1

GHIDUL LUCRĂTORULUI ROMÂN ÎN FRANłA

2

1. CONDIłII DE VIAłĂ

1.1. Sinteza condiŃiilor de viaŃă din Europa

CondiŃiile de viaŃă favorabile depind de un număr foarte mare de factori, precum: servicii de îngrijire medicală de calitate, educaŃia şi oportunităŃile de formare profesională sau facilităŃile de transport, acestea reprezentând câteva aspecte care afectează viaŃa şi munca din fiecare zi a cetăŃenilor. Uniunea Europeană şi-a stabilit ca obiectiv îmbunătăŃirea constantă a calităŃii vieŃii în toate statele sale membre şi confruntarea cu noile provocări ale Europei contemporane, precum excluziunea socială sau îmbătrânirea populaŃiei.

ÎmbunătăŃirea condiŃiilor de ocupare a forŃei de muncă la nivelul Europei este o prioritate pentru Comisia Europeană. În perspectiva combaterii şomajului şi intensificării mobilităŃii între locuri de muncă şi regiuni, sunt dezvoltate şi implementate o mare varietate de iniŃiative la nivel european, pentru a veni în sprijinul Strategiei Europene de Ocupare. Din aceste iniŃiative fac parte şi Serviciul European de Ocupare EURES şi programul PROGRESS (2007-2013). Acesta din urmă înlocuieşte o serie de programe anterioare care se axau pe acŃiuni privind ocuparea, protecŃia şi incluziunea socială, condiŃii de muncă, egalitatea de şanse între femei şi bărbaŃi şi nediscriminarea.

Sănătatea este o valoare de preŃ întrucât influenŃează vieŃile zilnice ale oamenilor şi în consecinŃă reprezintă o prioritate pentru toŃi cetăŃenii europeni. Astfel aceştia solicită să aibă un acces rapid şi uşor în cazul tratamentelor medicale atunci când călătoresc în alte state membre UE. Politicile în domeniul sănătăŃii de la nivelul UE urmăresc să răspundă tocmai acestor nevoi.

Programul public de sănătate de la nivelul UE vizează îmbunătăŃirea capacităŃii UE de a răspunde ameninŃărilor din afara UE cu privire la sănătate şi îmbunătăŃire informaŃiilor şi cunoştinŃelor cu privire la ultimele evoluŃii din sectorul public de sănătate.

EducaŃia la nivelul Europei se bucură de rădăcini puternice dar şi de o mare diversitate. Încă cu mult timp în urmă s-a considerat necesară respectarea caracteristicilor particulare ale unui sistem educaŃional din orice stat membru UE, dar pentru alte aspecte generale care au legătură cu sistemele de educaŃie, formare sau ocupare s-a considerat necesară aducerea de îmbunătăŃiri. Astfel în 1980 s-a lansat Eurydice, reŃeaua informaŃională privind educaŃia în Europa. Ulterior în 1986 atenŃia s-a îndreptat dinspre schimburile de informaŃii înspre schimburile de studenŃi, prin lansarea programului Erasmus, care a fost apoi urmat de o variantă a sa mult îmbunătăŃită, programul Socrates – care acoperă toate domeniile de educaŃie pentru toate vârstele şi toate nivelurile.

Transportul a stat la baza primelor reglementări din cadrul ComunităŃii Europene. Încă de la 1958 când a intrat în vigoare Tratatul de la Roma, politica UE în domeniul transportului s-a axat pe înlăturarea obstacolelor de la graniŃele dintre Statele Membre, în consecinŃă a urmărit să permit ca oamenii şi bunurile să se poate deplasa rapid, eficient şi ieftin între aceste state.

Acest principiu este strâns legat de scopul principal al UE de creare a unei economii dinamice şi a coeziunii în cadrul societăŃii. Sectorul transporturilor generează 10% din bunăstarea UE măsurată în PIB, echivalentul a aproximativ 1000 de miliarde de EURO pe an. De asemenea asigură mai bine de 10 milioane de locuri de muncă.

Zona Schengen. Aderarea la spaŃiul Schengen are ca efect ridicarea controalelor între frontierele interne ale statelor membre Schengen, care aplică în întregime acquis-ul Schengen, fiind creată o

3

singură frontieră externă unde controalele se desfăşoară conform unui set de reguli clare în materie de vize, migraŃie, azil, precum şi măsuri referitoare la cooperarea poliŃienească, judiciară sau vamală. În prezent, 25 state europene sunt membre cu drepturi depline în Acordul Schengen. Acestea sunt: Belgia, FranŃa, Germania, Luxemburg, Olanda, Cehia, Lituania, Slovacia, ElveŃia, Italia, Portugalia, Spania, Grecia, Austria, Estonia, Malta, Slovenia, Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia, Suedia, Letonia, Polonia, Ungaria. Viitoare state membre ale acordului Schengen sunt: România, Bulgaria, Cipru şi Liechtenstein.

Transportul aerian. Crearea unei singure pieŃe europene privind transportul aerian a presupus impunerea unor tarife mai mici şi înmulŃirea serviciilor oferite pasagerilor. UE a formulat de asemenea un set de drepturi menite să asigure un tratament corect pentru pasagerii de zbor. În calitate de pasager de zbor, o persoană beneficiază de o serie de drepturi când vine vorba de informaŃiile cu privire la zboruri şi rezervări, daune cauzate bagajelor, întârzieri şi anulări de zboruri, refuzarea îmbarcării, despăgubiri în caz de accidente sau probleme legate de pachetele de servicii turistice. Aceste drepturi se aplică zborurilor programate şi celor charter, atât pentru cele interne cât şi pentru cele internaŃionale, dintr-un aeroport din UE sau pentru un zbor care pleacă dintr-un stat din afara UE către un aeroport dintr-un stat UE, atunci când acest zbor este operat de o linie de zbor din UE.

Transportul feroviar. Sistemul european de transport feroviar este caracterizat de numeroase obstacole datorate sistemelor diferite utilizate în fiecare stat în parte. Astfel UE pentru a veni în întâmpinarea acestor probleme a adoptat o legislaŃie specifică sistemului de transport comun, pentru a pregăti înfiinŃarea unei zone de cale ferată integrată la nivel European, care să se supună reglementărilor legale şi tehnice comune. În acest sens un sprijin financiar considerabil este acordat proiectelor trans-europene cum este şi reŃeaua de căi ferate de la Lyon la graniŃa Poloniei cu Ucraina, de la Berlin la Palermo, de la Paris la Bratislava şi de la Varşovia la Helsinki. Noi reŃele internaŃionale de căi ferate, pentru trenuri de mare viteză sunt realizate între Paris-Bruxelles-Cologne-Amsterdam şi de-a lungul sud-vestului Europei de la Lisabona la Bordeaux.

1.2. Găsirea unei locuinŃe

Există mai multe posibilităŃi pentru cei interesaŃi în găsirea unei locuinŃe – pornind de la anunŃurile din ziarele regionale sau naŃionale zilnice (www.pap.fr) până la agenŃi imobiliari sau înregistrarea la o agenŃie specializată. Cea mai simplă soluŃie este de înregistrare pe un site de anunŃuri gratuite. Astfel persoanele interesate pot consulta preŃurile şi dimensiunile apartamentelor on-line şi le pot alege pe cele pe care doresc să le si viziteze.

Mai multe informaŃii pot fi consultate pe: www.tourisme.fr, www.seloger.fr şi www.explorimmo.fr .

Costul locuinŃelor variază în funcŃie de locaŃia acestora. Astfel preŃurile sunt mai ridicate în Paris sau în alte oraşe mai mari. PoŃi găsi o locuinŃă de închiriat fie în anunŃurile din ziare sau contactând agenŃi imobiliari sau asociaŃii de proprietari, situaŃie în care se va plăti pentru serviciile oferite. Există de asemenea şi posibilitatea de a cumpăra sau închiria o locuinŃă direct de la proprietari ( în acest scop pot fi consultate ziare precum „Particulier à Particulier”).

În anumite departamente de coastă preŃurile sunt destul de rezonabile, începând de la Pas-de-Calais până la Pirineii Orientali, incluzând departamentele Manche, Finistère sau Vendée. În orice caz preŃurile la locuinŃe nu sunt la fel de mici şi pe coasta de sud-vest sau pe cea de sud-est, sau în zona oraşelor mari (ex: Alsace, Rhône-Alpes şi mai ales Ile-de-France).

4

Contractul de închiriere se încheie de regulă pe o perioadă de trei ani şi poate fi reînnoit în mod tacit. Poate înceta mai devreme numai în anumite condiŃii (din motive personale sau profesionale). Dacă o persoană intenŃionează să îşi schimbe locuinŃa, trebuie să înştiinŃeze proprietarul cu trei luni înainte, dar această perioadă se poate reduce la o lună dacă persoana în cauză se află în situaŃia schimbării locului de muncă sau şomajului.

InformaŃii suplimentare pot fi consultate şi pe site-ul: www.fnaim.fr .

1.3. Găsirea unei şcoli

GrădiniŃa (Ecole maternelle)

GrădiniŃa nu este obligatorie şi este gratuită. Aceasta se adresează atât copiilor francezi cât şi celor străini care au împlinit vârsta de doi ani la momentul înregistrării în sistemul de învăŃământ, adică au maturitatea psihologică şi fiziologică compatibilă cu stilul de viaŃă preşcolar. O persoană îşi poate înscrie copilul fie la o grădiniŃă privată fie la una publică. Aceasta poate obŃine informaŃii cu privire la grădiniŃele din zona sa de rezidenŃă poate obŃine de la primărie. Copilul poate fi înscris la grădiniŃă cel mai târziu în luna iunie care precedă începutul unui nou an şcolar. În anumite oraşe înscrierile se fac chiar mai devreme şi de aceea este important ca o persoană care doreşte să-şi dea copilul la grădiniŃă să se intereseze din timp.

Mai multe detalii pot fi consultate pe site-ul: www.education.gouv.fr .

Pentru a obŃine un certificat de înscriere, persoana în cauză trebuie să prezinte la primăria din localitatea de rezidenŃă următoarele: � Livret de familie (certificat de căsătorie/certificat de naştere al copilului); � Un document prin care se atestă efectuarea vaccinurilor obligatorii pentru vârsta sa de către copil (antidifterie, antitetanos, antipoliomielită, BCG), sau prin care să ateste o contra-indicaŃie. � Se va completa o declaraŃie privind domiciliul acesteia.

Şcoala primară

Şcoala este obligatorie începând de la vârsta de 6 ani. Dacă copilul a fost deja înscris şi la grădiniŃă acesta va fi înscris adesea din oficiu şi la o şcoală elementară de care acesta depinde din punct de vedere al localizării geografice a reşedinŃei. O persoană trebuie să se adreseze primăriei din localitatea de rezidenŃă, pentru a şti la ce şcoală să-şi înregistreze copilul. Dacă primăria transmite unei persoane un certificat de înscriere la o şcoală, alta decât cea pentru care ar fi optat pentru copilul ei/lui, aceasta poate adresa primăriei o cerere de derogare.

Înscrierea copilului se va face cel târziu în luna iunie care precedă începutul unui nou an şcolar. Înscrierile încep oricum multe mai devreme, deci părinŃii se pot interesa din timp de înscrierea copilului lor la o şcoală. Atâta timp cât copilul nu-şi schimbă şcoala, nu este necesară reînnoirea anuală a înscrierii.

Pentru informaŃii complete cu privire la înscrierea copilului la şcoală sau grădiniŃă, o persoană trebuie să se adreseze primăriei din zona de rezidenŃă sau inspecŃiei şcolare din cadrul departamentului de care aparŃine.

5

InformaŃii suplimentare pot fi consultate şi pe site-ul: www.service-public.fr .

1.4. Transferul automobilului şi informaŃii privind permisul de conducere şi traficul auto

Implementarea principiului liberei circulaŃii a persoanelor, reprezintă una dintre pietrele de temelie ale construcŃiei Europene şi a stat la baza introducerii unei serii de reguli practice prin care să se asigure faptul că cetăŃenii europeni pot într-adevăr să circule liber şi uşor în orice alt stat membru al UE. Astfel călătoritul cu maşina proprie în statele membre UE a devenit cu timpul o chestiune mult mai puŃin problematică. Comisia Europeană a stabilit o serie de reglementări comune cu privire la recunoaşterea mutuală a carnetului de conducere, valabilitatea asigurării pentru maşină şi posibilitatea înregistrării unei maşini într-o Ńară gazdă.

În FranŃa, circulaŃia auto se efectuează pe partea dreaptă a drumului, starea generală a drumurilor şi infrastructurii este foarte bună. Limitele de viteză admise: 130 km/h pe autostradă; 110 km/h pe drumurile naŃionale; 90 km/h pe celelalte drumuri inter-urbane; 50 km/h în interiorul localităŃilor; 80 km/h pe bulevardul periferic al Parisului.

Marea majoritate a locurilor de parcare sunt cu plată. Parcarea în zone interzise se sancŃionează cu amenda până la 375 de euro sau cu ridicarea maşinii. Se acordă prioritate maşinilor care vin din dreapta. Purtarea centurii de siguranŃă este obligatorie. Astfel, în conformitate cu prevederile Codului Rutier francez, utilizarea, dar şi simpla deŃinere a aparatelor anti radar de către participanŃii la traficul auto este interzisă; fapta fiind contravenŃie şi se pedepseşte cu amendă de până la 1.500 de euro. În cazul refuzului de plată a amenzii, Codul Rutier francez prevede, de asemenea, şi reŃinerea permisului de conducere şi confiscarea maşinii. În sensul celor de mai sus, conducătorii auto sunt sfătuiŃi să nu intre în Republica Franceză cu aparate anti radar.

Permisul de conducere în UE. Nu există efectiv un permis de conducere comun la nivelul UE, dar statele membre UE au introdus totuşi un „model comunitar” de permis de conducere. Prin acest model se asigură că permisele de conducere emise de diferite state membre UE sunt uşor de recunoscut în alte State Membre. În general se aplică un principiu de recunoaştere reciprocă. Permisul este emis în conformitate cu prevederile naŃionale, dar trebuie în acelaşi timp să respecte dispoziŃiile cu privire la modelul comunitar, cum ar fi condiŃiile minime de îndeplinit pentru a putea obŃine un permis de conducere. Permisele de conducere mai vechi, emise înainte de 1996 nu trebuie să fie schimbate conform acestui nou model comunitar de permis şi rămân valide până la expirarea lor.

Dacă un cetăŃean al UE îşi stabileşte rezidenŃa într-un alt Stat Membru, nu este nevoie să-şi schimbe permisul de conducere, deşi adesea mulŃi dintre aceşti cetăŃeni o fac din motive practice. De asemenea unele state membre, solicită ca anumite informaŃii să fie introduse în permisul de conducere pentru a îndeplini anumite cerinŃe administrative.

Permisul de conducere românesc este valabil în FranŃa o perioadă de 90 de zile de la data intrării pe teritoriul FranŃei. CetăŃenii români care îşi stabilesc domiciliul în FranŃa pot să solicite, în decurs de un an de la data obŃinerii rezidenŃei, preschimbarea permisului românesc şi obŃinerea unui permis francez, fără a mai participa la examenul de verificare.

În cazul expirării, pierderii sau furtului, un nou permis de conducere poate fi emis în Statul Membru de rezidenŃă, în conformitate cu prevederile naŃionale. În acest scop cetăŃenii trebuie să contacteze autorităŃile competente.

6

Înregistrarea maşinii în Ńara gazdă. În cazul în care o persoană rezidă în alt stat membru UE şi îşi foloseşte maşina personală pe teritoriul acelui stat pentru mai mult de 6 luni, va fi obligat să-şi înregistreze maşina adresându-se autorităŃilor locale şi plătind taxele de înregistrare aferente în statul gazdă.

Asigurarea maşinii. CetăŃenii UE îşi pot asigura maşina în orice stat membru UE, atâta timp cât compania de asigurări aleasă este licenŃiată, conform reglementărilor legale naŃionale, în emiterea unor astfel de poliŃe de asigurări. O companie cu sediul într-un alt stat membru are dreptul să vândă o poliŃă de răspundere civilă obligatorie doar dacă sunt îndeplinite anumite condiŃii. Asigurarea va fi valabilă în toate statele membre UE, indiferent unde are loc accidentul.

Taxe. TVA-ul pe maşinile cu motoare este plătit de regulă în Ńara din care se cumpără maşina, cu toate că în anumite condiŃii, TVA-ul se poate plăti în Ńara de destinaŃie. Informaţii pentru cazurile de accident de circulaţie

În caz de accident uşor, cetăŃeanul român va completa, împreună cu cealaltă parte formularul tip pus la dispoziŃie de societăŃile locale de asigurări, privind producerea accidentului. Acesta va nota elementele de identificare ale celuilalt autovehicul implicat în accident şi ale societăŃii de asigurare a acestuia. Dacă în urma accidentului sunt răniŃi, se va chema poliŃia locală, după ce s-a acordat primul ajutor. CetăŃeanul român se poate adresa pentru sprijin partenerului societăŃii române de asigurări din Ńara respectivă care figurează pe Cartea verde.

Fiecare poliŃă de asigurare medicală emisă de o societate de asigurare autorizată din România are înscris pe ea un număr de telefon la care se răspunde în regim de permanenŃă. Astfel numărul poate fi apelat dacă este cazul şi vor fi urmate toate îndrumările ce vă sunt adresate. Documentele de plată se păstrează până la înapoierea în Ńară pentru a le prezenta societăŃii de asigurare.

În cazul unui accident rezultat cu avarierea autoturismului sau cu vătămarea ori decesul unei persoane, este interzisă mutarea vehiculului până la sosirea poliŃiei la locul accidentului, care constată faptele şi întocmeşte un proces verbal. Acest document este esenŃial pentru stabilirea vinovăŃiei şi se impune obŃinerea unei copii din partea persoanei vătămate, în special dacă aceasta este turist străin.

Telefoane utile pentru informaŃii privind traficul sau conduita în caz de accident: � 17 – poliŃia � 15 – serviciul medical de urgenŃă (SAMU)

1.5. ViaŃa privată

Naşterea

Toate naşterile trebuie să fie înregistrate. În cazul părinŃilor necăsătoriŃi, înregistrarea unei naşteri nu este echivalentul recunoaşterii legale a copilului. Astfel o procedură voluntară de recunoaştere trebuie îndeplinită pentru stabilirea paternităŃii. Copilul trebuie înregistrat în decursul primelor trei zile de la naştere. Naşterile sunt înregistrare la primăria oraşului/localităŃii în care s-a născut copilul. Certificatele de naştere sunt eliberate imediat şi sunt gratuite.

7

Căsătorie

În FranŃa căsătoria civilă are valoare juridică. Oricare două persoane se pot căsători în FranŃa, chiar dacă nu au naŃionalitate franceză, atâta timp cât au împlinit deja 18 ani (sunt posibile şi derogări).

Fiecare dintre cei doi viitoari soŃi: � Trebuie să-şi exprime acordul; � Nu trebuie să existe între ei relaŃii de rudenie, de sânge sau căsătorie (în anumite situaŃii se poate acorda o dispensă de către Preşedintele Republicii); � Nu trebuie să fie deja căsătoriŃi sau uniŃi printr-un alt mariaj de drept comun, cunoscut ca o convenŃie civilă de solidaritate sau „PACS”. Această prevedere se aplică de asemenea străinilor care sunt deja căsătoriŃi în Ńara lor de origine.

Încheierea unui contract pre-nupŃial nu este obligatorie.

ConvenŃia civilă de solidaritate (PACS) este un contract încheiat între două persoane care doresc să-şi trăiască viaŃa împreună. Ambii parteneri trebuie să aibă cel puŃin 18 ani şi pot fi de genuri diferite (feminin şi masculin) sau de acelaşi gen (feminin sau masculin). SoŃii de drept comun trebuie să locuiască la aceeaşi adresă. Pentru mai multe informaŃii, se va contacta grefierul tribunalului din regiunea de rezidenŃă. Pentru ca o persoană să poată avea un mariaj de drept comun (PACS), trebuie să aibă 18 ani sau mai mult. Nu există obligaŃii cu privire la naŃionalitate pentru a putea încheia un contract PACS în FranŃa.

În orice caz un contract PACS nu se poate încheia între: � AscendenŃi şi descendenŃi direcŃi ai unei familii; � Cei aflaŃi în relaŃie de rudenie până la gradul 3 (fraŃi şi surori, unchi şi nepoate, etc.); � Cei aflaŃi în relaŃii de rudenie stabilite prin lege (soacră şi ginere, socru şi noră, etc.); � Dacă unul dintre cei doi este deja căsătorit; � Dacă unul dintre cei doi a mai încheiat deja un PACS.

Oricine doreşte să semneze un PACS, trebuie să se adreseze grefieriei din cadrul curŃii de judecată din regiunea în care intenŃionează să locuiască împreună.

Decesul

Decesul unei persoane trebuie înregistrat în maxim 24 de ore de la producerea acestuia. Pentru a face acest lucru se va contacta primăria oraşului/localităŃii în care persoana a decedat.

Mai multe informaŃii pot fi consultate pe www.service-public.fr

1.6. Costul vieŃii

Costurile financiare variază în mod considerabil de la o persoană la alta, în funcŃie de statutul acestora. În continuare sunt prezentate câteva din cheltuielile zilnice realizate de o persoană:

Cazare. Într-un campus universitar: între 118 EURO şi 400 EURO pe lună în funcŃie de tipul de cazare. În general chiriile sunt mai mari în Paris cu 36%, decât în afara oraşului. Cheltuieli zilnice. PreŃul variază în funcŃie de locul din care cumperi. � Un bilet metrou/autobuz 1,6 EURO

8

� Un bilet la cinema 9 EURO � Un timbru poştal, tarif normal 0,56 EURO � Un sandwich 4 EURO � Un meniu la restaurant 12-20 EURO

Toate zonele de cumpărături din oraşele FranŃei, au şi magazine de îmbrăcăminte pentru toate gusturile şi buzunarele. În orice caz cele mai bune preŃuri sunt în grupurile de magazine aflate la periferia oraşelor. De exemplu o haină de ploaie costă între 30 şi 50 EURO, iar un palton cel puŃin 70 EURO.

1.7. Transportul în FranŃa

În FranŃa reŃeaua de drumuri, căi ferate şi aeriene este foarte bine dezvoltată. Transportul public este bine reglementat în oraşe. Principalele oraşe au un sistem subteran de transporturi cu trenuri (metrou) sau tramvaie, precum şi autobuze şi trenuri regionale. O varietate de tipuri de bilete (cu valabilitate săptămânală, lunară, etc.) sunt disponibile, de exemplu „cartea portocalie” în Paris.

Autostrăzi. Atât francezii cât şi străinii care călătoresc prin FranŃa obişnuiesc să folosească autostrăzile cu plată. În FranŃa sunt 11000 km de autostrăzi care utilizează un regim de taxare. Pentru majoritatea autostrăzilor din FranŃa se plătesc taxe de folosinŃă: � Paris – Lyon 30,80 EURO � Paris – Lille 14,6 EURO � Paris – Bordeaux 50,7 EURO � Lyon – Marseille 22,20 EURO

Limita de viteză pe autostradă este de 130 km/h, iar pe şoselele naŃionale este de 90 km/h.

ReŃeaua de căi ferate. Transportul feroviar este în creştere în FranŃa. Există 29.473 km de linii de căi ferate disponibile pentru traficul comercial din care 1881 km sunt reprezentaŃi de liniile de căi ferate pentru trenuri de mare viteză TGV. TGV permite legături foarte rapide între principalele oraşe din FranŃa. Astfel de la Paris în Lyon se ajunge în 2 ore, de la Paris la Lille într-o ora, de la Paris la Bordeaux şi de la Paris la Marseille în 3 ore.

SNCF gestionează transportul călătorilor. PreŃul călătoriei depinde de perioada aleasă şi de momentul cumpărării biletului. În general cel mai bun preŃ se obŃine dacă se achiziŃionează biletele cu mult timp înainte de călătorie.

Mai multe informaŃii pot fi consultate pe www.voyages-sncf.com .

Transportul local. Majoritatea oraşelor mari dispun de reŃele de autobuze, tramvai, metrou şi trenuri subterane (banlieu).

InformaŃii suplimentare pot fi consultate şi pe site-urile: � www.ratp.fr � www.tcl.fr (Lyon) � www.rtm.fr (Marseille) � www.infotbc.com (Bordeaux)

În Paris şi efectiv în regiunea Île-de-France, RATP conduce reŃeaua de metrouri din 1949, în calitate de instituŃie de stat. De la intrarea în vigoare a legii SRU (de solidaritate şi reînnoire urbană), RATP

9

a fost de asemenea autorizată să gestioneze şi reŃele din afara Parisului, sau chiar din străinătate. Biletele se obŃin din staŃii înainte de urcarea în tren. Pentru trenurile TGV sunt obligatorii rezervările. Există şi multe oferte speciale, informaŃii putând fi obŃinute din staŃiile de tren şi de pe site-ul SNCF(www.sncf.com ).

10

2. EXERCITAREA DREPTULUI DE ŞEDERE ŞI ACCESUL PE PIAłA MUNCII ÎN REPUBLICA FRANCEZĂ

2.1. Procedura de înregistrare

De la 1 ianuarie 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană (UE), cetăŃenilor români le sunt aplicabile prevederile Directivei 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulaŃie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăŃenii UE şi membrii familiilor acestora. De la acea dată, cetăŃenii români au aceleaşi drepturi de acces şi de rezidenŃă pe teritoriul FranŃei, ca şi cetăŃenii celorlalte state membre ale Uniunii Europene, cu excepŃia accesului pe piaŃa forŃei de muncă.

CondiŃiile de intrare în FranŃa sunt cele prevăzute de sistemul de reglementări care guvernează admisia în spaŃiul Schengen (statele membre ale spaŃiului Schengen sunt următoarele: Belgia, FranŃa, Germania, Luxemburg, Olanda, Cehia, Lituania, Slovacia, ElveŃia, Italia, Portugalia, Spania, Grecia, Austria, Estonia, Malta, Slovenia, Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia, Suedia, Letonia, Polonia, Ungaria). Aceste condiŃii sunt următoarele:

• deŃinerea unui paşaport/carte de identitate valabile (valabilitatea paşaportului/cărŃii de identitate trebuie să depăşească cu cel puŃin trei luni data încheierii călătoriei)

• deŃinerea vizei valabile aplicată în paşaport, în cazul deplasărilor pentru care este necesară viza

• absenŃa unei interdicŃii de intrare în spaŃiul Schengen (aceasta poate fi verificată de autorităŃile de frontieră prin consultarea Sistemului Informatic Shengen)

CetăŃenii români pot intra pe teritoriul FranŃei în baza cărŃii de identitate sau a paşaportului valabil care atestă naŃionalitatea şi pot rezida pe teritoriul acestui stat pentru o perioadă de până la 3 luni fără nici o condiŃionare sau formalităŃi, alta decât cea de a deŃine o carte de identitate/paşaport valabile.

Pentru o şedere de lungă durată (mai mare de trei luni), cetăŃenilor români nu li se mai eliberează permise de şedere (excepŃie făcând cei care solicită drept de muncă) şi nici nu se procedează la înregistrarea acestora la autorităŃile locale competente. CetăŃenii români care doresc să exercite o activitate profesională în FranŃa sunt obligaŃi să obŃină în prealabil un permis (autorizaŃie) de muncă, demers iniŃiat în totalitate de către angajator. După obŃinerea acestui permis, se adresează personal la prefectură unde solicită un permis de şedere pentru exercitarea de activităŃi profesionale.

AutorităŃile franceze pot limita dreptul de circulaŃie sau de şedere al cetăŃenilor români doar în situaŃia în care aceştia reprezintă o ameninŃare la adresa ordinii publice, constituie o sarcină nejustificată pentru sistemul de asistentă socială francez sau desfăşoară activităŃi lucrative fără să fie in posesia unui permis de muncă.

Pentru mai multe informaŃii privind condiŃiile de intrare şi regimul de şedere în FranŃa puteŃi consulta şi site-ul Ambasadei României la Paris, secŃiunea sfaturi de călătorie: http://paris.mae.ro/index.php?lang=ro&id=69504 .

11

2.2. Accesul pe piaŃa muncii

CetăŃenii români care au obŃinut în FranŃa o diplomă Master 2 (în cadrul unui program pe 2 ani) beneficiază de liber acces pe piaŃa muncii din FranŃa.

CetăŃenii români care doresc să lucreze în FranŃa, trebuie să obŃină un permis de muncă şi unul de rezidenŃă, dacă şederea acestora în scop de muncă va depăşi perioada de trei luni.

O persoană în căutarea unui loc de muncă nu poate veni în FranŃa spontan pentru a căuta un loc de muncă. Într-adevăr, piaŃa franceză a muncii nefiind deschisă, înscrierea la oficiile franceze pentru ocuparea forŃei de muncă nu este posibilă. Acest lucru este valabil şi pentru meseriile afectate de lipsa forŃei de muncă menŃionate în lista de meserii liberalizate. Lista meseriilor liberalizate poate fi consultată pe http://paris.mae.ro/index.php?lang=ro&id=68448 .

În ceea ce priveşte recrutarea, iniŃiativa aparŃine numai întreprinderii franceze, care poate publica o ofertă şi poate căuta candidaŃi în afara FranŃei.

Angajatorul care doreşte să recruteze un cetăŃean din România pentru a se asigura că a făcut publică oferta de muncă poate depune la AgenŃia locală pentru ocupare o solicitare cerând înscrierea locului de muncă vacant pe portalul european al mobilităŃii lucrătorilor. AgenŃia va dirija angajatorul către un consilier EURES, corespondent al sistemului european de mobilitate a lucrătorilor. AgenŃia este singurul serviciu public de ocupare care poate face această înscriere. La momentul depunerii ofertei, angajatorul va preciza dacă solicită ca preselecŃia candidaŃilor să fie făcută de către AgenŃia NaŃională pentru Ocupare, aceasta urmând să-i comunice angajatorului candidaturile primite pentru selecŃie. Această ofertă de muncă va figura astfel pe site-ul AgenŃia NaŃională pentru Ocupare http://www.pole-emploi.fr/accueil/) şi pe site-ul european www.europa.eu/eures .

Dosarul de solicitare trebuie să fie depus de către angajator la DirecŃia departamentală de muncă, ocuparea forŃei de muncă şi pregătire profesională (DDTEFP) pentru examinare. Dacă locul de muncă propus figurează în lista de meserii deschise (cf. listei de meserii afectate de lipsa forŃei de muncă), situaŃia ocupării forŃei de muncă în FranŃa nu mai este opozabilă. Angajatorul este în acest caz scutit de publicarea ofertei mai întâi în FranŃa. Dacă locul de muncă nu figurează în lista de meserii deschise, angajatorul trebuie să dovedească prin toate mijloacele că nu găseşte profilul dorit pe piaŃa franceză a muncii. ANPE emite un aviz care este transmis la DDTEFP, administraŃia aptă să ia decizia. În caz de răspuns favorabil, Oficiul francez pentru imigrare şi integrare (OFIIce Français de l’Immigration et de l’Intégration - OFII) adresează angajatorului o cerere de plată a unei redevenŃe. La primirea plăŃii, OFII organizează vizita medicală de aptitudini profesionale. Un certificat de control medical îi este înmânat salariatului împreună cu contractul său de muncă sau permisul provizoriu de muncă. Există 4 criterii de evaluare pentru a obŃine un permis de muncă în FranŃa:

� situaŃia ocupării forŃei de muncă pe piaŃa franceză a muncii. Acest criteriu nu se plică pentru meseriile afectate de penuria forŃei de muncă; � respectarea de către angajator a legislaŃiei muncii; � egalitatea de tratament în ceea ce priveşte remuneraŃia; � condiŃiile de cazare a salariatului.

Pentru eliberarea permisului de muncă cetăŃeanul român trebuie să furnizeze angajatorului o serie de documente care sunt prevăzute în Decretul din 10 octombrie 2007, publicat în FranŃa, în

12

Jurnalul Oficial din 9 noiembrie 2007. Documentele corespund diferitelor tipuri de sejur: profesie artistică şi culturală, salariat, lucrător temporar, lucrător sezonier, „CE- toate activităŃile profesionale”, salariat în misiune. De asemenea în cadrul acestui decret este precizată şi lista documentelor necesare în cazul reînnoirii diferitelor titluri de sejur. Decretul poate fi consultat pe următorul site: http://www.legifrance.gouv.fr/affichTexte.do?cidTexte=JORFTEXT000000280556&dateTexte=

Titlul de sejur/ permisul de rezidenŃă este obligatoriu pentru sejururile de mai mult de trei luni. În acest caz, salariatul trebuie să se prezinte la serviciul pentru străini al prefecturii din locul său de reşedinŃă sau la primărie, cu un exemplar din contractul de muncă vizat de DDTEFP, certificatul de control medical şi un document de călătorie (paşaport sau carte de identitate).

Durata contractului de angajare determină tipul permisului de rezidenŃă şi al celui de muncă. Astfel angajaŃii care ocupă un loc de muncă pentru cel puŃin un an, primesc un card de rezidenŃă al CE care este valabil timp de 10 ani şi pe care este înscris „ toutes activités professionnelles – règlement 1612/68” (toate activităŃile profesionale – Regulamentul 1612/68). AngajaŃii care ocupă un loc de muncă în FranŃa pentru un an sau mai puŃin primesc un permis de muncă provizoriu, cunoscut ca APT, precum şi un card de rezidenŃă al CE pe care este înscris „travailleur temporaire – voir APT” (lucrător temporar) şi care este valabil pe perioada în care îşi va desfăşura activitatea. DeŃinătorii de APT nu-şi pot schimba angajatorul. Lucrătorii sezonieri primesc un contract de muncă sezonier vizat favorabil de către birourile pentru forŃă de muncă străină care acordă permisul de muncă.

Începând cu anul 2008 FranŃa a liberalizat accesul pe piaŃa muncii pentru cetăŃenii români pentru 150 de profesii şi meserii. Lista meseriilor pentru care s-a liberalizat accesul pe piaŃa muncii din FranŃa pentru cetăŃenii români poate fi consultată pe site-ul Ministerului Muncii, Familiei şi ProtecŃiei Sociale: http://www.mmuncii.ro/ro/articole/2008-01-23/-292-articol.html, sau pe site-ul Ambasadei României de la Paris: http://paris.mae.ro/index.php?lang=ro&id=68448 . În acest caz procedura de angajare este similară cu cea prevăzută pentru orice cetăŃean francez.

Pentru ocuparea unui post într-una dintre cele 150 de meserii deschise şi cetăŃenilor români, se menŃine necesitatea obŃinerii unui permis de muncă, dar situaŃia ocupaŃională nu mai este opozabilă, criteriu care stătea la baza majorităŃii refuzurilor permiselor de muncă. Angajatorii trebuie însă să plătească taxele şi impozitele datorate la OFII (contribuŃie şi rambursare forfetară).

Articolul R.341-4 din Codul muncii francez enumără 4 criterii principale în baza cărora cererea pentru permisul de muncă trebuie să fie examinată şi care pot justifica un refuz, şi anume: � situaŃia ocupaŃională din sectorul în care se desfăşoară activitatea, � condiŃiile de aplicare a legislaŃiei sociale de către angajator, � condiŃiile de lucru şi salariul oferit lucrătorului străin, � dispoziŃiile luate de angajator în ceea ce priveşte cazarea lucrătorului.

2.3. Costul permisului (autorizaŃiei) de muncă

Străinul admis pe piaŃa muncii în FranŃa trebuie să achite 55 euro pentru reînnoirea autorizaŃiei de muncă („taxă de reînnoire”), când aceasta ia forma unei cărŃi de şedere, a unei cărŃi de sejur temporar/certificat de rezidenŃă cu menŃiunea „viaŃă privată şi familială” sau „salariat”. În cazul unui contract de durată determinată, angajatorul trebuie să achite 168 euro sumă forfetară. În cazul unui contract pe durată nedeterminată, trebuie să achite o redevenŃă şi o contribuŃie forfetară de 893 euro (744 euro contribuŃie forfetară +168 euro) dacă salariul lunar brut este mai mic

13

sau egal cu 1.525 euro şi 1.612 euro (1.444 euro contribuŃia forfetară +168 euro) dacă salariul lunar brut este mai mare de 1.525 euro.

De asemenea angajatorii pot obŃine şi ei mai multe informaŃii în sensul recrutării de forŃă de muncă din România de la: � SpaŃiu ForŃă de Muncă InternaŃională www.emploi-international.org � DDTEFP: coordonate pentru fiecare departament la: www.travail.gouv.fr/adresses/adresses_f.html � OFII (Oficiul francez pentru imigrare şi integrare) http://www.ofii.fr/

2.4. Găsirea unui loc de muncă în FranŃa

Cum se caută un loc de muncă în FranŃa?

Un loc de muncă se poate găsi aplicând la unul dintre organismele următoare:

� Serviciul Public de Ocupare (Polê emploi). În toate oraşele din FranŃa se găseşte o AgenŃie Locală de Ocupare (ALE), care poate oferi informaŃii cu privire la locurile de muncă disponibile. O persoană se poate înregistra în calitate de solicitant de loc de muncă la locul de rezidenŃă. De asemenea o persoană interesată poate consulta anunŃuri online pe site-ul www.pole-emploi.fr sau se poate înregistra pe acest site pentru a primi informaŃii cu privire la locurile de muncă disponibile care se potrivesc profilului.

APEC (AsociaŃia pentru Ocuparea Personalului de Conducere), este o instituŃie care consiliază persoanele cu funcŃii de conducere şi tinerii licenŃiaŃi aflaŃi în căutarea unui loc de muncă - http://www.apec.fr .

� AgenŃii de muncă temporară (agences d’intérim). Aceşti agenŃi îl taxează pe angajator pentru serviciile lor şi nu pe solicitantul de loc de muncă. Mai multe informaŃii pot fi consultate pe: www.prisme.eu .

� Serviciile Europene de Ocupare – EURES. Consilierii EURES din cadrul AgenŃiilor de Ocupare pot furniza informaŃii celor aflaŃi în căutarea unui loc de muncă indicându-le locurile de muncă disponibile. Pentru mai multe informaŃii se poate consulta site-ul www.eures.europa.eu .

� Birouri de ocupare – firmele pot solicita acestor birouri să efectueze recrutarea de personal înalt calificat sau care trebuie să ocupe posturi cu responsabilităŃi mai mari. (www.cadremploi.fr , www.cadresonline.fr )

� Presă şi Publicitate

Ziare naŃionale care apar zilnic: Le Monde’, ‘Le Figaro’, ‘La Voix du Nord’, ‘Ouest-France’, ‘Les Dernières Nouvelles d'Alsace’, ‘L'Est Républicain’, ‘Le Progrès de Lyon’, ‘Le Dauphiné Libéré’ şi ‘Le Midi Libre’, etc. Reviste săptămânale: L´Express’, ‘Le Point’, ‘L'Expansion’, ‘Le Nouvel Economiste’ and ‘L'Usine Nouvelle’, etc.

14

Periodice de specialitate: Le Moniteur’

Ziare financiare: ‘Les Echos’

Ziarele locale de asemenea publică anunŃuri de locuri de muncă. În marea majoritate aceste ziare sunt gratuite şi pot fi foarte utile. ‘Aix Hebdo’ şi ‘Bonjour’ din Aix-en-Provence sunt două exemple de astfel de ziare. Pentru mai multe informaŃii în acest sens poate fi contactat şi Biroul de turism din oraşul de rezidenŃă.

� PiaŃa ascunsă – este vorba de ofertele nepublicate, respectiv recrutarea directă între angajator şi candidat (anunŃuri în vitrina magazinului, reŃea relaŃională, etc.)

Cum se candidează pentru un loc de muncă în FranŃa?

Pentru a aplica pentru un loc de muncă în FranŃa se poate contacta angajatorul telefonic, pe fax sau pe e-mail. În orice caz cel mai indicat este să se transmită o scrisoare de intenŃie împreună cu un CV.

În FranŃa scrisoarea de intenŃie şi CV-ul sunt foarte importante. Prin intermediul acestor scrisori se stabileşte clar motivul pentru care o persoană aplică pentru un anumit job şi de ce anume consideră aceasta că este calificată să îl ocupe. Scrisoare de intenŃie trebuie să aibă o pagină, în cazuri excepŃionale două, să urmeze formatul standard, să fie scrisă într-un stil formal şi să fie succintă. O scrisoare de intenŃie standard are următoarea structură: � Sus în stânga: nume, prenume, adresa personala completă şi numărul de telefon � Sus în dreapta: locul şi data, iar câteva rânduri mai jos adresa companiei şi persoana căreia îi este adresată scrisoarea � MenŃionarea scopului scrisorii de intenŃie (ex: pentru postul de manager de producŃie) � Corpul scrisorii � Jos în dreapta: semnătura

Pentru mai multe detalii se poate consulta site-ul www.pole-emploi.fr/candidat .

De asemenea pentru angajatorii francezi este foarte important un CV personalizat, detaliat şi cât mai bine redactat, şi nu modele tip de CV-uri. Acesta nu trebuie să depăşească 2 pagini. Un CV are de regulă patru părŃi, după cum urmează:

� Date personale: nume, adresă, telefon personal, vârstă, naŃionalitate, stare civilă.

� ExperienŃa profesională: reprezintă cea mai importantă parte; fiecărui job avut trebuie să-i fie dedicat câte un paragraf separat în care să se precizeze pentru cât timp a fost ocupat acesta, numele şi locaŃia companiei, responsabilităŃile şi îndatoririle avute şi obiectivele de atins.

� Calificări: vor fi menŃionate diplomele şi calificările dobândite, iar dacă este posibil vor fi prezentate echivalările din sistemul de educaŃie din FranŃa, realizându-se şi o scurtă descriere a cursurilor; tot aici vor fi prezentate şi limbile vorbite şi nivelul de utilizare al acestora.

� ActivităŃi independente, hobby-uri: nu este o parte obligatorie, dar anumite activităŃi pot fi importante de menŃionat oferindu-i angajatorului o imagine clară a personalităŃii celui/celei care le menŃionează, mai ales dacă acestea pot avea legătură cu profesia deŃinută.

15

3. CONDIłII DE MUNCĂ

3.1. Formele de ocupare

Vârsta legală pentru a muncii în FranŃa este de 16 ani. Cu toate acestea angajarea tinerilor sub 16 ani este autorizată în cazuri strict menŃionate de lege:

� AsociaŃii familiale;

� Pe durata vacanŃelor şcolare pentru activităŃi uşoare;

� Ca ucenici sau pentru formare alternativă;

� Pentru spectacole sau ca manechin.

3.2. Contractele de muncă

Există două tipuri de bază de contracte de muncă: CDI (contract de muncă pe perioadă nedeterminată) şi CDD (contract de muncă pe perioadă determinată). CDI este cel de bază ,iar CDD este excepŃia. CircumstanŃele în care se încheie primul tip de contract (CDI) sunt prevăzute de lege. CDD poate fi încheiat în următoarele situaŃii: � Pentru a înlocui un angajat care este absent pentru o perioadă; � Ca urmare a schimbărilor care au intervenit în afacerea unei firme; � Atunci când compania a atins un apogeu temporar în activitatea desfăşurată; � Când este necesară desfăşurarea unei activităŃi de protecŃia muncii; � Pentru a realiza un export special, pentru desfăşurarea unei activităŃi care nu are legătură cu activitatea normală a companiei; � Pentru activitate sezonieră; � Contracte temporare, pe termen scurt; � Recrutare ca urmare a reglementării unor iniŃiative specifice; � Contract pentru formare profesională; � Contract pentru iniŃiativă de angajare (CIE); � Contract cu salariu minim/ pentru primul job (CI-RMA); � Contract de întoarcere la muncă; � Contract pentru oportunităŃi de angajare în baza unor subvenŃii.

Aceste contracte durează până la 18 luni. Natura temporară a contractului îi asigură angajatului un bonus de 10% din salariu brut.

Există şi alte tipuri de contracte precum:

a) Contract pentru o nouă recrutare. Acesta este un nou tip de contract CDI rezervat pentru companiile de foarte mici dimensiuni care au mai puŃin de 20 de angajaŃi. O procedură simplificată de concediere poate fi utilizată începând de la sfârşitul primei luni de angajare şi până la sfârşitul celei de-a 23-a.

b) Contract temporar de muncă (CTT). Conform legii din 18.01.2005, cunoscută drept legea de planificare a coeziunii sociale, o convenŃie semnată la 7 septembrie 2005 permite alte două situaŃii în care poate fi emis un CDD:

� Atunci când agenŃia temporară de ocupare şi compania gazdă se înŃeleg să ofere cursuri suplimentare de formare profesională pentru un angajat;

16

� Atunci când scopul este de a facilita recrutarea şomerilor care întâmpină dificultăŃi sociale şi profesionale specifice.

c) Contractul de angajare intermitent (cu întreruperi ). Acesta este un contract semnat cu o companie pentru un sector specific de activitate în care afacerea suferă o serie de fluctuaŃii ale activităŃii neprevăzute de-a lungul anului.

d) Contract de ucenicie. Scopul acestui tip de contract este de a asigura tinerilor aflaŃi încă în faza de pregătire cursuri de formare (training-uri) generale, teoretice şi practice pentru a-i ajuta să obŃină o atestare a pregătirii lor profesionale reprezentată de o diplomă de formare profesională sau tehnologică, o calificare în inginerie sau o altă calificare specifică. De acest contract pot beneficia toŃi tinerii cu vârsta între 16 şi 25 de ani. Există şi o lege din 2006 prin care se creează un contract de ucenicie pentru juniori, adică poate fi urmat de tineri de la vârsta de 14 ani. Durata unui astfel de contract este de 3 ani. În funcŃie de vârsta şi de anul de ucenicie, remunerarea în baza unui contract de ucenicie începe de la 25% din salariul minim, până la 78%.

Încheierea unui contract pe perioadă nedeterminată nu presupune aplicarea unor condiŃii speciale. Astfel nu este obligatoriu să se încheie în scris şi poate lua în consecinŃă orice formă convenită de ambele părŃi.

Un contract de muncă are trei trăsături caracteristice: � Implică desfăşurarea unei activităŃi salariale în favoarea unui angajator � Implică asigurarea unei plăŃi (salariu) � Presupune o relaŃie de subordonare.

Conform legislaŃiei franceze, elementele esenŃiale ale unui contract de angajare sunt de regulă identitatea părŃilor, denumirea postului pe care îl ocupă angajatul, valoarea salariului şi locul de muncă.

Conform Directivei 91/53/CEE, angajatul trebuie să fie informat în scris cu privire la următoarele aspecte: � identitatea părŃilor � locul de muncă (desfăşurare a activităŃii) � titlul, gradul şi natura sau categoria corespunzătoare postului ocupat de angajat sau o scurtă descriere a acestuia � data de începere a contractului � durata aşteptată de prestare a muncii dacă este vorba de un contract temporar de muncă � durata concediului plătit la care are dreptul angajatul sau, dacă nu este stabilit, procedura de acordare sau stabilire a unui astfel de concediu � durate perioadelor de preaviz � informaŃii cu privire la salariu şi modul în care se asigură plata (luna, bilunar, zilnic etc.) � programul de lucru: zilnic sau săptămânal � ConvenŃia colectivă care stă la baza condiŃiilor de angajare.

Încheierea unui contract în scris, este solicitată şi pentru alte tipuri de contracte, precum CDD, ucenicie, etc.

CondiŃiile în care se pot aduce modificări contractului de muncă au la bază jurisprudenŃa. Trebuie făcută distincŃia între schimbările aduse condiŃiilor de angajare stabilite în mod unilateral de

17

angajator (orar, datele concediului etc.) şi schimbările care pot fi aduse contractului de angajare, care presupun şi acordul angajatului şi care au în vedere următoarele aspecte: � Metoda de remunerare sau suma efectivă care va fi plătită angajatului; � Programul de lucru � Locul de desfăşurare a activităŃii � Calificarea angajatului � Orice alte informaŃii care sunt considerate a fi importante de către părŃi.

O excepŃie în ceea ce priveşte această situaŃie ar fi atunci când angajatul este de acord cu realizarea acestor modificări, în avans, ca de exemplu în cazul unei clauze de mobilitate sau unei clauze de non-concurenŃă. Angajatorul trebuie să îl anunŃe pe angajat cu privire la modificările intervenite. Lipsa unei reacŃii din partea angajatului este considerată o acceptare tacită.

Contractul pe perioadă determinată încetează de regulă la împlinirea perioadei pentru care a fost încheiat. Contractul pe perioadă nedeterminată încetează la iniŃiativa angajatorului sau lucrătorului.

3.3. Timpul de muncă

Timpul de muncă este reglementat în FranŃa prin: � Legea Aubry I din 13 iunie 1998 şi Legea Aubry II din 19 ianuarie 2000; � Legea din 17 ianuarie 2003 privind salariile, timpul de muncă şi creşterea ocupării forŃei de muncă; � Articolele L.212 -1 până la L.213 -10 din Codul Muncii; � Articolele R.212-1 până la R.212-2 din Codul Muncii; � Articolul D.212-1 din Codul Muncii � Articolele L.220-1 până la L.221-27 din Codul Muncii.

De la 1 iulie 2002, durata legală a săptămânii de muncă este de 35 de ore în toate tipurile de companii. Ziua de muncă nu poate depăşi în principiu 10 ore.

Timpul maxim pentru o zi de muncă poate atinge şi 12 ore, dacă acest lucru este stabilit în baza unor convenŃii colective. La fiecare 6 ore vor trebui acordate lucrătorilor pauze de minim 20 de minute.

În principiu durata săptămânală de lucru nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână sau 44 de ore pe săptămână în medie într-o perioadă de referinŃă de 12 săptămâni consecutive. Pentru cei care au mai puŃine de 18 ani şi pentru ucenici perioada maximă a unei săptămâni de muncă este de maxim 35 de ore.

Durata maximă a unei zile de muncă pentru cei care au sub 18 ani şi pentru ucenici este de 8 ore (respectiv 7 ore pe zi pentru tinerii care au mai puŃin de 16 ani şi lucrează pe timpul vacanŃelor). În plus nici o perioadă neîntreruptă nu poate depăşi 4 ore şi jumătate de muncă.

2.1.Timpul de repaus

Tuturor lucrătorilor trebuie să li se acorde o perioadă zilnică de odihnă de 11 ore consecutive din 24 (sau de 9 ore pentru anumite cazuri în funcŃie de cum prevăd contractele colective). Timpul de odihnă săptămânal minim este de 35 de ore consecutive (11 ore + 24 de ore). Există derogări pentru anumite activităŃi (operatori de maşini industriale, lucrători sezonieri). Doar dacă nu este stabilit altfel, ziua de odihnă săptămânală este duminica.

18

Unele persoane din personalul managerial al unei companii, considerat „autonom” pot lucra mai mult de 35 de ore pe săptămână, dar le sunt acordate zile de concediu suplimentare. Munca suplimentară (orele suplimentare) este plătită. Remunerarea muncii suplimentare se realizează după cum urmează: � 25% pe oră pentru fiecare dintre primele 8 ore de muncă suplimentară (De la a 36-a până la 43 –a de oră inclusiv) � 50% în plus pentru fiecare oră efectuată peste cele 8 ore suplimentare.

N.B.: acest lucru este valabil în sectoarele în care sunt admise excepŃii, în special în baza contractelor colective.

Munca de noapte realizată în intervalul 21:00 – 6:00 nu poate de regulă depăşi 8 ore pe zi şi 40 de ore pe săptămână (prin contracte colective se stabilesc până la 44 de ore pe săptămână). Munca de noapte se compensează prin zile de odihnă săptămânale sau plată suplimentară.

Femeilor însărcinate care munceau în mod normal pe timp de noapte, trebuie să li se schimbe programul de lucru cu unul pe timp de zi pe perioada sarcinii şi, pe durata concediului, post-natal legal.

Mai multe informaŃii pot fi consultate pe site-ul: www.travail-solidarite.gouv.fr .

3.4. Salarizare

În FranŃa SMIC (salariul minim naŃional) este salariul brut sub al cărui cuantum este interzis să fie plătit un angajat. Din 1 iulie 2009, SMIC are valoarea de 8.82 EURO pe oră, care reprezintă 1337.70 EURO brut (1050.63 EURO net) pe lună pentru o săptămână de 35 de ore. Numai ucenicii şi angajaŃii tineri pot fi plătiŃi cu un salariu brut mai mic decât SMIC. Contractele colective stabilesc niveluri ale salariului minim în conformitate cu calificările angajaŃilor. Aceste niveluri nu pot fi totuşi mai mici ca SMIC.

În FranŃa, numai contribuŃiile de securitate socială sunt deduse la sursă din salariul unui angajat. Celelalte taxe nu sunt reŃinute la sursă, ci angajatul trebuie să-şi declare anual venitul şi să plătească taxele aferente în luna mai. DiferenŃa între salariul brut şi cel net este de aproximativ 22%.

Salariile sunt plătite lunar la o dată stabilită în prealabil şi în general prin transfer bancar. Transferurile bancare sunt obligatorii pentru salariile lunare care depăşesc 1500 de EURO. Fiecărui angajat trebuie să primească şi un fluturaş de salariu în care să fie prevăzute următoarele informaŃii: � Angajatorul (nume, adresă, număr de înregistrare, cod APE (codul prin care se stabileşte tipul activităŃii de bază a firmei) numărul Siret (numărul de identificare al companiei)); � Angajatul (nume, postul ocupat, poziŃia ocupată în contractul colectiv); � URSSAF (oficiul principal de securitate socială) sau MSA (Schema de acordare a subvenŃiilor de securitate socială pe agricultură) la care sunt plătite contribuŃiile; � Contractul colectiv care se aplică; � Componentele care formează salariul brut, ex: numărul de ore lucrate, numărul orelor plătite normal şi cele plătite la un nivel ridicat (de exemplu pentru munca suplimentară sau munca de noapte) indicând ratele aplicate, bonusurile salariale care sunt subiect al contribuŃiilor de securitate socială (bonus de vechime şi de performanŃă, prime, bonus pentru instabilitatea contractului la

19

încetare, acolo unde este cazul acordarea unor rate suplimentare de diferenŃiere, ca urmare a reducerii orelor de muncă pentru angajaŃii care primesc salariul minim, etc.) � Natura şi suma ratei fixe pentru angajaŃii al căror salariu este determinat în baza unei rate fixe săptămânale sau lunare în număr de ore lucrate sau o rată fixă anuală stabilită pe ore sau zile; � ContribuŃiile de securitate socială şi deducerile fiscale: CRDS (rambursarea contribuŃiilor de securitate socială), CSG (contribuŃii suplimentare pentru persoanele defavorizate), alte contribuŃii în baza salariului; � Orice alte sume care nu sunt subiect al contribuŃiilor de securitate socială (rambursarea cheltuielilor profesionale); � Salariul net plătit efectiv angajatului; � Data plăŃii salariului net; � Datele oricăror concedii plătite incluse în perioada de plată şi indemnizaŃia corespunzătoare. O altă menŃiune obligatorie este că angajatul trebuie să păstreze fluturaşul pentru o perioadă nedefinită de timp. Această menŃiune se poate regăsi astfel: ‘pour vous aider à faire valoir vos droits, conservez ce bulletin de paie sans limitation de durée’. De asemenea angajatorul trebuie să păstreze aceste fluturaşe de salariu timp de 5 ani de la emiterea lor. Pe fluturaşul de salariu nu se vor găsi menŃiuni privind lucrătorii care participă la greve sau activitatea de reprezentare a salariaŃilor astfel: � Orele neplătite ca urmare a participării la greve vor fi înscrise ca „absenŃe neplătite” � Orele lucrate în decursul delegării sindicale a salariatului, sunt incluse în programul normal de lucru. Pentru mai multe consultaŃii consultaŃi site-ul: www.travail-solidarite.gouv.fr .

3.5. Concediul

ToŃi lucrătorii au dreptul la un concediu plătit dacă au lucrat pentru cel puŃin o lună de-a lungul unei perioade de referinŃă, care se derulează între ziua de 1 iunie a anului anterior până la 31 mai din anul curent.

Lucrătorii au astfel dreptul la două zile şi jumătate de concediu plătit pentru fiecare lună lucrată, ex: cinci săptămâni de concediu plătit pentru un an de muncă. De regulă se iau în considerare pentru calcularea concediului plătit strict perioadele în care s-a efectiv lucrat. Astfel nu sunt luate în considerare perioadele de absenŃă de la locul de muncă. Totuşi, anumite perioade sunt considerate perioade de angajare, respectiv concediul anual corespunzător anului anterior, concediul de maternitate, concediul de formare, sau anumite perioade de boală, dacă acestea sunt acoperite de contractul colectiv. Data concediului de odihnă plătit se stabileşte prin acordul comun al angajatorului şi angajatului, sau în lipsa unui astfel de acord, se stabileşte de către angajator.

FranŃa are 10 sărbători publice: prima zi din an, lunea de după Paşte, 1 mai, 8 mai (ziua victoriei din 1945), ÎnălŃarea Domnului (joia), 14 iulie (ziua naŃională), 15 august, 1 noiembrie, 11 noiembrie (ziua victoriei din 1918) şi ziua de Crăciun.

1 mai este singura sărbătoare legală plătită. Celelalte sărbători sunt plătite doar dacă acestea sunt sărbătorite în timpul unei zile normale de muncă.

Alte tipuri de concedii. Lucrătorii au dreptul la un concediu medical. Pentru a beneficia de indemnizaŃia zilnică de boală trebuie ca lucrătorul să fi cotizat 20 de ore în ultimele 3 luni anterioare întreruperii activităŃii. La prezentarea formularului E104 perioadele de cotizare în alte state UE sunt de asemenea luate în considerare.

20

Concediul de maternitate se acordă 16 săptămâni pentru un copil (6 săptămâni înainte de naştere şi 10 după naştere). După efectuarea concediului maternal, lucrătorii pot solicita acordarea unui concediu paternal sau să lucreze cu jumătate de normă (part-time) pentru a putea avea grijă şi de copil. Concediul paternal reprezintă 11 zile calendaristice consecutive în cazul naşterii simple şi 18 zile pentru naşterea multiplă, de la data naşterii copilului. Acest concediu nu poate fi fracŃionat şi se poate cumula cu cele 3 zile de concediu acordate la naşterea unui copil. LegislaŃia franceză de asemenea aprobă părinŃilor timp liber pentru îngrijirea copiilor lor cu dizabilităŃi, sau care au suferit un accident sau sunt foarte bolnavi.

AngajaŃii de asemenea pot să-şi ia o perioadă liberă pentru Sabat de până la 11 luni, concediu de formare personală („CIF”), concediu pentru îngrijirea unui copil bolnav sau concediu de aptitudini.

Eligibilitatea pentru unele dintre aceste tipuri de concedii poate fi condiŃionată de o perioadă de vechime în cadrul companiei sau de contribuŃiile minime plătite la sistemul public de securitate socială.

3.6. Lucrătorul independent

În FranŃa, este răspunderea lucrătorilor independenŃi, să se înregistreze în registrul profesional corespunzător pentru afacerea lor şi să plătească contribuŃiile de securitate socială pentru lucrători independenŃi.

FormalităŃile de înregistrare. Persoana în cauză va contacta Centrul privind formalităŃile pentru întreprinderi (CFE), corespunzător pentru afacerea pe care o deŃine. Anuarul CFE poate fi consultat pe site-ul: http://annuaire-cfe.insee.fr/AnnuaireCFE/jsp/Controleur.jsp. De asemenea trebuie să se adreseze la URSSAF. Aici lucrătorilor independenŃi li se va solicita să completeze două formulare: ‘déclaration de début d’activité non-salariée’ (declaraŃia de începere a unei activităŃi non-salariale) (cerfa no 90-0192) şi ‘demande d’affiliation au titre d’une activité non-salariée’ (declaraŃia de afiliere faŃă de o activitate non-salarială) (cerfa no 90-0177).

ReŃeaua întreprinzătorilor reuneşte, pe bază de voluntariat, conducători de companii care sprijină şi supervizează tinerii care deschid companii. Persoanele interesate trebuie să-şi aleagă partenerul din viitorul sector de activitate al firmei pe care urmează să o înfiinŃeze. (www.reseau-entreprendre.org)

Magazinele de gestiune (BG) reunesc echipe de experŃi generali, care organizează pentru cei care doresc să înfiinŃeze firme sesiuni de formare/ traininguri. (www.boutique-de-gestion.com )

ADIE – AsociaŃia pentru dreptul la iniŃiativă economică – asigură finanŃare persoanelor care intenŃionează să înceapă o afacere. Alături de sprijinul financiar sunt asigurate cursuri de formare şi asistenŃă. (www.adie.org )

3.7. Categorii speciale de lucrători

Tinerii

În FranŃa au fost adoptate măsuri speciale pentru a-i sprijini pe tineri să pătrundă pe piaŃa muncii. Aceste măsuri includ:

21

� Contractul de ucenicie – se aplică tinerilor între 16-25 ani care doresc să obŃină o calificare profesională. Durata contractului este de 3 ani. Remunerarea se face în funcŃie de vârstă şi de anul de ucenicie şi reprezintă între 25% şi 78% din salariul minim SMIC. � Contractul de formare profesională � Scopul: un contract de angajare care implică o perioadă obligatorie de formare/pregătire pentru tânărul angajat, în domeniul în care va lucra. � Beneficiari: tinerii necalificaŃi cu vârste cuprinse între 16 şi 25 de ani, sau persoanele care au 26 de ani sau chiar mai mult şi care au nevoie de formare profesională. � Durata unui astfel de contract este între 6 şi 21 de luni, iar remuneraŃia beneficiarului este între 55% şi 85% din valoarea salariului minim.

� Contractul tânăr în întreprindere (CJE) � Scopul: să încurajeze recrutarea tinerilor slab-calificaŃi sau necalificaŃi prin acordarea unei subvenŃii guvernamentale, timp de trei ani, angajatorului. � Beneficiari: tinerii solicitanŃi de locuri de muncă cărora le este dificil să pătrundă pe piaŃa muncii. � Este un CDI.

Persoanele cu dizabilităŃi

Întreprinderile cu peste 20 de angajaŃi au de ales între a plăti o contribuŃie proporŃională cu personalul angajat către AGEFIPH (AgenŃia naŃională de Gestionare a Fondurilor pentru reinserŃia Persoanelor cu Handicap) sau să integreze persoane cu dizabilităŃi în proporŃie de cel puŃin 6% din forŃa de muncă a unui angajator. Salariul plătit trebuie să fie egal cu cel datorat locului de muncă ocupat. Nici o reducere a salariului nu poate fi aplicată.

Mai multe informaŃii despre ocuparea persoanelor cu dizabilităŃi pot fi consultate pe site-ul: http://informations.handicap.fr/ .

Femeile însărcinate

Femeile însărcinate sunt protejate prin măsuri speciale conform cărora discriminarea în recrutare este interzisă prin lege şi poate conduce la impunerea unor sancŃiuni penale. CondiŃiile acestora de muncă sunt modificate în mod corespunzător, ex: nu vor lucra în aer liber la temperaturi sub 0 grade sau după ora 22.

Persoanele în vârstă

Persoanele în vârstă (peste 57 ani) care sunt înscrise ca persoane în căutarea unui loc de muncă de mai mult de 3 luni pot să beneficieze de un CDD specific cu scopul de a realiza anii necesari pentru a putea ieşi la pensie cu vechime integrală. Durata contractului este de 18 luni şi poate fi înnoit o dată, într-o limită de 36 luni.

3.8. Lucrătorul detaşat – detaşarea salariaŃilor români în FranŃa

Lucrătorul detaşat este acel lucrător care, pe o perioadă limitată, îşi desfăşoară munca pe teritoriul unui stat membru altul decât cel pe teritoriul căruia lucrează în mod normal. Durata detaşării nu trebuie să depăşească douăsprezece luni (poate fi prelungită cu încă douăsprezece luni). Pe parcursul

22

întregii perioade de detaşare trebuie să existe o relaŃie directă de angajare între angajator şi lucrătorul detaşat.

La nivel european cadrul juridic îl reprezintă Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 96/71/CE din 16 decembrie 1996 privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii, publicată în Jurnalul Oficial al ComunităŃilor Europene (JOCE) nr. L 018 din 21 ianuarie 1997.

Mai multe informaŃii cu privire la detaşarea lucrătorilor în FranŃa se pot găsi în ghidul „Detaşarea lucrătorilor în spaŃiul comunitar”, material care se găseşte pe site-ul Ministerului Muncii, Familiei şi ProtecŃiei Sociale, la secŃiunea mobilitatea forŃei de muncă – documente, rapoarte şi alte materiale relevante.

FormalităŃi la administraŃia franceză

a) Pentru angajatori

Declararea detaşării, se va face, în limba franceză, la administraŃia muncii indicându-se: � Numele, sediul social, forma juridică a întreprinderii din România şi referinŃele înmatriculării sale la Registrul ComerŃului � Identitatea reprezentantului legal al întreprinderii româneşti şi cea a reprezentantului său din FranŃa � Adresa locului de prestare, durata previzibilă, numele, naŃionalităŃile salariaŃilor detaşaŃi şi data angajării lor.

DeclaraŃia detaşării prevăzută de majoritatea statelor SEE trebuie să fie adresată înainte de începerea lucrărilor la direcŃiile provinciale de muncă, ocupare şi formare profesională (DDTEFP) din provincia unde se va desfăşura activitatea. ObligaŃiile sociale ale firmei româneşti cu privire la salariaŃi

Pe durata detaşării salariaŃilor în FranŃa se aplică legislaŃia franceză. Câteva reguli esenŃiale: � Pe perioada detaşării, să se respecte salariul minim instituit în FranŃa � Aplicarea legii franceze pe durata programului de lucru şi pe durata pauzelor � Garantarea normelor franceze referitoare la igienă, securitate, sănătate a lucrătorilor cât şi a dispoziŃiilor în materie de medicină a muncii � Aplicarea echivalentului legii franceze în ceea ce priveşte concediul plătit. � Conform Regulamentului European 1408/71 de la 14 iulie 1971, afilierea salariaŃilor detaşaŃi la securitatea socială trebuie menŃinută pe toată durata detaşării lor.

b) Pentru salariaŃi

Munca temporară. Dacă această prestare de servicii în scop lucrativ consistă doar în a pune salariaŃii la dispoziŃia unei întreprinderi instalate în FranŃa, se aplică legislaŃia specifică pentru „munca temporară”.

În materie de şedere şi de muncă. Trebuie obŃinută de la Prefectură o carte de şedere „COMUNITATEA EUROPEANĂ” cu menŃiunea „SALARIAT AL UNUI PRESTATOR DE SERVICII”.

23

În domeniul protecŃiei sociale. Conform Regulamentului Comisiei Europene nr. 1408/71 din 14 iunie 1971, afilierea lucrătorilor detaşaŃi la securitatea socială este menŃinută pe durata detaşării în FranŃa. Pentru aceasta, salariatul trebuie să se afle în posesia unui certificat de detaşare, model E 101.

Pentru mai multe informaŃii privind detaşarea lucrătorilor în FranŃa se poate consulta Ghidul detaşării lucrătorilor în spaŃiul comunitar

http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Domenii/Mobilitatea%20fortei%20de%20munca/140110Ghid_detasare.pdf

3.9. Încetarea raporturilor de muncă

Încetarea raporturilor de muncă este reglementată în Codul Civil (articolele 1134 şi 1184) şi în Codul Muncii (articolele L.122-4 până la L.122-17 şi R.122-1 până la R.122-6; articolele L.321-1 până la L.321-15 şi R.321-1 până la R.321-9; articolele L.122-13, L.122-14-12, L.122-14-13, L.122-12, L.122-3-4, L 122-3-6, L.122-3-8, L.122-3-11). Formele de încetare a unui contract:

� Demisia; � Terminarea perioadei de probă � Expirarea contractului CDD (contract pe perioadă determinată) � Încetare contractului prin acordul părŃilor � Pensionare � Concedierea individuală sau datorată surplusului de forŃă de muncă � Rezilierea judiciară a contractului � Încetarea prin forŃă majoră. � ÎnŃelegerea

Demisia. Nu există reglementări legale specifice cu privire la demisie, dar este totuşi de preferat ca persoana care intenŃionează să demisioneze, să transmită o notificare scrisă printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire către conducerea companiei. Această notificare nu este necesară pentru cei aflaŃi în perioadă de probă.

Încetarea contractului pe perioadă determinată (CDD). Contractul CDD încetează la sfârşitul perioadei de valabilitate a contractului. Nu este nevoie de nici un fel de notificare. Este acordat un bonus în valoare de 10% din salariu.

Încetarea contractului prin acordul părŃilor. Nu există o procedură specifică, dar este recomandată cosemnarea în scris a acordului.

Încetarea convenŃională este un mod de încetare a contractului prin acordul părŃilor. Pentru a fi valabil părŃile trebuie să respecte o procedură în cadrul căreia părŃile negociază şi semnează un contract de încetare care trebuie să fie înregistrat la direcŃia departamentală de muncă ocupare şi formare profesională (DDTEFP) sau la inspecŃia muncii, pentru salariaŃii protejaŃi (reprezentanŃii angajaŃilor).

24

Pensionare. Angajatorul poate impune pensionarea oricărui lucrător care a îndeplinit vârsta de 70 de ani. Modalitate de plată a pensiei se stabileşte astfel: � Fie reprezintă indemnizaŃia minimă legală în caz de concediere: � 1/10 din valoarea salariului lunar în decursul unui an; � 1/15 din valoarea salariului lunar pe an, pentru servicii prestate timp de 10 ani; � Sau valoarea pensiei stabilite în contractul colectiv de muncă sau în contractul de angajare, unde este mai favorabil; � Pentru anii în care au fost plătite contribuŃii, se va consulta secŃiunea privind protecŃia securităŃii sociale. Concedierea. Există trei etape în procesul de concediere al unei persoane: � Invitarea angajatului la o întâlnire preliminară – aceasta urmăreşte să-i acorde angajatului posibilitatea să explice anumite aspecte � Notificarea privind concedierea – se înaintează în primele două zile lucrătoare de la întâlnire sau cel târziu la o lună de la aceasta. � PlăŃile compensatorii sunt acordate în concordanŃă cu contractul colectiv de muncă.

Concedierea din motive economice implică o serie de obligaŃii suplimentare spre deosebire de concedierea individuală, după cum urmează: � Stabilirea şi respectare criteriilor cu privire la ordinea concedierilor; � Propunerea de soluŃii angajaŃilor pentru a evita reducerile de personal (convenŃii privind relocarea, CRP(acordul de recalificare profesională personalizată)); � Consultarea consiliului lucrătorilor şi informarea organismului guvernamental cu responsabilităŃi în acest domeniu.

Există obligaŃii suplimentare în cazul concedierilor colective, în special obligaŃia de a asigura relocarea acelor lucrători şi stabilirea unui plan de protecŃie a ocupării forŃei de muncă.

ÎnŃelegerea nu reprezintă o formă de încetare a raporturilor de muncă. Este un contract prin care părŃile prevăd sau pun capăt unei dispute. Acesta presupune realizarea de compromisuri reciproce, dar angajatul nu poate primi drept compensaŃie o sumă care să fie mai mică decât cea stabilită în mod legal prin contract. ÎnŃelegerea se realizează în baza unei decizii care nu poate fi contestată.

3.10. Reprezentarea lucrătorilor şi proceduri de soluŃionare a conflictelor de muncă

Nivelul de sindicalizare din sectorul privat în FranŃa este de 5%. Principalele sindicate sunt CGT (Confédération générale du travail), CFDT (Confédération française démocratique du travail), Force ouvrière, CFTC (Confédération Française des Travailleurs Chrétiens) şi CFE-CGC (Confédération française de l'encadrement - Confédération générale des cadres). Pentru a fi reprezentativ un sindicat trebuie să cumuleze 7 criterii, printre care: să obŃină cel puŃin 10% din sufragiile exprimate la primul tur al alegerilor profesionale (8% la nivel de ramură profesională şi la nivel interprofesional). Sindicatele acŃionează la nivelul companiilor sau al unor sucursale pentru a apăra interesele şi drepturile lucrătorilor: � Acestea au drept de iniŃiativă în sectorul economic pe care îl reprezintă; � Acestea îi sfătuiesc, îi ajută şi îi sprijină pe lucrători; � Îi reprezintă pe angajaŃi în raporturile cu angajatorii şi autorităŃile publice; � Îşi desfăşoară activitatea în coordonare cu sindicatele din Europa.

25

Fiecare sindicat reprezentativ din cadrul unei companii sau al unei întreprinderi cu 50 de angajaŃi sau mai mult îşi poate numi un delegat/reprezentant sindical în cadrul acesteia. DelegaŃii sindicali pot fi numiŃi pe perioadă nedeterminată şi reprezintă sindicatele de care aparŃin şi intervin în negocierea contractelor colective de muncă. Aceştia beneficiază de o protecŃie specială în caz de concedieri sau surplus de forŃă de muncă.

Calitatea de membru al unui sindicat este dobândită în mod voluntar de către angajaŃi prin completarea unei formular de înregistrare şi plata unei taxe anuale.

Conflicte de muncă/greve

Conflictele de muncă apar atunci când între angajaŃi şi angajatori există o dispută cu privire la: plata salariului, un bonus care îi este refuzat angajatului, munca suplimentară, condiŃiile de muncă sau condiŃiile de sănătate şi siguranŃă la locul de muncă, perioadele de concediu şi zile libere, contractul de angajare sau de ucenicie, un accident sau o boală profesională, etc. .

În cazul unor conflicte angajaŃii se vor adresa: � ReprezentanŃilor de personal, dacă sunt angajaŃi într-o companie mică; � ReprezentanŃilor de personal, reprezentanŃilor sindicali, membrilor consiliului de muncă sau ai comitetului CHSCT, comitetul pentru sănătate, siguranŃă şi condiŃii de muncă, în funcŃie de problema şi justificarea fiecăreia dintre părŃi.

Dacă problema nu se soluŃionează favorabil pentru lucrători şi aceştia sunt nemulŃumiŃi pot apela şi la inspectorul de muncă. De asemenea angajaŃii pot apela direct la inspectorul de muncă dacă aceştia fac parte dintr-o întreprindere mică lipsită de reprezentanŃi de personal.

Greve. ToŃi angajaŃii au dreptul să participe la grevă în FranŃa. Acest drept este recunoscut şi garantat prin ConstituŃie pentru toŃi angajaŃii care în virtutea acestui drept pot înceta activitatea (pentru a intra în grevă) pentru a-şi exprima dezacordul sau pentru a solicita îmbunătăŃiri cu privire la condiŃiile de muncă.

În orice caz, pentru ca o grevă să fie considerată legală, trebuie să fie îndeplinite o serie de condiŃii. Greva se realizează prin încetarea totală a activităŃii de către lucrătorii care intră în grevă. Aceasta poate dura doar o perioadă scurtă de timp. Obiectivul este de satisfacere a cererilor de natură profesională (de ex. îmbunătăŃirea condiŃiilor de muncă sau plată).

Greve legale. Grevele trebuie să fie colective. Nu se consideră grevă situaŃia în care doar un angajat intră în grevă, decât dacă acesta se alătură unei greve naŃionale. Greva trebuie să reprezinte un acord comun de intenŃie de încetare a activităŃii având un scop profesional specific.

Greva ilegală se consideră următoarele: „Go-slow” – încetinirea deliberată a activităŃii, „work-to-rule”, satisfacerea unilaterală a cererilor (rezultat anticipat), greve politice, grevă de simpatie prin care cei care o iniŃiază au drept scop susŃinerea unui angajat din cadrul întreprinderii sau sprijinirea unor cereri comune ale unui număr mare de lucrători.

ConsecinŃe ale grevelor. Grevele presupun suspendarea contractului de muncă, dar nu presupun încetarea acestuia, decât în cazul unei infracŃiuni/încălcări grave. Angajatorii pot deduce din salariul angajatului care a fost în grevă suma corespunzătoare pentru aceea perioadă nelucrată. Faptul că un

26

lucrător a participat la o grevă nu presupune realizarea de discriminări între acesta şi un lucrător care nu a participat, din punct de vedere al salariului şi al indemnizaŃiilor de asistenŃă socială.

Angajatorii nu pot să nu-i plătească pe angajaŃii care nu participă la grevă pentru această perioadă, decât dacă pot dovedi că din această cauză le-a fost imposibil să le asigure acestora din urmă condiŃiile în care să-şi poată realiza munca.

Nu există o limitare în timp pentru durata de desfăşurare a grevelor – poate dura fie mai puŃin de o zi, fie chiar câteva luni. Lucrătorii nu trebuie să fie membrii de sindicat pentru a-şi putea exercita dreptul la grevă. RestricŃii cu privire la greve:

� Continuitatea serviciilor publice. Nu este recunoscut dreptul la grevă pentru membrii poliŃiei, personalul din închisori, anumite ramuri ale ministerului de interne, autorităŃile judiciare sau armată. Alte categorii de personal sunt obligate să asigure cel puŃin serviciile minime, altfel acestea fiind rechiziŃionate (sănătate, inclusiv profesioniştii din sistemul privat).

� Respectarea drepturilor de proprietate. Actele de violenŃă, de asalt şi daunele produse în timpul unei greve sunt considerate infracŃiuni ce pot conduce la condamnări penale.

� Respectarea libertăŃii de a muncii a celor care nu participă la grevă şi a angajatorului. Persoanele participante la o grevă nu trebuie să împiedice activitatea celor care nu participă la aceasta sau să-i împiedice să vină la muncă. JurisprudenŃa indică faptul că faptul că existenŃa unei singure uşi deschise la sediile companiei este un fapt suficient prin care se dovedeşte că nu a avut loc nici o obstrucŃie.

27

4. SECURITATEA SOCIALĂ

4.1. Sistemul de asigurări sociale din FranŃa

CetăŃenii UE sunt în general acoperiŃi în FranŃa de sistemul de securitate socială al Ńării lor de origine. Dacă o persoană doreşte să se mute în FranŃa pentru a trăi acolo atunci trebuie să se înregistreze în sistemul de securitate socială din această Ńară.

În FranŃa există mai multe sisteme obligatorii de securitate socială: � Regim general pentru angajaŃi, care acoperă aproximativ 80% din populaŃie, este gestionat la nivel naŃional de casa naŃională de asigurări de boală pentru lucrătorii salariaŃi (CNAMTS) şi la nivel local de casele regionale, CRAM şi CPAM. � Regim pentru lucrătorii independenŃi, pentru profesiile liberale, care acoperă aproximativ 6% din populaŃie; � Regim pentru agricultură, pentru cei care îşi câştigă existenŃa din agricultură, care acoperă aproximativ 9% din populaŃie, este gestionat de MSA – Mutualité Sociale Agricole; � Regim pentru pensii suplimentare ARRCO şi AGIRC – sunt obligatorii pentru toŃi salariaŃii din regimul general sau regimul agricol.

Regulamentul general pentru angajaŃi: prin acest sistem se acoperă indemnizaŃiile pentru boală, maternitate, accidente de muncă, şomaj şi pensia pentru limită de vârstă şi cea de urmaş, ajutorul de deces şi alocaŃia familială.

Când un lucrător începe să muncească în FranŃa, noul angajator îl va înregistra în cadrul URSSAF (Organismul administrativ responsabil cu colectarea contribuŃiilor pentru securitate socială şi alocaŃia familială). Acest organism gestionează diversele sisteme de securitate socială şi indemnizaŃia de şomaj. ContribuŃiile de securitate socială variază în funcŃie de venitul angajatului şi sunt deduse direct de la sursă. Astfel o parte din contribuŃie provine de la angajator şi o altă parte este dedusă din salariul lucrătorului. Odată înregistrat, lucrătorul va primi un certificat de înregistrare în sistemul de securitate socială cu un număr personal de securitate socială şi un card „Vitale”. Ulterior angajatul trebuie să identifice Oficiul NaŃional pentru Asigurări de Sănătate (CPAM) din zona de rezidenŃă, care îi va oferi din acel moment asistenŃă în ceea ce priveşte sistemul de securitate socială.

4.2. Ajutorul de şomaj

Oricare persoană care şi-a pierdut locul de muncă poate beneficia fie de indemnizaŃia de şomaj, dacă a mai lucrat şi şi-a plătit contribuŃiile, sau de schema de solidaritate finanŃată de la stat.

IndemnizaŃia de şomaj implică două instituŃii publice, Assédic (Oficiul pentru IndemnizaŃia de Şomaj) şi ANPE. Toate persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă se pot înregistra la o agenŃie Pole-emploi prin prezentarea unor documente de identificare, sau un permis de rezidenŃă şi un permis de muncă dacă solicitantul de loc de muncă nu este francez.

În plus persoanele care doresc să obŃină un sprijin pentru întoarcerea la muncă (‘ARE’) trebuie să prezinte şi următoarele acte: � Unul sau mai multe certificate de la angajatori; � O copie a cardului de înregistrare în sistemul de securitate socială;

28

� Un extras bancar sau poştal.

Odată înregistrat, Pole-emploi va furniza solicitantului de loc de muncă un card pentru solicitanŃii de loc de muncă. Pentru a primi indemnizaŃia de şomaj, lucrătorii trebuie: � Să fi lucrat pentru cel puŃin 4 luni în ultimele 28 de luni (sau 36 de luni dacă persoana are peste 50 de ani); � Să fie înregistrat în calitate de şomer/solicitant de loc de muncă la Pole-emploi; � Să nu-şi fi părăsit locul de muncă în mod voluntar, cu excepŃia demisiei legitime; � Să aibă sub 61 de ani; � Să fie apt de muncă din punct de vedere fizic; � Să fie activ şi în permanenŃă în căutarea unui loc de muncă (şomerii vor fi chemaŃi în fiecare lună la Pole-emploi pentru a verifica dacă aceştia într-adevăr îşi caută un loc de muncă).

În funcŃie de cât de mult au lucrat, şomerii pot beneficia de indemnizaŃia de întoarcere la muncă ‘ARE’ pentru o perioadă de maxim 24 de luni (36 de luni pentru persoane care au peste 50 de ani). Valoarea brută a indemnizaŃiei de şomaj este egală cu cea mai mare dintre cele două sume: 57,4% din SJR – salariul zilnic de referinŃă sau 40,4% din SJR la care se adaugă 11,04 EURO pe zi.

Există şi prevederi speciale pentru persoanele care au peste 50 de ani, pentru lucrătorii sezonieri, lucrătorii din divertisment care nu au un loc de muncă stabil.

Prin intermediul sistemului/schemei de solidaritate este asigurată plata unei alocaŃii pentru trei categorii de şomeri: � Şomerul pe termen lung care nu mai este eligibil pentru a primi indemnizaŃia de şomaj; � SolicitanŃii de locuri de muncă care nu deŃin recomandări pentru angajare şi astfel le este foarte greu să-şi găsească un loc de muncă; � Lucrătorii din sectorul privat care pot dovedi că au contribuit timp de 160 de trimestre (un trimestru reprezentând trei luni) la sistemul de pensii.

AlocaŃia de solidaritate specifică (ASS) rezervată solicitanŃilor de locuri de muncă ale căror resurse individuale sau comune nu depăşesc un prag de 598,40 EURO de persoană şi respectiv 1196,80 EURO pentru un cuplu. Calcularea valorii unei indemnizaŃii fixe are la bază venitul persoanelor vizate.

InformaŃii suplimentare pot fi consultate site-ul www.pole-emploi.fr .

4.3. Asigurarea de sănătate

Persoana asigurată trebuie să-şi aleagă un medic general la care să meargă de regulă la consultaŃii pentru a-i putea fi rambursate costurile. Doar acest medic poate oferi recomandări persoanei asigurate atunci când aceasta trebuie să se adreseze unui medic specialist. Tratamentul recomandat de alt medic decât cel la care aceasta este înregistrată sau de un medic specialist la care a ajuns cu o recomandare de la medicul personal, va fi rambursat diminuat, excepŃii făcându-se doar în anumite circumstanŃe (ex. urgenŃele medicale) şi în cazul vizitelor la anumiŃi specialişti, cum ar fi ginecologi, oftalmologi, chirurgi dentari sau psihiatrii (pentru cei cu vârste cuprinse între 16 şi 25 de ani).

În plus, în anumite condiŃii, angajaŃii sunt eligibili pentru prestaŃiile în numerar, în cazul producerii unor accidente sau boli/îmbolnăviri profesionale. Astfel trebuie să poată demonstra că au lucrat

29

pentru un număr minim de ore în calitate de salariaŃi, sau că au realizat efectiv contribuŃii, constând într-o anumită sumă, care variază în funcŃie de durata perioadei în care nu au muncit.

Persoanele care nu sunt eligibile pentru schema generală pot beneficia totuşi de CMU (Acoperire de sănătate universală) cu condiŃia să fi fost rezidenŃi permanenŃi în FranŃa pentru cel puŃin trei luni. În funcŃie de situaŃia lor financiară, se pot califica astfel pentru indemnizaŃia de bază CMU şi chiar pentru indemnizaŃia suplimentară de CMU.

Mai multe informaŃii pot fi consultate pe site-ul www.service-public.fr .

Statul francez are rolul principal în ceea ce priveşte administrarea sistemului de sănătate. În consecinŃă, fie în mod direct fie prin servicii externalizate:

� Este responsabil pentru aspecte generale privind sănătatea: prevenirea bolilor, monitorizarea sănătăŃii, combaterea bolilor şi problemelor majore (dependenŃa de droguri, alcoolismul);

� Pregăteşte lucrătorii din domeniul sănătăŃii, îi sprijină în stabilirea condiŃiilor de angajare, monitorizează standardele de calitate cu privire la facilităŃile de îngrijire medicală şi producŃia farmaceutică; supervizează AgenŃiile Regionale de Spitalizare;

� Asigură furnizarea unei îngrijiri corespunzătoare şi a structurilor de prevenŃie şi stabileşte care sunt serviciile de îngrijire medicală oferite.

ResponsabilităŃile statului cu privire la sistemul de sănătate sunt împărŃite între Ministerul SănătăŃii şi Ministerul Afacerilor Sociale.

InstituŃii de îngrijire medicală. Spitalele care oferă îngrijire medicală pot fi publice sau private. Cele două sectoare sunt diferite din anumite punct de vedere: scopul asigurării îngrijirii, convenŃii privind munca, facilităŃi, tipurile de clienŃi şi convenŃii de plată. Astfel activităŃile didactice şi cercetarea sunt în responsabilitatea spitalelor publice, care de asemenea sunt obligate să accepte toŃi pacienŃii, în special cazurile de accidente şi urgenŃe.

InstituŃiile publice de îngrijirea a sănătăŃii sunt reglementate prin lege şi se bucură de autonomia administrativă şi financiară. InstituŃiile private non-profit tind mai degrabă să asigure îngrijire rezidenŃială pe termen mediu şi lung. De asemenea există şi un număr mare de instituŃii în sector privat, care urmăresc realizarea de profit.

Clinici şi centre de tratament. Clinicile (dispensarele) şi centrele de tratament se adresează în special pacienŃilor externi. Acestea sunt conduse de municipalităŃi, fonduri mutuale şi asociaŃii. Mai mult cetăŃenilor francezi le sunt acordate sistematic cecuri de sănătate ca parte a îngrijirii medicale publice, în şcoli (asistentul medical al şcolii) sau la locul de muncă (asistentul medical al companiei). Fondurile de asigurări de sănătate prevăd şi ele anumite consultaŃii gratuite. Serviciile medicale de protecŃie „Mama şi copilul” (PMI) sunt disponibile cu scopul monitorizării sănătăŃii femeilor însărcinate şi a copiilor mici (nou-născuŃilor).

Farmacii: Pentru a putea intra pe piaŃă, medicamentele trebuie să obŃină o licenŃă de marketing. Un preŃ de producŃie este stabilit pentru medicamentele care sunt eligibile pentru refinanŃarea din fondul de asigurări de sănătate stabilit printr-un ordin al Ministerului Afacerilor Sociale, SănătăŃii şi Economiei. Prin acelaşi ordin ministerial se înregistrează medicamentele pe lista produselor eligibile pentru rambursare şi determină suma refinanŃată.

30

Schema generală de asigurări de sănătate îi acoperă pe angajaŃi, pe şomeri, studenŃi, interpreŃi şi autori. Mai mult vor fi acoperite şi persoanele dependente de o persoană asigurată, dacă acestea nu muncesc sau nu sunt înregistrate în unul din sistemele obligatorii de securitate socială. Persoanele dependente sunt soŃul/soŃia, partenerul de viaŃă, partenerii legaŃi printr-un acord, copii (cu vârsta până la 16 ani, sau până la 20 dacă sunt încă în sistemul de învăŃământ). În anumite condiŃii, descendenŃii (în linie directă sau colaterali) şi dependenŃii care locuiesc cu cel care este asigurat în sistemul de asigurări de sănătate, vor fi şi ei eligibili în calitatea de beneficiari. Persoanele asigurate primesc de la CPAM (Casa NaŃională pentru Asigurări de Sănătate) un card ‘Vitale’, care trebuie prezentat atunci când acestea merg la doctor, cu scopul de a se realiza o rambursare rapidă a costului consultaŃiei sau pentru aplicarea clauzei terŃului plătitor (asiguratul nu plăteşte partea rambursată prin asigurarea medicală).

4.4. Cardul European de Asigurare a SănătăŃii EHIC

Cardul European de Asigurare a SănătăŃii reprezintă un pas esenŃial în procesul de simplificare al sistemelor variate de sănătate din statele european. Introdus în iunie 2004, cardul facilitează accesul la asistenŃă medicală pentru cetăŃenii UE care călătoresc într-un alt Stat Membru. Mai mult prin acesta se asigură o rambursare rapidă simplificată a cheltuielilor efectuate pentru asigurarea sănătăŃii în Ńara gazdă sau imediat după revenirea în zona de rezidenŃă.

Cardul European de Asigurare a SănătăŃii este emis: � CetăŃenilor statelor membre UE � CetăŃenilor statelor membre ale SpaŃiul Economic European (Statele Membre UE, Islanda; Lichtenstein şi Norvegia) � CetăŃenilor elveŃieni � Membrilor de familie ai celor enumeraŃi mai sus, indiferent de naŃionalitatea lor � CetăŃenilor altor Ńări, care sunt acoperiŃi de sistemul de securitate socială într-unul din statele membre UE, SEE sau ai ElveŃiei

Cardul EHIC trebuie solicitat instituŃiei naŃionale de asigurări de sănătate din Ńara de origine, înainte de a pleca spre un alt stat UE. ToŃi cetăŃenii UE sunt sfătuiŃi să aibă asupra lor cardul EHIC atunci când intenŃionează să călătorească în altă Ńară.

Prin intermediul EHIC se asigur, pe lângă accesul rapid la serviciile de îngrijirea a sănătăŃii pe perioada unei şederi temporare într-o altă Ńară, o serie de alte beneficii precum: � Facilitarea accesului la serviciile medicale din străinătate; � O rambursare rapidă şi uşoară a cheltuielilor; � Securitatea datelor; � Fiabilitate sporită; � Mai puŃină birocraŃie; � Proceduri mai simple şi mai rapide de a obŃine îngrijire medicală.

În general acest card tip „smart card” conŃine numai informaŃii de bază precum numele şi prenumele deŃinătorului cardului, codul numeric personal şi data de naştere a acestuia, dar nu şi detalii medicale. Este uşor de folosit şi de recunoscut. Mai mult informaŃia este prezentată în mod standard pentru a putea fi uşor de înŃeles/citit indiferent de limba utilizată. Un card tip „smart card” este un card de plastic de buzunar, care arată identic cu un card de credit sau orice alt card bancar.

31

Cardul EHIC poate fi utilizat pentru a putea beneficia de orice fel de serviciu medical, fie ca este oferit de un practician, de un spital sau de o farmacie. Statele membre UE sunt responsabile de introducerea şi diseminarea cardurilor de sănătate, dar şi de asigurarea tuturor facilităŃilor de îngrijire medicală pentru care există cititoare de carduri.

Este foarte important de ştiut că cardul european de sănătate nu poate fi utilizat dacă un pacient decide în mod intenŃionat să se folosească de acesta pentru a obŃine tratament în străinătate. Mai exact scopul său este strict de a asigura din punct de vedere medical doar persoanele care călătoresc într-o altă Ńară pentru o perioadă limitată de timp şi doar atunci când se constată necesitatea îngrijirii medicale pe parcursul acestei călătorii şi nu înainte. Atunci când se constată necesitatea accesului la servicii medicale, tratamentul se va asigura în conformitate cu reglementările din statul membru gazdă (de exemplu dacă îngrijirile medicale sunt gratuite într-un stat membru, pacientul aflat în vizită va beneficia de asemenea de îngrijire medicală gratuită l în momentul prezentării cardului său EHIC).

Certificatul provizoriu de înlocuire. În situaŃia în care o persoană necesită îngrijire medicală, dar nu se află în posesia cardului său EHIC, poate prezenta ca o alternativă un certificat provizoriu de înlocuire, care poate fi transmis cu uşurinŃă pe fax sau prin e-mail de către instituŃia naŃională de asigurare a sănătăŃii relevantă din Ńara de origine. Acest certificat este echivalent cu EHIC şi asigură pacientului aceleaşi beneficii ca şi în cazul deŃinerii cardului EHIC.

În România cardul se eliberează de către Casa NaŃionala de Asigurări de Sănătate (CNAS). InformaŃii suplimentare pot fi obŃinute prin accesarea site-ului www.cnas.ro.

4.5. PrestaŃii familiale şi de maternitate

În situaŃia femeilor gravide, costul consultaŃiilor prenatale obligatorii care au loc după ce femeia şi-a declarat sarcina la locul de muncă, este acoperit în totalitate în conformitate cu plafoanele de bază ale asigurării de sănătate. Începând cu a 6-a lună de sarcină, toate îngrijirile primite sunt acoperite 100%. Concediul de maternitate durează cel puŃin 16 săptămâni pentru o singură naştere şi 34 de săptămâni pentru o naştere multiplă. În timpul acestei perioade de concediu, persoana asigurată beneficiază de o indemnizaŃie zilnică de maternitate corespunzătoare venitului zilnic care se calculează în baza venitului obŃinut în ultimele trei luni care au precedat concediul prenatal. Valoarea indemnizaŃiei zilnice este de minim 8,64 EURO şi de maxim 76,54 EURO. Pentru a beneficia de o astfel de indemnizaŃie, persoana asigurată trebuie să fi fost înregistrată în sistemul de securitate socială cu cel puŃin 10 luni înainte de data preconizată a naşterii copilului/copiilor şi şi-a plătit contribuŃiile corespunzătoare în funcŃie de nivelul salariului.

TaŃii asiguraŃi conform schemei generale au dreptul la un concediu paternal de 11 zile consecutive în timpul primelor patru luni de după naşterea copilului.

La 1 ianuarie 2004 a fost introdusă o nouă indemnizaŃie în FranŃa, intitulată PAJE (indemnizaŃia de bun venit pentru copil/copii) care consistă într-un un ajutor oferit la naştere sau în momentul adopŃiei unui copil, o indemnizaŃie de bază, un bonus gratuit pentru metoda aleasă de creştere a copilului (pentru copii crescuŃi în creşă sau de o bonă) şi un bonus adiŃional pentru persoanele asigurate care îşi reduc programul de lucru sau nu mai lucrează pentru a-şi putea creşte copilul. Aceste indemnizaŃii se acordă în funcŃie de venit.

32

Mai mult, persoanele asigurate care au în întreŃinere cel puŃin doi copii, care au sub 20 de ani, sunt eligibile pentru o alocaŃie familială în valoare de 119.13 EURO pe lună indiferent de venitul acestora (această sumă creşte în funcŃie de numărul şi vârsta copiilor).

Aceste alocaŃii sunt plătite de către Fondul de AlocaŃii pentru Familie (CAF).

Mai multe informaŃii pot fi consultate pe www.caf.fr .

4.6. Pensii

ConvenŃiile privind pensionarea în FranŃa nu sunt uniforme, dar sunt organizate în conformitate cu sectorul de activitate, de exemplu există o schemă pentru lucrătorii din sectorul privat, scheme speciale pentru lucrătorii din sectorul public şi schemele pentru lucrători independenŃi (profesii liberale, meseriaşii, comercianŃilor şi fermierilor).

AngajaŃii din sectorul privat trebuie cu toŃii să contribuie la sistemul pentru pensia de limită de vârstă, indiferent de veniturile acestora. Schema generală este gestionată de către CNAV (Casa NaŃională de Pensii pentru limită de vârstă), iar toŃi angajaŃii din sectorul privat sunt de asemenea obligaŃi să se alăture şi unui fond de pensii suplimentar gestionat de AGIRC (AsociaŃia generală de instituŃii de pensii pentru personalul de conducere) sau ARRCO (AsociaŃia pentru schema suplimentară de pensionare pentru personalul de execuŃie).

Începând din ianuarie 2009 salariaŃii trebuie să cotizeze un trimestru suplimentar pentru a beneficia de pensia completă. Durata de asigurare cerută pentru pensionare va creşte cu câte un trimestru până în 2012 pentru a atinge 41 de ani de cotizare. SalariaŃii care au 60 de ani în 2010 trebuie să fi contribuit 162 de trimestre, respectiv 163 de trimestre pentru cei care ating această vârstă în 2011 şi 164 pentru cei care ating vârsta în 2012. Dacă condiŃiile pentru obŃinerea pensiei complete nu sunt îndeplinite, pensia va fi calculată cu o penalizare care este calculată în funcŃie de vârstă şi durata de cotizare.

Valoarea pensiei la care se adaugă o alocaŃie suplimentară cu titlu de solidaritate pentru persoanele în vârstă (ASPA), va fi de 7445,30 EURO/an pentru o persoană singură şi de 13374,16 EURO/an pentru un cuplu.

Dacă pensionarul moare, soŃul/soŃia în viaŃă poate fi eligibil(ă) pentru o pensie de urmaş dacă are peste 51 de ani, iar resursele personale nu depăşesc un anumit nivel. Această pensie de urmaş poate atinge până la 54% din suma pensiei pe care obişnuia să o primească persoana decedată şi ar putea creşte dacă există şi copii rămaşi în întreŃinerea soŃului/soŃiei în viaŃă.

În cele din urmă, FranŃa oferă o asigurare pentru persoanele cu dizabilităŃi a cărei valoare variază în funcŃie de gradul de incapacitate. La fel toate indemnizaŃiile pentru asigurări de sănătate, pensia pentru persoanele cu dizabilităŃi este acordată doar persoanelor care pot dovedi ca au realizat contribuŃiile minime necesare.

4.7. InformaŃii privind transferul în FranŃa al pensiilor şi altor drepturi de asigurări sociale

În conformitate cu prevederile Regulamentului Consiliului nr.883/71 persoana care are dreptul la prestaŃii de invaliditate, de bătrâneŃe sau de urmaş şi la ajutoare de deces, dobândite potrivit

33

legislaŃiei române, va beneficia de aceste prestaŃii chiar dacă reşedinŃa sa (locul de şedere obişnuită) este stabilită pe teritoriul altui stat membru al UE sau al SpaŃiului Economic European.

În vederea achitării prin transfer bancar a prestaŃiilor amintite, casele teritoriale de pensii vor utiliza informaŃiile bancare, confirmate de cetăŃenii care sunt beneficiari ai sistemului public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, prin formularele de legătură transmise de instituŃiile de asigurări sociale de pe teritoriul statului de reşedinŃă (Franta). Transferul se va face în Euro pentru beneficiarii stabiliŃi în Germania.

DeclaraŃia de transfer în străinătate a drepturilor cuvenite beneficiarilor sistemului public de pensii se transmite la sediul casei teritoriale de pensii personal de către titularul drepturilor sau se depune, prin mandatar desemnat cu procură specială în acest sens, emisă conform legii însoŃită de un document care confirmă detalii bancare şi de o copie a actului de identitate sau alte documente ale titularului care atestă domiciliul său actual. Transmiterea declaraŃiei şi a documentelor care o însoŃesc se poate face prin poştă, la sediul casei teritoriale de pensii sau prin e-mail, prin scanare şi transmitere la adresa electronică oficială a casei teritoriale de pensii, postate de instituŃia menŃionată pe site-ul acesteia.

Pentru a evita efectuarea unor plăŃi necuvenite sau către beneficiari a căror situaŃie s-a modificat, cu efecte asupra obligaŃiei de a achita drepturile de pensie şi a altor drepturi care se stabilesc şi se plătesc de către casele teritoriale de pensii, se va utiliza certificatul de viaŃă ca instrument de verificare administrativă.

Certificatul de viaŃă va fi emis în dublu exemplar, din care unul va rămâne la casa teritorială de pensii competentă, însoŃit de dovada comunicării (confirmare de primire sau recomandată) şi transmis beneficiarilor nerezidenŃi în versiune bilingvă (română şi o limbă de circulaŃie internaŃională)

În cazul noilor beneficiari, dacă între data depunerii cererii de pensionare şi data primei plăŃi a pensiei stabilite prin decizia de pensionare s-au scurs mai mult de 180 de zile calendaristice, casa teritorială de pensii competentă va transmite, împreună cu decizia de pensionare, un exemplar al certificatului de viaŃă, urmând ca prima plată a drepturilor de pensie să se efectueze, în acest caz, după primirea exemplarului completat al certificatului semnat şi ştampilat care atestă faptul că beneficiarul este în viaŃă. În situaŃia în care beneficiarii au transmis, prin unul din mijloacele menŃionate anterior, detaliile bancare actuale în perioada de 180 de zile de la data depunerii cererii de pensionare, obligaŃia confirmării existenŃei noilor beneficiari prin transmiterea unui certificat de viaŃă se stinge.

Pentru a beneficia de drepturile cuvenite din cadrul sistemului public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, beneficiarul aflat în plată are obligaŃia de a transmite anual, până cel târziu la data de 31 decembrie a fiecărui an, un certificat de viaŃă.

În vederea prezentării certificatului de viaŃă, casa teritorială de pensii competentă transmite acestuia, la adresa sa de reşedinŃă, respectiv domiciliu, după caz, în luna octombrie a fiecărui an, un exemplar al certificatului de viaŃă completat în partea A, indicând data limită de transmitere a certificatului de către beneficiar.

34

Beneficiarul are obligaŃia de a completa partea B a certificatului de viaŃă în faŃa unei autorităŃi legale de pe teritoriul statului de reşedinŃă, respectiv domiciliu, după caz.

În situaŃia în care beneficiarul nerezident nu prezintă sau nu transmite certificatul de viaŃă menŃionat, până cel târziu la data de 31 decembrie a fiecărui an, casa teritorială de pensii competentă suspendă drepturile cuvenite titularului începând cu luna februarie a anului în curs.

Dacă beneficiarul transmite certificatul de viaŃă menŃionat după expirarea termenului stipulat în paragraful anterior, drepturile cuvenite din cadrul sistemului public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, vor fi reluate în plată de la data suspendării, cu respectarea termenului general de prescripŃie.

Beneficiarii vor confirma detaliile bancare şi/sau de reşedinŃă, respectiv de domiciliu, potrivit modalităŃilor prevăzute în cadrul instrucŃiunilor CNPAS ori de câte ori vor interveni modificări ale informaŃiilor respective.

Cheltuielile generate de transferul în străinătate al pensiilor şi al altor drepturi de asigurări sociale şi indemnizaŃii prevăzute de legi speciale acordate în cadrul sistemului public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale se suportă de beneficiari, prin diminuarea sumelor ce fac obiectul transferului, cu excepŃia situaŃiilor în care prevederile instrumentelor juridice cu caracter internaŃional la care România este parte dispun altfel.

Pentru alte informaŃii puteŃi contacta

Casa NaŃională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale

Adresă: Str. Latină nr. 8, Sector 2, Bucureşti

Telefon: 021/316.91.11; 08 00 826 727

http://www.cnpas.org

4.8. Formularele europene

Pentru a vă putea exercita drepturile la asigurările sociale în alte state membre UE, există o serie de formulare standardizate : formularele europene (E) disponibile în toate limbile din UE.

• seria E200 pentru pensii, • seria E300 pentru prestaŃiile de şomaj • seria E400 pentru prestaŃiile familiale

35

PrestaŃiile de asigurări de boală sunt acordate prin intermediul cardului european de asigurări de sănătate, asfel că unele formulare din seria E100 (în special E110, E111, E119 şi E128) au pierdut din importanŃă.

Dacă doriŃi să căutaŃi de lucru în Germania şi primiŃi prestaŃii ale asigurării de şomaj într-un alt stat membru, le veŃi putea obŃine a posteriori în anumite condiŃii timp de maximum trei luni în Germania.

Este esenŃial să cereŃi în termen prestaŃiile dvs la agenŃia de muncă locală de care aparŃineŃi, pentru a vă putea justifica drepturile la agenŃia federală de ocupare. Pentru a putea beneficia de serviciile de plasare şi a încasa prestaŃiile financiare este, în general, necesar de a vă pune, timp de cel puŃin 4 săptămâni, la dispoziŃia serviciilor de plasare din Ńara de origine, înainte de a pleca în Germania. Nu vă sfătuim să mergeŃi în Germania fără a avea formularul E303, căci acordarea prestaŃiilor ar putea fi întârziată sau chiar imposibilă.

Dreptul dvs la prestaŃiile de şomaj se justifică, printre altele, prin perioadele de muncă supuse contribuŃiilor, de aceea atestatele de muncă furnizate de angajatorii dvs anteriori, în afară de menŃiunile din curriculum vitae, sunt de importanŃă capitală.În cazul solicitării de prestaŃii la o agenŃie de ocupare germană trebuie să vă justificaŃi perioadele dvs de muncă cu ajutorul formularului E301, unde se trec, în mod clar, toate perioadele care se reŃin pentru calcul. Foarte adesea, în cazul cererii de alocaŃii de şomaj, cu luarea în considerare a perioadelor de asigurare sau de muncă în străinătate, se uită că o slujbă provizorie în Germania este una din condiŃiile cerute pentru exercitarea dreptului. Înainte de a putea primi alocaŃii de şomaj în Germania, trebuie să fi fost angajat într-o activitate supusă asigurării sociale obligatorii.

36

5. VENITURI ŞI IMPOZITARE

În FranŃa orice persoană care beneficiază de un venit trebuie să plătească şi taxe. Aceste taxe nu sunt deduse la sursă. Plătitorii de taxe trebuie să-şi declare veniturile obŃinute în anul anterior. Astfel, venitul obŃinut în 2009 trebuie să fie menŃionat într-o declaraŃie de venituri care trebuie restituită Oficiului de impozitare din regiunea de rezidenŃă înainte de 31 mai 2010. DeclaraŃia de venituri poate fi transmisă pe hârtie sau electronic de pe site-ul autorităŃilor de impozitare. Această declaraŃie trebuie completată de toate persoanele care: - au peste 18 ani, - au domiciliul în FranŃa, - locuiesc în FranŃa împreună cu familia, - îşi au reşedinŃa în FranŃa, - desfăşoară activitatea principală în FranŃa, - principalele interese economice sunt în FranŃa.

Mai multe informaŃii puteŃi obŃine consultând site-ul: www.impots.gouv.fr .

Calculul impozitului. Impozitul este calculat pe baza venitului global net care se obŃine după deducerea cheltuielilor profesionale şi ale cotizaŃiilor de securitate socială. Alte sume (pensii alimentare, angajarea unui salariat la domiciliu, donaŃii) sunt de asemenea deductibile.

Calculul impozitului brut se face Ńinând cont de situaŃia familială (situaŃia personală a contribuabilului, numărul de persoane în întreŃinere) şi prin aplicarea unui barem progresiv asupra tranşelor de venit.

În plus faŃă de taxele pe venit, taxa de rezidenŃă se plăteşte de asemenea de orice persoană care are o locuinŃă în FranŃa la 1 ianuarie. Suplimentar proprietarul va plăti şi o taxă funciară, stabilită în funcŃie de mărimea locuinŃei.

În cele din urmă, bunurile şi serviciile sunt supuse TVA-ului (taxei pe valoare adăugată). Valoarea TVA-ului este de 19.6% din preŃul bunurilor, dar anumite sectoare au TVA mai mic (de exemplu pentru reabilitarea locuinŃelor – îmbunătăŃiri, retehnologizări, întreŃinere – care au fost construite cu mai bine de doi ani în urmă şi pentru cărŃi cărora li se impune un TVA de 5,5% sau de 2,1% - pentru anumite medicamente, anumite publicaŃii).

37

6. EDUCAłIA ŞI RECUNOAŞTEREA DIPLOMELOR ŞI CALIFICĂRILOR

6.1. Sistemul de învăŃământ în FranŃa

Sistemul educaŃional este divizat pe mai multe niveluri: primar, secundar, vocaŃional, de ucenicie şi educaŃie superioară. De asemenea trebuie amintită şi formarea continuă.

ToŃi copii trebuie să participe la sistemul de învăŃământ începând de la 6 până la 16 ani. Majoritatea şcolilor sunt de stat laice şi gratuite. Există de asemenea şi şcoli private care au încheiate contracte cu statul francez – respectiv trebuie să adopte şi să respecte programele impuse de Minister (în cadrul lor sunt înregistraŃi 15% din elevii ciclului primar şi 20% din cei ai ciclul secundar). Există şi şcoli care nu au încheiat astfel de contracte cu statul (în cadrul lor sunt înregistraŃi mai puŃin de 50000 de elevi).

Datorită sistemului lor centralizat, şcolile din FranŃa acordă diplome naŃionale care au la bază programe comune tuturor şcolilor. Şcoala primară

Copii pot începe să urmeze grădiniŃa încă de la vârsta de 3 ani (copiii de 2,5 ani pot fi admişi în anumite condiŃii) şi să o urmeze până la 6 ani. GrădiniŃa nu este obligatorie. La împlinirea vârstei de 6 ani, copii sunt înscrişi în şcoala primară, care durează 5 ani şi presupune un an pregătitor, următorii 2 ani – CE1 şi CE2 (elementari – 2 niveluri), iar ultimii 2 ani – CM1 şi CM2, pentru o pregătire medie.

Şcoala secundară şi colegiul/liceul

EducaŃia secundară începe din al 6-lea an de studiu, se adresează copiilor între 11 şi 15 ani şi se împarte în două cicluri numerotate descrescător, primul ciclu cuprinde anii 6-3, iar al doilea ciclu ( al doilea şi primul şi anul terminal). La finalul primului ciclu elevul primeşte un „brevet de colegiu” care reprezintă prima calificare oficială acordată în sistemul şcolar. De la acest nivel elevii pot alege între ciclul de învăŃământ general (finalizat cu bacalaureat) sau ciclul de învăŃământ vocaŃional care se finalizează în doi ani oferindu-se o diplomă (certificat de aptitudini profesionale - CAP sau brevet de cunoştinŃe profesionale - BEP).

Examenele de Bacalaureat sunt examene naŃionale, însemnând că acestea sunt identice în toate centrele de învăŃământ din FranŃa. Unul din 4 candidaŃi pică acest examen în fiecare an.

ÎnvăŃământul superior. EducaŃia superioară în FranŃa cuprinde trei mari ramuri:

� Institute Universitare Tehnologice (IUT). Oferă cursuri vocaŃionale de specializare de doi ani, la finalul cărora se primeşte diploma universitară tehnologică - DUT sau brevet de tehnician superior - BTS;

� UniversităŃile, pun la dispoziŃie o paletă largă de cursuri de pregătire pe parcursul a trei ani (licenŃa), a patru ani (master), a cinci ani (DESS sau DEA) sau a opt ani (Doctorat sau PhD)

� „Grandes Écoles”(Şcoli înalte) (instituŃii de învăŃământ superior competitive), precum Şcoala NaŃională de AdministraŃie (ENA), care pregăteşte funcŃionarii publici; Şcoala Politehnică, care pregăteşte ingineri şi oameni de ştiinŃă, Şcoala de Înalte Studii Comerciale (HEC), care pregăteşte

38

elitele în domeniul finanŃelor şi al comerŃului; Şcolile Normale Superioare (ENS), care pregătesc viitorii profesori.

Mai multe informaŃii cu privire la sistemul de învăŃământ din FranŃa puteŃi obŃine consultând site-urile www.education.gouv.fr şi www.enseignementsup-recherche.gouv.fr

6.2. Formarea profesională

Termenele educaŃie şi „formare profesională” se referă la activităŃi practice şi cursuri care au legătură cu o ocupaŃie sau vocaŃie specifică, prin care se urmăreşte pregătirea participanŃilor pentru viitoarele lor cariere.

Formarea profesională reprezintă un mijloc esenŃial prin care o persoană poate dobândi recunoaşterea profesională şi îi pot creşte şansele găsirii unui loc de muncă. Astfel este foarte important ca formarea profesională la nivelul Europei să răspundă nevoilor cetăŃenilor şi pieŃei muncii pentru a facilita accesul la locuri de muncă. EducaŃia şi formarea profesională au reprezentat un aspect esenŃial al politicilor UE încă de la înfiinŃarea ComunităŃii Europene.

6.3. IniŃiative şi programe de promovare a formării profesionale la nivelul UE

La nivelul UE există o serie de iniŃiative şi programe de promovare a formării profesionale.

1. Socrates – susŃine cooperarea europeană în toate domeniile educaŃiei. Această cooperare ia mai multe forme: � Mobilitate ( mobilitatea în jurul Europei) � Organizarea unor proiecte comune � Crearea unor reŃele europene (diseminarea de idei şi bune practici) � Realizarea de studii şi analize comparative.

Practic, Socrates oferă oamenilor subvenŃii pentru a studia, a preda, sprijin pentru realizarea unei investiŃii sau urmarea unor cursuri de formare profesională în altă Ńară. Asigură sprijinul necesar instituŃiilor de învăŃământ pentru realizarea unor proiecte de predare în vederea realizării schimbului de experienŃă.

2. Leonardo da Vinci

Programul Leonardo da Vinci, iniŃiat în 1994, are ca principal obiectiv implementarea politicii de formare la nivelul Uniunii Europene. Este unul dintre instrumentele majore utilizate pentru sprijinirea mobilităŃii transnaŃionale în Europa şi asigură finanŃarea organizaŃiilor publice şi private care activează în domeniul formării profesionale.

Având drept scop facilitarea urmării cursurilor de formare profesională, UE a stabilit o serie de organisme specializate care să-şi desfăşoare activitatea în domeniul formării profesionale.

Centrul European pentru Formare Profesională (CEDEFOP) – a fost creat în 1975, în calitate de agenŃie specializată a UE pentru promovare formării profesionale la nivelul Europei. Sediul său, este în Grecia la Salonic. (www.cedefop.eu )

39

FundaŃia Europeană de Formare – a fost înfiinŃată în 1995 şi îşi desfăşoară activitatea în strânsă colaborare cu CEDEFOP. Misiunea sa este să sprijine statele partenere (din afara UE) să-şi modernizeze şi să-şi dezvolte sistemele lor de formare profesională. (www.etf.eu.int )

CetăŃenii români, pot obŃine mai multe informaŃii cu privire la cele două programe, Socrates şi Leonardo da Vinci, dar şi la alte programe, consultând site-ul AgenŃiei NaŃionale pentru Programe Comunitare în Domeniul EducaŃiei şi Formării Profesionale: http://www.anpcdefp.ro/ .

6.4. Recunoaşterea diplomelor şi calificărilor

Posibilitatea de dobândire a recunoaşterii diplomelor şi a calificărilor unei peroane joacă un rol foarte important asupra migraŃiei în scop de muncă de la nivelul UE. Este necesară dezvoltarea unui sistem european care să garanteze recunoaşterea calificărilor profesionale în diferite state membre. Principiul de bază este că un cetăŃean european trebuie să aibă posibilitatea să-şi practice în mod liber profesia în oricare Stat Membru al UE. Aplicarea practică a acestui principiu este din păcate uneori împiedicată de cerinŃele naŃionale care reglementează uneori accesul la anumite meserii în statul gazdă. Tocmai pentru ca acest lucru sa fie cu adevărat posibil, UE a pus bazele unui sistem de recunoaştere a calificărilor profesionale. În cadrul acestui sistem se face totuşi distincŃie între profesiile care sunt reglementate (profesii pentru care sunt solicitate calificări specifice) şi cele care nu sunt reglementate legal în statele membre gazdă.

Astfel la nivelul UE au fost propuse o serie de instrumente pentru a asigura o mai bună transparenŃă în procesul de recunoaştere a diplomelor şi calificărilor:

a) Cadrul European al Calificărilor (The European Qualification Framework) – obiectivul său este de a crea legături între diferitele sisteme naŃionale de calificare şi să asigure un transfer omogen şi o recunoaştere a diplomelor.

b) Centrele de informare cu privire la recunoaşterea academică naŃională (The National Academic Recognition Information Centres - NARICs) – furnizează sprijin în recunoaşterea studiilor efectuate în străinătate şi a calificărilor.

c) Sistemul European de Transfer al Creditelor (The European Credit Transfer System - ECTS) – facilitează recunoaşterea studiilor efectuate în străinătate şi vine în completarea programului de mobilitate pentru studenŃi Erasmus.

d) Europass – este un instrument prin care se asigură transparenŃa formării profesionale. Prin acest sistem aptitudinile şi calificările sunt mai uşor de înŃeles şi recunoscut în diferite părŃi ale Europei. Are la bază cinci documente standardizate: � un curriculum vitae (CV) � un paşaport lingvistic � un supliment la certificatul profesional � un supliment la diploma � un document de mobilitate europass

40

7. APECTE PE CARE TREBUIE SĂ LE AI ÎN VEDERE ÎNAINTE DE A PLECA DIN ROMÂNIA

Înainte de a se muta în FranŃa, o persoană să-şi planifice cu grijă plecarea şi să îndeplinească o serie de formalităŃi atât cu privire la plecarea din Ńara de origine, cât şi cu privire la sosirea în Ńara gazdă. O persoană care s-a decis să vină să lucreze în FranŃa, înainte de a pleca din România trebuie să îndeplinească o serie de formalităŃi după cum urmează: � Trebuie să aibă un paşaport valid sau o carte de identitate valabilă emisă în Ńara de origine. � Ar putea fi necesară şi obŃinerea unei autorizaŃii necesare pentru exercitarea unei activităŃi profesionale. Această cerinŃă variază în funcŃie de statutul ales: de lucrător independent sau lucrător salariat. � Trebuie să se informeze cu privire la sistemul de securitate socială din FranŃa şi măsura în care lucrătorii independenŃi şi lucrătorii salariaŃi contribuie la acest sistem. � Trebuie să contacteze reprezentantul bancar şi să-l informeze cu privire la plecarea ei/lui şi de asemenea să solicite informaŃii cu privire la existenŃa unor parteneriate între banca la care este afiliat şi alte bănci străine. � Trebuie să anunŃe poşta despre schimbarea adresei de reşedinŃă pentru a fi trimisă corespondenŃa la noua adresă. � Trebuie să contacteze departamentul de securitate socială de care aparŃine şi să se informeze cu privire la documentele necesare pentru a se înregistra într-un sistem de securitate socială din FranŃa. În acest sens trebuie să obŃină şi Cardul European de Sănătate (EHIC). � Trebuie să se asigure că beneficiază de locuinŃă (temporară) şi că dispune de suficiente resurse financiare pentru a-şi putea asigura traiul în prima lună de rezidenŃă în FranŃa.

În calitate de cetăŃean al unui stat membru, un român nu va trebui să îndeplinească vreo formalitate vamală, în afară de reglementările specifice cu privire la alcool, tutun, plante, animale, etc. Totuşi i se va solicita să completeze o declaraŃie, datată şi semnată, în duplicat, cu privire la bunurile pe care le deŃine. O copie va rămâne la cel/cea care a completat declaraŃia.

Centrul de informaŃii vamal poate furniza informaŃii utile cu privire la aspectele menŃionate, putând fi contactat la numărul de telefon: 0825 30 82 63.

Multe Ńări verifică fluxul de valută realizat la graniŃele lor. Anumite reglementări locale sunt destul de stricte şi solicită unei persoane înainte să intre sau să plece de pe teritoriul unei Ńări, completarea unei declaraŃii privind valuta, aurul şi metalele preŃioase pe care le deŃine. De asemenea o persoană trebuie să verifice în cazul anumitor Ńări că nu deŃin o sumă foarte mare din moneda naŃională a acelei Ńări care nu ar putea fi schimbată pe piaŃa internaŃională. Importul sau exportul de astfel de monede poate avea urmări penale.

Înainte de a pleca din Ńară o persoană nu trebuie să uite să-şi anuleze furnizarea de electricitate, gaze şi telefon din Ńara de origine şi să se înregistreze pentru aceste servicii la sosirea în Ńara gazdă. De asemenea conturile bancare ar trebui transferate, dacă este cazul.

41

8. INSTITUłII CU COMPETENłE ÎN DOMENIUL MUNCII DIN FRANłA ŞI DIN ROMÂNIA

a) În FranŃa:

� Ministerul Muncii, SolidarităŃii şi FuncŃiei Publice/ Ministère du du travail, de la solidarité et de la fonction publique http://www.travail-solidarite.gouv.fr/.Site-ul ministerului conŃine informaŃii şi fişe practice bine structurate care răspund multor întrebări legate de angajarea unui cetăŃean străin în FranŃa. De asemenea, ministerul a pus la dispoziŃie un serviciu de informaŃii prin telefon care oferă informaŃii privind reglementările în domeniul muncii( exclusiv funcŃia publică). Info EMPLOI : 0 821 347 347 (0,12 €/min), accesibil de luni până vineri, între orele 9:00-18:00.

� Ministerul ImigraŃiei, Integrării, IdentităŃii NaŃionale şi Dezvoltarii Solidare / Ministère de Immigration, de l’Intégration, de l’Identité nationale et de devvelopement solidaire - http://www.immigration.gouv.fr/

� Oficiul francez pentru imigrare şi integrare / Office Français de l’ Immigration et de l’ Intégration – OFII - http://www.ofii.fr/defaut.php3

� Serviciul Public de Ocupare / Polê emploi - http://www.pole-emploi.fr/accueil/;

� Interlocutori în regiuni: DirecŃiile departamentale de Muncă şi Formare Profesională / Direction Departamentale du travail, de l'Emploi et de la Formation Professionnelle (DDTEFP) Coordonatele DDTEFP (adresa poştală, telefon, e-mail) din fiecare departament pot fi obŃinute accesând site-ul www.travail.gouv.fr/adresses/adresses_f.html .

b) În România:

� Ministerul Muncii, Familiei şi ProtecŃiei Sociale (www.mmuncii.ro)

� AgenŃia NaŃională pentru Ocuparea ForŃei de Muncă (ANOFM) www.muncainstrainatate.anofm.ro şi www.anofm.ro

� Portalul EURES: www.anofm.ro/eures

EURES reprezintă o reŃea de cooperare între serviciile publice de ocupare a forŃei de muncă europene ; a fost creată pentru facilitarea liberei circulaŃii a lucrătorilor în cadrul SpaŃiului European şi ElveŃia. Parteneri serviciilor publice în cadrul acestei reŃele sunt sindicatele, organizaŃiile patronale şi alŃi actori implicaŃi în piaŃa muncii. ReŃeaua este coordonată de Comisia Europeană. ANOFM oferă servicii de mediere a muncii în Uniunea Europeană şi SpaŃiul Economic Economic European în calitatea sa de membru EURES.

42

GHIDUL LUCRĂTORULUI ROMÂN ÎN FRANłA ....................................................................................................1

1. CONDIłII DE VIAłĂ ..................................................................................................................................................2

1.1. SINTEZA CONDIłIILOR DE VIAłĂ DIN EUROPA ...........................................................................................................2 1.2. GĂSIREA UNEI LOCUINłE ...........................................................................................................................................3 1.3. GĂSIREA UNEI ŞCOLI..................................................................................................................................................4 1.4. TRANSFERUL AUTOMOBILULUI ŞI INFORMAłII PRIVIND PERMISUL DE CONDUCERE ŞI TRAFICUL AUTO ......................5 1.5. VIAłA PRIVATĂ .........................................................................................................................................................6

Naşterea ......................................................................................................................................................................6 Căsătorie .....................................................................................................................................................................7 Decesul ........................................................................................................................................................................7

1.6. COSTUL VIEłII ...........................................................................................................................................................7 1.7. TRANSPORTUL ÎN FRANłA .........................................................................................................................................8

2. EXERCITAREA DREPTULUI DE ŞEDERE ŞI ACCESUL PE PIAłA MUNCII ÎN REPUBLICA FRANCEZĂ .....................................................................................................................................................................10

2.1. PROCEDURA DE ÎNREGISTRARE................................................................................................................................10 2.2. ACCESUL PE PIAłA MUNCII ......................................................................................................................................11 2.3. COSTUL PERMISULUI (AUTORIZAłIEI) DE MUNCĂ ....................................................................................................12 2.4. GĂSIREA UNUI LOC DE MUNCĂ ÎN FRANłA ..............................................................................................................13

Cum se caută un loc de muncă în FranŃa?................................................................................................................13 Cum se candidează pentru un loc de muncă în FranŃa? ...........................................................................................14

3. CONDIłII DE MUNCĂ..............................................................................................................................................15

3.1. FORMELE DE OCUPARE ............................................................................................................................................15 3.2. CONTRACTELE DE MUNCĂ .......................................................................................................................................15 3.3. TIMPUL DE MUNCĂ ..................................................................................................................................................17 3.4. SALARIZARE ............................................................................................................................................................18 3.5. CONCEDIUL .............................................................................................................................................................19 3.6. LUCRĂTORUL INDEPENDENT....................................................................................................................................20 3.7. CATEGORII SPECIALE DE LUCRĂTORI ......................................................................................................................20

Tinerii ........................................................................................................................................................................20 Persoanele cu dizabilităŃi ..........................................................................................................................................21 Femeile însărcinate ...................................................................................................................................................21 Persoanele în vârstă..................................................................................................................................................21

3.8. LUCRĂTORUL DETAŞAT – DETAŞAREA SALARIAłILOR ROMÂNI ÎN FRANłA .............................................................21 FormalităŃi la administraŃia franceză .......................................................................................................................22

3.9. ÎNCETAREA RAPORTURILOR DE MUNCĂ ...................................................................................................................23 3.10. REPREZENTAREA LUCRĂTORILOR ŞI PROCEDURI DE SOLUłIONARE A CONFLICTELOR DE MUNCĂ ..........................24

Conflicte de muncă/greve..........................................................................................................................................25

4. SECURITATEA SOCIALĂ........................................................................................................................................27

4.1. SISTEMUL DE ASIGURĂRI SOCIALE DIN FRANłA.......................................................................................................27 4.2. AJUTORUL DE ŞOMAJ ...............................................................................................................................................27 4.3. ASIGURAREA DE SĂNĂTATE.....................................................................................................................................28 4.4. CARDUL EUROPEAN DE ASIGURARE A SĂNĂTĂłII EHIC.........................................................................................30 4.5. PRESTAłII FAMILIALE ŞI DE MATERNITATE ..............................................................................................................31 4.6. PENSII ......................................................................................................................................................................32 4.7. INFORMAłII PRIVIND TRANSFERUL ÎN FRANłA AL PENSIILOR ŞI ALTOR DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE..............32 4.8. FORMULARELE EUROPENE .......................................................................................................................................34

5. VENITURI ŞI IMPOZITARE....................................................................................................................................36

43

6. EDUCAłIA ŞI RECUNOAŞTEREA DIPLOMELOR ŞI CALIFICĂRILOR......................................................37

6.1. SISTEMUL DE ÎNVĂłĂMÂNT ÎN FRANłA ...................................................................................................................37 6.2. FORMAREA PROFESIONALĂ......................................................................................................................................38 6.3. INIłIATIVE ŞI PROGRAME DE PROMOVARE A FORMĂRII PROFESIONALE LA NIVELUL UE ..........................................38 6.4. RECUNOAŞTEREA DIPLOMELOR ŞI CALIFICĂRILOR...................................................................................................39

7. APECTE PE CARE TREBUIE SĂ LE AI ÎN VEDERE ÎNAINTE DE A PLECA DIN ROMÂNIA..................40

8. INSTITUłII CU COMPETENłE ÎN DOMENIUL MUNCII DIN FRANłA ŞI DIN ROMÂNIA.....................41

InformaŃiile din acest Ghid au caracter general, fiind corecte la data publicării. Pentru informaŃii actualizate privind regimul care vă este aplicabil, contactaŃi autorităŃile menŃionate

în cuprinsul acestui Ghid.

Acest ghid a fost elaborat de Serviciul Management şi Mobilitate ForŃă de Muncă din cadrul

Ministerului Muncii, Familiei şi ProtecŃiei Sociale din România. Mai 2010