Goticul scolastic

22
Goticul scholastic 1150-1400 Caracteristica generala: Fara a se opune arhitecturii clasice ,arh. gotica se inspira din ginditorii epocii clasice – Platon, Aristotel - iar proportiile folosite sau afinitati cu cele a cladirilor din perioada clasica. Diferentele sint pregnante in ce priveste relatia arhitecturii gotice cu teologia crestina. Particularitatile stilului: Catedralele gotice erau concepute ca ilustrari ale raiului si chiar daca arh. crestina timpurie a incercat acelasi lucru, indeminarea tehnica si gindirea noua a evului mediu au dat arh gotice noi dimensiuni. Arh gotica sa aflat intr-o relatie strinsa cu curentul scholastic. Motoul acestui curent: modul dominant de aborade a teologiei si filosofiei. Unul dintre scopurile acestui curent era explicarea dintre perfectiunile raiului si pamintului plin de defecte. Aceasta a generat aparitia si dezvoltarea a numeroase moduri de interpretare . Arhitectura era modalitatea esentiala de conectare a experientelor religioase cu viata de zi cu zi. Elemente si materiale de constructie specifice stilului: catedralele cu arcadele ascutite , boltile si arbudanele preluate din arhitectura stilurilor anterioare au schimbat fundamental relatia dintre structura, aspect si functie. Fiecare parte a unei structuri are o functie specifica, peretii nu mai constitue o suprafata pentru decoratiuni pictate sau basoreliefe , forma (elementelor de piatra) peretilor fiind cea care da expresie. Aceste inovatii de ordin tehnic erau in pas cu convingerile religioase medievale. Raiul se bucura de o imperfectiune imposibila de atins pe pamint insa puritatea matematicii si prezenta luminii puteau sa aduca ceva din frumusetea divina ( vitralii elaborate in detaliu , nervure de piatra zidite dupa proportii mai stricte.) Sistemul constructive gotic era unul clar si logic. Avea urmatoarele componente:, stilpi, arce frinte, bolti pe nervuri,coloane in forma de evantai, contraforte ,arce butante. Reducerea suportului constructiv la puncte izolate flexibile si articulate necesare pentru acoperirea edificiului , permite obtinerea planelor simetrice alungite cu nave, cu arcade pe mijloc. Spatiu interior comporta 2 directii dimensionale: longidutinala si vertical. Edificii caracteristice stilului: Catedrala Notre Dame; Catedrala din Reims; Catedrala Am’yensky; Catedrala Salisbury(Anglia); Catedrala Westminster Abbey(Londra-Anglia); COMPARATIA A DOUA EDIFICII REPREZENTATIVE A GOTICULUI SCOLASTIC I. Generalitati - denumirea obiectivului architectural: Catedrala Sfânta Fecioară Maria ( Catedrala din Salisbury) - Tipul edificiului: Catedrala - Arhitecti: George Gilbert Scott, James Wyatt; -Picturile din catedrală sunt făcute de către John Constable - Date cronologice: 1220- Inceputul constructiei; 1258-Continuând construcția, nava, transeptul și corul au fost terminate; 1265-Aripa vestică a fost finisata; 1280- abia în jurul acestui an a fost finisata constructia; 1320-Cele mai importante elemente componente ale catedralei sunt: deambulatoriul, mănăstirea, clopotnița si turnul de 123 m au fost finisate total;

description

Istoria Goticului Scolastic

Transcript of Goticul scolastic

Goticul scholastic 1150-1400

Caracteristica generala: Fara a se opune arhitecturii clasice ,arh. gotica se inspira din ginditorii epocii clasice – Platon, Aristotel - iar proportiile folosite sau afinitati cu cele a cladirilor din perioada clasica. Diferentele sint pregnante in ce priveste relatia arhitecturii gotice cu teologia crestina.

Particularitatile stilului: Catedralele gotice erau concepute ca ilustrari ale raiului si chiar daca arh. crestina timpurie a incercat acelasi lucru, indeminarea tehnica si gindirea noua a evului mediu au dat arh gotice noi dimensiuni. Arh gotica sa aflat intr-o relatie strinsa cu curentul scholastic. Motoul acestui curent: modul dominant de aborade a teologiei si filosofiei. Unul dintre scopurile acestui curent era explicarea dintre perfectiunile raiului si pamintului plin de defecte. Aceasta a generat aparitia si dezvoltarea a numeroase moduri de interpretare . Arhitectura era modalitatea esentiala de conectare a experientelor religioase cu viata de zi cu zi.

Elemente si materiale de constructie specifice stilului: catedralele cu arcadele ascutite , boltile si arbudanele preluate din arhitectura stilurilor anterioare au schimbat fundamental relatia dintre structura, aspect si functie. Fiecare parte a unei structuri are o functie specifica, peretii nu mai constitue o suprafata pentru decoratiuni pictate sau basoreliefe , forma (elementelor de piatra) peretilor fiind cea care da expresie. Aceste inovatii de ordin tehnic erau in pas cu convingerile religioase medievale. Raiul se bucura de o imperfectiune imposibila de atins pe pamint insa puritatea matematicii si prezenta luminii puteau sa aduca ceva din frumusetea divina ( vitralii elaborate in detaliu , nervure de piatra zidite dupa proportii mai stricte.)

Sistemul constructive gotic era unul clar si logic. Avea urmatoarele componente:, stilpi, arce frinte, bolti pe nervuri,coloane in forma de evantai, contraforte ,arce butante. Reducerea suportului constructiv la puncte izolate flexibile si articulate necesare pentru acoperirea edificiului , permite obtinerea planelor simetrice alungite cu nave, cu arcade pe mijloc. Spatiu interior comporta 2 directii dimensionale: longidutinala si vertical.

Edificii caracteristice stilului: Catedrala Notre Dame; Catedrala din Reims; Catedrala Am’yensky; Catedrala Salisbury(Anglia); Catedrala Westminster Abbey(Londra-Anglia);

COMPARATIA A DOUA EDIFICII REPREZENTATIVE A GOTICULUI SCOLASTIC

I. Generalitati

- denumirea obiectivului architectural: Catedrala Sfânta Fecioară Maria ( Catedrala din Salisbury)

- Tipul edificiului: Catedrala

- Arhitecti: George Gilbert Scott, James Wyatt;

-Picturile din catedrală sunt făcute de către John Constable

- Date cronologice:

1220- Inceputul constructiei;

1258-Continuând construcția, nava, transeptul și corul au fost terminate;

1265-Aripa vestică a fost finisata;

1280- abia în jurul acestui an a fost finisata constructia;

1320-Cele mai importante elemente componente ale catedralei sunt: deambulatoriul, mănăstirea, clopotnița si turnul de 123 m au fost finisate total;

1790-Modificări importante în structura acesteia s-au făcut de către arhitectul James Wyatt, incluzând schimbarea iconostasului original şi demolarea turnului care adăpostea clopotul, construcţie care se alfa la 100 m de catedrală;

- Valoarea:

Cladirea in sine este remarcabila, fiind o marturie a credintei si a iscusintei mesterilor care au ridicat-o.

Catedrala este biserica diocezei din Salisbury, ca si biserica mama a mai multor biserici parohiale din Wiltshire si Dorset. Aceasta este un centru de pelerinaj pentru sute de mii de vizitatori anual. In fiecare zi, aici au loc slujbe, lucru neincetat timp de secole, prin urmare, aceasta este si un veritabil loc de rugaciune.Caterdala se mândreşte cu cel mai mare turn din Marea Britanie şi cea mai mare mănăstire din Anglia; Catedrala detine si un ceas care dateaza din-nainte de 1386, fiind considerat probabil cel mai vechi ceas functional aflat in existenta. Ceasul nu are fatada, caci, precum toate ceasurile din acea perioada, anuntau orele prin batai de clopot. La inceput acesta era localizat in turnul clopotnita care a fost demolet in anul 1792. Ceasul a fost reparat si reconditionat in anul 1956; Frizele inconjoara intregul interior, pe deasupra coloanelor, infatisand scene si istorii din cartile Facere si Iesire, incluzand scenele cu Adam si Eva, Noah, Turnul Babel, Abraham, Isaac si Iacob;

- Amplasament:

Franta, Reims

Piese tehnice

- Fatade sau vederi:

- Plane:

- Sectiuni, scheme, crochiuri, releveu:

- Arhitectura stilului

          

           

- Principii de compunere (constituire) a compozitiei spatial-volumetrica

Fatada vestica a fost terminata pana in anul 1265. Curtea interioara si casa parohiala au fost terminate in jurul anului 1280. Datorita faptului ca biserica a fost ridicata in doar 38 de ani, Catedrala Salisbury prezinta un singur stil arhitectural de baza, si anume, goticul englez timpuriu.

Catedrala mai detine si un ceas care dateaza din-nainte de 1386, fiind considerat probabil cel mai vechi ceas functional aflat in existenta. Ceasul nu are fatada, caci, precum toate ceasurile din acea perioada, anuntau orele prin batai de clopot. La inceput acesta era localizat in turnul clopotnita care a fost demolet in anul 1792. Ceasul a fost reparat si reconditionat in anul 1956.

- regim de inaltime

Catedrala este cea mai inalta biserica cu spira din intreaga Anglie, avand cea mai lata curte interioara dintre toate, cat si una dintre cele patru copii originale ale Magnei Carta. Desi este cunoscuta drept Catedrala Salisbury, numele oficial al acesteia este Catedrala Sfintei Maria.

Singura parte esentiala a catedralei, construita putin mai tarziu, este curtea interioara, casa parohiala, turnul si spira acesteia, care, de la inaltimea de 123 de metri, domina linia orizontului inca din anul 1320.

- Solutionarea sistemului constructive

Casa parohiala este deosebita prin forma ei octogonala si prin pilastrii centrali cu frize medievale. Frizele inconjoara intregul interior, pe deasupra coloanelor, infatisand scen Cele mai importante elemente componente ale catedralei sunt: deambulatoriul, mănăstirea, clopotnița si turnul (123 m – construcția sa fiind terminată abia in 1320). Deși cea mai fascinantă parte a catedralei este clopotnița, a fost și cea care a cauzat cele mai multe probleme. Împreună cu turnul, ar fi adăugat 6397 de tone la greutatea întregii catedrale. Fără existența unor contraforturi, a arcelor de sprijin si a barelor de oțel, întreaga clădire s-ar fi prăbușit. Cu toate acestea, catedrala din Salisbury este cea mai înaltă clădire dinainte de 1400 care încă stă în picioare. Modificări importante în structura acesteia s-au făcut în 1790, de către arhitectul James Wyatt, incluzând schimbarea iconostasului original și demolarea turnului care adăpostea clopotul, construcție care se alfa la 100 m decatedrală, devenind astfel una dintre cele 3 catedrale ale Angliei, care nu are bătai de clopote, alături de Catedrala Norwich și Catedrala Ely. Picturile din catedrală sunt făcute de către John Constable.

Cu toate ca spira prezinta punctul de maxima atractie al catedralei, s-a dovedit totusi ca aceasta poate produce si unele nemultumiri. Impreuna cu turnul, aceasta adauga catedralei o greutate de 6.500 de tone. Fara adaugarea de centuri, arce de rezistenta si tije metalice in secolele urmatoare ridicarii ei, aceasta ar fi avut soarta altor spire asemanatoare, care s-au prabusit. Spira din Salisbury este cea mai inalta spira din lume construita inainte de 1400 si care a supravietuit.

- Elemente decorative

Catedrala din Salisbury este una dintre singurele trei catedrale care duc lipsa de sunetele clopotelor, celelalte doua fiind  Catedrala Norwich si Catedrala Ely.

Catedrala este subiectul faimoaselor picturi ale lui John Constable. Imaginea infatisata in lucrarea sa este aproape identica cu imaginea acesteia de peste doua secole. Catedrala mai este si subiect de carte, formand esenta cartii Spira a lui William Golding.

II. Generalitati

- denumirea obiectivului architectural: Catedrala Notre-Dame, Chartes

- Tipul edificiului: Catedrala

- Arhitectul:

- Date cronologice:

- Valoarea:

- Amplasament: orașul francez Chartres

Piese tehnice:

- Fatade sau vederi

- Plane,

- Scheme, crochiuri, releveu, Sectiuni

Descrierea obiectivelor arhitecturale:

- Arhitectura stilului

Catedrala Notre-Dame de Chartres [nɔtʀə ˈdam də ˈʃaʀtʀə] este o catedrală catolică de rit latin situată în orașul francez Chartres, aflat la 80 de kilometri sud-vest față deParis. Este considerată cea mai reprezentativă, completă și mai bine conservată catedrală în stil gotic.

A fost construită la începutul secolului al XIII-lea pe ruinele unei catedrale romane distrusă într-un incendiu în 1194. Construcția actuală datează dintre anii 1194-1220.

Reprezintă un loc important de pelerinaj. Catedrala domină zona orașului Chartres și câmpia Beauce. Se poate vedea de la zeci de kilometri distanță.

Catedrala a fost introdusă pe lista monumentelor istorice ale Franței în anul 1862. Catedrala Notre-Dame de Chartres a fost înscrisă în anul 1979 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Romano-catolică

Hram:Sfânta Fecioară, 15

august

Ctitor:

Tip: catedrală

Perioadă construcție:

1194-1220

Localizare

Țara: Franța

Localizare: Chartres

Date despre construcție

Stil arhitectonic: gotic

Înălțime maximă: 105 metri

modifică

Catedrala Chartres

Catedrala Chartres

Catedrala Chartres este situata in orasul cu acelasi nume, la o distanta de aproximativ 80 de kilometri de Paris, fiind considerata una dintre cele mai

reusite modele de arhitectura gotica din Franta. Catedrala este scaunul episcopal al diocezei Chartres, parte a provinciei catolice ecleziale din

Tours. Constructia unei noi cladiri pe fundatiile romanice a inceput in anul 1145, in spiritul unei explozii de entuziasm, numita "cultul carutelor". In

timpul exploziei religioase, un grup de mai bine de o mie de penitenti au tras dupa ei carute intregi pline cu provizii incluzand si pietre, lemn, grane,

etc pana la locul de ridicare al catedralei.

 

In anul 1194, un incendiu a a distrus aproape in intregime catedrala, lasand in picioare doar frontonul de vest al acesteia. Prin urmare, partea

vestica a catedralei este singura ce prezinta inca stilul gotic timpuriu.

 

Corpul catedralei a fost reconstruit intre anii 1194 si 1220, un timp relativ scurt tinand cont de duratele ce erau necesare ridicarii unor catedrale in

timpurile medievale. Catedrale este ridicata pe o suprafata de 10.875 de metri patrati.

 

Chartres este o catedrala ce inspira superlativul, ceea ce justifica faptul ca doar foarte putini istorici nu i-au dedicat studii ample si descrieri pe

masura. Aceste omagii sunt pe deplin meritate, caci catedrala din Chartres este cu adevarat una dintre cele mai marete si frumoase catedrale

gotice din Franta. 

 

               

Potrivit unor legende, din anul 876 catedrala detine o tunica ce se crede a fi apartinutFecioarei Maria. Relicva se crede ca a fost oferita catedralei de

catre Charlemagne, care la randul sau o are din timpul unei cruciade in Ierusalim. 

 

Insa, in adevar, relicva este un dar facut de catre Charles cel Bald si s-a dovedit ca provine din Siria, neapartinand secolului intai. Timp de sute de

ani, credinciosii au venit in pelerinaj la aceasta relicva, la care unii mai vin si azi. Biserica era un centru de pelerinaj renumit in secolul al XII-lea.

Catedrala a fost cel mai important loc din orasul Chartres. 

 

Aceasta era centrul economic al orasului, cat si cel mai cunoscut reper. In evul mediu, catedrala a functionat o perioada ca piata, in fiecare portal al

bisericii vanzandu-se un anumit gen de produse: textile, uleiuri, vegetale si carne. De multe ori, clerul a incercat sa scoata aceasta practica din

biserica, insa nu a reusit. Vanzatorii de vin nu aveau voie sa vanda vin in cripta insa aveau voie sa il vanda in nava, fiind astfel scutiti de taxele ce le

erau cerute in afara bisericii. 

 

                  

Chiar si inainte de ridicarea catedralei gotice, Chartres era un loc de pelerinaj. In perioada Focului  Sfantului Antonie, care a afectat multi oameni,

cripta bisericii a fost folosita pe post de spital. 

 

Catedrala existenta din Chartres este o alta capodopera a stilului gotic francez. Catedrala arsa in anul 1020 a fost inlocuita cu o basilica in stil

romanic ce includea o cripta masiva. Proiectul a fost realizat sub conducerea episcopului Fulbert, iar mai tarziu sub conducerea lui Geoffroy de

Leves. 

 

In orice caz, supravietuind incendiului din anul 1134, care a distrus o mare parte din oras, focul a lovit din nou in iunie 1194, cand catedrala a fost

atinsa de un fulger ce a aprins-o in intregime. Ce a ramas din aceasta este doar fatada vestica si cripta.

 

Oamenii au fost ingroziti gandindu-se ca relicva lor a ars, insa trei zile mai tarziu aceasta a fost gasita neatinsa de foc in trezoreria catedralei,

impreuna cu preotii care au luat-o cu ei si care s-au inchis acolo, de teama focului.  

 

                    

Reconstruirea catedralei, cu ajutorul multor donatii din intreaga Franta, a inceput aproape imediat, folosindu-se planurile lasate de primul arhitect,

ramas inca necunoscut. Planurile au fost pastrate pentru a se pastra inca aerul armonios al catedralei. Materialele necesare au fost carate imediat

de localnici din carierele aflate la o distanta de opt kilometri.

 

Lucrarile au inceput in nava, iar pana in anul 1220 structura de baza a acesteia era gata, alaturi de veche cripta si portalul regal din secolul al XII-

lea, care a scapat incendiului, si care au fost incorporate in noua structura. La data de 24 octombrie 1260, catedralaa fost in sfarsit inchinata, in

prezenta regelui Louis al IX-lea. In orice caz, catedrala nu a fost niciodata terminata, cu tot setul de spire din proiectul initial.

 

          

            

Planul catedralei este cruciform, avand o nava lunga de 28 de metri si scurte transepte in aripile de sud si nord. Capatul estic este semicircular,

prezentand o serie de cinci capele. Nava spatioasa are o inaltime de 36 de metri, oferind o privire neintrerupta din capatul verstic pana in absida

estica, acoperita de magnificul dom. Vitraliile extraordinare ale catedralei dateaza din secolul al XIII-lea, scapand cu bucurie din

razboaiele religioase ale secolului al XVI-lea. Se spune ca acestea constituie cea mai mare colectie de vitralii medievale, in pofida modernizarii din

anul 1753, cand un cler gresit intentionat a inlocuit o parte din acestea. Dintre cele 186 de vitralii originale, au supravietuir doar 152. Acestea sunt

renumite pentru culoarea lor albastra.

 

Catedrala prezinta si trei mari rozarii: unul este pozitionat in portalul de vest infatisant Judecata de Apoi, altul se afla in transeptul de nord si

infatiseaza incoronarea Fecioarei Maria, iar ultimul se afla in transeptul de sud, infatisand Inaltarea lui Hristos. Portalurile si usile sunt bogat

incarcate cu statui dotate cu sabai, carti, cruci si alte instrumente de comert, a caror expresivitate este la fel de vie ca acum 700 de ani, cand au

fost sculptate. 

 

Catedrala din Chartres nu a fost distrusa sau afectata in timpul Revolutiei Franceze, iar numeroasele restaurari nu i-au afectat frumusetea initiala. A

ramas mereu aceeasi: o victorie a artei gotice. Catedrala a fost adaugata in lista monumentelor mondiale de catre UNESCO in anul 1979.

 

De la mare distanţă, pare că pluteşte, suspendată, pe deasupra lanurilor de grâu, iar abia când te apropii începi să sesizezi şi orăşelul crescut în jurul dealului pe care se ridică măreaţă această capodoperă gotică, cea mai reprezentativă catedrală a Franţei construită în acest stil. Cathedrale Notre Dame de Chartres (sau Catedrala Fecioarei Maria din Chartres) domină oraşul Chartres, aflat la aproximativ 80 km  sud -vest de Paris.

ISTORIE, LEGENDĂLa sfârşitul mileniului I, la Chartres exista deja o catedrală cu un intens pelerinaj pentru a vedea "Sancta Camisa", un veşmânt bănuit a fi purtat de Fecioara Maria. Construită din lemn, catedrala a ars şi a fost reconstruită de mai multe ori. După ce în 1194, lovită de trăsnet, arde împreună cu mare parte din oraş, începe reconstrucţia din piatră. Pornind de la faţada de vest rămasă, până în 1220 se reconstruieşte aproape în întregime, un adevărat tur de forţă pentru acele timpuri. Urmând planurile iniţiale ale arhitectului rămas necunoscut, construcţia va fi gata în 1260, iar la 24 octombrie, acelaşi an, în prezenţa regelui Ludovic al IX-lea, este inaugurată sub noua înfăţişare şi primeşte hramul Sfintei Fecioare Maria. 

CÂTEVA DATE TEHNICECatedrala are formă de cruce, este lungă de 130 m, lată de 32 m (şi 46 m la braţele crucii), nava este lată de 16 m şi înaltă de 37 m, iar suprafaţa pe care se întinde este de 10.875 mp. Faţada dinspre vest are două turnuri atipice, unul, cel dinspre sud-vest, înalt de 105 m, iar celălalt de 113 m. Turnul mai mic datează cam de pe la 1140 şi are un aspect piramidal, în vreme ce al doilea datează cam de la începutul secolului al XVI-lea. Catedrala are 186 de vitralii şi cam 200 de statui în 41 de scene.

DESCRIERECatedrala are forma unei cruci aşezate de la vest la est cu altarul spre est. Din altar pornesc radial cinci capele semicirculare. De la intrare până la altar vederea nu este împiedicată de nimic, iar coloanele ce ţâşnesc din podea dirijează privirile către ferestrele cu vitralii. La Revoluţia Franceză s-a încercat demolarea catedralei, sabotată de un zugrav, care a estimat că după dinamitare ar trebui ani pentru curăţirea oraşului. Numeroasele restaurări nu i-au afectat frumuseţea iniţială. A rămas mereu aceeaşi: o victorie a artei gotice. Adăugată pe lista monumentelor mondiale de UNESCO în anul 1979, Chartres este o catedrală ce inspiră superlativul, una dintre cele mai măreţe şi frumoase catedrale gotice din Franţa.

ROZARIILECatedrala are trei mari rozarii: unul situat în portalul de vest ce înfăţişează Judecata de Apoi, altul aflat în transeptul de nord în care e reprezentată încoronarea Fecioarei Maria, iar ultimul implementat în transeptul de sud, ce ilustrează Înălţarea lui Hristos.

ASPECT EXTERNÎntreaga clădire este susţinută de contraforţi exteriori. Portalurile sunt bogat ornate cu statui dotate cu săbii, cărţi, cruci şi alte instrumente de comerţ, ca o frescă vie a societăţii de atunci, statui a căror expresivitate este la fel de vie ca acum 700 de ani.

1. Шартрский собор — католический кафедральный собор, расположенный в городе Шартр префектуры департамента Эр и Луар. Находится в 90 км к юго-западу от Парижа и является одним из шедевров готической архитектуры. Википедия

2.3. Адрес : 16 Cloître Notre Dame, 28000 Chartres, Франция4. Начало строительства : 1193 г.5. Открытие : 1220 г.6. Время работы : 

Закрыто · Часы работы

7. Высота : 113 м8. Телефон : +33 2 37 21 59 089. Архитектурные стили : Готическая архитектура во Франции, Готическая архитектура

Шартрский собор

Шартрский соборСтаринный французский город Шартр, административный центр департамента Эр-и-Луар, находится в 90 км к юго-западу от Парижа. История города восходит к середине I тысячелетия. Приблизительно к этому же времени относится строительство в Шартре первой христианской церкви, которая, как считают, была построена на месте, где во времена галлов находилось кельтское языческое капище. А спустя некоторое время после постройки первой шартрской церкви — не ранее VIII столетия — в Шартре появилась драгоценная реликвия христианства: Покров Богоматери. Предание утверждает, что именно этот покров был на Деве Марии в момент рождения Иисуса Христа.

Согласно одной из наиболее распространенных версий, реликвия появилась в Шартре во времена правления французского короля Карла II Лысого. К тому времени в Шартре сменились уже три церковных здания (все они сгорели от пожаров), и епископ Жильбер вел реконструкцию четвертого, обратив его в городской кафедральный собор. Реконструкция храма началась в 859 году после разорения города норманнами годом раньше. Карл Лысый пожертвовал в восстановленный собор драгоценную реликвию — Покров Девы Марии.

В 911 году под стенами Шартра снова появились норманны. Тогда произошло первое чудо, связанное с Покровом. Шартрский епископ Жантельм, надеясь на заступничество Девы Марии, вывесил Покров на городской стене, и норманны, как свидетельствует старинная хроника, обратились в бегство.

Второе чудо в Шартре произошло в 1194 году, когда Шартрский собор, где хранилась священная реликвия, был практически полностью уничтожен громадным трехдневным пожаром. Но ларец, в котором хранился Покров Девы Марии, уцелел! Буквально в последний момент его успели перенести в подземный тайник-часовню, который спас от гибели драгоценную святыню.

Практически сразу после пожара, в 1194 году, в Шартре началось строительство нового собора, затмившего собой все предыдущие постройки. От старого храма уцелел только западный фасад, который был органично включен в объем нового здания.

Новый собор, посвященный Деве Марии и получивший название Нотр-Дам де Шартр, строился почти полтора века и был освящен в 1260 году в присутствии короля Людовика IX. Это первый в истории Франции собор, посвященный Деве Марии. Одновременно строительство Шартрского собора ознаменовало собой триумф нового архитектурного стиля, готики, на протяжении нескольких столетий безраздельно царившего в Европе. Нотр-Дам-де-Шартр является одним из лучших образцов «чистой» готики, с теми характерными особенностями этого стиля, которые присущи французским средневековым постройкам.

Шартрский собор — одно из величайших творений готической архитектуры и европейской христианской культуры в целом. Его ценность в том, что он сохранился до наших дней практически нетронутым. Расположенный на высоком холме над городом, Шартрский собор получил название «Акрополь Франции». Его сравнивают с энциклопедией, в которой отразилось миропонимание различных слоев французского общества первой половины XIII века.

Шартрский собор сложен из очень прочного песчаника, который добывался в каменоломнях Бершера, в 8 км от Шартра. Некоторые каменные блоки в стенах собора достигают двух-трех метров в длину и одного метра в высоту. В плане собор представляет собой трехнефную базилику. С западной стороны к зданию храма примыкают две башни, каждая высотой около 90 м. Они очень разные и мало похожи друг на друга. Северная башня, более ранняя, построена в 1134—1150 годах, а венчающий ее ажурный шатер был установлен только в 1513 году. Шатер украшает прихотливое каменное кружево, характеризующее эпоху поздней готики. Первоначально башня была покрыта деревянным шатром, но он сгорел в начале XVI века. Тогда в 1507—1513 годах архитектор Жан Тексие возвел над башней каменный шатер. Южная башня — «Старая колокольня» — выглядит гораздо более строго. Построенная в 1145—1165 годах, она сохраняет линии «чистой» готики и выдержана в едином стиле с основным зданием собора.

Западный фасад Шартрского собора — единственное, что уцелело от предыдущей постройки. Его создание относится к 1170 году. Фасад украшают три портала с великолепными каменными барельефами, относящимися к XII веку. В центральном портале, который называется Королевским порталом, расположена композиция «Христос во славе». Слева и справа от фигуры Христа — фантастические крылатые животные, под ними идет широкий скульптурный пояс с тщательно выполненными фигурами святых. Каменные рельефы XIII века украшают северный и южный фасады. Помимо них с севера и с юга на фасадах здания можно видеть весьма характерное для французской готики огромное круглое кружевное окно, в проемы которого в свинцовых переплетах вставлены цветные витражи. «Эти огромные круги света, эти огненные колеса, которые мечут молнии, — одна из причин красоты Шартрского собора», — писал французский историк искусства Э. Маль. Диаметр окон трансепта составляет 13 м. Подобное окно вошло в историю искусства под названием «роза». Впервые оно появилось в Шартрском соборе, как утверждают, по заказу короля Людовика IX Святого и его супруги королевы Бланки Кастильской. На витражах «розы» можно видеть гербы Франции и Кастилии, сцены из земной жизни Богоматери и сцены Страшного суда.

Высота центрального нефа Шартрского собора составляет 37 м, высота боковых нефов — 14 м. Одной из особенностей храма и его достопримечательностью является обилие цветных стеклянных витражей. Их в соборе 176, и общая площадь витражей составляет около 2 тыс. кв. м. Это самый большой из дошедших до наших дней ансамбль средневековых витражей. Шартрский собор — один из немногих соборов Франции, который почти полностью сохранил свое витражное убранство.

Снаружи витражи выглядят почти бесцветными. Их магия раскрывается только в интерьере собора, когда солнечные лучи, проникая сквозь цветные стекла, придают древним краскам наибольшее звучание. В оттенках витражного стекла преобладают красный, сиреневый и голубой. Общую сиреневато-розовую тональность освещения храма в солнечный день пронизывают сполохи красного цвета, а в пасмурную погоду в соборе доминирует голубое мерцание.

«Когда солнце горячо, плиты пола и поверхность столбов покрываются огненными, ультрамариновыми и цвета граната пятнами, растушеванными на зернистой поверхности камня, как от прикосновения пастели, — писал Жан Вийе, исследователь витражей Шартрского собора. — В серую погоду вся церковь наполняется голубоватым мерцанием, придающим большую глубину перспективе, сводам — больше таинственности».

Витражи Шартрского собора сравнивают с иллюстрированной книгой — их тематика чрезвычайно разнообразна. Наряду со сценами из Ветхого и Нового Завета, с пророками и святыми здесь изображены французские короли и рыцари, ремесленники и крестьяне. С особым мастерством исполнен витраж с изображением Богоматери, получивший название «Богоматерь прекрасного окна» и относящийся к XII веку.

Изготовление цветных витражей в Средние века стоило очень дорого, и почти все они являются пожертвованиями на храм, сделанными богатыми людьми. Поскольку витражи изготавливались разными мастерами в разное время, они заметно отличаются друг от друга.

Богатейшее наружное и внутреннее убранство собора насчитывает в общей сложности около 10 тыс. скульптурных изображений. В соборе находится огромный резной деревянный алтарь, на котором изображено сорок сюжетов на евангельские темы. На изготовление алтаря ушло более двух столетий — он был начат в 1514 году, а закончен только в начале XVIII века. На полу собора цветными каменными плитками выложен своеобразный лабиринт, обозначавший для кающихся паломников тот путь, который они должны были проползти на коленях.

Во все времена паломников привлекали драгоценные реликвии христианства, хранившиеся в Шартрском соборе. До XVIII столетия в соборе хранились голова матери Девы Марии — святой Анны, и очень древняя и глубоко почитаемая деревянная статуэтка Богоматери, носящей под сердцем ребенка, называвшаяся «Черная Мария». Это одно из ранних изображений Девы Марии, вероятно, относилось к первым векам христианства. В конце XVIII столетия, во время погрома, устроенного в годы Великой французской революции, фигурка погибла в огне пожара.

В реликварии собора по сей день хранится Покров Богоматери (Святой Покров — Sainte Chemise). Сегодня он представляет собой фрагмент шелковой ткани бежевого цвета длиной около 2 м и шириной 46 см. Первоначально его длина составляла около 5,5 м, но во время революции, чтобы спасти реликвию, духовенство Шартрского собора разделило Покров на несколько фрагментов, которые были розданы людям, сохранившим верность Христу в кровавые времена «свободы, равенства и братства». В 1819 году самый крупный из этих фрагментов был возвращен в храм.

Проведенная в 1927 году экспертиза Покрова Богоматери показала, что ткань практически обесцвечена и время ее изготовления относится к эпохе гораздо более древней, чем VIII—IX века — когда реликвия появилась в Шартре. Предполагаемое время изготовления ткани — I век н. э. «Во время проведения исследования, — говорится в акте экспертизы, — не было выявлено никаких фактов, опровергающих предположение, согласно которому на Деве Марии в момент рождения Иисуса Христа была надета именно эта ткань. Тем не менее данное предположение остается всего лишь гипотезой, которая пока что не получила научного подтверждения». Это положение по сей день остается в силе.

Яндекс.Словари › Величайшие храмы мира. — 2006

- Principii de compunere (constituire) a compozitiei spatial-volumetrica

- regim de inaltime

- Solutionarea sistemului constructive

Analiza comparative:

catedralele cu arcadele ascutite , boltile si arbudanele preluate din arhitectura stilurilor anterioare au schimbat fundamental relatia dintre structura, aspect si functie. Fiecare parte a unei structuri are o functie specifica, peretii nu mai constitue o suprafata pentru decoratiuni pictate sau basoreliefe , forma (elementelor de piatra) peretilor fiind cea care da expresie.Aceste inovatii de ordin tehnic erau in pas cu convingerile religioase medievale. Raiul se bucura de o imperfectiune imposibila de atins pe pamint insa puritatea matematicii si prezenta luminii puteau sa aduca ceva din

frumusetea divina vitralii elaborate in detaliu ,nervure de piatra zidite dupa proportii mai stricte.Sistemul constructive gotic era unul clar si logic. Avea urmatoarele componente:, stilpi,arce frinte, bolti pe nervuri,coloane in forma de evantaicontraforte ,arce butante.Reducerea suportului constructiv la puncte izolate flexibile si articulate necesare pentru acoperirea edificiului , permite obtinerea planelor simetricealungite cu nave, cu arcade pe mijloc. Spatiu interior comporta 2 directii dimensionale:longidutinalavertical.

Concluzii: