Ghidul primarului si al consilierilor locali

GHIDUL PRIMARULUI SI AL CONSILIERILOR LOCALI

SOLUTII CONSTRUCTIVE PENTRU REALIZAREA LOCUINTELOR ÎN MEDIUL RURAL CU RESPECTAREA CERINTELOR DIN LEGEA 10/1995

Indicativ G 040-99

Cuprins

* Partea I - ELEMENTE GENERALE DE ALCĂTUIRE, INFRASTRUCTURĂ SI FUNDATII, SUPRASTRUCTURA* Partea a II-a - ELEMENTE MINIME CONSTRUCTIVE, ELEMENTE MINIME OBLIGATORII

Partea I

1. ELEMENTE GENERALE DE ALCĂTUIRE

„Ghidul primarului si al consilierilor locali: solutii constructive pentru realizarea locuintelor în mediul rural cu respectarea cerintelor din Legea 10/1995” constituie un îndrumător util care permite factorilor din administratia locală rurală să cunoască si să recomande solutii si măsuri constructive minimale pentru această categorie de·constructii, având un regim de înăltime (S)+P+(I).

Ghidul reprezintă un instrument la dispozitia administratiei Iocale care eliberează autorizatiile de constructie si care urmăreste materializarea acestora.

Scopul ghidului este să contribuie la reducerea si stoparea unor practici dăunătoare întâlnite cu precădere în mediul rural, care din necunoastere sau subestimare a riscurilor posibile pot conduce pe termen lung, la dezvoltarea unui fond de constructii cu structuri de rezistentă si alcătuiri constructive necorespunzătoare.

Elementele, solutiile constructive si detaliile prezentate au un rol de îndrumare-formare a tuturor factorilor care contribuie la realizarea de constructii individuale în mediul rural (administratia locală, beneficiari, proiectanti, executanti).

Prevederile din acest ghid au un caracter minimal, asigurând clădirilor respective parametri de rezistentă si functionabilitate importantei corespunzători importantei lor sociale si economice.

De asemenea, prezentul ghid are un caracter strict informativ, el neputând înlocui obligativitatea elaborării de proiecte pentru constructiile individuale din mediul rural, de către personalul tehnic competent si autorizat si în conditiile legislatiei în vigoare.

1.1. CLASIFICAREA ELEMENTELOR CONSTRUCTIVE

PREZENTATE

INFRASTRUCTURĂ SI FUNDATII

FUNDATII PERETI DE SUBSOL HIDROIZOLATII PLANSEU PESTE SUBSOL

SUPRASTRUCTURĂ

PERETI PORTANTI PLANSEE CENTURI, BUIANDRUGI, GRINZI SCĂRI ACOPERISURI PERETI DESPĂRTITORI (ELEMENTE NESTRUCTURALE)

of 10GHIDUL PRIMARULUI SI AL CONSILIERILOR LOCALI

7/25/2012file:///C:/Users/Mihaela/AppData/Roaming/MatrixROM/CreareMeniu/1.0.0.0/MATRIXIn...

2. INFRASTRUCTURĂ SI FUNDATII

Infrastructura clădirilor este alcătuită din următoarele elemente:

pentru clădiri fără subsol:

ansamblul fundatiilor placa suport a pardoselii parterului

pentru clădiri cu subsol:

ansamblul fundatiilor placa pardoselii subsolului peretii subsolului planseul peste subsol

2.1. FUNDATII

Fundatia este elementul de constructie care se află în contact direct cu terenul bun de fundare si transmite acestuia toate încărcările care actionează constructia. Detaliile si solutiile constructive sunt prezentate în conformitate cu normativul P10-86 – „Normativ privind proiectarea si executarea lucrărilor de fundatii directe la constructii”.

2.1.1. Natura terenului de fundare

Pământurile în care se fundează pot fi coezive sau necoezive.

a) În categoria pământurilor coezive se încadrează pământurile prăfoase si cele argiloase. Pământurile prăfoase sunt:

praf argilos;

praf argilo – nisipos;

praf;

praf nisipos.

Aceste pământuri pun probleme dificile de fundare datorită compresibilitătii mari. Destul de răspândite în tara noastră sunt loessurile care sunt foarte sensibile la înmuiere, permitând tasări importante ale fundatiilor.



Pământurile argiloase sunt:

argila grasă;

argila;

argila prăfoasă;

argila nisipoasă.

Particularitatea comportării lor constă în aceea că la variatii de umiditate prezintă variatii de volum (umflare – contractie).

b) În categoria pământurilor necoezive se încadrează blocurile formate din bucăti mari de roci, bolovănisurile, pietrisurile si nisipurile.

Acestea sunt în general terenuri bune de fundare, nefiind sensibile la înmuiere si la înghet-dezghet.

2.1.2. Lucrări pregătitoare

2.1.2.a. Defrisarea terenului

Această operatiune este obligatorie pe toată suprafata de teren pe care urmează să se execute terasamente si constă în tăierea arborilor si tufisurilor, scoaterea buturugilor si rădăcinilor izolate precum si îndepărtarea materialului lemnos de pe întreaga suprafată de teren.

2.1.2.b. Amenajarea terenului si a platformei de lucru

Aceasta cuprinde în ordine următoarele categorii de lucrări:

curătarea terenului de frunze, crengi, iarbă si buruieni; îndepărtarea zăpezii; săparea si depozitarea pământului vegetal în afara perimetrului ce urmează a fi construit; îndepărtarea apelor de suprafată, în zonele în care apele superficiale se pot scurge pe terenul pe care se execută lucrările de constructie trebuie abătute prin santuri de gardă

care să le evacueze si să le conducă în afara terenului respectiv; umpluturi si nivelări pentru amenajarea terenului si a platformei de lucru; lucrări de demolări executate din timp si având în vedere evacuarea materialelor rezultate astfel încât să nu stânjenească lucrările de terasamente.

2.1.2.c. Trasarea pe teren

Cuprinde două faze:

- fixarea pozitiei constructiilor pe amplasamentele proiectate;

- trasarea lucrărilor de detaliu ale fiecărei constructii.

2.1.2.d. Trasarea lucrărilor de fundatii

Trasarea pozitiei cofrajelor pentru turnarea fundatiilor din beton se realizează de-a lungul sârmelor întinse între reperele materializate în acest scop pe profilele de colt sau intermediare care au servit la trasarea lucrărilor de săpături.

În acelasi timp este necesară materializarea cotei ±0.00 pe un reper din apropierea viitoare constructii: zid, pom, gard etc.

2.1.3. Solutii de fundare – la clădiri fără subsol

2.1.3.a. Teren normal

Fundatiile vor fi continue si se vor axa sub peretii respectivi. Se admite o retragere de 5 cm a soclului fată de marginea peretilor exteriori. Fundatiile peretilor interiori pot fi realizate cu sectiune dreptunghiulară cu sau fără soclu (fig. 2.1.3a-1). Lătimea B a fundatiei nu va fi mică de 45-50 cm, iar adâncimea

fundatiei va respecta adâncimea minimă de fundare, în lipsa altor prevederi speciale (v. tab.) Fundatiile peretilor exteriori se realizează cu soclu cu înăltimea de minimum 40 cm peste nivelul trotuarului (fig. 2.1.3a-2). În cazul clădirilor în care se prevăd în peretii suprastructurii stâlpisori de beton armat precum si pentru clădirile la care fundatiile se realizează din materiale locale sau beton

ciclopian, se vor prevedea în socluri si la partea superioară a blocurilor centuri continui de beton armat (fig. 2.1.3.a-3).

2.1.3.b. Pământuri loessoide

- Pământurile loessoide sunt pământuri sensibile la umezire.

- Este necesară sporirea rigiditătii si constructiei prin crearea unor centuri de beton armat amplasate în blocul si soclul fundatiei (fig. 2.1.3.b-1).

- Adâncimea de fundare se va lua de 1,000...2,5 m la ziduri exterioare si de 0,80...2,00 m la ziduri interioare.

2.1.3.c. Argile contractile

- Se va lua adâncimea de fundare de 1,5...2,00 m de la cota trotuarului. Se vor prevedea centuri la fel ca la pământuri loessoide.

- La exterior se prevede o zonă de 40-50 cm lătime umplută cu un amestec de pământ argilos +40% nisip, executată în straturi de 20 cm grosime, bine compactate cu maiul (fig. 2.1.3.c-1).

- Sub talpa fundatiei se prevede un strat de cca 5 cm grosime nisip grăuntos curat.

- La intersectiile centurilor barele longitudinale se petrec între ele.

2.2. PERETI DE SUBSOL

- Fundatiile vor fi fixate sub zidurile de subsol. Lătimea fundatiilor nu va fi mai mică de 50 cm.

- Peretii subsolului vor fi plasati sub toti peretii structurali din parter si de regulă axati pe acestia.



- Peretii subsolului pot fi executati în următoarele moduri:

a. Pereti din zidărie

- se folosesc numai la peretii interiori ai subsolului, iar la partea superioară se va prevedea o centură de beton armat (fig. 2.2.a-1).

b. Pereti cu structură mixtă

b.1. – din beton armat monolit si cărămidă (fig. 2.2.b-1);

b.1. – din piatră si cărămidă – alcătuiti din cărămidă si din piatră brută, cioplită sau lucrată (fig. 2.2.b-2);

b.3. – din cărămidă, piatră si beton – se realizează cu două fete din zidărie de cărămidă si de piatră iar între acestea un strat din beton (fig. 2.2.b-3).

c. Pereti cu structura din beton

- pereti din beton ciclopian la care la partea superioară se va prevedea centura din beton armat (fig. 2.2.c-1);

- grosimea peretilor va fi cel putin egală cu grosimea peretilor din zidărie, acceptându-se pentru peretii exteriori o retragere cu max. 5 cm fată de zidăria parterului (fig. 2.2.c-2; 2.2.c-3);

- la clădirile amplasate pe terenuri compresibile se vor prevedea suplimentar centuri (fig. 2.2.c-4; 2.2.c-5).

2.3. HIDROIZOLATII

Izolatiile hidrofuge (hidroizolatiile) sunt lucrări de etansare care se execută pe suprafata unor elemente de constructii (fundatii, ziduri, plansee) în vederea asigurării lor împotriva umezirii sau infiltrării apei în constructii.

După felul materialelor folosite se disting următoarele tipuri de hidroizolatii:

- rigide

- bituminoase

- mixte

După tehnologia de executie se disting următoarele tipuri de hidroizolatii:

- orizontale

- verticale

2.3.1. Hidroizolatii orizontale la pereti

Se execută la pereti interiori si exteriori la constructii cu sau fără subsol (vezi fig. 2.1.3a-2; 2.2.a-1; 2.2.c-1; 2.2.c-2; 2.2.c-3).

2.3.2. Hidroizolatii verticale la pereti

Se aplică pe toate suprafetele care sunt în contact cu pământul si se execută de la talpa fundatiei până la 30 cm peste nivelul terenului sau trotuarului (fig. 2.3.2-1).

Pentru întreruperea capilaritătii pământului sub pardoseală se asterne un strat de nisip, balast sau pietris.

2.3.a. Hidroizolatii rigide

Se execută din betoane si tencuieli impermeabile si sunt aplicabile elementelor care nu au trăsături inegale ulterioare.

Se folosesc la izolarea hidrofugă între zidărie si fundatii la clădirile amplasate în zone seismice.

Aceste hidroizolatii sunt formate dintr-un amestec de mortar M50 si apastop.

2.3.b. Hidroizolatii bituminoase

� Hidroizolatii vopsite – se execută numai contra umiditătii naturale a solului la fundatii si subsoluri sau ca barieră contra vaporilor la terase.

Se realizează din pelicule de betium dizolvate în benzină, masticuri de bitum, suspensii de bitum filerizat.

Se aplică la rece sau la cald prin vopsire, stropire si turnare.

Hidroizolatii asfaltice – se execută din masticuri bituminoase asezate în straturi multiple, realizându-se o sapă bituminoasă de 1,5...2,5 cm grosime.

Se utilizează izolarea pardoselii subsolului împotriva apei capilare.

Hidroizolatii elastice – utilizează materiale în suluri si sunt:

- executate la cald – alcătuite din bitum sau mastic de bitum si carton sau pânză bitumată;

- executate la cald – alcătuite din bitum sau mastic de bitum si carton sau pânză bitumată;

2.3.c. Hidroizolatii mixte

Se realizează din:

- izolatii hidrofuge bituminoase aplicate pe tencuieli hidrofuge;

- izolatii hidrofuge bituminoase cu o izolatie metalică.



Aceste izolatii hidrofuge constituie solutii durabile si eficace, dar fiind scumpe nu se folosesc pe scară largă.

2.4. PLANSEU PESTE SUBSOL

• Planseul peste subsol va fi realizat din beton armat monolit armat cu armături din PC52 sau OB37 si va trebui să corespundă din punct de vedere al conditiilor de rezistentă si stabilitate.

• Grosimile de planseu vor fi în functie de deschideri si stabilite de proiectant.

• În cazul subsolurilor neîncălzite la partea inferioară se va recomanda montarea unei termoizolatii din fâsii de BCA de 15 cm sau cu vată minerală sau polistiren (fig. 2.4-1).

3. SUPRASTRUCTURA

3.1. PERETI PORTANTI

Peretii portanti sunt elemente de suprafată plane, verticale, având rolul de închidere si compartimentare a acesteia. După rolul pe care îl au în constructie se deosebesc:

pereti de rezistentă (portanti), care preiau si transmit la fundatii în afară de greutatea proprie si încărcările provenind de la acoperis, plansee, etc. pereti autoportanti care preiau numai greutatea lor proprie pereti de compartimentare (de umplutură).

Peretii clădirii trebuie să răspundă unor exigente tehnice si anume: durabilitate, stabilitate, rezistentă.

Pentru realizarea peretilor clădirilor de locuit individuale cu (S)+P+(1) care fac obiectul acestui ghid se folosesc în principal:

pereti din zidărie de cărămidă pereti din B.C.A. pereti din blocuri de beton pereti cu structură mixtă pereti din lemn

3.1.1. Pereti portanti din zidărie de cărămidă

Pentru acest tip de pereti se utilizează următoarele categorii de cărămizi:

- cărămizi pline de 240x115x63

- cărămizi cu goluri verticale de 290x140x88, 290x140x178, 365x180x138

La constructiile amplasate în zonele A, B si C se vor folosi numai cărămizi de calitatea I. Marca minimă a cărămizilor, confirmată prin documente de calitate eliberate de producător, va fi:

- 50 pentru constructii parte în zonele B, C, D, E, F;

- 75 pentru constructii parter si etaj în zonele B, C, D, E, F;

- 100 pentru constructii parter si etaj în zona A.

Mortarele folosite pentru realizarea peretilor portanti vor fi:

- mortare de ciment pentru peretii portanti puternic solicitati;

- mortare de var-ciment pentru zidăriile obisnuite.

Mărcile minime de mortare folosite pentru executia peretilor portanti sunt:

M10 – pentru constructii parter în zonele D, E, F;

M25 – pentru constructii parter în zonele B si C;

M50 – pentru constructiile parter în zona A

- pentru constructiile parter si etaj în zonele B si C.

Peretii portanti din zidărie de cărămidă trebuie să îndeplinească anumite conditii:

grosimea se va determina prin calcul, dar nu va fi mai mică de 24 cm; la structurile cu compartimentare deasă (tip fagure) distantele între peretii structurali sunt de max. 5m, iar înăltimea nivelului poate depăsi 3 m; pentru structurile cu compartimentare rară (tip celular) distantele dintre peretii structurali sunt de 6-9 m, iar înăltimea nivelului poate depăsi 3 m.

Peretii structurali se pozitionează de regulă după două directii ortogonale, iar distantele maxime dintre ei se determină în functie de înăltimea maximă a constructiei, numărul de niveluri, tipul planseului si gradul de protectie antiseismică.

Golurile mari (pentru ferestre, usi) din peretii structurali se vor amplasa si dimensiona încât plinurile dintre ele să satisfacă conditiile necesare de rezistentă si stabilitate sub actiunea încărcărilor verticale si orizontale.

Se recomandă ca golurile să fie dispuse pe aceeasi verticală si să aibă aceeasi lătime (fig. 3.1.-1). Se vor respecta dimensiunile minime ale plinurilor de zidărie indicate în tabelele si figurile 3.1.1-2 si 3.1.1-3.

Se va urmări ca dimensiunile plinurilor de zidărie să fie egale cu un multiplu al lungimii cărămizii – min. trei lungimi de cărămidă.

Comportarea peretilor structurali din zidărie de cărămidă supusi la actiunea combinată a sarcinilor verticale (gravitationale) si orizontale (vânt, seisme) poate fi îmbunătătită prin înglobirea în zidărie de:

stâlpisori din beton armat;



centuri din beton armat; armături distribuite în rosturile orizontale de zidărie.

Dispunerea stâlpisorilor se face constructiv în functie de înăltimea constructiei si zona de protectie seismică după cum urmează:

a – la colturi si în intrânduri la peretii exteriori

- la clădiri cu parter din zonele A si B

- la clădiri cu parter si etaj din zonele A,B,C,D,E.

b – la capetele peretilor

- - la clădiri cu parter din zonele A si B

- la clădiri cu parter si etaj din zonele A,B,C,D,E.

c – la intersectii si ramificatii de pereti

- la clădiri cu parter din zona A

- la clădiri cu parter si etaj din zonele A,B,C.

Stâlpisorii se amplasează pe toată înăltimea clădirii, iar laturile sectiunii lor vor fi corelate cu grosimile peretilor structurali în care sunt turnati, dar min. 20 cm.

În peretii structurali exteriori stâlpisori vor fi izolati termic prin placarea lor, la exterior, în scopul evitării formării puntilor termice.

Armarea longitudinală se va realiza cu bare din otel-beton OB37 sau PC52 (min. 4Ø10 PC52 sau 4Ø12 OB37). Etrierii vor fi prevăzuti din bare de otel longitudinale, precum si la partea superioară a stâlpisorilor – sub centura – pe o lungime de cel putin 50 cm.

Stâlpisorii se vor solidariza cu zidăria adiacentă prin bare sau plase din otel dispuse în rosturile orizontale ale zidăriei, min. Ø6/60 cm, pătrunzând 50 cm în zidărie sau până la marginea golului când distanta de la stâlpisor la gol este mai mică de 50 cm (fig. 3.1.1-5).

La nivelul planseelor stâlpisorii vor fi legati monolit cu centurile din beton armat. Se va folosi beton de clasa minimă BC (B 150).

Atentie:

Betonul din stâlpisori va fi foarte compactat neadmitându-se baterea în cofraj.

3.1.2. Pereti portanti din beton celular autoclavizat

La executia acestui tip de pereti se vor folosi blocuri din BCA GB 35 având dimensiunile: GNB 600x250x200; GBC 490x240x200.

Peretii din zidărie BCA se folosesc la constructii parter având distanta maximă între peretii portanti de 6 m si înăltimea nivelului de maxim 3,5 m, în toate zonele si pentru constructii P+1 având distantele maxime între pereti de 6 m si înăltimea maximă a nivelului de 3m, în zonele E si F.

3.1.3. Pereti portanti din blocuri de beton greu sau de beton cu agregate usoare

Pentru realizarea acestor pereti se vor utiliza blocuri mici de beton cu dimensiunile 290x240x188, pentru toate zonele cu exceptia zonei A de protectie antiseismică.

3.1.4. Pereti portanti cu structură mixtă

Acest tip de pereti se realizează din mai multe materiale care conlucrează la preluarea încărcărilor si la îmbunătătirea rezistentei termice.Se pot clasifica astfel:

pereti din beton sau beton armat monolit si cărămidă – se realizează din beton având pe fata interioară zidărie de ½ cărămidă grosime si se folosesc la peretii subsolului când acesta este destinat locuintelor;

pereti din piatră si cărămidă – sunt alcătuiti din cărămidă si piatră brută, cioplită sau lucrată si se utilizează pentru peretii de subsol sau de fatadă (fig. 3.1.4-1); pereti din cărămidă, piatră si beton – se realizează cu două fete din zidărie de cărămidă si de piatră, iar între acestia un strat de beton.

3.1.5. Pereti din lemn

Pereti din lemn se utilizează la constructii provizorii, la clădiri turistice si locuinte din zone de munte.

Avantaje: se execută usor

au greutate proprie redusă

asigură o bună izolare termică

Dezavantaje: durabilitate redusă

comportare necorespuzătoare în caz de incendiu

sunt atacati de ciuperci

Peretii din lemn se pot executa din: lemn brut sau partial prelucrat, din lemn ecarisat (grinzi, dulapi, scânduri) sau din PAL, PALEX, PFL.

După modul de alcătuire din lemn pot fi:

masivi cu schelet de rezistentă si materiale de umplutură (fig. 3.1.5-1) prefabricati sub formă de panouri

3.2. PLANSEE



Planseele sunt elemente de suprafată plane, de regulă orizontale, care compartimentează pe verticală sau realizează o separatie a constructiei de mediul exterior (plansee terasă). Planseele sunt elemente portante care preiau încărcările permanente si utile si le transmit elementelor de rezistentă pe care reazemă (stâlpi, pereti).

Pentru tipul de constructie de care ne ocupăm – locuinta individuală în mediul rural – se foloseste în general planseul din beton armat monolit.

Tipurile de plansee din beton armat monolit folosite în acest caz sunt:

plansee cu plăci, fără grinzi; plansee cu plăci si grinzi.

3.2.1. Plansee cu plăci

Acest tip de plansee se utilizează la clădiri cu deschideri si încărcări mici având structura cu pereti portanti amplasati la distante de max. 4,00-5,00 m sau cu structura în cadre situate la distante mici (3,00 - 4,00 m). Rezemarea plăcii din beton armat se face pe ziduri prin intermediul centurilor din beton armat monolit care reprezintă o îngrosare a plăcii pe lătimea zidurilor.

Grosimea hp a plăcilor trebuie să tină seama de mărimea deschiderii si încărcărilor.

La plăcile armate pe o singură directie (raportul laturilor este mai mare ca 2) grosimea se ia în functie de modul de rezemare:

hp = (1/25...1/35)l, „l” fiind deschiderea de calcul a plăcii (fig. 3.2.1-1).

La plăcile armate pe două directii (raportul laturilor este mai mic de 2) grosimea minimă a plăcilor se ia hp = 1/140...1/45)l. Se recomandă să se respecte relatia:

Hp ≥ (l1+l2)/0.9

în care: l1, l2 sunt lungimile laturilor, în metri (fig. 3.2.1-2).

Pentru satisfacerea cerintelor de rigiditate si izolare fonică, grosimea plăcilor se ia hp = 13...15 cm.

3.2.2. Plansee cu plăci si grinzi

Planseele cu plăci si grinzi se utilizează când suprafata plăcilor din beton armat depăseste 25 m2 sau când deschiderile acestora sunt mai mari de 5,0...6,0 m.

La constructiile cu structura din zidărie având pereti portanti longitudinali, se realizează plansee cu plăci si grinzi transversale dispuse la 3...5 m.

Aceste grinzi se amplasează de regulă în dreptul unor pereti despărtitori si reazemă în general pe stîlpisorii din beton armat.

Grinzile din beton armat sunt elemente de constructie cu o dimensiune (lungimea) preponderentă comparativ cu celelalte (lătimea si înăltimea) si care au forma transversală dreptunghiulară sau t (fig. 3.2.2.-1).

Se recomandă ca raportul dintre înăltimea si lătimea sectiunii transversale să se ia:

h/b<3

Înăltimea sectiunii grinzilor (h), în raport cu deschiderea (L), este necesar să îndeplinească conditia:

h/L>1/12

Armătura grinzilor este alcătuită din: bare longitudinale de rezistentă, bare transversale (etrieri) si bare de montaj. Atât plăcile cât si grinzile se execută din beton armat clasa BC15 sau BC20.

3.2.3. Plansee cu grinzi din lemn

Acest tip de plansee are avantaje precum:

se execută usor; consum de manoperă redus; necesită numai operatii de montaj.

Prezintă însă si o serie de dezavantaje si anume:

sunt combustibile: au durabilitate inferioară planseelor din beton armat; nu se pot folosi în încăperi umede si nici în încăperi în care există pericol de incendii.

Planseele din lemn sunt alcătuite din următoarele elemente:

grinzile din lemn – elemente de rezistentă ale planseului; elemente de umplutură între grinzi (fig. 3.2.3-1).

În mod obisnuit planseele curente ale clădirilor de locuit sunt alcătuite din grinzi aparente sau mascate de tavan, umplutura si pardoseala (fig. 3.2.3-2).

Grinzile se execută din lemn ecarisat (brad sau stejar) sau semicioplit, cu sectiuni variind între 10x19 si 15x25 cm si se asază la distante 70...90 cm, în functie de deschideri, de nivelul încărcările, de tipul elementelor de umplutură.

Rezemarea grinzilor se face pe min. 15...20 cm, în locasuri prevăzute în zidărie (fig. 3.2.3-3 si 3.2.3-4). Capetele grinzilor de la peretii exteriori fiind expuse pericolului de a se umezi si putrezi, se protejează prin diferite procedee:

între fetele grinzii si zidărie se lasă un spatiu de aerisire de 3...5 cm; izolarea termică a peretelui locasului; tratarea capetelor grinzilor pe circa 40...50 cm lungime cu lungime cu substante antiseptice sau înfăsurarea cu carbon bitumat.

Grinzile din lemn atât de peretii exteriori cât si unele de altele pentru a preveni degradările ce se pot produce datorită tasărilor inegale, încărcărilor gravitationale si



orizontale sau trepidatiilor (fig. 3.2.3-5).

3.3. CENTURI SI BUIANDRUGI

3.3.1. Centuri

Centurile din beton sunt elemente de constructie prevăzute în pereti la nivelul planseelor, având eforturilede întindere care apar în pereti (fig. 3.3.1-1).

Lătimea centurilor va fi de regulă egală cu grosimea peretului structural pe care îl întăreste (min. 24 cm), iar înăltimea lor de min. 20 cm.

Centurile prevăzute în peretii exteriori vor fi protejate termic, spre exterior, pentru a nu crea punti termice.

Armarea longitudinală a centurilor se face cu bare din otel PC52 sau OB37 – min. 4 bare Ø8 (PC52), 4Ø10 (OB37) ancorate la intersectii pe o lungime de 40 de diametre. Distanta maximă pe înăltime între două centuri succesive va fi de 4 m pentru gradul de protectie anstiseismică 6 si 3 m pentru gradul 7 si mai mare.

3.3.2. Buiandrugi

Buiandrugii sunt elemente de rezistentă care se prevăd la partea superioară a golurilor mari (pentru usi, ferestre etc.), practicate în peretii structurali.

Dimensiunile buiandrugilor monoliti se consideră astfel:

lătimea sectiunii transversale se ia egală cu grosimea peretelui structural (min. 24 cm); lungimea de rezemare a buiandrugilor va fi de min. 25 cm, iar în zonele seismice a,b,c se recomandă lungimi sporite cu 50% (fig. 3.3.2-1).

În cazul în care distanta dintre capetele a doi buiandrugi rezultă ≤ 50 cm, se va prevedea un singur buiandrug continuu pentru ambele goluri vecine.

În situatia când golurile mari din peretii structurali sunt bordate pe verticală cu stâlpisori din beton armat, buiandrugii se vor executa monoliti cu acestia (fig. 3.3.2-2).

Buiadrugii din peretii structurali exteriori vor fi izolati termic în mod asemănător cu centurile, în vederea evitării formării unor punti termice.

3.4. SCĂRI

Scările sunt elemente de constructie care asigură legătura pe verticală între etajele clădirii precum si între trotuar si interiorul constructiei.

Elementele din care este alcătuită o scară sunt (fig. 3.4.-1, 3.4-2):

rampa cu trepte si contratrepte; podestul sau odihna; vangurile; balustrada cu mâna curentă.

Dimensiunile care caracterizează o treaptă a scării sunt:

l – lătimea treptei

h – înăltimea treptei

Pentru ca o scară cu rampe drepte să fie comodă la urcat trebuie să existe relatia:

2h+1=62...64 cm

3.4.1. Scări din lemn

Sortimente de material lemnos utilizate pot fi:

- dulapi de 4...7 cm grosime pentru trepte;

- scânduri de 2,4...3,8 cm grosime pentru contratrepte;

- grinzi de 8...15 cm lătime si 25...30 cm înăltime pentru vanguri.

În figurile 3.4.1-1, 3.4.1.-2, 3.4.1-3, 3.4.1-4 sunt date diferite detalii de scări din lemn.

3.4.2. Scări din beton armat monolit

Se execută prin turnarea pe loc a betonului pe un cofraj din lemn care reproduce exact forma intradosului scării.

În figura 3.4.2-1 este dat un exemplu de alcătuire a scării în două rampe iar în figura 3.4.2-2 este dat un exemplu de alcătuire a scărilor.

3.5. ACOPERISURI

Se deosebesc două tipuri de acoperisuri:

acoperisuri cu pante (sau ape) peste 7º acoperisuri cu pante mici, până la 7º, denumite acoperisuri – terasă.

3.5.1. Sarpante

Sarpanta – executată din lemn – reprezintă elementul de rezistentă al acoperisului

Sarpanta din lemn pe scaune (sarpanta dulgherească) e alcătuită din astereala, căpriori, pane, moaze sau clesti si tălpi (fig. 3.5.1-1, 3.5.1-2, 3.5.1-3).

Dimensiuni orientative:

astereala – scânduri cu grosimea de 2...2,5 cm;



căpriorii – lemn ecarisat cu sectiuni de 60x80 mm...80x100 mm; panele – lemn ecarisat cu sectiuni de 10x12 cm...15x25 cm; Popii – lemn cu diametrul 12...14 cm sau lemn ecarisat cu sectiuni 12x12 cm...16x16 cm.

3.5.2. Acoperisuri – terasa

Terasele pot fi circulabile sau necirculabile.

Elementul de rezistentă este planseul din beton armat peste ultimul nivel.

Pentru îndeplinirea rolului de acoperis acesta e completat cu izolatie hidrofugă, izolatie termică, elemente de protectie, beton de pantă.

În figura 3.5.2-1 este dat un detaliu de alcătuire a teraselor cu hidroizolatie bituminoasă.

3.5.3. Învelitori

Învelitorile sunt elemente de protectie ale acoperisurilor cu sarpante care asigură izolarea hidrofugă, iar în unele cazuri si izolarea termică.

3.5.3.a. Învelitori din sindrilă si sită

Se folosesc în regiunile de munte si de deal unde lemnul constituie materialul traditional si se confectionează în general din lemn de răsinoase. Sita are lungimea de 40...80 cm, lătimea de 8...14 cm si grosimea de 4...7 mm (fig. 3.5.3a-1). Sindrila are grosimea neuniformă în sectiune transversală si e prelucrată după sistemul lamba si uluc, având lungimea de 40...50 cm, iar lătimea de 10 cm (fig. 3.5.3a-2).

3.5.3.b. învelitori din carton bitumat (fig. 3.5.3.b-1)

Se folosesc la clădirile provizorii sau din mediul rural cu pante mici.

Se realizează în două moduri:

- prin aplicarea a 1...3 straturi de carton sau pânză bitumată fixate de astereală în cuie;

- prin lipirea cu mastic bituminos a 1 sau 2 straturi de carton pe un suport continuu.

3.5.3.c. Învelitori ceramice

Olanele (fig. 3.5.3. c-1) sunt confectionate sub formă de jgeaburi tronconice si se montează în două rânduri pe astereala din lemn sau direct pe plăci din beton armat peste care se asterne un strat de carton bitumat.

Pantele uzuale se folosesc olanele sunt de 30...50 cm/m.

Tiglele (fig. 3.5.3.c-2) sunt de două tipuri:

- tigle solzi – cu dimensiuni 35x170x10 mm – folosite la pante uzuale de 70...90 cm/m;

- tigle profilate – cu dimensiuni de 390x220x100 mm (cele trase) folosite la pante de 55...70 cm/m si cu dimensiuni de 405x240x100 mm (cele presate), folosite la pante de 45...70 cm/m.

3.5.3.d. Învelitori din tablă

Se pot executa din foi de tablă plană neagră, zincată sau galvanizată.

Foile se asază întotdeana pe o astereală cu ajutorul copcilor prinse în cuie cu cap lat introduse în falturi. În figura 3.5.3.d-1 sunt date detalii la învelitori din tablă.

3.6. PERETI DESPĂRTITORI (ELEMENTE NESTRUCTURALE)

3.6.1. Pereti despărtitori

Peretii despărtitori sunt folositi pentru compartimentarea interioară a spatiului si nu sunt portanti. Grosimea peretilor despărtitori din zidărie de cărămidă plină sau cărămidă cu goluri verticale este de ¼ si ½ cărămidă. Cei cu grosime de 7,5 cm se vor executa cu mortar marca M50, iar cei de 12,5 cm cu mortar marca min. M25.

Peretii despărtitori executati din zidărie (de cărămidă, B.C.A.) se fixează la partea inferioară în pardoseală, prin executarea mai întâi a acesteia si după aceia a peretilor, iar la partea superioară prin împănarea cu mortar de ciment fată de planseele superioare.

Rigidizarea peretilor despărtitori se va face pe directie perpendiculară planului lor prin:

solidarizarea lor cu peretii structurali prin tesere sau ancorare cu bare de otel beton Ø6/60 cm pe înăltime, în rosturile orizontale; prevederea de elemente din beton armat – stâlpisori din beton armat – legati de zidurile respective cu bare orizontale din otel-beton Ø6/60 cm plasate în rosturi; solidarizarea, prin tesere, cu pereti despărtitori perpendiculari ce vor avea lungimea până la primul gol min. 1/5 din înăltimea peretelui respectiv.

Sporirea rigiditătii peretilor despărtitori se poate obtine si prin armarea lor cu bare din otel-beton Ø6 mm plasate în rosturile orizontale la distante egale de 4 asize.

3.6.2. Elemente nestructurale

Alcătuirea si dimensionarea elementelor nestructurale se va face urmărind evitarea deteriorărilor si eventualelor cedări sau deplasări care ar

putea periclita vieti omenesti ori degrada elemente ale structurii de rezistentă. Cosurile de fum ce se execută peste ultimul nivel al clădirilor, parapetele, aticele, frontoanele din zidărie se vor ancora în planseul pe care reazemă sau în centurile acestuia si în stâlpisori din beton armat ai nivelului inferior, prin legături metalice (bare din otel-beton).

Cosurile vor fi executate din zidărie de cărămidă plină cu mortar de ciment marca M50. Pentru asigurarea stabilitătii si rezistentei, cosurile clădirilor situate în zonele A,B,C vor fi prevăzute cu o tencuială armată (fig. 3.6.2-1).

Aticele si frontoanele din zidărie vor avea grosimea de 12,5 cm pentru înăltimi până la 1,0 mm si 25 cm pentru înăltimi cuprinse între 1,0 si 2,0 m.

Aticele si frontoanele se vor ridigiza cu stâlpisori dispusi la maximum 3,0 m interax pentru clădirile situate în zonele de protectie A,B,C si la 6,0 m pentru clădiri situate în zonele de protectie D,E si F. Armăturile stâlpisorilor vor fi ancorate în stâlpisorii sau în centura ultimului nivel si la partea superioară în centurile continui din b.c. La frontoanele cu înăltimi



mai mari de 2,0 m se vor prevedea centuri intermediare.

[top]

PARTEA a II-a

ELEMENTE MINIME CONSTRUCTIVE

ELEMENTE MINIME OBLIGATORII

1. Se va întocmi proiect de executie de către personal de specialitate autorizat (arhitectură, structuri, instalatii).

2. Se va obtine autorizatie de constructie conform Legii 50/1991.

3. Se vor respecta cerintele de calitate ale constructiei conform Legii 10/1995.

4. Se vor respecta normativele în vigoare: P100/92, P2/85, NE 012-99.

5. Pe parcursul executiei, constructorul are obligatia de a chema proiectantul si reprezentantul de Stat în Constructii la fazele determinante.

1. Infrastructura - Fundatii la cladiri fara subsol. Fundatii in terenuri normale (fundatii pentru pereti interiori fara soclu)

2. Infrastructura - Fundatii la cladiri fara subsol. Fundatii in terenuri normale (fundatii pentru pereti interiori cu soclu)

3. Infrastructura - Fundatii la cladiri fara subsol. Fundatii in terenuri normale (fundatii pentru pereti exteriori)

4. Infrastructura - Fundatii la cladiri fara subsol. Fundatii in terenuri loessoide (pamanturi sensibile la umezire - fundatii pentru pereti interiori)

5. Infrastructura - Fundatii la cladiri fara subsol. Fundatii in terenuri (argile) contractile (fundatii pentru pereti exteriori)

6. Infrastructura - Fundatii la cladiri cu subsol. Fundatii in terenuri normale (fundatii pentru pereti interiori pereti de subsol executati din zidarie)

7. Infrastructura - Fundatii la cladiri cu subsol. Fundatii in terenuri normale (fundatii pentru pereti exteriori, pereti8 de subsol cu structura mixta din beton si caramida)

8. Infrastructura - Fundatii la cladiri cu subsol. Fundatii in terenuri normale (fundatii pentru pereti exteriori, pereti de subsol cu structura din beton)

9. Infrastructura - Fundatii la cladiri cu subsol. Fundatii in terenuri compresibile (fundatii pentru pereti interiori pereti de subsol executati din beton)

10. Infrastructura - Fundatii la cladiri cu subsol - executate langa o cladire existenta (fundatii in terenuri normale)

11. Pereti portanti - a

12. Pereti portanti - b

13. Pereti portanti - c

14. Sarpanta - a

15. Sarpanta - b

16. Sarpanta - c

17. Harta I - Romania. Zonarea dupa adancimea maxima de inghet

18. Harta II - Romania. Zonarea naturii terenului

19. Harta III - Romania. Zonarea teritoriului din punct de veedere seismic



Ghidul primarului si al consilierilor locali

Documents

Transcript of Ghidul primarului si al consilierilor locali