GHIDUL IAF de aplicare a Ghidului ISO/ CEI 65:1996...Anexa 2. Directiva IAF la clauza 1.2 (G.1.2.1...

IAF GD5:2006

DOCUMENT GHID IAF

GHIDUL IAF

de aplicare a Ghidului ISO/ CEI 65:1996

Cerinţe generale pentru organismele care aplică sisteme de certificare a produselor

Versiunea 2

(IAF GD 5:2006)

Traducerea din limba Engleză: Mihaela Iordănescu

© RENAR Reproducerea sau utilizarea integrală sau parţială a acestei versiuni în limba Română a publicaţiei IAF GD2:2006 în scopul revânzării este interzisă.

IAF GD 5:2005 Versiunea 2 Ghid IAF pentru aplicarea Ghidului ISO/IEC 65:1996 Pagina 2 din 24

UMAR

Or

........ 14

ger

Înr0

Pe

Pr

cla

nc

2.3 Funcţionare .................................................................................................................... 23

S 1. Obiectiv................................................................................................................................. 4 2. Referinţe ............................................................................................................................... 4 3. Definiţii .................................................................................................................................. 5 4. ganism de certificare produse .......................................................................................... 6 4.1 Prevederi generale........................................................................................................... 6 4.2 Organizare........................................................................................................................ 6 4.3 Activităţi .......................................................................................................................... 12 4.4 Subcontractarea............................................................................................................. 12 4.5 Sistemul calităţii......................................................................................................4.6 Condiţii şi proceduri pentru acordarea, menţinerea, extinderea, suspendarea şi retra ea certificării.................................................................................................................... 14 4.7 Audituri interne şi analize efectuate de management .................................................... 15 4.8 Documentaţie ................................................................................................................. 15 4.9 egistrări ...................................................................................................................... 15 4.1 Confidenţialitate ......................................................................................................... 15 5. rsonalul organismului de certificare ............................................................................... 15 5.1 Generalităţi ..................................................................................................................... 15 6. Modificări ale cerinţelor pentru certificare........................................................................... 16 7. Apeluri, reclamaţii, contestaţii............................................................................................. 16 8. Cererea pentru certificare................................................................................................... 16 9. egătirea pentru evaluare................................................................................................. 16 10. Evaluare ......................................................................................................................... 17 11. Raport de evaluare......................................................................................................... 17 12. Decizia asupra certificării ............................................................................................... 17 13. Supraveghere................................................................................................................. 18 14. Utilizarea licenţelor, certificatelor şi mărcilor de conformitate........................................ 19 15. Re maţii către furnizori................................................................................................ 20 Anexa 1. Certificarea serviciului ........................................................................................... 21 1.1 Introducere ..................................................................................................................... 21 1.2 Document normativ şi schemă....................................................................................... 21 1.3 Fu ţionare .................................................................................................................... 21 Anexa 2. Procesul de certificare ........................................................................................... 23 2.1 Introducere ..................................................................................................................... 23 2.2 Document normativ şi schemă....................................................................................... 23

Emis la: 8 decembrie 2006 Data aplicării: 8 decembrie 2007 IAF-GD5-2006 versiunea 2


0.1. Introducere la Ghidul IAF 0.1.1 Ghidul ISO/CEI 65 este un standard internaţional care stabileşte criteriile referitoare la organismele de certificare a produselor, serviciilor şi proceselor. Pentru ca aceste organisme să fie acreditate la nivel mondial într-o manieră armonizată de satisfacere a Ghidului 65, sunt necesare anumite elemente de ghidare. Prezentele note de ghidare demonstrează acest lucru. O ţintă este de a da posibilitatea organismelor de acreditare să-şi armonizeze aplicarea standardului în raport cu care trebuie să evalueze organismele de certificare. Acest lucru constituie o treaptă importantă spre recunoaşterea reciprocă a acreditării. De asemenea, acest ghid ar trebui să fie util organismelor de certificare înseşi şi celor ale căror decizii sunt călăuzite de certificatele lor. 0.1.2 Acest document de ghidare nu cuprinde textul Ghidului ISO/IEC 65. Utilizatorii trebuie să-l cumpere de la organismul de standardizare adecvat. Liniile directoare (directivele) IAF, atunci când există, sunt identificate prin litera «G». Cerinţele în raport cu care se stabileşte conformitatea se găsesc în Ghidul ISO/IEC 65. Prezentele linii directoare IAF nu trebuie să creeze cerinţe suplimentare. 0.1.3 Acest ghid constituie baza acordurilor de recunoaştere între organismele de acreditare şi este considerat necesar pentru buna aplicare a Ghidului ISO/IEC 65. Membrii Acordului Multilateral de Recunoaştere al IAF (MLA) şi candidaţii la acest acord îşi vor evalua reciproc implementarea Ghidului ISO/IEC 65 şi întregul conţinut al acestui document se aşteaptă să fie adoptat de organismele de acreditare, ca parte a regulilor lor generale de funcţionare. 0.1.4 Termenul „trebuie” este folosit în acest document pentru a indica prevederile care, reflectând cerinţele Ghidului ISO/IEC 65, sunt obligatorii. Termenul „ar trebui” arată că liniile directoare, deşi nu sunt obligatorii, sunt furnizate de IAF ca o metodă recunoscută de respectare a cerinţelor. Organismele de certificare ale căror sisteme nu respectă în totalitate directivele IAF, nu vor putea obţine acreditarea decât dacă pot demonstra organismului de acreditare că soluţiile lor satisfac într-o manieră echivalentă clauza respectivă a Ghidului ISO/IEC 65. 0.1.5 Un organism de certificare poate cere punctul de vedere al organismului de acreditare privind orice subiect legat de acreditare. Organismul de acreditare ar trebui să răspundă prin avize sau decizii. 0.1.6 IAF a elaborat acest document pentru a îndruma aplicarea Ghidului ISO/IEC 65. De asemenea, IAF a elaborat ghiduri privind aplicarea Ghidurilor ISO/IEC 61, 62 şi 66, precum şi a ISO/IEC 17024.



GHID DE APLICARE A CLAUZELOR GHIDULUI ISO/IEC 65 Cerinţe generale pentru organismele care aplică

sisteme de certificare a produselor

1. Obiectiv Directiva IAF la clauza 1.1 G.1.1.1 Prezentul ghid este destinat, în principal, către certificării produselor

tangibile. Însă, poate fi aplicat şi la certificarea produselor intangibile (de ex software, servicii) şi a proceselor. Elementele distinctive dintre certificarea serviciilor şi a proceselor sunt redate în Anexa 1, respectiv Anexa 2.

Directiva IAF la clauza 1.2 (G.1.2.1 la G 1.2.3) G.1.2.1 Scopul urmărit la stabilirea unui sistem de certificare este de a

demonstra pieţei şi/ sau autorităţilor de reglementare că un furnizor poate şi se străduie să producă produse în conformitate cu un document normativ.

G.1.2.2 Întrun sistem de certificare rolurile furnizorului şi organismului de

certificare sunt complementare, primul fiind responsabil pentru conformitatea produsului (vezi clauza 3.1 a ISO/IEC Guide 65) şi, mai apoi, pentru funcţionarea schemei de certificare care furnizează încredere pieţei şi/ sau autorităţilor de reglementare în conformitatea produsului.

G.1.2.3 În unele situaţii, inpecţia este o parte a certificării produselor. Scopul

inspecţiei este de a furniza informaţii privind conformitatea unui anumit produs părţii în numele căruia acţionează organismul de inspecţie. Dacă inspecţia este inclusă în schema de certificare a produsului, atunci această parte este organismul de certificare.

G.1.2.4 Elementele de orientare asupra diferitelor tipuri de sisteme de

certificare a produselor care includ diverse tipuri de evaluări sunt redate în ISO/IEC Guide 67 sau în alte documente ISO/IEC relevante.

2. Referinţe Ghidul ISO/CEI 67 Evaluarea conformităţii – Principii fundamentale ale certificării produselor; ISO/CEI 17000 Evaluarea conformităţii – Vocabular şi principii generale; ISO/CEI 17011 Evaluarea conformităţii – Cerinţe generale pentru organismele de acreditare care acreditează organisme de evaluare a conformităţii;



ISO/CEI 17020 Criterii generale pentru funcţionarea diferitelor tipuri de organisme care efectuează inspecţii; ISO/CEI 17025 Cerinţe generale pentru competenţa laboratoarelor de încercări şi etalonări; ISO/CEI 17030 Evaluarea conformităţii. Cerinţe generale pentru mărci de conformitate de terţă parte; ISO/CEI 19011 Linii directoare pentru auditul sistemelor de management al calităţii şi/sau de mediu. 3. Definiţii Directiva IAF la clauza 3 (G.3.1) G.3.1 În acest document sunt aplicabile următoarele definiţii: Document normativ Document care furnizează reguli, linii directoare sau

caracteristici pentru activităţi şi rezultatele lor. Termenul “document normativ” este un termen generic care include standarde, specificaţii tehnice, coduri de practică şi reglementări. Prin “document“ se înţelege orice mijloc care conţine informaţii înregistrate, pe el, sau în el. Termenii pentru diferitele tipuri de documente normative sunt definiţi considerând documentul şi conţinutul său drept o singură entitate (ISO/IEC 17000).

Sistem de certificare Sistem de evaluare a conformităţii care include selecţia, determinarea, analiza şi în final certificarea, ca activitate de atestare.

Schemă de certificare Sistem de certificare referitor la produse specificate cărora li se aplică aceleaşi cerinţe specificate, reguli specifice şi proceduri (ISO/IEC 17000). O schemă poate fi dezvoltată, printre altele, de organismul de certificare sau de un ”proprietar de schemă” reprezentând un grup specific de interese. Schema poate conţine cerinţe complementare celor stabilite de Ghidul ISO/CEI 65 privind procedurile de evaluare a conformităţii şi funcţiile organismului de certificare.

Neconformitate Abatere în raport cu cerinţe specificate referitoare la produs sau la cerinţele de certificare, definite de organismul de certificare. Organismul de certificare este liber să stabilească diferite grade ale abaterilor şi ariile de îmnunătăţire ( de ex. neconformităţi majore sau minore, observaţii etc.). Totuşi, toate abaterile care provoacă dubii privind conformitatea produsului faţă de cerinţe specificate ar trebui tratate conform celor stabilite la G.12.6.

Supraveghere Reluare sistematică a activităţilor de evaluare a conformităţii, ca o bază pentru menţinerea validităţii declaraţiei de conformitate( ISO/IEC 17000).

Documente oficiale de certificare

Documente emise în cadrul procedurilor unui sistem de certificare şi care atestă că s-a demonstrat că produsul satisface cerinţe specificate.



4. Organism de certificare produse 4.1 Prevederi generale Directiva IAF la clauza 4.1. (G.4.1.1 pînă la G 4.1.5) G.4.1.1 Organismele de certificare nu trebuie să practice nicio formă de

discriminare, inclusiv în mod mascat, prin urgentarea sau întârzierea procesării cererilor.

G.4.1.2 Pentru ca o cerere de certificare a produselor să fie primită, solicitanţii

trebuie să demonstreze că au responsabilitatea de a garanta că produsele satisfac cerinţele de certificare.

G.4.1.3 Documentele citate la clauza 4.1.3 a Ghidului ISO/IEC 65, care

specifică cerinţele pentru produs şi alte cerinţe aplicabile, trebuie să fie disponibile pentru solicitant şi pentru public, la cerere. Documentele normative ar trebui dezvoltate, validate şi întreţinute printr-un proces care să permită luarea în considerare a punctului de vedere tehnic al părţilor interesate cum ar fi furnizorii, autorităţile de reglementare şi utilizatorii produsul avut în vedere pentru certificare. Validarea ar trebui să fie concordanţa cu caracteristicile produsului avut în vedere pentru certificare.

G.4.1.4 Documentele citate la clauza 4.1.3 a Ghidului ISO/IEC 65 includ şi pe

cele dezvoltate de proprietarii schemei (vezi definiţia schemei de certificare). Proprietarii schemei ar trebui să adere la aceleaşi principii pentru dezvoltarea şi întreţinerea documentelor.

G.4.1.5 În cazul certificării proceselor, documentele citate la clauza 4.1.3 a

Ghidului ISO/IEC 65 trebuie să identifice cu claritate procesele care vor fi evaluate, cerinţele pertinente şi metodele de evaluare a conformităţii.

4.2 Organizare Directiva IAF la clauza 4.2. (G.4.2.1 la G 4.2.32.) G.4.2.1 Acreditarea trebuie acordată numai unui organism care este o entitate

legală, aşa cum este definită la clauza 4.2.d) din ISO/IEC Guide 65 şi trebuie să fie limitată la domeniul de acreditare şi locaţiile declarate. Domeniul de acreditare al unui organism de certificare produse trebuie să identifice schemele de certificare, produsele şi documentele normative utilizate pentru certificare.

G.4.2.2 Domeniul de acreditare al unui organism de certificare produse poate fi

definit prin grupe de produse sau familii de documente normative cu



condiţia ca organismul de certificare a produselor să dea dovada capabilităţii de a certifica produsul şi să demonstreze acest lucru prin: - acces la personal competent pentru întreaga grupă de produse; - capacitatea tehnică de a dezvolta, extinde sau modifica schemele

de certificare; - proceduri pentru validarea acestor scheme extinse sau modificate.

G.4.2.3 Dacă activităţile de certificare sunt îndeplinite de către o entitate legală

care este parte a unei organizaţii mai mari, legăturile sale cu celelalte părţi ale organizaţiei mai mari trebuie să fie definite clar şi ar trebui să demonstreze că nu există niciun conflict de interese aşa cum este definit la îndrumările G.4.2.20 pînă la G.4.2.22. Organismul de certificare trebuie să dea organismului de acreditare informaţii relevante privind activităţile realizate de celelalte părţi ale organizaţiei mai mari.

G.4.2.4 Demonstraţia că un organism de certificare este o entitate legală, aşa

cum se cere în clauza 4.2.d) a Ghidului ISO/CEI 65, înseamnă că, în situaţia în care un organism de certificare solicitant îşi poate demonstra satutul de entitate legală numai ca parte a unei entităţi legale mai mari, acreditarea trebuie să fie acordată numai entităţii legale mai mari. In cazul în care organismul de certificare este parte a unei entităţi legale mai mari, pot fi evaluate alte funcţiuni ale entităţii legale mai mari, pentru a se urmări piste specifice de auditare şi/sau de efectuare a unor analize de înregistrări referitoare la organismul de certificare. Acest lucru trebuie să se limiteze la acele funcţiuni ale căror activităţi sunt destinate să satisfacă cerinţele Ghidului ISO/CEI 65.

G.4.2.5 Partea entităţii legale care formează organismul de certificare propriu-

zis poate activa pe piaţă (să fie identificată) sub un nume distinct, care ar trebui să apară pe certificatul de acreditare şi pe certificatele emise organizaţiilor certificate.

G.4.2.6 In aplicarea clauzei 4.2 d) a Ghidului ISO/CEI 65, organismele de

certificare care sunt parte a guvernului sau sunt departamente ale guvernului, sunt considerate a fi entităţi legale, în virtutea statutului lor guvernamental. Statutul şi structura unor astfel de organisme trebuie să fie documentate formal, iar organismele trebuie să fie conforme cu toate cerinţele Ghidului ISO/CEI 65.

G.4.2.7 Dacă atât organismul de certificare cât şi clientul său sunt părţi ale

guvernului, cele două organisme nu trebuie să raporteze direct unei persoane sau unui grup de persoane având responsabilităţi operative pentru amândouă. În virtutea cerinţei de imparţialitate, organismul de certificare trebuie să fie capabil să demonstreze cum acţionează în cazul în care atât el, cât şi clientul său, sunt părţi ale guvernului. Organismul de certificare trebuie să demonstreze că solicitantul nu se bucură de niciun avantaj şi că este asigurată imparţialitatea.



G.4.2.8 Imparţialitatea şi independenţa organismului de certificare ar trebui să

fie asigurată la trei niveluri: Strategie si politică; Deciziile asupra certificării; Evaluare.

G.4.2.9 Imparţialitatea, aşa cum este cerută de clauza 4.2 a) a Ghidului ISO/CEI 65 poate fi asigurată, în conformitate cu cerinţele clauzei 4.2.e) a aceluiaşi ghid, numai de către o structură care permite “participarea tuturor părţilor interesate în mod semnificativ în dezvoltarea politicilor si a principiilor privind conţinutul şi funcţionarea sistemului de certificare”.

G.4.2.10 Structura cerută de clauza 4.2 e) a Ghidului ISO/CEI 65 pentru

asigurarea imparţialităţii ar trebui să fie separată de managementul instituit pentru a îndeplini cerinţele clauzei 4.2.c) a aceluiaşi ghid, exceptând cazul în care întreaga funcţie de management este realizată de către un comitet sau grup care este astfel constituit încât să permită participarea tuturor părţilor, aşa cum se cere în Ghidul ISO/CEI 65, clauza 4.2 e).

G.4.2.11 De asemenea, structura cerută de clauza 4.2 e) a Ghidului ISO/CEI 65

ar trebui astfel constituită încât să nu permită considerentelor comerciale sau financiare de orice natură, să împieteze asupra obiectivităţii certificării.

G.4.2.12 Clauza 4.2 e) a Ghidul ISO/CEI 65 cere ca structura documentată a

organismului de certificare să conţină prevederea de participare a tuturor părţilor interesate în mod semnificativ. Acest lucru ar trebui, în mod normal, să fie realizat printrun fel de comitet sau un mecanism de intrare similar.

G 4.2.13 Această structură trebuie stabilită formal la cel mai înalt nivel al

organizaţiei, fie în documentul care stabileşte statutul legal al organismului de certificare, fie prin alte mijloace care să prevină schimbarea sa într-o manieră care ar compromite păstrarea imparţialităţii.

Orice modificare a acestei structuri ar trebui să aibă avizul comitetului, sau echivalentului acestuia, referite la clauza 4.2.e).

Acest comitet, sau echivalentul său, trebuie:

a) să ajute la dezvoltarea politicilor referitoare la imparţialitatea activităţilor sale de certificare

b) să contracareze orice tendinţă a proprietarilor unui organism de certificare de a permite considerentelor comerciale sau de altă natură să prevaleze în raport cu obiectivitatea certificătirii.

c) să-şi dea avizul în probleme care afectează încrederea în certificare, inclusiv deschiderea şi percepţia publică.



G.4.2.14 Aplicarea clauzei 4.2 e) a Ghidul ISO/CEI 65 necesită o apreciere a

faptului că toate părţile interesate în mod semnificativ în sistem sunt apte să participe. Ceea ce este esenţial, este că ar trebui ca tuturor intereselor majore identificabile să li se acorde oportunitatea de participare, să fie realizat un echilibru de interese, în care nu predomină un singur interes. Membrii ar trebui aleşi, în mod normal, cel puţin dintre reprezentanţii următoarelor grupe: fabricanţi sau furnizori, utilizatori, consumatori, experţi în evaluarea conformităţii. Din motive practice, ar putea fi necesară o limitare a numărul de persoane.

G.4.2.15 La solicitarea comitetului sau echivalentului său la care se referă

clauza 4.2 e) a Ghidului ISO/CEI 65, managementul responsabil cu diferitele funcţii descrise de clauza 4.2 e) a Ghidul ISO/CEI 65 ar trebui să furnizeze acelui comitet, sau echivalentului său, toate informaţiile necesare, incluzând motivele pentru toate deciziile şi acţiunile semnificative, precum şi privind selecţia persoanelor responsabile pentru activităţile specifice referitoare la certificare, cu scopul de a i se permite să asigure ca certificarea să fie corectă şi imparţială. Dacă avizul acestui comitet, sau echivalentului său, nu este întrutotul respectat de către management, comitetul sau echivalentul său trebuie să ia măsurile adecvate, care pot include informarea organismului de acreditare.

G.4.2.16 Cerinţa de stabilitate financiară (menţionată de clauza 4.2.i) solicită ca

organismul de certificare să demonstreze că, în mod rezonabil, este şi va continua să fie, capabil să furnizeze servicii conform obligaţiilor sale contractuale. Organismul de certificare este responsabil să furnizeze organismului de acreditare suficiente dovezi pentru a-şi demonstra viabilitatea, cum ar fi rapoarte sau minute de management, rapoarte anuale, rapoarte de audit financiar, planuri financiare.

G.4.2.17 Dacă decizia de acordare sau de retragere a certificării în conformitate

cu clauza 4.2.n) a Ghidului ISO/CEI 65 este luată de către un comitet cuprinzând, printre alţii, reprezentanţii unuia sau mai multor clienţi, procedurile operaţionale ale organismului de certificare ar trebui să garanteze că aceşti repezentanţi nu au o influenţă semnificativă asupra luării deciziei. Acest lucru poate fi asigurat, de exemplu, prin distribuirea drepturilor de vot sau prin alte mijloace echivalente.

G.4.2.18 Clauza 4.2.o) a Ghidului ISO/CEI 65 priveşte două cerinţe separate.

Mai intâi, trebuie ca organismul de certificare, executivul său de vârf şi staful, să nu furnizeze în nicio circumstanţă serviciile identificate în subparagrafele 1), 2) si 3) ale acelei clauze. În al doilea rând, deşi nu există nicio restricţie specifică în ceea ce priveşte serviciile sau activităţile pe care un organism conex le poate furniza, acestea nu trebuie să afecteze confidenţialitatea, obiectivitatea sau imparţialitatea organismului de certificare.



G.4.2.19 Serviciile de consultanţă în materie care constituie bariere pentru

certificare ar fi participarea în orice manieră creatoare activă la dezvoltarea şi continua supraveghere/ îmbunătăţire a produsului, procesului sau serviciului, prin, de exemplu:

a) furnizarea oricărui sprijin specific/ aviz sau elemente pentru

proiectare; b) manual de preparare sau de producere, cărţi tehnice sau

proceduri; c) implicare în supravegherea furnizorilor, în analiza şi procesul de

luare a deciziilor aplicabile produsului. G.4.2.20 Activităţile de la clauza 4.2 o) a Ghidului ISO/CEI 65 efectuate de

către un organism conex şi certificarea nu ar trebui să fie prestate niciodată împreună, iar în materialele de marketing sau de prezentare nu ar trebui făcută nicio afirmaţie, în scris sau orală, care să lase impresia că cele două activităţi sunt în legătură.

G.4.2.21 Un organism de certificare nu trebuie să afirme nimic care să

sugereze că certificarea ar putea fi mai simplă, mai rapidă sau mai puţin costisitoare dacă el ar fi prestat unele dintre activităţile specificate la clauza 4.2 o) a Ghidului ISO/CEI 65.

G.4.2.22 Un organism conex, în sensul specificat în clauza 4.2 o) a Ghidului

ISO/CEI65, este acela care este legat de organismul de certificare prin proprietate comună, în totalitate sau parţial, directori comuni, un aranjament contractual, un nume comun, o înţelegere informală sau alte mijloace, astfel încât organismul conex să aibă un interes justificat în orice decizie de certificare sau o potenţială capacitate de a influenţa procesul.

G.4.2.23 Organismul de certificare ar trebui să analizeze şi să documenteze

relaţia sa cu organismele conexe pentru a stabili posibilităţile de conflict de interese în furnizarea certificării şi să identifice acele organisme şi activităţi care ar putea, dacă nu sunt supuse controlului adecvat, să afecteze confidenţialitatea, obiectivitatea sau imparţialitatea.

G.4.2.24 Organismele de certificare trebuie să demonstreze cum îşi conduc activitatea de certificare, şi orice alte activităţi, astfel încât să elimine conflictul de interese şi să minimalizeze orice risc identificat privind imparţialitatea. Demonstraţia trebuie să acopere toate sursele potenţiale de conflict de interese, indiferent dacă acestea provin din interiorul organismului de certificare sau din activităţile organismelor conexe. Organismele de acreditare vor aştepta ca organismele de certificare să permită evaluarea acestor procese. Aceasta poate include, în măsura în care este practicabil şi justificat, efectuarera unor audituri de control referitoare la activitatea în cauză, pentru analiza documentelor atât la nivelul organismului de certificare cât şi



al organismului conex. La stabilirea amplorii unor asemenea audituri de control trebuie să se ia în considerare istoricul organismului de certificare privind imparţialitatea certificării. Dacă s-au constatat neajunsuri în menţinerea imparţialităţii, ar putea fi necesară o reluare a auditurilor de control la organismele conexe, pentru a se oferi siguranţa că a fost restabilit controlul asupra potenţialelor conflicte de interese.

G.4.2.25 Cerinţele clauzelor 4 şi 5.2.2 ale Ghidului ISO/CEI 65 înseamnă ca

personalul, inclusiv acela care desfăşoară activităţi de management, să nu fie utilizat pentru a conduce o evaluare în cadrul procesului de certificare, dacă a fost implicat în activităţi precum cele descrise la clauza 4.2 o) a Ghidului ISO/CEI 65 pentru solicitantul sau furnizorul în cauză, sau pentru orice organism conex furnizorului (a se vedea G.4.2.20), în ultimii doi ani. Situaţii precum implicarea, actuală sau anterioară, a unui angajat în relaţii cu furnizorul ce urmează a fi evaluat pot prezenta un conflict de interese. Organismul de certificare are responsabilitatea de a identifica şi de a evalua asemenea situaţii şi de a stabili responsabilităţile şi sarcinile astfel încât să garanteze că imparţialitatea nu este compromisă.

G.4.2.26 Clauza 4.2 f) a Ghidului ISO/CEI 65 cere ca fiecare decizie asupra

certificării să fie luată de o persoană (persoane) diferită (diferite) de aceea (acelea) care a(u) efectuat evaluarea. Încercarea şi inspecţia sunt, printre altele, activităţi de evaluare. Activităţile de evaluare includ şi verificarea oricăror acţiuni corective luate ca urmare a identificării unor neconformităţi.

G.4.2.27 Directorul executiv, conducerea si/sau personalul mentionaţi la clauza

4.2 a Ghidului ISO/CEI 65 nu trebuie să fie neapărat angajaţi cu normă intreagă, însă celelalte angajări ale lor nu trebuie să le compromită imparţialitatea.

G.4.2.28 Organismul de certificare ar trebui să solicite tuturor subcontractorilor

implicaţi în evaluare precum şi evaluatorilor/auditorilor externi să dea o declaraţie că nu prestează niciuna dintre activităţile menţionate la clauza 4.2 o), echivalentă cu aceea cerută de clauzele G.4.2.20 şi 21.

G.4.2.29 Organismul de certificare ar trebui să fie responsabil pentru asigurarea

că nici organismele conexe, nici subcontractorii şi nici evaluatorii/auditorii externi nu desfăşoară activităţi care încalcă declaraţia dată. Ar trebui, de asemenea, să fie responsabil pentru implementarea acţiunii corective adecvate, în eventualitatea că s-ar identifica o asemenea încălcare.

G.4.2.30 Organismului de certificare îi este permis să explice constatările făcute

şi/sau să clarifice cerinţele documentelor normative, dar nu trebuie să ofere recomandări exprese sau consultanţă ca parte a unei evaluări.



Acestă cerinţă nu se referă la schimbul normal de informaţii cu clienţii şi alte părţi interesate.

G.4.2.31 Drepturile menţionate în clauza 4.2.g) pot include un contract cu

proprietarul schemei sau orice altă recunoaştere stabilită de regulile schemei.

G.4.2.32 Mijloacele prin care organismul de certificare obţine suportul financiar

ar trebui să-i permită păstrarea imparţialităţii. 4.3 Activităţi Directiva IAF la clauza 4.3 (G.4.3.1 la G 4.3.3) G.4.3.1 Organismul de certificare trebuie să fie capabil să demonstreze

organismului de acreditare că toate activităţile de evaluare a conformităţii (încercare, inspecţie, evaluarea sistemului de management al calităţii, supraveghere etc.) sunt realizate întrun mod competent şi de încredere, conform cerinţelor din documentele normative aplicabile acestor activităţi. Demonstrarea competenţei pentru încercări se poate baza pe o evaluare documentată realizată de personal competent, intern sau extern, în conformitate cu proceduri adecvate. Dacă dovezile prezentate de organismul de certificare nu dau încredere în activitatea de încercare, atunci organismul de acreditare ar trebui să ia în considerare efectuarea unei evaluări suplimentare la locaţia încercărilor. Acelaşi lucru este valabil şi pentru celelalte activităţi de evaluare a conformităţii (Pentru activităţile subcontractate vezi G.4.4.2).

G.4.3.2 Cerinţele schemelor specifice de certificare trebuie să fie disponibile pentru solicitant şi, la cerere, pentru public. Acestea pot include documente care definesc activităţi ca eşantionare, încercări, inspecţie, evaluarea şi supravegherea unui sistem de management asociat, dacă este cazul. Documentele schemei trebuie dezvoltate şi menţinute printrun proces care să ţină cont de punctele de vedere ale părţilor interesate.

G.4.3.3 Documentele citate în clauza 4.3 şi pe cele dezvoltate de proproietarii schemelor (Vezi definiţia schemei de certificare în G.3.1). Exemple de cerinţe suplimentare tipice schemelor cu proprietari sunt : - cerinţe privind calificarea auditorilor, experienţă, instruire şi

înregistrare ; - cerinţe privind rapoartele de audit; - cerinţe privind durata şi frecvenţa auditurilor; - alte elemente de ghidare către organismul de certificare pentru

procedurile de evaluare a conformităţii.

4.4 Subcontractarea Directiva IAF la clauza 4.4 (G.4.4.1 la G.4.4.6) Emis la: 8 decembrie 2006 Data aplicării: 8 decembrie 2007 IAF-GD5-2006 versiunea 2


G.4.4.1 Un organism de certificare poate subcontracta lucrări cu alte organisme (de ex. încercări, inspecţie sau evaluarea sistemului de management al calităţii), cu condiţia ca aranjamentul cu organismul subcontractat să stipuleze că organismul subcontractat trebuie să satisfacă toate cerinţele aplicabile ale Ghidului ISO/CEI 65 şi, unde este cazul, ale ISO/CEI 17025, ISO/CEI 17020 si ale ISO/CEI Guide 62. Dacă acestă asigurare este bazată, parţial sau în totalitate, pe acreditarea subcontractorului, atunci domeniul de acreditare trebuie să acopere activităţile pe care acesta le realizează în cadrul schemei de certificare, iar organismul de certificare trebuie să aibă înregistrări disponibile pentru a dovedi cum verifică status-ul acreditării subcontractorului.

G.4.4.2 Dacă organismele subcontractate utilizate nu sunt acreditate în

conformitate cu standardele relevante pentru activităţile specifice necesare schemelor de certificare, atunci organismul de certificare trebuie să demonstreze competenţa organismelor subcontractate prin alte mijloace, cum ar fi evaluarea documentată realizată de personal calificat, în conformitate cu proceduri adecvate care includ o evaluare iniţială a competenţei şi o supraveghere continuă a performanţelor organismelor subcontractate.

G.4.4.3 Evaluarea raportului şi decizia privind certificarea trebuie să fie efectuate numai de către organismul de certificare însuşi, nu de vreun alt organism. Atunci când au fost efectuate evaluări comune, fiecare organism de certificare trebuie să garanteze el însuşi că evaluarea a fost desfăşurată satisfăcător, în întregime, de către un personal competent. Persoanele fizice care lucrează pentru organismul de certificare pe baza unui contract formal, în interiorul sistemelor de acreditare, şi sub autoritatea şi controlul managementului organismului de certificare nu pot fi subcontractori.

G.4.4.4 În cazul în care nu sunt utilizate facilităţi de încercare independente,

organismul de certificare trebuie să se asigure că la facilităţile de încercare ale furnizorului se efectuează controalele specificate, că acestea sunt gestionate într-un mod care conferă încredere în rezultatele încercărilor şi că sunt disponibile înregistrări care justifică această încredere. În acest caz, se aplică şi prevederile clauzelor G.4.4.1 şi /sau G 4.4.2 şi, în funcţie de gradul controalelor impuse de organismul de certificare, e posibil ca anumite cerinţe ale ISO/CEI 17025 să nu mai fie necesare sau aplicabile. Acelaşi lucru este valabil şi pentru celelalte activităţi de evaluare a conformităţii.

G.4.4.5 Nota 2 descrie situaţia în care organismul de certificare trebuie să

acorde încredere activităţii altui organism. Este necesar ca această încredere să se bazeze pe o evaluare tehnică a lucrărilor preluate. Organismul de certificare trebuie să documenteze o asemenea evaluare.



Nota 3 descrie o situaţie în care organismul de certificare trebuie să acorde încredere lucrărilor efectuate, sau certificatelor emise, de un alt organism de certificare. El ar trebui, totuşi, să asigure ca informarea privind lucrările de evaluare cărora le acordă încredere, este adecvată. În situaţiile în care organismul de certificare ţine cont de lucrări anterioare efectuate de un alt organism de certificare, el trebuie să aibă toate rapoartele relevante şi înregistrări pentru a demonstra competenţa şi conformitatea cu cerinţele (stabilite de organismul de certificare) a celuilalt organism de certificare pentru perioada în care au fost realizate lucrările.

G.4.4.6 Organismul de certificare ar trebui să confirme domeniul, perioada de

valabilitate şi aplicabilitatea fiecărei certificări sau acreditări pe care se bazează aceasta (aşa cum cere schema relevantă de certificare a organismului de certificare).

4.5 Sistemul calităţii Directiva IAF la clauza 4.5. G.4.5.1 Clauza 4.5.3.i) a Ghidului ISO/CEI 65 solicită organismului de certificare

să monitorizeze performanţa propriului său personal. În plus faţă de alte metode de monitorizare a performanţei, ar trebui efectuate, dacă este cazul, verificări martor ale acelor activităţi desfăşurate în mod normal de către personalul propriu, la sediile furnizorului şi ale subcontractorilor.

4.6 Condiţii şi proceduri pentru acordarea, menţinerea, extinderea, suspendarea şi retragerea certificării Directiva IAF la clauza 4.6. G.4.6.1 Dacă certificarea este suspendată, organismul de certificare trebuie să

solicite ca, în perioada de suspendare, furnizorul să nu facă afirmaţii care să inducă în eroare în privinţa situaţiei certificării şi să înceteze să aplice marca de certificare pe produsele fabricate după data notificării suspendării. Un organism de certificare trebuie să aibă proceduri implementate pentru a asigura că un produs certificat defect care a condus la o suspendare este: - subiectul unei acţiuni corective, incluzând, dacă este cazul,

retragerea produsului; - să împiedice, prin mijloace practice, introducerea pe piaţă după ce a

fost invocată suspendarea. Nota 5 la clauza 14 a Ghidului ISO/CEI 65 este, de asemenea, aplicabilă.



4.7 Audituri interne şi analize efectuate de management Directiva IAF la clauza 4.7. (G.4.7.1 la G 4.7.2) G.4.7.1 Auditurile interne şi analizele de management ale sistemului calităţii

organismului cerute de Ghidul ISO/CEI 65, ar trebui să fie desfăşurate cel puţin o dată pe an. Frecvenţa auditurilor interne poate fi redusă dacă organismul de certificare poate dovedi că sistemul de management a fost efectiv implementat şi a demonstrat stabilitate. Ar trebui să fie planificat un program de audit bazat pe riscuri, luând în considerare importanţa proceselor şi ariile care să fie auditate, precum şi rezultatele auditurilor anterioare.

G.4.7.2 Inregistrările auditurilor interne şi analizelor de management ar trebui să

fie disponibile la solicitarea organismului de acreditare. 4.8 Documentaţie Directiva IAF la clauza 4.8. G.4.8.1 Informaţiile solicitate de clauza 4.8.1 c) a Ghidului ISO/CEI 65 ar trebui

să detalieze cu claritate elementele incluse sau la care se fac referiri în clauza 1.2 din Ghidul ISO/CEI 65 şi informaţia, sau sursa informaţiei, privind documentele normative faţă de care a fost certificat produsul.

4.9 Înregistrări 4.10 Confidenţialitate 5. Personalul organismului de certificare 5.1 Generalităţi Directiva IAF la clauza 5. (G.5.2.1 la G5.2.2) G.5.2.1 Organismul de certificare trebuie să aibă personal suficient pentru

funcţionarea sistemului şi a schemelor de certificare a produselor, a se vedea clauza 4.2.j) a Ghidului ISO/CEI 65. Această cerinţă include personal tehnic competent pentru dezvoltarea criteriilor specifice produsului (documente explicative, eşantionare, cerinţe de încercare şi inspecţie, evaluarea şi certificarea sistemelor de management/sistemelor calităţii).

G.5.2.2 Termenul “personal” poate include persoane fizice care lucrează pentru

organismul de certificare pe bază de contract sau din surse externe. Organismul de certificare trebuie să poată conduce, controla şi



răspunde pentru performanţele tuturor resurselor sale şi trebuie să păstreze înregistrări cuprinzătoare privind personalul său utilizat în diferite domenii specifice, indiferent de modul de angajare, cu contract sau provenind de la o altă organizaţie. Organismul de certificare trebuie să aibă personal tehnic competent pentru a evalua produsele şi a decide, în conformitate cu 4.2 f) din Ghidul ISO/CEI 65, dacă certifică sau nu un produs pe baza informaţiilor din procesul de evaluare, incluzând rezultatelor inspecţiilor şi încercărilor. Înregistrările trebuie să indice ce personal este desemnat ca fiind competent şi data validării.

6. Modificări ale cerinţelor pentru certificare 7. Apeluri, reclamaţii, contestaţii Directiva IAF la clauza 7. (G.7.1 la G.7.3) G.7.1 Personalul, inclusiv acela care îndeplineşte o funcţie managerială, nu ar

trebui sa fie folosit la investigarea apelurilor, reclamaţiilor şi contestaţiilor, dacă a fost implicat în activităţi care pot compromite imparţialitatea investigaţiei.

G.7.2 Apelurile, reclamaţiile şi contestaţiile reprezintă o sursă de informaţii în

ceea ce priveste o posibilă neconformitate cu Ghidul ISO/IEC 65. Dacă sunt identificate neconformităţi, organismul de certificare trebuie să ia măsuri adecvate.

G.7.3 Politicile şi procedurile menţionate de clauza 4.2.p) ar trebui să asigure că toate apelurile, reclamaţiile şi contestaţiile sunt tratate la timp şi într-o manieră constructivă. Organismul de certificare trebuie să aibă o procedură de apel care să includă prevederi pentru următoarele : - o oportunitate pentru apelant de a-şi prezenta oficial cazul ; - asigurarea imparţialitatea procesului de apel ; - o relatare scrisă, către apelant, privind constatările apelului, inclusiv

motivele deciziei luate.

Organismul de certificare trebuie să asigure ca toate părţile interesate sunt informate, în timp şi prin mijloace adecvate, privind existenţa procedurilor de apel care trebuie urmate.

8. Cererea pentru certificare 9. Pregătirea pentru evaluare Directiva IAF la clauza 9. (G.9.1.)



G.9.1 În funcţie de caracteristicile schemei de certificare şi de cerinţele produsului, planul menţionat de clauza 9.2 poate fi un plan generic aplicabil la toate activităţile, inclusiv evaluarea sistemului calităţii furnizorului, dacă este aplicabil, sau un plan specific, pentru anumite activităţi, sau o combinaţie a ambelor.

10. Evaluare 11. Raport de evaluare 12. Decizia asupra certificării Directiva IAF la clauza 12 (G.12.1 la G.12.9) G.12.1 Informaţia adunată în timpul procesului de certificare trebuie să fie

suficientă: - pentru ca organismul de certificare să fie capabil să ia o decizie

informată asupra certificării; - pentru asigurarea trasabilităţii pentru cazul, de exemplu, al unui

apel, sau pentru planificarea următoarei activităţi (posibil de către o persoană sau un organism diferit);

- pentru a asigura conformitatea continuă cu cerinţele de certificare. G.12.2 Orice informaţie pe baza căreia este luată decizia, ce provine din

oricare altă sursă decât procesul de evaluare, ar trebui să fie făcută cunoscută solicitantului sau furnizorului, concomitent cu informaţiile rezultate din procesul de evaluare. Solicitantului sau furnizorului ar trebui să i se dea posibilitatea să-şi spună părerea asupra acestora.

G.12.3 Înregistrarile ar trebui să furnizeze dovada obiectivă în sprijinul susţinerii evaluării şi deciziei.

G.12.4 Persoana(ele) din interiorul organismului care ia(u) decizia sau acordă/

retrag(e) certificarea trebuie să aibă un nivel de cunoştinţe şi experienţă suficiente pentru a evalua informaţiile obţinute în procesul de evaluare.

G.12.5 În cazul în care organismul de certificare ţine seama de lucrările de

certificare efectuate de un alt organism, anterior acordării propriei sale certificări, organismul de certificare trebuie să aibă implementate aranjamente adecvate pentru a confirma domeniul şi perioada de valabilitate a certificării pe care se bazează (aşa cum cere schema relevantă de certificare a organismului de certificare) şi orice alte date referitoare la competenţa organismului pe care se bazează, înainte de emiterea propriului său certificat (vezi clauza 4.4, Nota 2 a Ghidului ISO/IEC 65).

G.12.6 Certificarea nu trebuie acordată până când nu sunt satisfăcute toate

criteriile. Neconformităţile care crează dubii privind conformitatea produsului trebuie corectate, iar corecţiile trebuie verificate de organismul de certificare (prin vizită la sediu sau alte forme adecvate de



verificare), înainte de acordarea certificării. Neconformităţile şi soluţionarea lor ar trebui să fie documentate de către organismul de certificare.

G.12.7 Pentru ca un document de certificare să reprezinte o certificare acreditată, el ar trebui emis de către un organism de certificare în conformitate cu condiţiile sale de acreditare şi ar trebui să identifice, fără echivoc, organismul de acreditare şi organismul de certificare care l-a emis. Dacă organismul de certificare are mai multe acreditări, atunci documentul de certficare acreditat ar trebui să identifice cel puţin unul dintre organismele de acreditare.

G.12.8 Documentul de certificare (Ghidul ISO/CEI 65, clauza 12.3 b)1) ar trebui

să clarifice ce produs, serviciu sau proces este certificat. Documentul de certificare ar trebui să includă, sau să se refere, la o descriere adecvată a schemei de certificare (vezi clauza 1.2 din Ghidul ISO/CEI 65 şi/sau ISO/CEI 67).

G.12.9 Dacă pe documentul de certificare nu este menţionată data expirării

sale, atunci trebuie să existe suficiente informaţii care să ateste prompt validitatea certificatului în sistemul relevant de certificare (vezi clauza 12.3. din Ghidul ISO/CEI 65).

13. Supraveghere Directiva IAF la clauza 13 (G.13.1 la G.13.5) G.13.1 În cazul în care supravegherea este o parte a sistemului de certificare,

ea ar trebui să dea asigurarea că produsele certificate continuă să fie conforme cu criteriile documentului normativ faţă de care au fost certificate. Procedurile de supraveghere cerute la clauza 13.1 a Ghidului ISO/CEI 65 ar trebui să includă, după caz, încercări, inspecţii şi/sau evaluarea producţiei şi/ sau a sistemului calităţii etc.(a se vedea de asemenea Ghidul ISO/CEI 67). Eşantioanele pentru încercările de supraveghere ar trebui să fie tipice pentru producţie. Ar trebui ca acestea să fie selectate de către organismul de certificare, sau sub controlul său, din fabrică (de exemplu, din producţie sau din depozit) sau de pe piaţă (de exemplu, depozitele furnizorilor sau ale distribuitorilor cu amănuntul), astfel încât să se garanteze că imparţialitatea selecţiei şi integritatea eşantionului nu pot fi compromise.

G.13.2 Cerinţele de supraveghere pentru un furnizor specific pot varia, în

funcţie de capacitatea demonstrată a furnizorului de a satisface cerinţele de certificare, având aceeaşi bază pentru modificări. În astfel de situaţii, organismele de certificare trebuie să aibă proceduri documentate pentru adaptarea activităţilor de supraveghere, de exemplu ţinând cont de complexitatea produsului, maturitatea documentului normativ, experienţa furnizorului, ciclul de viaţă al produsului, schimbări ale tehnologiei.



G.13.3 Organismele de certificare au la dispoziţie mai multe tehnici pentru a realiza supravegherea. Aceste tehnici pot fi aplicate în puncte diferite şi cu frecvenţe diferite, pe lanţul proiectare/ producţie/ distribuţie/ vânzare/ utilizare. În acelaşi timp, caracteristicile proceselor de producţie pot ajuta sau împiedica conformitatea continuă cu cerinţele de certificare. Ca parte a satisfacerii cerinţelor clauzei 4.2 j) a Ghidului ISO/CEI 65, organismele de certificare ar trebui să aibă personal competent pentru a face alegerile adecvate pentru proiectarea şi aplicarea programelor de supraveghere.

G.13.4 Deoarece:

- supravegherea joacă un rol direct în obţinerea beneficiilor scontate pentru un sistem de certificare;

- este disponibilă o mare varietate de activităţi prin care să se opereze un program de supraveghere;

- şi - elementele unui program de supraveghere pot fi modificate

continuu, - cerinţele de supraveghere trebuie avute în vedere de către părţile

(de ex. autorităţi) implicate în dezvoltarea schemei. G.13.5 Dacă un organism de certificare dă o licenţă sau acordă o autorizaţie

furnizorului de a aplica o marcă pe produsele conforme, trebuie stabilit un regim adecvat de supraveghere.

14. Utilizarea licenţelor, certificatelor şi mărcilor de conformitateâ Directiva IAF la clauza 14 (G.14.1 la G.14.6) G.14.1 Organismul de certificare ar trebui să evite să utilizeze aceeaşi marcă

pentru a indica diferite sisteme de certificare (produse, SMC etc.) şi ar trebui să evite confuzia între semnificaţia mărcilor sale. Organismul de certificare poate utiliza acelaşi logo în diferite sisteme sau scheme cu condiţia ca mărcile să fie distinse cu claritate.

G.14.2 Organismul de certificare trebuie să aibă proceduri documentate pentru

utilizarea mărcii sale (vezi ISO/CEI 17030) şi pentru măsurile care trebuie adoptate în cazul unor utilizări greşite, inclusiv reclamaţii neîntemeiate referitoare la certificare şi utilizările abuzive ale mărcilor organismului de certificare.

G.14.3 Dacă un organism de certificare susţine în mod incorect că are statutul

de acreditat pentru certificatele eliberate înainte ca acreditarea corespunzatoare să-i fi fost acordată, organismul de acreditare poate cere retragerea ulterioară a acestora.

G.14.4 Un organism de certificare ar trebui să aibă proceduri pentru a asigura

ca mărcile sale să nu fie utilizate întrun mod care ar putea provoca confuzie sau inducere în eroare pe piaţă.



G.14.5 Atunci când organismul de certificare utilizează o marcă care a fost acordată altui organism, de exemplu proprietarului mărcii, acordul său cu acel organism trebuie să garanteze conformitatea cu prevederile tuturor secţiunilor acestei clauze.

G.14.6 Organismul de certificare ar trebui să aibă proceduri documentate

pentru a asigura o legătură trasabilă între marca sa şi cerinţele de certificare relevante.

15. Reclamaţii către furnizori Sfârşitul textului principal al Ghidului IAF privind aplicarea Ghidului ISO/IEC 65.



Anexa 1. Certificarea serviciului 1.1 Introducere Termenul “produs“ definit de Ghidul ISO/IEC 65 include serviciul, astfel încât prevederile prezentului ghid se aplică şi organismelor de certificare care certifică servicii. Cu toate acestea, dat fiind caracteristicile speciale ale serviciilor, sunt necesare îndrumări suplimentare. Această anexă furnizează linii directoare pentru organismele de certificare care certifică servicii. În acest document “serviciu” semnifică orice activitate oferită de o organizaţie (furnizor) clienţilor săi, diferită de produsele tangibile şi de procese. Asemenea activităţi includ, de exemplu, servicii juridice şi de consiliere, servicii de transport (pasageri şi marfă), servicii hoteliere. Certificarea serviciului reprezintă evaluarea conformităţii caracteristicilor specifice ale serviciului cu cerinţe aplicabile. Conform celor de mai sus rezultă că activităţile interne ale organizaţiilor, cum ar fi sistemul de management de orice tip, nu pot fi considerate servicii. Pentru a fi certificat, un serviciu trebuie prestat de un furnizor clienţilor săi. 1.2 Document normativ şi schemă O schemă de certificare a serviciului conţine: Cerinţe privind serviciul : cerinţele care descriu serviciul care se certifică trebuie stabilite într-un document normativ şi ar trebui, în mod obiectiv şi măsurabil, să specifice caracteristicile serviciului respectiv. Cerinţele stabilite trebuie descrise astfel încât satisfacerea lor să poată fi evaluată atât de către furnizorul care oferă serviciul, cât şi de către organismul de certificare. Cerinţe pentru furnizorul serviciului : pentru funcţionarea corectă a schemei de certificare, este esenţial ca furnizorul să fie capabil să demonstreze organismului de certificare că serviciile satisfac cerinţe specifice stabilite. De aceea, documentaţia schemei ar trebui să conţină cerinţele care garantează că furnizorul are un control adecvat permanent asupra faptului că serviciul furnizat satisface cerinţele şi că păstrează înregistrări adecvate ale acestui control. Aceasta ar putea conţine cerinţe pentru sistemul de management al calităţii care acoperă caracteristicile serviciului, indicatori, metrici ale calităţii sau altele. 1.3 Funcţionare Organismul de certificare trebuie să documenteze modul în care evaluează satisfacerea cerinţelor stabilite în documentul normativ. Pentru aceasta ar trebui să efectueze două tipuri de metode de evaluare care, în general, vor cere tehnici diferite de evaluare : Evaluarea conformităţii cu cerinţele serviciului: organismul de certificare ar trebui să observe direct modul în care furnizorul prestează serviciul, pentru a asigura că toate cerinţele stabilite sunt adecvat realizate. În cazul în care această observare nu poate fi efectuată fără a influenţa persoanele care prestează serviciul, organismul de certificare ar trebui să utilizeze tehnici adecvate cum ar fi „cumpărătorul misterios” (o persoană calificată care acţionează ca un client, în numele organismului de certificare, pentru a evalua serviciul), pentru a permite evaluarea serviciului în condiţii reale.



Evaluarea controlului intern realizat de furnizor: Organismul de certificare ar trebui să asigure ca procesele urmate de furnizor pentru a garanta satisfacerea continuă a cerinţelor de certificare să fie adecvat implementate şi eficace. Organismul de certificare trebuie să analizeze documentaţia furnizorului pentru a determina conformitatea sistemului, aşa cum este documentat, cu criteriile de certificare, aceasta putând include documentele relevante ale sistemului de management şi înregistrări. Organismul de certificare ar trebui să pregătească un plan de evaluare care să stea la baza agrementului dintre furnizor şi organismul de certificare privind desfăşurarea evaluării. Ambele tipuri de evaluare ar trebui utilizate atât la evaluarea iniţială, cât şi în procesul de supraveghere.



Anexa 2. Procesul de certificare 2.1 Introducere Termenul “produs“ definit de Ghidul ISO/IEC 65 include procesul, astfel încât prevederile prezentului ghid se aplică şi organismelor de certificare care certifică procese. Cu toate acestea, dat fiind caracteristicile speciale ale proceselor, sunt necesare îndrumări suplimentare. Această anexă furnizează linii directoare pentru organismele de certificare care certifică procese. În acest document “proces” semnifică un set de acţiuni intercorelate sau care ineracţionează pentru a transforma intrările în ieşiri. Certificarea procesului reprezintă evaluarea conformităţii caracteristicilor specifice ale procesului cu cerinţe aplicabile. Certificarea proceselor se aplică numai proceselor cu o ieşire destinată a fi direct utilizată de părţi externe furnizorilor. Ghidul ISO/IEC 65 nu ar trebui să fie utilizat pentru certificarea sistemelor/ proceselor interne de management ale furnizorului (sau părţi ale acestora) asemănătoare celor menţionate în standardele pentru sisteme de management, mai puţin cazurile în are cerinţele specifice schemei pot arăta că răspund cerinţelor acestui standard (vezi urmarea). Exemple de procese sunt: procesele de sudare (ISO 3834), procesele de prelucrare la cald, procesele de fabricaţie care necesită confirmarea capabilităţii procesului ( de exemplu funcţionarea sau fabricarea unui produs într-un câmp de toleranţe specificat). 2.2 Document normativ şi schemă O schemă de certificare a procesului conţine: Cerinţe privind procesul : Cerinţele care descriu procesul care se certifică trebuie stabilite pe baza unui document normativ relevant şi ar trebui, în mod obiectiv şi măsurabil, să specifice caracteristicile procesului respectiv. Certificarea procesului poate necesita conformitatea cu criterii ale produsului rezultat din proces. Cerinţele stabilite trebuie descrise astfel încât satisfacerea lor să poată fi evaluată, atât de către furnizorul care realizează procesul, cât şi de către organismul de certificare. Cerinţe pentru furnizor: Pentru funcţionarea corectă a schemei de certificare, este esenţial ca furnizorul să fie capabil să demonstreze organismului de certificare că procesele satisfac cerinţe specifice stabilite. De aceea, documentaţia schemei ar trebui să conţină cerinţele care asigură că furnizorul are un control adecvat permanent asupra faptului că procesul realizat satisface cerinţele şi că păstrează înregistrări adecvate ale acestui control. Aceasta ar putea conţine cerinţe pentru sistemul de management al calităţii care acoperă caracteristicile procesului, indicatori, metrici ale calităţii sau altele. 2.3 Funcţionare Organismul de certificare trebuie să documenteze modul în care evaluează satisfacerea cerinţelor stabilite în documentul normativ. Pentru aceasta, ar trebui să efectueze două tipuri de metode de evaluare care, în general, vor cere tehnici diferite de evaluare:



Evaluarea conformităţii cu cerinţele procesului: organismul de certificare ar trebui să evalueze direct procesul realizat de furnizor pentru a asigura că toate cerinţele stabilite sunt satisfăcute în mod adecvat, cu referire la următoarele: (1) Caracterul adecvat al specificaţiilor procesului; (2) Resurse adecvate ( personal, echipament, condiţii de mediu etc.) ; (3) Conformitatea implementării procesului cu specificaţiile procesului ; (4) Conformitatea produsului cu criteriile - dacă este aplicabil. Evaluarea activităţii interne efectuate de furnizor : Organismul de certificare ar trebui să asigure ca funcţionarea internă urmată de furnizor pentru a garanta continua satisfacere a cerinţelor de certificare, să fie adecvat implementată şi eficace. Pentru aceasta, organismul de certificare ar trebui să realizeze un tip de audit similar auditului sistemului de management descris în ISO/CEI 19011, incluzând pregătirea unui plan specific de evaluare. Ambele tipuri de evaluare ar trebui utilizate atât la evaluarea iniţială, cât şi în procesul de supraveghere.

Sfârşitul Ghidului IAF de aplicare a Ghidului ISO/IEC 65


GHIDUL IAF de aplicare a Ghidului ISO/ CEI 65:1996...Anexa 2. Directiva IAF la clauza 1.2 (G.1.2.1...

Documents

Transcript of GHIDUL IAF de aplicare a Ghidului ISO/ CEI 65:1996...Anexa 2. Directiva IAF la clauza 1.2 (G.1.2.1...