Cu toti incercam sa ne hranim cat mai sanatos,incercand sa alungam din alimentatia noastra acele E-uri care ne fac atat de rau organismului nostru.

Si pentru ca sunt persoane care si-au construit o mini-gradina de fructe si legume langa casa ,si care isi doresc sa le creasca ecologic m-am gandit ca acest articol le va fi cu siguranta foarte util.

Pentru asta va trebui sa urmeze catva pasi esentiali necesari in cultivarea fructelor si legumelor ecologice.

Ce trebuie sa stiti?

-daca ati cultivat ani la randul legume care au fost stropite cu substante chimice,atunci nu va asteptati ca pamantul pe care doriti sa-l cultivati ecologic va fi curat mai devreme de 7 ani.

-daca totusi ati folosit substante chimice,lasati pamantul sa respire,nu il mai cultivati minim 2 ani,in tot acest timp pamantul se va reface hranindu-se doar cu mulci,iarba, care cu siguranta va creste si care nu va fi indepartata,gunoi de grajd,frunze uscate, mranita,cenusa de lemne,toate aceste se vor amesteca prin aratura o data pe an toamna.

-cei care nu au folosit substante chimice insa ,vor fi si cei mai norocosi pentru ca nu vor astepta deloc ca pamantul sa se refaca pentru a cultiva in mod ecologic.

Cum pregatim Pamantul?

-operatia incepe inca din vara ,cand intr-un spatiu din gradina confectionam cu ajutorul a 4 dulapi de scandura o   mica ladita pentru depozitarea mranitei

(atentie mranita se va tine maxim 3 luni in acest spatiu,incercati cat mai des sa udati amestecul si sa-l intorceti si tineti amestecul acoperit pentru o fermentare optima).

-toamna ,veti arunca uniform pe pamantul din gradina ,rumegus,nisip,frunze uscate,cenusa de lemne, si gunoi de grajd,apoi se va trece la aratura .

-primavara ,doar curatati pamantul de eventuale buruieni

Pregatirea Rasadnitei  pentru viitoarele plantute

Samanta

-incercati sa procurati samanta netratata chimic,pentru ca tratarea chimica a semintelor vor transmite o doza chimica si viitoarelor fructe,poate nu intr-o doza asa de mare cum ar fi de exemplu tratarea propriu-zisa  a plantei in gradina cu chimicale,dar cu siguranta se va regasi o doza mica de chimicale in viitoarrele legume.

-incercati sa pastrati samanta proprie,pentru ca asa vom avea cu certitudine dovada ca provine dintr-o cultura sanatoasa si netratata chimic.

-pentru o mai buna calire si vigurozitate   a semintelor si a viitoarelor plantute inainte de insamantare se vor tine la congelator timp de aproximativ 8 ore,dezinfectati semintele indiferent  de mediul din care provin inainte de a le insamanta.

Pregatirea pamantului pentru Rasadnita

-incercati sa eliminati din start pamantul provenit din gradina,pentru ca indiferent cat de bine il dezinfectam atunci cand il pregatim in cantitate mare este foarte greu sa fie dezinfectat 100% ,si un procent cat de mic nedezinfectat poate aduce boli, sau paraziti nedoriti viitoarelor plantute.

-folositi mranita vegetala,este un pamant excelent pentru o dezvoltare optima la plantute

-amestecul trebuie sa contina,mranita,nisip si gunoi de grajd,toate vor fi cernute si apoi oparite

-nu folositi pamant lutos,plantutele nu vor putea creste mari,pentru ca radacinile lor vor patrunde cu greu printr-un pamant tare.

-deci aveti grija ca pamantul pe care il aveti sa fie foarte afanat

Ingrijirea plantutelor in Rasadnita

-pentru caderea plantutelor ,folositi ceai de musetel il puteti aplica saptamanl,sau ori de cate ori este necesar

-pentru hranire plantutelor,folositi saptamanl dilutie de cenusa de lemne,decot din frunze de ceapa,stropiri cu zeama de zer,dilutie de zeama de urzica,coada calului .

-la repicare pe langa amestecul folosit mai sus la insamantare,adugati suplimentar,coji,maruntite de oua,coji uscate de citrice

-aerisiti,zilnic incaperea unde se afla plantutele,indiferent de vremea de afara,la inceput vom aerisi brusc apoi ,treptat,treptat,aerisirea trebuie sa ajunga incepand cu luna martie la cateva ore pe zi,apoi dupa jumatatea luni martie,pentru cei din sud va incepe treptat aerisirea toatala si pe timp de noapte.

Plantare in Camp a plantutelor

-este bine sa se faca calirea plantutelor cel putin cu o saptamana inaintea scoterii directe in camp deschis

-incercati sa plasati gradina intr-un loc cu foarte mult soare,pentru ca plantutele au nevoie cel putin de 8-10 ore de lumina pe zi pentru a rodi optim.

In cultura ecologica rotatia culturi este extrem de importanta

-pentru a avea plantute sanatoase rotatia culturilor este obligatorie,specialistii spun ca rotatia se poate face la 2.3 respectiv 4 ani,dar noi am avut rezultatate foarte multumitoare pentru ca facem rotatia culturii an de de an.

-incercati sa plantati intodeauna plantutele de ardei dupa mazare si fasole,veti avea rezultate foarte multumitoare,pentru ca atat cultura de mazarea cat si cea de  fasole pe langa faptul ca lasa un pamant foarte afanat ,elimina in pamant foarte multe minerale si azot atat de important pentru o dezvoltare viguroasa a ardeiului cat si pentru o fructificare foarte buna.

-dupa ceapa si usturoi plantati intodeauna rosiile ,atentie nu plantati ceapa langa usturoi pentru ca desi provin din aceasi familie nu se suporta,daca totusi spatiul nu va permite,delimitati spatiile dintr-e ceapa si usturoi cu semanarea unor randuri de morcov,asa veti avea cu siguranta toate plantutele multumite,pentru ca se stie ca atat ceapa cat si ardeiul iubesc  morcovul.

inainte plantari incercati sa folositi apa fiarta pe toata portiunea unde urmeaza sa se faca plantarea,veti dezinfecta astfel locul de eventualele boli sau paraziti.

-la fiecare rasad in parte se pune 2 maini generoase de mranita si gunoi de grajd la plantare

-saptamanl pentru prevenirea bolilor,stropiti direct plantele cu dilutie de urzica,coada calului,cenusa de lemne.

-la 2 saptamani faceti fertilizarea la radacina plantei cu dilutie din dejecti de pasare ,sau porumbel ,nu abuzati in schimb ,chiar daca sunt ingrasaminte naturale,hranirea in exces face ca planta sa creasca nefiresc de mult si sa aiba un frunzis foarte bogat in derimetrul fructelor.

-adunati cu mana toti daunatorii si indepartati ori de cate ori vedeti frunze moarte pe plante.

-cand fructele de pe planta au ajuns aproape la maturitate  la primul etaj  atat la rosii cat si la ardei,castraveti   si foarte putin la vinete se face desfolirea plantei.

-indepartati orice lastar sau brat al plantei de pe pamant

-nu uitati cand stropiti plantele pentru prevenire,stropiti si pamantul de jur imprejurul plantelor.

-nu stropiti plantele atunci cand le udati,pe langa faptul ca nu suporta apa direct pe frunze,puteti sa le impovarati cu diferite boli

-udati cu grija doar la radacina,sau pe rigole,pentru ca se stie cele mai multe boli provin prin  contactul cu pamantul.

Cine spune ca in gradina Ecologica nu au daune prea mari atunci,sa stiti  ca musamalizeaza !!!!!

Trebuie sa stiti ca in cultura Ecologica veti avea putin mai multe batai de cap decat in culturile care sunt stropite cu chimicale,veti depune mai multa munca dar satisfactiile vor fi pe masura.

-Incercati sa puneti mai multe plantute din accelas soi fata de cat puneati atunci cand stropeati cu chimicale,pentru ca diversi daunatori sau boli vor mai rari pana la maturitate unele legume.

In speranta ca aceste sfaturi v-au fost utile,va doresc tuturor gradini sanatoase si pline de roade bogate.

Pe curand

Maria

Am adunat in timp cateva tehnici pentru o gradina ecologica:

Intre rasadurile de rosii se planteaza craite care avand un miros puternic alunga din insecte. Se mai folosesc anumite plante numite “ingrasaminte verzi” care, cultivate printre legume, imbogatesc solul cu diferite substante (eu nu am apucat sa le folosesc dar voi incerca la anul). Resturile menajere biodegradabile se pot recicla si folosi la imbogatirea solului (coji de legume/fructe).

Gandacii de colorado de pe cartofi si melcii se aduna cu mana si se duc departe de gradina intr-o zona cu plante salbatice. Broastele mananca melcii care ataca plantele (eu am vazut pe salata si pe varza). Buburuzele mananca musculitele care se pun pe lastarii plantelor si le ingreuneaza cresterea. Ariciul mananca si el insecte si melci. Am gasit intr-o carte (“Gradina de legume ecologice” – Agnes Gedda) expicat cum sa ii creezi ariciului un culcus intr-un colt mai salbatic din gradina ca sa aibe unde hiberna si face pui. Daca nu are spatiul lui paraseste gradina.

John Seymour, Ghidul complet al autosuficienţei (III), note de lectură

Produsele grădinii

Grădina hrănitoare

Cândva, grădinile erau un amestec de legume, de flori, de fructe, şi adesea iepuri sălbatici, aproape întotdeauna un cocoş cu găinile lui, uneori porumbei şi câţiva dihori. Astăzi, avem suprafeţe inutile semănate cu gazon, straturi idioate şi buruieni ultra-rezistente.

Dacă terenul este acid, atunci trebuie stropit cu var. Mazărea şi fasolea adoră pământul care a fost stropit cu var.

Fără bălegar, recolta de cartofi va fi destul de mediocră.

Scopul grădinăritului bio este răspândirea unei cantităţi cât mai mari de humus pe teren:

a) bălegar;b) compost;c) alge;d) frunze moarte;e) excremente omeneşti;f) fân vechi;g) urzici;h) iarbă cosită de pe marginea drumului.

Principiul compostului: materia vegetală trebuie să fie descompusă de către micro-organisme aerobice, adică de către bacterii şi ciuperci care au nevoie de oxigen pentru a trăi. Pentru un compost reuşit, aceste bacterii au nevoie de: aer, umiditate şi azot.

Materia tradiţională pentru obţinut compost este gunoiul de grajd, produs de animale şi amestecat cu paiele din aşternut, evacuat odată pe lună din adăpostul animalelor. După câteva luni de stat sub cerul liber, plouat şi amestecat periodic, se poate răspândi în grădină ca atare.

Numim îngrăşământ verde procedeul care constă în cultivarea unei culturi care ulterior este îngropată în lucrările agricole sau este pur şi simplu secerată şi lăsată la suprafaţă. Îngrăşămintele verzi ameliorează calitatea solului pentru că plantele se transformă în humus.

Scopul unui bun grădinar este să aibă cât mai mult timp solul acoperit de vegetaţie. Dacă e gol, trebuie să fie pentru cât mai puţin timp, şi pentru un motiv valabil.

Buruienile trebuie să fie smulse şi lăsate la suprafaţa terenului, pe cât posibil înainte de a avea seminţe. Singurele buruieni care ar trebui chiar cultivate într-un colţişor sunt urzicile şi ferigile, care aduc diverse servicii.

Există îngrăşăminte verzi de primăvară şi de toamnă, leguminoase şi non-leguminoase.

Există două metode pentru a planta legumele:a) direct în amplasamentul rezervat creşterii plantei;b) altundeva, urmând ca planta să fie transplantată mai târziu (uneori sunt chiar 2 astfel de transplantări).

Deşi pare fastidios şi ilogic, transplantările legumelor sunt justificate:a) înainte de transplantarea unei legume care a crescut într-o răsadniţă, terenul serveşte unei culturi timpurii;b) plantele se dezvoltă mai bine în medii protejate, înainte de a ajunge la amplasamentul final.

Răsadniţele reci (acoperite cu sticlă) sau calde (pe paturi de bălgar de cal cu paie, acoperite cu compost, şi protejate cu sticlă) sunt locuri bune pentru încolţirea seminţelor de legume.

Clopotele de sticlă au marele dezavantaj că se sparg când te aştepţi mai puţin. Solariile acoperite cu folie de polietilenă au nevoie periodic să li se schimbe foliile, sfâşiate de vânt.

Lupta împotriva paraziţilor

Deja rotaţia culturilor şi îngrăşămintele de natură animală asigură o bună protecţie împotriva dăunătorilor. Aceştia vor exista întotdeauna într-o grădină, dar nu vor lua proporţii neliniştitoare. Un mediu a cărui floră şi faună este foarte variată contribuie şi el enorm la protejarea împotriva dăunătorilor.

Totuşi, în ciuda tuturor măsurilor preventive, paraziţii sau bolile pot invada grădina. Pesticidele chimice sunt de evitat, pentru că odată cu invadatorii distrug şi formele de viaţă utile.

Arborii pot fi unşi cu grăsime, astfel încât predatorii să nu se mai poată căţăra. Însă mulţi zboară.

Musca morcovului nu mai apare dacă în stratul cu morcov sunt cepe. Sau invers, morcovi în stratul cu ceapă.

Decoctul cu rubarbă face minuni.

Limacşii pot fi capturaţi cu un castron plin cu bere îngropat parţial într-un strat. Sau un castron plin cu lapte îndoit cu apă (pentru economie).

Legumele

Anghinarea nu este chiar cultura ideală pentru a hrăni o societate înfometată. Însă cel care trăieşte în autarhie trebuie să caute o dietă bogată şi variată. Plantă perenă, dă roade din al doilea an.

Sparanghelul are nevoie de 3 ani până ajunge la maturitate, dar efortul merită din plin.

La castraveţi trebuie îndepărtată floarea mascul. În caz contrar, florile femele sunt fecundate, iar castraveţii vor fi amari.

Cultivarea tomatelor în aer liber este o adevărată loterie. Pentru a ajunge la maturitate au nevoie de un sezon uscat şi călduros, practic 100 de zile de soare.

Ierburi aromatice

Au atât valoare culinară cât şi medicinală. Se păstrează prin uscare. Ideal este să fie culese dimineaţa, după ce s-a uscat roua, apoi făcute bucheţele, şi amplasate într-o atmosferă extrem de uscată, între 21 şi 27 grade Celsius.

Se împart în:a) anuale;b) perene.

Sera

În regiunile reci, o seră chiar şi neîncălzită este indispensabilă pentru a demara culturile de legume. Vara, sera poate fi utilizată pentru tomate, vinete şi ardei. E adevărat că sera neîncălzită nu este de mare utilitate iarna.

Sera încălzită în timpul iernii permite accesul la toate fructele şi culturile mediteraneene: piersici, pere, caise, struguri, ananas, kiwi, lămâi, portocale etc. Peretele serei trebuie vopsit în negru pentru a atrage căldura soarelui în timpul zilei, dându-i drumul treptat în timpul nopţii.

Solul serei trebuie să fie de cea mai bună calitate: cantităţi egale de compost, pământ de suprafaţă şi nisip.

Arbuştii

De departe, cel mai rentabil arbust este coacăzul negru. Rezistent, prolific, cu fructe uşor de conservat. Coacăzele roşii nu dau nici pe departe recolte atât de abundente. Căpşunile produc mult, iar dulceaţa e bună. Afinele sunt cultivate de către gurmanzi, fiind dificil de recoltat.

Arborii fructiferi

Plantaţi specii cu talie mare, dar plantaţi şi varietăţi pitice, care dau producţii mari destul de repede după plantare. Arborii pitici îşi vor încheia ciclul de producţie în 20-25 de ani, în vreme ce arborii de talie mare vor produce până la sfârşitul zilelor voastre.

Locul lămâiului este în seră, iar un lămâi dă suficiente fructe pentru toată familia.

Măslinul şi roşcovul au rădăcini care pătrund foarte adânc în sol, ceea ce permite cultivarea de legume în preajma lor. Un măslin adult dă 40-70 kg de fructe şi 10 l ulei.

Merii şi perii se altoiesc relativ uşor. Prunii ceva mai greu, şi numai dacă este strict necesar.

Varietăţile precoce de mere şi de pere se conservă prost, sau deloc. Trebuie consumate pe măsură ce se coc, urmând ca soiurile tomnatece să fie lăsate pe iarnă.

Cum să grădinăreşti atunci când contează (note de lectură)

Subtitlu: Cum să cultivi legume pe vremuri grele

Capitolul 1. Introducere

Timpurile grele care vor veni

În curând, tot ceea ce se bazează pe petrol va fi mai scump : combustibili, mâncare, îmbrăcăminte, transporturi, încălzirea locuinţelor, etc. Oamenii din ţările industrializate se vor confrunta cu scăderea puterii lor de cumpărare. Mulţi vor răspunde acestor provocări prin producerea propriei hrane.

În zonele temperate, legumele pot fi cultivate cu foarte puţină irigare, sau deloc.

Doar ţelina şi conopida au nevoie de o fertilitate excepţională a terenului.

Grădinile de legume care pornesc cu seminţe din plicuri colorate nu sunt de succes, pentru că negustorii de seminţe nu sunt întotdeauna oneşti.

Este nevoie cam de 70 mp de grădină pentru producerea tuturor legumelor de care are nevoie un adult timp de un an.

După patru ani, o suprafaţă de teren folosită în producţia de legume trebuie să fie înierbată, în vederea refacerii fertilităţii.

Capitolul 2. Fundamente

Ce înseamnă agricultura?a) eliminăm plantele sălbatice;b) cultivăm ceea ce vrem să crească;c) spaţiem plantele astfel încât să nu existe competiţie pentru hrană;d) ţinem plantele sălbatice departe;e) facem ca terenul să fie mai fertil şi mai umed ca în natură.

Legumele nu cresc în sol obişnuit, ci în cel mai fertil sol de care dispunem.

Legumele cu cerinţe minime: morcovi, păstârnac, sfeclă, andivă, fasolea căţărătoare, brusture, varză, cele mai multe dintre ierburile aromatice, nap, barba-caprei.

Legume cu cerinţe medii : anghinare, busuioc, varza de Bruxelles, broccoli, varza târzie, ţelină, porumb dulce, castravete, vânătă, usturoi, gulia gigantă, salată verde, ceapă, ridiche, rutabaga, cartofi, spanac, roşii, pepene verde, napul turcesc.

Legume cu cerinţe mari : sparanghel, varza chinezească, pepene galben, conopidă, praz, spanacul de primăvară, napii de primăvară. În general ceea ce se produce repede.

Formula fertilizatorului organic complet (FOC) :- 4 părţi de făină integrală (sau 3 părţi făină integrală + 1 parte făină de sânge)amestecat cu- 1/4 parte var agricolşi- ¼ parte ghips (dacă un utilizezi ghips, dublezi varul agricol)şi - ½ parte dolomită mărunţită.

“Părţile" se calculează în unităţi de volum, nu de greutate. Ca făină, se pot folosi mai ales deşeurile de la presa de ulei. Dacă este de ales între var şi dolomită, e preferabilă dolomita. Făina

de sânge este un subprodus de abator.

Aciditatea solului nu contează în grădinile mici. Se corectează singură de-a lungul timpului, dacă solul primeşte amendamentele potrivite.

Aplicarea de îngrăşăminte chimice este foarte periculoasă din mai multe motive:a) este foarte uşor de ars legumele prin depăşirea dozei optime;b) sunt prea pure, deci incomplete şi dezechilibrate în raport cu necesităţile complexe ale plantelor;c) se dizolvă prea rapid în sol.

Calitatea bălegarului utilizat pentru compost este dependentă de calitatea furajelor de care au parte animalele.

Solul argilos poate fi câştigat puţin câte puţin pentru legumicultură dacă se incorporează periodic materie organică în el. Cea mai simplă metodă de amendat un sol argilos este împrăştirea anuală a unui strat de compost gros de 2-3 cm înainte de săpare. O metodă ceva mai scumpă de ameliorare a solului argilos este aşternerea unui sol corespunzător, adus din altă parte.

Creşterea plantelor are loc noaptea. Coacerea fructelor (care este tot un fel de creştere) are loc tot noaptea.

Germinarea multor legume are loc numai dacă este suficient de cald. De aceea grădinarul trebuie să aibă un termometru pentru sol.

Capitolul 3. Instrumente şi lucrări

Hârleţul, cazmaua, sapa – se ascut întotdeauna după cumpărare.

Pentru a îngriji o grădină de 1000 mp, este nevoie doar de 4 instrumente:a) un hârleţ;b) o sapă;c) o greblă;d) o pilă pentru ascuţit hârleţul şi sapa.

Instrumentele de calitate nu sunt ieftine, dar se dovedesc cea mai bună investiţie pe termen lung.

Cazmaua este perfectă pentru a lucra un sol compactat, care n-a fost demult utilizat pentru legume.

Instrumentele cu coadă scurtă sunt perfecte pentru indivizii care au sub 1,5 m înălţime, sau pentru pus în portbagaj şi utilizat la camping. În grădină, oamenii cu înălţime normală utilizează instrumentele cu coadă lungă.

În general, cu cât oţelul este mai bun, cu atât poate fi mai ascuţit, şi cu atât mai mul timp poate rămâne ascuţit. Pe de altă parte, cu cât oţelul este mai dur, cu atâta riscă să se ciobească mai uşor.

De aceea instrumentele de grădinărit nu se fac din cel mai bun oţel cu putinţă, ci dintr-un oţel de calitate intermediară.

Este imposibil să-ţi dai seama de calitatea unui instrument făcut din oţel altfel decât în funcţie de marca şi locul în care se face achiziţia. Altfel, nu există nici o metodă rezonabilă de a diferenţia un obiect de calitate de o piesă bună de aruncat la gunoi.

O metodă de a vedea cât de bun este oţelul dintr-un instrument este evaluarea vitezei de ascuţire: dacă se ascute repede este de proastă calitate, dacă se ascute greu, probabil că e bun.

Atunci când se înfiinţează o grădină de legume este nevoie de arat strict pentru distrugerea stratului vegetal superficial, mai ales dacă este vorba de o păşune, sau de un gazon. Ulterior, totul se face manual, pământul se mărunţeşte cu cazmaua.

Nu există ceea ce s-ar numi cea mai bună metodă de a aranja legumele într-o grădină. Răzoarele (raised beds) sunt bune pentru anumite plante (în general cele mici: morcovi, salată, mazăre pitică, fasole pitică, sfeclă, brocoli, castraveţi, varză). Altele (mai ales cele cu rădăcini puternice: pepeni, dovleac) preferă să fie cultivate fără nici o amenajare specială.

Răzoarele sunt foarte bune când se grădinăreşte fără irigaţie.

Pentru a împiedica formarea de cruste la suprafaţa straturilor, cea mai bună metodă este aceea a îmbogăţirii pământului cu compost. Schimbându-se proporţia de humus, straturile se oxigenează mult mai bine.

Un mic truc pentru alegerea unui instrument de calitate : punctul de contact dintre sapă (sau hârleţ, sau lopată, sau greblă) şi coadă dacă este de calitate, atunci e foarte probabil ca şi oţelul din care e făcut instrumentul să fie de calitate. Dacă punctul de prindere este o butaforie, sigur oţelul e jalnic.

Achiziţia unei roabe este unul dintre cei mai importanţi paşi în materie de instrumentar de grădinărit. Nu trebuie să fim zgârciţi cu ceva care trebuie să servească vreo 20 de ani. Este important ca roaba să fie din metal, nu plastic, şi să fie în acord cu corpul grădinarului (care trebuie s-o probeze, să vadă dacă o poate manevra fără să se aplece, şi fără să rişte să-şi lovească genunchii). Roabele pentru cărat beton sunt prea grele, şi mult mai solide decât este nevoie în grădinărit.

Capitolul 4. Magazinele pentru grădinărit

Trebuie evitată cumpărarea de seminţe din magazinele pentru grădinărit.

Multe răsaduri sunt pur şi simplu prea debile. Produse în sere, la adăpost de vânt şi de soare, în momentul în care sunt transplantate sub cerul liber, înregistrează un şoc de proporţii, care fie le ucide, fie le încetineşte creşterea cu 1-2 săptămâni.

Un vânzător de răsaduri cu simţul eticii le-ar muta înainte de vânzare într-un spaţiu intermediar,

între seră şi câmp, la adăpost relativ dar şi la expunere relativă. În acest fel, răsadurile nu sunt şocate atunci când sunt expuse total la factorii de mediu.

Pământul de răsaduri se prepară din:a) 5 l sol de grădină;b) 2,5 l compost.Amestecul se face într-o găleată de 10 l.

Răsadurile se justifică doar atunci când este vorba de: tomate, ardei gras, vinete. Pentru alte legume nu are sens.

Capitolul 5. Seminţele

Este normal să ne temem că fără apă seminţele vor muri. Însă de fiecare dată când stropim, temperatura solului scade, încetinind progresul seminţelor.

Cel mai prost moment pentru a uda este la finalul zilei. Cel mai bun este la finalul dimineţii, când soarele poate încălzi solul.

Pentru anumite vegetale colectarea de seminţe este foarte simplă, încât e de mirare de ce mulţi oameni n-o fac.

Speciile auto-polenizatoare sunt stabile, de la generaţie la generaţie schimbările sunt minime sau nu există deloc.

Speciile care trebuie să-şi schimbe polenul devin foarte debile dacă nu o fac, aşa încât nu se reproduc. Pentru ele este nevoie de mai mult teren, iar selecţia seminţelor se face cu mai multă abilitate.

Anumite plante, pentru a-şi putea păstra integritatea seminţelor, au nevoie de o anumită cantitate minimă pentru a putea să-şi păstreze specificitatea. De exemplu, porumbul trebuie cultivat în cantitate de minim 50 de exemplare. Alte plante au nevoie de minim 200 de exemplare.

Seminţele pot fi împărţite în:a) seminţe uscate (formate în păstăi, în ciorchini, în flori uscate);b) seminţe umede (formate în fructe zemoase, care sunt încă umede în momentul coacerii).

Exemple de seminţe uscate: fasole, mazăre, salată verde, muştar, spanac, sfeclă.

Exemple de seminţe umede: dovlecel, dovleac, castravete, pepene verde, roşie, ardei gras.

Cheia pentru a obţine seminţe uscate viguroase este extragerea seminţelor atunci când sunt maturate, oprind apoi supra-uscarea prin stocarea adecvată.

Cheia pentru a obţine seminţe umede viguroase este lăsarea fructelor să se supra-coacă, urmată de extragerea cât mai târziu cu putinţă.

Capitolul 6. Să irigăm... sau nu

Înainte de 1930, puţine grădini aveau curent, deci puţine grădini irigau în modul în care considerăm noi astăzi această activitate. Înainte de 1880, când 90% dintre americani aveau o grădină, aproape toate erau lipsite de apă curentă.

Există patru mari cauze ale secetei:a) pregătirea improprie sau neglijentă a solului;b) incapacitatea de a stoca precipitaţiile naturale în sol;c) eşecul aplicării metodelor adecvate de păstrare a apei până când este solicitată de plante;d) semănarea mai multor seminţe decât poate suporta apa din sol.

Dacă seceta se dovedeşte severă, trebuie aplicată o măsură curajoasă: eliminarea unei plante din două, indiferent cât de mici sunt plantele eliminate. Al doilea lucru de făcut este “fertigarea” (irigarea fertilă). S-a constatat că este nevoie de o cantitate dublă de apă pentru plante care nu sunt în sol fertil decât pentru cele aflate în sol fertil.

Fertigarea constă în plasarea nutrienţilor şi a umezelii imediat sub planta aflată în creştere. Tehnica este deosebit de utilă mai ales pentru plantele mari: roşii, pepeni, castraveţi, dovlecei.

În mod tradiţional, fertigarea se face cu bălegar sau cu ceai de compost.

Capitolul 7. Compostul

La momentul elaborării acestei lucrări, încă se pot cumpăra materiale care să crească fertilitatea solului. Însă este de prevăzut că, pe măsură ce petrolul va deveni mai scump, compostarea va fi singura soluţie cu adevărat ieftină pentru sporirea fertilităţii.

Creşterea fertilităţii solului este principala grijă a grădinarului.

Capitolul 8. Insecte şi boli

Înainte ca o plantă să fie atacată, deja este bolnavă. Promotorii agriculturi organice spun că trebuie să ne concentrăm pe sol care, dacă este fertil, creşte plante sănătoase. În multe situaţii acest punct de vedere se verifică. Totuşi, printre cauzele bolilor mai trebuie adăugate: vremea rea şi soiurile neadaptate climatului.

Capitolul 9. Ce să creşti... şi când să creşti

Seminţele mici ca: ţelina, busuiocul, măcrişul şi cele mai multe dintre condimente trebuie semănate foarte superficial, cam la 1,25 cm adâncime.

Seminţele ceva mai mari (spanac, sfeclă) se seamănă la 2 cm adâncime.

Seminţele mari (porumb, castraveţi, dovleci) se seamănă la o adâncime de patru ori mai mare

decât dimensiunea lor.

Legumele care sunt cel mai uşor de crescut

Varza verde creaţă, gulia sunt teribil de rezistente. Varza creaţă îşi poate relua creşterea după o noapte de -14 grade Celsius.

Pentru a avea suficienţa alimentară cu cereale europene, o familie are nevoie de mai mult de jumătate de hectar. Dacă cerealele sunt nord-americane (porumb, floarea-soarelui, fasole), un acru lucrat în întregime manual este suficient. Dacă însă se cultivă cartofi, este nevoie de mult mai puţin, dat fiind faptul că se pot produce uşor 10 tone de cartofi la un hectar.