Competitivitate si globalizare

63
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAŞOV FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE -COMPETITIVITATE ŞI GLOBALIZARE- Lect.univ.dr. Alina Simona TECĂU Lect.univ.dr. Titus SUCIU 2008 REPROGRAFIA UNIVERSITĂŢII “TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV

Transcript of Competitivitate si globalizare

Page 1: Competitivitate si globalizare

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAŞOV FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

-COMPETITIVITATE ŞI GLOBALIZARE-

Lect.univ.dr. Alina Simona TECĂU

Lect.univ.dr. Titus SUCIU

2008

REPROGRAFIA UNIVERSITĂŢII “TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV

Page 2: Competitivitate si globalizare
Page 3: Competitivitate si globalizare

COMPETITIVITATE ŞI GLOBALIZARE CUPRINS Unitatea de învăţare

Titlul Pagina

Unitatea de învăţare 1 INTRODUCERE

Unitatea de învăţare 2 GLOBALIZARE şi COMPETITIVITATE – DEFINIRI,CONCEPTE Unitatea de învăţare 3 FACTORII AI MEDIULUI INTERNAŢIONAL DETERMINANŢI ÎN PROCESUL GLOBALIZĂRII Unitatea de învăţare 4 ROLUL COMPANIILOR TRANSNAŢIONALE ÎN GLOBALIZARE ŞI REDISTRIBUIREA FACTORILOR DE PRODUCŢIE Unitatea de învăţare 5 CONCENTRAREA TRANSFRONTALIERĂ A CAPITALULUI SI

Câteva cuvinte despre Indicele globalizării Obiectivele unităţii de învăţare 2 1. Globalizarea – definiri 2. Competiţia, competitivitatea şi avantajul

competitiv Test de autoevaluare

Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare

Obiectivele unităţii de învăţare 3 1. Mediul demografic 2. Mediul economic 3. Mediul tehnologic 4. Mediul natural 5. Spectrul politic al mediului investiţional 6. Mediul socio-cultural Test de autoevaluare

Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare

Lucrare de evaluare nr. 1 Obiectivele unităţii de învăţare 4 1. Apariţia companiilor transnaţionale 2. Definiri privind companiile transnaţionale 3. Concurenţa în contextul globalizării

Test de autoevaluare

Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare

Obiectivele unităţii de învăţare 5 1. Apariţia oligopolurilor transnaţionale 2. Concentrarea transfrontalieră a capitalului si

activitatea oligopolurilor mondiale

4 6 9 19 30

2

Page 4: Competitivitate si globalizare

3

ACTIVITATEA OLIGOPOLURILOR MONDIALE Unitatea de învăţare 6 INVESTIŢIILE STRĂINE DIRECTE –CEL MAI DINAMIC INSTRUMENT AL COMPANIILOR TRANSNAŢIONALE ÎN PROCESUL GLOBALIZĂRII Unitatea de învăţare 7 CONTROVERSE TEORETICE ŞI IDEOLOGICE PRIVIND COMPANIILE TRANSNAŢIONALE FAŢĂ DE GLOBALIZARE

Test de autoevaluare

Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare

Obiectivele unităţii de învăţare 6 1. Scurtă perspectivă istorică a investiţii străine

directe (ISD) 2. Factori ce contribuie la atragerea investiţiilor

străine directe 3. Politici de promovare şi atragere a ISD de către

ţările-gazdă 4. Factori ce au determinat expansiunea investiţiilor

străine directe Test de autoevaluare

Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare

Obiectivele unităţii de învăţare 7 1. Principalele poziţii doctrinare faţă de globalizare 2. Concluzii privind rolul şi activităţile CTN, ca

principal factor al globalizării Test de autoevaluare

Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare

Lucrare de evaluare nr. 2 BIBLIOGRAFIE ANEXE

35 45 53 54

Page 5: Competitivitate si globalizare

Unitatea de învăţare 1 INTRODUCERE Câteva cuvinte despre Indicele globalizării

Revista Foreign Policy publica de cativa ani un „Indice al Globalizarii”, care isi propune sa dea o imagine mai cuprinzatoare unor realitati cu adevarat complexe, pe care le citeam pana de curand, exclusiv prin intermediul unor indicatori de genul PIB. Ce masoara acest „index al globalizarii”? In esenta, gradul de deschidere si capacitatea unei economii de a se adapta la globalizare. In recent publicatul Index pentru 2007, Romania a pierdut sase locuri, cazand de pe locul 30 pe locul 36 din 72 de tari urmarite. Indexului este considerat un indicator compozit, in care intra elemente care tin de domeniile economic, personal, tehnologic si politic: • Domeniul economic se refera la comert, bunuri si servicii, la import,

dar si la export, exprimat in procente din PIB. La acest capitol, Romania ocupa locul 35, cu 76,8% din PIB, fata de locul unu, Singapore, cu un uluitor 456% din PIB!

• Investitiile straine directe, FDI, intrari si iesiri, exprimate tot in procente din PIB. Romania este pe locul 21, cu 6,49% din PIB, locul unu fiind ocupat de Hong Kong, cu 38,51%.

• Al treilea indicator il reprezinta traficul telefonic international, in minute pe cap de locuitor pe an. Romania ocupa locul 44, cu 55,52 de minute, iar locul unu, Hong Kong, cu 1.140,76 minute.

• Al patrulea indicator: numarul de turisti straini care au intrat in tara. Cu 3.746.961 de intrari, Romania ocupa locul 41, primul loc fiind ocupat de Franta, cu 76.001.000 de turisti straini in 2005, an de referinta in acest caz.

• Un al cincilea indicator urmareste sa masoare banii trimisi in tara ca urmare a activitatilor economice efectuate de cetatenii ei in strainatate si transferurile personale, exprimate in procente din PIB. Aici, Romania ocupa locul zece, cu 6,44% din PIB, iar Iordania, cu 24,19%, ocupa locul unu.

• Utilizatorii de Internet reprezinta un alt indicator. Datele pentru 2006 arata ca Romania ocupa locul 32, cu 4.773.000 de utilizatori. Locul unu este ocupat de SUA, cu 197.800.000 de utilizatori. Legat de el este urmatorul indicator, numarul de gazde de site-uri Internet, primul loc fiind al SUA, cu 195.847.163, iar Romania ocupa locul 50, cu 49.077 de gazde in 2006.

• Numarul de servere securizate pe cap de locuitor este urmatorul indicator. SUA ocupa locul unu, cu 0,0007415 servere, iar Romania, locul 48, cu 0,0000037 servere.

• Numarul de organizatii internationale din care face parte statul supus analizei reprezintă alt indicator. Romania, cu 12 organizatii, ocupa locul 13, locul unu fiind ocupat de SUA, cu 15 organizatii.

• Se ia in calcul si contributia la fortele de mentinere a pacii sub comanda ONU, in bani si in oameni. In cazul contributiei financiare, masurata in procente din PIB, suntem pe locul 53, cu 0,0006339% din PIB, locul unu fiind ocupat de Japonia, iar la capitolul militari in teatre de operatii, in procente din total populatie, ocupam locul 22, locul unu fiind ocupat de Iordania.

• Ocupam si un loc unu la Tratate semnate in 2005, cu 12 astfel de documente.

• Ultimul indicator il reprezinta transferurile guvernamentale, debite si credite, impartite la PIB, masurate in procente din PIB, unde

4

Page 6: Competitivitate si globalizare

ocupam locul 48, cu 0,30% din PIB, locul unu fiind al Ugandei, cu 6,85%.

Agregati, acesti indici genereaza urmatorul podium al globalizarii: locul unu, Singapore, locul doi, Hong Kong, locul trei, Olanda. Ce avem noi de facut? Cum se manifestă tendinţele de globalizare în economia mondială? Cum se manifestă presiunea globalizării şi integrării? Sunt doar câteva întrebări la care încercăm să răspundem pe parcursul acestui curs. (www. Prezentonline.ro, Despre Produsul Intern Brut in epoca globalizarii, Constantin Gheorghe)

Câteva sfaturi! NU ÎNCERCAŢI SĂ MEMORAŢI ÎN MOD MECANIC!

Bazele care sunt oferite aici trebuie să constituie doar un punct de plecare şi un sprijin în realizarea lucrărilor. Consultarea altor surse bibliografice (dintre cele indicate sau nu) este obligatorie pentru pregătirea dumneavoastră.

Câteva observaţii utile!

ATENŢIE LA REALIZAREA LUCRĂRILOR DE VERIFICARE!

Răspunsurile la testele pe care le veţi rezolva de-a lungul cursului se află cu siguranţă în cadrul cursului dar înainte de a le rezolva este bine să consultaţi şi alte materiale de specialitate. O parte dintre acestea vă sunt recomandate la partea de bibliografie.

Lucrările de verificare sunt în număr de două şi cu ele se

încheie unităţile de învăţare 3,7. Ele trebuie întocmite cu atenţie şi predate profesorului pentru evaluare. În cazul în care sunt fundamentate corect şi bine întocmite, răspunzând cerinţelor formulate, veţi primi pentru fiecare o evaluare mergând până la 20% din nota finală.

Prin urmare pentru cele două lucrări puteţi obţine nota 5 care vă asigură promovarea. Pentru mărirea notei până la 10, profesorul vă va evalua cunoştinţele şi printr-un examen.

Modul de transmitere a lucrării dumneavoastră către profesor

se va face la înţelegere cu acesta.

5

Page 7: Competitivitate si globalizare

Unitatea de învăţare 2 GLOBALIZARE şi COMPETITIVITATE – DEFINIRI, CONCEPTE Cuprins

Obiectivele unităţii de învăţare 2 1. Globalizarea – definiri 2. Competiţia, competitivitatea şi avantajul competitiv Test de autoevaluare

Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare

6

OBIECTIVELE UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE 2

Acest capitol urmăreşte să ofere o imagine de ansamblu a ceea ce

înseamnă: globalizare şi competitivitate. Capitolul urmăreşte totodată,

concretizarea perspectivei de ansamblu asupra felului cum funcţionează o

firmă transnaţională, accentul căzând pe modul în care se reuşeşte, ca

prin intermediul procesului de modernizare a structurilor şi strategiilor,

firmele să se adapteze eficient mediului competiţional actual.

“fiecare ţară trebuie să producă ce poate face mai ieftin şi mai bun”

DDaavviidd RRiiccaarrddoo

Globalizarea înseamnă circulaţia liberă a capitalului, mărfurilor, tehnologiei,

informaţiei şi într-o măsură mai mică a forţei de muncă.

Companiile transnaţionale (CTN), ca principal motor al globalizării, acţionează într-o

economie globală care se referă la : producţie globală, capital global, piaţă globală.

Principalele motive care determină firmele să-şi internaţionalizeze activele sunt

obţinerea unor profituri cât mai mari cu costuri mici şi a unei rentabilităţi sporite. Acestea se

pot realiza prin valorificarea unor oportunităţi pe care le oferă alte ţări cu resurse materiale şi

umane mai ieftine, prin pătrunderea pe pieţe avantajoase pentru export. Nu în ultimul rând

Page 8: Competitivitate si globalizare

între efectele pozitive ale exportului de capital şi tehnologie, se află repatrierea câştigurilor

sub forma profitului în propriile ţări ale CTN.

Companiile transnaţionale reprezintă un interes major şi pentru ţările gazdă. Prin

transferul de capital, tehnologie, management performant se creează noi locuri de muncă

acolo unde se deschid întreprinderi noi, care fac să crească productivitatea muncii, care la

rândul ei aduce cu sine salarii mai bune pentru angajaţii din ţara gazdă. Diversificarea şi

calitatea produselor le fac competitive pentru export, iar creşterea volumului de produse la

export îmbunătăţeşte balanţa de plăţi, creşte venitul la buget.

Însă atât pentru ţările de origine ale CTN cât şi pentru ţările gazdă pe lângă câştiguri

procesul de globalizare are şi pierderi.

Transferul în alte ţări a unei părţi din activele CTN contribuie la reducerea locurilor de

muncă şi creşterea şomajului în ţările de origine. Pe de altă parte creşterea productivităţii

muncii prin transferul de tehnologie, informaţii, inovaţii în întreprinderile achiziţionate de

investitorii străini, aduce cu sine şi creşterea şomajului şi în ţările gazdă, în special pentru

categoriile necalificate sau cu o calificare redusă. Ţările gazdă sunt nemulţumite de faptul că

operaţiunile de cercetare-dezvoltare se află în ţările de origine ale CTN, iar inovaţiile

tehnologice nu sunt implementate concomitent în ţările gazdă.

Aceste idei le considerăm doar puncte de plecare, care pe baza investigaţiei

literaturii de specialitate, ne propunem să le argumentăm în cadrul acestui curs.

Competiţia, competitivitatea şi avantajul competitiv

De ce discutăm despre competitivitate ?

• SCOPUL DEZVOLTĂRII: obţinerea unui standard de viaţă

7

ridicat şi în creştere.

• MIJLOCUL PENTRU REALIZAREA SCOPULUI: mărirea productivităţii înţeleasă ca mărimea valorii adăugate pe unitatea de input – forţă de muncă şi capital.

• COMPETIŢIA ÎNTRE FIRME: motorul creşterii productivităţii la nivel de firmă

• COMPETITIVITATEA: determină poziţia pe care o firmă o ocupă în competiţie (din cadrul unei industrii). O firmă are un avantaj competitiv dacă, aflată într-un mediu competitiv, obţine în mod continuu un profit peste media industriei în care se află. la nivel de naţiune reprezintă nivelul productivităţii naţionale şi poziţia ocupată de naţiune

Page 9: Competitivitate si globalizare

COMPETIŢIA rivalitatea între firme existente (şi potenţiale)

pentru câştigarea (menţinerea) clienţilor;

este forţa care asigură funcţionarea economiei

de piaţă şi progresul;

COMPETITIVITATEA determină poziţia pe care o ocupă o firmă în

această competiţie – în faţă sau mai în spate

(sau afară)

În competiţie se află firme şi industrii şi nu naţiuni dar investiţiile merg acolo unde

mediul de afaceri este cel mai favorabil pentru productivitate. Naţiunile se află în competiţie

prin politicile pe care le aplică şi care afectează acest mediu.

O firmă are un avantaj competitiv dacă, aflată într-un mediu competitiv, obţine în mod continuu un profit peste medie (a industriei unde este).

Avantajul competitiv al

unei firme are trei caracteristici:

(1) este sustenabil - poate fi susţinut pe termen lung; (2) este global - firma realizează o parte semnificativă a veniturilor în străinătate sau când acţionează local face faţă competiţiei firmelor globale; (3) firma are performanţe peste medie – productivitate mare, costuri sub medie, cotă de piaţă semnificativă.

TEST DE AUTOEVALUARE

1. Ce este globalizarea? 2. Care sunt principalele motive ce determină firmele să-şi

internaţionalizeze afacerile? 3. Ce este competitivitatea? 4. Care sunt caracteristicile avantajului competitiv?

RĂSPUNSURILE ŞI COMENTARIILE LA ÎNTREBĂRILE ŞI TESTELE

DE AUTOEVALUARE

1. Globalizare înseamnă circulaţia liberă a capitalului, mărfurilor,

tehnologiei, informaţiei şi într-o măsură mai mică a forţei de muncă. 2. Principalele motive care determină firmele să-şi internaţionalizeze

activele sunt obţinerea unor profituri cât mai mari cu costuri mici şi a unei rentabilităţi sporite.

3. Competitivitatea determină poziţia pe care o firmă o ocupă în competiţia din cadrul unei industrii. O firmă are un avantaj competitiv dacă, aflată într-un mediu competitiv, obţine în mod

8

Page 10: Competitivitate si globalizare

9

intă nivelul productivităţii naţionale şi poziţia

4.

productivitate mare, costuri sub medie, cotă de piaţă semnificativă.

nitatea de învăţare 3

MEDIULUI INTERNAŢIONAL DETERMINANŢI ÎN PROCESUL

Cuprins biectivele unităţii de învăţare 3

ic

ului investiţional ral

l de autoevaluare

Lucrare de evaluare

BIECTIVELE UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE 3

lizăm pe

rând componentele mediului internaţional care pot influenţa procesul globalizării.

continuu un profit peste media industriei în care se află. La nivel de naţiune reprezocupată de naţiune. Avantajul competitiv al unei firme are trei caracteristici: este sustenabil - poate fi susţinut pe termen lung; este global - firma realizează o parte semnificativă a veniturilor în străinătate sau când acţionează local face faţă competiţiei firmelor globale; firma are performanţe peste medie –

U FACTORII AI GLOBALIZĂRII

O 1. Mediul demografic 2. Mediul economic 3. Mediul tehnolog4. Mediul natural 5. Spectrul politic al medi6. Mediul socio-cultuTest de autoevaluare

Răspunsuri şi comentarii la testu

O

In scopul adaptării continue a strategiilor, politicilor de dezvoltare,

a structurii manageriale şi informaţionale de care dispune la un moment

dat, corporaţia multinaţională în scopul satisfacerii cât mai eficiente a

tuturor cerinţelor manifestate pe diferite pieţe ale lumii, cunoaşterea

caracteristicilor şi permanentelor mutaţii intervenite în mediul internaţional

constituie un element de referinţă. In cadrul acestui capitol ne propunem să ana

Page 11: Competitivitate si globalizare

10

ţ

necesare, adoptarea şi aplicarea deciziilor de

realizare a lor (Nicolescu (coord.), 1992)1.

Mediul internaţional reprezintă ansamblul elementelor exogene companiilor şi

operatorilor cu investi ii străine de capital, de natură demografică, economică, ecologică,

tehnologică, politică şi socio-culturală, ce marchează direct sau indirect stabilirea

obiectivelor acesteia, obţinerea resurselor

Mediul demografic este componenta care cunoaşte în perioada

contemporană, un dinamism pronunţat, materializat în explozia demografică.

Se estimează că omenirea va depăşi în mileniul trei, o populaţie de 6.2

miliarde locuitori având în ultimul deceniu al secolului XX un ritm anual de

1.7%.

tivităţile promoţionale spre acest orizont al pieţei

(Swens

(World Almanac and Book of Facts, 1993)2.

Pe fundalul acestei evoluţii spectaculoase, statele lumii continuă să

menţină o tendinţă de diferenţiere sub aspect etnic şi rasial. Astfel, la una din

extreme se află Japonia, unde locuitorii sunt în proporţie de 100% japonezi, în

timp ce extrema cealaltă este dominată de Statele Unite ale Americii, cu o

populaţie aparţinând tuturor naţiunilor. Aşa se explică de altfel, motivul pentru

care S.U.A.* dispune astăzi, de un mediu demografic în care grupurile etnice

formează un segment aparte în ansamblul consumatorilor locali. Fiecare

asemenea categorie, înglobează cerinţe bine definite şi totodată, deprinderi

proprii de cumpărare. În acest sens, există companii şi operatori multinaţionali

în sfera producţiei alimentare, textile, imbrăcăminte, mobilă, etc. care şi-au

orientat ofertele şi ac

on, 1992)3.

La toate acestea, se adaugă în ultimele decenii, mutaţii semnificative

de ordin socio-demografic întâlnite cu preponderenţă, în ţările cu economie de

piaţă dezvoltată, dintre care se remarcă (Pop, 1996)4 : (a) accentuarea

procesului de îmbătrânire a populaţiei (numărul populaţiei peste 65 ani şi

cel sub 15 ani sunt relativ apropiate; în Japonia de pildă, prima categorie

reprezintă 80% din cea de-a doua); (b) proliferarea framiliei netradiţionale

1 Nicolescu, Ovidiu (coord.); Burduş, Eugen; Zorlenţan, Tiberiu; Căprărescu, Gheorghiţa; Verboncu, Ion; Management, Ed. Didactică şi Pedagogică R.A., Buc. 1992 2 2 World Almanac and Book of Facts, 1993 * Populaţia Statelor Unite ale Americii (aproximativ 250 mil. locuitori) este alcătuită în proporţie de 80% din albi; populaţia de culoare reprezintă 12%, iar cea asiatică 3%. Populaţia hispanică cuprinde: mexicani (5.4%), portoricani (1.1%) şi cubanezi (0.4%), ea însumând 9% din total. Elementul asiatic este la fel de bine înfăţişat, componenta sa esenţială formând-o chinezii, care la rândul lor, sunt urmaţi în ordine, de: filipinezi, japonezi, indieni şi coreeni. 3 Swenson, Ch. A.; Selling to a Segment Market: The Lifestyle Approach, NTC Business Books, Illinois: Lincolnwood, 1992 4 Pop, Nicolae Al.; Marketing, Ed. Didactică şi Pedagogică R.A., Buc. 1996

Page 12: Competitivitate si globalizare

11

ndă faţă de afluxul imigranţilor din Mexic, Caraibe şi unele

state a

asupra dimensiunilor şi structurii cererii de bunuri şi servicii pe

plan mondial.

(în S.U.A. de exemplu, doar 25% dintre adulţi erau necăsătoriţi şi cu copii,

37% erau necăsătoriţi şi fără copii şi 5% erau necăsătoriţi şi cu copii); (c)

integrarea tot mai accentuată a femeii în viaţa “activă” (în prezent, sunt

încadrate în muncă circa 65% din totalul femeilor japoneze sau americane).

Perioada contemporană a începutului de secol XXI se caracterizează şi printr-

o masivă deplasare geografică a populaţiei între statele lumii. Ca urmare,

numeroase naţionalităţi încearcă să se autodefinească şi să formeze state

independente. Unele grupări etnice nu sunt binevenite în aceste state noi

(populaţia rusă în Lituania sau populaţia islamică în Serbia), fapt ce le

determină să migreze spre alte regiuni mai sigure. Însă, pătrunderea

grupărilor străine în alte ţări este în anumite cazuri, întâmpinată cu proteste

vehemente din partea populaţiei locale. De pildă, în S.U.A. s-a manifestat o

opoziţie crescâ

siatice.

Importanţa analizei principalelor tendinţe demografice, pe baza cărora

companiile şi operatorii cu investiţii străine îşi stabilesc direcţiile de acţiune

corespunzătoare rezidă tocai din modificările survenite în componenta

demografică din cadrul spaţiilor competiţionale de integrare. Acestea se

răsfrâng treptat, asupra comportamentului de cumpărare al populaţiei şi în

mod deosebit,

Mediul economic este format din totalitatea variabilelor ce concură la

susţine

în cons specte caracteristice potenţialelor ţări gazdă:

ibile eventualelor mutaţii ce pot surveni

în spaţ

rea şi dezvoltarea capacităţii de absorbţie a pieţelor naţionale.

Asupra operaţiunilor corporative acţionează mai multe categorii de

factori. Analiza impactului factorilor exogeni, spre exemplu, presupune luarea

iderare a următoarelor a

- profilul industrial

- dimensiunea cheltuielilor de consum,

Aceste elemente au menirea de a asigura premisele configurării unor

strategii de implantare suficient de flex

iile competiţionale considerate.

În plan operaţional principala componentă strategică a corporaţiilor

multinaţionale este reprezentată de structura profilelor industriale datorită

rolului deţinut de economiile de implantare asupra modului de configurare şi

distribuţie ulterioară a resurselor investiţionale corporative. Din această

perspectivă, gradul dezvoltării economico-sociale al statelor gazdă şi implicit,

Page 13: Competitivitate si globalizare

12

capital spre

anumit

prime; (c) economii în curs de

industr

ervicii simple, iar cea mai mare

parte a

i

restului statelor lumii, ceea ce

concur

cum arată de altfel,

şi statis

evoluţia ascendentă a potenţialului de consum specifică pieţelor de absorbţie,

constituie elementul delimitativ în orientarea investiţiilor străine de

e sectoare sau ramuri industriale din economia analizată.

Diferenţierile structurale survenite în configuraţia statelor lumii, ca

efect direct sau indirect al nivelului dezvoltării naţionale sau regionale,

concură la înfăţişarea următoarelor profile sistemice, cu impact deosebit,

asupra expansiunii corporaţiilor multinaţionale şi domeniilor de interes

investiţional (Kotler, 1993; Dambischi, 2000)5,6 (a) economii de subzistenţă;

(b) economii bazate pe exportul de materii

ializare şi (d) economii industrializate.

Din acest punct de vedere, caracterul subzistent al funcţionalităţii

mecanismelor economice conferă în cele mai multe situaţii, puţine ocazii

investiţionale corporaţiilor multinaţionale, aspecte argumentate prin faptul că

majoritatea produselor sunt destinate consumului intern, în timp ce surplusul

este folosit pentru achiziţionarea de bunuri şi s

populaţiei este angajată în agricultură.

Sistemele economice centrate pe exportul de materii prime

favorizează obţinerea de avantaje competitive (locaţionale) pentru corporaţ ile

multinaţionale specializate atât în echipamente destinate extracţiei şi

prelucrării resurselor naturale preluate în concesiune (cum este cazul

exportului de cauciuc din Zair sau cel al extracţiilor petroliere din Arabia

Saudită sau Oman), cât şi celor orientate pe fabricaţia şi exportul de produse

textile sau articole de lux, aceste economii fiind în mare parte, beneficiarele

unor venituri per capita mult superioare

ă totodată, la diferenţierile avansate.

Pe de altă parte, particularitatea economiilor în curs de

industrializare, ca componente ale spaţiilor competiţionale existente pe

mapamond, constă în faptul că pe măsură ce producţia creşte, statul

apelează tot mai mult la importul de materii prime, oţel şi utilaje industriale şi

mai puţin la cel de produse textile finite, produse din hârtie sau bunuri

alimentare. Într-o astfel de structură economică, producţia internă reprezintă

între 10% şi 20%, din Produsul Naţional Brut (PNB), aşa

ticile unor state, precum: India, Egipt sau Filipine.

În esenţă, procesul de industrializare abordat în sens particular şi

extensiv, se caracterizează el însuşi, prin cererea de mărfuri noi, o parte a

5 Kotler, Philip; Marketing Management: Analysis, Planning, Implementation and Control, 8th. Edition, New Jersey: Prentice Hall, 1993 6 Dambischi, Arthur; Fluxurile investiţionale interstatale, “Tribuna Economică” Nr. 30/ iulie 2000

Page 14: Competitivitate si globalizare

13

atributele unor pieţe bogate pentru toate categoriile de bunuri şi

servicii

maximizarea eficienţei funcţionalităţii sistemului corporativ, pe

de altă parte.

acesteia nefiind satisfăcută decât prin importuri. În contrapartidă cu orientarea

structurală avansată mai înainte, economiile industrializate se află în

ipostaza principalelor state exportatoare de produse finite şi capital. Ele

realizează schimburi de produse finite, dar le şi exportă către alte economii în

favoarea unor materii prime sau produse semifabricate. Activităţile industriale

variate, desfăşurate pe scară largă, şi o clasă mijlocie bine reprezentată

constituie

.

Dimensiunea cheltuielilor de consum este dependentă în mare

măsură, de următorii factori: economiile, datoriile, şi posibilităţile de creditare

de care beneficiază populaţia locală în decursul unei perioade de timp

determinată. Japonezii, spre exemplu, economisesc aproximativ 18% din

venituri, în timp ce consumatorii americani numai 6%. Această situaţie a

favorizat orientarea corporaţiilor multinaţionale japoneze spre achiziţia de

credite ieftine, fapt ce a condus la devansarea competitorilor americani, a

căror piaţă bancară deşi accesibilă pe scară largă, avansează costuri de

creditare ridicate. În general, rata dobânzii exercită o influenţă deosebită

asupra preţurilor bunurilor de consum şi implicit, asupra capacităţii de

absorbţie a diferitelor pieţe naţionale. Cu toate acestea, analiza previzională a

potenţialelor pieţe gazdă trebuie să urmărească două elemente

fundamentale: (a) evoluţia veniturilor, costul vieţii, rata dobânzii,nivelul

economiilor şi structura creditelor acordate şi (b) impactul variabilelor

din mediul economic asupra comercializării diverselor categorii de

produse.În esenţă, studiul pieţelor externe şi de asemenea, al funcţionalităţii

lor economice, de orientare ambientală şi deopotrivă, mecanistică, în sensul

în carepoliticile macroeconomice îşi reflectă ele însele, perspectiva dualistă

şiflexibilitatea operaţională, are drept scop reducerea costurilor antrenate prin

derularea unor operaţiuni de export şi/ sau implantare transfrontalieră, cu grad

de extrateritorialitate suficient de pertinent caracterului global afişat de

evoluţiile mondoeconomice înregistrate pe întreg cuprinsul mapamondului pe

de o parte, şi

Mediul natural reprezinţă un alt aspect deosebit de important al

mediului investiţional şi este format din totalitatea resurselor naturale

existente la nivelul unei posibile ţări gazdă, ele constituind în esenţa lor, un

factor determinant al tipului de profil industrial şi al potenţialului investiţional

Page 15: Competitivitate si globalizare

14

alele surse de menţinere a

propriu

de orientare autohtonă sau

on, 1992)7:

t al gradului de

d) emergenţa politicilor guvernamentale în domeniul ecologic.

local. Olanda spre exemplu, este unul din statele bogate în gaze naturale, dar

care dispune de resurse limitate în privinţa minereurilor. Această situaţie a

făcut necesară dependenţa Olandei de necesitatea abordării relaţiilor

comerciale internaţionale ca element de prim rang în asigurarea

funcţionalităţii mecanismelor competiţionale aferente unor procese de

integrare regională şi nu în ultimul rând, globală, astfel încât exporturile şi

importurile sale să se constituie într-una din princip

lui său echilibrul economic (50% din PNB).

Pe de altă parte, deteriorarea calităţii mediului natural, din perioada

contemporană, este o altă problemă cu largi implicaţii directe, în special

asupra activităţii investiţionale desfăşurată de corporaţiile multinaţionale în

diverse regiuni sau state ale lumii. În mod concret, tendinţele majore

înregistrate pe mapamond cu privire la evoluţia de perspectivă a posibilităţilor

oferite de mediul natural, activităţilor investiţionale

alogenă, pot fi sintetizate astfel (Sim(a) problema crizei materiilor prime;

(b) perspectiva creşterii costului energiei;

(c) trendul ascenden

poluare industrială;

(

Mediul tehnologic reprezintă cadrul cel mai larg al progresului economico-

social înregistrat la nivelul unui stat gazdă în decursul timpului. Privite pe

fundalul trecerii de la societatea industrială la cea postindustrială (Toffler, 1980)8, schimbările intervenite în structura tehnologică a cadrului investiţional

se reflectă în mod pregnant, în sfera fluxului mondial de bunuri şi servicii. La

temelia tuturor mutaţiilor se situează innovaţia, care la rândul ei, comportă

diversitatea existenţială a societăţii umane. Aşadar, bunurile materiale create

în epoca industrială şi-au diminuat în mare măsură, rolul predominant deţinut

anterior, în ansamblul ofertei de mărfuri destinate pieţei mondiale,

manifestându-se o solicitare crescândă de produse şi servicii orientate spre

satisfacerea îndeosebi,calitativă a trebuinţelor, decât spre latura pur materială

a acestora, mediul tehnologic contemporan fiind asociat transferurilor de

tehnologie operate la nivel mondial. În acest sens, numeroase state au creat

facilităţi sporite corporaţiilor multinaţionale întrucât acestea favorizau, într-un

7 Simon, Fr. L.; Marketing Green Products in the Triad, “The Columbia Journal of World 8 Toffler, Alvin; The Third Wave, Bantam Books: New York, 1980

Page 16: Competitivitate si globalizare

15

ra producţiei alimentare,

automo

tă corporaţiilor multinaţionale implementarea unor strategii direcţionate

pe:

hnologii asupra

modulu ne;

icărei inovaţii în

scopul

fel sau altul, transferul de tehnologie şi “know-how” managerial, aspect ce a

condus treptat, la adaptarea şi uniformizarea globală a trendului dezvoltării

economice. După 1960, au apărut însă, o serie de noi state industrializate în

Europa (Spania), America Latină (Brazilia) şi îndeosebi, în Asia de Sud-Est,

acestea dovedind o eficienţă ridicată în realizarea unor produse cu tehnologii

complexe din domenii precum: audio-video, construcţia de automobile,

aeronave şi nave maritime, dar şi în fabricarea oţelului, confecţiilor sau

produselor alimentare. De asemenea, multe tehnologii utile şi dezirabile în

anumite state ale lumii se dovedesc a fi inadecvate în alte zone, explicaţia

constând de altfel, în faptul că însăşi, determinarea situaţională este diferită.

Astfel, tehnologiile ce economisesc forţa de muncă sunt utile în Europa, în

timp ce continentul african solicită investiţii menite să absoarbă o sferă largă

din totalul populaţiei apte de muncă. În sfera tendinţelor globale de

accelerare a procesului inovaţional şi de intensificare a fluxurilor

tehnologice, mediul internaţional comportă modificări structurale şi din

perspectiva regimului reglementărilor în domeniul tehnologic, organismele

guvernamentale sporindu-şi atribuţiile în sfera siguranţei produselor

comercializate. Astfel, Administraţia Federală a S.U.A. pentru Controlul

Calităţii Alimentelor şi Medicamentelor a emis reglementări drastice

referitoare la procesul testării noilor produse farmaceutice, ceea ce a favorizat

manifestarea unei ascensiuni a nivelului cheltuielilor de cercetare, în durata

de introducere a produselor pe piaţă, de la cinci la aproximativ zece ani,

precum şi în deplasarea centrelor de cercetare specializate către state cu

reglementări mai puţin restrictive (Business Week, 1992)9. Mai mult decât

atât, reglementări deosebite s-au înregistrat şi în sfe

bilelor, aparatelor electrice şi a construcţiilor.

În consecinţă, se poate aprecia că evoluţia mediului tehnologic

susci

(a) analiza schimbărilor de mediu şi efectul noilor te

i în care acestea servesc satisfacerii nevoilor uma

(b) încurajarea cercetărilor orientate către piaţă;

(c) evaluarea efectelor secundare nedorite ale or

evitării dispariţiei pieţelor de comercializare aferente.

9 Business Week: R & D scoreboard: on a clear day you can see progress, 29th. June 1992

Page 17: Competitivitate si globalizare

16

cunoscute şi apreciate în

od corespunzător, în scopul menţinerii şi amplificării actualului ritm

inovaţio

Toate aceste aspecte, de orientare structural-funcţională, impuse

corporaţiei multinaţionale de complexitatea ascendentă a mediului

tehnologic din perioada contemporană, trebuiesc

m

nal existent la nivelul economiei mondiale.

Spectrul politic al mediului investiţional la rândul său, determină

printr-un sistem coerent şi cuprinzător de acte legislative, reglementări şi

uzanţe, posibilitatea derulării unor investiţii pe teritoriul altor state. În sens

restrân

denţă cu trei elemente de importanţă strategică:

ercială, de plăţi, de cooperare, de

avigaţie, etc. pe care şi-l acordă ţările semnatare în vederea

efectuă

s, totuşi, activitatea corporaţiei multinaţionale se află într-o strânsă

interdepen

(a) politicile guvernamentale referitoare la investiţiile străine de capital;

(b) acordurile interstatale cu privire la desfăşurarea operaţiunilor de comerţ exterior; (c) reglementările guvernamentale şi fluctuaţia ratelor de schimb.

În primul caz, politica guvernamentală poate stimula procesul

investiţiilor străine sau poate frâna accesul acestora, propunând alternative

sub forma cooperării cu un partener autohton, în cadrul unei societăţi mixte; o

asemenea situaţie regăsindu-se de altfel, în Mexic. Pe de altă parte,

integrarea economico-socială de tipul celei consemnate în Uniunea

Europeană reduc semnificativ până la dispariţie, deosebirile de ordin legislativ

între statele membre, permiţând libera circulaţie a mărfurilor şi forţei de

muncă. În ceea ce privesc acordurile interstatale, acestea pot reprezenta

un factor esenţial în cadrul procesului investiţional numai în măsura în care

potenţialele state gazdă aplică reglementări convenite fie la nivel mondial, fie

prin instrumente legale bi(-) sau multi(-)laterale. Aceste instrumente stabilesc

tratamentul reciproc în materie com

investiţii, de n

rii unor tranzacţii internaţionale

diversificate.

O altă ramură de interes major în cadrul operaţiunilor corporative este

ilustrată de reglementările monetare şi fluctuaţia ratelor de schimb, a căror

impact se răsfrânge asupra cotelor de profit realizate în diferite ţări de

rezidenţă şi nu în ultimul rând, asupra mecanismului repatrierii capitalului

corporativ şi a profitului aferent. Se poate constata astfel, prezenţa în circuitul

legislativ mondial, a unui conglomerat de situaţii mai mult sau mai puţin

Page 18: Competitivitate si globalizare

17

anism de vocaţie internaţională, se fundamentează pe

următo

” şi prin respectarea

“Clauz

reduce stacolelor din calea comerţului internaţional;

se cu cele ale

iferitelor pieţe naţionale, în scopul construirii unei strategii şi politici de

implant

favorabile investiţiilor străine de capital. Din această perspectivă, un rol

important revine convenţiilor încheiate la nivel mondial privind schimburilor

economice. Dintre acestea, Organizaţia Mondială a Comerţului (O.M.C./ W.T.O.), fiind un org

arele principii delimitative sub aspectul cadrului instituţional mondial,

concretizate astfel:

(1) nediscriminarea, care impune asigurarea egalităţii de tratament

prin acordarea “Clauzei Naţiunii Celei Mai Favorizateei Regimului Naţional” (atitudine legislativă uniformă faţă de

companiile locale şi faţă de corporaţiile multinaţionale);

(2) reciprocitatea, prin garantarea avantajelor mutuale şi în condiţiile

rii şi eliminării ob

(3) liberalizarea, prin înlăturarea restricţiilor din schimburile

internaţionale;

(4) multilateralizarea, respectiv dezvoltarea polivalentă a tranzacţiilor

comerciale internaţionale. În esenţă, evoluţia cadrului legislativ mondial din

zilele noastre constituie un criteriu de referinţă în permanenta acţiune a

corporaţiei multinaţionale de armonizare a propriilor intere

d

are adecvată mediului politic din fiecare stat gazdă.

Mediul socio-cultural simbolizează un complex unitar şi multivalent

alcătuit din: organizaţii sociale şi culturale, valori culturale centrale, norme de

convieţuire socială, limbă, educaţie, religie, artă, conexiuni subculturale (în

rândul cărora stilurile de viaţă ocupă locul primordial) şi de care depinde

comerţului mondial, el concretizându-se într-un comportament de cumpărare

şi consum mereu fluctuant clientul modern situându-se în permanenţă, la

confluenţa dintre nevoi spirituale şi trebuinţe efective. Aceste tendinţe

conturate în peisajul economic actual au constrâns companiile locale şi în

mod deosebit, corporaţiile multinaţionale la multiple modificări atât în

promovarea produselor şi serviciilor proprii, cât şi în strategiile şi politicile

globale de penetrare a pieţelor naţionale. Un exemplu edificator este

Corpor

ţionare şi

aţia WHIRLPOOL a căror măsuri adoptate au îmbunătăţit substanţial

informarea şi calitatea serviciilor oferite consumatorilor de pretutindeni.

Cunoaşterea componentelor şi dimensiunilor mediului internaţional se

dovedeşte a fi esenţială în mecanismul de constituire, func

Page 19: Competitivitate si globalizare

18

ezvoltare a corporaţiilor multinaţionale, precum şi în conceperea strategiilor

icilor de implantare pe diferite pieţe naţionale sau regionale.

d

şi polit

TE

1.

sul globalizării.

ii.

ă Organizaţia

ST DE AUTOEVALUARE

Enumeraţi componentele mediului internaţional care pot influenţa proce

2. Enumeraţi câteva mutaţii semnificative de ordin socio-demografic caracteristice ultimelor decen

3. Care sunt elementele fundamentale, de natură economică, pe care trebuie să urmărească analiza previzională a potenţialelor pieţe gazdă.

4. Precizaţi principiile pe care se fundamenteazMondială a Comerţului (O.M.C./ W.T.O.).

RĂSPU ENTARIILE LA ÎNTREBĂRILE ŞI TESTELE

DE

1. nţa procesul

2. icative de

a “activă”

. .M.C./ W.T.O.), fiind un organism de vocaţie internaţională, se fundamentează pe

ive sub aspectul cadrului iminarea, (2) reciprocitatea,

LUCRARE ICARE NR. 1

acromediul de marketing al unei ţări (exclusiv România)

La ace

Biblio

Arthur Dambischi, Teză de doctorat: „Corporaţiile Multinaţionale în

cesul Globalizării”, Academia de Studii Economice, Bucureşti

Economiei

NSURILE ŞI COM

AUTOEVALUARE

Componentele mediului internaţional care pot influeglobalizării sunt: În ultimele decenii, s-au înregistrat câteva mutaţii semnifordin socio-demografic întâlnite cu preponderenţă, în ţările cu economie de piaţă dezvoltată, dintre care se remarcă: (a) accentuarea procesului de îmbătrânire a populaţiei (b) proliferarea familiei netradiţionale (c) integrarea tot mai accentuată a femeii în viaţ

3. Analiza previzională a potenţialelor pieţe gazdă trebuie să urmărească două elemente fundamentale: (a) evoluţia veniturilor, costul vieţii, rata dobânzii,nivelul economiilor şi structura creditelor acordate şi (b) impactul variabilelor din mediul economic asupra comercializării diverselor categorii de produse. Organizaţia Mondială a Comerţului (O4

următoarele principii delimitatinstituţional mondial: (1) nediscr(3) liberalizarea, (4) multilateralizarea.

DE VERIF

Întocmiţi o lucrare de maxim 6 pagini, în care să analizaţi m

astă lucrare se vor primi maxim 10 puncte din nota finală.

grafie:

Pro

Page 20: Competitivitate si globalizare

19

NAŢIONALE ÎN GLOBALIZARE ŞI REDISTRIBUIREA ACTORILOR DE PRODUCŢIE

Cuprins

nale textul globalizării

Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare

E UNITĂŢII

ecte şi a producţiei transnaţionale, competiţia

globală i globalizarea organizării afacerilor.

Unitatea de învăţare 4 ROLUL COMPANIILOR TRANSF

Obiectivele unităţii de învăţare 4 1. Apariţia companiilor transnaţionale 2. Definiri privind companiile transnaţio3. Concurenţa în conTest de autoevaluare

OBIECTIVEL DE ÎNVĂŢARE 4

Acest capitol evidenţiază tendinţa de expansiune, pe toate

planurile, a globalizării şi în special a mediului economic care este în plină

afirmare. Capitolul prezintă pe scurt realitatea istorică conform căreia

firma tinde să depăşească limitele locale, naţionale şi regionale ale

mediului de afaceri, şi îşi extinde activitatea în spaţiul economic global, a

cărui formare este posibilă prin chiar mişcarea înspre exterior a firmei. Pe baza datelor

oferite de literatura de specialitate, s-a urmărit o clarificare a noţiunii de „societate

transnaţională” şi totodată evidenţierea rolului pe care ele îl au în procesul de globalizare. În

acest context a fost abordat rolul societăţilor transnaţionale în procesul de internaţionalizare-

globalizare, dinamica investiţiilor străine dir

ş

Apariţia companiilor transnaţionale

Reţelele de distribuţie s-au dezvoltat şi transformat odată cu societatea, contribuind

totodată la evoluţia organizaţiilor şi a oamenilor. Primele reţele de distribuţie au început

probabil să se formeze odată cu primele raporturi sociale, acum mii de ani, când oamenii

preistorici comunicau pentru a stabili diverse “strategii de distribuire” a resurselor. Pentru a

regăsi însă izvoarele formării unor structuri manageriale specifice canalelor de distribuţie

transnaţionale trebuie să sărim peste secole, în epoca medievală, unde, înainte de revoluţia

industrială, se regăsesc, la entităţile economice ale vremii, fundamente constitutive ale unor

Page 21: Competitivitate si globalizare

20

le oraşe europene şi un vast sistem de curierat ajungând să aibă

filiale p

ile cu

cele din

este şi mai pronunţată odată cu momentul aferent apariţiei primelor forme ale capitalismului

structuri manageriale, utilizate în vederea menţinerii şi extinderii pieţelor, apropiate de ceea

ce noi astăzi numim distribuţie verticală. Edwin Hunt în “The Medieval Super-companies: A

Study of the Peruzzi Company of Florence”, studiu detaliat ce reprezintă o istorie revizionistă

a afacerilor medievale florentine, prezintă o ”super-companie" a vremii - Peruzzi - cu

sediul în Florenţa. Aceasta a dezvoltat un veritabil sistem de distribuţie vertical, acţionând nu

doar ca o firmă comercială, ci şi ca organizatoare a producţiei de pânză din Flandra

importată pentru finisare în Florenţa. Organizarea sa internă a determinat răspândirea

partenerilor în principale

10

ână în Tanger.

Structuri manageriale caracteristice canalelor de distribuţie transnaţionale

contemporane se regăsesc, de asemenea, la entităţi economice din perioada colonizării

manifestată în Europa Occidentală, în speţă în Marea Britanie şi Olanda, la începutul

secolului XVI şi în secolele următoare. În această perioadă, se remarcă preponderenţa unor

“corporaţii” aflate sub jurisdicţia monarhilor, şi a căror activitate externă consta în

promovarea comerţului şi a “achiziţiilor” teritoriale dezvoltate de statele emitente în regiuni

precum: Orientul Îndepărtat, Africa şi „Zona Americilor”. Un exemplu edificator din acea

perioadă îl constituie The British EastIndia Trading Company11, care este considerată astăzi

prima “corporaţie imperială”12. Ea folosea strategii specifice corporaţiilor monopoliste de

astăzi şi o politică de expansiune deosebit de eficientă. Exemple similare constituie şi

Hudson Bay Company, care opera între America de Nord şi Marea Britanie, şi British Royal

Africa Company. Acestea operau, în special, în spaţiul juridic unic al imperiului şi pe lângă

organizarea comerţului s-au implicat, între anumite limite, şi în producţie constituind, prin

urmare, prototipul sistemelor verticale de distribuţie. Cercetările realizate de A. Carlos şi S.

Nicholas13 şi publicate în „Giants of an earlier capitalism: the chartered trading companies

as modern multinationals”, au evidenţiat că în perioada de apogeu, aceste companii au

realizat mii sau sute de mii de tranzacţii anuale şi au folosit o reţea vastă de manageri

salariaţi şi structuri ierarhice pentru a le supraveghea şi monitoriza. În ciuda vitezei de

comunicare lente căci, spre exemplu, ciclul comercial între India şi Anglia, dura între

optsprezece şi treizeci şi şase de luni, nivelurile de coordonare internă erau comparab

cadrul companiilor de la sfârşitul secolului al XlX-lea şi începutul secolului XX.

Apariţia unor structuri corporative specifice sistemului transnaţional de distribuţie

10 Hunt, E., „The Medieval Super-companies: A Study of the Peruzzi Company of Florence”, Cambrige, Cambrige University Press, 1994 11Compania a fost fondată în 1602 de Regatul Olandei intrată ulterior, în 1811, sub “tutelă”anglicană şi retrocedată în 1814, către proprietarul ei iniţial – Regatul Olandei, în schimbul altor concesiuni olandeze. 12 Nick Robins, The world's first multinational, New Statesman, 13.12.2004 13 Carlos, A. & Nicholas, S., „Giants of an earlier capitalism: the chartered trading companies as modern multinationals”, în Business History Review, 62, 1988.

Page 22: Competitivitate si globalizare

industrial, caracterizat prin dezvoltarea sistemelor de producţie manufacturată şi a noilor

tehnologii de fabricaţie.

Secole mai târziu, odată cu expansiunea afacerilor, companiile au fost nevoite să-şi

organizeze activitatea de distribuţie astfel încât să poată face faţă dimensiunii reale a

afacerilor şi condiţiilor economice şi culturale de pe diverse pieţe.

La începutului de secol XXI expansiunea corporaţiilor multinaţionale la scară

planetară, se realizează prin complexe strategii de expansiune, adoptate la nivelul

sistemului corporativ (priviţi tabelul de mai jos)14, acestea facilitând multiple forme de

transnaţionalizare a activităţilor cum sunt subproducţia sau subcontractarea internaţională,

contractele de licenţiere şi alte forme de raporturi intra şi intercompanii.

Definiri privind companiile transnaţionale

Una din problemele cele mai disputate referitoare la companiile

transnaţionale (CTN) este definirea lor. Definirea conceptelor este foarte

importantă pentru explicitarea conţinutului acestora. Pentru acelaşi conţinut

sau unul apropiat se folosesc termeni diferiţi : companii transnaţionale (CTN),

societăţi transnaţionale (STN), companii multinaţionale (CMN), firme

multinaţionale (FMN). Chiar dacă nu putem vorbi despre o definiţie universal

acceptată totuşi preocuparea pentru definirea acesteia a existat de multă

vreme. Una dintre definiţiile de reper pentru lucrările de specialitate este cea

a lui R.Vernon ce datează din 1966, conform căreia o corporaţie

multinaţională reprezintă o firmă mare deţinătoare de filiale industriale în cel

puţin şase ţări. 15 Ulterior, dat fiind evoluţia firmelor transnaţionale de mărimi

mijlocii, această cifră a fost redusă la cinci, apoi la două şi chiar la o singură

filială peste hotarele firmei-mamă. Aceste fapte demonstrează că nici

aspectul cantitativ al numărului de filiale, nici mărimea firmei-mamă nu sunt

edificatoare, ci arbitrare. De aceea această definiţie n-a rezistat presiunii

evoluţiei companiilor transnaţionale şi diversificării lor.

După aproape 20 de ani C.A. Michalet prezenta CTN drept ’’o întreprindere ( sau un

grup de întreprinderi ) de talie mare, care pornind de la o bază naţională, şi-a implantat mai

multe filiale în ţări diferite, adoptând o organizare şi o strategie la scară mondială.’’ 16

14 Dunning, John H.; Multinational Enterprise and The Global Economy, Addison-Wesley, Reading: Massachusetts, 1993 15 R. Vernon, International Investment and International Trade in the Product Cycle, Quartely Journal of Economics, May, 1966, p. 190 16 Charles Albert Michalet, Les multinationales face à crise, IRM Lausanne, 1995, p. 11

21

Page 23: Competitivitate si globalizare

C.A. Michalet nu mai pune accentul pe numărul filialelor din străinătate, ci pe

organizarea şi strategia firmei-mamă la nivel global.

Caracterul internaţional al CTN este dezvoltat de J. H. Dunning în mai multe lucrări

despre companiile multinaţionale (CMN) şi globalizare. El surprinde faptul că

multinaţionalele şi-au extins producţia, managementul şi marketingul peste graniţele unei

ţări la scara economiei globale. După autorul amintit ‘’producţia internaţională reprezintă o

activitate creatoare de valoare adăugată aflată sub proprietatea, controlul şi organizarea

unei firme (sau unui grup de firme) dincolo de hotarele sale naţionale’’.17

Apar la Dunning unele elemente noi în definirea CTN precum : caracterul lor

internaţional, valoarea nou creată, organizarea şi controlul din partea firmei de origine. Mulţi

autori vor prelua caracterul internaţional al firmei prin care se înţelege nu numai faptul că

filialele acesteia sunt implantate peste graniţele naţionale, ci şi autonomia firmei faţă de ţara

de origine şi faţă de ţara receptoare. Caracterul internaţional este stabilit în funcţie de

diferite criterii precum : capitalul social al firmei deţinut de acţionari din mai multe ţări,

conducători de diferite naţionalităţi, strategia firmei la scară mondială. 18

Autorii români accentuează caracterul internaţional al transnaţionalelor. S.

Dumitrescu şi A. Bal apreciază că o societate transnaţională este ’’o firmă care şi-a extins

activitatea economico-financiară dincolo de graniţa ţării de origine printr-un vast ansamblu la

scară internaţională format dintr-o societate principală şi un număr de filiale dependente de

firma-mamă implantate în diferite ţări’’.19

Faţă de celelalte definiţii la care ne-am oprit ce se refereau la activitatea de producţie

internaţională autorii români discută despre extinderea activităţii economico-financiare la

scară internaţională, domeniu unde firmele transnaţionale obţin cele mai mari profituri.

Autoarea unei lucrări despre investiţiile internaţionale afirmă că CTN sunt ’’sisteme

integrate care derulează afaceri pe scară internaţională care deţin (total sau parţial),

controlează şi conduc active ce generează venituri amplasate în diferite ţări’’. 20 G. Ilie ia în

considerare faptul că CTN urmăresc venituri fără să se mai specifice natura lor de producţie

sau financiară.

În definiţiile prezentate şi în alte lucrări de specialitate indiferent cum sunt numite:

firme, corporaţii, întreprinderi, societăţi, companii, caracterul lor internaţional apare prin doi

termeni : multinaţional şi transnaţional. În viziunea autorilor P. Hirst şi G. Thompson cel mai

important aspect al deosebirii dintre companiile multinaţionale (CMN) şi companiile

22

17 John H.Dunning, Multinational Entreprises and Global Economy, Addison –Wesley, London, 1993; apud Gheorghe Postelnicu, Cătălin Postelnicu,Globalizarea economiei, Ed. Economică, 2000, p. 212 18 Gilbert Abraham-Frois, Economie politică, Ed. Humanitas, 1994, p. 292-293 19 Sterian Dumitrescu, Ana Bal, Economie mondială, Ed. Economică, 1999, p. 31 20 Georgeta Ilie,Investiţii internaţionale,Ed Dimitrie Cantemir, Bucureşti, 2002,, p. 19

Page 24: Competitivitate si globalizare

transnaţionale (CTN), rămâne acela ca CMN ’’să-şi păstreze o bază naţională puternică; să

rămână subiectul reglementărilor naţionale ale ţărilor de origine şi să fie efectiv conduse de

acea ţară.’’ Dar într-o economie globalizată CMN se transformă în CTN care vor avea un

capital delocalizat, fără identificare naţională, cu un management internaţionalizat. Spre

deosebire de CMN, CTN nu vor mai putea fi controlate sau constrânse de politicile anumitor

state naţionale. 21

Deosebirea operată de autori este doar un deziderat pentru CMN în cadrul unei

economii internaţionale ideale. După părerea noastră nu este o delimitare reală, de esenţă,

ci doar de denumire. La toţi ceilalţi autori explicit sau implicit CTN sunt principalii agenţi ai

globalizării atât faţă de ţara de origine cât şi faţă de ţara receptoare.

În definirea societăţilor transnaţionale poate fi folosită şi noţiunea de grup ca fiind

ansamblul format de societatea-mamă şi filialele aflate sub controlul său, societatea-mamă

fiind centrul deciziei financiare, al cercetării ştiinţifice şi al strategiei.

În primul rând firmele de talie mondială, au început prin a se constitui ca mari

întreprinderi pe plan naţional, ceea ce a implicat în prealabil un intens proces de concentrare

şi centralizare a capitalului de-a lungul unei perioade de timp. În al doilea rând ele şi-au

diversificat producţia înainte de a începe să se internaţionalizeze. În al treilea rând, dată fiind

originea lor naţională, forţa şi slăbiciunile economiei de unde provin se vor reflecta în bună

parte în competitivitatea şi strategiile ce urmează să le adopte. Avem în vedere strategiile de

aprovizionare, strategiile de piaţă care configurează cadrul general de amplasare a filialelor

în străinătate şi strategiile integrării producţiei la scară internaţională.

O altă formă de strategie urmată de companiile transnaţionale este cea '' tehno-financiară ". Aceasta constă în deplasarea activităţii firmelor din străinătate de la producţia

materială direct spre furnizarea de servicii. Baza competitivităţii firmelor o formeaza know-

how-ul şi activitatea de cercetare - dezvoltare. Noua lor forţă rezidă în capacitatea lor de a

desfăşura operaţiuni complexe care presupun combinarea activităţii unor operatori diverşi şi

anume întreprinderi industriale , societăţi de inginerie, bănci internaţionale, organisme

multilaterale de finanţare.

Concurenţa în contextul globalizării

Apariţia şi dezvoltarea companiilor transnaţionale au impus noi

reguli referitoare la concurenţă. Ele trebuie să facă faţă acum unei

competiţii care se desfăşoară în condiţiile în care putem vorbi despre

existenţa unei "industrii globale". Avantajele competitive de care se pot

bucura firmele depind acum în mod nemijlocit de specificul ţării în care

operează. O industrie globală este aceea în care poziţia competitivă a

21 Paul Hirst, Grahame Thompson, Globalizarea sub semnul întrebării, Ed. Trei, 2002, p. 26, 29

23

Page 25: Competitivitate si globalizare

24

firmelor dintr-o anumită ţară este semnificativ afectata de poziţia lor în

alte ţări şi viceversa.

Datorită acestui fapt, industria globală nu reprezintă doar o simplă colecţie a unor

industrii interne naţionale, ci un sumum de legături în care fiecare combatant trebuie să lupte

împotriva tuturor celorlalţi pe o baza internaţională foarte largă. Distincţia aceasta are o mare

importanţă pentru elaborarea strategiilor internaţionale ale firmelor. În cazul economiilor

naţionale, firmele îşi stabilesc activităţile externe ca portofoliu dispunând de o largă

autonomie. Cu totul altfel stau lucrurile în condiţiile existenţei industriei globale unde firmele

trebuie să-şi integreze activitatea în multitudinea legăturilor dintre state. Aceasta integrare

solicită mai mult decât transferul activelor peste hotare, ea include şi transferul de

competenţe.

O strategie globală înseamnă creşterea interdependenţelor între activităţile separate

geografic ale filialelor şi companiilor mamă. În acelaşi timp, ea presupune optimizarea

avantajelor locale ale fiecărei filiale cu satisfacerea condiţiilor cererii de pe piaţa vizată

potrivit devizei ''compania trebuie să gândească global, dar să acţioneze local". Urmarea

firească a acestui fapt este tendinţa specializării filialelor în tipul de producţie care valorifică

avantajul competitiv al ţării gazdă. Transnaţionalele acţionează nu numai în condiţiile proprii

ţării-mamă, nici în condiţiile câtorva state eventual limitrofe, ci în condiţiile unei economii

care tot mai mult se globalizează. Economia globală înseamnă tot mai mult nu numai o

"industrie globală", ci şi servicii tehnico-financiare globale şi pieţe de dimensiuni mondiale.

Firmele-mamă sunt obligate să transfere în străinătate o parte din competenţele lor nu

numai financiar - comerciale, ci şi inovaţionale, de strategii pe termen scurt şi mediu, sporind

autonomia relativă a filialelor în funcţie de aspectele specifice - economice, politice, de

consum tradiţionale ale zonelor în care acestea sunt implantate. Se urmăreşte, ca tendinţă,

specializarea filialelor pe tipuri de producţie sau de prestări de servicii, pentru folosirea

avantajului competitiv al ţării sau zonei-gazdă.

De exemplu, manufacturile sunt localizate în ariile geografice cu forţa de muncă

ieftină; laboratoarele de cercetare sunt construite în apropierea marilor universităţi din ţările

cu un potential ştiinţific şi tehnologic ridicat. În felul acesta, marile firme au intrat în stadiul

multinaţionalizării - cel al redistribuirii globale a factorilor de producţie. Globalizarea a

depăşit paradigma tradiţională a utilizării şi combinării factorilor de producţie clasici :

resursele naturale, munca şi capitalul doar la scară naţională. Astăzi, marile corporaţii ale

lumii caută să obţină avantaje în producţie, marketing şi cercetare prin combinarea tuturor

factorilor de producţie la scară planetară, ca urmare a intensificării procesului de globalizare

economică. Atingerea acestui obiectiv este facilitat de locul pe care companiile

transnaţionale au ajuns să-l deţină în economia mondială.22

22 Gheorghe Postelnicu, Cătălin Postelnicu, op.cit., p. 214-215

Page 26: Competitivitate si globalizare

25

Un număr relativ mare de companii au vânzări anuale de bunuri şi servicii ce

depăşesc 100 de miliarde de dolari cum sunt : Exxon (SUA), General Motors (SUA), Royal

Dutch Shell (Olanda-Marea Britanie), Ford (SUA), IBM (SUA), Mobil (SUA), Daimler Benz

(Germania), Mitsubishi (Japonia).23

Atunci când companiile transnaţionale sunt ierarhizate în funcţie de volumul

vânzărilor descoperim că acesta e mai mare decât produsul intern brut al multor state. De

pildă, la începutul anilor '90 General Motors realiza o cifră de afaceri mai mare decât PIB-ul

Finlandei şi Danemarcei în anul 1991, Ford depăşia şi el PIB -ul Norvegiei, Arabiei Saudite

sau Indoneziei, Exxon depăşea PIB-ul Africii de Sud, iar Royal Dutch Shell avea o cifră de

afaceri mai mare decât PIB-ul Turciei, Argentinei, Poloniei sau Thailandei. Astăzi companiile

transnaţionale şi nu ţările reprezintă primul agent al comerţului internaţional.24

Un interes aparte în stabilirea locului şi rolului acestor firme în procesul de ansamblu

al globalizării îl reprezintă urmărirea primelor 100 de companii transnaţionale ierarhizate în

funcţie de volumul total al activelor deţinute în străinătate.

Valoarea activelor deţinute în străinătate de cele 100 de companii transnaţionale se

situa în jurul cifrei de 1,8 trilioane de dolari, iar volumul vânzărilor de bunuri şi servicii peste

hotare a atins in 1999 impresionanta cifră de 2,1 trilioane de dolari. Privite pe larg, în 1999,

aproape două treimi din cele 100 de corporaţii menţionate activau în industria automobilului,

electronică şi echipamente electrice, petrol precum şi în industria chimica şi farmaceutică;

acestea reprezentând industrii de vârf cu un aport deosebit la sporirea valorii adăugate.25

Împreună cele mai mari 100 de CTN-uri deţin aproximativ 20% din activele globale în

străinătate, au 6 milioane de angajaţi în întreaga lume şi realizează aproape 30% din totalul

vânzărilor mondiale ale tuturor CTN-urilor.26

În 1982, producţia în străinătate reprezenta 30% din producţia totală a primelor 500

de companii industriale de vârf ale lumii, iar de atunci această cifră a crescut.27

În cazul primelor 100 de CTN-uri (nonfinanciare), vânzările peste hotare s-au ridicat

în 1994 la 53,3% din vânzările totale. Mai mult, în cazul acestor 100 de CTN-uri 49,5 % din

active şi 46,9% din forţa de muncă sunt localizate în străinătate. 28

Trebuie menţionat faptul că în clasamentul dat publicităţii de către UNCTAD sunt

incluse numai companii nonfinanciare. Prin luarea în calcul a companiilor financiare ordinea

s-ar schimba radical.

23 P.W.Daniels, W. F. Lever, The Global Economy in Transition, Longman, London, 1996, p. 104 24Alan Rugman, International Business, McGraw Inc , London ,1995, p. 95 25Gheorghe Postelnicu, Cătălin Postelnicu, op cit, p. 220 26 UNCTAD, World Investment Report, Geneva, 1997, p. 8 27 David Held, Anthony Mc Grew, David Goldblatt, Jonathan Perraton, Transformări globale, Ed. Polirom, 2004, p. 313 28 UNCTAD, World Investment Report, Geneva, 1996, p. 30

Page 27: Competitivitate si globalizare

26

CTN joacă un rol important în crearea de noi locuri de muncă, promovarea

exporturilor, accentuarea transferului de capital şi tehnologie, în infuzia de competenţe

manageriale de înaltă calificare. În procesul globalizării lor firmele au parcurs trei stadii:

creşterea ponderii exporturilor în totalul producţiei lor, globalizarea producţiei prin construcţia

de întreprinderi în afara graniţelor şi globalizarea competenţelor şi a sistemelor

organizaţionale, ceea ce înseamnă abilitate de a opera la cele mai înalte standarde

pretutindeni în lume. Astfel companiile transnaţionale se afirmă ca principala forţă a

globalizării economice.29

Pe fondul diversificării şi globalizării producţiei valoarea adăugată creată în

activităţile desfăşurate în străinătate a crescut în ritmuri mai înalte decât cea obţinută pe

piaţa internă. Producţia unei valori adăugate mai mari în străinătate decât în ţara - mamă se

explică , credem noi, prin aceea că transnaţionalele ca oligopoluri, includ în valoarea

adăugată un adaos comercial mai mare respectiv un profit mai mare, deoarece costul de

producţie este mai mic datorită salariilor mai mici şi astfel la acelaşi preţ de vânzare, profitul

este mai mare. Transnaţionalele sunt deci şi un factor de redistribuire în interesul lor a PIB-

ului dintr-o ţară sau alta.

Noul val al mondializării capitalului al cărui promotor sunt în primul rând companiile

transnaţionale, se deosebeşte în multe privinţe de cele precedente. Într-adevăr, dacă în

valurile semnalate după cel de-Al Doilea Război Mondial erau implicate îndeosebi firmele

prelucrătoare, noul val cuprinde o gamă mai largă de activităţi, dominate de servicii, facilitate

de instrumente financiare extrem de sofisticate. Liberalizarea comerţului, a investiţiilor şi

pieţelor de capital, diversificarea serviciilor şi relaxarea măsurilor de control asupra activităţii

desfăşurate de companiile multinaţionale se constituie în tot atâtea forţe şi motivaţii

favorabile acestui proces. În aceste condiţii, administrarea eficientă a activelor deţinute în

străinătate a devenit pentru firme un obiectiv extrem de important, de care depinde în mod

nemijlocit viteza cu care ele îşi fac simţită prezenţa pretutindeni în lume.

Globalizarea concurenţei a dat naştere la implicaţii diverse, cele mai multe provenind

din sfera informaţiei şi cercetării tehnologice. În dorinţa de a reduce costurile de producţie,

riscurile şi incertitudinea, marile companii transnaţionale au trecut la realizarea unor

parteneriate strategice, în primul rând în domeniul tehnologic, menite să le confere mai

multă flexibilitate în decizii şi acţiune. Primele industrii afectate de această nouă iniţiativă au

fost cea a automobilelor şi farmaceutică. Ulterior de această frenezie a fost cuprins şi

segmentul computerelor. Acest fapt a dat un nou impuls procesului de concentrare a

capitalului. În intervalul 1985-1995 pe teritoriul SUA au fost create 575 de societăţi mixte de

cercetare. Cele mai multe înţelegeri au fost semnalate în domeniul informaţiilor,

comunicaţiilor şi în construcţia de automobile. De pildă General Motors participa la 105

29 Gheorghe Postelnicu, Cătălin.Postelnicu, op.cit., p. 230

Page 28: Competitivitate si globalizare

27

societăţi mixte de cercetare, Ford la 33, Chrysler la 21. La rândul sau IBM e partener la 69

societati mixte de cercetare. 30

Dezvoltarea fără precedent a unor asemenea forme de cooperare a condus la

identificarea unor noi forme de piaţă oligopolistă, a cărei structură trebuie privită la scară

globală. Formarea oligopolurilor tradiţionale s-a bazat pe trei piloni şi anume: abilitatea de a

identifica un mic număr de competitori, apoi un set de produse sau de industrii în cadrul

cărora avea loc o concurenţă oligopolistică şi identificarea traiectoriei tehnologice probabile

pe care produsele respective o vor urma.

Centrul coordonator al CTN-urilor impune, de regulă, unităţilor componente relaţii de

schimb pe care trebuie să le întreţină între ele, precum şi preţurile practicabile. De obicei,

preţurile la care bunurile sunt schimbate sunt fixate pe baza costurilor de producţie. Sunt

însă şi cazuri când societatea-mamă impune unei filiale să cumpere producţia alteia la un

preţ diferit de cel practicat pe piaţa mondială. Asemenea situaţii apar atunci când se

urmăreşte cucerirea sau menţinerea unei poziţii dominante, eludarea controlului schimbului

valutar şi protejarea faţă de fluctuaţiile monetare. Astfel, subfacturarea materiilor prime, a

produselor intermediare, permite filialei care le primeşte să vândă la preţuri mai mici.

Urmărind maximizarea profitului global, societatea transnaţională, influenţează preţurile

pentru a mări beneficiul filialei din ţară unde rata impozitului este scăzută şi invers. În fine

când o devalorizare este iminentă, societatea transnaţională va căuta să scoată din ţara

respectivă cea mai mare parte a profitului şi să o îndrepte spre ţările cu monedă forte.

Profitul este astfel transferat de la o filială la alta sau adus în ţara de origine.

Principalul motiv care îndeamnă o firmă să-şi internaţionalizeze activitatea este

profitul. Mai concret la baza deciziei unei firme de a opera peste hotare stau trei factori. Unul

dintre ei se referă la necesitatea procurării de resurse naturale şi umane mai ieftine. Al

doilea are în vedere posibilitatea pătrunderii pe anumite pieţe, unde exportul ar putea oferi

marje mai mari de rentabilitate. Al treilea factor este condiţionat de creşterea eficienţei

tuturor operaţiunilor desfăşurate de o firmă cu vocaţie mondială.

Puternica motivaţie a firmei de a-şi internaţionaliza activitatea poate fi contracarată

de alţi factori tot atât de importanţi. Dintre aceştia merită reţinută incertitudinea ce planează

uneori asupra deciziei de a investi şi opera într-un mediu de afaceri străin, diferenţele

notabile între veniturile consumatorilor, marea varietate a gusturilor şi preferinţelor acestora,

deosebirile culturale care acoperă un evantai larg de aspecte, de la tradiţii, obiceiuri şi

prejudecăţi până la atitudinea faţă de timp şi muncă. Lor li se adaugă alţi factori privind

caracteristicile valutelor naţionale, legislaţiei, politicii fiscale.

30 Ibidem, p. 233

Page 29: Competitivitate si globalizare

28

Investiţiile străine directe pot constitui o punte de legătură pentru ţările gazdă cu

pieţele externe, ajutându-le să-şi îmbunătăţească balanţa comercială prin creşterea

volumului exporturilor. Analiza de până acum a scos în evidenţă avantajele companiilor

transnaţionale, a politicii duse de ele în sfera investiţiilor străine directe. Rezultă că procesul

de globalizare are ca principal beneficiar firmele transnaţionale, dar nu singurul. Se impune

şi o analiză a efectelor sociale, a avantajelor şi dezavantajelor asupra majorităţii populaţiei.

Unele aspecte au reieşit, indirect pe parcursul analizei întreprinse. Companiile

transnaţionale înfiinţând filiale în diferite ţări ale lumii creează - îndeosebi prin tipul de

investiţii directe ''greenfield" - noi locuri de muncă, iar prin transferul de tehnologie şi

management creează condiţii de creştere a productivităţii muncii, de care depinde în mod

decisiv nivelul de salarizare a forţei de muncă. În ţările unde se creează filiale şi se fac

investiţii străine directe, de orice fel, însăşi piaţa de desfacere capătă dimensiuni mai mari,

este mai bine aprovizionată, se dezvoltă serviciile, se modernizează căile şi mijloacele de

transport, creşte accesul la credite bancare, sunt mai bine satisfăcute nevoile de informare

şi comunicare, se extinde şi se perfecţionează învăţământul general şi cel pe diverse

specialităţi.

În producţia internaţională în ultimii 50 de ani au existat trei schimbări majore :

1) în prima parte a secolului XX majoritatea CTN erau

angrenate în extracţia de zăcăminte şi agricultura de plantaţii. Acum

aceste operaţii sunt mai puţin importante. Chiar acolo unde cele mai

multe erau implicate în producţia primară în prezent sunt diversificate

prin prelucrarea produselor finite şi în servicii ;

2) producţia internaţională a devenit ‘’multinaţională’’ în sensul

că firmele implicate acum în producţia internaţională de bunuri şi

servicii activează acum în multe ţări. De exemplu firme din Taiwan au

devenit mari investitori în Africa de Sud ;

3) deplasarea forţei de muncă dinspre producţia de bunuri spre

servicii. În acest sens Peter Drucker a constatat că o treime a mers

spre producţia de bunuri materiale, o treime a mers spre confortul

sporit al lucrătorilor americani, europeni şi japonezi. Ultima treime a

mers către îmbunătăţirea educaţiei şi asistenţei sanitare.31

Transnaţionalele nu sunt privite cu ochi buni de masa populaţiei. Mişcările

antiglobaliste din unele state occidentale au un "ghimpe" îndreptat contra companiilor

transnaţionale care urmăresc în principal, maximizarea profiturilor, inclusiv prin utilizarea

31 Peter Drucker, The New Realities: In Government and Politics, in Economy and Business in Society and World View, New York, Harper Row, 1989, p. 171

Page 30: Competitivitate si globalizare

resurselor materiale, energetice, ştiinţifice şi tehnice aduse în ţările în care se înfiinţează

filiale, în care se fac investiţiile directe.

Internaţionalizarea factorilor de producţie este inegal distribuită. Ţările Triadei au un

rol dominant. Lor le urmează un grup de ţări în curs de expansiune industrială. Majoritatea

populaţiei este dezavantajată de evoluţia companiilor transnaţionale. CTN ce provin din ţări

cu pieţe interne mici înregistrează un grad mai înalt de transnaţionalitate.

CTN se afirmă ca principala forţă a globalizării economice deoarece ele joacă un rol

important în crearea de noi locuri de muncă, în transferul de capital şi tehnologie, în

promovarea exportului, în infuzia de elemente manageriale de înaltă calificare.

Valoarea adăugată creată în activităţile desfăşurate în străinătate a crescut în ritmuri

mai înalte decât cea obţinută pe piaţa internă datorită diversificării şi globalizării producţiei.

Marile CTN au trecut la realizarea unor parteneriate strategice în primul rând în

domeniul tehnologic din dorinţa de a reduce costurile de producţie, riscurile şi incertitudinea

şi pentru a conferi mai multă flexibilitate în decizii şi acţiune. CTN se prezintă de cele mai

multe ori sub forma unor oligopoluri.

TEST DE AUTOEVALUARE 1. Explicaţi în ce constă strategia '' tehno-financiară ". 2. Enumeraţi cel puţin cinci companii ce au vânzări anuale de

bunuri şi servicii ce depăşesc 100 de miliarde de dolari. 3. Precizaţii rolurile jucate de CTN. 4. Explicaţi implicaţiile globalizării concurenţei.

RĂSPUNSURILE ŞI COMENTARIILE LA ÎNTREBĂRILE ŞI TESTELE

DE AUTOEVALUARE 1. Strategia '' tehno-financiară” constă în deplasarea activităţii

firmelor din străinătate de la producţia materială direct spre furnizarea de servicii. Baza competitivităţii firmelor o formeaza know-how-ul şi activitatea de cercetare - dezvoltare. Noua lor forţă rezidă în capacitatea lor de a desfăşura operaţiuni complexe care presupun combinarea activităţii unor operatori diverşi şi anume întreprinderi industriale , societăţi de inginerie, bănci internaţionale, organisme multilaterale de finanţare.

2. Printre companiile cu vânzări anuale de bunuri şi servicii ce

depăşesc 100 de miliarde de dolari se numără: Exxon (SUA), General Motors (SUA), Royal Dutch Shell (Olanda-Marea Britanie), Ford (SUA), IBM (SUA), Mobil (SUA), Daimler Benz (Germania), Mitsubishi (Japonia).

3. CTN joacă un rol important în crearea de noi locuri de muncă,

promovarea exporturilor, accentuarea transferului de capital şi tehnologie, în infuzia de competenţe manageriale de înaltă calificare, etc.

4. Globalizarea concurenţei a dat naştere la implicaţii diverse, cele

mai multe provenind din sfera informaţiei şi cercetării tehnologice. În dorinţa de a reduce costurile de producţie, riscurile şi incertitudinea, marile companii transnaţionale au trecut la realizarea unor parteneriate strategice, în primul rând în domeniul tehnologic, menite să le confere mai multă flexibilitate în decizii şi acţiune.

29

Page 31: Competitivitate si globalizare

Unitatea de învăţare 5 CONCENTRAREA TRANSFRONTALIERĂ A CAPITALULUI SI ACTIVITATEA OLIGOPOLURILOR MONDIALE Cuprins

Obiectivele unităţii de învăţare 5 1. Apariţia oligopolurilor transnaţionale 2. Concentrarea transfrontalieră a capitalului si activitatea

oligopolurilor mondiale Test de autoevaluare

Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare

2.1. OBIECTIVELE UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE 5

30

În condiţiile actuale, globalizarea informaţiei face mult mai dificilă

identificarea rivalilor potenţiali de pe pieţe situate la mari distanţe. Pentru a

depăşi aceste dificultăţi progresul tehnico-ştiinţific din statele dezvoltate

ale lumii a creat condiţiile apariţiei reţelelor de oligopoluri. Acest capitol

evidenţiază modul în care alianţele şi fuziunile înregistrate au creat

structura de bază a unor grupuri de firme corespunzătoare apariţiei oligopolurilor globale.

Apariţia oligopolurilor transnaţionale

Accentuarea tendinţei spre globalizarea economiei face ca diferite oligopoluri care

acţionau la nivelul economiilor naţionale să devină oligopoluri transnaţionale. Ele nu pot fi

considerate - datorită concurenţei inevitabile, tot mai severe- un monopol unic mondial.

Dimensiunile marilor grupuri industriale şi apariţia reţelelor de oligopoluri au schimbat

din temelii fizionomia economiei mondiale, orientând-o spre globalizare. Totodată, noile

tehnologii şi descoperiri ştiinţifice au creat condiţiile favorabile expansiunii fără precedent a

companiilor transnaţionale. La toate acestea s-a adăugat intensificarea ritmului de fuziuni şi

achiziţii care au implicat o anumită restructurare a marilor companii, procesul de concentrare

a capitalului efectuându-se simultan atât pe plan intern cât şi internaţional. El a avansat de o

manieră semnificativă îndeosebi în anumite regiuni ale lumii, în perspectiva creării unei pieţe

unice care să dea un elan superior procesului de internaţionalizare a capitalului. Ne referim

mai ales la acele regiuni ale lumii în care se desfăşoară procesul de integrare regională.

Page 32: Competitivitate si globalizare

31

Formele cele mai caracteristice ale acestei oferte s-au dovedit a fi oligopolurile

mondiale, acestea fiind pe de o parte gradul de concentrare a producţiei şi capitalului, iar pe

de altă parte un mijloc de delimitare al unor raporturi de dependenţă mutuală, care uneşte

un mic număr de companii transnaţionale provenite dintr-o singură industrie sau un complex

de industrii, bazate pe o tehnologie generic comună, ceea ce le oferă statutul de concurent

efectiv pe plan mondial.

Ceea ce este caracteristic noului val al mondializării capitalului vizează extensia

structurilor de ofertă foarte concentrată spre cea mai mare parte a industriilor intensive în

cercetare, beneficiare ale unei tehnologii înalte, precum şi în sectoarele bazate pe producţii

de scară. Sunt cunoscute foarte bine activităţile legate de lansările spaţiale, construcţia de

aeronave civile sau cele care se referă la unele produse foarte specializate ale industriei

militare.

Creşterea intensităţii concurenţei pe fiecare piaţă naţională, luată separat, rămâne un

fapt indiscutabil. Însă concurenţa dintre industriile oligopoliste îmbracă de multe ori forma

infiltrării unora în activitatea altora prin intermediul investiţiilor directe. Totul la nivel

internaţional, de unde şi măsurile de apărare şi protecţie a poziţiilor oligopolurilor ameninţate

de infiltrare. Formele de apărare le-au constituit fuziunile şi achiziţiile, care au accelerat

concentrarea capitalului acestor oligopoluri, le-au mărit capacitatea competiţională, în

condiţiile tendinţelor spre o piaţă globală. Raporturile de forţă dintre diverse reţele de

oligopoluri au devenit decisive în acapararea unei părţi cât mai mari din piaţa mondială.

Informaţia a căpătat o importanţă covârşitoare pentru capacitatea de adaptare a

firmelor la condiţiile aflate într-o continuă schimbare a cererii şi tehnologiei. Obţinerea

informaţiilor necesare operării pe o piaţă globală este un element vital pentru existenţa

propriu-zisă a firmei. Noile tehnologii informaţionale au dat, totodată posibilitatea marilor

firme să instituie un control strict asupra unei părţi apreciabile din operaţiile desfăşurate de

alte firme fără a le absorbi. Tocmai în aceasta constă unul din elementele de originalitate ale

firmelor reţea.

Multe din firmele mai mici pun la dispoziţie o gamă largă de proceduri şi mijloace de

acţiune pentru organizarea şi consolidarea poziţiilor cucerite pe piaţă şi permanentizarea

dominatiei oligopoliste. Tocmai aceste practici au înlesnit trecerea de la oligopolurile

naţionale la oligopolurile mondiale.

Un exemplu concludent în această privinţă ni-l oferă firmele japoneze, organizate in

reţele pe care ei le numesc ''keiretzu". Aceste reţele alcătuiesc un adevărat "lanţ de valori ''.

Firmele japoneze promovează aproape toata gama de relaţii de cooperare, dând dovadă de

o mare flexibilitate şi descentralizare. În cadrul reţelei exista un intens flux de informaţii

reciproce între parteneri, fără a se practica o ierarhie rigidă. Membrii aceluiaşi grup industrial

beneficiază pe linie financiară de coordonare şi consultanţă din partea unei mari bănci care

Page 33: Competitivitate si globalizare

32

este integrată organic grupului. Colaborarea este atât de strânsă încât membrii oligopolului

îşi împart laboratoarele de cercetare şi capacităţile de producţie.32 Legăturile de cooperare

pe plan financiar, tehnologic, industrial şi comercial pe care membrii unei asemenea reţele le

stabilesc între ei relevă faptul că ei se consideră şi se tratează parteneri egali indiferent de

dimensiunile firmelor. Se poate spune că în cadrul reţelei oligopoliste asistăm la crearea

unei pieţe interne unde costurile de tranzacţie sunt substanţial reduse.

Organizarea firmelor în reţele oligopoliste constituie, fără îndoială, o formă

superioară de concentrare a capitalului şi de globalizare a economiei. În acelaşi timp,

folosirea pe scară largă a telematicii, a automatizării flexibile bazată pe microelectronică

precum şi a altor mijloace moderne de dirijare a producţiei a permis proliferarea know-how-

ului specializat şi adâncirea productivităţii muncii în cadrul reţelelor oligopoliste.

Apariţia reţelelor de oligopoluri a coincis în linii mari, cu formarea grupurilor

industriale multinaţionale. Ele reprezintă în prezent componenta cea mai importantă pentru

definirea oligopolurilor mondiale. Totodată, aceste grupuri industriale multinaţionale au

devenit principalul protagonist al procesului de globalizare. Una din problemele aflate încă în

dispută este cea a localizării producţiei.

Concentrarea transfrontalieră a capitalului si activitatea oligopolurilor mondiale

Criteriile de localizare a producţiei cunoscute în practica internaţională, respectiv

costul scăzut al forţei de muncă, dimensiunile cererii şi ale pieţelor naţionale, precum şi

existenţa în regiune a unor firme puternice rivale, tind şi ele să fie revizuite în noua fază a

procesului de globalizare, câştig de cauză căpătând politicile de liberalizare. Astăzi, mai mult

decât oricând, mondializarea concurenţei îmbracă forma unei legi coercitive a producţiei

capitaliste, care în condiţiile liberalizării şi deschiderii pieţelor îşi demonstrează întreaga sa

forţă. În contextul globalizării capitalului concurenţa nu mai este anonimă. Ea capătă forme

concrete, vestita Triadă fiind scena principală de desfăşurare a rivalităţilor. Globalizarea este

sinonimă cu delocalizarea oligopolurilor naţionale, extinderea lor pe toate meridianele Terrei

şi intensificarea rivalităţii dintre ele. Binecunoscuta Triadă (SUA, UE, Japonia) constituie nu

numai cadrul politic de integrare industrială, dar şi de omogenizare a pieţelor. De aceea,

capacitatea unui grup oligopolist de a-şi menţine statutul de concurent / rival efectiv se

măsoară prin puterea sa de a fi prezent şi în alte regiuni ale Triadei decât în ţara sa de

origine.

Prima sursă de disparităţi între companiile transnaţionale ţine de avantajele oferite

de ţara lor de origine, mai precis de apartenenţa lor la un anumit spaţiu naţional. În această

privinţă poziţia SUA în cadrul sistemului financiar internaţional, puterea sa politică şi militară

32François Chesnais, La mondialisation du capital, Éd. Syros, Paris, 1994, p. 84

Page 34: Competitivitate si globalizare

33

conferă firmelor transnaţionale din această ţară un loc particular în cadrul oligopolurilor

mondiale.

În contextul noului val al mondializării capitalului şi competivitatea structurală a

dobândit noi dimensiuni. Pe lângă dimensiunea clasică legată de talia întreprinderii şi

eficienţa activităţii ei, foarte importante au devenit relaţiile dintre sistemul financiar şi

industrie. Băncile şi-au asumat în ultimul timp funcţii sporite nu numai în finanţarea firmelor

naţionale, dar şi în protecţia lor faţă de agresivitatea celor venite din afară. Creşterea

gradului de internaţionalizare confruntă statele şi marile grupuri industriale cu problemele

delicate pe care le ridică investiţiile străine directe. Mai concret, problema care se pune este

de a şti în ce măsură acestea pot duce la slăbirea ţesăturii productive naţionale şi a

procesului interactiv de cooperare între oligopoluri33

Pe de o parte internaţionalizarea tehnologiei se referă în mod esenţial la localizarea

în străinătate a unei părţi de cercetare ştiinţifică. Pe de altă parte sfera tehnologiei reprezintă

un caz particular al "non-globalizării" pornind tocmai de la caracterul strategic al acesteia,

astfel ca anumite segmente ale cercetării ştiinţifice nu vor fi niciodată delocalizate, dată fiind

prioritatea absolută pe care o deţin unele state sau firme. Cercetarea fundamentală

(aproape în întregime) şi cea aplicativă (cea mai mare parte a ei) au fost localizate în ţările

de origine a marilor grupuri oligopoliste.

Globalizarea va impune, probabil, lărgirea atribuţiilor filialelor în materie de cercetare

ştiinţifică şi inovaţie tehnologică. Forţele de cercetare formate din savanţi proveniţi din ţările

în dezvoltare (din India, din ţări central şi sud-est europene, din unele ţări sud-americane

sau africane), nu vor mai fi racolate şi concentrate la companiile-mamă ale transnaţionalelor,

ci vor fi concentrate la filiale, pe baza unor programe convenite, atât în domeniul cercetării

ştiinţifice fundamentale , cât şi aplicate, la început pe termen scurt şi mediu iar mai târziu pe

termen lung.

Costurile astronomice pe care le presupune cercetarea-dezvoltarea astăzi motivează

din plin alianţele strategice între marile firme. În fond alianţele urmăresc printre altele şi

partajarea acestor costuri, cărora chiar giganţii industriali cu greu le mai fac faţă. De pildă, la

începutul anilor '80 punerea la punct a unei aeronave civile de tip Boeing 767 costa circa 1,5

miliarde de dolari. Astăzi (2000) costurile estimative pentru un avion civil de generaţie nouă

se ridică la aproape 2.5 miliarde de dolari.34 Alianţele tehnologice au îmbrăcat o mare

varietate de forme contractuale şi structuri organizatorice, dar în esenţă ele au urmărit unul

şi acelaşi scop: monitorizarea împreună a cunoştinţelor legate de crearea şi promovarea

noilor produse. Acest fapt a generat noi forme de investiţii legate de inovaţiile în "high-tech".

Pe de altă parte, creşterea fără precedent a alianţelor de acest fel a fost încurajată de

33Gheorghe Postelnicu şi Cătălin Postelnicu , op. cit. ,p. 240, 242 34Chesnais Francois, op. cit. , p. 95

Page 35: Competitivitate si globalizare

scurtarea ciclului de viaţă al produselor, de sporirea costurilor cercetării-dezvoltării precum şi

a riscurilor pe care le presupune. Datorită acestui fapt, în sprijinirea cercetării tehnologice s-

a implicat chiar statul prin sponsorizarea cercetării în învăţământul superior , prin formarea

de noi cercetători care vor putea fi utilizaţi la filiale. Această orientare va mări considerabil

capacitatea inovaţională a filialelor .

Ţările în dezvoltare nu sunt excluse de la o asemenea posibilitate. Ele îşi vor mări

potenţialul ştiinţific propriu, pentru a participa prin acest personal de înaltă calificare la

filialele oligopolurilor mondiale. Apare în acest fel posibilitatea ca aceste ţări să valorifice

superior propriile lor resurse materiale.

Existenţa oligopolurilor mondiale are şi numeroase dezavantaje. Există aproximativ un

miliard de şomeri (incluzând aici şi şomajul parţial), 300 de milioane de copii muncesc în

condiţii abrutizante. În timp ce producţia anuală de produse agroalimentare de bază

depăşeşte cu 10% nevoile de consum, 30 milioane de oameni mor anual de foame, iar

peste 800 milioane suferă de subnutriţie. 35

TEST DE AUTOEVALUARE

5. Explicaţi ce sunt reţele ''keiretzu". 6. Enumeraţi câteva dezavantaje ale existenţei oligopolurilor

mondiale

RĂSPUNSURILE ŞI COMENTARIILE LA ÎNTREBĂRILE ŞI TESTELE

DE AUTOEVALUARE

1. Reţele ''keiretzu" reprezintă o formă de organizare sub forma unor reţele caracteristică firmelor japoneze. Aceste reţele alcătuiesc un adevărat "lanţ de valori ''. Firmele japoneze promovează aproape toata gama de relaţii de cooperare, dând dovadă de o mare flexibilitate şi descentralizare. În cadrul reţelei exista un intens flux de informaţii reciproce între parteneri, fără a se practica o ierarhie rigidă. Membrii aceluiaşi grup industrial beneficiază pe linie financiară de coordonare şi consultanţă din partea unei mari bănci care este integrată organic grupului. Colaborarea este atât de strânsă încât membrii oligopolului îşi împart laboratoarele de cercetare şi capacităţile de producţie. 2. Existenţa oligopolurilor mondiale are numeroase dezavantaje printre care: şomajul, dezvoltarea economică a unor regiuni în defavoarea altora, etc.

35 Tiberiu Brăilean, Noua economie.Sfârşitul certitudinilor, Ed. Institutul european, 2001, p. 43-44

34

Page 36: Competitivitate si globalizare

Unitatea de învăţare 6 INVESTIŢIILE STRĂINE DIRECTE –CEL MAI DINAMIC INSTRUMENT AL COMPANIILOR TRANSNAŢIONALE ÎN PROCESUL GLOBALIZĂRII Cuprins

Obiectivele unităţii de învăţare 6 1. Scurtă perspectivă istorică a investiţii străine directe (ISD) 2. Factori ce contribuie la atragerea investiţiilor străine directe 3. Politici de promovare şi atragere a ISD de către ţările-gazdă 4. Factori ce au determinat expansiunea investiţiilor străine

directe Test de autoevaluare

Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare

35

OBIECTIVELE UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE 6

Acest capitol dezbate problema investiţiilor străine directe (ISD)-

considerate în procesul globalizării, ca cel mai dinamic instrument al CTN.

Investiţiile internaţionale au avut, în special în ultimele trei decenii, un

impact puternic asupra creşterii economice, a comerţului exterior şi a

structurilor productive din, practic, toate ţările lumii. În teoria economica tradiţională, IED

pot avea, în principiu, un impact pozitiv sau negativ asupra bunăstării naţionale, însă

mulţi hiperglobalişti susţin că producţia şi competiţia globală sporesc eficienţa economiei

mondiale, deoarece STN-urile încurajează o diviziune internaţională a muncii, astfel

încât ţările devin mai specializate în producerea bunurilor în care deţin un avantaj

comparativ. Competiţia reduce profiturile monopoliste şi intensifică presiunea pentru

inovaţie. Tot în cadrul acestui capitol vom afla cum globalizarea afacerilor şi a producţiei

face ca economiile naţionale şi destinele comunităţilor din cadrul lor să fie din ce în ce

mai interconectate.

Scurtă perspectivă istorică a investiţii străine directe (ISD)

Din perspectivă istorică fluxurile de investiţii străine directe (ISD) cunosc o nouă

etapă în cadrul investiţiilor internaţionale după Al Doilea Război Mondial când SUA

realizează investiţii masive în reconstrucţia Europei Occidentale.

Page 37: Competitivitate si globalizare

36

Într-o primă definiţie a unei comisii europene ISD constau în înfiinţarea sau

cumpărarea unui activ generator de venit într-o ţară străină asupra căruia firma investitoare

deţine controlul.36

Într-o definiţie ulterioară prin ISD se înţelege achiziţionarea pachetului de acţiuni de

control în cumpărarea unor întreprinderi sau construirea pe loc gol în străinătate.37 Nici din

această definiţie nu rezultă ce fel de firmă achiziţionează acţiuni, cumpără sau construieşte

întreprinderi.

Sunt şi unii autori care exprimă în mod direct raportul dintre CTN şi ISD. Investiţia

străină directă este o categorie a investiţiilor internaţionale care reflectă scopul unei entităţi

rezidente într-o ţară (investitorul direct) de a obţine un interes de durată într-o companie

rezidentă în altă ţară (investiţia directă). 38 În cadrul acestei definiţii CTN este ’’investitorul

direct’’care prin intermediul unei filiale a sa efectuează ’’investiţia directă’’, respectiv ISD. Ca

atare nu putem analiza ISD în afara CTN a cărei instrument producător de venit este. Pe de

altă parte ISD se află la baza constituirii CTN, fiind componenta sa cea mai dinamică.

Nu absolutizăm faptul că doar firmele transnaţionale fac ISD. Investiţiile străine

directe sunt fluxuri internaţionale complexe care pot fi făcute şi de persoane fizice

investitoare, dar menţionăm câteva aspecte care arată strânsa legătura dintre CTN şi ISD.

Investiţiile străine directe oferă posibilitatea ca mărfurile produse de filialele CTN în ţările

receptoare să nu mai suporte taxele vamale, deoarece în condiţiile unei politici

protecţioniste este tot mai dificil să se păstreze o piaţă numai pe calea exporturilor. Astfel,

devine necesar să se producă direct în străinătate. Societăţile transnaţionale impulsionează

comerţul internaţional al societăţii-mamă deoarece filialele implantate în exterior au nevoie

de maşini şi utilaje, de cunoştinţe tehnice, pe care le procură, în mare măsură, din ţara de

origine. În al doilea rând societatea transnaţională poate profita cel mai bine de pe urma

diferenţelor dintre ratele naţionale ale dobânzii. Firma transnaţională va împrumuta de acolo

unde condiţiile sunt cele mai favorabile şi va acorda fondurile unei filiale aflate în ţara de

implantare în condiţii de împrumut nefavorabile. În al treilea rând societatea transnaţională

profită din plin de pe urma fluctuaţiilor monetare. Astfel, cumpără masiv moneda ţării unde

se aşteaptă o revalorizare pentru ca, după aceea, să fie schimbată pe monedele ale căror

cursuri au rămas constante, rezultând în acest mod câştiguri semnificative. Practica din

trecut a "paradisurilor fiscale", deci a evaziunii fiscale, va lua amploare în condiţiile

globalizării, ceea ce impune un sistem legislativ integrat adoptat de organisme globaliste,

pentru a stopa aceste practici speculative.

36 European Comission, Panorama of European Industry, 1991 37 Sterian Dumitrescu, Ana Bal, op. cit., p. 89 38 Florin Bonciu, Marian George Dinu, Politici şi instrumente de atragere a investiţiilor străine directe, Ed. Albatros, 2001, p. 13

Page 38: Competitivitate si globalizare

37

Cealaltă problemă este cea a dinamismului investiţiilor internaţionale. ISD sunt

considerate cel mai dinamic instrument al economiei globale. În ultimele două decenii ISD

au crescut la nivel mondial mai repede decât alţi indicatori macroeconomici ca PIB şi

comerţul internaţional. Astfel între 1985 şi 1995 ISD au crescut cu o medie anuală de 18,4%,

pe când comerţul global cu mărfuri a avut o rată anuală de 11% iar PIB mondial de 8,5%.39

Fluxurile de ISD au crescut în anul 2000 cu 18% faţă de anul anterior, atingând un

nivel record de 1,3 trilioane USD, iar volumul mondial al stocurilor de ISD a depăşit 6

trilioane USD.40

Legătura directă între ISD şi CTN se constată şi prin dinamismul lor. Investiţiile

internaţionale fiind instrumentul cel mai dinamic al economiei globale impulsionează

expansiunea globală a CTN. Asemănător cu distribuţia CTN pe glob sunt repartizate şi ISD.

Triada este reprezentată de 71% din fluxurile de intrare şi 82% din fluxurile de ieşire a ISD.

În cadrul Triadei UE îşi sporeşte ponderea atât ca sursă cât şi ca receptor de ISD, ajungând

la un flux de intrări de 617 miliarde USD în anul 2000, iar SUA cu 281 miliarde USD la

intrare şi 139 miliarde USD la ieşire, pe când Japonia are doar 8 miliarde USD la intrare şi

33 miliarde USD la ieşire.41

Ce permite unui agent economic să facă o investiţie directă într-o ţară străină? În

principiu o firmă locală, dintr-o ţară dezvoltată este avantajată în lupta de concurenţă cu o

firmă străină. Firma locala primeşte lupta ''pe teren propriu", ea poate beneficia de sprijinul

propriului guvern, de relaţii tradiţionale cu furnizorii autohtoni sau cu investitorii instituţionali

din propria ţară. De aceea o firmă străină pentru a se putea menţine într-un mediu economic

nou trebuie să posede alte avantaje, care să se dovedească valabile. Numai aşa ea va avea

şansa să obţină un profit mai mare, nu numai faţă de cel din ţara de origine, ci şi în

comparaţie cu concurenţa din ţara gazdă; în acest mod , investiţia sa externă se va justifica.

Pentru a ajunge într-o astfel de ipostază, firma străină va trebui să acumuleze în prealabil

calităţi specifice în propria ţară , pe planul dimensiunii capitalului, al tehnologiei, al obţinerii

economiilor de scară, care toate la un loc vor crea un avantaj competitiv. Aşa apare

posibilitatea investiţiilor străine directe. Valorificarea avantajului competitiv nu va fi posibilă

fără exercitarea deplină a controlului. Un control partajat împiedică investitorul străin să-şi

pună în valoare calităţile specifice, de exemplu, cele legate de capacitatea managerială.

Totodată controlul asigura păstrarea avansului tehnologic, împiedicând difuzarea know-how-

ului.42

39 Paul Hirst, Grahame Thompson, op. cit., p. 102 40 UNCTAD, World Investment Report, Promoting Linkages, New-York and Geneva, 2001 41 Florin Bonciu, Marian George Dinu, op. cit., p. 30 42 Sterian Dumitrescu, Ana Bal, op. cit., p. 90-91

Page 39: Competitivitate si globalizare

38

Modalităţile concrete de implantare a investiţiilor străine directe

Modalităţile concrete de implantare a investiţiilor străine directe cuprind un evantai

exterm de larg, de la o participare minoritară până la deţinerea integrală a capitalului unei

filiale.

În ceea ce priveşte societăţile americane, ele înclină în mod evident spre acele forme

de investiţii care le asigură proprietatea integrală. Controlul total al filialelor externe este o

garanţie pentru societatea-mamă, ea este asigurată că politica sa va fi respectată. În plus,

rezistenţa faţă de o participare chiar şi majoritară se explică prin decalajul tehnologic dintre

SUA şi celelalte ţări.

Difuziunea capitalului social este acompaniată, în mod normal, de implementarea

unei tehnologii de vârf. Deţinând doar o parte din activele unei întreprinderi , societatea-

mamă se teme că va fi silită să divulge procedeele sale de fabricaţie şi în consecinţă, să

piardă avansul său tehnologic. Această teamă împinge firmele americane să transforme o

participaţie iniţial minoritară într-o participaţie majoritară şi mai ales integrală. Refuzul unei

participaţii minoritare este motivat şi prin considerente de ordin fiscal. Administraţia

americană reduce impozitul pe cifra de afaceri a unei societăţi-mamă cu suma taxelor plătite

în străinătate de propriile filiale, cu condiţia ca ea să posede cel puţin 10% din capitalul

acestora.

O tactică folosită în mod curent constă în penetrarea iniţială într-o anumită societate

străină cu singurul scop de a studia şi cunoaşte piaţa locală, de a înnoda relaţii de afaceri,

de a evalua posibilităţile de extindere a cererii pentru anumite produse. Această fază de

informare , o dată depăşită, în situaţia că perspectivele se anunţă atrăgătoare, se solicită o

majorare a capitalului. Capitalurile locale fiind, de obicei, insuficiente, societatea

transnaţională preia controlul asupra întreprinderii. Într-un interval de timp, prin cumpărarea

de titluri de valoare, partea intereselor autohtone este redusă la o mărime neînsemnată.

Strategia cea mai convenabilă de implantare externă pare a fi cumpărarea unor

societăţi deja în funcţiune. Această cale permite economisirea de timp şi de bani, utilizarea

de salariaţi care cunosc bine munca lor, beneficiul unei conduceri care cunoaşte

caracteristicile pieţei locale. Cumpărarea unei întreprinderi este decisă în ultima instanţă de

raportul dintre preţul plătit şi profitul previzibil.

O formă specială de investiţie externă o constituie crearea întreprinderilor mixte cu

firme de stat (Mixed joint ventures) sau a întreprinderilor conjugate (Joint international

business ventures). Primele constau într-o asociere între una sau mai multe întreprinderi

străine, cu o firmă de stat autohtonă în condiţii aproximativ egale. Această formă de

societate este întâlnită în Japonia. Legislaţia niponă impune o participare a capitalurilor

autohtone în proporţii egale cu cele ale capitalului străin. În cazul altor ţări, îndeosebi slab

dezvoltate, întreprinderea "conjugata"(asociată) apare ca un rezultat al unui contract în care

Page 40: Competitivitate si globalizare

39

ţara gazdă obţine recunoaşterea aportului său propriu (resurse naturale, mână de lucru,

capital ) de către firma străină.43

Pentru creşterea permanentă a ISD între investitorii străini şi ţările receptoare, se

impune crearea unui climat de afaceri bazat pe încredere şi transparenţă, avantajos pentru

fiecare parte. Principalul beneficiu pentru fiecare parte aflată în relaţie este profitul cât mai

mare şi cât mai rapid, diversificat în funcţie de interesele şi politicile ţărilor de origine şi ale

ţărilor gazdă.

Factori ce contribuie la atragerea investiţiilor străine directe

Care este interesul investitorilor străini ? Ce motive şi criterii se află la baza deciziilor

lor pentru a investi în anumite ţări ? Pe lângă un nivel de bază (garantarea ISD ; legislaţie

transparentă şi stabilă ; fiscalitate acceptabilă), investitorii străini se orientează şi după

accesul la tehnologie avansată, personal calificat, forţă de muncă ieftină, acces la informaţii.

Pe plan politic investitorii internaţionali sunt atraşi de acele ţări în care există

stabilitate politică, economică, socială şi o economie în creştere. Pe plan economic criteriile

şi motivele sunt diverse :

- dorinţa de a obţine resurse materiale cu costuri inferioare celor din ţările de origine.

Pentru unele domenii ca : minerit, materiale de construcţii, petrol, industria forestieră,

industria alimentară, principalele motive şi criterii se referă la resursele naturale ;

- forţa de muncă mai ieftină, necalificată sau semicalificată şi motivată ;

- politici fiscale stabile, nivelul impozitului pe profit mai mic ;

- nivelul de dezvoltare a infrastructurii în general şi a telecomunicaţiilor în special ;

- existenţa unei pieţe de desfacere mari ;

- politici de privatizare ;

- birocraţie redusă. 44

Criteriile şi motivaţiile investitorilor internaţionali se diferenţiază pe categorii de ţări,

deoarece nu se pot obţine tehnologii avansate, competenţe manageriale, de marketing şi

organizaţionale de la ţările în dezvoltare sau în tranziţie, nici privatizare sau forţă de muncă

mai ieftină de la ţările dezvoltate. Forţa de muncă mai ieftină există în ţările în dezvoltare şi

în tranziţie fiind folosită de investitorii străini pentru produse finite intensive în forţa de muncă

aşa cum sunt sectoarele : textile, confecţii şi încălţăminte. Astfel cea mai mare parte a ISD

sunt localizate în Asia de Sud-Est (Singapore, Coreea de Sud, Thailanda, Malaiezia, China)

şi America Latină. Africa de Vest şi de Nord urmează exemplul asiatic : Coasta de Fildeş,

Senegalul, Tunisia şi Marocul au beneficiat de ISD în special în domeniul textilelor.

43 Ibidem, p. 92 44 Florin Bonciu, Marian George Dinu, op. cit., p. 44, 65-76

Page 41: Competitivitate si globalizare

40

Investitorii internaţionali caută de asemenea şi resurse tehnologice, aptitudini

manageriale şi de marketing. În acest sens s-au încheiat alianţe de către companiile

coreene, taiwaneze şi indiene cu firme din UE şi SUA pentru tehnologie de vârf sau filiale

ale firmelor din SUA sunt în căutare de talente manageriale în Marea Britanie. La fel

investitorii din Japonia se orientează în Marea Britanie pentru cercetare-dezvoltare. 45

Politici de promovare şi atragere a ISD de către ţările-gazdă

Atragerea ISD de către ţările receptoare se realizează prin asigurarea de către

acestea a unor condiţii de natură politică, economică şi legislativă :

- cadrul instituţional şi legislativ funcţional, stabil, transparent şi predictibil ;

- climat investiţional de calitate ;

- regim comercial şi de schimb valutar liber ;

- eliminarea barierelor din calea investiţiilor ;

- tratament egal pentru investitorii autohtoni şi străini.

ISD este un mijloc pentru realizarea strategiilor economice ale statelor receptoare.

Aceste state stabilesc strategiile prioritare : pe ramuri, pe regiuni, pe probleme. De exemplu

crearea de noi locuri de muncă, realizarea de mărfuri ecologice.

Pentru a folosi ISD ca instrumente care să contribuie la dezvoltarea lor, ţările

receptoare au la dispoziţia lor diferite tipuri de stimulente :

- fiscale şi anume : scutiri de la plata impozitului pe profit pe o perioadă de timp ;

deduceri ale impozitului în funcţie de valoarea investiţiilor ;

- financiare : oferite de UE şi SUA prin acordarea de sume gratuite pentru investiţii în

infrastructură ; credite cu dobânzi reduse ;

- alte stimulente : preţuri preferenţiale ale terenurilor pentru anumite obiective ;

închiriere de terenuri pe o perioadă de timp fără plată ; participarea doar cu 50% din capital

pentru o perioadă în condiţiile satisfacerii unor cerinţe privind durata şi mărimea investiţiilor ;

un număr de locuri de muncă nou create. 46

Între efectele pozitive ale ISD pentru ţările de origine ale investitorilor se înscriu :

repatrierea câştigurilor ( profit, dividende, dobânzi ) ; recunoaşterea internaţională a

reputaţiei lor. Ca atare pe termen lung beneficiile ţărilor de origine ale investitorilor se înscriu

pe o traiectorie pozitivă. 47 Dar investitorii internaţionali transferând în alte ţări o parte din

activităţile lor economice închid sau reduc unităţile de producţie din ţările lor de origine,

reducând astfel numărul locurilor de muncă şi îngroşând rândurile şomerilor în propria lor

ţară. 45 Charles Albert Michalet, op. cit.., p. 49, 56 46 Florin Bonciu, Marian George Dinu, op. cit., p. 98-102, 139, 154, 164; Georgeta Ilie, op. cit., p. 231-233 47 Georgeta Ilie, op. cit., p. 212

Page 42: Competitivitate si globalizare

41

În general impactul ISD asupra performanţelor economice ale ţărilor-gazdă nu este

uşor şi imediat de cuantificat. Efectele pozitive sau negative ale ISD pentru aceste ţări se

află într-o dublă dependenţă. Ele depind atât de strategia investitorilor internaţionali cât şi de

cea a ţării-gazdă.

ISD au şi unele efecte negative. Creşterea productivităţii muncii atrage după sine

creşterea şomajului mai ales în rândul forţei de muncă necalificate sau slab calificate.

Investiţiile străine directe au marcat de la un an la altul noi recorduri, ele fiind o

urmare firească a intensificării activităţii corporaţiilor multinaţionale şi a eforturilor de

liberalizare a pieţelor şi comerţului. Investitiile străine directe au crescut în valoare nominală

mai repede decât produsul intern brut mondial şi comerţul mondial. În ciuda faptului că

economia mondială a cunoscut mai multe perioade de recesiune, stocul investiţiilor străine

directe a continuat să crească, atingând în anul 1998 suma de 4 trilioane de dolari, faţă de 2

trilioane de dolari în 1993 şi 1 trilion în 1987.

Factori ce au determinat expansiunea investiţiilor străine directe

Cum se explică această expansiune extrem de puternică a investiţiilor străine directe,

îndeosebi în ultimul deceniu al secolului XX ? Este dificil de surprins toate cauzele care au

generat acest fenomen. În literatura de specialitate se analizează mai ales:48

1) Una din cauzele majore a creşterii fără precedent a investiţiilor străine directe

constă în afirmarea importanţei producţiei internaţionale, promovată, în primul rând de

corporaţiile transnaţionale. Acestea au ajuns să ofere 25% din producţia mondială. La

rândul ei expansiunea producţiei internaţionale n-ar fi fost posibilă fără liberalizarea

regimului juridic al investiţiilor străine de către foarte multe state.

2) Se menţin şi chiar se accentuează disparităţile mari între diferite grupuri de state

privite din punct de vedere al nivelului lor de dezvoltare economică sau al stadiului de

implementare a reformelor. Volumul cel mai mare de investiţii îl realizează ţările dezvoltate.

Astfel ţările Triadei deşi însumau, în 1996, 14,5% din populaţia mondială, atrăgeau 60% din

fluxurile de ISD în prima jumătate a anilor ’90. La nivelul anului 1996 ţările dezvoltate au

investit 295 miliarde de dolari peste hotare şi au primit 208 miliarde de dolari.

3) Promotorul principal al ISD l-au constituit statele care fac parte din OCDE

(Organizaţia de Cooperare şi Dezvoltare Economică) şi companiile transnaţionale care îşi

au originea acolo. Ţările membre ale OCDE au constituit motorul creşterii economice

mondiale şi forţa propulsatoare a globalizării.

4) O altă cauză a creşterii impresionante a volumului investiţiilor străine o

constituie numărul foarte mare de fuziuni şi achiziţii între firme. Principala cauză este

48 Gheorghe Postelnicu, Cătălin Postelnicu, op. cit., p. 249-270

Page 43: Competitivitate si globalizare

42

consolidarea financiară a respectivelor firme în raport cu concurenţa. Fuziunea vizează

dezvoltarea firmei atât pe orizontală cât şi pe verticală. Astfel din totalul investiţiilor străine

directe efectuate pe întreg globul în anul 1996, 275 miliarde de dolari a fost valoarea

fuziunilor şi achiziţiilor reprezentând faţă de anul precedent o creştere cu 16 %. Volumul cel

mai mare de fuziuni şi achiziţii de firme s-a efectuat tot în statele dezvoltate, ponderea

deţinând-o SUA. Corporaţiile multinaţionale localizate în SUA şi Marea Britanie sunt cei

mai mari cumpărători, contabilizând 57% din vânzările totale.

5) Una din cauzele importante care au contribuit la amplificarea mişcării capitalului

rezidă în tendinţele recente ale transferului de tehnologie. Plăţile globale făcute sub forma

de taxe pentru patente de invenţie şi licenţe aproape că s-au triplat în intervalul 1983-1995

fiind estimate la circa 50 miliarde dolari. Şi la acest capitol se remarcă dominaţia SUA. Astfel

în 1995 companiile transnaţionale care îşi au sediul în SUA, au încasat 27 miliarde dolari

sub forma de taxe pentru patente şi licenţe , adică 56% din totalul încasărilor mondiale.

6) O influenţă foarte mare asupra creşterii volumului investiţiilor străine directe au

avut-o încheierea diferitelor acorduri între firmele situate în ţări diferite. Aceste înţelegeri

materializate în acorduri pe termen scurt, mediu şi lung au cunoscut fel de fel de variante, de

la societăţi mixte, până la cel de leasing, subcontractare, franciză, marketing, cercetare-

dezvoltare.

7) De pe lista cauzelor care au contribuit la creşterea vertiginoasă a investiţiilor

străine directe nu poate lipsi, comerţul. Investiţiile şi comerţul se găsesc într-un raport de

complementaritate deoarece:

- reprezintă două căi folosite de firme pentru a vinde în străinătate;

- ambele depind de un set comun de factori, precum dimensiunile pieţelor interne ale

ţărilor gazdă sau de măsurile de liberalizare a preţurilor pe care ţările gazdă le adoptă;

- fiecare se sprijină şi încurajează reciproc, în sensul că promovarea unor exporturi

prioritare facilitează, în continuare, alte investiţii, iar acestea , la rândul lor, presupun

importante fluxuri comerciale exprimate prin importuri şi exporturi;

- investiţiile străine stimulează exporturile din ţările gazdă , fie prin filialele create în

străinătate, fie prin relaţiile de cooperare iniţiate cu firmele locale;

- politicile guvernamentale legate de stimularea comerţului exterior întotdeauna au

avut un puternic impact asupra fluxurilor investiţionale şi viceversa.

8) Deşi pretutindeni în literatura de specialitate internaţionalizarea producţiei şi apoi

globalizarea ei este prezentată ca un efect al creşterii exportului de capital sub forma de

investiţii directe, astăzi nimeni nu mai pune la îndoială faptul că de la un anumit punct, însăşi

globalizarea activităţii productive s-a transformat într-o cauză a sporirii volumului fluxurilor

investiţionale. Factorul principal care a determinat această inversare a situaţiei l-a constituit

expansiunea CTN pe toate continentele şi intrarea sub incidenţa activităţii lor a unei părţi tot

Page 44: Competitivitate si globalizare

mai mari din producţia materială şi de servicii. Astfel în Canada şi Irlanda filialele străine

deţineau 50% din producţia manufacturată. În Olanda acest procent reprezintă 30%, iar în

Marea Britanie şi Franţa 20%. În majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene această

pondere oscila între 10-20%.

Concentrarea fluxurilor de capital într-un număr mic de ţări coincide, în timp cu

transformarea acestora în cele mai mari recipiente ale investiţiilor străine.

Pe parcursul anilor, investiţiile străine directe au devenit mai importante pentru CTN

decât comerţul exterior, deoarece generează noi locuri de muncă, aduc o tehnologie

avansată care determină creşterea productivităţii muncii şi reprezintă prin impozite şi taxe

sursa de venit la bugetul de stat a ţării-gazdă. Dacă o lungă perioadă de timp, comerţul

mondial a constituit mecanismul principal prin care economiile naţionale au fost legate între

ele, astăzi investiţiile au devenit mai importante în integrarea tuturor ţărilor în economia

mondială. Investiţiile străine directe nu reprezintă doar un simplu mecanism de integrare a

pieţelor, ci liantul dintre sistemele productive ale diverselor ţări.

Dată fiind importanţa deosebită pe care o au investiţiile străine directe pentru CTN-

uri, în adoptarea deciziei de amplasare a lor de către acestea se impun anumite condiţii.

Din punct de vedere istoric, primul argument al localizării investiţiilor a fost cel al existenţei

unor resurse naturale în zonă. Apoi, o influenţă relativ mare a avut-o costul forţei de muncă.

În ultimul timp, forţele care stau la baza globalizării, cu deosebire tehnologia şi informaţia,

au determinat schimbări radicale în optica şi strategiile adoptate de CTN privind localizarea

investiţiilor. Deşi motivele tradiţionale nu au dispărut întru totul, importanţa lor a scăzut

considerabil. De exemplu, forţa de muncă necalificată sau slab calificată aproape că a

încetat să mai constituie un argument pentru localizarea investiţiilor. La fel şi costul scăzut

al acesteia. În locul lor au apărut alte motive cum ar fi: nivelul productivităţii, nivelul calificării,

existenţa unei infrastructuri adecvate, prezenţa unei pieţe naţionale sau regionale largi şi

dinamice.

Pe lângă factorii economici mai este necesar ca investitorii să fie întâmpinaţi de o

politică favorabila din partea ţărilor gazdă. Obligaţia investitorilor străini faţă de ţările-gazdă

se pot referi la: menţinerea numărului de angajati, efectuarea unei ISD de o anumită valoare

până la o anumită dată.

TEST DE AUTOEVALUARE

1. Ce motive şi criterii se află la baza deciziilor investitorilor străini

pentru a investi în anumite ţări ? 2. Enumeraţi câteva dintre principalele politici de promovare şi

atragere a ISD de către ţările-gazdă 3. Explicaţi două dintre cauzele care au condus la expansiunea

extrem de puternică a investiţiilor străine directe, îndeosebi în ultimul deceniu al secolului XX ?

43

Page 45: Competitivitate si globalizare

RĂSPUNSURILE ŞI COMENTARIILE LA ÎNTREBĂRILE ŞI TESTELE

DE AUTOEVALUARE

1. Pe lângă un nivel de bază (garantarea ISD ; legislaţie

transparentă şi stabilă ; fiscalitate acceptabilă), investitorii străini se orientează şi după accesul la tehnologie avansată, personal calificat, forţă de muncă ieftină, acces la informaţii.

Pe plan politic investitorii internaţionali sunt atraşi de acele ţări în care există stabilitate politică, economică, socială şi o economie în creştere. Pe plan economic criteriile şi motivele sunt diverse :

- dorinţa de a obţine resurse materiale cu costuri inferioare celor din ţările de origine. Pentru unele domenii ca : minerit, materiale de construcţii, petrol, industria forestieră, industria alimentară, principalele motive şi criterii se referă la resursele naturale ;

- forţa de muncă mai ieftină, necalificată sau semicalificată şi motivată ;

- politici fiscale stabile, nivelul impozitului pe profit mai mic ; - nivelul de dezvoltare a infrastructurii în general şi a

telecomunicaţiilor în special ; - existenţa unei pieţe de desfacere mari ; - politici de privatizare ; - birocraţie redusă.

. 2. Atragerea ISD de către ţările receptoare se realizează prin

asigurarea de către acestea a unor condiţii de natură politică, economică şi legislativă :

- cadrul instituţional şi legislativ funcţional, stabil, transparent şi predictibil ;

- climat investiţional de calitate ; - regim comercial şi de schimb valutar liber ; - eliminarea barierelor din calea investiţiilor ; - tratament egal pentru investitorii autohtoni şi străini.

3. Una din cauzele majore a creşterii fără precedent a investiţiilor străine directe constă în afirmarea importanţei producţiei internaţionale, promovată, în primul rând de corporaţiile transnaţionale. Acestea au ajuns să ofere 25% din producţia mondială. La rândul ei expansiunea producţiei internaţionale n-ar fi fost posibilă fără liberalizarea regimului juridic al investiţiilor străine de către foarte multe state.

O altă cauză a creşterii impresionante a volumului investiţiilor străine o constituie numărul foarte mare de fuziuni şi achiziţii între firme. Principala cauză este consolidarea financiară a respectivelor firme în raport cu concurenţa. Fuziunea vizează dezvoltarea firmei atât pe orizontală cât şi pe verticală.

44

Page 46: Competitivitate si globalizare

Unitatea de învăţare 7 CONTROVERSE TEORETICE ŞI IDEOLOGICE PRIVIND COMPANIILE TRANSNAŢIONALE FAŢĂ DE GLOBALIZARE Cuprins

Obiectivele unităţii de învăţare 7 1. Principalele poziţii doctrinare faţă de globalizare 2. Concluzii privind rolul şi activităţile CTN, ca principal factor

al globalizării Test de autoevaluare

Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare

Lucrare de evaluare nr. 2

45

OBIECTIVELE UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE 7

Acest capitol urmăreşte să scoată în evidenţă principalele poziţii

doctrinare faţă de globalizare şi să genereze concluziile generale asupra

rolului şi activităţii CTN, ca principal factor al globalizării. La finalul

capitolului sunt prezentate şi indicaţiile pentru realizarea celei de-a doua

lucrări de control.

Principalele poziţii doctrinare faţă de globalizare

În percepţia asupra CTN există trei poziţii doctrinare faţă de globalizare:49

a) poziţii convenţional-obiective; convenţionale deoarece ele asumă ideea

conform căreia mişcarea internaţională a capitalului antreprenorial contribuie la

creşterea economică globală, iar aceasta, la rândul său, este o sursa de progres

social şi de ameliorare a condiţiei umane, dar şi obiective deoarece ele apreciază ca

netranşată apriori problema distribuţiei sporului de bunăstare generat prin ISD între

firmele investitoare şi economiile-gazdă. În consecinţă, reprezentanţii acestui curent

de opinie avansează sugestii cu privire la condiţiile în care ţările-gazdă pot să

încerce să optimizeze efectele ISD;

b) atitudini proglobaliste, care susţin fără rezerve avantajele globalizării la

nivelul structurilor productive, deci ale transnaţionalizării pentru toţi actorii implicaţi,

fie ei state sau firme;

c) opinii antiglobaliste, care nu împărtăşesc ideea rolului benefic al creşterii

economice asupra evoluţiei societăţii umane în ansamblu şi care condamnă fără

Page 47: Competitivitate si globalizare

46

echivoc operaţiunile CTN, considerându-le sursa dezagregării sociale şi ecologice în

lumea contemporană.

a) Atitudinea convenţional-obiectivă faţă de efectele ISD şi ale operaţiunilor CTN

este împărtăşită de John Dunning în lucrarea Multinational Enterprise and the Global

Economy şi Neil Hood şi Stephen Young în lucrarea comună The Economics of

Multinational Enterprise.

Dacă se acceptă afirmaţia generală că multe ţări sunt dependente de CTN în

calitatea acestora de furnizori de resurse, competenţe şi acces la pieţe, de generatori de

resurse valutare, locuri de muncă şi spirit antreprenorial, principala concluzie care poate fi

desprinsă pe baza numeroaselor studii empirice în materia efectelor ISD constă în aceea că

nu se pot face aprecieri definitive cu privire la caracterul pozitiv sau negativ al impactului

CTN asupra bunăstării economice a statului receptor. În viziunea autorilor amintiţi este în

mod evident dificil de generalizat rolul optim al ISD asupra dezvoltării economice. În

evaluarea efectelor ISD asupra economiilor de implantare cea mai corectă abordare este

cea punctuală, de judecare a unor situaţii concrete definite prin parametri ce ţin atât de

firma investitoare (natura şi soliditatea avantajelor de proprietate, strategia şi obiectivele

firmei), cât şi de economia receptoare ( mediul economic, setul de politici guvernamentale,

stadiul de dezvoltare ).

Firma transnaţională urmăreşte un număr restrâns de obiective economice

particulare, în esenţă valorificarea puterii sale concurenţiale pentru obţinerea de profituri, în

vreme ce statelor naţionale le sunt circumscrise obiective economice cu caracter general,

cum ar fi accelerarea creşterii produsului naţional brut, precum şi obiective mai nuanţate cu

caracter strategic, cum ar fi păstrarea identităţii culturale, protejarea mediului înconjurător. În

opinia autorilor amintiţi, în măsura în care statele receptoare practică politici economice

generale care încurajează dezvoltarea factorilor de productie creaţi şi politici specifice care

urmăresc atragerea anumitor tipuri de ISD în funcţie de strategia de dezvoltare economică,

în măsura în care este asigurată funcţionarea unui mediu economic concurenţial şi în care

există un anume grad de exigenţă a cererii, şansele ca operaţiunile CTN să genereze efecte

benefice pentru ţările-gazdă sporesc. Incidenţa unor astfel de condiţii este de regulă cu atât

mai mare cu cât gradul de dezvoltare al unei ţări este mai ridicat. Iată de ce eventualitatea

unor efecte adverse ale ISD este mai mare în cazul în care statul receptor este mai puţin

dezvoltat.

Lumea dezvoltată care primeşte ISD într-o măsură ceva mai mică dispune de

instrumente prin care poate să orienteze şi să integreze investiţiile străine în strategiile

proprii de dezvoltare, nepercepând de regula ISD ca o ameninţare la adresa independenţei

lor economice. Chiar şi statele din această categorie continuă totuşi să-şi protejeze

sectoarele considerate strategice precum audiovizualul, exploatarea resurselor naturale şi

Page 48: Competitivitate si globalizare

47

mai ales apărarea. Un amendament la Omnibus Trade and Competitiveness Act permite

preşedintelui SUA să blocheze o fuziune sau o preluare a unei firme americane de către

străini ori de câte ori astfel de operaţiuni sunt percepute ca o ameninţare la adresa securităţii

naţionale. Ţările cu economie în tranziţie din centrul şi estul Europei au promovat începând

cu prăbuşirea sistemului comunist politici de largă deschidere spre fluxurile comerciale şi de

investiţii străine, nepărând să-şi pună în mod deosebit problema independenţei economice,

ci dimpotrivă văzând în ISD un mijloc benefic de racordare a economiilor lor la structurile

productive ale unei economii în curs de globalizare.

Activitatea CTN nu este în mod automat şi nediferenţiat benefică pe teritoriul statelor-

gazdă, şansele ca ea să se dovedească astfel sporind în măsura în care se reuşeşte

îmbinarea strategiilor transnaţionale cu interesele clar conturate prin politici specifice ale

statelor-receptoare. Statele pentru a beneficia de avantajele interdependenţei trebuie să

accepte costurile acesteia respectiv renunţarea într-o anumită măsură la suveranitatea lor

economică.

După părerea noastră CTN au ajuns să încalce domeniul de putere al statelor prin

desfăşurarea unei autorităţi paralele în problema managementului economic, a localizării

industriale şi investiţionale, prin direcţionarea inovaţiilor tehnologice.

Ca atare poziţiile convenţional-obiective faţă de CTN sunt numai potenţial, dar nu

automat benefice faţă de statele-gazdă. Pentru a deveni cu adevărat benefice statele-gazdă

trebuie să-şi impună politici economice adecvate intereselor naţionale care să se conjuge

cu interesele şi operaţiile CTN.

b) Poziţia proglobalistă susţinând caracterul general benefic al internaţionalizării

producţiei, a fost în ultimul deceniu cea care a tins să imprime morala comună în materia

fluxurilor de ISD şi a operaţiilor CTN. Opinia este împărtăşită de adepţii neoliberalismului

economic, care văd o relaţie direct proporţională între gradul de libertate în mişcarea

bunurilor, serviciilor şi factorilor de producţie şi sporirea concurenţei, a eficienţei economice

şi a creşterii economice.

CTN constituie cel mai important şi puternic segment promotor al globalizării.

Formele prin care ele realizează acest lucru sunt diverse începând cu chiar operaţiunile ce

le definesc, cele de internaţionalizare a producţiei şi mergând până la exercitarea de

presiuni asupra guvernelor lor, prin lobby-uri corporatiste, inclusiv în cadrul unor negocieri

internaţionale menite să deschidă mai larg frontierele naţionale în faţa activităţilor CTN.

Alianţele între corporaţii sunt prezente nu numai la nivel naţional, ci cu atât mai

eficient în cadrul unor forumuri internaţionale. O astfel de organizaţie în care sunt bine

reprezentate interesele CTN europene, japoneze şi nord-americane este Comisia

Trilaterală, iniţiată în 1973 de David Rockefeller, preşedintele băncii Chase Manhattan şi

Zbigniew Brzezinski primul director al Comisiei, cu scopul armonizării intereselor economice

Page 49: Competitivitate si globalizare

48

ale celor trei parteneri regionali. Membrii comisiei sunt cetăţeni cu responsabilităţi importante

în cele trei regiuni, între care directorii unor mari CTN, directori ai unor publicaţii importante

sau ai unor canale de televiziune, foşti sau viitori oameni politici.

De asemenea anumite organizaţii internaţionale respectiv Organizaţia pentru

Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC) şi

Banca Mondială (BM), Fondul Monetar Internaţional (FMI), susţin cauza globalizării prin

demersurile de promovare a unor norme multilaterale uniforme care să asigure un demers

favorabil pentru ISD şi operaţiunile CTN.

OCDE invocă posibilitatea oricărei ţări de a adopta măsuri de salvgardare a

securităţii sale naţionale sau a sistemului său financiar precum şi măsuri de salvgardare

temporare în alte domenii. În cadrul negocierii acordului multilateral pentru investiţii, Franţa

condiţionează semnarea acordului de modul de soluţionare a trei chestiuni şi anume:

exceptarea domeniului culturii de la aplicarea acordului, nelegitimarea extrateritorialităţii

legilor şi neacceptarea politicilor de dumping ecologic şi social sau altfel spus interzicerea

modificării legislaţiilor din domeniul social sau al mediului înconjurăator cu scopul atragerii

de investiţii străine.50

c) Poziţia antiglobalistă plasează globalizarea la rădăcina dezintegrării sociale şi

ecologice. O lucrare care reflectă atitudinea antiglobalistă este cea intitulată Corporaţiile

conduc lumea aparţinând lui David C Korten, economist american specializat în problemele

dezvoltării. Lucrarea se constituie într-o pledoarie pentru solidaritatea societăţii civile, pentru

lupta comunităţilor locale şi a guvernelor în faţa alianţei de interese economice, politice,

ideologice care promovează procesul de globalizare. Sensul acestui din urmă proces ar fi

acela de transferare a puterii din mâinile guvernelor responsabile pentru binele public în cele

ale câtorva mari corporaţii.

Korten susţine că globalizarea nu este un proces inevitabil ci un proces prezentat

drept inevitabil derulat în avantajul CTN. Autorul dezvoltă elementele alianţei de interese

aflate în spatele globalizării, alianţă care are în centrul său corporaţiile şi care promovează

doctrina ideologică a "libertarismului corporatist". Korten consideră această sintagmă drept

cea mai potrivită pentru definirea alianţei, deoarece consecinţa acesteia din urmă este ''

plasarea drepturilor şi libertăţilor corporaţiilor mai presus de drepturile şi libertăţile

persoanelor individuale.''51 În viziunea lui Korten corporaţia actuală există tot mai mult ca o

entitate separată detaşată de oameni şi de interesele umane. Korten susţine ideea că

globalizarea întăreşte tendinţele de monopolizare cu elemente preluate din publicaţia "The

Economist'' referitoare la creşterea gradului de concentrare a pieţelor: în industria bunurilor

50 Ibidem, p. 123 51 David C. Korten, Corporaţiile conduc lumea, Ed. Samizdat, 1999, p. 87

Page 50: Competitivitate si globalizare

49

de consum de folosinţă îndelungată, cinci firme controleaza aproape 70% din piaţă; în

industriile de automobile, aeronautică , de aparatură electrică şi electronică şi în siderurgie

cinci firme controlează peste 50% din piaţa mondială; iar în birotică şi în domeniul mass-

mediei primele cinci companii controlează peste 40% din vânzări. Avem de-a face în

situaţiile menţionate fie cu situaţii de monopol, fie cu puternice tendinţe de monopolizare.52

Dezvoltând maniera în care marile firme realizează monopolizarea pieţelor,

scoaterea acestora de sub incidenţa liberei concurenţe, Korten subliniază rolul alianţelor

strategice între CTN prin care este instituit un sistem de concurenţă controlată. În virtutea

unui astfel de sistem, marile firme limitează concurenţa efectivă dintre ele încurajând în

schimb, rivalitatea dintre firmele mai mici şi forţându-le pe acestea să absoarbă tot mai

multe din costurile producerii valorii adăugate. Are loc o descentralizare a activităţilor CTN,

o organizare a acestora la două paliere: cel central unde sunt cantonate competenţele şi

funcţiile esenţiale ale firmei (cercetare-dezvoltare, management strategic şi financiar) şi cel

periferic, către care sunt deplasate activităţile de producţie propriu-zise.

Viziunea lui Korten asupra rolului profund negativ al acţiunii globalizatoare a CTN

include mai multe coordonate. În termeni generali el acuza tipul de societate spre care ne

îndreptăm, o monocultură de consum globalizată în care valorile, credinţele şi identităţile

distinctive care fac oamenii să simtă că aparţin unor comunităţi şi unor locuri tind să fie

înlocuite de simbolurile universalizate create şi propagate de către corporaţii. "Simbolurile

noastre culturale ne oferă o importantă sursă de identitate şi semnificaţie; ele ne oferă

valoarea şi locul nostru în istorie...Când controlul simbolurilor noastre culturale trece în

mâinile corporaţiilor le cedăm prin excelenţă puterea de a ne defini identitatea. În loc să fim

americani, norvegieni, egipteni, filipinezi sau mexicani, devenim pur şi simplu membri ai

"generaţiei Pepsi.’’53

Un alt rău major şi cu consecinţe la scara întregii umanităţi îl constituie propagarea

de către CTN a comportamentului care asumă lipsa oricăror limite fizice şi ecologice ale

acţiunii economice. În opinia autorului comportamentul CTN este unul de tip colonialist care

agravează problemele majore legate de sărăcie, de distribuţia inegală a veniturilor, de

pericolele ecologice cu care omenirea este deja confruntată. Afirmând că globalizarea nu

este un proces inevitabil, că ideea conform căreia am fi prinşi ca într-un cleşte de forţe

istorice ce nu pot fi înfrânte este falsă, Korten oferă şi propria sa soluţie: recuperarea

spaţiului politic, a celui economic, descentralizarea spaţiului mondial.54 Toate aceste

coordonate ale unui program al schimbării au drept element esenţial recuperarea drepturilor

omului în faţa corporaţiilor, prin acele mecanisme care sunt de natură să asigure prevalenţa

localului şi naţionalului în problemele care privesc comunităţile respective. În spaţiul

52 A Survey of Multinational, The Economist/ 27.03.1994, p 17, apud David C. Korten, op. cit., p. 121 53 David C. Korten, op. cit., p. 185 54 ibidem, p. 351-373

Page 51: Competitivitate si globalizare

50

economic, spre exemplu, autorul întrevede acţiuni precum: schimbarea structurii

economice, prin crearea unei economii de piaţă formată cu precădere din întreprinderi

familiale, cooperative de dimensiuni restrânse, firme în proprietatea lucrătorilor lor ,

corporaţii municipale şi de cartier; aplicarea riguroasă a unor puternice reglementări antitrust

care să conducă la spargerea concentrărilor de putere din mâinile corporaţiilor, schimbarea

principiilor de impozitare a activităţilor economice, astfel încât în aplicarea acestora să se

ţină seama de măsura în care diferite activităţi generează disfuncţii ecologice sau sociale. În

direcţia descentralizării spaţiului mondial, una din măsurile ce ar trebui adoptate o constituie

reglementarea comerţului internaţional şi stabilirea de reguli de conduită pentru corporaţiile

transnaţionale în realizarea investiţiilor, astfel încât să li se garanteze statelor şi localităţilor

dreptul de a stabili, în funcţie de interesele lor, regulile şi standardele pentru relaţia lor de

comerţ exterior şi pentru firmele ce funcţionează sub jurisdicţiile lor.

În final Korten face un apel pentru trezirea spirituală a umanităţii, pentru

abandonarea monismului materialist care ne-a ghidat evoluţia cu deosebire în acest secol.

În mod paradoxal cele două atitudini diametral opuse de condamnare şi de susţinere

fără rezerve a globalizării se întâlnesc pe coordonata de schimbare etică.

Pe aceeaşi poziţie se situează şi Z. Bauman care consideră că globalizarea

lezează însăşi esenţa statului, respectiv suveranitatea politică, economică, militară şi

culturală. Ceea ce erodează chiar statul naţiune sunt transnaţionalele.55

Controversele cu privire la CTN-uri sunt o continuare a controverselor analizate în

introducere cu privire la globalizare, deoarece CTN reprezintă vârful de lance al procesului

de globalizare. În diversitatea punctelor de vedere privitoare la CTN se conturează trei

poziţii principale: proglobalistă, antiglobalistă şi intermedi Poziţia globalistă, reprezentată

de neoliberalism, evaluează rezultatele pozitive ale CTN atât pentru statul-naţiune cât şi

pentru diferite segmente ale populaţiei în special pentru generaţia tânără. Această poziţie

vizează caracterul benefic al CTN prin implementarea ISD, a tehnologiilor avansate, a

cercetării, a mobilităţii sociale fără graniţe, opţiunea tineretului de a se mişca în spaţii

neîngrădite.

Punctul slab al acestei poziţii constă în optimismul său exagerat care nu ţine seama

de riscurile şi efectele dăunătoare ale CTN.

La extrema cealaltă se situează poziţia tranşant antiglobalistă, reprezentată de

marxism, care neagă orice efect pozitiv al CTN. Ca atare această poziţie solicită o acţiune

conjugată a societăţii civile şi a guvernelor împotriva CTN văzând în acestea din urmă un

caracter profund daunător de tip colonial.

55 Zygmunt Bauman, Globalizarea şi efectele ei sociale,Ed Antet, p. 57

Page 52: Competitivitate si globalizare

51

Ca atare ne delimităm de punctele de vedere exprimate de Korten şi Bauman. După

părerea noastră globalizarea nu exprimă numai o înţelegere subiectivă ci este un proces

obiectiv, necesar şi inevitabil fie că ne place sau nu acest lucru.

Comparând cele doua poziţii extreme cea proglobalizare care se referă numai la

rezultatele favorabile ale CTN-lor şi cea antiglobalizare care consideră CTN numai sub

aspectele negative cu caracter malefic, împărtăşim punctul de vedere al poziţiei

intermediare, reprezentată de noua social-democraţie, mai flexibilă deoarece ţine seama de

condiţiile diferitelor grupuri de ţări (dezvoltate, în tranziţie şi în dezvoltare). Se impune o

strategie înţeleaptă, echilibrată a fiecărei ţări în raport cu CTN, care să ia în considerare atât

aspectele pozitive ale acestora, referitoare la capitalul investiţional, tehnologie, cercetare,

mobilitate socială, forţă de muncă calificată, dar să estimeze riscurile şi efectele dăunătoare

economiei naţionale pentru diferite ramuri infrastructurale, ecologice, culturale.

Concluzii privind rolul şi activităţile CTN, ca principal factor al globalizării

Lucrările de specialitate consideră CTN drept motor al globalizării. Date recente

demonstrează că ritmul de creştere al CTN şi ISD este mai rapid decât al altor indicatori

mondoeconomici ca PIB mondial şi comerţul internaţional.

Concluziile generale asupra rolului şi activităţii CTN, ca principal factor al

globalizării, ai căror germeni am încercat să-i analizăm sunt:

1. Creşterea şi ramificarea CTN la nivel mondial duc la accelerarea acumularii

capitalului ca principal factor de producţie;

2. El reprezintă mijlocul de redistribuire a celorlalţi factori de producţie : tehnologici,

informaţionali, manageriali, umani. Dar afectează negativ echilibrul ecologic al ţărilor în

care-şi desfăşoară activitatea.

3. CTN contribuie substanţial la creşterea, generală şi pe locuitor, a PIB -ului ţărilor

de origine şi a PIB -ului din ţările în care acţionează prin filiale şi prin investiţii directe. Din

păcate partea profitului în valoarea adăugată este repatriată în ţările de provenienţă a

acestor companii.

4. CTN prezintă şi unele implicaţii sociale pozitive şi negative. Pozitive sunt: crearea

de noi locuri de muncă, accelerarea progresului tehnic, aplicarea de metode şi procedee de

marketing şi management cu eficienţă ridicată, creşterea productivitatii muncii şi a nivelului

de salarizare, proliferarea unor sisteme informaţionale moderne. Dintre cele negative

amintim:'' repatrierea '', de regulă, a profitului de către companiile-mamă, aplicarea unor

metode de intensificare a muncii salariaţilor, lăsarea protecţiei sociale în seama statului,

pierderea unui mare număr de locuri de muncă existente datorită restructurărilor şi

reorganizărilor destinate reducerii costurilor salariale, degradarea în ţările-gazdă a mediului

înconjurător.

Page 53: Competitivitate si globalizare

5. CTN influenţează deseori domeniul politic subminând stabilitatea politică,

sprijinind de regulă partidele de dreapta, generând discriminări care afectează echilibrul

dintre grupurile sociale.

6. CTN, respectiv oligopolurile supranaţionale reprezintă forma principală a

concurenţei imperfecte. Ele restricţionează pe de o parte competiţia, pe de alta o

accentuează imprimându-i caracteristici proprii pieţei cu concurenţă de tip monopolist.

CTN sunt reale motoare ale globalizării şi generatoare de creştere economică prin

punerea în mişcare a capitalului, a cercetării ştiinţifice şi tehnologice, a capacităţii

manageriale şi organizatorice, a forţei de muncă, dar ele nu produc bunăstare pentru toate

ţările şi categoriile sociale. Cele mai avantajate sunt ţările de origine ale CTN, investitorii de

capital, managerii companiilor transnaţionale. CTN au şi consecinţe adverse. Ele adâncesc

decalajele şi inegalităţile între ţările dezvoltate şi cele rămase în urmă, dintre categoriile

sociale cele mai înstărite şi cele mai sărace.

Bogăţia produsă de globalizare nu trebuie însuşite numai de cei bogaţi şi ţările

dezvoltate care guvernează organismele financiare internaţionale. Aceste instituţii trebuie

reformate astfel încât să aibă un caracter democratic, să includă în structura lor de

conducere reprezentanţii tuturor ţărilor astfel încât aceste organisme să devină pârghii

eficace de reducere a şomajului, a sărăciei şi inegalităţilor social-economic

TEST DE AUTOEVALUARE

1. Care sunt principalele poziţii doctrinare faţă de globalizare ?

Menţionaţi poziţia doctrinară pe care o susţineţi şi argumentaţi această pozi

2. Comentaţi în câteva fraze poziţia antiglobalistă.

RĂSPUNSURILE ŞI COMENTARIILE LA ÎNTREBĂRILE ŞI TESTELE

DE AUTOEVALUARE 1. În percepţia asupra CTN există trei poziţii doctrinare faţă de globalizare: a) poziţii convenţional-obiective; convenţionale deoarece ele asumă ideea conform căreia mişcarea internaţională a capitalului antreprenorial contribuie la creşterea economică globală, iar aceasta, la rândul său, este o sursa de progres social şi de ameliorare a condiţiei umane, dar şi obiective deoarece ele apreciază ca netranşată apriori problema distribuţiei sporului de bunăstare generat prin ISD între firmele investitoare şi economiile-gazdă. În consecinţă, reprezentanţii acestui curent de opinie avansează sugestii cu privire la condiţiile în care ţările-gazdă pot să încerce să optimizeze efectele ISD; b) atitudini proglobaliste, care susţin fără rezerve avantajele globalizării la nivelul structurilor productive, deci ale transnaţionalizării pentru toţi actorii implicaţi, fie ei state sau firme; c) opinii antiglobaliste, care nu împărtăşesc ideea rolului benefic al creşterii economice asupra evoluţiei societăţii umane în ansamblu şi care condamnă

52

Page 54: Competitivitate si globalizare

53

fără echivoc operaţiunile CTN, considerându-le sursa dezagregării sociale şi ecologice în lumea contemporană.

2. Poziţia antiglobalistă plasează globalizarea la rădăcina dezintegrării sociale şi ecologice. O lucrare care reflectă atitudinea antiglobalistă este cea intitulată Corporaţiile conduc lumea aparţinând lui David C Korten, economist american specializat în problemele dezvoltării. Lucrarea se constituie într-o pledoarie pentru solidaritatea societăţii civile, pentru lupta comunităţilor locale şi a guvernelor în faţa alianţei de interese economice, politice, ideologice care promovează procesul de globalizare. Sensul acestui din urmă proces ar fi acela de transferare a puterii din mâinile guvernelor responsabile pentru binele public în cele ale câtorva mari corporaţii.

LUCRARE DE VERIFICARE NR. 2 Întocmiţi o lucrare de 6-10 pagini, în care să realizaţi un studiu de caz asupra unei companii transnaţionale. Lucrarea va avea următoarea structură:

1. Scurtă descrierea a companiei transnaţionale …. 2. Analiza pieţei/ pieţelor pe care acţionează compania transnaţională

….. 3. Mixul de marketing al companiei ……

a. Politica de produs b. Politica de preţ c. Politica de distribuţie d. Politica de promovare

La această lucrare se vor primi maxim 10 puncte din nota finală.

Bibliografie:

1. Alan Rugman, International Business, McGraw Inc , London ,1995 2. Anda Mazilu, Transnaţionalele şi competitivitatea., Ed. Economică, 1999 3. Arthur Dambischi, Teză de doctorat: „Corporaţiile Multinaţionale în Procesul

Globalizării”, Academia de Studii Economice, Bucureşti 4. Arthur Dambischi; Fluxurile investiţionale interstatale, “Tribuna Economică” Nr. 30/

iulie 2000 5. Ch. A ,Swenson.; Selling to a Segment Market: The Lifestyle Approach, NTC

Business Books, Illinois: Lincolnwood, 1992 6. Charles Albert Michalet, Les multinationales face à crise, IRM Lausanne, 1995 7. David C. Korten, Corporaţiile conduc lumea, Ed. Samizdat, 1999 8. David Held, Anthony Mc Grew, David Goldblatt, Jonathan Perraton, Transformări

globale, Ed. Polirom, 2004 9. European Comission, Panorama of European Industry, 1991 10. Florin Bonciu, Marian George Dinu, Politici şi instrumente de atragere a investiţiilor

străine directe, Ed. Albatros, 2001 11. François Chesnais, La mondialisation du capital, Éd. Syros, Paris, 1994 12. Georgeta Ilie,Investiţii internaţionale,Ed Dimitrie Cantemir, Bucureşti, 2002 13. Gheorghe Postelnicu, Cătălin Postelnicu,Globalizarea economiei, Ed. Economică,

2000 14. Gilbert Abraham-Frois, Economie politică, Ed. Humanitas, 1994 15. John H.Dunning, Multinational Entreprises and Global Economy, Addison –Wesley,

London, 1993; 16. Lucica-Valentina Gîrbăcea (Golea), Teză de doctorat: „Comportamentul firmelor

internaţionale: strategii şi structuri”, Academia de Studii Economice, Bucureşti, 2005 17. Nicolae Al. Pop,; Marketing, Ed. Didactică şi Pedagogică R.A., Buc. 1996

Page 55: Competitivitate si globalizare

18. Ovidiu Nicolescu (coord.); Burduş, Eugen; Zorlenţan, Tiberiu; Căprărescu, Gheorghiţa; Verboncu, Ion; Management, Ed. Didactică şi Pedagogică R.A., Buc. 1992

19. P.W.Daniels, W. F. Lever, The Global Economy in Transition, Longman, London, 1996

20. Paul Hirst, Grahame Thompson, Globalizarea sub semnul întrebării, Ed. Trei, 2002 21. Peter Drucker, The New Realities: In Government and Politics, in Economy and

Business in Society and World View, New York, Harper Row, 1989 22. Philip Kotler; Marketing Management: Analysis, Planning, Implementation and

Control, 8th. Edition, New Jersey: Prentice Hall, 1993 23. R. Vernon, International Investment and International Trade in the Product Cycle,

Quartely Journal of Economics, May, 1966 24. Sterian Dumitrescu, Ana Bal, Economie mondială, Ed. Economică, 1999 25. Theodor, Stolojan, Tătărcan, Raluca, Integrarea şi politica fiscală europeană,

Editura Infomarket, Braşov, 2002 26. Tiberiu, Brăilean, Globalizarea, Editura Institutului European, Iaşi, 2004 27. Infomarket, Braşov, 2002Tiberiu Brăilean, Noua economie.Sfârşitul certitudinilor,

Ed. Institutul european, 2001 28. Titus Suciu, Globalizare şi doctrine economice contemporane, Ed Lux Libris,

Braşov, 2008 29. Titus Suciu, Teză de doctorat: Globalizarea şi impactul social al acesteia în prisma

principalelor curente de gândire economică din zilele noastre, Academia de Studii Economice, Bucureşti, 2006

30. UNCTAD, World Investment Report, Promoting Linkages, New-York and Geneva, 2001

31. Zygmunt Bauman, Globalizarea şi efectele ei sociale,Ed Antet,Bucureşti, 1999

Anexe

54

Page 56: Competitivitate si globalizare

55

Page 57: Competitivitate si globalizare

56

Page 58: Competitivitate si globalizare

57

Page 59: Competitivitate si globalizare

58

Page 60: Competitivitate si globalizare

59

Page 61: Competitivitate si globalizare

60

Page 62: Competitivitate si globalizare

61

Page 63: Competitivitate si globalizare

62