Giovani Pico della Mirandola-,,Despre demnitatea omului”

Cu toate că a trăit numai 31 de ani, Pico della Mirandola,umanist italian (1463 – 1494) a fost un om de o erudiţie rară. 

 Pico a scris puţin; personalitatea sa este mai interesantă prin ceea ce a intenţionat să facă, deoarece moartea timpurie nu i-a permis să transmită urmaşilor roadele gândirii sale

Două sunt operele care-i prefigurează concepţia: Raţionamente sau 900 de teze şi Despre demnitatea omului (De dignitate hominis)

Despre demnitatea omului se înfăţişează ca o adevărată apologie a divinului, şi aminteşte de discursul lui Dionisie Areopagitul, de care, de altfel, a fost profund influenţat. 

Despre demnitatea omului este un text pe cât de bogat în stil tot pe atât de tăios în judecăţi.

Dacă viaţa omului are un scop, pentru Pico acest scop este mântuirea – care nu se poate obţine decât prin filosofie.

În concepţia asupra omului el îl anticipează parcă pe Pascal: natura umană este contradictorie pentru că poartă în sine atât germenele înălţării, cât şi pe cel al decăderii

Pico afirma ca Dumnezeu este Supremul Arhitect care l-a asezat pe om in Centrul Universului.

Este totodata consacrat ninismul : omul nu este :

-nici muritor;

-nici nemuritor;

-nici inger;

-nici demon;

-nici o infatisare proprie;

-niciun loc sigur;

-nici printre bogatii;

-nici vreo favoare deosebita;

-nici ceresc;

-nici pamantean;

Concluzia : omul este nedefinit

“Omul este ,,propriul sculptor si plasmuitor de cinste”;el poate sa decada sau ,,sa renasca” in cele de sus ce sunt divine”