INTRODUCERE

Poate că nici un alt subiect nu este mai discutat în lumea de astazi la nivel

mondial decât globalizarea. Fie că suntem pro sau contra acestui fenomen trebuie să

acceptăm faptul că globalizarea este o realitate şi ne confruntăm cu ea indiferent de

voinţa s-au opţiunea noastră. Este un fenomen atât de complex încât contradicţile vin

tocmai din faptul că „ridică mai multe probleme deodată decât sunt programate structurile

noastre mentale să rezolve”1.

Se spune că globalizarea este un fenomen ce durează de secole, însă este evidentă

amploarea pe care acest fenomen o are în secolelul nostru şi faptul că se extinde în lumea

întreaga fără să ţină cont de bariere.

Termenul „globalizare” a început să fie folosit în limbajul comun începând cu

1980 şi se refereă la avansarea tehnologică care a dus la uşurarea tranzacţilor

internaţionale. Pentru unii globalizarea se indentifică cu americanizarea, alţi o văd ca o

creştere a importanţei pieţei mondiale sau ca o victorie a economiei de piaţă, însă fără

îndoială ea este mai întâi de toate un proces prin care „distanţa geografică devine un

factor insignifiant în relaţile transfrontaliere fie ele de natură economică, politică, socială

sau culturală”2.

1 Ioan Bari, Globalizare si probleme globale, Editura Economica, Bucureşti, 2003, p. 9-10;2 Ioan Bari, Globalizare si probleme globale, Editura Economica, Bucureşti, 2003, p. 10-11;

CAPITOLUL 1.

ARGUMENTE PRO GLOBALIZARE

Avalanşa de lucrări, articole, seminarii, emisiuni televizate cu dedicate în

exclusivitate acestei teme – globalizarea – nu poate să rămână fără consecinţe,

determinându-l pe omul de rând să adopte o poziţie.

Pentru unele persoane, globalizarea reprezintă o nouă lume a posibilităţilor şi

speranţelor, pentru altele este o lume în care oamenii au din ce în ce mai puţin control

asupra lucrurilor care le influenţează activitatea de zi cu zi. Cu toate că implicaţiile

majore ale globalizării asupra vieţii oamenilor sunt cu precădere de natură socială şi

psihologică, globalizarea este percepută în primul rând din perspectiva fenomenului

economic.

Bineînţeles că pentru cele mai multe persoane globalizarea este un concept foarte

abstract. Totuşi, există urme ale comerţului global, ale investiţiilor, ale degradării

mediului şi altor probleme asemănătoare pe care oamenii le asociază schimbărilor curente

din viaţa lor personală.

1.1. Înlăturarea barierelor teritoriale

Conform susţinătorilor globalizării înlăturarea barierelor teritoriale permite:

1. accesul la rezervele de capital disponibile pe plan global. Statele pot să se

îndatoreze pentru investiţiile lor cu mult mai mult decât dacă ar depinde doar

de fondurile indigene de economii şi al celor bogaţi din ţările lor;

2. creşterea investiţiilor (atât ca număr cât şi ca volum) ca urmare a mişcării

libere a capitalului, generând noi locuri de muncă, o creştere a veniturilor

pentru salariaţi, un nivel de trai mai ridicat;

3. lărgirea pieţei de desfacere, necesară ca urmare a creşterii producţiei

mondiale favorizată de adâncirea diviziunii muncii şi creşterea specializării;

4. devansarea creşterii producţiei mondiale de către cea a comerţului

mondial;

5. obţinerea de avantaje de scară (costul mediu total scade pe măsură ce

volumul producţiei creşte. Obţinerea de avantaje de scară este favorizată în

acest caz de expansiunea firmei în străinătate şi de creşterea volumului

afacerilor, astfel purtându-se reduce costul mediu de producţie, costurile de

desfacere şi costurile de aprovizionare), valorificarea avantajelor sinergice

(apar în principal, ca urmare a economiilor de gamă care presupun reducerea

costului unitar ca urmare a vânzării unei game extinse de produse),

fructificarea avantajelor geografice (prin utilizarea factorilor de producţie mai

ieftini sau de calitate mai bună din exterior, prin intermediul localizării

producţiei în străinătate sau prin intermediul importurilor) cât şi a celor

corespunzătoare propriei puteri pe piaţă;

6. deschiderea de noi firme străine sau filiale ale unor firme deja existente,

în ţări mai puţin dezvoltate, dar care dispun de resurse naturale şi

potenţial de forţă de muncă atrăgându-le în acest mod în vârtejul

dezvoltării. Această amplificare a investiţiilor internaţionale a făcut posibilă

construirea de şosele, aeroporturi şi fabrici în ţările mai sărace diminuând

treptat decalajul care le separă de zona bunăstării.

Dacă plecăm de la aceste argumente atunci toate părţile ar avea de câştigat. Ţările

dezvoltate câştigă ca urmare a lărgirii pieţei de desfacere nefiind necesară o restrângere a

activităţii economice şi deci concedieri de personal, ci dimpotrivă o cerere în creştere de

bunuri şi servicii presupune noi investiţii şi noi locuri de muncă. Pentru ţările mai puţin

dezvoltate, câştigul este reprezentat de „locurile de muncă importate” din ţările

dezvoltate, consecinţă a desfăşurării activităţii economice pe teritoriile lor de către ţările

dezvoltate.

Cu toate argumentele menţionate mai sus şi menite a veni în sprijinul susţinerii

accentuării fenomenului de globalizare, „oamenii de rând” par să nu „înţeleagă”

binefacerile globalizării, protestând împotriva proliferării acestui curent „căruia nu putem

să i ne sustragem fără a fi marginalizaţi”. Ceea ce percep ei este că, dacă până mai ieri

beneficiau de aşa-zisele locuri de muncă sigure, astăzi trăiesc cu spaima concedierilor,

munca se devalorizează, deşi peste tot se vorbeşte de o creştere a productivităţii şi a

producţiei; tinerilor le este tot mai greu să-şi găsească locuri de muncă satisfăcătoare;

locurile de muncă existente sunt „răpite” de valurile de imigranţi, specificul şi tradiţiile

ţării natale se degradează (exemplu: locul Dragobetelui este luat de Valentine’s Day;

micile localuri cu specific naţional luptă cu concurenţa străină, venită din partea

McDonald’s şi a altor unităţi fast-food).

Această realitate se datorează faptului că globalizarea divide lumea inegal: o

minoritate de câştigători şi o majoritate de perdanţi.

Câştigătorii reprezentaţi de conducătorii de concerne, managerii de fonduri şi

susţinătorii de acţiuni militează pentru depăşirea tuturor barierelor teritoriale,

protecţioniste, conduse de un singur motiv egoist: profitul. Atâta timp cât banii continuă

să vină, mijloacele nu contează prea mult. Lumea a alunecat prea jos. Conceptul conform

căruia în centrul atenţiei oricărui agent economic trebuie să fie maximizarea profitului,

întâlnit în orice tratat de economie politică a început să justifice unele acţiuni considerate

injuste, imorale chiar de către aceleaşi lucrări: salarizarea la pragul minim al subzistenţei

pentru muncitorii din ţările subdezvoltate sau în curs de dezvoltare doar pentru ca marile

concerne să continue să producă la ei în ţară (o creştere a salariilor ar echivala cu o

creştere a costurilor de producţie făcând ca ţara respectivă să nu mai fie competitivă

apărând riscul orientării afacerilor spre zone / ţări dispuse să accepte condiţiile impuse de

companiile străine). Abandonarea afacerilor în zona respectivă ar echivala cu pierderea

definitivă a locurilor de muncă şi cu o creştere a tensiunilor sociale, efect al creşterii ratei

şomajului.

1.2. Efecte benefice ale globalizării

Efectele benefice ale globalizării sunt privite cu suspiciune chiar şi la nivelul celor

instruiţi, cu temeinice cunoştinţe de specialitate şi care semnalează şi aspectele negative

induse de un asemenea fenomen şi care afectează într-o bună măsură economiile ţărilor

mai puţin dezvoltate, precum marginalizarea acestora de către pieţe globale, lipsa

sprijinului în direcţia realizării sistemului de protecţie socială. În acelaşi context,

globalizarea generează alocări defectuoase ale resurselor între bunurile private şi cele

publice şi de aici conflicte cu celelalte valori sociale.

În prezent, legătura dintre teritoriu şi afacere a devenit un fir subţire care-i permite

investitorului să devină insensibil la cererile venite din partea forţei de muncă angajate. A

crescut puterea sa de a-şi impune condiţiile: dacă odinioară, chiar dacă un anumit sistem

de salarizare nu era prea convenabil pentru patronat, acesta era conştient că realizarea

obiectivelor sale era condiţionată şi de „grija” faţă de angajaţii săi. Astăzi, când oferta de

muncă a devenit excesivă în multe părţi ale lumii (se vorbeşte despre o societate a

viitorului de tipul 20% versus 80%, în care doar 20% din populaţia aptă de muncă ar fi

suficientă pentru a asigura avântul economiei mondiale, în timp ce 80% ar reprezenta un

„surplus” care ar putea fi ţinut într-o bună dispoziţie prin „tittytainment”) şi când

capitalul poate circula liber peste graniţe, o încercare de protejare a drepturilor venită din

partea sindicaliştilor şi muncitorilor se poate uşor lovi de replica patronatului: „dacă nu

vă convine, ne mutăm în altă parte”. Aşadar, compania se va muta în funcţie de abilitatea

ei de a anticipa şansele de sporire a dividendelor, lăsând comunitatea locală, de unde a

plecat, aflată în postura de prizonieri ai spaţiului, să-şi lingă rănile şi să dreagă pagubele.

Compania se poate mişca în libertate, dar consecinţele mişcării rămân pe loc.

„Mobilitatea câştigată de «oamenii care investesc» înseamnă, eveniment fără precedent,

scutirea necondiţionată a puterii de obligaţii: de îndatoririle faţă de angajaţi, faţă de tineri

şi de cei slabi, faţă de generaţiile nenăscute şi de condiţiile de viaţă ale tuturor, pe scurt,

scutirea de sarcina asigurării viaţii zilnice şi a perpetuării comunităţii”3.

Ca atare, bătălia pentru menţinerea în interiorul graniţelor a capitalului, chiar

pentru atragerea acestuia, este din ce în ce mai dură, dar în acelaşi timp vitală pentru

bunăstarea societăţii, ca şi pentru funcţionalitatea statelor. Guvernele se întrec, care mai

de care, să acorde facilităţi investitorilor numai pentru a-i atrage şi păstra justificându-şi

gestul prin fondurile obţinute în urma desfăşurării acestor activităţi şi utilizării lor pentru

dezvoltarea propriilor economii.

Efectul este o dezvoltare a afacerilor acestor companii ajungând în situaţia în care

firme de genul Microsoft, Siemens sau Ford vor face regulile în economia globală şi fiind

ghidate în acţiunile lor de un singur scop: obţinerea unor profituri cât mai mari pentru

acţionari. „În actuala «lume globală» primele 200 companii transnaţionale existente în

statele dezvoltate realizează o cifră de afaceri care depăşeşte PIB-ul obţinut de circa 150

3Bauman Zygmunt, Globalizarea şi efectele ei sociale, Editura Antet, Oradea, 1999, p. 14

de ţări nemembre ale OECD. Dintre cele 200 companii transnaţionale, 170 au sediul

societăţii-mamă doar în şase ţări: SUA, Japonia, Germania, Franţa, Marea Britanie şi

Elveţia”4.

Nu numai oponenţii globalizării ci chiar şi statisticile internaţionale atrag atenţia

asupra adâncirii decalajelor dintre bogaţi şi săraci, dintre ţările dezvoltate şi cele sărace,

în pericol de a fi marginalizate. „În prezent 258 de miliardari deţin o bogăţie egală cu cea

posedată de 2,5 miliarde oameni – aproape ½ din populaţia Terrei”5.

Societatea civilă sesizează realitatea şi reacţionează nu întotdeauna paşnic (se fac

referiri la violenţele manifestării antiglobalizare ale unor organizaţii sindicaliste,

ecologiste sau anarhiste de la Seattle, Praga, Davos etc.) în condiţiile în care problemele

globalizării sunt dezbătute numai de grupuri restrânse de persoane sau state, reprezentanţi

ai marilor puteri economice, în timp ce vocile „oamenilor de rând” sau ale ţărilor în curs

de dezvoltare nu se pot face auzite.

Chiar dacă aparent pare aflată în dificultate, societatea civilă continuă să existe şi

este mai puternică decât cred chiar mulţi dintre militanţii ei. Paşii mici reprezentaţi de

izolate greve şi manifestaţii ale sindicatelor anumitor sectoare economice din diverse ţări

au atras atenţia celorlalte segmente ale forţei de muncă avertizând asupra redistribuirii

avuţiei de jos în sus şi aşa au şi fost înţelese de majoritatea cetăţenilor din aceste ţări.

Dacă nu ar fi fost aşa, nici sprijinul deschis primit de la populaţie nu ar fi fost atât de

masiv. Cumulate, ele constituie un semnal al forţei opiniei publice care se poate amplifica

la nivel continental şi apoi mondial până când guvernele nu vor mai putea să le ignore.

Evoluţia socială sugerată de globalizare nu poate fi lină, dar nici nu poate face

abstracţie de dorinţele societăţii.

4 Barna Cristina, Decalajele economice în contextul globalizării, Tribuna Economică nr. 1/2002, p. 695 Nicolescu Nicolae, Globalizarea: pro şi contra în Tribuna Economică nr. 18/2002, p. 73

Capitolul 2.

Mişcarea antiglobalizare

În timp ce acest fenomen este susţinut de majoritatea datorită progresului pe care

îl aduce, la polul opus exista o serie de critici puternice la adresa globalizarii .”Inteleasa

ca o dezvaluire a fortei pietei mondiale si o deposedare a statului de puterea economica,

globalizarea este pentru majoritatea natiunilor un process impus cu forta, caruia nu i se

pot sustrage.”6 Pe fondul extinderii la nivel global a efectelor crizei economico-

financiare, a extinderii nefaste ale incalzirii globale,a degradarii mediului inconjurator, a

tendintelor unor anumite state de a conduce economia si finatele la nivel mondial si nu in

ultimul rand al adancirii decalajelor dintre tarile bogate si cele sarace a aparut o noua

miscare ce continua sa se dezvole si sa se desfasoare din ce in ce mai activ, si anume

“miscarea antiglobalizare”

Actorii miscarii anti-globalizare sustin ca globalizarea este un fenomen ce

cauzeaza saracie, ajuta tarile bogate sa exploateze pe cele mai putin dezvoltate si care

cauzeaza prejudici serioase mediului inconjurator. “O mare parte a criticilor la adresa

globalizarii se bazeaza pe portretizarea fenomenului ca fiind ceva mare si amenintator.

Aceste criticii nu constau in argumente rationale ci in simple afirmatii”7 Unii activistii

merg pana la extreme in a protesta impotriva a ceea ce ei numesc “Inamicul”8.

Miscarea anti-globalizare isi are originea in miscarile non-violente din Statele

Unite si Europa din deceniul VII al secolului XX, de la care a preluat structura bazata pe

grupuri mici autonome si practica luarii decizilor prin consens. Acesata include de la

nenumarati indivizi pana la grupuri si coalitii care se alatura demonstratilor impotriva

diverselor organizatii mondiale cum ar fi WTO, IMF sau World Bank.. Caracteristica de

baza a miscarii este diversitatea, lucru care face imposibila existenta unei ideologii.

Chiar daca aderentii miscarii actioneaza impreuna ei au scopuri diferite, viziuni

opuse, strategii si tactici alternative. Astfel ca sub egida miscarii se regasesc anti-

capitalisti, anti-corporatisti, ecologisti, anarhistii, comunistii, si multe alte grupuri. Nu 6 Capcana globalizarii, Hans Peter Martin si Harold Schumann, traducere Traian Plesca, ed. Economica,1999.7 In apararea capitalismului global, Johan Norberg, traducere Radu Nechita, ed. Libertas Publishing, 20108 Will the anti- globalization movement save us from the globalization demon? Adriana Poescu, Sorina Costache.

este de mirare faptul ca adesea in urma manifestatilor organizate de ei ramane confuzie

datorata faptului ca cererile lor sunt atat de diverse incat nimeni nu stie cu exactitate ce

vor cu adevarat. Membrii miscarii considera ca toate aceste scopuri complementare

formeaza impreuna o agenda ce are in vedere toate aspectele vietii. De cele mai multe ori

ei se opun neoliberalismului si institutilor internationale care il promoveaza.

Membrii miscarii anti-globalizare sunt organizatii in retele prezente atat la nivel

mondial cum ar fi Forumul Social Mondial sau ATTAC cat si regional. De asemenea

aceste miscarii sunt organizate atat in sindicate , organizatii ale consumatorilor sau

apartinand altor categorii sociale (Public Citizens – SUA), institute (Center for Economic

and Policy Research) cat si in organizatii care lupta impotriva mondializarii (Global

Exchange), pentru obtinerea unor drepturi (Marsul mondial al femeilor), pentru

respectarea drepturilor omului (Human Right Watch) , pentru protectia mediului

(GREENPLACE) si nu in ultimul rand pentru eliminarea saraciei (Christian Aid) . Toate

acestea sunt sustinute si de trusturi media cum ar fi AfterNet sau Idependent Media

Center. Insa, in afara de aceste organizatii mari, bine cunoscute, numele si titulaturile

grupurilor implicate nu spun nimic. Sunt doar organizatii mici, cu un numar mic de

membri, formate strict pentru nevoi de moment, care isi schimba numele frecvent, sau

sunt localizate in anumite regiuni. In multe cazuri, membrii anumitor grupuri sunt

simultan suporteri ai mai multor cauze.

Legatura dintre membrii miscarii se realizeaza cu ajutorul internetului. Acesta a

avut un rol semnificativ in dezvoltarea miscarii deoarece a permis organizatorilor sa

aranjeze foarte repede si usor demonstratiile si protestele la nivel planetar. Indivizii sunt

capabili sa stabileasca date, sa impartaseasca experiente, sa accepte responsabilitati si sa

coordoneze nenumarate activitati.Demonstratiile internationale pot fi organizate la

aceeasi data, astfel ca, o serie intreaga de proteste au loc concomitant in diverse locuri

Prin intermediul internetului activistii nu numai ca isi organizaza intalniri dar acesta este

si un mijloc de propagare a ideilor lor. Astfel ca, diferite grupuri de simpatizanti ai

acestei miscarii si-au facut cunoscute ideile lor prin diferite site-uri sau forumuri, dar

datorita lipsei unui discurs coerent opinia publica se confrunta cu o serie de idei si cereri

care nu au legatura intre ele.

Ideile promovate de antiglobalisti se raspandesc nu numai prin intermediul

internetului. Exista o serie de carti in care se gasesc atat idei funadamentale ale miscarii

cat si diferite propuneri de reformare a globalizarii. In cartea “Naming the Enemy”

autorul propune alternative capitalismului global. Una dintre acestea presupune

democratizarea globalizarii adica luarea unor masuri prin care guvernele si corporatile sa

fie raspunzatoare fata de oamenii de rand si nu fata de elite.

Una dintre cele mai cunoscute cartii din acest domeniu este “No logo” scrisa de

Naomi Klein. Autoare propune consumatorilor din intraga lume sa boicoteze anumite

produse ce apartin unor companii multinationale asupra carora exista suspiciunea ca

exploateaza copii sau degradeaza mediul inconjurator. Cartea este atat de raspandita incat

“ar putea fosrte bine sa fie un manifest al anti-globalizarii daca nu ar fi atat de

globalizata. “ ”No Logo” este un logo”9.

Una dintre cele mai remarcabile evolutii a miscarii anti-globalizare a fost

infintarea Forumului Social Mondial (FSM). Acesta a avut loc pentru prima data in anul

2001 in orasul Porto Alegre din Brazilia in perioada 25-30 ianuarie. Astfel ca, ceea ce

fusese pana atunci o miscare destul de dezbinata a inceput sa prinda contur. Ca uramare a

participarii a mii de personae reprezentand diverse grupuri socaiale si a delegatilor din

120 de tari, FSM si-a stabilit ca prioritate crearea unei conduceri internationale.

Cu ocazaia organizari celui de-al II lea Forum Social Mondial a fost propusa

introducerea Taxei Tobin (taxa propusa in 1972 de economistul american Tobin James)

promovata de miscarea ATTAC, prin intermediul caruia sa se impiedice miscarea libera

a capitalului, pentru a evita speculatile daunatoare si crizele valutare majore. Aceasta se

doreste a fi o taxă intre 0,05 si 0,25% care sa se aplice pentru toate tranzactiile cu

strainatatea. Prin propunerea inaintata de Tobin James s-a dorit un alt fel de globalizare,

care sa se realizeze prin crearea unui sistem financiar mondial, in care puterea sa apartina

cetatenilor, iar normele internationale sa fie definite de alte organizatii cum ar fii

Organizatia Internationala pentru Migratie (OIM) si Organizatia Mondiala a Sanatatii

(OMS), care promoveaza respecatarea drepturilor funadamentale ale omului. Totusi taxa

Tobin ar putea avea mai multe efecte negative decat pozitive deoarece “ taxa Tobin nu

este de fapt o taxa asupra capitalului, ci o bariera comerciala care mareste costul

9 Will the anti- globalization movement save us from the globalization demon? Adriana Poescu, Sorina Costache

comertului si al investitiilor.”10 Aceasta propunere a ajuns pana la Parlamentul European

dar a fost respinsa de reprezentantii marilor puteri ale lumii datorita lipsei de regularizarii

internationale..

Manifestatile antiglobalizare se produc in special pe fondul desafsurarii a doua

categorii de evenimente. In primul rand ele au loc cu prilejul reuniunilor anuale ale celor

mai importate organizatii internationale cum ar fi World Trade Organisation,

International Monetary Fund si World Bank. Un alt eveniment care pune in miscare

actorii antiglobalizarii sunt intalnirile celor mai puternice tarii din lume cunoscute sub

denumirea de “Grupul celor 7”.

Unul dintre primele proteste anti-globalizare la nivel international a fost organizat

in 18 iunie 1999. Acesta a avut loc simultan in mai multe orase dintre care cele mai

amintite sunt Londra, Eugene si Oregon. Miscarea a fost numita “ Carnavalul impotriva

capitalismului” iar in unele locuri anarhisti locali au produs tulburari fiind nevoie de

interventia autoritatilor.

Un al doilea eveniment major al miscarii a avut loc in 30 noiembrie, 1999 si este

cunoscut ca Batalia de la Seattle sau N30. Acesta a ramas in istorie datorita violentei cu

care s-a desfasurat. Protestatarii au blocat intrarea delagatilor la intalnirea organizata de

WTO. Ca urmare a protestelor ceremonia de deschidere a evenimentului a fost anulata iar

perioada de desfasurare a fost scurtata. Cu aceasta ocazie au avut loc o serie de marsuri

organizate de diferite grupuri, majoritatea neautorizate. Protestatari si autoritatile locale

au intrat in conflicte pe starzi provocand tulburarii, iar in final peste 600 de protestatari au

fost arestati, Tinta atacurilor au reprezentato marile corporatii Nike si Starbucks.

Varful violentelor a fost atins la reuniunea G8 de la Genova. Este paradoxal ca

aceasta s-a intamplat tocmai acolo unde se incearca a se rezolva o parte din problemele

pentru care militeaza antiglobalisti. La aceasta intalnire au fost invitati pentru prima data

sefi de stat din tari subdezvoltate si s-a alocat o suma importanta pentru lupta impotriva

bolilor cum ar fi SIDA sau tuberculoza.

Desi cele mai multe manifestatii anti-globalizare au un caracter violent exista

totusi si manifestatii pasnice. O astfel de manifestatie a avut loc de exemplu la

Washington cu prilejul reuniunii anuale IMF-WB in aprilie 2000. Mitingul de pregatire a

10 In apararea capitalismului global, Johan Norberg, traducere Radu Nechita, ed. Libertas Publishing, 2010, pag 241;

fost organizat de doua sindicate americane puternice, cel din industria electrotehnica si

cel din siderurgie impreuna cu diferite organizatii studentesti. Si cu aceasta ocazie tinta

protestelor exprimate de liderii de opinie au fost societatile transnationale acuzate ca

incalca drepturile salariatilor printr-o politica nedreapta . Acestia au cerut ca “drepturile

omului sa fie puse deasupra lacomiei companiilor transnationale”11.

Desi nu se poate vorbi despre o ideologie a miscarii exista cateva domenii pe care

protestatarii isi fundamenteaza argumentele. Principala tinta a miscarii anti-globalizare o

reprezinta corporatiile care sunt acuzate ca au dus la esecul pietei.“Esecurile pietei sunt

din ce in ce mai des citate in aceiasi clipa cu multinationalele, datorita dimensiuni

multora dintre aceste corporatii ce le-a permis sa eludeze sau sa submineze regulile

facute intr-o epoca anterioara”12. In general vorbind, protestatarii considera ca

corporatiile beneficiaza de drepturi pe care oamenii simplii nu le au: sa circule liber

dincolo de frontiere, sa extraga resursele naturale dorit si sa exploateze resurse umane.

Chiar daca au existat corporatii multinationale si in trecut, puterea lor nu a fost niciodata

atat de mare ca astazi. Unii activistii doresc reformarea acestora astfel incat sa respecte

dreturile omului si mediul inconjurator in timp ce altii sustin desfintarea lor.

Acuzatiile privind exploatarea si abuzurile asupra drepturilor omului au aparut

inca de la jumatatea anilor '90,    atunci cand o serie de corporatii cu un brand puternic,

precum Nike, Gap, Starbucks, au fost acuzate de interzicerea sindicalizarii, de conditii de

munca exploatatorii si practici de folosire a muncii copiilor, la scara globala. Printre alte

multinationale au fost enumerate McDonalds, Shell Oil si Monsato. Lista de acuzatii

cuprinde un spectru larg, mergand de la plata unor salarii foarte mici, lipsa asigurarilor de

sanatate, distrugerea ecosistemelor si a padurilor tropicale, pana la folosirea de pesticide,

productia de alimente modificate genetic, violarea drepturilor animalelor, terminand cu

asocierea cu regimuri politice violente si represive.

Un alt domeniu impotriva caruia adeptii miscarii isi indreapta acuzatile le

reprezinta organizatile internationale care se ocupa de acorduri globale ce au in vedere

economia lumi. Aceste acuzatii sunt indreptate in principal impotriva Organizatiei

Mondiale a Comertului, Fondului Monetar International si Bancii Mondiale. Din

perspectiva militantilor antiglobalizare, aceste institutii netezesc drumul puterii

11 Globalizare si probleme globale. Ioan Bari, ed.Economica,2001;12 The anti-globalization movement, David Barber

corporatiilor multinationale, ceea ce face ca, treptat, guvernele statelor sa devina in plan

international, mai putin importante decat institutiile economice globale si de eforturile

acestora de a directiona si largi cresterea economica. O serie de autori ce au scris despre

globalizare considera ca institutiile internationale accentueaza problemele cauzate de

globalizare, mai degraba decat le amelioreaza. Astfel ca „integrarea neprotejata a unor

tari in curs de dezvoltare, pline de sperante, dar fara capital, in zonele comertului liber ale

tarilor puternic indiustrializate aduce mai multe pagube decat foloase”13.

O alta directie de atac, în afara corporatiilor multinationale si a institutiilor

internationale de schimb, o reprezinta capitalismul insusi, considerat a fi principalul

vinovat pentru ignorarea nevoii de bunastare a indivizilor,pentru distrugerea diversitatii

culturale si a planetei in goana pentru crestere economica si profit.

In ceea ce priveste mediul inconjurator exista un numar mare de argumente

indreptate impotriva globalizarii. Deseori, cand marile comapanii investesc in tari straine

el fie cer sa fie excluse de la legile legate de mediul inconjurator, fie aleg sa mearga in

tari unde legile din acest domeniu sunt mult mai permisive. Acest lucru face ca costurile

lor sa fie mult mai mici datorita faptului ca nu au nevoie de tehnologie scumpa care sa

protejeze mediul insa, este foarte daunator. Un alt argument se refera la transportarea

marfurilor pentru comert. Acesta spune că odată cu cresterea comertului, infrastructura de

transport trebuie sa se extinda pentru a tine pasul, ceea ce implica constructia de drumuri

si autostrazi. De asemenea creste utilizarea de combustibil, ce duce la cresterea poluarii

datorita gazelor cu efect de sera. Un argument interesant este idea de bioinvazie. Aceata

se refera la „bunurile, servicile si oameni care calatoresc in diferite locuri de pe glob, si

care aduc cu ei microorganisme si specilor invazive care pot cauza daune ecologice

ireversibile”14. Desigur nu exista nici o metoda de a controla acest lucru.

In cele din urma miscarea anti-globalizare este impotriva anti-americanismului, a

faptului ca se importa din America de la produse de larg consum si pana la aspecte ce tin

de cultura, de limba sau chiar de obiceiuri. ”America, in afara de a fi o natiune, este un

brand”15. Produsele americane, ale marilor companii americane, au ajuns sa domine peste

tot, sunt omniprezente. La acest lucru au contribuit din plin companii gen Coca Cola, 13 Capcana globalizarii, Hans Peter Martin si Harold Schumann, traducere Traian Plesca, ed. Economica,1999.14 The anti-globalization movement, David Barber15 item

Pepsi sau Microsoft, care s-au extins peste tot in lume devenind structuri supra statale si

avand forte financiare foarte mari .

Trebuie mentionat faptul ca scopul acestei miscarii nu este acela de a lupta

impotriva tuturor fenomenelor ce au amploare globala, ea insasi avand simpatizanti si

activisti in intreaga lume. Din contra, o mare majoritate sunt de acord ca trebuie sa existe

o forma de globalizare, chiar si o guvernare la nivel mondial doar ca toate acestea trebuie

reformate. In principiu, ei doresc schimbarea valorilor dominante ale anti-globalizari, fara

a mentiona insa care dintre vechile valori ar trebui inlocuite. Activistii anti-globalizarii

sunt impotriva institutilor internationale cum ar fi WTO si IMF dar sustin o guvernare

globala in care ei sa detina un rol major . In urma unui studiu ce a avut ca obiectiv

evolutia miscarii de contestare a ordinii economice mondiale s-a demonstart faptul ca

militantii sunt mai degraba alterglobalistii decat antiglobalisti. Prin alterglobalizare

intelegandu-se “alte moduri sau posibilitatii de actiune “16

Exista o serie de critici aduse miscarii anti-globalizare. In primul rand faptul ca nu

numai ca nu au obiective precise dar de cele mai multe ori protestatari au viziuni total

opuse. Cu toate acestea membrii miscarii sustin ca atat timp cat au un inamic comun nu

este important faptul ca au viziuni politice diferite. De asemenea, tinand cont de faptul ca

barierele comerciale impotriva carora WTO lupta sunt un motiv important pentru care

tarile lumii a III-a sunt sarace, se pune problema ca daca membrilor miscarii le pasa tat de

mult de aceste tari atunci de ce combat activitatea WTO? O alta critica adusa deseori

miscarii se refera la unele dintre cele mai grave probleme mondiale si anume violarea

dreturilor omului si incalzirea globara si este indreptat impotriva faptului ca actorii

miscarii nu ofera niciodata solutii. Nu in ultimul rand acestia sunt criticati puternic

datorita faptului ca protesteaza intr-un mod violent.

Dupa parerea mea globalizarea este un fenomen ce face parte din vietile noastre

ale fiecaruia si care dincolo de aspectele negative ne aduce si o serie de beneficii. Cred ca

ar trebui sa privim partea buna a lucrurilor si sa realizam impactul pozitiv pe care acest

fenomen la avut la nivel mondial in ce priveste scaderea saraciei si imbunatatirea calitatii

vietii chiar si in statele lumii a III-a, care au fost dispuse sa il accepte. Cat priveste

miscarea anti-globalizare consider ca este doar o forma prin care multi aleg sa isi exprime

16 Miscarile pro/antglobalizare – adunari publice specifice societatii contemporane, Cristian Profirescu

nemultumirile cu privire la diverse domenii si prea putini sunt interesati de aceasta in

ansamblu. Tocmai de aceea obiectivele ei sunt atat de dispersate si miscarea atat de

dezintegrata. De asemenea cred ca modalitatea prin care membrii acestei miscari aleg sa

se protesteze in cadrul manifestatilor este condamnabila. Scopul nu scuza mijloacele si

indiferent de natura obiectivelor ar trebui sa se manifeste intr-un mod mai pasnic. Nu in

ultimul rand , faptul ca miscarea anti-globalizare se extinde ar trebui sa fie un semnal de

alarma atat pentru a se incerca sa se reduca impactul negative al globalizarii cat si pentru

a evita potentiale conflicte la nivel mondial intre membrii miscarii si diverse organizatii

internationale.

Prin urmare, cred ca odata cu beneficile pe care le primim datorita globalizarii

trebuie sa acceptam si partea mai putin buna. “Globalizarea nu se poate apara atunci cand

politicienii o invinuiesc […] si de obicei globalizarii nu i se recunoaste nici un merit

atunci cand se intampla lucruri bune”17. Globalizarea nu aduce nimic rau prin ea insasi,

insa decizile luate la nivel global pot influenta in mod negative lumea. A lupta impotriva

globalizarii nu este o solutie, mai degraba ar trebui ca oamenii sa fie mai responsabili si

sa isi asume greselile in special cei in mana caror se afla puterea de decizie.

17 In apararea capitalismului global, Johan Norberg, traducere Radu Nechita, ed. Libertas Publishing, 2010, pag 241;

Bibliografie:

1. Globalizare si probleme globale. Ioan Bari, ed.Economica,2001

2. Globalization: Threat or Opportunity?, IMF Staff;

3. Will the anti- globalization movement save us from the globalization demon?

Adriana Poescu, Sorina Costache;

4. Miscarile pro/antglobalizare – adunari publice specifice societatii

contemporane, Cristian Profirescu ;

5. In apararea capitalismului global, Johan Norberg, traducere Radu Nechita,

ed. Libertas Publishing, 2010;

6. The anti-globalization movement, David Barber;

7. Capcana globalizarii, Hans Peter Martin si Harold Schumann, traducere

Traian Plesca, ed. Economica,1999.

8. www.wikipedia.com