvintez» pot, ca neologismele «vivific»,«contratac», «teletonez» on «plastogratiez» sa fieintrebuintate in toate formele §i'n toate modurile.Zicem inse «reu narcivit» §i «naravesc reu», «in-delung rcibdcitor» orabd indelung».

In toate formele §i'n toate modurile pot sa fieintrebuintate §i verbele derivate cu prepositiune,care poate sg fie socotitg §i drept prefix, cum sunt

subscrie», supune», cimpreuna», oimpgrtesi» on«defgima». Declinabile mai sunt pronumele §i nu-

of

oi

www.dacoromanica.ro

144

ineralele, dar intre aceste snnt.numai de tot putine,care pot sA fie puse'n rendul vorbelor derivateprin compositiune.

Drept vorbe derivate prin compositiune ar putea sa fiesocotite «eels, wed) §i gacelaD. In adev6r inse articu-larea pronumelui 4cea nu e derivare, ear «cb, pe care-1avem la inceput gi la sfirgit, nu e vorba, ci particula.

Cu atat mai putin au sa fie socotite 'n rendul vorbelorderivate prin compositiune combinatiunile cu pronumelereflexiv, on cu 4rvat, care sunt variabile 'n partea 'ntei

astfel au sa fie scrise cu semnul legaturii : 471314-711i,,

ainse-le), ce-vas, ccare-vas, oceirui-vab, (ci-ne-va»,

Vom scri6 deci 4cea-laltci*, (cei-lalti.,

Combinatiunile cu aoris, precum gi cele cu a fie), ausa fie gi ele scrise cu semnul legaturii, degi sunt variabilenumai In partea finalit : e accentul, care o care aceasta.Scriind « fiecare), avem un singur accent ; pe 4 cdr .Avem deci sa scriem fie-care", 4 fie-cdruir, 44ori-gi-cares,(ori-vi-ccirui,.

Pentru acelea-gi cuvinte avem sy scriem numeralelecombinate fie cu semnul legaturii, fie chiar ca expresiuni,care nu sunt rostite impruna.

Nu se cere decal oare-care slmt6mant de limba, pentru-ca sa ne dam seama, ca 4doi-spre-lecer , la femenin (done-spre-zece, ear la genitiv duor-spre-cleces nu e vorba de-rivata prin compositiue, ci expresiune combinate din treivorbe rostite Impreuna, dar nu cu un singur accent. Zicunii, ce-i drept 4doi-spe -ce, ba chiar gi (pal-spe-ce&, orignoue-spe-cex, dar rostirea literary e tdoi-spre-zece),gpitru-spre-zecep, tnoue-spre-zece. Chiar data partea ante-rioara (doi, doue, duoi) n'ar fi deci variabile, vorbele artrebui O. fie despartise prin semnul de legatura.

Are sa lipseasca si semnul de legatura tend vorba e de

tcui-va..ccele-lalte.,

(celor-lalip.

gi

gi

www.dacoromanica.ro

145

Mai multe zeci, de sute on de mu, caci <zece., <said.§i <mite. sunt substantive, gi, data scriem <zece boboci.,avem s§, scriem §i gdoue zeeis, <and sate. on <opt ma*.

E cu dose-01*re gregit gandul, c 75, fund un singurnumer, are s# fie scris lute° singura vorba <vaptezeci-vicinci). Un singur lucru e <laptele de myth rogiep gicu toate acestea avem sad scriem In patru vorbe. Totastfel numeral 13,874 are 0, fie scris : <trei-spre-zeceopt sute, vase zeci patru..

Cu. semnul legaturii scriem gi combinatiunile cu tette),precum §i cele cu on.: tcate-doii, tctite-vai.

Tot numai cu semnul legaturii scriem §i adverbialelecombinate cu tort,, precum gi cele cu toaraz : <de trei-ori., <de multe-ori., <de ccite-va-ori.,<adese-ori., eadoua-card..

Nu avem Inse sa ne folosim de semnul legaturil lascrierea numeralelor ordinare, In care numeralul e combinatde ate doue-ori atat cu articolul, cat gi cu particula ta. :al doilea., <al zecelea., (a(a)dou(e)m), a(a)zece)aD.

Derivate prin compositiune in adeveratul intelessunt deci numai acelea dintre vorbele flexibile,care nu numai sunt rostite en un singur accentfix, ci se §i decling. ori conjugg, numai in partea]or finals.

b) Derivatele inflexibile.

Adverbiile, prepositiunile, conjunc4iunile §i in-terfeetiunile, tocmai nici nu se declinA, nicinu se conjugg., pot sg. fie derivate prin compositiunemai u§or decat vorbele flexibile.

1. Adverbiile.

Adverbiile sunt vorbe, care intrebuintate ca coin-Joan Slavici. Etimologia. 10

§i

fiind-ca

pi

www.dacoromanica.ro

146

plemente 15.muresc intelesul verbelor in acela-sifel ca adjectivele intelesul substantivelor, la carese raport6 ca atribute. Ele aratl fie timpul, localon modul, fie cantitatea on causa §i pot s steeca complemente si pe lAngI adjective, ba si pe1ang5. alte adverbii.

Um le dintre ele, cum sunt «da», «nud, qba>>,qunumed, «abuncioarcid, coure», oneaparatd on«dealiminterid, au rost special, ear altele, cum sunt«uncle*, «can& on «adecei 0, sunt intrebuintate sica conjunctiuni.

Deopotp..*vg, cu adverbiile sunt si expresiunileadverbiale.

Cele mai obicinuite dintre expresiunile adverbiale suntsubstantivele, numele, pronumele, adjectivele on adver-biile cu prepositiune, care pot BA tie loc gi de adjectiveca'n propositiunea : yin din ercingul (adverbial) de pevale (adjectival).

-0-n ale dintre expresiunile adverbiale s'au cris-talisat ca vorbe derivate prin compositiune siaceste sunt scrise intr'o singur vorbA nu numaipentru-d. sunt rostite cu un singur accent, ci sipentru-c.1 despArtite nu au inteles. Asemeneaadverbii sunt qdealtminterb>, epedeplind, «dese-vir§it >>, « in delungD.

Nu sunt inse vorbe derivate prin compositiuneexpresiunile ca qcu minted, «cum se caded on«ftirei 'ndoialad.

Expresiuni adverbiale sunt gi multe dintre substantivein legaturli cu anumite verbs ca estau granucdch, «1'a

www.dacoromanica.ro

147

batut mar), tgi l'a flout prieten» on credo om detreaba*.

Substantive le, care Inseraneagt timp, sunt, precum gtim,intrebuintate gi ca adverbii de timp: tvara e caldt, (se-rile stain de vorba,, (c/i cu cii ne vedemo, casts -iarnaa nins putin).

Tot astfol adjectivele gi unele dintre numerale ca (dedoue-ori on cadoua-oars) sunt Intrebuintate gi ca ad-verbii, gi e cestiune de sintaxli, °and anume au sa fieconcordat° cu subiectul verbului, la care se raporta, onea fie insotite de prepositiunea cde« ca 'n (Ea a trecutatat de voiasei pe aici).

Adverbiile nu pot inse §i ele sg fie intrebuin-tate ca adjective decal cu prepositiune : qDoi oa-meni de aici», dar nu odoi oameni calari» ondoi copii cuminti», ba chiar «cumsecacli».

Intre adjectivele imprumutate din alte limbi,precum §i intre cele derivate cu unele sufixe suntmulte, care nu pot s5, fie intrebuintate ca ad-verbii ; dintr'unele se pot inse deriva adverbii cumdin adjectivul «bun» (lucru bun) derivam adver-biul «bine» (lucreazA bine).

Astfel adjectivele derivate cu sufixul «an» (cam-pian), «ean» (muntean) on «in» (cre§tin) nu potstt fie intrebuintate ca adverbii. Sunt inse intreele multe, din care se pot deriva adjective in«esc», din care derivam adverbii in «e» : «cre§-tinesc crevtinesste», ca «omenefte», «vite-jefte 7A .

Adjectivele ca «german», oturc,, «bulgar»,«grec» sunt deci nepotrivite cu firea limbii ro-

all

i

www.dacoromanica.ro

148

manesti, si en atilt mai nepotrivite sunt franco-german, on «medico-legal».

Dintre modurile impersonate ale verbelor ge-rundiul e intrebuintat totdeauna ca adverbiu sinumai ca adverbiu, ear participiile pot sg fie in-trebuintate si ca adverbii, dar pe langa adjectiveau sg fie insotite de prepositiunea «de» : guimitorde mare», «minunat de frumos».

Caracteristicg pentru limba romaneascl e deri-varea de adverbii prin combinarea cu particula«a>, cgreia tocmai de aceea mai potrivit ii zicenaadverbiald.

Inlelesul comun al acestei particule e «ca fiind»-sau «cafi-ccind ar fi». Insotit dar de particula«a» on -si-care substantiv e expresiune adver-bialg : «Bate ventul a primcivarci», sung a pri-nzejdie, «ia a minte», «n]... due acasei ,, «nu e abine».

Cu rostul acesta ne folosim de «an adverbialin cele mai multe adverbii fie la inceputul vorbei,fie sfirsitul ei, fie chiar si de mai multe on inaceea-si vorbg : «ici», ,aici», «aicia , ,

«atunci», catuncia», «acln», 4 acuma»,«dealungul», gdeavalma», g aievea 0, c deapururea»-«deasemenea», totdeauna,.

Fiind invariahil, ca} adverbial e scris cand Impreung.cu vorba, cu care e combinat, and deosebit de ea.

Pus la mijloc on la sfir§it, el e scris totdeauna Impreuna,cu ea, earl pus Inainte el deobiciu e desplqit Inainte deinfinItiv, Inainte de gee itiv §i In expresiunile mai rar in-

www.dacoromanica.ro

149

trebuintate : cacest., (acesta*, camel*, taminte), .acolop,a ie yea", edeavalma), dar «a vorbh, ta fenteii,, «at

oniulta*, sun& a got), m iroaso a busitioe), .cu deasilai,4indeajunsp, .deasemenect*.

Acest ma» adverbial atat de mult intrebuintatin limba noastrA nu e nici prepositiune, nici prefix,nici sufix §i poate s5. fie socotit cam la fel cu par-ticula «ne», pe care o avem in 4netrebnicD, «ne-apropiat» on «nemernie», precum §i in «ne-maipomenit» §i in one-indicabil».

2. Prepositiunile.

Prepositiunile sunt un fel de adverbii, care aratAraportul dintre doue lucruri deosebite. Ele se deo-sebesc deci de adverbii prin aceea, ca nu se raportAla verbe, ci la substantive, la nume on la pronume,care insemneazA lucruri puse 'n raport cu altele.

4Aici, are 'ntelesul, c6, aproape 'n fats, noastra se aftAon se petrece ce-va, ear& .in, are 'ffelesul, c un anumitlucru se afla In launtrul celuT-lalt. Prepositiunea e acedata'naintea substantivului, a numelui on a pronumelui, carene arata acest alt lucru. Astfel : (Paserea se afla

copac., (sub streasinaD, .la dim" ling& bait& onsboarg din, prim, spre, 'despre, peste oring on asupraeaseiD.

Cu substantive abstracte, cu adjective on cuadverbii prepositiunile numai in inteles impropriupot sa fie intrebuintate. Zicem, ce-I drept, «spremarea mea bueurie», «atat de lung», «de aid» on«pentru azi», dar in asemenea casuri prepositiu-nile nu mai au rostul for obicinuit.

in

www.dacoromanica.ro

150

Cele mai multe dintre prepositiuni cer in ro-maneste casul, caruia ii zicem prepositional pen-tru-cl nu poate sá fie socotit nisi drept nominativ,nici drept acusativ. Singura prepositiunea «pe»sau «pre» e intrebuintat6 si pentru precisarea acu-sativului personal : «Am vedut pe loan (acusativ)stand pe pod (prepositional).

Cate-va dintre prepositiuni, cum sunt «asuprcton «contra», respund la intrebarea «cui ?» se leagIdeci cu dativul : «asupra ccimpuluiv, «contra duc-manului>>.

Expregfunile adverbiale ca <in fag i,, in doss, <in sus,,<in joss, <in nainte,, <in napoi, sunt luate adese -orldrept prepositiuni ca go/supra* oil (contra'.

In propositiunea <Fa fa casei e luminoas64 vorba gala,e fart, substantiv articulat §i astfel ccasei* nupoate sA fie deal atribut determinativ, care se afWn ge-nitiv, ear et nu'n dativ.

Tot astfel in propozitiunea <Dosul dealului e umbros*substantival cdealulub e intrebuintat in genitiv.

Daca zicem inse (Sunt de faKt,, <ma aflu fatfi'n fat/ix,on (Stall in fafa easel), vorba < fa/c1, nu mai e intre-buintatg ca substantiv in adevtratul inteles, caci prin ear6spund la intrebarea <Unde?, on (Cum ?, csunt sauame aflu ?a Cui ii stau in fafet < Casei it stau in NO,.E deci Invederat, vorba casei# se af16, In dativ.

Tot astfel In dosul,, <in jogai', <in susul,, tin na-intea,, 4napoia,, in pregiurul, on in protiva, sunt ex-presiuni adverbiale, pe care le intrebuint6m de o po-triva, cn easupra, §i «contra", dar nu vorbe derivateprin compositiune, pe care le rostim cu un singur accent§i putem set le scriem <indosulb, insusuh, dinaintea,,<inapoia,, <inzpregiurul, on <improtiva,.

'ndoialti

ca

www.dacoromanica.ro

151

indeosebi «jos), «suso, «nainte*, tnapoip gi 4giur im-pregiurx, sunt adverbii, a carora Intrebuintare e cestiunede sintacs6.1).

Prepositiunile se combina adese-ori intre ele.Fiind inflexibile, ar fi indiferent, dad. cele cora-binate sunt oH nu scrise intr'o singurg vorba.Avem inse sI tinem seams yai de accent. Scriemdeci intr'o singurI vorbA pe cele contrase kii pecele rostite cu accent fix : qclin» (de in), cprin»(pre in), «peste», «despre,, «inspre), «dinspre»,dar «de la», «pe la», «de pe la», «de peste», «deicing& oH ope de asupra». Tot astfel zicem«de sub», dar deriA.m prin compositiune «dede-subtul».

3. Conjunctinnile.

Conjunctiunile sunt vorbe, care aratit raportulintre doue idei, gandiri oH cugetciri : «00, «sau»§i «ca» arata raport de asemenare, «inse», «ear»,Si «dar» raport de deosebire, earl. «ccici», «deci»§i occi» raport de causalitate intr'o privintl oarecare

Adverbiile ca «uncle», «can& on «cum», pro-numele ca «eine», «care» on g ce», verbele ca «fie»,

1) Zicem «merg naintel,, adeca-mi urmez drumul, emerginainte), adece In frunte gi emerg mai nainte), adecamai nainte de a fi fecut alts ce-va. Tot astfel amergnapoi), adeca me'ntorc de unde am venit, 4merg ina-poi. adeca'n toads. «me dau joss de «sus, me co-bor via jos, de la deal gi stau «mai jos* ofi tplec dejos,. Stan in potriva cui-va, adeca In rand cu el, gicin protiva lui,, adece In fata lui.

www.dacoromanica.ro

152

«poate» on «pare», care sunt intrebuintate si caconjunctiuni, n'au sA, fie socotite drept conjunc-tiuni derivate.

Tot astfel prepozitiunea «de» e intrebuintati sica conjunctiune in be de «incat» on in loc de«ca., precum si in be de «dacci».

Conjunctiuni derivate nu sunt nici expresiunileadverbiale ca g de aceea», «prin urmare», «deoare-ce», «clupd-ce», Ain vreme-ce» on «mai ales»,care sunt intrebuintate deasemenea si ca conjunc-tiuni».

Conjunctiunile compuse, cum sunt «find-cd»,«cum-cd», -4entru-cd», «poate-cd», «Cu toate-cd»on spentru-ca», nefiind rostite cu un singur ac-cent, n'au sl fie socotite nici ele'n rendul vorbelorderivate prin compositiune.

Cu attit mai putin pot sa, fie puse'n rendul de-rivate]or prin compositiune asa numitele disjunc-tive ca «oriori», «fiefie», oatatcat»,gnu numai -- Lei totodatd», «dacci cu attit maivirtos etc.

Conjunctiuni derivate prin compositiune suntnumai acelea, care s'au cristalizat oarecum, incat numai pot O. fie despArtite farg-ca pearda inte-lesul : dacci, deci, cdci, de0, inse, ;Inca, pea-it, deceit,deed nd, pectind, precum, decum, adecd, apoi, etc.».

E cestiune de sintacsa,, cum au A. fie impArtiteconjunctiunile dup5, intrebuintirile lot..

Abaterile de la firea limbii in ceea-ce priveste Intre-buintarea conjunctiunilor sunt numeroase.

s5 -si

www.dacoromanica.ro

153

1. Conjunctiunea dpi> are doue Intrebuintitri cu totuldeosebite. Cea mai obicinuit& e cea copulative, ca lega-turl Intro pktile asa zise omogene aupui leul suntflares., gromii dau muguri in cOmul harnic siindeozeinatic r6sbeste prin lumei, (Raba resare, qi oileies la plifune4. Mai e Intrebuintath Inse conjunctiunea(Os si In loc de tear., edam, times, 4apoi4, ba chiar

loc de decis : «Cocorii plead,, si (ear) ciorile r6mttn),stSunt multi canii ce lata, §i (dar) nu muscas, «Pomii In-floresc (apoi) dau rods, «Graul e copt, (deci) winIncepe secerisul. E Invederat, ca e mai deslucit4 Intre-buintarea in Intelesul propriu. Se mai Intrebuinteazitapoi conjunctiunea si cu Inteles disjunctiv,In loc de (dal, cat., enu numaip 4dar totodata» :A venit $i el ; « i> iarna, 0 vars.,.

4. Interjectiunile.

Interjectiunile exprimg, simteminte, earg. nu gan-,diri, nu sunt deci vorbe in adeveratul inteles aleuventului gi nu pot sg, facg, parte din "proposi-tiuni, de care sunt despgrtite fie cu virgule, fiecu semnul de exclamitiune. Ele Bunt de obi-ceiu scurte ca «0 hp, oof !», «vai!», oaoleo!», «u f »,«top I» on «hais !».

De o-potrivg, cu interjectiunile sunt vocativele giimperativele, precum expresiunile exclamativeea oNoroc bun!» «Pdcatele mele «Doamne-ajutel!» «Sciracul de mine !».

Ca interjectiuni pot sg, fie intrebuintate uneledintre adverbii gi dintre expresiunile adverbiale,ca «in sfirfit.,» «in adever !» ototdeauna!»<mid °data !»

§i si

§i

§i

gi

aith

www.dacoromanica.ro

154

Intre aceste pot sI fie §i vorbe derivate princompositiune, dar interjectiunile propriu zise, fiindin genere scurte, sunt §i simple.

2. Derivarea prin prefixe.

Intre prepositiuni aunt unele, care'n derivareaprin compositiune i§i perd intelesul obicinuit, ba-§ischimM chiar §i forma.

Astfel propositiunea «de» i§i pastreazI intelesulin expresiunea adverbial5., «deajuns», dar nu §i'nadverbiul «departe» on in verbul «desevirci».

Tot astte) in verbele «adapci», «abate», «supune», «ctegerci. on «impacci» prepositiunile «ad»,«ab», «sub», cde» §i «in» nu -Si OstreazA intele-sul, ba'n parte nici forma.

Cele mai multe dintre prefixe sunt asemeneaprepositiuni mai mult on mai putin schimbate in.ceea ce prive§te intelesul Si forma, de care nefolosim, ca s6 deriv6m mai ales verbe.

Ear altele dintre prefixe sunt particule cu in-teles hotitrit, de care ne folosim numai spre a de-riva vorbe, cum sunt «ne» in vorba «netrebnic»,on «re» in vorba cresar».

Atat unele, cat §i altele sunt fie romane§ti, fieimprumutate din alte limbi.

a) Prefixele romanessti.

In graiul viiu al poporului prefixele prepositio-nale sunt intrebuintate spre a deriva mai ales

www.dacoromanica.ro

155

verbe fie tot din verbe, fie din alte pgrti de cu-vent, si pot sg fie combinate, ca'n derivarea princompositiune, si doue deosebite in acea-si vorbg.Vorbele derivate prin prefix prepositional romanneschimbate in ceea-ce priveste flectiunea.

Cele mai obicinuite dintre prefixele de felulacesta sunt «in», «ab», «ad» §i «a», «de»,«cu», «pre», «stra», «su» §i «s».

1) «in», care nu are sg, fie confundat cu «in»,prefixul neologismelor ca inainte de«b», «m» §i «p», e rostit si poate sg, fie si scrisca «im», se combing. si cu alte sufixe nu numaiin verbe, ci alte parti de cuvent ca cinving»,«impac», «indeobge», oincuviintez», «impreunci».Intr'unele derivate «in» e inlocuit cu «intr'un»«intrunesc ».

2) «ab», «ad», in cele mai multe casuri ccp),

care nu are sa, fie confundat cu particula adver-bialg, «a», se intrebuinteazg numai spre a derivaverbe si nu se combing cu alte prefixe afarg departicula adverbiala «ne» : «abat»,, «afum», «a-duo», «adurmec», «apuc», «neajuns», oneafu-mat». In asemenea combinatiuni inse e maideslueitg scrierea cu semnul leggturii : one-adu-nat», ne-adormit», «ne-adcipat».

3) «de», «cu» §i «pre» se combing'n fel de felde chipuri in derivatele prin compositiune ca«dimpreund» on «decurend», prefixe in adeve-ratul inteles sunt inse numai in verbe ca «deger»,edeprind», «culeg», «prefac» on «preschimb». De

«invisibil»,

§i'n

www.dacoromanica.ro

156

aceea pot sä fie considerate ca prefixe verbale ineel mai adeferat inteles.

4) «strci» e tot prefix cu deosebire verbal. Invorbe ca «strain», strcibun», «strcimof» on «strci-nepot» prefixul «strci» nu are acela-si inteles ca'nverbele «strcibat», «strayed», «strcicor», §i'n in-,telesul, pe care i-1 dam in aceste verbe, el e sufixverbal si de o potriva cu «tri» in «trimit», pre -cum si cu «tre» in «tresar». De aceea e maideslucit sa scriem dstrain» §i «stramo§», dar«streved» §i «strecor».

5) «su» §i «sub» din «supun», esubscriu» on-osuper» e deg-i-emenea prefix verbal, inse mai desintrebuintat in neologisme cu forma latineasca,cum sunt «subjuga» on «subordona».

6) 0,9» e tot sufix verbal si mai des intrebuintatcu intelesul ce i se da, in verbele «store», «scot»,«scad», «scurm» on «scap». Inainte de «lo, «d»,«g» §i «v» acest gs» suns, dar nu are sa si fiescris ca z, caci e in toate vorbele acela-si prefix :

sbat* (nu zbat), «sdrobesc» (nu zdrobesc), «sga-rii», «svent».

In rendul prefixelor sunt socotite si particulele«re»,« res», «des» §i «ne», care-si au fie-care ros--tul in reproducerea cugetarilor si combinate cuprefixe mai ales verbele fie intre ele, fie cu alteprefixe, aunt scrise adese-ori cu semnul legaturii.

1) gre» are'ntelesul, ca un lucru oare-care serepeta, se reinoeste, se'multeste intr'un fel oare-care : «dau» si «redau», «aleg» si «reateg»,

www.dacoromanica.ro

157

«incep» §i «reincep», «deschid» §i «redeschid»,.«sadesc», «reseidesc» §i «re-resddesc», «im-

preunez» §i «re-impreunez», crescumpar» §i

«re-rescumpdr».2) «res» are'ntelesul, ca un lucru oare-care e-

cu desevir§ire prefacut intr'un fel oare-care, earn«des, Intelesul, a el e desfiintat. In amendoue«s» sung inainte de b, d, g §i v ca z, dartot remnind In scriere neschimbat : «coc, §i «res-coc», «fillip §i «resfrang», «bat» §i «re's-bat», «gandesc» §i «resgandesc», «impletesc»§i «res-impletesc». Tot astfel «prind» §i «des-prind», «bat» kii «desbat», oingradesc« §i

«desgrddesc,, dinbrac» §i «desbrac», «inve-lesc» §i odesvetesc,, «impreunezP §i «des-im-preunez».

3) «ne» are intelesul deplinei negari ca'n neo-logismele ainvisiba» on «anormal» prefixale «in,§i «a», pe care poate in anumite casuri O. le in-locuiasca. El are o mai deasa §i mai felurita in-iyaintare decat off-§i-care dintre cele-lalte prefixe,deli e prefixul obicinuit mai ales cu modurileimpersonale : nebun, neghiob, netrebnic, neputin-cios, nefericesc, neschimbat, nefolositor, ne-ador-mit», «ne-om», «ne-indestuldtor», «ne-desvoltat»,«ne-mai-pomenit», «neajunsuri, §i «oameni ?le-ajunfi Inca la stop, «ne-initiat», «ne-alterat».

-

www.dacoromanica.ro

158

b) Prefixele imprumutate.

Sunt in . poporala vorbe ca «neipa'stui,,«istovi», «povesti», «podgorie» on «zaplaz», carean fost derivate si ele prin prefixe, dar not ampgstrat acele vorbe asa, cum le-am imprumutatdin alte limbi, si prefixele din ele nu sunt si nicin'au fost vre -odatg, intrebuintate in limba noastrg.

Acela-si e cu atat mai virtos adeverul in ceeacepriveste vorbele primite de curend in limba noastra.Unele dintre aceste au fost derivate cu preposi-tiuni ca «abo, «ad», ex», ofiz», «con», tante»,«sub», «extra-», «post» on «trans*, ear altele«a», «anti», «archi», «neo», «auto», «mono»,«filo» on «crono», care sunt vorbe cu inteleshotarit. Ne aflgm deci in fata unor derivatiunifgcute prin compositiune, nu inse in limba noastrg,ci'n limbile, din care am imprumutat acele vorbe,pe care nu avem 0, le socotim ca fiind derivatesi'n mod rational urmeazg, sg, le scriem pe cat sepoate de apropiat de felul, in care aunt scrise 'nlimbile, din care au fost imprumutate.

Se poate stabili regula generals, ca'n romanestenumai cu prefixe romanesti si numai din vorbevechi se pot face derivatiuni, Exceptiune fac nu-mai cele patru particule intrebuintate ca prefixe ;si aceste numai cu precautiunea cuvenitg, pot sg,fie combinate cu eologisme.

Sung, mai bine «invisibn» §i «imposibil» de-cat «nevisibil» on «neposibil», dar putem s'a' di-

www.dacoromanica.ro

159

cem «nevariabil» §i «neadmis». Tot astfel putems. cjicem «nenormal» in loc de «anormal» on«ne-organic», in be de «anorganic», dar in celemai multe casuri inlocuirea cu «ne» a prefixelor inon «a» nu se potriveste cu firea limbii noastre.

Mai general, e intrebuintarea particulelor «re»§i «res», ear particula «des» 43 intrebuintata al-turea cu «dis» : «re-initiez», desinfectez», «distri-buesc», «restabilesc», «clarific» «res-clarific».

3. Derivarea prin sufix.

Derivarea prin sufix e mai hotaritoare decalcea prin compositiune cea prin prefixe pentrureproducerea cugetarilor astfel pentru desvol-tare a limbii.

Sufixele Bunt multe, felurite deosebite inceeace priveste originea lor, dar pot si ele sa fieimpartite in romanesti imprumutate.

In rendul celor romanesti an sa fie socotitecele luate din alte limbi, dar in urma unei inde-lungate intrebuintari pe deplin asimilate. Astfelsufixul «nic» din adjectivele <manic», «puternic»,«ncivalnic*, «netrebnic» on «pacinic» e romanesc,ear sufixul «bil» din «valabilp, «amabil*, «lau-dabil» on «scusabil» e'mprumutat. Tot astfelsufixul «tiune» din «mortificatiune» on din «in-clinatiune» nu e romanesc, desi numai in ceeacepriveste rostirea se deosebeste de «dune» dinonorkiciune» $i din «inchinciciune».

gi

ii5i 5i

5i

5i

www.dacoromanica.ro

160

Potrivite cu firea limbii sunt numai derivatelecu sufixe romilne§ti din vorbe acum vechi §i astfelbine asimilate.

Prin sufixe pot sa fie derivate verbe, adverbii,adjective, substantive §i nume.

Cele mai ins6mnate sunt inse derivarile deverbe, de adjective §i de substantive.

a) Derivarea verbelor.

Verbele, de care ne folosim in vista de toatezilehi, sunt fie originale sau radecini, fie derivateAstfel «ard», «bat», «cer», «duc», «Mc», «leg»«merg», «pasc», «rid» on , yeti>, sunt fark"ndo-jail ractecini pecand «albi», «ccipcitui», «gramcidi»on I inflori» sunt invederat derivate din altevorbe.

Sunt §i verbe, pe care le lu'a'm drept originalefiind-ca nu suntem ilia dumiriti asupra rIdeci-nilor, din care an fost derivate. Astfel sunt«naimi», «oblogi», «ocroti», «neircivi», «pali»,«stromi» on «sgriburi». F cestiune de bun sinatsA punem in rendul acestora §i verbele primitede curend din alte limbi, care ne sunt mai multon mai putin necunoscute.

Derivarea poate sl fie simplci, insotita de pre-fix on combinata. cu =fix intermediar.

In derivarea simpla sufixul caracteristic al in-finitivului e a§ezat in locul vocalei finale a vor-bei, din care se face derivarea, on dupA vocals

www.dacoromanica.ro

161

aceasta, dad. ea e i s negru-negri, vis-visa,brazda-bretzda, departe- depdrta, inapoi-ina-poia.

Derivarea insotitrt de prefix e de done feluri :cu prefixul intamplcitor on prefixul neapdrat.Astfol din substantivul <ow& putem deriva unverb cnodao §i fIrg, de prefix. In verbele innoda»i adesnoda>> prefix9le nu sunt dar decat

pliitoare. In verbul etinverc/i, prefixul e, din contra,neapArat fArN, de el derivarea nu e cuputinta.

Din «yam& nu putem deriva un verb «veim/b>,ci numai unul «vcim-u-b. Acest (it» e sufix in-termediar.

Tot astfel din «zahar* derivXm cu sufix inter-mediar verbul ozahar-is-1)), ear din «scapa)) verbul<<sceip-dt-a*, Tot astfel oscandalisa» ; gantisax.,<<simpatiscp), geternisco gmucamalisa*.

Sant deci mai multe sufixe intermediare.Verbele derivate-numai prin prefix din alte verbe

ca opredau», <Tread», «prefacv on gpresimt*pot sa fie de on -$i -care din cele patru conjuga-tiuni §i se conjugA regulat.

Verbele derivate cu sufix nu pot fi decat fiede conjugatiunea 'ntei, fie de conjugatiunea apatra Si se conjugN, la present neregulat §i anumeunele cu «ez)), ear altele cu cescy).

Sunt inse atat intro verbele derivate cu sufixunele, care se conjugg regulat, cat §i intro ver-bele in aparentl, cel putin, originals unele, care se

Than Slavici. Etimologia. it

int'em-

11

fiind-eX

6i

www.dacoromanica.ro

162

conjuga fie cu ez, fie cu esc. Astfel verbul «a cdra»e derivat din «car» ai nu se conjuga cu «ez»,earg, verbul «sfirg», care se presentg, ca original,e conjugat en 4tesc».

Intre verbele derivate sunt apoi si unele, carese 'ntrebuinteaza mai ales on chiar si numai inmoduri impersonale. Astfel gimbucurcitory, e par-ticipiul present al unui verb, care in modurile per-sonale nu e 'ntrebuintat.

Daca e deci vorba sa, conjugam corect, trebueO. stim pe langg, infinitiv si prima persoana apresentului la indicativ, aceasta mai virtos candne folosinv -de verbe imprumutate mai de curenddin alte limbi.

Verbe putem sa derivam atat din verbe, catsi din alte parti de cuvent, fie aceste flexibileon inflexibile.

1. Derivarea din vorbe inflexibile se face mairar. In deosebi din conjunctiuni nu pot sa fie de-rivate verbe nici cu prefixe, nici en sufixe, earintro prepositiuni sunt numai cate-va, care potsa fie luate drept radecini verbale, ba chiar siaceste dintre cele cu caracter adverbial.

Verbul «a intra» e derivat Para Indoiala dinprepositiunea eintruv §i e cu toate aceste regulatpecand verbul « asupri», care e derivat din «asu-pra», se conjugg, cu esc. Tot astfel verbul «In-cungiura» e regulat, verbul «Impregiurare» eintrebuintat numai la infinitivul lung, earn ver-bele einainta», «inapoia», «potrivi», «Improtivi»

www.dacoromanica.ro

163

§i «imprejmui», care e derivat Cu sufix interme-diar, se conjugA unele cu ez, ear altele on esc.

In acela-si fel sunt derivate verbele din ad-verbii, putine §i aceste §i intrebuintate mai alesIn moduri impersonale. Astfel avem verbul rarIntrebuintat «aciva» din «aci» §i verbul «aiuri»din «aiurea», precum §i «apropia» din «aproape*,«depcirta» §i «indeptirta» din «departe», «In-tdrzia» din, «tarziu*.

Din interjecfiuni se deriva mai ales substantive,care sunt apoi luate drept rXdecini pentru verbe.Sunt inse si cafe -va verbe derivate direct dininterjectiuni. Astfel din «chiu !» avem «chiot»«chiota», dar §i «chiuf» ca «sbarned» on «durui».

2. Cele mai multe derivri de verbe se fac dinvorbe flexibile §i mai ales din substantive §i dinadjective.

Nu pot s fie derivate verbe din nume si, prinurmare, nici din pronume on din articole. Sin-gurul pronume, din care putem sä derivam un verb,e «Insuli»,§i in verbul «Insup",» inse «insu* e luatmai mult ca substantiv ca «nimic*-«nimici*.

Putine sunt si verbele derivate din, numeralefie cu prefixe si sufixe, fie numai cu sufixe. Eletoate sunt neregulate. Ast-fel avem «uni», «reuni»,«desuni», «neunire» §i «neunit», «intruni», pre-cum si «impreuna».

Din numerii «doi»,-« trei»,-«patru»,-«clece»,-sutd»«mile» derivarea e numai cu prefix cu putintA :«Indoi»,-odesdoi», «bard» etc. Din «zece» se

www.dacoromanica.ro

164

derivA done verbe cu inteles deosebit, unul eaprefix tinzeci» §i altul cu sufix intermediar e zeciui»

Din adjective Si substantive derivArile sunt nunumai numeroase, ci totodata §i variate. Ele pot cutoate aceste se fie impArtite in patru grupe : simple,cu prefix, cu sufix intermediar §i prin deriva(iune.

De oare-ce in toate casurile sufixul infinitivului,fie a, fie i, e accentuat, vorba luata drept Ade-cinA perde accentul : «/eagein-/egeinav, 4fearpe-ferpuio, «broboadd-Imbrobodi».

Cea mai obicinuitg e derivarea simpla, in caresufixul infinitivului se pune in locul vocalei fi-nale (u-plinr-scurt on mut, I on e) a vorbei, dincare se face derivarea. Astfel din «car» derivaratrei verbe deosebite : «arm), «inccirca» (cu prefix§i cu sufix intercalat) gi «carduci» (prin deriva-iune din «ceirciu§»).

Sunt atat intre substantive, cat §i mai ales intreadjective multe, din care numai cu prefix e de-rivaiiunea cu putintA: negru-inegri,-dulce-indulcidrept-ifidrepta, floare-inflori, barbat-imbeir-beita, mutt-inmulti, puffin-imputina.

Din ear alte adjective on substantive derivareae cu putint5, numai cu sufixe intermediare, caresunt multe §i deosebite : «greu-ingreuna §i in-grecct», var-vdrui, cerc-cercui, ceartt-ce-rui, vel-velui (pe langX «quail»), viata.-vie-tui, «dar-darui, cal-Inca- leca» , vent-ven-tura, fum-fumega, spuma-spumeg a, fer-fereca.

-

www.dacoromanica.ro

165

Nunaiiroase c-i felurite sunt §i verbele derivatedin adjective on din substantive derivate.

Astfel din substantivul «cruco derivain verbul«crucid> §i adjectivul «crucif», ear din acesta verbul*incrucifa». Tot astfel Afur» «furah-, furip«furiva,), imbrcitip etc.

Din 4( scarei» derivana 4sceiritei* §i csccirita*,din «slugeo oslugar, cslugari», din par-ticipiul verbului «bate), verbul «beiteitori4, la fel«cerfetori*, ajutorco, «strirntoraw cceiscitoth,«ccileitorb),-«copileiri», «incredinfa»,ear din (q)ai*-ovciiet* §i «vciieta».

Nu e cestiune de gramatict, ci de filologie, cum seschimba sunetele In urma flexiunii on a deriva4iunii.

E fine Invederat, cA multe dintre vorbele Imprumutatedin alte limbi n'au fost anc asimilate gi astfel nu suntpotrivite cu firea limbii noastre.

Astfel 4(monument), 4reviremenh, !aliment, on ire-gintent ar trebui cea din urma silabfi n6nt, ca

»i orment ), (sea' flciment), 4vcirsament}, on (prim Mt, earpluralul ar trebui sli fie In ink*, ear nu. in gente.. Totastfel avem al&turea cu uscciciune, tvariafiune), gi atattpre,yedinte), cat gi «president..

Verbe pot sit fie derivate gi din asemenea vorbe anc6neasimilate, dar numai patine din asemenea verbe suntasimilabile.

Astfel din maghiarul thitlen, (fkrt credint.4) s'a Meatthilleans, ghicieamp, evielean, gi 'n cele din urma ver-bal tviclenip. Tot astfel din czdlog) s'a facut ezellogpgi verbul <zalog1), ear din ekezes, substantival tchezef,gi verbul achezeslui. Asemenea verbe sunt 4sinaltui),qleiftel), tmustrululp ci multe altele, dintre care unele

si

sirs fiilItan

aiba

www.dacoromanica.ro

isc

sunt barbarisme. Toate sunt !Ilse derivate potrivit cu firealimbii romftne§ti, ear nu Imprumutate.

Tot astfel sunt verbele ca gmerentetisb, gra-raponisi. §i altele de felul lor.

Din geadru, avem fuse verbul incadra. In loc de ( in-ccidra*, din ecasarmet) verbul gincasarmao In loc de«ineeisarma* on din ginventar. verbul ginventaria. In loede inventcirat. Nu mai Incape nici o Indoiala, citaceste verbe nu sunt derivate de noi, ci au fost primitea§a, cum be avem. Asemenea verbe sunt ggratifica.,ganalisa., gridiculisa), «inaugural., Intr'un cuvent celemai multe din a§a zisele neologisme.

3. Verbe din verbe pot s6 fie derivate numaifie prin prefixe, fie prin sufix intercalat, fie prinderivatiune.

Prin prefix avem verbe ca «desface», «reface»,«preface* on «nefacut», «descrie», «prescrie»on «subscrie», «preda», «deslega» §i multe al-tele, cum sunt «spulbera» on ,sventa».

Prin sufix intercalat avem verbe ca ospala-«scoate-scotoci», curma-urmarb> qsdipa-

scapeitto, «cerca-cerceta» etc.Prin derivare se derivI verbe fie din mocluri

impersonale, fie adjective on din substantive de-rivate din verbe : ocurat-cUreiti», esburator-sburci-tori», «trebuinfcizintrebuinta», «puternic-impu-ternici», «silnic-siinici», «rnor-ment-inmormenta», etc.

b) Derivarea adjectivelor.

Verbele sunt la participiu adjective, care se

plictith,

speilcici*,

tire-vtirti»,

www.dacoromanica.ro

167

concord dupA gen, numer si cas, ear la infinitivsi la supin pot O. fie intrebuintate cu preposi-tiune ca expresiuni adverbiale, care in si necon-cordate loc de adjective. Unele dintre pronume,cum sunt cele posesive si pronumele numerale,putand si ele sa fie concordate, sunt deasemeneade o potrivA cu adjectivele.

La fel cu aceste sunt si participiile verbelorderivate din numerale ca «indoit», «inzecit* on«insutit*. Derivarea prin sufixe a adjectivelorse face dar mai ales din substantive, desi suntsi sufixe, prin care pot sg. fie derivate adjectivesi din verbe on din alte adjective.

In derivarea adjectivelor deasemenea ne folo-sim si de sufixe intercalate, si unele dintre sufixesunt fixe in intelesul, cA adi nu mai sunt intre-buintate, spre a deriva vorbe noue.

Astfel adjectivele «sarbed*, «veged», «pared»,«muced», «fubred* on «galfed* sunt fall 'ndo-iall derivate cu sufixul 4 ed*, filar ml mai suntemin stare sg, despartim sufixul acesta de rAde'cini,nici sg. derivAm cu el alte verbe.

Din adjectivele ca «betiv», «parfiv» §i «used-tiv» on «guraliv*, precum si din cele ca «bol-nay», «gcingav*, «jilav» on «lingav*, «neirod*on «schilod» putem sA despArtim sufixele civ»,(ay» si «od*, dar nici cu aceste sufixe nu maiderivAm.

La fel sunt sufixele «eag*, «estru*, «an*, «lib>,«at» si «et», care se combing, intr'unele casuri fie

www.dacoromanica.ro

168

cu prefixe intermediare in adjective ca «dulce-dulceag, buestru pedestru,lung-lungan,gol-golan, gros-grosolan, limbut, cornut, gupt,§i colturat, citi-citet, eanta-cantdret, maremdre(, §i lung-lunguet,alb- albine(, glum,-glumet, §agl-§uguiluguber.

Sufixul «iu» e de doue feluri : in «cilibiu»,«sbanghiu», «ageamiu», on «vizitiu» el e fixat,ear in adjective ca «vercliu», «alburiu», «plum-buriu», «cenuciu» on «portocaliu» el e mobil,incat poate s fie intrebuintat azi spry a derivaadjective noue.

Fixat esufixul 'n adjectivele imprumutatemai de curend din alte limbi, cum sunt «burghez»§i «vienez», «real» si «fatal», «canonic» §i

«autentic», «bombastic', i «fantastic*, «solvent»,«capabil» on «verosomil ». Despre felul, in careau fost derivate asemenea adjective, nu putem sAne dumirim decal cunoscand din temeiu limbile.din care le-am imprumutat formate gata, cum leavem.

Mutabile sunt sufixele diminutivelor gi ale aug-mentativelor ca «micut-micuici», «ra6rice/-mari-cicci, mAroc-maroacci»,«frumufel-frumu§ica»,«lungan-lungandlungoiii-lungoaie».

Cele mai des intrebuintate sunt sufixele «atic»§i «atec», onic", «af», «Os", «an» gi «eau», pre-cum gi «esc», cu care derivam mai ales din sub-stantive adjective intrebuintate mai mult ca subs-tantive on ca num e, cum sunt «iernatec», osteq»,

§i

lat-lcitaret 78814

ti

-

www.dacoromanica.ro

169

«tircovnic*, csatean,) on (zedmpian)). i acestesunt adjective, care insemneazI insu$iri, dar, ingenere, nu pot sl fie Intrebuintate ca adverbii.

Adjective in puterea cuventului sunt cele de-rivade cu sufixele qos» ceso. Cele terminatein cos» pot sN, fie intrebuintate ca adverbii, eardin cele in cesc» pot sa fie derivate adverbii in «e» :nebun atic-neb unatices c-nebun aticef te», «ostg.-

sesc-ostcifecte», otircovnicesclircovnicefte»,((sii-tenese-satenefte ca graiselesc-mifelege).

Mai e, in sfirsit, sufixul «if», cu care derivilmatat substantive ca csecerip, «stejeripon «prundip, cat §i adjective intrebuintate maimult ca adverbii, cum sunt acrucip, (<piezip,«fury)) on ogrcipip.

In mod cu des6vir§ire particular sunt derivate adjecti-vele ca tRoma§can) (din ormul Roman), «Mehedinf) onTinzipreanti (din Mehadia on din Timi§oara), Mufatin,(urma§ al lui Mu§at), gOcneriii) (din Ocna Sibiului), Bu§-tenar) (din Bu§teni), eBan0V40 §i dergovet).

c) Derivarea substantivelor.

Substantive se derives mai ales din alte substan-tive, din adjective si din verbe. Din pronume,adverbii numerale, precum si din prepositiunise deriva, mai ales verbe, ale c6ror moduri im-personale sunt intrebuintate ca substantive, cumsunt apropiere, insuOre, indoire on asuprire.Substantive derivate direct ca «frame», «mul-time», «unitate», osingurcitateo, cindoialdft on

si

sisi

«tulip,

si

www.dacoromanica.ro

170

«zeciuialdo, precum §i «staff» sunt putine. In-deosebi din interjectiuni se derivg, atat verbe, cat§i substantive ca «vaiet» on cscanceb>, in felulsubstantivelor «muget» «planset».

1. Derivrtrile substantivelor din verbe.

Verbul are 'n romane§te doue moduli imperso-nale, in care el e substantiv, infinitivul lung, cuinteles mai concret, «resdrirea soarelui», §i su-pinul, cu inteles mai abstract, resdritul soarelui.Una va sit dieg. «culegereay, strugurilor §i alta«culesul* viiei, una «secerarea» §i alta «sece-ratul» granlui.

Infinitivul lung se deosebe§te de cel scurt, caree verb, dar §i acesta poate sg, tie loc de substantivca 'n propositiunea «E trumos a spune adevilrul».

Infinitival poate apoi sa fie inlocuit cu sub-junctiv : E frumos sd spui adeverul on «E o mul-tumire si i fi facut datoria».

Participiul present §i eel trecut deasemenea potsit fie intrebuintate ca substantive : «Sititorui inain-teazg.» on cRanitul se plange».

Afara de aceasta sunt §i verbe, a cgrorae hula drept substantiv fie feminin, fie ete-

rogen ca «ruga-rugei», «lauda-taudei», a sfgdi-sfada», «nacli-nadei», certa-ceartd»,mirosi-miros», «gusta-gust», «cugeta-cuget».

Se derivg, cu toate aceste foarte multe substan-tive din verbe §i anume parte din rAdecing, partedin participiul fie present, fie trecut.

§i

rilde-cina

«simti-simf»,

www.dacoromanica.ro

171

Dintre sufixele, cu care se derivg. din rideeina,.verbelor, «anie* §i «enie», 4te» §i «ald» sunt fixe :«sanie* «spovedanie», «citanie», vedenie*, «des-pcirtenie», «privelifte», «isbel4te», «tocrnealti»,«imparteald ». Cu unele dintre aceste sufixe sepot face derivari si din substantive on din adjec-tive ca «seliste», «porumbicte». Si' naceste sufixul e fixat.

Nu e fuse fix sufixul vie*, cu care derivaradin substantive : «bucurie» §i «pieldrie».

Mobile sunt sufixele «et» §i «are», ear», cup,«af» §i «aciu*, precum §i «Went» §i «intd».

Indeosebi «et» insemneazg un fel de repetareon ingramadire. Din guria» avem supinul «urlat»§i substantivul «urlet», adecg, un sir de urlaturi.In acela-§i inteles dicem «tunet», «sbieret» «ge-met» on «suflet», deci §i «tineret», «pomet», «fa-get» on «brcidet*. Prin sufixul «et* se fac deciderivatiuni si din adjective on din substantive.

Tot astfel prin sufixul «are» derivam nu numaidin verbe, ci si din adjective on din substantive-niste substantive, care au inteles fie concret, fieabstract ca «frigare, «vendare», «credare», «cal-dare» on «luminare».

Sufixele «ar», «ap, «up §i «aeiu», adAugateele fie la rade'cini de verbe, fie la substantive,

ne dau substantive, care aratA de o potrivi cuparticipial present pe cel ce sevirseste on mij-loceste o actiune : fugar, pandar, berar, cosar,

«linifte»,

§i

§i

www.dacoromanica.ro

172

birtaf, ccirulaf,vislaf, juccluf, culcu .c, tret-gaciu, carpaciu.

Sufixele «Went» §i «inta» an in nelogisme pa-relele sufixele cment* §i «enta», care an sg. fiesocotite 'n rendul celor fixe. Nu mai incapenici o indoialg, c «jurciment», e deri vat din verbul«jura» cu sufixul «mat» ; numai inse oamenT,care otiu bine latineote, pot sg-Si dee seams, cuma fost derivatg, vorba «ornament», §i e invederat,ca vorba aceasta not n'am derivat-o, ci am luat-oformatg gata fara-ca s'o §i asimilgm, cgci asimilatiam rosti-o «ornciment».

Aceaii e deosebirea intre «neputintei» §i «im-potenta"», done vorbe derivate in acela-Si fel, carenu an acela-§i inteles.

Astfel avem usceickinzent,, ovcirsanzento §i «le-gament» algturea cu «ligament», pansament» §i«campamento, precum of «fiintel», «bintinta» §ioeredinfd» algtura cu «eseNci», «virulenici» §i qua-

».

E 'nvederat, ea nimane§ti In adevSratul inteles suntnumai vorbele derivate cu sufixele (meld" §i (inta*, earcu aceste numai din vorbe romane§ti se poate deriva.

Mai lamurit iese aceasta la iveala, dad, punem alatureavorbele (pastor" §i (pastor", care sunt derivate cusufix din aceali radScina, dar nu au acelali Inteles pen-tru-ca unui e, ear altul nu e asimilat. Alaturea cu acesteavem §i participiul present (pascator". Atat (pastor*, cat§i (pastor' sunt substantive, care la feminin fac optisto-

§i 4pastorifa*, ears, tpcisceitorr e adjectiv, care lafeminin face apcisccitoare. Din (pastor" §i (peisca" tor",

bcitciuf,

acela-§i

rip*

www.dacoromanica.ro

lt3

care sunt vorbe romane§ti, putem sd derivAm cu sufixul4 ie, substantivele «pastorie* §1«pviscatorie.. Un substantir4pastorie* e Imo poste putintl.

Tot astfel avem crescatorio «pescarie*, «vantitorie*on «judecatorie*, dar din 4 autor,, conservator on4 actor) nu putem derivAm cu sufixul «Le).

Deopotrivn. cu. sufixul «tor* e si sufixul «ura»,cu care derivitm din supin substantive ea intelesactiv : qarat-areiturci*, «spart-speirluret*, «fript-fripturei», ofrant-frangurciD, «strans-stransu-reiv, «venit-venitureb)§i «sacjut-scitcleiturci)turea ca «statura*, «aventurci», «naturci, on e in-tendenturei v, care nu sunt Inca pe deplin asimilate.

Tot din supin derivam substantive cu sufixul«oare» : osccildat-scaldatoare*, e4ut-fe4leitoa-re», oumplut-umpleitoare*, «strans-stransoare»,«scris-scrisoare».

Se mai deriva, in sfirsit, din supin cu sufixul«ciune* substantive, care intre vorbele impru--mutate an paralele terminate in «tiune».

Regula stability in ceea ce priveste sufixele«ment» §i wtent*, precum cinta* «entit*are sn fie aplicatA si in ceea ce priveste sufixele«ciuney, §i «tiune». Cu «dune* avem derivkanumai din vorbe romtmesti, earn. vorbele derivatein qiuneo nu sunt pe deplin asimilate. AstEelvorba «disposifiune*, dac'ar fi asimilatn, ar fi ros-tita qddspuseiciune», ceea ce nu mai e cu putintn..

Unii dintre scrietori preferii terminatiunea in tie* §iscriu (natie), tstatie,, tocasie,, 41ectie) on epermisievIn loc de matiune*, «stafiune*, ocasiuneD etc. Inlocuirea

sit

si

sA

alg-

ei

www.dacoromanica.ro

174

aceasta e gresith. nu numai pentrti-c/ numai din forma 'nbrine, pot sit fie derivate vorbe ca tnafional*, gnafio-nalitatep, nafionalism) on analionalisao, ci §i pentra-cäterminaliunea 'n xis* are cu total alt rost In limba ro-mlneasc5 ear In casul acesta e um fel de barbarism care--cum wort. Incetul cu Incetul se face dar intoarcerea laforma In

2. Derivarea substantivelor din adjective.

Sufixul «ie», cu care derivam substantive ab-stracts din radecini de verbe §i din participii, esufix indeosebi adjectival, en care se poate deriva§i din anumite substantive. El e de patru feluri :slavcinescc_a'l «vecernie», romanesc ca'n «ccimpie» 1)(din «campid»), neolatin neasimilat ca'n «regie»on prefacut din qiune» ca'n «legafie» (in loc de«legatiune»).

Intr'unele din vorbe el e fixat, Incat nu maipoate O. fie despIrtit de radecina. Astfel sunt«cutie», «funie», «manic», «iasomie», «tichie*on «simbrie». In rand cu aceste avem sa punemi neologismele ca cManie), «anemie», «elegie»,

«paralisie, on ((anarchic», «analogie» §i «paleo-grafie».

Cele-lalte sunt derivate fie din verbe ca «bu-curie» on «danie»; fie din adjective ca «veselie»,«micelle», «vrednicie» on «tdrie», fie din sub-stantive ca «dimpie», «Romeinie», «ccisatorie» on«lapteirie», «nimicnicie».

1) Ctimpie articulat icampia). Tot a§a femee (In locde feme6.) tfemear, (idea).

iliuneb.

eidee).

www.dacoromanica.ro

175

Tot de caracter general e §i sufixul «ime», cucare derivIna substantive abstracte nu numai dinadjective ca «mcirime», Alcitime», «scurtime» on«addncime», ci §i din numerale ca «unimeo, «trei-me» on «sutime», ha Si din substantive cam cuacela-§i inteles ca al sufixului «et» ca in «dec. scci-lime», «pireinime», «boierime» on «junime»,in genere o colectivitate.

Cu sufixul «ime» se poate deriva §i dintr'uneleneologisms ca «profunclime» on studentimeb.

Numai din adjective §i anume din radecinilefor se deriva in sufixul «afci», care, avand accen-tul pe «e», e rostit in cele mai multe casuri fieca «ea ld», fie ca « atci» «verd(e)ea(ci»,«negr(u)eafet»,«dule(e)eatcl, «roc(u)atec».

La plural, urmand dup. «e» accentuat alt «e»ramane «ete» ca la genitiv : «verdete», «negrete»,«dulcete» on «rofete».

Uncle dintre substantivele astfel derivate suntintrebuintate de cele mai multe on la plural:«blcindete», ofrumusete» on «bcitrdnete» ca «ne-putinte» on «suferinte».

Tot numai din adjective deriA.m cu sufixul«tate», in multe casuri cu sufix intercalat. Astfelavem «greu-tate», dar «stramb-ei-tate, «drept-tate», dar «gol-ti-tate», rciu-tate», dar «bun-a-tate».

In neologisme sufix are i drept sufixintercalat : «uman-i-tate», «comun-i-tate», «sin-cer-i-tate».

www.dacoromanica.ro

176

3. Substantive din substantive.

Cu sufixele gie*, get*, get*, gap, «aro, gipi «ime*, precum §1 cu cele diminutive on aug_

mentative se pot deriva substantive kii din substan-tive, dar nu avem §i sufixe, cu care numai din sub-stantive on mai ales din substantive se poate deriva.

Cele mai des intrebuintate dintre sufixe suntcap §i 4 an), care dupX terminatiunea precedatlde i sant rostite ca gep §i ger»: «berar*, «do-gar*, «sfirnar>, dar «pcilcirier*, «carcibier*, «o-dap, «pletiep, gmeziep (in be de codaia§»,tphia§»,--tmezia§»).

Intre substantivele astfel derivate, precum §iintre cele terminate 'n get* sunt multe, din carecu sufixele «ie» §i gime* pot s fie derivate iarale substantive : «vg,car-vddirie», «osta§-ostcifie-ostalime*, crIze§-rcizqie-razacimeb, cboier-boierie-boierime», qmaret-mciretie».

Intre substantivele terminate in car», ((cif*. g e f *on cer» sunt unele, care au A fie puse'n rendulcelor fixate ca camnar», «hambar*, gscilap, «i-map, «chezep, «fedelep, gbecher*, ghengher*.

In rendul sufixelor de felul acesta au A fie so-cotite, deopotriva cu diminutivele §i cu augmen-tativele, §i cele de gen, prin care se face mutarea,de la masculin la feminin on de la feminin lamasculin ca ciepure-iepuroaie», «lup-lupoaicei*,c vulpe-vu/poin», cpreot-preoteasci», g carciumar-ceirciumaritd*, «romfm-romanea».

www.dacoromanica.ro

177

In scrierile mai vechi terminatiunile in gay»,,tor*, gap, gero, «ef» erau serise ca augmenta-tivele §i masealinele 'n «aim> Cu ,iu :rim*, ,cuptoriii*, «cosafiu», «ceriu»,«uncheafiii».poporal rosteete §i astit-zi Intr'unele tinuturi totap.

roan Slavici. F,timologia. 12

.mora-

www.dacoromanica.ro

CUPRINS UL.

www.dacoromanica.ro

CUPRINSUL.Pag.

PARTEA 'NTAI. FLEXIUNEA.

A. Declinatiunea. 11

I. Numele 16

II. Pronumele 19

1. Pronumele personale 21

2. Pronumele posesive . 23Pronumele reflexive 25

4. Pronumele relative . . 27

5. Pronumele interogative 306. Pronumele demonstrative 30

7. Pronumele nehotarite . . 32

III. Articolele 331. Articularea pronumelor :36

2. Articularea numelor . 37a. Numele de Mrbati . 38b. Numele de femei 41c. Numele de familie 42d. Numele de animale §i cele de lucruri 46

IV. Substantivele 481. Declinarea nearticulatl a) masculinele 54

b) Femininele 56a. 0 singura terminatiune 58b. Done terminatiuni . . 59

c. Trei terminatiuni . .. ... . . 62

...... .

.

3..

...... .

......... . . . .

.

www.dacoromanica.ro

182

Peg.

d. Eterogonole ..... 632. Declinarea articulat6 . . 65

a. declinarea masculine 67

b. Doclinarea feminine 09

V. Adjectivul 70

IV. Numeralele 77

1. Numeralele cardinale . 772. Numeralele distributive . 804. Numeralele ordinale . 81

4. Numeralele nehotarite . 845. Numeralele adverbiale . 85

B. Conjugatiunea 86

I. Modurilei-mpersonale 89

1. Infinitivul 892. Supinul . . . ... 903. Participiul. a. prezent 93

b. Participiul trecut . 954. Gerundial 95

II. Modurile personale . 96

A. FORMA ACTIVA 98

1. Indicativul . . 98Presentul . ..... 99'

1. Abaterile dupl conjugatiuni . . 1001012. Abaterile dupl inteles

:3. Abarerile eufonice 103101

a. Vocaleleb. Cionsonantele . . 106

b. Imperfectul 10bc. Perfectul simplu ..... 109

d. Perfectul compus . . . . 111

e. Mai mult ca perfectul . . 111e. Viitorul 112f. Viitorul aldoilea 112

104

.

.

.

.

.

.

. ........ . .

. .

a) . ,

.

.

.

..... .

www.dacoromanica.ro

183

Pag.

2. Subjonctivul 113a. Presentul . ..... 113b. Trecutul 114c. Mai mult ca trecutul 115

3. Optativul a) Presentul 115b) Trecutul . . . . . 116c) Mai mult ca trecutul 116

4. Imperativul 110

5. Presumptivul . llb6. Concesivul 118

RECAP1TULA RD.

B. FORMA PASIVX 128

0. FORMA REFLEXIVA . . . . 129

PARTEA A DOIIA.DERIVATIIINEA . . ... 135

1. Derivarea prin composifiune . 140a. Derivatele flexibile . . 141

b. Derivatele inflexibile . 145

1. Adverbiile ...... 1452. Prepositiunile . . . . 1493. Oonjunctiunile ... .. 151

4. lnterjectiunile 153

2. Derivarea prin prefix . 154u. Prefixele romIne§ti . 154b. Prefixele Imprumutate 158

3. Derivarea prin sufix . . . 159a. Derivarea verbelor 160b. Derivarea adjectivelor . 166c. Derivarea substantivelor 169

1. DerivArile subst. din verbe 1702. adjective 1743. Substantive din substantive . 176

.

70

.

.

. .

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

GRAMATICA LIMB11 ROMANE. -...

Documents

Transcript of GRAMATICA LIMB11 ROMANE. -...