Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol

ÎNDRUMAR PRIVIND MANIPULAREA POST-RECOLTARE A PIERSICILOR ŞI NECARINELOR

Bob Maloney

Opiniile autorului acestei publicaţii nu reflecta în mod obligatoriu viziunile Agenţiei SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) sau ale Guvernului Statelor Unite.

August 2006

CUPRINS

1.0 Introducere ..........................................................................................................1

2.0 Maturitatea recoltei .............................................................................................2 a) Dimensiunea şi forma.................................................................................3 b) Culoarea.....................................................................................................3 c) Separarea sâmburelui ................................................................................3 d) Fermitatea ..................................................................................................3 e) Conţinutul substanelor solubile (CSS) ........................................................4 f) Aciditate titrată (AT)....................................................................................4

3.0 Operaţiuni de recoltare.......................................................................................5 3.1 Recoltarea............................................................................................................5 3.2 Transportarea la încăperea de ambalare...........................................................7 3.3 Ambalarea în câmp .............................................................................................8

4.0 Operaţiunile sălii de ambalare ...........................................................................8 4.1 Sortarea................................................................................................................8 4.2 Calibrarea.............................................................................................................9 4.3 Design-ul şi gestionarea ambalajului ..............................................................11 4.4 Asamblarea produsului ....................................................................................14 4.5 Minimizarea deteriorărilor mecanice a fructelor.............................................15

a) Contuzionarea în urma vibraţiei................................................................15 b) Contuzionarea în urma comprimării..........................................................15 c) Contuzionarea în urma impactului ............................................................16 d. Antrenarea personalului ...........................................................................17

4.6 Gestionarea temperaturii..................................................................................17 4.7 Sisteme de răcire ..............................................................................................18

a. Depozitarea în săli de răcire.....................................................................18 b. Răcirea forţată cu aer ...............................................................................19 c. Hidro-răcirea.............................................................................................22 d. Acoperirea cu gheaţă a ambalajelor .........................................................22 e. Răcirea în vid ...........................................................................................22

4.8 Depozitarea drupelor ........................................................................................23 4.9 Transportarea şi distribuirea............................................................................23 4.10 Salubrizarea sălii de ambalare .........................................................................24

5.0 ASIGURAREA CALITĂŢII..................................................................................25 5.1 Ce reprezintă calitatea?....................................................................................25 5.2 Rolul standardizării ...........................................................................................26 5.3 Elaborarea unui program de asigurare a calităţii ...........................................26

5.4 Stabilirea unui program de asigurare a calităţii .............................................27 5.5 Proceduri de inspectare a calităţii ...................................................................32

5.6 Fişe – mostre pentru ducerea evidenţei..........................................................36

Pagina 1

1.0 Introducere În Republica Moldova livezile de piersici sunt înlocuite cu livezi noi, iar cultivatorii investesc resurse mai semnificative în infrastructura gospodăriei odată cu conştientizarea existenţei pieţelor de valoare înaltă din vest şi înţelegerii că participarea în cadrul acestor pieţe necesită atât îmbunătăţirea procesului de producere, calităţii şi aspectului, cât şi schimbarea atitudinii faţă de marketing. Este evident că producătorii din Moldova au o înţelegere bună a tehnicilor de cultivare a piersicilor şi nectarinelor şi în caz de necesitate au acces la asistenţa tehnică locală versată în domeniu. Totuşi, estimările sugerează că 5-25% din produsul recoltat nu poate fi livrat pe piaţă din cauza deteriorării şi bolilor cauzate de tehnicile proaste de recoltare şi manipulare post-recoltare. Scopul prezentului raport este de a descrie şi explica activităţile necesare pentru reducerea pierderilor de după recoltare şi de a atinge un nivel consecvent de calitate după recoltare a piersicilor şi nectarinelor cerut de către pieţele UE, cele internaţionale şi de către pieţele regionale de valoare înaltă. Este important să înţelegeţi că manipularea post-recoltare a drupelor sau a altor culturi nu poate îmbunătăţi calitatea acestora. Calitatea cea mai bună pe care o va avea vre-o dată fructul este prezentă la momentul imediat anterior recoltării. Totuşi, tehnicile bune de manipulare post-recoltare vor asigura menţinerea calităţii perfecte "proaspăt recoltate" pentru o perioadă de timp maxim posibilă (de la trei la şase săptămâni, în dependenţă de soi) şi se vor reduce pierderile. Pentru a menţine calitatea pe parcursul operaţiunilor post-recoltare, trebuie să existe un sistem ce va monitoriza calitatea şi va preveni administraţia că este nevoie de acţiuni urgente, în cazul când anumiţi factori încep să afecteze negativ calitatea şi cauzează pierderi. Aceasta necesită implementarea unui Program de Asigurare a Calităţii pentru monitorizare. În Secţiunea 5 a prezentului Îndrumar puteţi găsi un îndrumar scurt cu tematica “Implementarea unui Program de Asigurare a Calităţii” ce explică elaborarea şi implementarea unui program de asigurare a calităţii. Nu există o singură operaţiune care va garanta calitatea bună a produsului după recoltare – dimpotrivă, există o multitudine de operaţiuni post-recoltare ce sunt necesare pentru a lua un produs calitativ de pe câmp şi a-l livra către consumator, cu pierderi şi deteriorări minime. Pentru a avea un sistem eficient, toate cerinţele trebuie să se implementeze complet şi prudent. Nu există scurtături.

Pagina 2

2.0 Maturitatea recoltei După cum se va observa mai jos, termenul “post-recoltare” induce puţin în eroare, deoarece manipularea adecvată post-recoltare începe odată cu stabilirea etapei corecte de maturare a fructului, anterior iniţierii procesului de recoltare. Etapa maturării fructului la momentul recoltării afectează foarte mult calitatea piersicilor şi nectarinelor la circuitul acestora prin sistemul de operaţiuni post-recoltare şi comercializare. Asigurarea faptului că fructele sunt recoltate la etapa optimă de maturitate va oferi cel mai bun potenţial pentru termenul maxim posibil de depozitare şi va maximiza posibilitatea de a obţine fructe de calitate superioară pentru depozitare. Este esenţial să înţelegeţi că maturitatea şi coacerea sunt două etape foarte diferite ale ciclului de viaţă a fructului.

A. Fructul maturat este definit drept fructul ce a atins o etapă în dezvoltarea sa, când acesta devine capabil fiziologic să se coacă natural independent – chiar dacă fructul încă nu este bun pentru a fi consumat, acesta este dezvoltat suficient pentru ca după recoltare să se înmoaie şi să devină suculent. Dar, spre deosebire de mere şi pere, piersicii şi nectarinele nu-şi îmbunătăţesc conţinutul de glucoză după recoltare.

Fructele recoltate anterior momentului atingerii maturităţii nu se vor coace adecvat niciodată – ele vor fi acre, vor avea un gust de amidon, vor avea o culoare slabă şi o textură aspră, conţinut scăzut de glucoză, le va lipsi savoarea soiului specific şi vor fi mai susceptibile la defectele apărute la depozitare. În ceea ce priveşte piersicii şi nectarinele, schimbarea fiziologică principală ce indică nivelul de maturitate a fructului este producţia internă a fito-hormonului Etilenă (C2H4) – un hormon generat natural, care determină o cascadă de reacţii biochimice implicate în procesul de coacere. Etilena produsă la momentul maturării fructului cauzează coacerea fructului, adică îl face mai moale, produce compuşi volatili (aromă şi savoare), transformă amidonul în glucoză, dezvoltă culoarea pieliţei, şi descompune clorofila verde.

Astfel de fructe precum sunt piersicii şi nectarinele, ce produc etilenă în procesul de coacere sunt numite fructe climacterice. Odată ce fructele climacterice au început să se coacă, este imposibilă stoparea procesului de coacere.

B. Fructul copt Din punct de vedere botanic, fructul copt este acel fruct ce se află într-o stare

fiziologică aptă de a dispersa seminţe viabile. Din punct de vedere gastronomic, în general, considerăm că fructul copt este acel fruct ce a atins calităţile alimentare optime – de obicei, suculent, cu pulpă moale, dulce şi aromată şi o culoare bună a pieliţei. Nu există absolut nici un dubiu că cele mai bune fructe pentru consum sunt cele cărora li s-a permis să se coacă natural – să se îndulcească şi să se înmoaie pe arbore. Cu toate acestea, este regretabil faptul că fructele ce s-au copt pe arbore pot fi deteriorate uşor în timpul transportării şi au un termen foarte scurt de distribuţie/ comercializare. Din punct de vedere comercial, exportul unor cantităţi mari de fructe coapte pe arbore este actualmente tehnic imposibil – fructele se vor deteriora şi calitatea se va pierde anterior livrării produsului către consumatorii finali.

Dat fiind faptul că livrarea în condiţie bună a fructului copt pe piaţă este imposibilă, atunci este necesară livrarea fructelor mature pe piaţă – fructe ce sunt suficient de rezistente pentru a se

Pagina 3

păstra bine în timpul transportării şi distribuirii şi care la momentul ajungerii la consumatorul final se vor coace în mod sigur.

Indicatorii de maturitate se diferenţiază în dependenţă de soi, următorii indicatori trebuie să fie luaţi în consideraţie: a) Dimensiunea şi forma

Dimensiunea şi forma nu reprezintă indicatori siguri ai maturităţii fructelor. În cel mai bun caz, acestea trebuie să fie considerate drept argument pentru a investiga factorii ce oferă o determinare mai bună a maturităţii.

Unii cultivatori au observat că fructele mai mici din exteriorul coroanei arborelui au termen de comercializare/ depozitare mai lung decât fructele de dimensiuni mai mari din interiorul ei. Aceasta nu înseamnă că fructele trebuie să fie recoltate când au dimensiuni mici. Cu toate acestea, producătorii ar trebui să experimenteze – se poate observa că fructele din coroana exterioară a arborelui au un termen maxim de comercializare mai lung şi pot fi recoltate selectiv pentru a fi comercializate pentru pieţe amplasate la o distanţă mai mare. b) Culoarea

Majoritatea soiurilor de piersici şi nectarine dezvoltă nuanţa roz sau roşie1 a pieliţei în timpul etapelor iniţiale de dezvoltare. Intensitatea culorii sau etapa pe parcursul căreia se dezvoltă culoarea roz sau roşie este afectată de soi şi nivelul expunerii la lumină. Respectiv, nuanţa de roz sau de roşu nu reprezintă un indicator bun al maturităţii. Cu toate acestea, culoarea “de bază” a fructului se schimbă odată cu maturarea acestuia:

o de la verde la verde deschis sau galben în soiurile cu pulpa galbenă o de la verde la verde albicios, alb-crem sau crem pentru soiurile cu pulpă albă.

Nu recoltaţi niciodată piersicii cu nuanţa verde, deoarece aceştia nu se vor coace bine. Ei se vor zbârci, vor deveni moi şi nu vor avea o savoare bună. c) Separarea sâmburelui

Separarea sâmburelui de pulpa unui piersic sau a unei nectarine reprezintă un indicator de maturitate, dar este subiectiv şi nedemn de încredere, în special din cauza că nu este clar momentul când sâmburele s-a separat de pulpă. d) Fermitatea

Probabil, fermitatea reprezintă cel mai bun indicator al maturităţii drupelor. Odată cu maturarea fructului, pulpa devine mai moale. Fermitatea unei mostre de fruct este măsurată prin intermediul unui penetrometru, ce măsoară forţa necesară pentru penetrarea pulpei fructului, exprimată în livre sau kilograme.

Fotografia 1: Un penetrometru utilizat la măsurarea fermităţii fructelor

1 Nuanţa roşie a pieliţei piersicilor reprezintă un factor foarte important pentru piaţă. Consumatorul procură produsul “la ochi” şi preferă piersicii şi nectarinele ce au o culoare roşie bună. Analiza ţesutului frunzei (analiza foliară) poate determina conţinutul de azot în frunze. Dacă nivelul de azot este de 2.6 – 3.0%, atunci arborele are un nivel optim de azot pentru dezvoltarea unei nuanţe bune de roşu în fructe şi pentru asigurarea unui termen maxim posibil de depozitare.

Pagina 4

Există două probleme ce apar în urma utilizării fermităţii drept indicator al maturităţii:

i) Este “destructiv”, adică fructul este deteriorat şi nu mai poate fi comercializat după desfăşurarea testului.

ii) Fermitatea poate varia în dependenţă de dimensiunea fructului şi de soi. Practicile de cultivare pot cauza diferenţe chiar şi în cadrul aceluiaşi soi. Fermitatea fructelor reprezintă un indicator bun al maturităţii doar atunci când este utilizat împreună cu alţi indicatori.

e) Conţinutul substanţelor solubile (CSS)

Conţinutul substanţelor solubile (CSS) reprezintă cantitatea de material solubil în sucul fructelor, majoritatea dintre care o constituie glucoza. Odată cu coacerea fructelor, conţinutul de amidon începe să se transforme în glucoză. Nivelul de glucoză în fructe poate fi măsurat prin testarea sucului cu un refractometru 2.

Fotografia 2: Refractometru – Vedere laterală

Refractometru – Vedere de sus

În general, proporţia CSS într-un fruct corelează cu fermitatea fructului în procesul de determinare a maturităţii. La fel ca şi în cazul fermităţii, practicile de cultivare şi soiurile pot afecta şi modifica relaţia dintre maturitate şi CSS. Similar testării fermităţii, testarea pentru CSS este destructivă. f) Aciditate titrată (AT)

Toate drupele conţin acizi. Volumul acestor acizi descresc odată cu maturarea fructului. Modificarea acidităţii variază de la un soi la altul, dar este considerată drept fiind mai demnă de încredere decât CSS. Testările de fermitate şi CSS pot fi executate în câmp. Testarea acizilor titrabili se execută într-un laborator simplu. Tabelul 1 prezintă proporţia fermităţii pulpei, conţinutul substanţelor solubile (CSS) şi acidităţii titrate (AT) în ceea ce priveşte maturitatea drupelor la recoltare. Tabelul 1: Indicatori ai maturităţii drupelor

Fructul Etapa de maturitate*

Fermitate (livre)

CSS (%) AT (% acid malic)

1 13-15 8-9 0.9-1.1 2 10-12 9-10 0.6-0.8 Nectarine 3 6-10 11-14 0.4-0.6 1 13-15 8-9 0.7-0.9 2 10-13 9-11 0.5-0.7 Piersic 3 7-10 11-14 0.4-0.5 1 8-10 9-11 0.8-1.5 2 6-8 11-12 0.6-1.0 Prună 3 3-6 13-16 0.4-0.8

* 1 = parţial matur; 2 = matur; 3 = copt parţial.

2 Vezi Anexa 1: pentru regulile utilizării unui refractometru.

Pagina 5

3.0 Operaţiunile de recoltare

3.1 Recoltarea

Maturitatea recoltei: Este esenţial ca fructele recoltate să fie la o etapă corectă şi omogenă de maturitate şi să fie manipulate cu grijă. Toţi lucrătorii trebuie să fie bine instruiţi şi să înţeleagă cerinţele privind maturitatea, iar echipele de culegători trebuie să fie supravegheate pentru a se asigura că fructele recoltate au un nivel corect şi omogen de maturitate.

Drupele nu se maturizează uniform pe toate părţile arborelui. Supraveghetorii trebuie să fie siguri că toţi culegătorii ştiu din ce parte a arborelui trebuie să culeagă. Această particularitate se diferenţiază în dependenţă de soi şi poate varia chiar şi în cadrul aceleiaşi livezi. Dat fiind faptul că fructele nu se coc uniform pe arbore, fructele de pe acelaşi arbore trebuie să fie culese în câteva etape. În general, fructele se culeg în 3 – 4 ture, la un interval de 2 – 3 zile. La fel, acest fapt depinde de climă, tehnici de cultivare, soiuri, etc., dar supraveghetorul trebuie să ştie când să se întoarcă la un arbore pentru a relua recoltarea. Grija la recoltare:

Fructele trebuie să fie culese şi manipulate cu multă grijă. Deteriorarea fructului poate să fie invizibilă la momentul mânuirii proaste, da ea va apărea pe piaţă.

Una dintre cele mai dificile schimbări ce trebuie introduse într-o gospodărie este neambalarea fructelor ce au fost deteriorate, contuzionate sau scăpate accidental. Managerii doresc să-şi comercializeze fructele, iar culegătorii vor să-şi ascundă greşelile. Totuşi, ambalarea fructelor deteriorate (chiar şi dacă deteriorarea nu este vizibilă imediat) va reduce valoarea întregii încărcături a produsului şi va păta reputaţia producătorului şi abilitatea acestuia de a comercializa fructele pe pieţe cu valoare înaltă.

Cultura unei companii trebuie să fie încurajată de către manageri: –

Fructele scăpate reprezintă:

• fructele contuzionate (chiar dacă contuzia nu este vizibilă)

• fructele nevandabile Dacă managerul are anumite dubii în privinţa acestor definiţii, atunci el ar trebui să efectueze nişte experimente – într-un caz ideal – împreună cu angajaţii. Toate fructele scăpate trebuie să fie puse la vedere şi examinate peste 3 – 7 zile pentru a determina cât de contuzionat este fructul în urma căderii.

Rezultatele acestor experimente ar trebui să demonstreze clar următoarele două afirmaţii:

° Fructele scăpate sunt nevandabile şi nu trebuie să fie ambalate

° Trebuie să încurajaţi angajaţii să aibă mai multă grijă şi să li să se ofere utilaj şi sprijin pentru a-i ajuta să culeagă mai bine cu mai puţine accidente/ deteriorări.

Fructele ce sunt deteriorate sau scăpate accidental

NU TREBUIE SĂ FIE AMBALATE

Pagina 6

Alte practici pentru o recoltare bună:

° Arborii trebuie să aibă coroanele deschise (pentru a stimula nuanţa bună a fructului şi a inhiba dezvoltarea bolilor), dar la fel şi pentru a permite culegătorilor să acceseze liber fructele.

° Culegătorii trebuie să aibă mâini curate – trebuie să li să se ofere posibilitate să-şi spele mâinile pe parcursul zilei pentru a preveni răspândirea sporilor diferitor boli.

° Culegătorii trebuie să aibă unghiile tăiate scurt pentru a nu deteriora fructele şi nu trebuie să poarte inele ce ar putea contuziona fructul (se permite purtarea verighetelor simple). Orice deteriorare a fructului îi reduce calitatea şi creează un punct de intrare pentru mucegaiurile de ciuperci – majoritatea ciupercilor ce cauzează boli intră în fruct prin contuzii. Lipsa contuziilor reduce semnificativ posibilitatea mucegăirii.

° Culegătorii trebuie să aibă scări uşoare, dacă au nevoie de acestea, pentru a le permite să ajungă la fructe. Dacă le veţi permite culegătorilor să se urce în copaci, aceasta va avea ca rezultat recoltarea proastă, va contuziona fructele şi va deteriora copacii şi mugurii în curs de dezvoltare pentru fructele din recolta anilor viitori.

° După recoltare, fructele trebuie să fie plasate în containerul pentru recoltare, desemnat pentru reducerea deteriorărilor. În mod ideal, culegătorilor li se vor oferi saci de recoltare cu pereţi rigizi şi bază moale ce protejează fructul de deteriorări. Sacii de recoltare ce au centurile late pentru umeri vor permite culegătorilor să lucreze cu ambele mâini, ceea ce va avea drept consecinţă recoltarea mai eficientă şi va reduce oboseala lucrătorului. Lucrătorii obosiţi nu lucrează eficient.

° Utilizarea containerelor moi, cum ar fi pungile din stofă şi sacii simpli pentru recoltare va comprima fructele şi le va deteriora.

° În cazul când nu sunt disponibile căldări pentru cules elaborate specific pentru acest scop, se pot utiliza căldări din plastic ce au pereţii interiori netezi, dar acestea ar trebui să fie căptuşite la fund cu cercuri din materiale ce absorb impactul – plastic dens sau material din cauciuc spongios sau căptuşeală din plastic cu bule de aer.

° Toate genţile, căptuşelile şi căldările trebuie să fie menţinute curate şi salubrizate pentru a preveni acumularea sporilor de boli/ ciuperci ce ar putea infecta şi cauza putrezirea fructelor.

° Fructele trebuie să fie manipulate cu grijă şi nu aruncate în container – supraveghetorii ar trebui să vadă mâinile lăsându-se în containerele pentru cules odată cu plasarea fructului în container, şi nu aruncarea acestora, pentru a evita contuzionarea. Nu trebuie să se audă zgomot de la fructele ce sunt scăpate sau se rostogolesc în containere.

° La fel, când fructele sunt transferate din containerele pentru recoltare în containerele de tip vrac, acestea trebuie să fie rostogolite uşor – fără zgomot şi fără scăparea acestora.

° Lucrătorii trebuie să fie instruiţi să nu culeagă fructele de calitate proastă, deteriorate şi în special cele putrezite concomitent cu fructele de calitate bună; acest lucru este crucial pentru a evita contaminarea fructelor de calitate bună cu sporii de la fructele putrezite.

° Dacă au căzut precipitaţii abundente cu puţin timp înainte de recoltare, fructele se vor umfla şi nu vor fi rezistente la manipulare şi deteriorări mecanice. Părţile deteriorate se vor deshidrata în timpul depozitării la rece şi se vor evidenţia zonele decolorate ale pieliţei. Ţineţi cont de

Fotografia 3: Sac pentru recoltare cu pereţi rigizi pentru drupe

Pagina 7

prognozele meteo anterior recoltării. Dacă se prognozează precipitaţii abundente, atunci recoltaţi puţin mai devreme pentru a minimiza efectul negativ a precipitaţiilor excesive.

° Fructele afectate de boli nu trebuie să fie expediate către zona de ambalare. Ciupercile ce cauzează boli se vor răspândi de la un fruct la altul, iar descompunerea produsă de acestea va apărea după ambalare.

° În cazul în care culegătorul a cules fructe bolnave sau putrezite, atunci el trebui să-şi spele mâinile anterior atingerii fructelor sănătoase desemnate pentru ambalare. Sporii de mucegai se vor transfera cu uşurinţă la fructele sănătoase şi ar putea să cauzeze deteriorări pe parcursul transportării către piaţă – prin aceasta, reducând profitul producătorului.

° Fructele afectate de boli sau cele de calitate proastă nu trebuie să fie lăsate în câmp – ele vor servi drept sursă de contaminare pentru culturile viitoare. Acestea trebuie să fie înlăturate de către o echipă separată de recoltare şi distruse.

3.2 Transportarea la încăperea de ambalare

Fructele trebuie să fie manipulate cu grijă la fiecare etapă – manipularea neatentă în timpul încărcării/ descărcării şi transportării deteriorează fructul, dar deteriorarea poate să nu apară decât după ce fructul este în afara gospodăriei, dar efectul – vânzările reduse şi preţurile joase de comercializare – va afecta preţul achitat cultivatorilor şi relaţia de afaceri dintre producător şi cumpărător. ° Fructele recoltate trebuie să fie transferate cât de curând posibil din câmp în zona de ambalare.

° Orice întârziere scurtează termenul maxim posibil de comercializare a fructului.

° Fructele lăsate la soare se vor arde rapid – reducând atât calitatea, cât şi masa fructului. Într-o gospodărie eficientă, fructele recoltate nu sunt lăsate niciodată la soare; acestea trebuie să fie depozitate, acoperite uşor cu învelişuri albe lavabile, în umbra copacilor sau, în mod ideal, într-o zonă temporară acoperită cu plasă construită special pentru perioada sezonului de recoltare.

° Containerele utilizate pentru transportarea fructelor trebuie să fie curate şi netede pentru a evita abraziunea.

° Mişcarea fructelor în urma săriturilor, izbirilor sau vibraţiei în timpul transportării reprezintă unul dintre cele mai frecvente cauze de deteriorare a fructelor. Camioanele, vagoanele sau remorcile utilizate pentru transportare trebuie să se mişte uşor şi încet, cu posibila reducere a presiunii aerului din anvelope.

° Drumurile de la câmp la încăperea de ambalare trebuie să fie netede pentru a minimiza săriturile, izbirile şi vibraţiile ce pot deteriora fructul.

° Containerele de fructe trebuie să fie acoperite pe parcursul transportării cu învelitori curate, uşoare, de culoare albă pentru a preveni arsurile de soare şi contaminarea cu spori de boli proveniţi din praf. Unii producători utilizează căptuşeli speciale uşoare (ex. din polistirol alb) anexate sigur, care la fel contribuie la minimizarea mişcării fructelor din container.

° Nu trebuie să se permită angajaţilor să se aşeze, să stea sau să se odihnească/ să se sprijine de cutiile sau lăzile de fructe stivuite; şi nici nu trebuie să-şi păstreze lucrurile personale sau utilajul în/sau pe containerele sau cutiile cu fructe.

Cea mai mare problemă care apare la transportarea fructelor în vrac către încăperea de ambalare este vibraţia – frecarea slabă, dar rapidă şi foarte dăunătoare a fructelor una de alta sau/şi de pereţii containerului cu fructe. Orice vibraţie de acest fel cauzează abraziuni – deteriorări vizibile a

Pagina 8

epidermei (reducând aspectul şi valoarea fructului), iar când vibraţia este violentă, fructul se poate contuziona. Din această cauză, containerele de transportare în vrac prin intermediul cărora fructele sunt transportate la încăperea de ambalare trebuie să aibă pereţi interiori netezi. Containerele din lemn pot fi căptuşite cu “pelicule de polietilena cu bule de aer” sau cu plastic sau cauciuc spongios pentru a reduce abraziunea şi contuziunile ce permit dezvoltarea putrefacţiei. Unii producători căptuşesc lăzile cu separatoare de unică folosinţă pentru a reduce frecarea cu pereţii interiori. Orificiile de ventilare a lăzilor/ cutiilor nu trebuie să fie blocate pe parcursul pre-răcirii sau răcirii fructelor, iar design-ul separatoarelor trebuie să permită circulaţia liberă a aerului printre containerele amplasate vrac pentru răcire. Containerele de câmp şi separatoarele trebuie să fie noi sau salubrizate pentru fiecare utilizare pentru a preveni acumularea sporilor bolilor de mucegai şi răspândirea putrezirii. 3.3 Ambalarea în câmp

Dacă ambalarea se desfăşoară în câmp, trebuie să fie construită o zonă umbrită pentru a proteja lucrătorii şi fructele de soare. De asemenea, zona trebuie să fie lipsită de praful creat de vehicule. Praful depus pe fructe le reduce calitatea, sporeşte posibilitatea deteriorării prin abraziune şi contaminează fructele cu spori de boli. Fructele pot fi ambalate în cutia finală din containerele în vrac sau, ideal – direct din containerele pentru recoltare3. Manipularea excesivă a fructului îl deteriorează. Fiecare manipulare sau mişcare a fructului ce poate fi eliminată, trebuie să fie eliminată. Întârzierea răcirii fructelor va avea drept consecinţă reducerea termenului maxim posibil de comercializare – adică durata de timp pe parcursul căreia fructul rămâne în condiţii bune. Fructele ambalate trebuie să fie mutate în camera frigorifică cât de curând posibil pentru a le păstra calitatea şi a le asigura cel mai mare termen posibil de comercializare. 4.0 Operaţiunile sălii de ambalare Operaţiunile de ambalare variază de la sisteme foarte simple unde o singură persoană execută toate funcţiile de ambalare – sortarea, calibrarea şi ambalarea până la sisteme sofisticate cu tehnologii înalte care execută electronic activităţile de sortare, calibrare şi ambalare. 4.1 Sortarea

Sortarea reprezintă înlăturarea fructelor ce nu sunt adecvate pentru a fi ambalate. Aceste fructe sunt respinse din cauza defectelor, dimensiunii, culorii şi a altor factori. Dacă fructul este respins din cauza tăieturilor/ putregaiului sau a oricărui alt tip de deteriorare fizică, acesta nu mai poate fi comercializat şi poate fi utilizat doar pentru producerea sucurilor, gemurilor sau drept furaj pentru animale. Fructele ce nu sunt deteriorate din punct de vedere fizic, dar au dimensiuni mici şi nu au o formă bine conturată sau au pete pe epidermă, se pot comercializa mai degrabă pe pieţele locale cu valoare joasă mai puţin solicitante, decât pe pieţele autohtone sau de export cu valoare mai înaltă. 3 Culegătorii amplasează containerele pentru recoltare pline la staţiile de ambalare sau în remorcile ce sunt apoi transportate către staţiile de ambalare; după plasarea unui container de recoltare plin, culegătorii iau un container gol şi continuă recoltarea.

Pagina 9

La întreprinderile ce manipulează cantităţi mari de fructe şi au un sistem de tip conveier pentru sortare, unii producători instalează sisteme de inspectare anterior sortării. Pre-sortarea elimină fructele cu defecte serioase ce sunt potrivite doar pentru procesare. Pre-sortarea economiseşte timp permiţând sortatorilor să se concentreze asupra eliminării fructelor cu defecte mai puţin vizibile şi să sorteze celelalte fructe conform categoriei de calitate relevantă – conform dimensiunii, culorii, lipsei petelor, etc. Există anumite cerinţe pentru a asigura o sortare calitativă:

° Încăperea trebuie să fie iluminată bine pentru a permite lucrătorilor să observe cu uşurinţă defectele fructelor.

° Lucrătorii trebuie să poată ajunge liber la fructe şi să le poată muta în containerul sau conveierul potrivit după mărime.

° Pentru a reduce oboseala, lucrătorii trebuie să aibă un covoraş din cauciuc sau o platformă de lemn pentru a sta pe el/ ea. Statul în picioare pentru o perioadă îndelungată pe beton rece (sau pe solul din câmp) este foarte obositor. Iar lucrătorii obosiţi nu lucrează bine.

° Dacă produsul se mişcă pe un conveier, atunci el trebuie să aibă o viteză constantă ce le va permite lucrătorilor să sorteze fructele şi să nu încetinească procesul. Fructele trebuie să se rostogolească pe conveier, încât lucrătorii să vadă toată părţile fructului.

° Lucrătorii ce sortează fructele trebuie să fie supravegheaţi bine.

° Dacă sortarea se face “la ochi”, sortatorii trebuie să fie bine instruiţi, iar dimensiunea fructelor din cutii trebuie să fie întotdeauna corectă şi constantă.

Dacă fructele sunt calibrate de o maşină, trebuie să se acorde atenţie la următoarele aspecte: ° Linia este construită adecvat pentru a preveni atingerea fructelor – lovirea fructelor una de alta

sau de linia de sortare contuzionează sau jupeşte fructele.

° Trebuie să se evite căderea fructelor de la un nivel la altul – fructele trebuie să se mişte de sus în jos pe pante line. În cazul în care căderile sunt inevitabile, suprafeţele trebuie să fie căptuşite cu materiale lavabile4 ce absorb impactul.

Deteriorarea fructului poate fi invizibilă la momentul greşelii

mânuirii, dar poate apărea mai târziu la etapa comercializării.

Fructele deteriorate accidental nu trebuie să fie ambalate

4.2 Calibrarea Pe pieţele internaţionale dimensiunea reprezintă o caracteristică importantă a calităţii şi ea trebuie să constituie o preocuparea majoră a producătorilor moldoveni. Informaţia de mai jos a fost extrasă din textul Standardelor UE de Marketing pentru piersici şi nectarine (anterior cunoscute drept Standarde de Calitate), aplicarea cărora este impusă prin lege.

4 Suprafeţele trebuie să fie complet lavabile pentru a permite curăţarea şi salubrizarea acestora.

Pagina 10

° Dimensiunea piersicilor este determinată de diametru şi circumferinţă.

° Diametrul se măsoară la secţiunea ecuatorială, măsurând cel mai îngust diametru. Măsurarea se face cu un şubler cu vernier.

° Circumferinţa se măsoară utilizând inele pentru calibrare.

° Piersicii şi nectarinele trebuie să fie calibrate în conformitate cu următoarea grilă de dimensiuni a UE:

DIAMETRU COD

DIMENSIONAL

CIRCUMFERINŢA

90 mm şi mai mult AAAA 28 cm şi mai mult 80 mm şi mai mult, dar mai puţin de 90 mm AAA 25 cm şi mai mult, dar mai puţin de 28 cm73 mm şi mai mult, dar mai puţin de 80 mm AA 23 cm şi mai mult, dar mai puţin de 25 cm67 mm şi mai mult, dar mai puţin de 73 mm A 21 cm şi mai mult, dar mai puţin de 23 cm61 mm şi mai mult, dar mai puţin de 67 mm B 19 cm şi mai mult, dar mai puţin de 21 cm56 mm şi mai mult, dar mai puţin de 61 mm C 17.5 cm şi mai mult, dar mai puţin de 19

cm 51 mm şi mai mult, dar mai puţin de 56 mm D 16 cm şi mai mult, dar mai puţin de 17.5

cm Notiţe:

i. Dimensiunea minim permisă pentru categoria “Extra” este de 17,5 cm (circumferinţă) sau 56 mm în diametru.

ii. Dimensiunea D (51 - 56 mm în diametru sau 16 – 17,5 cm în circumferinţă), nu este permisă în perioada 1 iulie – 31 octombrie.

În general, pieţele internaţionale preferă fructele cu cele mai mari dimensiuni şi dacă producătorii moldoveni doresc să participe pe pieţele internaţionale cu valoare înaltă, dimensiunea fructelor produse trebuie să fie mare. Cu ajutorul savanţilor şi specialiştilor din Moldova se pot elabora tehnici de rărire a fructelor pentru a mări dimensiunile produselor cultivate şi a satisface standardele internaţionale.

Calibrarea fructelor se realizează în următorul scop:

° Pentru a standardiza calibrul pentru piaţă. În limbajul pieţei toţi înţeleg ce semnifică un anumit calibru, spre exemplu “AAA”.

° Aceasta simplifică comunicarea dintre cumpărător şi vânzător şi soluţionează disputele apărute referitor la calibru.

° Atunci când fructele au dimensiuni uniforme şi sunt ambalate adecvat în tave cu celule/ separatoare şi cutii, acestea sunt stabilizate, adică ele nu se mişcă şi deteriorarea este eliminată eficient. Mişcarea fructelor într-un container în timpul tranzitului sau mânuirii poate deteriora serios fructul – reducând calitatea, categoria şi valoarea acestuia.

° Fiecare piaţă are cerinţele sale. În general, pieţele internaţionale solicită fructe de dimensiuni mari. Pieţele regionale se aşteaptă şi acceptă fructe de dimensiuni medii. Pieţele autohtone reprezintă un debuşeu pentru fructele de dimensiuni mici.

° La expedierea produselor pe piaţa internaţională, trebuie să se conştientizeze faptul că includerea fructelor de dimensiuni adecvate în cutii este impusă prin lege. Dacă eticheta unei cutii specifică fructe de calibrul “AA,” atunci fructele din interior trebuie să fie de dimensiunea AA, altfel acestea vor fi respinse, se va achita un preţ mai jos sau nu se va achita deloc şi

Pagina 11

există posibilitatea foarte reală ca importatorul să fie dat în judecată şi amendat de către inspectorii de piaţă ai ţării importatoare. În afară de posibilitatea aproape certă de a pierde un client/ importator/ cumpărător, va fi afectată reputaţia producătorului şi posibil chiar şi a ţării de unde provin fructele, complicând intrarea şi participarea ulterioară pe pieţe noi.

Calibrarea fructelor se poate realiza prin:

° Calibrarea “la ochi” cu lucrători instruiţi şi experimentaţi ce utilizează inele de calibrare din plastic simple.

° Intermediul maşinilor. Un model simplu de maşină îl constituie “sortatorul cu rulou.” Echipamentul de sortare sau calibrare mişcă fructele peste rulouri ce au spaţii din ce în ce mai mari printre ele. Când spaţiul dintre două rulouri este suficient de larg, fructul trece printre acestea şi este mişcat la o masă căptuşită de ambalare.

° Un alt tip de dispozitiv pentru calibrare este “sortatorul cu bandă”. Pe un sortator cu bandă fructele se mişcă pe bandă ce are orificii de o anumită dimensiune. Fructele ce sunt prea mari pentru a trece prin orificiile de pe bandă la o masă de ambalare de mai jos, se mişcă către o altă bandă cu orificii puţin mai mari, şi aşa mai departe până când fructele ajung la o bandă cu orificii adecvate pentru dimensiunea lor prin care acestea trec şi ajung pe o masă de ambalare cu calibrul corect.

° Întreprinderile comerciale mari utilizează “sortatorii volumetrici” care sunt cu mult mai eficienţi şi mai exacţi. Acestea plasează fructele în cupe individuale şi le mişcă pe un conveier rapid, cupele măsoară electronic masa fructelor şi le descarcă la secţia de ambalare adecvată mărimii. Calibrarea piersicilor şi nectarinelor în funcţie de masă este posibilă deoarece dimensiunea fructelor este corelată direct cu masa acestora.

° Sortatoarele volumetrice calitative sunt extrem de costisitoare şi de obicei, sunt folosite în comun de către cultivatorii dintr-o cooperativă de comercializare sau sunt procurate de cultivatori majori care calibrează şi comercializează fructe pentru alţi cultivatori. Din cauza preţului înalt, aceste sortatoare trebuie să fie utilizate la maxim – şi după calibrarea unei culturi, acestea pot fi calibrate pentru a sorta alte fructe cu dimensiuni similare – precum sunt merele sau fructele citrice.

4.3 Design-ul şi gestionarea ambalajului

Ambalajele selectate pentru a fi utilizate trebuie să poată proteja fructul în timpul transportării, comercializării şi depozitării şi să aibă o abilitate optimă de răcire. Procurarea şi utilizarea ambalajului ieftin nu vă va aduce profit dacă acesta nu satisface necesităţile produsului. Totuşi, de multe ori, ambalajele diferă în dependenţă de cumpărător/calitatea fructelor furnizate.

În general, ambalajul trebuie să fie:

° Elaborat special pentru un produs sau altul,

° Suficient pentru a „ţine” cantitatea/ masa/ dimensiunea necesară a fructelor – de obicei, într-un singur strat – fără nici un risc de a se dovedi prea mic;

° Elaborat să încapă exact pe o paletă de dimensiuni internaţionale (dimensiuni 100 x 120cm), având o dimensiune adecvată pentru a acoperi întreaga paletă şi fără a atârna peste marginile paletei.5

5 Dimensiunile tavelor pentru piersici sunt de obicei de: 40 x 30cm sau 60 x 40cm (măsurare exterioară maximă)

Pagina 12

° Suficient de rezistent pentru a sprijini masa cutiilor ambalate deasupra sa – absorbind şi rezistând forţei de comprimare prin pereţii laterali, şi în special, prin colţuri şi marginea colţurilor.

° Cartonul gofrat (carton) utilizat la producerea cutiilor trebuie să fie suficient de rezistent, să aibă o grosime de trei sau cinci pliuri. Acesta trebuie să fie rezistent la apă pentru a asigura faptul că acesta nu va slăbi şi nu se va prăbuşi în medii umede, ex. camere frigorifice. De obicei, rezistenţa la umiditate se realizează prin includerea în carton a unui strat subţire de plastic la fabricare.

° Containerele trebuie să fie construite în aşa mod, încât să aibă o anumită rezistenţă la stivuire atunci când acestea sunt stivuite vertical. Unele pot fi stivuite doar “colţ pe colţ” direct unul peste altul, pe când altele sunt construite pentru “stivuire încrucişată.”

° Alinierea adecvată este importantă pentru menţinerea integrităţii ambalajelor. Cutia trebuie să aibă ‘etichete’ simple incluse în design, pentru a asigura alinierea adecvată a cutiilor, atunci când acestea sunt stivuite şi pentru a asigura rezistenţa, stabilitatea şi integritatea maximă a stivajului.

° Asamblarea cutiilor trebuie să fie simplă. La furnizarea către pieţele UE, trebuie să se evite utilizarea în containerele de carton a tavelor de lemn şi separatoarelor din metal, iar lipiciurile utilizate trebuie să fie inofensive din punct de vedere alimentar. Se recomandă utilizarea unei cutii bine construite, ce poate fi asamblată rapid prin împăturire, decât prin capsare sau încleiere.

° Cutiile trebuie să expună fructele, pentru a facilita inspectarea acestora de către cumpărători cauzând minim deteriorări fructelor şi frustrări inspectorului.

° Ventilaţia ambalajului: Drupele trebuie să fie răcite cât de curând posibil după ambalare. Dacă ambalajul are o construcţie proastă fără orificii de ventilare adecvate, atunci aerul rece nu va ajunge la produs, iar fructul nu se va răci suficient sau în timp optim.

° Cutiile trebuie să aibă orificii de ventilare adecvate pentru a permite circuitul bun al aerului prin cutie. Găurile de ventilare trebuie să fie construite în aşa mod, încât la stivuirea cutiilor, acestea să fie aliniate, permiţând circularea rapidă şi eficientă a aerului prin fiecare cutie de pe paletă, şi prin urmare, asigurând răcirea rapidă a fructelor.

° Cu cât cutia este mai ventilată, cu atât mai repede se va răci. Totuşi, prea multe găuri de ventilare vor slăbi rezistenţa cutiei, iar ambalajul va deveni mai ineficient, cu o capacitate mai joasă de protecţie. Proporţia de ventilaţie recomandată unei cutii reprezintă circa 5% din suprafaţa acesteia.

° Deshidratarea: Toate fructele (şi legumele) se deshidratează în timpul răcirii şi/sau păstrării sau la transportarea către piaţă. Această pierdere de apă este rezultatul respiraţiei normale a fructelor şi, de asemenea, din cauza deshidratării cauzate de circuitul aerului în jurul fructului. Pierderea apei dintr-un produs este echivalentă pierderii banilor – direct, deoarece o cantitate mai mică de fructe (kg) este disponibilă pentru a fi comercializată, dar de asemenea şi pierderea calităţii – fructele deshidratate nu mai reprezintă fructe de calitate superioară şi nu atrag preţuri înalte. Simptomele deshidratării drupelor sunt zbârcirea şi spargerea epidermei, în special a nectarinelor.

Gospodăriilor ce au un lanţ frigorific complet (sistem de răcire) – de la operaţiunile de ambalare până la raftul clientului li se recomandă utilizarea hidroizolatoarelor simple pentru a reduce deshidratarea. Drupele ce sunt expediate pe distanţe mari către pieţele internaţionale sunt ambalate în cutii de plastic pentru comercializare cu amănuntul (spre exemplu, cu o capacitate de 1 kg) sau au o peliculă subţire de plastic (hidroizolator) întinsă liber în cutie sub tava cu celule şi deasupra fructelor. Pelicula nu elimină pierderile de apă, dar le reduce semnificativ. Cu toate acestea, trebuie să se ia măsuri pentru a se asigura că procesul de răcire nu este

Pagina 13

încetinit; hidroizolatoarele nu trebuie să fie fabricate din peliculă groasă sau să blocheze orificiile de ventilare ale cutiilor.

° Pelicula trebuie să fie utilizată doar la instalaţiile ce au o reţea frigorifică completă şi eficientă; dacă se va permite încălzirea fructului, atunci:

o va creşte rata respiraţiei, o fructele se vor deshidrata

o umezeala din fructe va fi capturată în interiorul hidroizolatorului o căldura şi umiditatea înaltă vor determina dezvoltarea rapidă a putrezirii fungice.

° Pelicula nu trebuie să fie întinsă strâns sau sigilată deasupra fructelor, deoarece este nevoie ca aerul să circule în jurul fructelor.

° Se recomandă insistent utilizarea tavelor de plastic cu celule – cu dimensiuni potrivite calibrului fructelor – în lăzile de lemn sau cutiile de carton, pentru a minimiza deteriorarea fructelor şi pierderile apărute în urma răcirii, transportării şi comercializării.

° Câteodată, o anumită piaţă va solicita un anumit tip de ambalaj. Drept exemplu ar putea servi utilizarea cutiilor mici din plastic transparent pentru comercializarea cu amănuntul (ex. cu o capacitate de 1kg) sau tave mici cu celule acoperite cu peliculă6 pentru patru sau şase fructe.

° Cutiile şi lăzile reprezintă instrumentul major de comercializare al întreprinderii. Acestea trebuie să aibă un design şi o etichetă atractivă pentru a atrage privirile cumpărătorilor. Este de la sine înţeles că ambalajele atractive trebuie să conţină fructe atractive, bine calibrate şi prezentate pentru a genera interes cumpărătorilor şi trebuie să conţină informaţii privind denumirea companiei producătoare/ exportatoare şi informaţia de contact.

Fotografiile 4 – 9: Ambalaje Piersici ambalaţi în tave din fibră cu celule, în cutii de un singur strat

Piersici ambalaţi în tave din plastic cu celule, în lăzi de lemn de un singur strat

Nectarine ambalate în tave din plastic cu celule, în lăzi de lemn de un singur strat

Nectarine ambalate în tave din plastic cu celule, în lăzi de lemn de un singur strat –observaţi montantul unghiular pe palete şi fixatoarele orizontale ale paletei de plastic (straturile superioare de cutii au fost înlăturate de pe paletă)

6Pelicula sigilantă nu se utilizează pentru acoperirea tavelor cu piersici, deoarece aceasta va comprima şi deteriora fructele. Se utilizează pelicule libere semi-permiabile de polipropilenă.

JMB©

JMB©JMB©

JMB

Pagina 14

Piersici ambalaţi fără tave cu celule în lăzi din plastic

Prune de valoare înaltă, ambalate în tave cu celule într-o cutie cu hidroizolator/ căptuşeală pentru cutii din peliculă

Depozitarea şi gestionarea ambalajelor

° Dat fiind faptul că întreprinderea a investit substanţial în construirea, selectarea şi achiziţionare ambalajelor, aceasta trebuie să aibă grijă de acestea. Ambalajul trebuie să fie:

° Depozitat pe alte suprafeţe decât pe podea (ex. pe palete), în depozite curate, uscate, fără paraziţi/insecte şi păsări.

° Dacă ambalajul va fi depozitat pentru un timp mai îndelungat decât câteva zile, atunci ele trebuie acoperite pentru a preveni prăfuirea, etc.

° Angajaţii trebuie să mânuiască ambalajul cu grijă pentru a evita chiar şi deteriorarea uşoară a acestuia – ambalajul este instrumentul de comercializare a companiei şi primul lucru pe care-l văd cumpărătorii. Dacă ambalajele sunt manipulate prost, atunci aceasta creează cumpărătorilor o impresie foarte proastă.

° Angajaţilor nu li se permite să stea, să meargă peste, să arunce sau să mânuiască prost ambalajele.

Desigur, cea mai mare responsabilitate este pe umerii administraţiei. Ea trebuie să se asigure că angajaţii au fost instruiţi în privinţa gestionării ambalajelor, iar utilajele şi sistemele necesare pentru gestionare/ transfer/ stivuirea ambalajelor sunt în condiţii optime.

4.4 Asamblarea produsului

Containerele ambalate cu fructe trebuie să fie manipulate cu grijă şi cât de puţin posibil. Manipularea excesivă a containerelor de fructe va deteriora fructele. Paletizarea va minimaliza manipularea containerelor şi va accelera şi facilita manipularea. Stivuirea adecvată pe paletă este extrem de importantă pentru a menţine rezistenţa de stivuire a cutiilor şi pentru asigurarea alinierii adecvate a orificiilor sau deschizăturilor de ventilare. La transportarea produselor către consumatori, cutiile trebuie să fie stabilizate pe paleta încărcată. Aceasta se realizează prin plasarea unui suport unghiular din carton rezistent la fiecare dintre cele patru colţuri ale stivei şi fixarea orizontală sigură în jurul stivei de cutii cu fixatoarele paletei şi utilaj fixator. Fixatoarele şi suporturile unghiulare menţin cutiile aliniate şi imobilizate. În cazul când transportarea se face pe rute denivelate (ex. autostrăzi deteriorate, expedieri pe cale maritimă), se plasează centuri fixatoare în jurul paletei de sus în jos pentru a întări şi mai mult

JMB©JMB©

Pagina 15

paleta de cutii. În aceste cazuri, materialul din carton trebuie să fie pliat de asupra cutiilor superioare pentru a proteja cutiile şi fructele de comprimarea cauzată de centuri. 4.5 Minimizarea deteriorărilor mecanice a fructelor Deteriorările mecanice includ: a) Contuzionarea în urma vibraţiei

Contuzionarea în urma vibraţiei reprezintă un tip specific de contuzionare ce se poate găsi cel mai des în secţiunea ecuatorială a fructului. Câteodată acest tip de contuzionare este numit “contuzionare prin rostogolire” deoarece fructele se rostogolesc prin cutie şi se lovesc de alte fructe. În afară de contuzionărilor din jurul centrului fructului, se mai găsesc şi multe alte contuzionări pe întreaga suprafaţă a fructului. După cum s-a explicat mai sus, în general, contuzionarea în urma vibraţiei apare la mişcarea fructelor în interiorul cutiei sau a containerului în timpul când acestea sunt transferate, in interiorul încăperii de ambalare sau în vehiculul ce transportă fructele către piaţă. Această vibraţie apare de fiecare dată când fructele sunt mişcate, câteodată într-o măsură mai mare. Vibraţia poate fi redusă prin utilizarea vehiculelor cu sisteme de suspensii mai line, prin reducerea presiunii aerului în anvelope sau prin repararea drumurilor gospodăriei. Însă, principala măsură de prevenire a contuzionării prin vibraţie este umplerea adecvată a cutiilor/ containerelor. Containerele trebuie să fie suficient de pline pentru a se asigura că fructele nu se mişcă în interiorul cutiei, dar să nu fie nici umplute excesiv. Cea mai bună metodă de evitare a contuzionării prin vibraţie în timpul transportării către piaţă este ambalarea fructelor în tave cu celule/ separatoare de mărimi ce se potrivesc fructelor ambalate7 într-un aşa fel, încât acestea să nu să se mişte în timpul transportării. Trebuie să se utilizeze ambalaje de mărime potrivită – dacă celulele din “tavele cu celule” sunt prea mari pentru fructele ce se ambalează, atunci acestea nu vor preveni mişcarea şi deteriorarea fructelor. Dacă nu se utilizează tave cu celule, atunci cutiile sau lăzile nu trebuie să fie nici umplute excesiv şi nici insuficient de pline. Containerele umplute excesiv cauzează “contuzionarea prin comprimare” a fructelor. b) Contuzionarea în urma comprimării

Contuzionarea în urma comprimării este cauzată în urma aplicării de către cineva sau ceva a unui grad prea mare de presiune asupra fructului. De obicei, contuzionarea prin comprimare se observă în zona aplatizată de pe suprafaţa fructului, cu toate acestea, unele contuzionări de comprimare pot fi invizibile până când fructul nu se taie sau se consumă şi se observă deteriorarea pulpei de sub epidermă. Există mai multe măsuri de prevenire a deteriorărilor prin comprimare, inclusiv:

i. Nu umpleţi excesiv containerele: Cutiile sau ambalajele umplute excesiv reprezintă o cauză frecventă a contuzionării prin comprimare. Atunci când o cutie este supra-încărcată şi o altă cutie este plasată deasupra acesteia, atunci masa cutiei superioare comprimă fructele din cutia de mai jos. Dacă cutia nu este umplută excesiv, atunci masa cutiei superioare este susţinută de pereţii şi colţurile cutiei de mai jos.

7 Se pot achiziţiona diferite tipuri de tave cu celule/ separatoare – optimizate pentru tipul de fructe (mere, piersici, pere etc.) ambalat

Pagina 16

ii. Nu plasaţi obiecte deasupra fructelor sau containerelor cu fructe ambalate: Deseori observate, aceste acţiuni includ: o Cutii stivuite prost – cutiile trebuie să fie stivuite ordonat colţ la colţ, sau stivuite

încrucişat corect – dacă acestea sunt construite pentru a fi stivuite încrucişat.

o Plasarea obiectelor deasupra fructelor - câteodată, se întâmplă ca cineva să plaseze un obiect greu pe o cutie sau cutii, comprimând produsele.

o Una dintre cele mai supărătoare acţiuni în procesul ambalării este să vezi pe cineva aşezat pe o cutie cu fructe. Evident, cutiile nu sunt construite pentru a suporta o astfel de greutate, dar acest lucru se întâmplă. Cutiile sunt slăbite de masa excesivă şi le scade rezistenţa la forţa de comprimare la care vor fi supuse ulterior odată cu circuitul prin lanţul de comercializare.

o De asemeni, produsele pot fi comprimate din cauza stivuirii excesive a cutiilor, depăşind limita rezistenţei acestora.

Deasupra cutiilor cu piersici şi nectarine nu trebuie să fie plasat nimic altceva decât

numărul corect de cutii similare.

iii. Manipularea cutiilor ambalate: ° Niciodată nu permiteţi angajaţilor să arunce sau să scape cutiile cu fructe ambalate.

Aruncarea cutiilor ambalate – chiar şi la distanţe mici, cum ar fi spre exemplu, în timpul şederii în rând pentru a umple camioanele – va cauza contuzionarea prin comprimare, chiar şi dacă aceasta nu va fi vizibilă imediat.

° În mod ideal, cutiile/ containerele de piersici nu trebuie să fie manipulate manual niciodată; utilizarea cărucioarelor pentru cutii sau stivuirea cutiilor pe paletă şi mişcarea acesteia cu ajutorul unui elevator minimizează deteriorarea fructelor. Un avantaj adiţional al utilizării acestor utilaje este reducerea oboselii angajaţilor din sala de ambalare şi prin eficientizarea acestora.

c) Contuzionarea în urma impactului

Contuzionarea în urma impactului reprezintă orice tip de deteriorare cauzat de vre-un tip de forţă ce a lovit un fruct sau cutia cu fructe. ° De cele mai multe ori, contuzionarea prin impact apare la scăparea fructului sau a unei cutii de

fructe; (riscul poate fi minimizat prin asigurarea faptului că angajaţii nu aruncă sau nu cară fizic niciodată cutiile de fructe ambalate).

° Dacă piersicii sunt scăpaţi neatent pe o masă de ambalare din lemn, atunci aceştia vor fi “deterioraţi prin impact” sau se vor contuziona uşor. Dacă suprafaţa meselor va fi acoperită cu căptuşeală atunci se va elimina sau se va reduce deteriorarea prin impact.

° O altă cauză frecventă a deteriorării în urma impactului apare la transferul fructelor de la un nivel la altul pe linia de ambalare, sau atunci când fructele se lovesc de părţile bombate ale liniei de ambalare. Anterior utilizării pentru prima dată a unei linii de ambalare mecanizată,

Pagina 17

aceasta trebuie să fie verificată prin testarea unui circuit de fructe8 pentru a identifica zonele ce ar putea deteriora fructele. În mod ideal, fructele nu ar trebuie să cadă de la un nivel la altul, dar trebuie să treacă pe o pantă bine căptuşită, sau la punctul impactului trebuie plasată o perdea de plastic gros pentru a încetini tempoul mişcării fructului, spre exemplu, la mişcarea acestuia de pe un conveier pe o masă de ambalare.

° Deteriorarea fructelor ar mai putea fi cauzată de lovirea unei cutii de către un elevator cu furcă sau la aruncarea sau împingerea violentă a cutiilor la încărcarea acestora în vehiculul de transport. De multe ori, contuzionarea prin impact este cauzată de nepăsare, iar supraveghetorii trebuie să fie precauţi pentru a preveni astfel de deteriorări.

d. Instruirea personalului

Cu părere de rău, mulţi oameni nu înţeleg cât de fragile sunt fructele, chiar şi atunci când acestea sunt bine ambalate. Instruirea şi supervizarea constantă sunt esenţiale pentru prevenirea deteriorărilor şi pierderilor.

4.6 Gestionarea temperaturii

Fructele şi legumele rămân „vii” după recoltare, dar totuşi, fiind separate de arbore, acestea nu acumulează substanţe nutritive sau apă. Ele continuă să respire, inspirând oxigen care se combină cu hidrocarburi, proteine şi grăsimi pentru a genera energie (căldură), dioxid de carbon şi apă; energia/ căldura produsă este cunoscută drept căldura respiraţiei, iar efectul general al acesteia îl constituie deteriorarea calităţii fructului şi masei substanţelor uscate. Gestionarea corectă a temperaturii – răcirea – constituie cel mai important instrument în reducerea respiraţiei şi menţinerea calităţii produsului şi termenului maxim de comercializare a acestuia. Executarea corectă a procesului de răcire: ° Înlătură căldura câmpului

° Încetineşte respiraţia

° Reduce căldura respiraţiei

° Reduce deshidratarea

° Încetineşte procesul de deteriorare a produsului – prelungind termenul maxim de comercializare a produsului

° Încetineşte producerea etilenei

° Limitează dezvoltarea infecţiilor fungice a. Căldura câmpului: Căldura câmpului reprezintă temperatura fructului la transportarea acestuia din câmp. De multe ori, pulpa fructului ce soseşte în sala de răcire are o temperatură mai înaltă decât cea a mediului. Temperatura pulpei trebuie să fie verificată cu un termometru. Este important ca vârful sondei termometrului să fie introdus complet în fruct până la sâmbure, să fie lăsat câteva secunde şi apoi să se determine temperatura. b. Căldura respiraţiei: Stoparea respiraţiei fructului nu este nici posibilă şi nici necesară, dar este de dorit şi chiar posibil de a reduce semnificativ rata acesteia..Menţinerea fructelor la

8 Sau se poate desfăşura o verificare cu un dispozitiv comuterizat de determinare a impactului. Adresaţi-vă la biroul PDBA pentru solicitarea acestui serviciu.

Pagina 18

temperatura ideală a acestora (- 1,0° C până la 0,0° C pentru piersici, prune şi nectarine9) reduce semnificativ rata respiraţiei, dar n-o opreşte. La o aşa temperatură, respiraţia continuă şi persistă producerea unui nivel redus de respiraţie. După pre-răcirea fructelor, acestea trebuie să fie menţinute într-un depozit frigorific ce are o capacitate de refrigerare suficientă pentru a înlătura căldura respiraţiei. c. Reducerea deshidratării: Deshidratarea reprezintă rezultatul direct al respiraţiei. Cu cât rata de respiraţie este mai înaltă, cu atât deshidratarea va fi mai semnificativă. Reducerea ratei de respiraţie va reduce deshidratarea (şi pierderea masei) fructului şi va extinde termenul de comercializare şi valoarea fructului. d. Deteriorarea produsului: Cu cât rata respiraţiei este mai înaltă, cu atât mai repede se consumă rezervele nutritive ale fructului. Epuizarea rezervelor nutritive cauzează deteriorarea fructului şi pierderea calităţii acestuia. Răcirea încetineşte respiraţia şi, prin urmare, şi deteriorarea. e. Producerea etilenei Etilena (C2H4) este un hormon vegetal de coacere şi îmbătrânire. La temperaturi normale aceasta este în stare gazoasă şi cauzează coacerea în concentraţii foarte joase de 0,1 ppm (echivalent unei secunde în 115 zile). Piersicii sunt fructe climacterice – ceea ce înseamnă că odată ce producerea etilenei s-a început, procesul nu poate fi oprit – el doar poate fi încetinit. Răcirea rapidă a drupelor până la temperatura ideală de menţinere a acestora va întârzia şi/ sau încetini ascensiunea climacterică a producerii etilenei. f. Limitarea dezvoltării ciupercilor: Majoritatea ciupercilor ce cauzează boli nu se dezvoltă sau elaborează spori la temperaturile recomandate pentru depozitarea sau expedierea drupelor. Problema putrezirilor nu este eliminată, dar este redusă semnificativ dacă produsul este adus rapid la temperatura sa ideală şi este menţinut în limitele acesteia. 4.7 Sisteme de răcire

Fructele trebuie să fie răcite cât de rapid posibil după ce au fost ambalate, fiecare oră întârziată reduce termenul maxim posibil de comercializare. În cazurile când fructele nu pot fi ambalate în aceeaşi zi în care au fost recoltate, atunci acestea ar trebui să fie pre-răcite şi ambalate rapid în ziua următoare. Există multe sisteme pentru pre-răcirea fructelor şi legumelor, inclusiv:

a. Depozitarea în săli de răcire

La răcirea în încăpere produsele sunt plasate într-o sală rece şi căldura este eliminată prin convecţie. Unele produse încă sunt răcite prin această metodă, dar ea nu este acceptabilă pentru cerinţele de răcire a majorităţii produselor. Răcirea în săli este un proces foarte lent şi poate dura între 20 – 100 ore pentru a fi completat. Pe parcursul trecerii timpului necesar pentru a răci produsele, fructele continuă să respire şi să se deterioreze cu o rată rapidă. Răcirea în încăpere poate fi eficientizată puţin prin stivuirea paletelor la distanţă una de alta pentru a permite circulaţia bună a aerului sau prin cuplarea ventilatoarelor pentru a intensifica circulaţia aerului. 9 Temperaturile fixe în depozitele frigorifice, chiar şi în cele moderne, oscilează cu +/- 2 grade Celsius; ele nu sunt constante niciodată. Se recomandă să setaţi temperatura depozitului frigorific cu două grade mai sus decât cea optimă pentru a evita congelarea fructelor în rezultatul oscilărilor de temperatură.

Pagina 19

b. Răcirea forţată cu aer

Răcirea forţată cu aer constituie cea mai populară metodă de răcire a majorităţii fructelor şi legumelor şi este cu certitudine metoda preferată de răcire a drupelor, inclusiv a piersicilor şi nectarinelor. Sistemele de răcire forţată cu aer funcţionează prin forţarea aerului rece să circule printre containere şi deasupra fructelor, înlăturând căldura. Răcirea poate fi realizată în 1 – 10 ore, în dependenţă de capacitatea de răcire a sistemului şi temperatura fructelor la sosirea în sala de răcire. Acest proces micşorează semnificativ rata respiraţiei şi deteriorarea produsului. El de asemeni contribuie la facilitarea şi eficientizarea procesului de gestionare a camerei frigorifice/ sălii de ambalare. Există diferite sisteme de răcire forţată cu aer, dar cele mai des utilizate sunt sistemele ce trag aerul rece printre containerele de fructe şi legume. Sistemele pot fi atât mobile, cât şi fixate permanent. i. Sisteme mobile de răcire forţată cu aer Sistemele mobile de răcire forţată cu aer sunt utilizate în sălile de răcire pentru a accelera răcirea produsului. Un sistem simplu implică: ° plasarea cutiilor sau lăzilor de fructe într-un rând, într-o cameră frigorifică,

° acoperirea părţii superioare şi laturilor ‘lungi’ cu o învelitoare groasă de plastic pentru a forma un tunel;

° amplasarea unui ventilator mobil, construit special în acest scop, lângă un capăt deschis al ‘tunelului’ poziţionat pentru a crea presiune negativă şi a atrage aerul rece prin ‘tunelul’ de fructe, răcindu-le. (Notă: trebuie să se utilizeze un curent de aer negativ – aerul rece trebuie să fie atras printre produs către ventilator; încercarea de a forţa ventilatoarele să sufle aer rece către fructe (presiune pozitivă) va avea drept consecinţă răcirea inegală).

Un sistem mai complex implică stivuirea paletelor sau cutiilor cu fructe în două rânduri lăsând o deschizătură între acestea. Spaţiul dintre palete, numit “tunel” se acoperă cu o “învelitoare pentru rânduri” fabricată de obicei din pânză sau plastic gros şi uneori întărită/ fortificată cu plăci cusute de material dintr-o parte în alta (peste fiecare jumătate de metru), pentru a preveni prăbuşirea învelişului în tunel. Figura 1. Tunel de răcire forţată cu aer cu ventilator portabil.

(învelitoarea de culoare neagră pentru rânduri este secţionată pentru a arăta deschizătura dintre cele două rânduri de produs) Sursa: Universitatea din Florida, Institutul de Ştiinţe Agrare şi Alimentare (UF/IFAS)

Trebuie să vă asiguraţi că: ° paletele sunt plasate una lângă alta, fără spaţii între ele sau între containerele de pe acestea.

° învelişul este plasat corect peste tunel.

Pagina 20

° orificiile de ventilare ale cutiilor stivuite pe paletă sunt aliniate într-un aşa mod, încât aerul să circule printre stive şi în jurul fructelor, respectiv înlăturând căldura fructelor. Dacă aerul nu va circula deasupra fructelor, atunci răcirea va fi lentă şi ineficientă.

Un ventilator se plasează la un capăt deschis al tunelului, atrăgând aerul din tunel şi creând presiune negativă şi atrăgând aerul rece din sală printre cutiile cu fructe în tunel şi apoi către ventilator. La trecerea aerului printre containere acesta înlătură căldura din fructe. ii. Sisteme permanente de răcire forţată cu aer

Un sistem permanent implică includerea unui perete fals 10 în depozitul frigorific, cu un ventilator în spatele peretelui fals şi una sau mai multe deschizături în peretele fals. Cutiile de fructe sunt aliniate în două rânduri, pe ambele părţi ale deschizăturii din peretele fals. O prelată din plastic sau bumbac greu este aşezată deasupra celor două rânduri de produs şi se întinde până la pământ la capătul rândului ce este mai departe de perete. Ventilatorul atrage aerul rece din încăpere prin lăzile de mere în deschizăturile din peretele fals; apoi aerul trece prin ventilator şi este reciclat în depozitul frigorific.

Fotografiile 10 şi 11: Încăperi de pre-răcire, până şi după încărcare

• O încăpere permanentă de pre-răcire

ce include: • Un perete fals cu două deschizături • Ventilator ce atrage aerul rece din

încăpere prin deschizăturile din peretele fals

• Învelişuri de prelată (ridicate în fotografie) utilizate pentru a acoperi deschizăturile dintre rândurile de lăzi.

O încăpere permanentă de pre-răcire cu lăzi stivuite ce include: • Două rânduri de fructe ambalate în

lăzi aranjate aproape de perete, pe fiecare dintre părţile deschizăturilor din peretele fals

• Deasupra celor două rânduri se pune un înveliş şi deasupra capătului rândului ce este la cea mai mare distanţă de perete. Aerul rece din încăpere este atras prin orificiile de ventilare din lăzi în deschizăturile din peretele fals şi iese prin ventilator deasupra lăzilor.

Circuitul de aer este lent. Acesta nu va circula deasupra (şi prin urmare, nu va răci) produsele în lăzi/ cutii dacă i se permite să circule printre spaţiile de aer liber printre palete/lăzi/cutii sau chiar deasupra paletelor inferioare. Toate aceste spaţii de aer – scurtături sau căi ce permit aerul să treacă pe lângă produsele ce trebuie să fie răcite – trebuie să fie blocate, spre exemplu prin stivuirea lăzilor sau cutiilor strâns lipite una de alta, prin acoperirea acestora cu o învelitoare, şi în

10 Aceşti pereţi falşi sunt cunoscuţi drept pereţi goi.

Ventilator

Deschizătură în peretele fals

Înveliş

Perete fals

Două rânduri de fructe ambalate

Înveliş pentru rând

Fereastră pentru ventilator

Pagina 21

cazul paletelor - deschizăturile din paletele pe care sunt plasate cutiile sau lăzile trebuie să fie blocate cu carton rezistent în timpul pre-răcirii. În tunel, cea mai mare presiune negativă este înregistrată lângă ventilator. Presiunea cea mai mică este înregistrată în paletele ce stau la cea mai mare distanţă de ventilator şi, prin urmare, fructele plasate la cea mai mare distanţă de ventilator se vor răci cel mai lent. Temperatura pulpei fructelor este monitorizată prin introducerea sondei termometrului într-un fruct din cutia de mijloc a ultimei palete şi monitorizarea momentului când temperatura atinge nivelul necesar şi imediat după aceasta fructele trebuie să fie înlăturate din sistemul de răcire forţată cu aer. Răcirea forţată cu aer, similar oricărei altei tehnologii de răcire uscată, elimină o anumită cantitate de umezeală din produs. Din această cauză, fructele nu trebuie să fie lăsate în curentul de aer rece mai mult decât necesar. Menţinerea unui nivel optim de umiditate relativă (RH) atât în sala de pre-răcire cât şi în depozitul frigorific, 90 - 95% pentru piersici şi nectarine, este importantă pentru minimizarea deshidratării, pierderii masei produsului şi reducerii calităţii. Utilaj frigorific cu aer forţat Dacă a fost construit şi gestionat corect, un dispozitiv de pre-răcire reduce timpul necesar pentru răcire şi prelungeşte semnificativ termenul maxim de depozitare a fructelor proaspete, cu condiţia că utilajul achiziţionat este adecvat pentru răcirea propusă. Spre exemplu, Ventilatorul forţat cu aer, trebuie să aibă un circuit de aer necesar, măsurat în picioare cubice pe minut11 (cfm) şi presiune statică. Volumul curentului de aer depinde în mare măsură de cantitatea de fructe răcită într-un anumit moment. Unele ventilatoare pot ajusta curentul de aer, dar majoritatea au doar o singură viteză. Ventilatorul poate avea un circuit axial sau centrifugal. Majoritatea sistemelor de răcire utilizează ventilatoare cu circuit axial. Presiunea creată la forţarea de către ventilator a curentului de aer contra rezistenţei unei stive de containere reduce eficienţa unui ventilator industrial simplu la aproape zero. Presiunea statică a unui ventilator constituie o caracteristică, măsurată în incie (=2,54 cm) de mercur, care indică abilitatea ventilatorului de a reacţiona la presiunea exercitată asupra sa. Caracteristicile ventilatoarelor se bazează primordial pe volumul de fructe ce trebuie răcit şi timpul disponibil pentru efectuarea acestei operaţiuni. În general, dimensiunea unui ventilator necesar pentru majoritatea operaţiunilor de răcire de anvergură mică şi medie la o gospodărie este de 5.000 - 6.000 cfm şi presiune statică de ½ sau ¾ incii12. Sistem frigorific. Majoritatea oamenilor sunt de acord că o sală de pre-răcire nu poate avea o capacitatea prea mare de răcire, din cauza cantităţii enorme de capacitate de refrigerare necesară la începutul procesului de răcire. Cu toate acestea, sistemele frigorifice sunt costisitoare şi trebuie să se echilibreze între capacitatea de refrigerare dorită şi costul echipamentului. Răcirea forţată cu aer circulă aerul mai rapid şi înlătură căldura mai repede decât răcirea la temperatura camerei. Pentru a se asigura că sala de pre-răcire are o capacitate de refrigerare suficientă pentru a răci rapid aerul, capacitatea utilajului frigorific de pre-răcire va fi mai mare decât capacitatea camerei frigorifice desemnate pentru depozitare frigorifică simplă. 11 Pentru a converti CFM în m3/min este necesar de a înmulţi unităţile CFM la coeficientul 0.028 12 Pentru a converti inci în milimetri este necesar de a înmulţi unităţile in inci la coeficientul 25.4

Pagina 22

Calcularea capacităţii frigorifice necesare şi a utilajului este o procedură foarte tehnică. Pentru a maximiza recuperarea investiţiilor şi pentru a asigura o răcire economicoasă, fiecare sistem trebuie să fie elaborat individual pentru tipul şi cantitatea de produse ce va fi răcită. Totuşi, Anexa 1 conţine nişte îndrumări generale privind capacitatea frigorifică necesară pentru răcirea forţată cu aer. Aceasta nu reprezintă o calculare detaliată şi tehnică pe care ar fi făcut-o un inginer, dar s-a demonstrat a fi, după cum s-a şi intenţionat, un ghid general demn de încredere. Sisteme de umidificare Răcirea înlătură umezeala din produsul răcit. Pentru a preveni deshidratarea excesivă a produsului, aerul din sala de răcire sau depozit trebuie să fie menţinut la o umiditate relativă de 90 – 95%. Aceasta presupune complementara umidităţii din sală cu un sistem de umidifcare. c. Hidro-răcirea

Răcirea cu apă constituie o metodă mai veche, de răcire a fructelor în SUA, dar populară şi este cea mai rapidă. Apa reprezintă un mediu excelent de răcire. Apa rece este scursă printre lăzile cu mere ce vin din câmp, înlăturând imediat căldura.

Totuşi, un agregat de răcire cu apă comercial poate costa sute de mii de dolari. Sistemul de refrigerare necesar pentru un agregat de răcire cu apă trebuie să fie capabil să răcească rapid un volum mare de apă şi fructe la temperatura de zero grade Celsius.

Suplimentar, este nevoie de o sursă bună de apă potabilă plus un sistem eficient de sterilizare a apei. Este esenţial ca bolile de la un fruct să nu să se răspândească la toate fructele din partidă prin intermediul apei de răcire. Prin urmare, sistemul de sterilizare trebuie să fie gestionat cu atenţie, preferabil ca acesta să fie controlat la calculator şi să fie capabil să monitorizeze şi să menţină automat agenţii de sterilizare la un nivel eficient. În general, după răcirea cu apă, fructele sunt uscate prin utilizarea unei combinaţii de cilindri speciali şi curenţi de aer rece. d. Acoperirea cu gheaţă a ambalajelor

Unele produse pot tolera contactul cu apă şi gheaţă. Gheaţa poate fi zdrobită în bucăţi mici şi întinsă peste produs anterior încărcării acestuia în vehicul sau produsul poate fi acoperit cu gheaţă după ce a fost încărcat. Alteori se poate aplica pastă de gheaţă sau “gheaţă lichidă” în jurul încărcăturilor sau produselor ambalate în câmp. La fel ca şi cu hidro-răcirea, este necesară o capacitate frigorifică substanţială, împreună cu disponibilitatea apei potabile şi sterilizatori eficienţi pentru a preveni răspândirea putregaiului. Această metodă nu este recomandată pentru răcirea drupelor! e. Răcirea în vid

Răcirea în vid este o metodă de răcire utilizată primordial pentru legume cu frunze, ciuperci şi alte produse ce au o proporţie mare de suprafaţă raportată la volum. Produsele sunt încărcate într-o sală ermetică, foarte puternică din oţel numită tub vid. Aerul este pompat reducând presiunea atmosferică din tub. Aceasta cauzează evaporarea unei cantităţi mici de apă din fructe. Energia termică pentru vaporizare provine de la produs şi drept rezultat, fructele se răcesc. Dispozitivele de răcire în vid au dimensiuni diferite, cu capacitate cuprinsă între două şi şase palete; dar, preţul acestora este foarte înalt, de circa 50.000 $SUA pentru un dispozitiv de două palete, plus o sumă

APA ESTE CEA MAI EFICIENTĂ METODĂ DE RĂSPÂNDIRE A PUTREZIRII

Pagina 23

similară pentru transportarea şi instalarea acestuia. După ce au fost răcite într-un dispozitiv vid, produsele trebuie să fie depozitate într-un depozit frigorific (ele nu pot fi depozitate în dispozitivul de răcire în vid). Această metodă nu este recomandată pentru răcirea drupelor! 4.8 Depozitarea drupelor Termenul maxim posibil de depozitare a piersicilor variază în dependenţă de soi, de la 1 – 7 săptămâni şi trebuie să se ţină cont de faptul că nu se pot amesteca sau confunda soiurile cu termene maxim posibile de păstrare diferite. Dacă piersicii sunt depozitaţi pe o perioadă ce depăşeşte termenul maxim posibil de depozitare, atunci ei vor începe să se dezintegreze din interior şi vor fi inacceptabili pe piaţă. Gestionarea temperaturii este esenţială pentru maximizarea termenului maxim posibil de depozitare. Menţinerea temperaturii este critică pentru extinderea termenului maxim posibil de depozitare a fructelor. Acestea trebuie să fie pre-răcite rapid şi apoi menţinute la temperatură cuprinsă între -1,0° - 0,0° C şi umiditate relativă de 90 -95%. Circulaţia aerului pe timpul depozitării trebuie să fie suficientă pentru a înlătura continuu căldura respiraţiei. Paletele trebuie să fie stivuite cu grijă pentru a nu împiedica circulaţia aerului sau a o abate de la fructe. Paletele trebuie să fie stivuite la o distanţă de minim 25 cm de la pereţi, ambalajele/ cutiile trebuie să aibă orificii de ventilare adecvate şi nu trebuie să existe obstacole în calea circuitului de aer. Una dintre cele mai frecvente reclamaţii ale consumatorilor şi comercianţilor angro privind drupele este lipsa suculenţei (pulpă mălăiaţă), înnegrirea pulpei, carierea pulpei, transparenţa pulpei, acumularea pigmentului roşu (sângerarea) şi lipsa savoarei piersicilor. Aceste simptome sunt cauzate de o deficienţă genetică şi sunt accelerate odată cu expunerea fructelor la temperaturi joase; prin urmare aceste condiţii sunt cunoscute drept deteriorări în urma răcirii. În ceea ce priveşte piersicii, termenul "deteriorare în urma răcirii" se mai numeşte dezintegrare internă. Cercetările desfăşurate la Universitatea din California au elucidat faptul că multe soiuri de piersici de sezon mediu şi târziu sunt susceptibile la deteriorarea în urma răcirii şi dezintegrarea internă. Simptomele deteriorării prin răcire se dezvoltă mai repede şi mai intens atunci când fructele sunt depozitate la o temperatură cuprinsă între circa 2,2 grade Celsius şi 7,6 grade Celsius (36 grade Fahrenheit şi 45 grade Fahrenheit) decât cele păstrate la temperaturi de 0 grade Celsius (32 grade Fahrenheit) sau mai jos. Drupele pot fi depozitate în depozite cu atmosferă controlată (AC), dar comercial aceasta nu se practică. Atmosfera recomandată pentru un depozit AC este de 1 - 2% O2 + 3.5% CO2. 4.9 Transportarea şi distribuirea Fructele ce au fost pre-răcite anterior ambalării trebuie să fie pre-răcite din nou anterior expedierii sau depozitării. În timpul procesului de ambalare temperatura fructelor se va ridica şi acestea trebuie răcite din nou rapid.

Pagina 24

Camioanele (sau containerele pentru transportare pe cale maritimă) trebuie să fie spălate înainte de a încărca fructele, deoarece reziduurile de la încărcăturile anterioare pot deteriora fructele sau pot lăsa reziduuri nedorite pe fructe sau containere. Producătorul/ împachetatorul trebuie să verifice starea vehiculelor. Deteriorarea pereţilor interni sau ermetizarea proastă a uşilor va cauza fluctuări de temperatură, ceea ce va supra-încălzi şi deteriora fructele în timpul transportării. Vehiculele trebuie să fie pre-răcite înainte de plasarea fructelor în acestea. Pe parcursul timpului necesar pentru răcirea vehiculului ce nu a fost pre-răcit, fructele încărcate se vor încălzi. Capacitatea camerelor frigorifice ale vehiculelor sau containerelor pentru transportare pe cale maritimă nu este suficientă pentru a răci rapid – ele sunt construite doar pentru a menţine temperatura fructelor/legumelor încărcate. Nu toţi şoferii cunosc temperatura necesară fructelor pe parcursul transportării. Producătorul/ împachetatorul trebuie să verifice şi să înregistreze personal datele termostatului camerei frigorifice pentru a se asigura că acesta este corect. Multe întreprinderi folosesc dispozitive de înregistrare a temperaturii de unică folosinţă sau re-utilizabile pentru a înregistra temperatura pe parcursul transportării produselor către piaţa de export. Aceste înregistrări sunt utilizate dacă după livrare apare suspiciunea că marfa nu a fost transportată la temperatura cuvenită. Utilizarea dispozitivelor de înregistrare a temperaturii necesită o relaţie de lucru bună cu cumpărătorii – care sunt rugaţi să recupereze dispozitivele şi să retransmită datele la recepţionarea cargourilor. Amplasarea paletelor în remorcă sau container trebuie să permită circulaţia bună a aerului, deoarece căldura respiraţiei produsă de fructe nu poate fi înlăturată eficient dacă curentul de aer nu se mişcă deasupra şi printre toate cutiile cu fructe de pe palete. 4.10 Salubrizarea sălii de ambalare

Scopul acestui îndrumar nu este de a stabili sisteme de salubrizare pentru sălile de ambalare. Proiectul PDBA a elaborat două îndrumare privind Practicile Inofensivităţii Produselor Alimentare – Un Ghid pentru implementarea standardelor HACCP şi un Ghid pentru Programe de Bază necesare pentru implementarea HACCP şi se recomandă cititorului să le citească şi să ţină cont de acestea. Ele pot fi accesate şi on-line la http://export.acsa.md.

Cu toate acestea, este important să menţionăm că:

° Zona inerentă şi adiacentă a sălii de ambalare trebuie să fie curată şi fără resturi sau deşeuri, pentru a asigura eliminarea oricărui risc de contaminare cu ciuperci. Acest lucru poate fi realizat doar prin implementarea programelor eficiente şi efective de curăţare şi salubrizare.

° Lucrătorii trebuie să menţină o igienă personală bună, iar administraţia trebuie să asigure încăperi adecvate pentru aceasta. Bolile cauzate de alimente sunt rezultatul igienei personale proaste. Dacă fructele de la o singură întreprindere vor cauza boli, atunci accesul companiei respective şi a altor întreprinderi din acelaşi domeniu ar putea fi interzis pe piaţă.

Pagina 25

5.0 ASIGURAREA CALITĂŢII 5.1 Ce reprezintă calitatea? Aceasta este o întrebare simplă cu un răspuns complex. Calitatea semnifică diferite lucruri pentru diferite persoane. Unele dintre întrebuinţările termenului Calitate în privinţa fructelor şi legumelor sunt enumerate mai jos: Calitatea producerii:

Aceasta se referă la rezultatele obţinute de un producător de la producţia sa. Un soi poate avea o calitate mai bună deoarece are o roadă mai bogată, iar altul poate fi mai rezistent la boli, pe când un al treilea soi poate avea o culoare mai bună, etc

Calitatea comercială:

Comerciantul angro sau cel cu amănuntul poate prefera un soi faţă de altul din cauza preferinţelor consumatorului pentru o anumită dimensiune, formă, gust sau alţi factori, inclusiv rezistenţa la deteriorarea în urma transportării şi durata termenului maxim posibil de depozitare/ comercializare

Calitatea expedierii:

Aceasta se referă la cât de bine rezistă diferite soiuri de fructe şi legume în timpul expedierii (transportării).

Calitatea gastronomică:

Aceasta este Calitatea de care sunt interesaţi toţi şi concomitent, este un aspect faţă de care fiecare are o opinie specifică. Este oare un soi mai dulce decât altul? Este celălalt soi mai acid? Are acest soi mai multe fibre? Este un soi mai aromat decât celălalt? Toate aceste caracteristici depind de gustul personal şi variază foarte mult de la ţară la ţară şi chiar în regiunile aceleiaşi ţări.

Calitatea pe masă: La fel cunoscută drept “calitatea consumatorului,” acest tip elucidează preţul pe care consumatorul este disponibil să-l achite pentru această calitate, şi la fel ca şi calitatea comestibilă, aceasta variază de la ţară la ţară. De multe ori, micele diferenţe de calitate sunt cele ce atrag ochiul. Consumatorului îi place să vadă o unitate “drăguţă” de fructe sau legume. Caracteristicile ce trebuie luate în consideraţie sunt: dimensiunea fructelor, forma, culoarea, aroma, uniformitatea, etc.

Calitatea nutritivă: Consumatorii se preocupă din ce în ce mai mult de beneficiile nutritive ale alimentelor pe care le consumă. Fructele şi legumele sunt evaluate constant pentru a le determina conţinutul de vitamine, minerale şi hidrocarburi. Pentru această cerinţă este importantă lipsa contaminării cu pesticide.

Calitatea la procesare:

Aceasta se aplică de obicei produselor ce nu satisfac nivelul de calitate al pieţei. Ea de asemeni reprezintă acele soiuri cu calităţi interne bune ce sunt adecvate pentru procesare.

Există multe opinii referitor la termenul calitate. Pentru cultivator/ exportator, cea mai importantă preocupare este piaţa şi calitatea considerată a fi cea mai bună percepută de piaţa selectată de el.

Pagina 26

5.2 Rolul standardizării

Ţările industrializate ale lumii au elaborat şi implementat standardizarea drept o măsură ce descrie şi impune prin lege nivele de calitate pentru produsele proaspete. Existenţa unui program de standarde, indiferent dacă este naţional sau impus de către client, este considerată un avantaj deoarece el permite evaluarea calităţii şi ajută cultivatorilor, expeditorilor, importatorilor, comercianţilor angro şi cu amănuntul în operaţiunile sale comerciale. Standardele definite clar servesc drept impuls – toţi doresc să producă sau să achiziţioneze produse de categoria I – sau şi mai bune – şi ajută la soluţionarea disputelor dintre cumpărători. În cadrul UE Standardele de Marketing (anterior cunoscute drept Standarde de Calitate) stabilesc caracteristicile cerute, plus tipul şi nivelele maxime (tolerate) de defecte ale calităţii permise. Produsele ce nu satisfac standardele sau produsele etichetate cu categoria sau clasa de calitate incorectă nu pot fi comercializate în UE. În Anexa 3 găsiţi rezumatul standardelor UE. Standardele – indiferent dacă sunt naţionale sau impuse de către client – trebuie să formeze baza elaborării un program propriu de asigurare a calităţii. 5.3 Elaborarea unui program de asigurare a calităţii

Pieţele solicită din ce în ce mai mult fructe de calitate înaltă constantă. Eşecul de a asigura produse de calitate poate genera:

° un preţ mai jos pentru produs sau pierderea încărcăturii ° inabilitatea de a accesa pieţe noi ° pierderea pieţei existente.

Calitatea trebuie să fie standardă şi consistentă – dacă calitatea produsului unui producător/ exortator nu este demnă de încredere atunci acel producător/ exportator va pierde în mod sigur clienţii şi-şi va păta reputaţia.

ÎN ŢĂRILE INDUSTRIAIZATE, MAREA MAJORITATE (MAI MULT DE 85%) DINTRE

VÂNZĂRILE ANGRO DE FRUCTE ŞI LEGUME CONSTITUIE REZULTATUL COMENZILOR REPETATE – CONSECINŢA RELAŢIILOR COMERCIALE BUNE ŞI A ACORDURILOR

DINTRE CUMPĂRĂTORI ŞI FURNIZORI

Programele de asigurare a calităţii şi de control a calităţii oferă producătorului mijloace de a menţine un nivel de calitate stabil. Rezumat: Asigurarea calităţii poate fi descrisă succint drept un program ce monitorizează, evaluează şi documentează sistemul de producţie din câmp până la piaţă, având drept scop asigurarea faptului că sistemul produce rentabil calitatea necesară. Controlul calităţii reprezintă măsurile individuale necesare pentru a desfăşurarea evaluării la orice punct al sistemului şi acţiunile întreprinse pentru a face ajustările necesare acelui sistem.

Pagina 27

Unul dintre primele aspecte ce trebuie analizate este piaţa pe care vor fi comercializaţi piersicii. Acest lucru este determinat de cererea pe piaţă, preţul, transportul disponibil, etc. Dacă desfăşurarea unui studiu de piaţă indică că piaţa aleasă va fi atât accesibilă, cât şi profitabilă, atunci următorul pas este determinarea caracteristicilor de calitate cerute pe piaţă. Există mai multe metode pentru a determina acest lucru. Aceasta se poate realiza prin inspectarea vizuală a piersicilor de pe această piaţă, începând cu identificarea standardelor naţionale, dacă acestea există şi prin comunicarea cu cumpărătorul. Cea mai bună metodă este combinarea tuturor acestor paşi. Dacă pe piaţa respectivă există anumite standarde, atunci acestea ar trebui consultate în primul rând şi definiţiile acestora ar trebui să fie înţelese. Aceste acţiuni ar trebui să fie complementate cu inspectarea vizuală a piersicilor de pe piaţa dorită, pentru a observa corespunderea piersicilor de la oricare nivel de calitate cu standardele scrise pentru calitate şi pentru a determina dacă producătorul respectiv este capabil să producă şi să livreze produse de o calitate similară sau chiar şi mai bună. Majoritatea standardelor internaţionale – inclusiv standardele UE, conţin toleranţe (limite permise) pentru anumite defecte. Cu toate acestea, în ceea ce priveşte culturile exportate, aproape toţi importatorii lucrează doar cu categoriile superioare – Categoria 1 şi mai sus. De multe ori importatorii stabilesc un nivel de:

ZERO TOLERANŢĂ PENTRU DEFECTE

Motivul pentru aceasta este costul înalt al transportării. Nu este rentabilă transportarea unei încărcături pe o distanţă de sute de mile sau chiar şi mai mult, doar pentru a comercializa 10% din cargou la preţuri joase pentru produse de categoria II – care nici nu acoperă costurile de producţie şi transportare, sau chiar şi mai rău, a arunca produsele la gunoi deoarece acestea sunt nevandabile pe pieţele ce achiziţionează produse doar de categoriile superioare. 5.4 Stabilirea unui program de asigurare a calităţii

Calitatea se obţine prin eliminarea defectelor. Există două modalităţi de eliminare a defectelor. Una este de a elimina (a arunca) produsele cu defecte anterior ambalării. A doua metodă este de a elimina cauza defectului. Ambele metode de eliminare a defectelor sunt eficiente, dar cea mai economicoasă metodă este de a elimina sau reduce factorii ce cauzează defectele. Aceasta ar putea include: ° Luarea deciziei de a recolta produsele la etapa corectă de maturitate ° Reducerea mânuirii pentru a reduce deteriorarea în urma acesteia ° Îmbunătăţirea operaţiunilor de manipulare pentru a reduce deteriorarea cauzată de manipulare O idee bună este să determinaţi valoarea monetară a daunelor cauzate. Spre exemplu, dacă inspectările regulate şi documentate demonstrează că abraziunea fructelor de la containerele aspre cauzează daune unei cantităţi de 5% de piersici cu o valoare de 80 $SUA, căptuşirea containerelor cu plastic sau pelicule cu bule de aer poate fi nerentabilă. Dar dacă pierderile au o valoare de 5.000 $SUA, atunci schimbarea utilajului de manipulare sau a liniilor de ambalarea ar putea fi rentabilă.

Pagina 28

Cu toate acestea, există anumite cazuri când va fi necesar să echilibraţi sau chiar să acceptaţi un profit redus, deoarece refuzul de a corecta o problemă de calitate ar putea semnifica pierderea pieţei. Oricare program de asigurare a calităţii conţine trei componente: 1) Determinarea calităţii cerute, 2) Elaborarea procedurilor de inspectare şi 3) Reportarea şi utilizarea rezultatelor inspectării. 1) Determinarea defectelor şi nivelului defectelor ce vor fi incluse în procesul de inspectare şi

dezvoltarea standardelor sau caracteristicilor întreprinderii. Standardele trebuie să fie elaborate în funcţie de ţara unde produsele vor fi comercializate şi clienţii cărora acestea le vor fi vândute. Secţia de marketing a unei întreprinderi ar trebui să cunoască ce defecte şi ce nivele de defecte sunt acceptate de către cumpărător. Aceasta va varia în dependenţă de cumpărător. Un anumit cumpărător ar putea solicita zero defecte, indiferent de faptul că autorităţile ţării importatoare permit în mod normal o rată de defect de 10%. Pentru a-şi comercializa marfa către acel cumpărător, exportatorul trebuie să exporte fructe fără defecte, după cum s-a solicitat. 2) Elaborarea procedurilor scrise pentru implementarea inspecţiilor. Procedurile de inspectare trebuie să definească persoanele ce desfăşoară inspectările şi modalitatea şi locul unde inspecţiile se vor executa. i. Inspectarea a. Inspectarea se face de către controlorii calităţii, dar se recomandă insistent ca, ocazional, să

participe şi maistrul sălii de ambalare, personalul din secţia de marketing sau administraţia pentru a observa defectele de pe fişa de inspectare. Aceasta permite elaborarea unui raport şi determină un anumit nivel de acord dintre controlori şi administraţie. La momentul când controlorii găsesc fructe de calitate proastă ambalată, administraţia, inclusiv managerul sălii de ambalare trebuie:

să elaboreze sisteme ce ar asigura disponibilitatea fructelor suplimentare pentru a înlocui fructele cu defecte identificate în timpul inspectării.

cel mai important – să elaboreze sisteme pentru a opri problema/ ambalarea fructului deteriorat şi să elaboreze sisteme ce ar elimina apariţia problemei/ defectului. Re-ambalarea (‘manipularea dublă) necesită timp, este costisitoare şi poate dăuna întreaga cantitate de fructe din cargoul respectiv.

b. Dacă compania are un singur inspector al calităţii, trebuie să se instruiască o altă persoană pentru a-l/ a o înlocui când aceasta este absentă.

c. Inspectările trebuie să fie desfăşurate continuu pe parcursul etapei de ambalare – nu doar la sfârşitul zilei când nu există timp suficient pentru a re-ambala sau pentru a elimina problemele ce apar regulat.

Pagina 29

În mod ideal, un efort adiţional ar trebui să fie depus la începutul zilei – pentru a identifica şi a stopa problemele repetitive ce apar în timpul zilei de lucru şi la sfârşitul zilei dacă împachetatorii obosesc şi sunt neatenţi.

d. Primul pas pentru inspectarea calităţii este determinarea eşantionului pentru inspectare. Preluarea excesivă a mostrelor este neproductivă. Testarea a 100% dintr-un lot este mai puţin reprezentativă decât testarea la întâmplare a loturilor mici. De obicei, preluarea mostrelor este determinată statistic, în baza numărului de unităţi ce vor fi ambalate (spre exemplu, prin inspectarea a 4-5% din cutiile ambalate). Mostrele trebuie să fie alese “la întâmplare”, adică subiectiv. Ocazional, atunci când împachetatorii nu îşi îndeplinesc bine sarcinile, se aleg specific acele secţiuni pentru a determina performanţele acelor lucrători. În general, toate cutiile sau lăzile trebuie să aibă pe cutii etichete cu codul de identificare a împachetatorului – existenţa unui sistem de identificare permite direcţionarea acţiunilor de corectare către sursa problemei. Acest tip anumit de inspectare trebuie să se execute în afara inspectării zilnice a mostrelor ce serveşte drept bază pentru raportul zilnic.

Activitatea controlorului calităţii nu trebuie să fie limitată doar la desfăşurarea inspecţiilor. El trebuie să aibă capacitatea de a se mişca liber pe tot parcursul zilei, observând toate fazele procesului. De asemeni, el trebuie să ofere asistenţă supraveghetorilor la îndeplinirea sarcinilor sale, în special în situaţia când s-a identificat o problemă la o anumită etapă. Spre exemplu, se observă că descărcarea piersicilor din coşurile pentru cules în containerele în vrac este prea dură şi deteriorează fructele. Ar putea fi necesar ca controlorul calităţii să ajute supervizorul din câmp să corecteze problema. Pe parcursul zilei, controlorul calităţii trebuie să viziteze diferite zone de ambalare. La fiecare secţiune trebuie să se desfăşoare o inspectare oficială, dar odată cu acumularea experienţei, controlorii calităţii vor trebui să facă inspecţii “vizuale” a tuturor activităţilor desfăşurate după recoltare. Cu toate acestea, doar rezultatele inspectării produselor, ce au fost documentate desfăşurate şi oficial trebuie să fie considerate legitime pentru luarea deciziilor. ii. Manual privind calitatea

Odată ce s-au determinat procedurile de inspectare, trebuie să se elaboreze un Manual privind calitatea pentru a include copii ale caracteristicilor produselor, cu descrierea defectelor şi evaluarea fiecărui defect, eşantionul ce trebuie preluat, procedura de desfăşurare a unei inspecţii şi înregistrarea şi calcularea rezultatelor. Este necesară elaborarea unei fişe de inspecţie pentru a înregistra datele inspecţiei, pentru a calcula rezultatele şi pentru a nota anumite observaţii. Fişa ar trebui să aibă spaţiu suficient pentru a înregistra:

• Data şi locul • Numele şi codul împachetatorului • Tipul produsului sau ambalajului • Nivelul de calitate inspectat • Destinaţia produsului • Expeditorul produsului • Orice alt tip de informaţie descriptivă necesară

Pagina 30

• Defectele ce trebuie să fie înregistrate, totalizate şi calculate în procente • Măsurări, cum ar fi temperatura pulpei • Masa sau calculările ce trebuie înregistrate • “Observaţii” care nu reprezintă neapărat defecte • Semnăturile controlorilor calităţii şi a maistrului gospodăriei sau a unei persoane desemnate

de către acesta În Secţiunea 5.6 a prezentului îndrumar sunt prezentate mostre de fişe de inspecţie. De obicei, inspectarea simplă a produsului ambalat este realizată pe o masă de inspectare13, cu un cântar, amplasată la capătul liniei de ambalare sau lângă mesele de ambalare, imediat după ce cutiile au fost ambalate şi anterior stivuirii acestora pe palete. Aceasta permite evaluarea imediată a calităţii şi permite implementarea ajustărilor sau corecţiilor. Câteodată, poate fi necesar să se inspecteze produsele ce au fost depozitate anterior expedierii acestora pentru a se asigura că calitatea produsului nu s-a redus pe parcursul depozitării. Gospodăriile unde inspectarea se realizează mai complex oferă controlorilor calităţii acces la o Sală de Control a Calităţii. Sala trebuie să aibă o sursă bună de apă pentru spălarea mâinilor, o sursă separată de apă pentru spălarea echipamentului, ea poate fi echipată cu mese de lucru, articole de papetărie/ computer, calculator, şi posibil un cuţit, şubler, termometru, refractometru, penetrometru şi alte instrumente, plus fişiere/ mape pentru păstrarea documentelor. iii. Monitorizarea produselor respinse pentru ambalare

Unul dintre obiectivele principale ale programului de asigurare a calităţii este reducerea pierderilor. Pierderile pot fi reduse doar atunci când este înţeles motivul apariţiei acestora. O modalitate simplă pentru realizarea acestei monitorizări este de a inspecta produsele respinse la aruncarea acestora şi cuantificarea defectelor de calitate, şi unde este posibil, cauza defectului. Controlorul calităţii trebuie să verifice fructele ce sunt respinse pentru ambalare şi să evalueze cele mai evidente şi serioase defecte. Defectele trebuie să fie notate în spaţiul cuvenit de pe “Raportul de inspectare a deşeurilor.” Deteriorările apărute după respingerea fructelor nu trebuie să fie catalogate drept defecte. Dacă timp de o săptămână au fost ambalate 40 tone de piersici şi s-a determinat că 2% din acestea au fost contuzionate, această cifră nu pare a reprezenta o pierdere serioasă, dar ea reprezintă 800 kg de fructe. Această cifră este substanţială şi chiar ascendentă dacă pierderile continuă timp de câteva săptămâni. Fructele respinse reprezintă pierderi. Chiar şi atunci când fructele sunt livrate către un alt debuşeu, cum ar fi o piaţă autohtonă sau la prelucrare, se pierd bani din cauza profitului scăzut. Combinarea rezultatelor inspectării calităţii fructelor ambalate şi inspectării fructelor respinse va oferi o prezentare sumară mai bună a problemei defectelor. Dacă 2% din fructele ambalate sunt contuzionate, atunci procentajul fructelor respinse din cauza contuzionării va fi mai mare. (Notă: Uneori unele fructe fără defecte sunt respinse accidental sau din cauza că împachetatorul a crezut că fructule este defect. Dacă aceasta are loc deseori, atunci trebuie să se implementeze corectări.)

13 Unele companii oferă Inspectorilor de calitate mese mobile/ servante pe care ei pot să le mişte liber de la o masă de inspectare la alta, transportând cu ei cântarele necesare, documentaţia, etc.

Pagina 31

Rezultatele inspecţiilor vor forma fundamentul unei baze de date privind motivele respingerii şi vor cuantifica defectele ce cauzează respingerea. După cum s-a menţionat mai sus, informaţia trebuie să fie utilizată pentru a lua deciziile privind pierderile ce pot fi eliminate sau reduse economic. Unele fructe defectuoase nu sunt eliminate niciodată din câmp, iar controlorul calităţii – sau chiar administraţia – trebuie să meargă în câmp cu lucrătorii pentru a colecta informaţii referitor la “pierderile din câmp” şi ar trebui să determine ce acţiuni sunt necesare/ eficiente din punct de vedere economic pentru a elimina aceste pierderi. Este natural că problemele soiurilor, practicele agrare, bolile, dăunătorii şi alţi factori vor cauza pierderi în câmp. Aceste pierderi pot fi dificil de cuantificat, dar trebuie să se încerce cel puţin estimarea acestora cu o marjă moderată de eroare. Pierderile trebuie să fie înregistrate cu cifre:

Ex. “de la 5 la 10% deteriorări de insecte (ABC)”

Administraţia are nevoie de cifre cu care să poată opera. 3) Raportarea

Odată ce inspectarea s-a încheiat şi informaţia s-a colectat şi calculat, ea trebuie să fie raportată administraţiei şi/ sau persoanei (lor) responsabile de corectarea problemei. Controlorii calităţii nu trebuie să fie subordonaţi managerilor de producţie sau celor de ambalare. Este foarte important ca aceştia să se subordoneze unui membru al administraţiei ce nu este implicat direct în producere. În multe întreprinderi sau cooperative controlorul calităţii este subordonat direct preşedintelui sau managerului general. În întreprinderile mari poate exista poziţia de vice-preşedinte pe probleme de asigurare a calităţii căruia se subordonează controlorii calităţii. Uneori, rapoartele privind calitatea vor conţine critici la adresa operaţiunilor de producţie/ ambalare şi controlorii nu trebuie să fie influenţaţi de acei manageri. Copiile rapoartelor zilnice trebuie să fie înmânate persoanei responsabile de operaţiunile de ambalare şi departamentului de vânzări/ marketing. Dacă personalul din secţia de vânzări/ marketing vor avea date integrale privind calitatea încărcăturilor, atunci ei pot adresa mai uşor reclamaţiile cumpărătorilor care exagerează în privinţa problemelor de calitate. Persoana căruia i se subordonează controlorul calităţii poate şi el/ ea recepţiona o copie a raportului zilnic privind calitatea, dar mai important este ca acesta/ aceasta să recepţioneze un “rezumat săptămânal.” Administraţia ar trebui să utilizeze rapoartele zilnice sau rezumatele pentru a lua decizii referitor la schimbările sau acţiunile necesare pentru a reduce defectele şi pierderile. Controlorul calităţii şi administratorul operaţiunilor de ambalare trebuie să corecteze imediat orice defect sau alte proceduri/ activităţi deficiente ce cauzează probleme de calitate. În caz de necesitate, controlorii calităţii pot instrui împachetatorii. Controlorul calităţii trebuie să fie conştient de toate lucrurile ce i se întâmplă produsului la mişcarea acestuia prin sistem până la expediere. Ea sau el trebuie să caute continuu modalităţi pentru a îmbunătăţi sistemul sau abilitatea oamenilor ce lucrează în sistem. Spre exemplu, se poate omite aspectul că fructele sunt expuse la razele solare pentru o durată lungă şi au arsuri sau că containerele de câmp trebuie să fie căptuşite pentru a reduce roaderea fructelor. Controlorii de calitate pot observa efectul cumulativ al mânuirii asupra calităţii produsului.

Pagina 32

Uneori va fi nevoie să trimiteţi controlorii de calitate pe piaţă pentru a soluţiona o anumită dispută cu cumpărătorul. Eventual, colaborând cu o întreprindere bine-gestionată, piaţa va exagera mai puţin problemele de calitate. Dacă programul de asigurare a calităţii este bine gestionat, personalul secţiei de vânzări/ marketing va fi întotdeauna conştient de calitatea produsului livrat pe piaţă. Dacă calitatea produsului ajuns pe piaţă este substanţial diferită de calitatea produsului din sala de ambalare/ depozitul întreprinderii, atunci ar putea exista o problemă la capitolul transportare sau gestionarea proastă a unei operaţiuni ce nu a fost observată la momentul inspectării. Drept exemplu ar putea servi existenţa infecţiilor fungice mici ce nu s-au observat la momentul ambalării care s-au dezvoltat pe parcursul transportării din cauza controlului prost al temperaturii camerei frigorifice a mijlocului de transport. Multe întreprinderi ce exportă drupe, reţin mostre de fructe din fiecare partidă de încărcături expediate – ex. de la una la cinci cutii din fiecare partidă. Aceste mostre sunt păstrate în condiţii controlate (de obicei în sala de asigurare a calităţii sau în laborator) şi sunt monitorizate pe parcursul a câteva zile pentru a determina problemele de calitate apărute şi pentru a înregistra datele observate. Asigurarea calităţii necesită angajamentul din parte întregii structuri administrative a unei întreprinderi. Asigurarea calităţii reprezintă gestionarea bună contra plată. Aceasta este plata pe care compania trebuie să o plătească pentru a rămâne competitivă pe piaţă. 5.5 Proceduri de inspectare a calităţii

Această secţiune oferă instrucţiuni pas-cu-pas pentru inspectarea piersicilor. 1. Din sala de ambalare trebuie să se preia un eşantion – spre exemplu, zece cutii de fructe

ambalate – şi să fie scoase de pe linia de ambalare utilizând un elevator de palete sau un elevator manual pentru lăzi. Acestea nu trebuie să fie cărate în mâini deoarece va afecta şi deteriora mai mult fructele decât dacă vor fi luate cu elevatorul.

2. Cutiile sunt aşezate pe o masă unde acestea pot fi deschise şi fiecare piersic poate fi inspectat pentru a determina prezenţa defectelor. Masa trebuie să aibă o suprafaţă suficientă pentru a putea aşeza cel puţin două cutii şi un cântar pentru cântărirea cutiilor. Cântarul trebuie să aibă o platformă şi diviziuni a câte 50 grame.

3. Dacă piersicii ce vor fi inspectaţi sunt ambalaţi în funcţie de masă, trebuie să se înregistreze masa totală a fructelor din fiecare cutie (cu excepţia cutiei). Dacă fructele sunt ambalate la număr, atunci cântărirea acestora nu este necesară. Fructele trebuie să fie manipulate cu grijă, iar cele de calitate bună trebuie să fie re-ambalate după inspectare, cu excepţia fructelor care au fost supuse testărilor deformante – ex. presiunea fructului (cu penetrometru) sau glucoză solubilă (refractometru).

Caracteristicile de calitate ce trebuie evaluate În această secţiune sunt incluse trei fişe-mostră pentru determinarea calităţii, iar producătorii pot utiliza oricare fişă dintre acestea sau le pot combina. Criteriile de evaluare sugerate pentru fişa A sunt prezentate mai jos: 1. Dimensiunea trebuie să fie primul aspect verificat la deschiderea cutiei – sunt oare toate

fructele de dimensiuni uniforme şi de calibrul corect, după cum este indicat în etichetă? 2. Ambalarea se referă la cât de liber sau presat sunt ambalate fructele în cutie. Fişa A

trebuie să fie utilizată pentru a înregistra dacă fructele au fost ambalate Liber, Presat sau cu Materiale Incorecte sau dacă aceste au fost ambalate corect.

Pagina 33

O ambalare liberă va permite fructelor să se “rostogolească” în cutie în timpul transportării şi cauzându-le defecte majore. Termenul “presat” presupune că cutia a fost supra – încărcată şi că fructele se vor contuziona prin comprimare odată ce cutia va fi închisă. Termenul “materiale incorecte” presupune că căptuşeala sau tavele utilizate nu sunt corecte pentru cutia respectivă sau nu se potrivesc pentru dimensiunea fructelor din acea cutie.

3. Temperatura pulpei reprezintă un criteriu foarte important la depozitarea sau încărcarea fructului într-un container frigorific pentru cargou sau într-un camion. Înregistraţi cinci temperaturi pe fişa de înregistrare şi apoi calculaţi temperatura medie. Fructele vor fi deteriorate de sonda termometrului şi va trebui să fie înlocuite cu fructe sănătoase de pe linia de sortare. Unii cumpărător cer date privind nivelul de glucoză; fructele ce au fost testate pentru determinarea temperaturii pot fi analizate pentru determinarea conţinutului de glucoză (asiguraţi-vă că temperatura fructului este de 25 de grade Celsius înainte de a testa nivelul glucozei).

4. Numărul fructelor în cutie. Există două tipuri de cutii; acele ambalate în funcţie de masă şi cele ambalate cu un anumit număr de fructe. Controlorul ar trebui să numere fructele dintr-un container (‘număr’), şi să-l înregistreze (ajustaţi Fişa A din Secţiunea 5.6 în acest scop).

5. Masa cutiei. Dacă eticheta cutiei specifică, spre exemplu, că masa fructelor ambalate este de 6kg, atunci întreprinderea trebuie să se asigure că masa fructelor niciodată nu va fi niciodată mai mică de 6kg. Pentru a compensa pierderile de masă şi deshidratarea produsului în timpul „circulaţiei” produsului prin lanţul de comercializare, trebuie să se adauge o masă suplimentară de 600g.

Această masă adiţională este cunoscută drept masa brută. Prin adăugarea masei brute,

împachetatorul se asigură că masa de facto a fructelor din cutie nu va fi niciodată mai mică decât a masa declarată a cutiei. Desigur, împachetatorii trebuie să reţină şi să includă o ajustare de 10% a costului pentru masa brută a produsului, la calcularea preţului de comercializare.

Masa cutiei va fi, spre exemplu:

Masa declarată a fructelor 6 kg Masa brută 0,6 kg Masa ambalajului 1 kg Masa totală a ambalajului 7,6 kg.

6. Ambalajul. Controlorul calităţii trebuie să se asigure că ambalajul este corect, curat şi nedeteriorat.

7. Etichetarea cutiei. Etichetarea incorectă reprezintă una din cauzele majore pentru respingerea produselor de către ţara importatoare. Este foarte important ca cutiile să fie etichetate corect, în conformitate cu cerinţele ţării destinatare şi ca controlorii să includă inspectarea etichetelor în evaluările sale.

Inspectarea defectelor produsului Procentajul fructelor afectate de defecte trebuie să fie înregistrat pentru fiecare cutie. Dacă fructul are două defecte, atunci ambele trebuie să fie înregistrate pentru a permite administraţiei să înţeleagă ce probleme apar pe parcursul producerii şi manipulării. Mai jos sunt enumerate şi descrise cincisprezece defecte cel mai frecvent întâlnite la piersici:

Pagina 34

1. Culoarea – Depinde de soi; de multe ori cumpărătorii specifică cerinţele sale (în funcţie de soi), ex. cel puţin 1/3 din piersici trebuie să fie de culoare roşie; culoare de bază trebuie să fie verde deschis sau galben, etc.

2. Forma – Un piersic este considerat defect dacă forma sa nu este “bine formată” pentru soiul respectiv.

3. Abraziunea – zone proaspăt jupuite ale fructului cauzate de fricţionarea în timpul transportării din câmp către sala de ambalare sau către piaţă. Abraziunea nu afectează pulpa fructului.

4. Cicatrice – pete circulare mici de culoare măsliniu-verde sau negre ce pot apărea individual sau în grup. În rezultat por apărea crăpături sau zone de plută sub pieliţă.

5. Pată bacteriană – de o culoare brună mai închisă decât crusta, fără formă circulară. Ţesutul se usucă şi crapă.

6. Pată de smoală – zone desfigurate cu o cantitate de smoală depusă sub zona desfigurată.

7. Deteriorări cauzate de viermi sau insecte – Prezenţa viermilor sau găurilor de viermi în fructe sau deteriorarea de insecte. Acest defect este inacceptabil pentru orice categorie de fructe.

8. Crăpături sau tăieturi ale epidermei – orice crăpătură sau tăietură de pe epidermă.

9. Deteriorări cauzate de grindină – zone desfigurate, mai mult sau mai puţin neregulate ce au de obicei fragmente uscate de pieliţă şi/ sau pulpă în jurul zonei înfundate.

10. Urme lăsate de frunze sau ramuri – zone aspre, de culoare închisă cauzate de roaderea frunzelor sau ramurilor de fructele imature.

11. Crăpături – crăpături cicatrizate pe fructe.

12. Arsuri de soare – Acest defect cauzează decolorarea epidermei şi pulpei.

13. Contuzionarea – contuziile sunt zonele decolorate sau aplatizate pe una sau mai multe părţi în rezultatul unui impact (ex. scăpare) sau prin comprimare – de presiunea cauzată de ambalarea prea compactă.

14. Putrefacţia – cele mai frecvente ciuperci sunt Phytophthora şi Rhizopus. Ciuperca nu trebuie să fie identificată. Orice semn de putrezire trebuie să fie notat în fişă. Acesta este un defect inacceptabil pentru orice categorie de fructe.

15. Prea moale – fructele supra-maturate care sunt foarte moi, sau parţial moi la atingere sau fermitatea cărora, la măsurarea cu un penetrometru, este mai joasă decât cea specificată de cumpărător.

La finisarea completării fişei şi realizării calculărilor, controlorul şi observatorul trebuie să semneze fişa de inspectare.

NOTĂ: dacă fructul va fi depozitat anterior expedierii către client, atunci anterior expedierii fructele trebuie să mai fie inspectate încă o dată anterior expedierii; cutia trebuie să fie marcată pentru a informa controlorul că cutia respectivă a fost inspectată anterior.

Raportarea

O copie a raportului de inspectare trebuie să fie remisă managerului sălii de ambalare, una către administraţia întreprinderii şi una trebuie inclusă în arhiva controlorului calităţii.

Afacerile reuşite se bazează pe cunoştinţe solide şi de încredere. Inspectările desfăşurate şi raportate adecvat vor contribui la aceste cunoştinţe.

Pagina 35

5.6 Fişe – mostre pentru ducerea evidenţei Fişa A: QA Înregistrări pentru piersici şi nectarine

ÎNTREPRINDERE MOLDOVENEASCĂ DE PRODUCERE A PIERSICILOR Formular de asigurare a calităţii QA7/06P

Data Producător Locul cultivării Numărul partidei

Produs Marcă comercială Destinaţie Transportator

CUTIA Nr: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 TOTAL Ambalat liber (L), presat (P) sau corect ( C)

Dimensiunea fructelor Corect (C) sau incorect (IC)

Temperatura pulpei fructului

Brix (nivelul glucozei)

Ambalare curată şi corectă Da/Nu

Etichete corecte Da/Nu

INSPECTAREA DEFECTELOR % afectate

Culoare Dimensiune Abraziune Crustă Pată bacteriană Pată de smoală Deteriorare cauzată de viermi sau insecte

Crăpături sau rupturi ale epidermei

Deteriorări cauzate de grindină

Fricţionări cauzate de Frunze sau ramuri

Crăpături Arsuri de soare Contuzionări Putrezire Prea moi/Presiune înregistrată

DEFECTE TOTALE Semnătura inspectorului de calitate Semnătura supervizorului

Pagina 36

Fişa B: FIŞĂ DE EXPEDIERE A PRODUSULUI FINIT QC (pentru toate produsele)

Data recoltarii: Clientul:Data ambalării: Produsul şi Soiul:Data livrarii: Marimera lotului:Nr. lotului: Nr. de cutii inspectate:

Cutia Nr.: 1 2 3 4 5Massa cutiei: 12 12.1 12.1 12 12.2Temperatura pulpei: 9 9 9 9 9Nr. de fructe evaluate: 25 25 25 25 25 505

Aspectul General al Ambalajului / Produsului:Sunt respectate cerintele privind etichetarea. 100 100 100 100 100 100%Eticheta este aplicata corect, imprimata clar si citeaţă. 100 100 0 100 100 80%Ambalajul este conform (intact, curat). 100 0 100 100 100 80%Culoare caracteristica tipului / soiului. Culoare uniforma in cutii. 95 100 100 100 100 99%Luciul normal si aspect proaspat al fructelor. 100 100 100 100 100 100%Epiderma (coaja) fructelor este neteda. 100 100 100 100 100 100%Pedunculul intact. Locul ruperii este curat, coaja adiacentă este intactă. 100 100 100 100 100 100%Lipsa corpurilor straine, frunze, bieţişoare, etc. 100 100 100 0 100 80%Fructe fragede si mustoase. 100 100 100 100 100 100%Fructele nu au mirosuri si/sau gusturi straine neplacute. 100 100 100 100 100 100%Dimensiuni uniforme. Fructe cu diametru de ________ mm. 100 100 100 100 100 100%Numarul de Defecte Majore Nr. de defecte Cu semne de insecte vii. 0 0 1 0 0 1Cu semne de putrefactie a epidermei sau pulpei provocata de ciuperci sau bacterii. 0 0 0 0 0 0Decolorare sau desfigurare, provocate de viruşi. 1 0 1 0 0 2Tăieturi, despicături, găuri sau crăpături, mecanice sau provocate de dăunători. 2 3 3 2 3 13Apariţia petelor brune pe epidermă. 0 0 0 0 0 0Cicatrice pe epidermă. 0 0 0 0 0 0Descompunere si pătarea brună a pulpei interne. 0 0 0 0 0 0Arsuri de soare sau arsuri de răcire/pre-răcire. 0 0 0 0 0 0Numarul de Defecte Minore Nr. de defecte Vânătăi superficiale minore, mai întunecate decât culoarea epidermei. 4 3 5 2 4 18Leziuni vătămate ale epidermei care afectează > 1 cm pătrat. 1 1 1 0 1 4Pata brună de la baza pedunculului > 6 cm pătraţi. 0 0 0 0 0 0Culoare brună dispersata ce afectează > 2 cm pătraţi. 1 1 0 0 0 2

Numarul defectelor majore in cutie: 3 3 5 2 3 16Numarul defectelor minore in cutie: 6 5 6 2 5 24

Nr. de fructe evaluate: 100 102 99 101 103 505% Defecte Majore: 3% 3% 5% 2% 3% 3%% Defecte Minore: 6% 5% 6% 2% 5% 5%% Total Defecte: 9% 8% 11% 4% 8% 8%

Observaţii: * Cutia 3 cu eticheta deformata.** Cutia 2 umeda. *** In cutia 1 5 fructe de soi si culoare necaracteristica (rosii).

Inspector Calitate [Numele, Semnătura, Data]

5100

2200

% Conform

FIŞA / RAPORT DE CONTROL A CALITĂŢII PRODUSULUI FINIT

21.09.200517.12.200518.12.2005

ABC Market Piersici

Pagina 37

Fişa C: FIŞĂ DE EXPEDIERE A PRODUSULUI FINIT – VERSIUNE SIMPLĂ

FIŞĂ DE EXPEDIERE A PRODUSULUI FINIT – VERSIUNE SIMPLĂ

Compania ABC GROWERS Ltd Data recoltării: Produs: Data ambalării: Soi: Data livrării: Client:

Numărul de cutii inspectate: Numărul partidei

Masa cutiilor inspectate:

Nr. Câmpului sau producătorului:

Etichetarea: Corectă Imprimare clară: Da

Incorectă Nu

Ambalajul în condiţie bună: Da

Nu Cauza pentru Nu:

ASPECTUL PRODUSULUI Da Nu %

defectului

Culoare corectă Calibrarea corectă a culorii: Aspect proaspăt Curat, fără praf şi umezeală excesivă Masă corectă Dimensiune: Lungime şi diametru corect?

Calibrarea: uniformă şi corectă Fără dăunători şi boli/ semen de putrefacţie

Fără tăieturi şi contuzii Fără pete şi cicatrici Prezenţa şi condiţia bună a pedunculilor

Fără materie străină, frunze, ramuri, etc.

Alte observaţii

Semnat:

Data:

Pagina 38

ANEXA 1: UTILIZAREA UNUI REFRACTOMETRU

Fotografia 2: Refractometru – Vedere laterală

Refractometru – Vedere de sus

Pentru a utiliza un refractometru: o Tăiaţi o felie de fruct dintre peduncul şi inflorescenţa uscată. o Ridicaţi învelişul de plastic a refractometrului şi stoarceţi sucul pe lentilă – fără a lăsa să cadă

pulpă pe lentilă. o Coborâţi atent învelişul de plastic peste suc – asigurându-vă că un strat de suc fără pulpă este

prins pe lentilă, fără bule de aer. o Priviţi prin componentul negru – către o sursă slabă de lumină. o Devine vizibilă o scară, (care poate fi concentrată prin sucirea componentului negru).

Procentajul glucozei poate fi citită din scară. o Testarea refractometrului cu apă simplă ar trebui să indice zero. o Între testări/după utilizare, clătiţi lentila şi învelişul lentilei cu apă şi uscaţi-o cu o pânză sau

bucată de hârtie neabrazivă.

Pagina 39

ANEXA 2: CALCULAREA CAPACITĂŢII FRIGORIFICE CALCULAREA CAPACITĂŢII DE RĂCIRE (autor Doug York) Informaţia de mai jos nu reprezintă o calculare tehnică elaborată de un inginer, dar s-a demonstrat a fi, după cum s-a şi intenţionat, să fie un ghid general demn de încredere. a. Raportul dintre cai-putere şi capacitatea frigorifică Agenţii frigorifici cel mai des întâlniţi ai sistemelor de răcire şi depozitare a fructelor şi legumelor proaspete sunt Freonul (R-22) and Amoniacul (R-717). În scopuri generale şi în baza condiţiilor operaţionale normale în SUA, capacitatea frigorifică disponibilă măsurată în tone de refrigerare (T.R.) se determină prin notarea cailor putere a motorului electric şi utilizarea unui factor multiplicat conform schemei de mai jos:

Un exemplu de capacitate frigorifică exprimată în tone de refrigerare (T.R.):

b. Cerinţele capacităţii de răcire Pentru a calcula capacitatea de răcire necesară pentru răcirea unei anumite cantităţi de fructe, trebuie să cunoaşteţi următoarele aspecte: 1. Masa totală a produsului ce trebuie răcit. 2. Temperatura iniţială a pulpei fructelor şi temperatura dorită. 3. Numărul de ore disponibile pentru răcire. Calculare - exemplu 1. 1800 cutii de piersici în cutii a câte @ 10 lb – livre14. (1800 X 10 = 18,000 lb.) 2. Temperatura iniţială a pulpei = 90° F Temperatura dorită a pulpei = 32° F Temperatura ce trebuie înlăturată = 58° F 3. ore disponibile pentru răcire, spre exemplu = 6 ore. 14 1kg = 2.2lb

Agent frigorific Multiplicator R-22 (Freon) .70

R-717 (Amoniac) .90

Cai-putere ai motorului electric al camerei frigorifice

Refrigerant

30 R-22 T.R. = 30 x .70 = 21 T.R.

Pagina 40

18,000 (lb de produs) X 58° (temperature ce trebuie înlăturată) = 1,044,000 BTUH (Unităţi termice britanice pe oră).

Pentru a converti BTUH în tone de refrigerare (T.R.), împărţiţi BTUH la 12.000 (numărul de BTUH pe tonă de refrigerare). 1,044,000 / 12,000 = 87 T.R. Rezultatul de 87 T.R. reprezintă tonele de refrigerare necesare pentru răcirea acelor 18,000 de livre într-o oră. Dat fiind că acest tonaj este irezonabil, se utilizează un timp rezonabil. Un termen rezonabil pentru răcire ar putea fi 6 ore. Dacă sunt disponibile 6 ore pentru a răci produsul, atunci T.R. necesare pentru partida respectivă ar fi: 87 T.R. / 6 (ore disponibile) = 14.5 T.R. Mai există şi alţi factori termici ce trebuie să fie adăugaţi la încărcătura de facto pentru răcire (care uneori mai este numită încărcătură parazitică pentru răcire), aceştia includ energia termică generată de: Ventilatoare şi pompe Circuitul aerului din săli Becuri, elevatoare cu furcă şi oameni Conductibilitatea acoperişului şi a pereţilor (transferul) În general, se adaugă 10% - 15% la cifra necesară pentru refrigerarea unei anumite partide pentru a obţine o cifră generalizată. Exemplu: 14.5 T.R. (încărcătura de produs pentru răcire) X 1.15% = 16.68 T.R. (utilizaţi 17 T.R.) Există mulţi alţi factori ce trebuie luaţi în consideraţie la calcularea cerinţelor de refrigerare pentru săli de pre-răcire şi depozite. Aceste calcule oferă o rezultate preliminare, rapide privind tonajul de refrigerare necesar şi capacitatea de refrigerare a motorului electric al camerei frigorifice. Sistemele frigorifice sunt costisitoare, dar totuşi este important ca o organizaţie să aibă capacitate de refrigerare suficientă pentru a răci rapid şi minuţios fructele produse/ recoltate. NB: Capacitatea de refrigerare necesară pentru a menţine fructul în depozit la temperatura necesară acestuia (după pre-răcire) este de 0,08 – 0,11 tone pe 1000 picioare3 de volum pentru depozitare.

Pagina 41

ANEXA 3: STANDARD DE MARKETING PENTRU PIERSICI ŞI NECTARINE

I. DEFINIŢIA PRODUSULUI Acest standard se referă la piersici şi nectarine15 crescute din soiurile Prunus persica Sieb. şi Zucc. L., pentru realizare în stare proaspătă, cu excepţia piersicilor şi nectarinelor pentru prelucrare industrială. II. STIPULĂRI PRIVIND CALITATEA Standardul prezent defineşte cerinţele de calitate faţă de piersici şi nectarine, după pregătire şi ambalare.

A. Cerinţe minime faţă de calitate: Pe lângă cerinţele individuale din fiecare categorie şi excepţiile permise, piersicile şi nectarinele trebuie să fie: - intacte, - nedeteriorate; producţia afectată de stricăciuni sau deteriorată astfel încât nu poate

fi consumată, este exclusă; - curate, practic lipsite de orice materie străină vizibilă, - practic fără dăunători, - practic nedeteriorate de către dăunători; - fără umiditate exterioară anormală; - fără miros şi/sau gust străin.

Pe lângă aceste cerinţe, piersicile şi nectarinele trebuie să fi fost culese atent. Evoluarea şi condiţia caiselor trebuie să le permită: - să reziste la transportare şi manipulare, şi - să ajungă într-o condiţie satisfăcătoare la destinaţie.

B. Cerinţe minime faţă de maturitate: Piersicile şi nectarinele trebuie să fie suficient de coapte şi maturate. Nivelul de evoluare şi maturitate a piersicilor şi nectarinelor trebuie să le permită să-şi continue procesul de coacere şi să atingă nivelul cuvenit de coacere. Pentru a satisface această cerinţă, indexul miezului măsurat cu refractometrul în punctul de mijloc al pulpei fructului la secţiunea ecuatorială trebuie să fie mai mare sau egală cu 8 grade Brix, iar gradul de fermitate trebuie să fie mai mic de 6.5 kg măsurat cu un plonjor de un diametru de 8 mm (0.5 cm2) în două puncte ale secţiunii ecuatoriale ale fructului.

C. Clasificare: Piersicile şi nectarinele sunt clasificate în trei categorii, după cum urmează: i. Categoria „Extra” Piersicile şi nectarinele din această categorie trebuie să fie de o calitate superioară. Forma, evoluarea şi culoarea trebuie să corespundă caracteristicilor soiului, funcţie de regiunea în care au crescut. Nu trebuie să fie deteriorate, cu excepţia unor defecte foarte superficiale care nu afectează aspectul general al fructului, calitatea, calitatea de păstrare şi prezentarea în ambalaj. ii. Categoria I: Piersicile şi nectarinele din această categorie trebuie să fie de o calitate bună. Ele trebuie să corespundă caracteristicilor soiului, funcţie de regiunea în care au crescut. Sunt permise defecte minore ale formei, evoluării sau culorii. Miezul trebuie să fie nedeteriorat.

15 Acest text se referă la toate soiurile crescute din Prunus persica Sieb. şi Zucc., fie că sunt piersice sau nectarine sau altele similare cu sîmbure sau fără, cu coaja netedă sau aspră.

Pagina 42

Sunt excluse piersicile şi nectarinele crăpate, la care tulpina este unită cu fructul. Sunt permise defecte ale cojii, dacă acestea nu afectează aspectul general al produsului, calitatea, calitatea de păstrare şi prezentarea în ambalaj, şi care să nu depăşească: - 1 cm la defectele de formă alungită, - 0.5 cm2 ca suprafaţă totală pentru alte tipuri de defecte.

iii. Categoria II: Această categorie include piersicile şi nectarinele care nu pot fi calificate pentru categoriile superioare, însă satisfac cerinţele minime menţionate mai sus. Miezul nu trebuie să aibă defecte serioase. Fructele crăpate la locul unirii cu tulpina sunt permise numai în cadrul excepţiilor tolerate. Defectele de suprafaţă sunt permise cu condiţia că fructul îşi păstrează caracteristicile esenţiale referitoare la calitate, calitatea de păstrare şi prezentarea în ambalaj, precum şi cu condiţia ca acestea să nu depăşească: - 2 cm în lungime pentru defectele de formă longitudinală, - 1.5 cm2 din suprafaţa totală pentru alte tipuri de defecte

III. STIPULĂRI PRIVIND DIMENSIUNEA Mărimea este determinată de:

- circumferinţă, sau - diametrul maxim al secţiunii ecuatoriale.

Piersicile şi nectarinele trebuie clasificate conform următoarei grile de dimensiuni:

Diametrul Dimensiunea (codul) Circumferinţa

90 mm şi mai mare AAAA 28 cm şi mai mare

80 mm – 90 mm AAA 25 cm – 28 cm 73 mm – 80 mm AA 23 cm – 25 cm

67 mm – 73 mm A 21 cm – 23 cm

61 mm – 67 mm B 19 cm – 21 cm 56 mm – 61 mm C 17,5 cm – 19 cm

51 mm – 56 mm D 16 cm – 17,5 cm Dimensiunea minimă admisibilă la fructele din categoria „Extra” este de 17,5 cm (circumferinţă) sau 56 mm (diametru). Dimensiunea D (51 mm – 56 mm în diametru sau 16 cm – 17,5 cm în circumferinţă) nu este permisă în perioada 1 iulie – 31 octombrie. Calibrarea este obligatorie pentru toate categoriile de fructe. IV. STIPULĂRI PRIVIND EXCEPŢIILE TOLERATE Sunt tolerate excepţiile privind calitatea şi dimensiunea fructelor dintr-un ambalaj, care nu satisfac cerinţele stipulate pentru fiecare categorie.

A. Excepţii tolerate privind calitatea:

i. Categoria „Extra”:

Pagina 43

5% din numărul sau greutatea fructelor care nu satisfac cerinţele faţă de categoria respectivă, dar care le întrunesc pe cele din categoria I, sau, ca excepţie, care respectă limitele tolerate în categoria I.

ii. Categoria I: 10% din numărul sau greutatea fructelor care nu satisfac cerinţele faţă de categoria respectivă, dar care le întrunesc pe cele din categoria II, sau, ca excepţie, care respectă limitele tolerate în categoria II.

iii. Categoria II: 10% din numărul sau greutatea fructelor care nu satisfac nici cerinţele faţă de categoria respectivă, nici cerinţele minime, cu excepţia fructelor afectate de putregai sau alte defecte care nu permit consumul acestora.

B. Excepţii tolerate privind dimensiunea: Pentru toate categoriile: 10% din numărul sau greutatea fructelor care deviază cu maxim 1 cm faţă de dimensiunile indicate pe ambalaj, în cazul măsurării după circumferinţă, sau cu maxim 3 mm în cazul măsurării după diametru. În cazul fructelor de dimensiunea cea mai mică, devierea faţă de limita minimă nu trebuie să depăşească 6 mm (la circumferinţă) sau 2 mm (la diametru).

V. STIPULĂRI PRIVIND ASPECTUL A. Uniformitatea: Conţinutul fiecărui ambalaj trebuie să fie uniform şi să conţină numai piersici şi nectarine de aceeaşi origine, soi, calitate, grad de coacere şi dimensiune, iar pentru categoria „Extra” să fie de aceeaşi culoare. Partea vizibilă a fiecărui ambalaj trebuie să reprezinte întregul conţinut al acestuia. Având în vedere stipulările din prezentul capitol, produsele prevăzute de acest Regulament pot fi amestecate, în pungi de maxim trei kilograme, cu alte tipuri de fructe şi legume proaspete, respectându-se condiţiile prevăzute de Regulamentul Comisiei (CE) Nr. 48/200316. B. Ambalajul: Piersicile şi nectarinele trebuie ambalate astfel încât să poată fi protejate adecvat. Materialele utilizate în interiorul ambalajului trebuie să fie noi, curate şi de o calitate care să nu permită dăunarea externă sau internă a produsului. Utilizarea materialelor, în special a hârtiei sau ştampilelor cu indicaţii comerciale, sunt permise numai dacă cleiul sau cerneala utilizată la tipărirea etichetelor nu sunt toxice. Etichetele fixate pe fiecare fruct în parte trebuie să poată fi dezlipite astfel încât să nu lase urme de clei sau să deterioreze coaja fructelor. Nu se permite prezenţa materiei străine în interiorul ambalajului. C. Prezentarea: Piersicile şi nectarinele pot fi prezentate în modul următor: - în cutii mici, - într-un strat, în cazul fructelor de categoria „Extra”, fructele fiind separate între ele, Pentru categoriile I şi II: - într-unul sau două straturi, sau - în maxim patru straturi dacă fructele sunt aranjate în celule rigide, astfel încât

fructele dintr-un strat să nu fie aşezate deasupra fructelor din stratul inferior.

Pagina 44

VI. STIPULĂRI PRIVIND MARCAJUL Fiecare ambalaj trebuie să poarte următoarele însemnări, în litere grupate pe aceeaşi parte, scrise clar şi cu cerneală rezistentă, fiind vizibile din exterior:

A. Identificare: Denumirea şi adresa întreprinderii de ambalare şi/sau de livrare. Această menţiune poate fi înlocuită în următoarele condiţii: - pentru toate tipurile de ambalaje, în afară de cele preliminare, menţiunea poate fi

înlocuită cu codul acceptat şi eliberat oficial pentru întreprinderea de ambalare şi/sau transportare, indicat alături de cuvintele „Întreprindere de ambalare şi/sau transportare” (sau abrevierile echivalente);

- pentru ambalajele preliminare, menţiunea poate fi înlocuită cu denumirea şi adresa

întreprinderii de desfacere/comercializare înregistrată pe teritoriul Comunităţii, indicate alături de cuvintele „Ambalat pentru” sau o altă menţiune echivalentă. În acest caz, eticheta trebuie să includă şi un cod al întreprinderii de ambalare şi/sau transportare. Întreprinderea de desfacere/comercializare va trebui să ofere toate datele considerate necesare de către autorităţile de inspecţie în ceea ce priveşte însemnătatea codului respectiv.

B. Natura produsului: - „Piersici” sau „Nectarine” atunci când conţinutul nu este vizibil din exterior, - Culoarea miezului, - Denumirea soiului (opţional).

C. Originea produsului: Ţara de origine şi, opţional, regiunea unde au crescut caisele, sau denumirea zonei locale, regionale sau naţionale.

D. Date comerciale: - categoria, - dimensiunea, indicând diametrul minim şi maxim, sau indicând circumferinţa minimă

şi maximă, sau arătând codul conform stipulărilor capitolului III „Stipulări privind dimensiunea”,

- numărul de unităţi (opţional), - conţinutul minim de zahăr, măsurat cu refractometrul şi exprimat în grade Brix

(opţional), - fermitatea maximă, măsurată cu penetrometrul şi exprimată în kg/0.5 cm2 (opţional).

E. Marcaj al controlului oficial (opţional): Ambalajele nu trebuie să poarte menţiunile specificate în primul sub-alineat dacă conţin alte ambalaje vizibile clar din exterior care poartă deja aceste însemnări. Aceste ambalaje nu trebuie să mai poarte aceste însemnări deoarece pot induce în eroare. Dacă aceste ambalaje sunt aşezate în palete, atunci însemnările vor fi prezentate pe cel puţin două laturi ale paletei într-un loc evident.