UNIVERSITATEA DE VEST TIMIȘOARAFACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR

Analiza comparativă a influenței globalizării asupra Germaniei, Franței,

Chinei, Indiei și SUA

1

Abstract

Globalizarea poate avea mai multe înțelesuri și definiții, fiind un subiect de actualitate care îi

preocupă atât pe economiști, cât și pe sociologi, politicieni, istorici. Se poate considera că din punct de

vedere economic este un proces prin care se intensifică interdependențele dintre economiile naționale,

acestea fiind integrate în economia internațională prin intermediul fluxurilor de capital și tehnologie, a

migrației forței de muncă, a investițiilor străine directe și a celor de portofoliu și pe baza extinderii

fluxurilor internaționale de bunuri și servicii, care duce la formarea unei piețe globale unice. În cadrul

acestui proiect scopul principal este de a evidenția evolutia comparativa a globalizarii intre 1970-2011

in tari emergente (Chiana, India), dar si in tari dezvoltate (SUA, Franta, Germania).

1. Aspecte introductive privind avantajele și dezavantajele globalizării

În prezent asistăm, pe plan mondial, la o intensificare a procesului de globalizare acesta fiind

privit prin prisma accentuării interdependențelor economice, sociale, politice, culturale dintre state pe

baza unor transformări de amploare care conduc la o intensificare a relațiilor economice și de afaceri

internaționale precum și la o emergență a pieței globale, în cadrul căreia producătorii de bunuri și servicii

trebuie să își adapteze oferta la preferințele și dorințele sociale care, se pare, conduc către o anumită

convergență.

Deși acest proces este unul care s-a manifestat de foarte mult timp, conceptul de globalizare a fost

introdus în literatura de specialitate de către Theodor Levitt (1983) într-un articol care s-a dovedit a fi

unul de referință pentru economiști. Acesta face referire la globalizare prin intermediul tehnologiei ca

fiind “o puternică forță ce conduce lumea către o convergență” (Levitt, 1983) prin intermediul căreia se

facilitează comunicarea, transportul, călătoriile și care duce totodată la o nouă realitate comercială. Am

putea afirma că dezvoltarea de amploare a tehnologiei din ultimii ani reprezintă un avantaj al globalizării,

făcând posibil transferul rapid de informații, capital, persoane peste granițele naționale. Astfel,

întreprinderile au posibilitatea de a-și extinde mai rapid activitatea și să pătrundă pe piața internațională

valorificând astfel economiile de scară. “Aceste beneficii se pot traduce prin prețuri mai mici la scară

mondială, prin care se pot desființa competitorii care încă se mai ghidează după vechile asumții despre

modul în care funcționează lumea.” (Levitt, 1983) Totodată, am putea afirma că acest avantaj se reflectă

și asupra clienților care au posibilitatea de a obține produsul dorit la un preț mai mic. De asemenea, se

pare că la nivel agregat, o creștere a volumului comercializării între state va determina o reducere a

nivelului de risc pentru comercianți.

2

În opoziție cu beneficiile care se obțin în urma intensificării globalizării a apărut o serie de

problematici și critici. Se consideră că “globalizarea devine o concentrare de bogăție și putere în mâinile

anumitor unor grupuri și persoane” (Zgurovsky, 2007), astfel că doar țările dezvoltate și companiile mari

s-au bucurat de avantajele și puterea dobândite prin intermediul procesului de globalizare. Ca un rezultat,

“la începutul secolului XXI diferența de profit între bogați și săraci dintre țări a atins o rată de 72:1”

(Zgurovsky, 2007). Efecte negative care se răsfrâng cu precădere asupra țărilor nedezvoltate ar fi

creșterea corupției, terorismul, conflicte între țări, probleme ecologice, menținerea sănătății oamenilor,

accesul la educație pentru populația țărilor sărace. Pe lângă aceste aspecte, mulți critici își îndreaptă

atenția asupra globalizării economice, considerând că de fapt se accentuează disparitățile dintre state,

adâncind astfel inegalitățile și sărăcia dintre statele dezvoltate și cele nedezvoltate.

În cazul consecinţelor globalizării, dezbaterile publice aduc în prim-plan diverse cuvinte la modă,

dintre care se detaşează „interdependenţa”, proces care se accelerează continuu. Unul dintre cele mai

importante efecte ale globalizării rămâne fără îndoială eroziunea statului naţional. Graniţele nu demult

fixe, puterea statului şi a populaţiei devin, sub tăvălugul globalizării, mult mai permeabile. Această

„eroziune“ transpare în mod deosebit de avansat în Europa. Aici, „statele au transferat asupra unei

organizaţii supranaţionale noi de la competenţe centrale până la suveranitatea monetară” (Revista de

Ştiinţe Juridice”). Tot globalizarea este considerată „responsabilă” şi pentru ceea ce este denumit

„dumping social”: în timp ce industria beneficiază de pe urma creşterii capacităţii de concurenţă în cadrul

competiţiei globale şi scăderea implicită a cheltuielilor cu asigurările sociale (scăzând astfel şi cheltuielile

salariale suplimentare), sindicatele avertizează asupra pericolului scăderii prea abrupte a salariilor, care

permite anumitor ţări să producă mai ieftin, cu preţul prăbuşirii standardelor de viaţă. De aici o altă

„vină” a globalizării – accentuarea clivajului între bogaţi şi săraci (salariaţii din India câştigă mai puţin

decât cei din Europa şi în această privinţă nu se va schimba mai nimic în viitorul apropiat). Acesta este,

de altfel, unul dintre pilonii majori pe care se sprijină mişcarea criticilor globalizării, care a reuşit să-şi

atragă între timp un număr considerabil de susţinători.

Politicul nu a rămas impasibil la repartizarea neuniformă a câştigurilor: impozitele neplătite de

centrele financiare off-shore, crizele internaţionale ca rezultat al unor mişcări de capital speculative,

concurenţa ruinătoare la nivel local (generată de ameninţările venite din direcţia companiilor

multinaţionale), precum şi celelalte consecinţe ale globalizării (efectul de seră, fenomenul migraţiei,

criminalitatea internaţională sau distribuţia armelor de distrugere în masă).

3

Problemele căpătând un caracter din ce în ce mai global, soluţionarea lor politică tinde să devină

şi ea de ordin „global“. În acest sens, există nenumărate proiecte, care vizează inclusiv constituirea unui

stat global. Şi pentru că acesta rămâne – cel puţin pentru viitorul apropiat – o utopie, şi pentru că, după

părerea multora, nu este nici măcar de dorit, s-a încercat găsirea unor forme organizaţionale noi, care să

adapteze politica la noua eră a globalizării. În acest scop, a fost inventat conceptul de „global

governance“, mai exact o politică internă la nivel mondial, o politică a noii ordinii mondiale, pe scurt,

politica secolulului XXI. Nu este mai puţin adevărat că globalizarea este de cele mai multe ori ,,ţapul

ispăşitor” în dezbaterile politice, în special atunci când se impune justificarea anumitor nereuşite de ordin

intern, induse de o guvernare defectuoasă, instituţii slabe sau politici economice greşite.

Dacă influenţa globalizării înlocuieşte „dictatura” elitelor naţionale (un aspect pozitiv) cu cea a

finanţelor internaţionale (aspect negativ), democraţia permite proteste faţă de efectele considerate nefaste

ale fenomenului. Aşa au apărut actorii mişcării antiglobalizare, care susţin că aceasta cauzează sărăcie,

favorizează ţările bogate şi cauzează prejudicii majore mediului înconjurător. Membrii mişcării anti-

globalizare sunt organizaţi în reţele prezente atât la nivel global (Forumul Social Mondial), cât si

regional. În plus, există sindicate, organizaţii ale consumatorilor sau aparţinând altor categorii sociale

(„Public Citizens” – SUA), institute („Center for Economicand Policy Research”) sau organizaţii care

lupta împotriva globalizării („GlobalExchange) şi pentru obţinerea unor drepturi („Marşul Mondial al

Femeilor”), pentru respectarea drepturilor omului („Human Right Watch”), pentru protecţia mediului

(„Greenpeace”) şi, nu în ultimul rând, pentru eliminarea sărăciei („Christian Aid”). Toatea acestea sunt

susţinute şi de trusturi media, cum ar fi „AfterNet” sau „Independent MediaCenter”, iar tabloul general

este completat de organizaţii mici, formate strict pentru nevoi de moment. Manifestaţiile antiglobalizare

se produc în special pe fondul desfăşurării a două categorii de evenimente: reuniunile anuale ale celor mai

importante foruri financiare internaţionale – Organizaţia Mondială a Comerţului, Fondul Monetar

Internaţional şi Banca Mondială – acuzate că netezesc drumul puterii corporaţiilor multinaţionale şi

întâlnirile celor mai puternice ţări din lume, considerate marile beneficiare ale globalizării. Relevant

pentru complexitatea întregului proces este faptul că legătura dintre membrii mişcării se realizează cu

ajutorul internetului, una dintre „pietrele de temelie” ale globalizării.

4

2. Analiza critică a literaturii de specialitate în privința globalizării

„În prezent lumea se schimbă, țările relaționează și se integrează mai repede ca niciodată. Această

schimbare are un caracter de expansiune și un ritm tot mai alert. Cu alte cuvinte, această schimbare este

numită globalizare. Procesul de globalizare este resimțit de fiecare regiune, țară, guvern, femeie și bărbat

de pe planetă.” (Zgurovsky, 2007)

Există mulți susținători ai globalizării, care consideră că prin intensificarea acestui proces se pot

crea reale avantaje pentru populație, ducând astfel la o creștere generală a standardului de viață. “Există

indicii clare că globalizarea este benefică în termeni de performanță macroeconomică și în ceea ce

privește creșterea varietății produselor” (Hessami, 2009). De asemenea, specialiștii au studiat și efectele

globalizării care se răsfrâng asupra indivizilor și sunt resimțite în viața de zi cu zi a acestora. Astfel că în

urma unor studii s-a ajuns la concluzia că “într-o lume în care factorii de producție sunt mobili peste

granițele țărilor, comerțul liberalizat induce anumite schimbări în prețul acestor factori. Mai specific,

crește prețul forței de muncă intelectualizate și scade prețul forței de muncă necalificate. Prin urmare, în

urma acestor schimbări a salariilor medii se va îmbunătăți stilul de viață a muncitorilor cu studii

superioare. În al doilea rând, cei cu un venit mai mare vor beneficia mai mult de oportunitățile de călătorii

și consum pe care globalizarea le oferă” (Hessami, 2009). Există o serie de discuții care iau în considerare

dacă beneficiile create prin globalizare pot fi percepute diferit în funcție de vârsta subiecților, fiind

considerat că, în general, “a crescut standardul de viață a celor mai în vârstă decât a celor foarte tineri,

datorită faptului că o piață de muncă globalizată pune o oarecare presiune asupra tinerilor, care nu dispun

încă de cunoștințele și experiența necesară.” (Hessami, 2009) Personal, consider că această ipoteză nu

este general valabilă, întrucât tinerii au o capacitate mai mare de a se adapta și de a accepta schimbările

accelerate care au loc în toate domeniile și accesul rapid la informații de actualitate îi poate face pe

aceștia reali concurenți pe piața forței de muncă.

Tot datorită globalizării, “preferințele culturale, standardele nationale sunt vestigii ale trecutului.

Unele moșteniri se distrug treptat, altele prosperă și se extind la nivelul de preferințe mondiale.” (Levitt,

1983) Ca o mărturie a omogenizării piețelor globale, Levitt aduce în discuție câteva exemple printre care

pizza, muzica jazz și country, mâncarea chinezească- segmente de piață care au luat proporții mondiale,

fiind acceptate de consumatori din toate lumea ca o dovadă că aceștia s-au adaptat la multiculturalitate.

Astfel că pentru a supraviețui, companiile trebuie să mizeze pe omogenitatea preferințelor

consumatorilor, care vor alege un produs standardizat la nivel mondial. “Succesul în lumea competiției

5

este dat de eficiența în producție, distribuție, marketing, management și inevitabil se concentrează și

asupra prețului” (Levitt, 1983). Prin urmare, consumatorii vor beneficia de produse de calitate superioară,

pentru care vor plăti un preț rezonabil. Totuși, se pune accent pe imaginație și strategiile folosite de

companii pentru a crea un produs care într-adevăr să fie acceptat la nivel mondial, întrucât “multe

întreprinderi au încercat să pătrundă pe piața globală prin exportul unor produse domestice fără să se

acomodeze la cerințele consumatorilor globali și fără a aduce schimbări- fapt care a atras un eșec” (Levitt,

1983). Pe lângă imaginație și inovare continuă, pentru crearea unui produs standardizat, companiile

trebuie să țină cont de “un lucru extraordinar care îl au toate piețele în comună – o dorință copleșitoare

pentru modernizare a tuturor lucrurilor, la prețuri extrem de reduse” (Levitt, 1983). Se consideră că “toate

companiile care nu se vor adapta la noile realități globale vor deveni victimile ale celor care fac acest

lucru” pentru că “având în vedere scopul comerțului, o companie globală va folosi vectori precum

tehnologia și globalizarea în formarea strategiei prin care să pătrundă pe piață. Trebuie să ofere tuturor, în

mod simultan, calitate superioară, produse mai mult sau mai puțin standardizate la prețuri optime”

(Levitt, 1983), pătrunzând astfel pe diverse piețe și bucurându-se de avantajele oferite de crearea

economiilor de scară și de creșterea profitului.

Dar, toate aceste măsuri nu sunt îndeajuns, astel că se dorește “o intensificare, și nu o reducere a

procesului de globalizare, pentru a crește standardul de viață la nivel mondial. Integrarea economică

globală oferă o multitudine de oportunități, dar pentru a le obține liberalii și democraticii trebuie să se

unească pentru a proteja economia globală liberală. Globalizarea economică pornește de la globalizarea

geopolitică, care la rândul ei pornește de la cea politică prin care se încurajează o orientare către piața

internă și externă. Forțele care conduc globalizarea includ o evoluție a tehnologiei și tacticilor politice,

concretizate prin reducerea prețului de transport/călătorii, îmbunătățirea logisticii și a mijloacelor de

comunicare.” (Wolf, 2004). Prin studiul unui raport din 2002 al Băncii Mondiale, efectuat pe un grup de

73 de țări în curs de dezvoltare, incluzând 49 care nu erau globalizate și 24 care erau integrate în acest

proces s-a concluzionat că statele globalizate “au avut o creștere a ratei PIB-ului și a investițiilor străine

directe. Având diverse resurse economice, automat s-a îmbunătățit nivelul educației și fiecare țară a

prosperat prin creșterea integrării în economia mondială. Aceia care fac parte din rețeaua globală au parte

de beneficii față de cei care, datorită taxelor vamale ridicate și a diverselor practici de protectionism, nu

sunt integrați în sistemul global economic” (Wolf, 2004).

Iată că procesul de globalizare crează reale oportunități pentru anumite grupe de indivizi și țări

care sunt câștigătorii unor serii de avantaje. Totuși, trebuie să luăm în considerare că acest fenomen

6

complex și accelerat ridică o serie de „problematici și tendințe, cum ar fi că recunoașterea suveranității

naționale, moștenirea culturală națională, religia, limba și în general identitatea umană raportată strict la

marginile delimitate exact a unui stat sau teritoriu sunt gradual înlocuite de procesul incontrolabil de

globalizare, prin unificarea și intergrarea umanității.” (Zgurovsky, 2007)

De-a lungul timpului au existat o serie de proteste, uneori chiar violente, prin care se dorea

reducerea globalizării, unii fiind interesați să protejeze locurile de muncă naționale, alții, grupați în

organizații non-guvernamentale, care susțineau anumite cauze precum protecția consumatorilor, mediul

înconjurător și poluarea, exploatarea drepturilor umane, considerând că procesul de globalizare le

afectează în mod evident și direct. Printre acestea, susțineau că acest fenomen “distruge capacitatea

statelor de a-și controla și coordona propriile economii, reduce salariul mediu real ceea ce va determina

instablitate economică și va adânci discrepanțele între nivelul de trai din țările dezvoltate și cele

defavorizate, respectiv subdezvoltate”, iar acestea din urmă vor avea un acces îngreunat la diferite

resurse, alimente, medicamente, educație. „Ei consideră că este corupt tot ceea ce atinge, de la procesele

democratice la moștenirea culturală până la mediul înconjurător, fiind o forță malignă ghidată de

lăcomie.” (Wolf, 2004, p. )

Se pare că într-adevăr că rata venitului mediu crește în statele dezvoltate în raport cu venitul celor

din statele nedezvoltate. Pentru a-și susține cauza, specialiștii pro-globalizare vin cu un argument și

anume că “acest lucru se poate datora faptului că statele de succes au par de și mai mult succes și

deoarece proporția populației care locuiește în state extrem de sărace este în descreștere” (Wolf, 2004).

Ca exemple, au fost aduse în discuție statele asiatice, precum China și India care “acum 30 de ani erau

unele din cele mai sărace state. În ziua de azi, Sierra Leona se numără printre aceste state nedezvoltate.

Dar oare este echitabil să tratăm sărăcia acestei țări care are o populație de 5 milioane de locuitori ca fiind

echivalentă cu cea a populației Chinei și Indiei? Astfel că datorită creșterii economice puternice a

giganților asiatici, per total numărul de oameni care trăiesc în sărăcie, cel mai probabil, a scăzut, la fel ca

și numărul celor care trăiau într-o sărăcie extremă. Totuși, diferența dintre cei bogați și cei săraci cu

siguranță se va adânci, însă standardul de viață s-a îmbunătățit pentru majoritatea populației” (Wolf,

2004).

7

3. Evolutiei comparativa a globalizării economice, sociale si politice in China, India, Franta,

Germania si SUA.

În cadrul acestei analize, am urmarit sa evidentiez dinamica si locul unui numar de state in cadrul

procesului actual de globalizare, respectiv sa evaluez situatia lor comparativa prin prisma unor indicatori

specifici de masurare a globalizarii. Pentru aceasta în luat in considerare cinci state, doua tari emergente

si trei tari dezvoltate, care au reușit să se impună pe scena mondială: China, India, Franta, Germania si

SUA, urmarind modul în care ele au evoluat sub aspectul a 3 dimensiuni ale globalizarii, pe o perioadă

determinată de timp, între anii 1970-2011 (Dreher Axel, Noel Gaston, Pim Martens, 2008). Pentru a

determina dacă procesul de globalizare constituie într-adevăr un avantaj pentru cele cinci state, generând

reale beneficii care să influențeze prosperitatea și creșterea economică, ne vom raporta la indicele KOF

care măsoară dimensiunea economică, socială și politică a globalizării.

Conform unor studii efectuate de către Swiss Federal Institution of Technology în 2011 s-a

constatat ca India, fata de anul precedent, si-a pastrat pozitia (locul 116), in timp ce Franta locul a ocupat

locul 7 (fata de 16 in 2010 ceea ce inseamna ca a inregistrat o implica majora in procesul de globalizare).

Germania a ocupat locul 16 în topul statelor puternic integrate în procesul de globalizare, SUA locul 27,

China locul 73, insa fata de anul 2010 au pierdut din teren in ceea ce priveste globalizare. Totuși, dat fiind

faptul că sunt economii mari, nu aveau nevoie să fie la fel de globalizate ca și țările mici. În ceea ce

privește comerțul exterior și lichiditățile, acestea au scăzut datorită repercursiunilor crizei economice și

financiare. (Press Release, 2013).

Figura nr. 1: Indicele de globalizare economică in Germania, Franta, China, India si SUA

Sursa: KOF Swiss Economic Institute, 2014

8

1970

1972

1974

1976

1978

1980

1982

1984

1986

1988

1990

1992

1994

1996

1998

2000

2002

2004

2006

2008

2010

01020304050607080

China Germania FrantaIndia SUA

Indicele de globalizare economică al celor cinci ţări analizate în 2011 a fost cuprins între cca. 40-67%, comparativ cu media mondială de 36%. De-a lungul anilor, țările au cunoscut o îmbunătățirea în ceea ce privește creșterea economică. Putem observa creşterea semnificativă integrării economice a acestora, unele pornind chiar de la un nivel foarte scazut în anul 1970. De exemplu, dintre cele cinci țări analizate, procentajul tarilor asiatice, India si China, era sub 20%, urmând apoi o creștere considerabilă ajungand ca in 2011 India sa aibe indicele de globalizare economica de 41,67%, iar China de 50,72%. Țara care ocupă poziția de vârf este Franta care a avut un procentaj de 43,41% și a crescut până la 67,88% în anul 2011. Deasemenea, SUA a cunoscut o crestere considerabila a acestui indice, de la 47,24% (in anul 1970) la 59,19% (in 2011). În ceea ce este priveste statul german, acesta a pornit de la un procentaj de aproximativ 45% ajungând până în 2011 la 66%. Cea mai mare crestere s-a inregitrat in perioada 2000-2005.

Aceasta crestere a indicelui de globalizare economica se datoreaza in principal restrictiilor economice care au crescut de la 20% in 1970 (cel mai mic procentaj inregistrat in China) la 81% in 2011(cel mai mare procentaj inregistrat in Franta). Aceste restrictii au fost cresterea ratei medii a tarifului vamal, a taxelor pe importul international, a barierelor de import ascuse si a restritiilor asupra capitalurilor. Bineinteles, aceasta crestere se datoreaza, intr-o mai mica masura, si cresterii lente a fluxurilor: cresterea lenta a investitiilor directe, veniturile intoarse in tara de la emigranti, investitiile de portofoliu si comertul.

Figura nr.2: Indicele de globalizare socială in Germania, Franta, China, India si SUA

1970

1972

1974

1976

1978

1980

1982

1984

1986

1988

1990

1992

1994

1996

1998

2000

2002

2004

2006

2008

2010

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

China Germania Franta India SUA

Sursa: KOF Swiss Economic Institute, 2014

Graficul de mai sus evidențiaza o creștere lenta a indicelui de globalizare socială a celor cinci țări în perioada 1970 – 2011. In anul 1970 procentajul acestui indice pentru tarile asiatice era sub 10 %, in timp ce acelasi indice indica pentru tarile europene un procentaj sub 50%, respectiv de aprox. 55% pentru SUA. Acest lucru s-a datorat in principal fluxului informational foarte scazut, dar si datorita unei proximitati culturale foarte scazute. Treptat, indicele de globalizare sociala a cunoscut o crestere lenta ajungand ca in anul 2011 valoarea acestuia sa se situeze peste media globala de 38% pentru tarile analizate: SUA 77,96%, Franta 86,70%, Germania 83,71%, China 52,42%; exceptie facand India care

9

inregistreaza in 2011 un procent de doar 29,85%. Aceasta crestere s-a datorat „deschiderii” spre interculturalitate, datorita cresterii raporturilor economice dintre tari, fapt ce a atras dupa sine si o crestere a raporturilor sociale.

Printre indicatorii care au favorizat cel mai mult aceasta crestere se numara televiziunea per 1000 de loc. care a cunoscut o raspandire rapida in randul populatiei, apropierea culturala manifestata in principal prin aparitia unui numar mare de restaurante McDonald's si magazine Ikea pe cap de locuitor, dar si datorita cresterii numarului de utilizatori ai internetului. De fapt, aceasta evolutie a tehnologiei a favorizat foarte mult cresterea comunicarii interculturale, a indicelui de globalizare sociala. Din pacate India este tara care nu a reusit sa se apropie nici macar de media indicelui de globalizare sociala (38%) acest lucru datorandu-se accentuarii discrepantei sociale, a diferentelor dintre bogati si saraci, majoritatea populatiei hinduse traind in saracie. Acest lucru a dus la o crestere lenta si aproape nesemnificativa a indicatorului privind contactul personal (turismul international, scrisorile venite din strainatate, dar si traficul de telefonie), a fluxului informational si implicit o crestere lenta a indicatorului de globalizare sociala din India.

Figura nr. 3: Indicele de globalizare politică in Germania, Franta, China, India si SUA

1970

1972

1974

1976

1978

1980

1982

1984

1986

1988

1990

1992

1994

1996

1998

2000

2002

2004

2006

2008

2010

0

20

40

60

80

100

120

China Germania Franta India SUA

Sursa: KOF Swiss Economic Institute, 2014

In ceea ce priveste indicele de globalizare politica, asa cum rezulta si din graficul de mai sus, observam ca valoarea acestuia in anul 2011 in toate tarile analizate depaseste media globala de 26%. Cea mai rapida crestere a indicatorului de globalizare politica o intalnim in China care in 1970 inregistra 25,35%, iar in 2011 a inregistrat un procent de 85,87%. China este o tara care a devenit mai puternic globalizata din punct de vedere politic incepand cu anul 1989. Pana atunci China era o singura tara, dar cu doua sisteme politice: o parte mai mica a tarii era condusa dupa sistemul capitalist, insa cea mai mare parte se conducea dupa sistemul socialist. Dupa caderea regimurilor comuniste din Europa, in China a avut loc o reforma politica, reforma care a determinat deschiderea acesteia spre globalizare. Franta si SUA au avut o crestere lenta, de la 91,44% respectiv 82,55% in 1970 la 97,76% respectiv 92,47% in 2011.

In ceea ce priveste India, acesta a avut si ea o usoara crestere din 1970 (59,59%) pana in 1987 (64,81%), dupa care valoarea acestui indicator a inceput sa creasca mult mai rapid ajungand ca in 2011 sa inregistreze un procent de 92,52%.

10

Germania este o tara care a cunoscut o constaneitate a indicatorului de globalizare politica in intervalul 1970-1984 de aprox. 51%, dupa aceasta faza urmand o crestere minora, urmata de o diminuare a procentajului acestui indicator intre anii 1985-1990, cea mai mica valoare fiind de 48,39% inregistrata intre 1989-1990. Acest lucru s-a datorat in principal luptei politice din aceasta perioada. In 1989 numeroase forte politice si sociale din RDG (Germania de Est) a dus la caderea Zidului Berlinului si la aparitia unui guvern deschis spre liberalizare (pana in 1989 Germania de Est se afla sub putere sovietica), iar in 1990 RDG este dizolvata si Germaia unificata. Dupa 1990 urmeaza o perioada de stabilitate politica, ca urmare indicele de globalizare politica creste ajungand ca in 2011 sa fie de 92,44 %.

Figura nr. 4 Indicele global al globalizării

1970

1972

1974

1976

1978

1980

1982

1984

1986

1988

1990

1992

1994

1996

1998

2000

2002

2004

2006

2008

2010

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

China Germania Franta India SUA

Sursa: KOF Swiss Economic Institute, 2014

SUA a scazut in clasament fata de anul precedent și in 2011 se afla pe locul 27 in ceea ce priveste globalizarea (anul precedent, 2010, se afla pe 24). Acest lucru s-a datorat faptului ca SUA a pierdut teren în ceea ce privește globalizarea economică față de anul precedent. De la locul 10 a ajuns pe locul 15. Ca o economie mare, cea mai mare parte din comerțul său este intern, ceea ce înseamnă că SUA nu are "nevoie" să fie la fel de globalizata ca si tarile mai mici. Sub-indicatorul “fluxuri reale", care include comertul și fluxurile de numerar, a scăzut ca urmare a crizei financiare și economice, a caror origine a fost evident in Statele Unite ale Americii. Indicatorul “Restricții" (cuprinde restricțiile la import, taxe vamale și impozitele pe bunuri internaționale și restricții asupra circulației de capital), a căzut în același timp. Ca și în majoritatea statelor industrializate, globalizarea socială și politică a rămas practic la același nivel timp de mai mulți ani în Statele Unite ale Americii. Astfel, in 2011 indicele global al Statelor Unite ale Americii era de 74,94%.

A doua mare economie din lume, China se afla in 2011 pe locul 73 in clasamentul indicelui KOF a globalizării. Comparativ cu anul precedent, China a scăzut 2 pozitii. În ceea ce privește globalizarea economica, Republica Populară a urcat un loc (în 2011: 103), insa a pierdut teren în ceea ce privește integrarea socială. Cu toate acestea se afla pe locul 89. Datorită implicării sale în politica internațională și cresterii importanței sale, China este încă clasata pe locul 41-în ceea ce priveste componenta “globalizare politică”. Evolutia celor trei indicatori: globalizare economica, sociala si politica au rezultat o crestere destul de rapida a indicatorului global al globalizarii, de la 16,28% (1970) la 60,50% (2011).

11

Indicele KOF al globalizării pentru Germania a crescut în mod constant în anii 1990. La începutul noului secol procesul de globalizare a pierdut o parte din impulsul sau. De atunci a fost deplasarea în lateral cu unele dinamici ciclice. Germania a detinut acelasi loc timp de trei ani la rând pana in 2010: 22, iar in 2011 a urcat sase pozitii ocupand locul 16. În ceea ce privește globalizarea economica, Germania se afla pe locul 28 sase locuri mai sus decât în anul precedent. În ceea ce privește globalizarea politică, Germania a cazu pe locul 18 (anul precedent: 14). De asemenea, Germania a urcat 12 locuri in clasament fata de anul precedent (24) în componenta socială a globalizării. Procentual, indicele global de globalizare al Germaniei era in 2011 79,24%.

Franța încă ocupa locul 7 în clasamentul din 2011. În ceea ce privește globalizarea economică, aceasta a coborat doua locuri ajungnd pe pozitia 25. Nu există nici o schimbare în nivelul de integrare socială și politică (locuri 8 și, respectiv, locul 1). Multitudinea ambasadelor străine in Paris, aderarea la organizații internaționale, participarea la misiuni ale Consiliului de Securitate al ONU și numărul de tratate internaționale semnate nu este depășit de nici o altă țară. Prin urmare, in 2011, valoarea procentuala a indicatorului de globalizare al Frantei era de 82,76%.

In anul 2011 India se afla pe locul 116, mentinandu-si locul din anul precedent. In ceea ce priveste globalizarea economica India a coborat doua pozitii in clasament ajungand pe locul 122. Si in ce priveste globalizarea sociala si politica, India a coborat 13 respectiv 2 pozitii in clasament fata de 2010. Valoarea procentuala a indicatorului de globalizare in 2011 este de 50,41 %.

Analiza cresterii economice in functie de PIB/capita care depinde de piata muncii, de capital si apoi de globalizare/

12