1

Ghid privind Infrastructurile de transport al energiei și legislația UE privind naturaRezumat

Mediu

În Uniunea Europeană există sute de centre de informare Europe Direct. Puteți găsi adresa celui mai apropiat centru la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

Telefon gratuit: 00 800 67 89 10 11 (e posibil ca unii operatori să taxeze aceste apeluri).

Email la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

Informații despre Uniunea Europeană în toate limbile oficiale ale UE găsiți disponibile pe site-ul web: https://europa.eu/european-union/index_ro

Puteți descărca sau comanda publicații despre UE gratuite sau contra cost la https://publications.europa.eu/ro/publications

Puteți obține copii ale publicațiilor gratuite contactând Europe Direct sau centrul local de informații (vezi https://europa.eu/european-union/contact_ro).

Portalul de Date Deschise al UE (http://data.europa.eu/euodp/ro) oferă acces la seturi de date din UE. Datele pot fi descărcate și reutilizate gratuit, atât în scopuri comerciale cât și necomerciale.

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2018

© Uniunea Europeană, 2018

Reutilizarea este permisă cu recunoașterea sursei. Politica de reutilizare a documentelor Comisiei Europene este reglementată prin Decizia 2011/833/EU (OJ L 330, 14.12.2011, p. 39). Pentru orice utilizare sau reproducere a fotografiilor sau a altor materiale care nu sunt acoperite de drepturi de autor la nivelul UE, se va solicita direct permisiunea titularilor drepturilor de autor.

ISBN: 978-92-79-88884-7 doi:10.2779/667085 KH-01-18-694-RO-N

Cuprins

3 Cadrul politicii europene

4 Directivele privind natura

4 Evaluarea corespunzătoare

5 Identificarea și evaluarea impactului

6 Măsuri de atenuare

7 Analiza potențialelor măsuri de atenuare și

prevenire la nivel de proiect

8 Beneficiile unei planificări integrate

9 Exemple de bune practici

10 Infrastructuri transport energie marină

12 Informații suplimentare

FOTO CREDIT coperta: Istock pagina 3: Pxhere pagina 5: Niteshift/Wikimedia pagina 6: Pxhere pagina 9: Michelle Blake

Ghid Infrastructurile de transport al energiei și legislația UE privind naturaJurnalul Oficial C 213 al Uniunii Europene -OCJ - 18 iunie 2018, Volumul 61, 2018/C 213/02, Pagina 65. (https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=OJ:C:2018:213:TOC).

3

Cadrul politicii europene

Țările Uniunii Europene au convenit asupra unui nou Cadru privind clima și energia pentru 2030, care conține ținte și obiective la nivel european privind emisiile de gaze cu efect de seră, energia regenerabilă și interconectările electrice. Pentru a atinge aceste ținte și obiective, este esențial ca unitățile europene de transmitere și stocare a energiei să fie modernizate.

Regulamentul TEN-T (UE) nr. 347/2013 stabilește un cadru comunitar pentru planificarea și implementarea infrastructurii energetice în UE. Acesta stabilește nouă coridoare strategice prioritare pentru infrastructură în domeniile electricitate, gaz și petrol și trei zone tematice prioritare la nivel de Uniune pentru autostrăzi de energie electrică, rețele inteligente și rețele de transport a dioxidului de carbon. De asemenea, el introduce și un proces transparent și inclusiv pentru identificarea și selectarea concretă de Proiecte de interes comun (PIC) necesare pentru implementarea coridoarelor prioritare.

În mai 2011, Uniunea Europeană a adoptat Strategia europeană pentru biodiversitate în scopul de a stopa pierderea biodiversității în UE. Ea este recunoscută ca un element important al Strategiei Europa 2020, care îndeamnă la o politică de creștere inteligentă, inclusivă și durabilă ce ține seama de importantele beneficii socio-economice pe care natura le aduce societății. Directiva privind habitatele, laolaltă cu Directiva privind păsările sunt pietrele de hotar ale politicii europene pentru biodiversitate.

Ca toate celelalte activități de dezvoltare din cadrul UE, infrastructurile de transport al a energiei trebuie să respecte întru totul politica de mediu a UE, inclusiv directivele europene privind natura, al căror scop este acela de a proteja cele mai periclitate și cele mai vulnerabile specii și habitate naturale terestre și marine ale Europei. Documentul „Infrastructurile de transport al energiei și legislația UE privind natura” emis de Comisia Europeană oferă recomandări despre cum se poate realiza acest obiectiv în practică. El acordă o atenție deosebită aplicării corecte a procedurii de autorizare și evaluare pentru ariile protejate din rețeaua Natura 2000. De asemenea, răspunde cerințelor de protecție a speciilor în ansamblul peisajului.

Ghidul „Infrastructurile de transport al energiei și legislația UE privind natura”, rezumat în această broșură, este elaborat în principal pentru dezvoltatorii de proiecte, operatorii de transport și de sistem (OTS) și autoritățile responsabile cu autorizarea planurilor și proiectelor de transmitere a energiei, dar trebuie să fie de interes și pentru consultanții responsabili de evaluarea impactului, administratorii ariilor Natura 2000 și ONG-uri.

4

Directivele privind natura

Directiva privind habitatele (92/43/EEC) se bazează pe recunoașterea faptului că în Uniunea Europeană habitatele naturale continuă să se deterioreze și un număr tot mai mare de specii sălbatice, parte din patrimoniul natural al UE sunt grav amenințate. Scopul directivei este acela de a asigura restaurarea acestora sau menținerea lor într-o stare favorabilă de conservare prin desemnarea unor arii speciale de conservare pentru a crea o rețea ecologică europeană coerentă, rețeaua Natura 2000. Aceasta include și ariile desemnate arii de protecție specială (SPA) în baza Directivei privind păsările (2009/147/EC) pentru conservarea păsărilor sălbatice.

În prezent (la jumătatea anului 2018) Natura 2000 cuprinde peste 27.300 situri cu o suprafață terestră ce reprezintă cam 18% din uscat și 9% din teritoriul marin al țărilor UE, incluzând, printre altele, habitate agricole și pășuni, păduri, zone umede, habitate costiere și marine și speciile care depind de acestea pentru supraviețuire.

Siturile Natura 2000 nu sunt desemnate ca zone „cu acces interzis”, iar proiectele noi de dezvoltare nu sunt interzise a priori, dar ele trebuie întreprinse astfel încât să nu afecteze speciile și habitatele rare și periclitate pentru care a fost desemnat situl. Deseori acest lucru se poate realiza printr-o atentă planificare, un dialog bun și inclusiv și, acolo unde este cazul, prin folosirea unor măsuri corespunzătoare de atenuare pentru a îndepărta sau anticipa de la început eventualul impact negativ asupra obiectivelor de conservare ale sitului.

Directivele UE privind natura solicită, de asemenea, statelor membre să elaboreze un regim de protecție a speciilor pentru toate speciile de păsări europene și pentru alte specii pe cale de dispariție prezente în Anexa IV din Directiva privind habitatele. Acest regim strict de protecție se aplică pe tot teritoriul natural al speciilor din UE (adică atât înăuntrul, cât și în afara ariilor Natura 2000). Termenii exacți sunt stipulați în articolul 5 din Directiva privind păsările și în articolul 12 din Directiva privind habitatele.

Evaluarea corespunzătoare

Articolul 6.3 din Directiva privind habitatele impune ca orice plan sau proiect ce ar putea avea un efect negativ semnificativ asupra unui sit Natura 2000 să fie supus unei evaluări corespunzătoare care să studieze în detaliu aceste efecte, date fiind obiectivele speciale de conservare ale sitului. Această procedură se va efectua în mai mulți pași.

• pasul unu: încadrarea – acest pas inițial stabilește dacă un plan sau un proiect trebuie să fie supus sau nu unei evaluări corespunzătoare. Dacă există posibilitatea ca el să aibă un efect negativ semnificativ asupra unui sit Natura 2000, atunci este necesară o evaluare corespunzătoare.• pasul doi: evaluarea corespunzătoare – în această fază trebuie să se efectueze o analiză detaliată a potențialului impact al planului sau proiectului, separat sau în combinație cu alte planuri sau proiecte, asupra integrității sitului (siturilor) Natura 2000 din perspectiva obiectivelor de conservare.• pasul trei: luarea deciziei – dacă evaluarea corespunzătoare ajunge la concluzia că planul sau proiectul nu vor avea efecte adverse, acesta poate continua. Dacă concluzia este că va exista un efect advers asupra integrității sitului, care nu poate fi atenuat, atunci autoritățile competente vor trebui să refuze planul sau proiectul.

Însă potrivit articolului 6.4 din directivă, în circumstanțe excepționale se poate permite ca un plan sau proiect să continue, în ciuda evaluării negative, cu condiția să nu existe soluții alternative, iar planul sau proiectul să fie justificate de motive imperative sau de un interes public prioritar. În aceste cazuri, statul membru trebuie să adopte măsuri compensatorii adecvate pentru a asigura protecția rețelei Natura 2000 în ansamblul său.

Evaluarea corespunzătoare poate fi integrată în procedurile de evaluare a impactului asupra mediului (EIM) sau de evaluare stra-tegică de mediu (SEA) prevăzute în cadrul directivelor speciale, ținând însă seama de faptul că evaluarea corespunzătoare are un obiectiv specific și, spre deosebire de evaluările EIM și SEA, con-cluziile evaluării corespunzătoare sunt definitive și vor determina autorizarea sau neautorizarea planului sau a proiectului.

5

Identificarea și evaluarea impactului

Identificarea speciilor și a habitatelor ce ar putea fi afectate de planificarea sau proiectarea unei infrastructuri de transport al energiei este primul pas al unei evaluări de impact, fie ea o evaluare corespunzătoare întreprinsă conform art. 6 din Directiva privind habitatele, dacă planul sau proiectul afectează un sit Natura 2000 sau o evaluare conform Directivelor EIM sau SEA.

Impactul potențial al infrastructurilor energetice asupra habitatelor și speciilor depinde foarte mult de conceptul și locația infrastructurii și de sensibilitatea speciilor prezente. De aceea este esențial ca fiecare plan sau proiect să fie examinat individual.

Lista celor mai frecvente tipuri de impact care pot apărea include:pierderea, degradarea sau fragmentarea habitatului: proiectele infrastructurilor de transport al energiei pot necesita curățarea terenului și îndepărtarea vegetației de suprafață (denumită adesea ocupare directă a terenului) cu rezultatul că habitatele existente pot fi modificate, deteriorate, fragmentate sau distruse. perturbarea speciilor în locațiile lor obișnuite de înmulțire, hrănire sau odihnă, precum și de-a lungul rutelor migratorii, poate duce la strămutare și excludere și, deci, la pierderea utilizării habitatului.risc de coliziune și electrocutare: păsările și eventual liliecii pot intra în coliziune cu diverse părți ale liniilor electrice aeriene și ale instalațiilor electrice montate la suprafața solului.efect de barieră: în cazul energiei electrice, infrastructurile mari de transport, recepție și stocare pot forța speciile să ocolească zona cu totul, atât în timpul migrației cât și la nivel local, în timpul activităților obișnuite de hrănire.

De asemenea, trebuie avută în vedere legătura dintre toate aceste efecte. De exemplu, ocuparea terenului în sine poate că nu este semnificativă pentru o anumită specie, dar corelată cu alte riscuri majore de perturbare sau strămutare, ea poate reduce semnificativ sănătatea și în cele din urmă rata de supraviețuire a respectivei specii.

La stabilirea impactului planurilor și proiectelor asupra siturilor Natura 2000 se vor avea în vedere și evaluările efectelor cumulative asupra integrității sitului. Acestea pot surveni atunci

când sunt prezente mai multe infrastructuri energetice într-o zonă sau de-a lungul unui coridor de zbor sau când un proiect de infrastructură energetică are loc în aceeași zonă ca alt tip de plan sau proiect (de ex. alte unități industriale). Efectul cumulat reprezintă efectul combinat al tuturor acestor activități laolaltă.

Dat fiind că infrastructura energetică se dezvoltă în ritm alert în toată Uniunea Europeană, este important ca efectele cumulative să fie cântărite încă din etapele timpurii ale unei evaluări de mediu și nu doar ca un „gând ulterior” la finalul procesului, întârziind astfel deciziile privind compatibilitatea proiectului propus cu dispozițiile legislației comunitare.

6

procedură la art. 6 din Directiva privind habitatele cu condiția ca aceste măsuri de atenuare să fie puse în aplicare în conformitate cu instrucțiunile transmise de autoritatea competentă.

Dacă mai există încă un efect rezidual la fața locului, chiar și după introducerea măsurilor de atenuare, atunci vor trebui examinate în schimb soluții alternative (de ex. o altă locație pentru proiect, o altă amploare sau un alt concept al proiectului sau procese alternative).

Măsuri de atenuare

Impactul negativ poate fi uneori atenuat în mod eficient. Atenuarea presupune introducerea în plan sau proiect a unor măsuri de eliminare a acestor efecte potențial negative sau de reducere a lor la un nivel la care să nu mai fie semnificative. Aceasta înseamnă că ele trebuie să fie direct legate de impactul potențial și bazate pe o bună înțelegere a speciilor/habitatelor vizate. Măsurile de atenuare pot presupune schimbarea locației proiectului, dar și modificarea dimensiunii, a conceptului și a configurației diverselor aspecte ale infrastructurii energetice (de ex. izolarea conductorilor pentru evitarea electrocutării) sau pot lua forma unor adaptări temporare în fazele de construcție și operaționale (de ex. evitarea lucrărilor de construcție în sezonul de împerechere).

Odată ce măsurile corespunzătoare de atenuare au fost identificate și elaborate în detaliu, planul sau proiectul pot fi aprobate conform evaluării corespunzătoare stipulate în

Abordarea atenuării PreferințăEvitarea impacturilor la sursă Nivel maxim

Nivel minim

Reducerea impacturilor la sursă

Atenuarea impacturilor în teren

Atenuarea impacturilor la receptor

Tabel: Abordarea ierarhică în adoptarea măsurilor de atenuare.

7

Analiza potențialelor măsuri de atenuare și prevenire la nivel de proiect

exemplu, cablu subteran, cablu conductor izolat cu material plastic, vârfurile stâlpilor sigure prin însăși concepția lor).• Evitarea modelelor de stâlpi cu izolatori-suport pentru noile linii electrice aeriene.• Utilizarea stâlpilor cu izolatori suspendați.• Evitarea, atunci când este posibil, a plasării cablurilor neutre (de împământare) deasupra cablurilor conductoare.

Faza III. Exploatarea, întreținerea, modernizarea, reconstrucția și reconfigurarea liniilor existente

• Asigurarea faptului că liniile reconstruite integral nu pun în pericol viața păsărilor prin modul în care au fost concepute (de exemplu, cablu subteran, cablu conductor din material plastic, vârfurile stâlpilor sigure prin însăși concepția lor).• Asigurarea faptului că liniile electrice prioritare în ceea ce privește conservarea/distribuția păsărilor, precum și tipurile cele mai periculoase de stâlpi sunt reconfigurate/înlocuite cu linii și stâlpi care nu pun în pericol viața păsărilor, conform celor mai noi standarde tehnice în materie de siguranță a păsărilor.• Efectuarea unor monitorizări standardizate ale impactului liniilor electrice asupra păsărilor și a unor monitorizări pentru a evalua eficacitatea măsurilor de atenuare.• Îmbunătățirea habitatelor pentru atenuarea impactului liniilor electrice asupra biodiversității.• Crearea unor habitate pe aceeași parte a liniei electrice pentru a reduce la minimum numărul traversărilor.• Reducerea la minimum a activităților umane/perturbărilor în aproprierea liniei (proces educativ).• Întocmirea periodică de rapoarte privind rezultatele activităților de monitorizare și atenuare și transmiterea acestora către principalele părți interesate.

Faza IV. Dezafectarea

• Asigurarea faptului că nicio infrastructură nu este lăsată de-a lungul rutei liniilor electrice.• Asigurarea integrității habitatului de-a lungul rutei vechilor linii electrice.

Atunci când se efectuează o evaluare corespunzătoare sau o evaluare a impactului în temeiul Directivei EIM pentru proiectele care pot afecta speciile protejate din afara siturilor Natura 2000 (conform articolului 5 din Directiva privind păsările și articolului 12 din Directiva privind habitatele), se recomandă să fie luate în considerare următoarele aspecte:

Faza I. Înaintea construcției

• Analiza diferitelor opțiuni pentru atenuarea conflictului păsări/linii electrice în cadrul evaluării impactului asupra mediului/evaluării corespunzătoare aferente construcției de noi linii electrice și reconstrucției liniilor electrice existente• Prevederea unor soluții pentru siguranța păsărilor (cablu subteran, cablu conductor acoperit cu plastic) în cazul liniilor de transport și de distribuție a energiei electrice, atunci când acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic și financiar, dar mai ales în zonele extrem de importante pentru păsări.• Asigurarea faptului că noile linii electrice aeriene nu pun în pericol viața păsărilor prin modul în care au fost concepute.• Regruparea liniilor.• Amplasarea liniilor departe de itinerariile evidente de zbor, de zonele de staționare diurnă sau înnoptare sau de alte zone cu o densitate mare a păsărilor, dacă acest lucru este posibil.• Planificarea vegetației, a topografiei sau a unor structuri artificiale pentru a proteja liniile.• Planificarea unei evaluări de tip BACI (Before-After Control-Impact – evaluarea înainte și după realizarea proiectului a zonelor care au suferit un impact și controlul zonelor în care nu s-a produs impactul) și sprijinirea monitorizării.• Înlocuirea intervențiilor reactive, constând în reconfigurarea stâlpilor sau a cablurilor aeriene după descoperirea păsărilor moarte, cu un program structurat și proactiv care să permită evitarea celor mai multe cazuri de mortalitate înaintea producerii accidentelor.

Faza II. Construcția liniilor noi

• Asigurarea faptului că liniile reconstruite integral nu pun în pericol viața păsărilor prin modul în care au fost concepute (de

8

De ce anumite specii de păsări sunt mai vulnerabile decât altele?

Acest lucru se explică prin următoarele caracteristici

fiziologice, comportamentale și de mediu:

•Un corp de mari dimensiuni;

•O viziune frontală slabă;

•Preferința pentru activitate nocturnă;

•Faptul că unele păsări nu zboară foarte bine, având o

manevrabilitate redusă (coliziune);

•Păsări fără experiență de zbor, păsări tinere (electrocutare și

coliziune);

•Preferința pentru locuri situate la înălțime pentru staționare

diurnă sau înnoptare, odihnă sau cuibărit;

•Preferința pentru habitate deschise, fără copaci

(electrocutare);

•Formarea de stoluri și comportamentele gregare;

•Specii susceptibile la perturbări;

•Preferința pentru habitatele situate la joasă altitudine (și

anume, în raport cu o densitate mai mare a rețelei electrice);

•Specii rare și amenințate (având legătură cu o densitate

scăzută, cu o fecunditate scăzută etc.);

•Specii cu densitate scăzută (cu un potențial de reînnoire

mai scăzut);

•Specii cu potențial scăzut de reproducere (prin creșterea

mortalității în rândul adulților, specia are nevoie de mai mult

timp pentru a se reface în urma scăderii populației);

•Specii cu o fecunditate scăzută, cu o rată scăzută a

mortalității, cu speranță de viață îndelungată (prin reducerea

potențialului de recrutare în timp ce populația este în

scădere constantă);

•Păsări cee migrează pe distanțe intercontinentale (scară

spațială amplă și niveluri diferite de atenuare a impacturilor

liniilor).

Beneficiile unei planificări integrate

Adoptarea unei abordări integrate și orientate spre viitor pentru planificarea infrastructurilor de transport al energiei, care să ia în considerare atât nevoile în materie de transport al energiei, cât și necesitățile ecologice de la bun început și pe parcursul conceperii inițiale a proiectului sau a planului, are numeroase avantaje importante:• promovează un proces de planificare mai interactiv și mai transparent• reduce numărul de potențiale conflicte specifice unui anumit sit într-un stadiu mai avansat al procesului de dezvoltare• poate fi mai eficientă din punctul de vedere al costurilor• poate să conducă la elaborarea de soluții noi, creative și inovatoare și la situații reciproc avantajoase, care nu au fost probabil explorate în cadrul abordării sectoriale mai clasice privind planificarea proiectului• poate contribui la o imagine publică îmbunătățită a proiectului și a instituțiilor responsabile.

Deși pregătirea și punerea în aplicare a unui astfel de proces de planificare integrată poate necesita investiții inițiale mai substanțiale, există dovezi solide care indică faptul că acest tip de abordare furnizează, în mod invariabil, beneficii considerabile care depășesc cu mult investițiile suplimentare inițiale.

Experiența a arătat că luarea în considerare a aspectelor de mediu de la începutul procesului decizional poate conduce la găsirea unor soluții într-un moment în care există încă o gamă largă de opțiuni disponibile. Dacă, pe de altă parte, acest dialog intersectorial este lăsat pentru ultimele etape ale procedurii de autorizare în temeiul articolului 6 alineatul (3), gama de soluții se reduce considerabil și acestea devin adesea mult mai dificil de pus în practică.

Un alt beneficiu al adoptării unei abordări mai strategice în planificarea transportului de energie este că ajută la organizarea mai eficientă a diverselor proceduri de autorizare și evaluări ale impactului asupra mediului impuse de legislația de mediu.

9

Exemple de bune practici

Ghid pentru operatorii de transport de electricitate în Slovenia

Elektro-Slovenia, operatorul de sistem de transport din Slovenia, a colaborat cu DOPPS/BirdLife Slovenija pentru a elabora un studiu al interacțiunilor dintre păsări și liniile de transport a energiei electrice pentru a găsi modalități de a-și desfășura activitatea nu numai în beneficiul consumatorilor de energie electrică, ci și în favoarea păsărilor. Prin urmare, ca rezultat al cooperării, au fost sugerate următoarele orientări pentru instalarea unor linii electrice care să nu dăuneze păsărilor:• colaborarea, încă de la începutul proiectului, cu instituțiile de conservare a păsărilor (naturii)• planificarea traseului liniilor electrice ținând seama de circumstanțele specifice din zonă, pe baza unor date concrete, culese în decursul unui an întreg, privind păsările prezente în zonă• evitarea instalării liniilor electrice în zonele cu o concentrație ridicată de păsări, pe rutele de zbor și pe coridoarele de migrație utilizate, de regulă, de păsări care ar putea intra în coliziune cu respectivele linii electrice• utilizarea traseelor existente ale liniilor electrice și fuzionarea liniilor electrice cu alte infrastructuri liniare existente• ajustarea configurației conductoarelor și a cablurilor de împământare• echiparea liniilor electrice cu marcaje care să sporească vizibili-tatea conductoarelor, în special a cablurilor de împământare• dacă nu este posibilă evitarea punctelor foarte vulnerabile și instalarea de cabluri subterane, atunci când acest lucru este fezabil• instalarea pe stâlpii electrici a unor platforme și cutii sigure pentru construirea de cuiburi cu scopul de a adăposti anumite păsări cuibăritoare.

Acordul „Un cer accesibil” din Ungaria

Pentru a oferi o soluție pe termen lung la problema electrocutării păsărilor, în 2008 MME/BirdLife Ungaria a semnat acordul „Un cer accesibil” cu Ministerul Mediului și Apelor și cu întreprinderi electrice relevante din Ungaria.

Ca rezultat al acestui acord, s-a elaborat o hartă a punctelor sensibile pentru păsări, ce cuprindea zonele-cheie de conflict între liniile electrice și populațiile de păsări ale țării. Întreprinderile electrice au început să transforme toate liniile electrice periculoase din Ungaria în linii care să nu dăuneze păsărilor, urmând să finalizeze această transformare până în 2020 și să folosească metode de management ce nu dăunează păsărilor în cazul construcției de noi linii electrice.

Pentru informații suplimentare www.birdlife.org/datazone/sowb/casestudy/240

10

Infrastructuri transport energie marină

O parte semnificativă din infrastructura construită să transporte energie se găsește în mediul marin, inclusiv cablurile, conductele și echipamentul auxiliar corelat cu industria offshore a petrolului și gazelor și tehnologiile energetice marine mai moderne cum ar fi parcurile eoliene offshore și turbinele marine. Cel mai probabil această infrastructură se va extinde, dată fiind dezvoltarea utilizării surselor marine de energie.

• Conductele, de dimensiuni și din materiale variate, reprezintă infrastructura esențială pentru transportul fluidelor utilizate în producția de petrol și gaze. În plus, se folosesc diverse tipuri de cabluri submarine și pentru transportul curentului alternativ. Printre echipamentele auxiliare care alcătuiesc această infrastructură se numără saltelele din beton și încrucișările care pot fi construite cu ajutorul saltelelor, al sacilor umpluți cu mortar de ciment și al structurilor din beton cu anrocament de protecție. • Infrastructurile de transport al energiei de la parcurile eoliene offshore includ cablurile submarine pentru transportul energiei cu cămine de acostare și de tranziție.• Deși tehnologia necesară pentru a converti energia valurilor și energia maremotrică se află într-un stadiu relativ incipient de dezvoltare comercială, în anumite zone se utilizează deja prototipuri de dispozitive la scară largă. Printre aceste prototipuri se numără dispozitivele flotante, semisubmersibile și fixate pe fundul mării prin ancorare, prin fundații cu un singur pilon sau fundații gravitaționale. • Tehnologia recent dezvoltată de captare și stocare a dioxidului de carbon (CSC) presupune transportul de CO2 prin conducte (de la unități terestre către rezervoare de stocare offshore sau invers), deși viitoarele nevoi de infrastructură sunt încă neclare. • Rețele de transport pentru curent electric direct de înaltă tensiune ce fac legătura între rețele diferite de transport se găsesc în mai multe mări regionale ale Europei.

Habitatele marine și costiere enumerate în Anexa I a Directivei privind păsările, protejate în ariile desemnate Natura 2000, pot fi sensibile la activitățile corelate cu construcția, întreținerea și dezafectarea infrastructurii energetice marine. Directiva privind habitatele și Directiva privind păsările solicită și ele măsuri

protectoare pentru anumite specii marine cum ar fi cetaceele, focile, reptilele, peștii, nevertebratele, platele și păsările marine. Trebuie evaluat eventualul impact al planurilor și proiectelor de infrastructură energetică marină asupra acestor habitate și specii atât înăuntrul cât și în afara granițelor siturilor Natura 2000.

Impactul corelat cu construcția și întreținerea conductelor submarine, a cablurilor și a echipamentului auxiliar cuprinde modificări ale habitatelor, ale comunităților și ale speciilor bentonice, deteriorări ale speciilor și habitatelor intertidale, perturbări și strămutări ale speciilor extrem de mobile, perturbarea fundului mării, zgomot, contaminare, sufocare, pierderea habitatelor, coridoarele pentru dispersia speciilor alogene și efectele cumulative.

Posibile măsuri de atenuare menite să evite sau să reducă la minimum impacturile de mediu asociate cu infrastructura energetică marină cuprind în primul rând definirea și planificarea riguroasă a traseului activităților de instalare, alegerea corespunzătoare a tipurilor de cablu, îngroparea adecvată a cablurilor și utilizarea de materiale inerte, în cazul în care este necesar un înveliș protector (http://qsr2010.ospar.org/media/assessments/p00437_Cables.pdf).

Conflictele ce apar între diverse proiecte din mările comunitare se identifică printr-un proces de amenajare a spațiului marin ce se folosește și pentru a asigura o abordare mai integrată și strategică a planificării utilizării mărilor la nivel trans-sectorial, inclusiv protecția mediului și conservarea naturii. În cadrul UE, Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin” impune statelor membre să elaboreze strategii marine, promovând o abordare ecosistemică în gestionarea și integrarea preocupărilor ecologice în diversele politici. Experiența ne-a arătat că luarea în considerare a preocupărilor de mediu înconjurător într-o etapă timpurie a procesului decizional poate duce la găsirea de soluții atunci când există încă o gamă largă de variante disponibile.

11

Pier

deri

/dau

ne fi

zice

Pert

urba

ții/d

aune

/ pi

erde

ri b

iolo

gice

Alte

rare

hid

rolo

gică

Subs

tanț

e pe

ricu

loas

e

Câm

puri

el

ectr

omag

netic

e*

Bancuri de nisip V V V V

Straturi cu Posidonia V V V V

Estuare V V V V

Terase mlăștinoase și nisipoase V V V V

Lagune de coastă V V V V

Fiorduri și golfuri V V V V

Recife V V V V

„Coloane” de la scurgeri de gaze V V V V

Golfuri mici înguste din Baltica boreală

V V V V

Peșteri** ? ? ? V

Cetacee ? V ? V

Foci ? V ? V

Reptile ? V ? V

Pești ? V V V V

Nevertebrate V V ? V

Plante V V V V

Păsări marine V V

* mecanisme și impacturi încă puțin înțelese** amplasament improbabil pentru traseele cablurilor? date necunoscute/puțin înțelese

Tabel: Caracterul potențial sensibil al habitatelor și al speciilor protejate în cadrul rețelei Natura 2000 la presiunile asociate cu construcția, întreținerea și dezafectarea infrastructurilor energetice marine.

Comisia Oceanică Interguvernamentală a UNESCO a prezentat o serie de beneficii potențiale economice, de mediu și sociale ale amenajării spațiului maritim. În cadrul UE, Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin” cere ca statele membre să elaboreze strategii marine pentru propriile ape și strategii coordonate cu alte state membre. Directiva UE 2014/89 de stabilirea a unui cadru pentru amenajarea spațiului maritim solicită statelor membre să instituie și să pună în aplicare amenajarea spațiului maritim, cu scopul de a sprijini dezvoltarea durabilă a zonelor marine, aplicând o abordare ecosistemică și promovând coexistența activităților și a utilizărilor relevante. Atunci când aceste planuri cuprind și situri Natura 2000, o astfel de evaluare de mediu poate fi combinată cu cerințele articolului 6 din Directiva privind habitatele.

Măsuri de atenuare

Impacturi de mediu

Ale

gere

tras

eu

Dur

ată

cons

truc

ție

Tehn

ică

îngr

opar

e

Adâ

ncim

e în

grop

are

Tip

cabl

u

Scoa

tere

Perturbare x x x (x) (x)

Zgomot (x) (x) (x)

Emisie termică (x) x x

Câmpuri electromagnetice x x

Contaminare x (x) (x) x x

Efecte cumulative * x x x x x

x: măsură importantă;(X) măsură mai puțin importantă; * cunoaștere insuficientă

Tabel: Posibile măsuri de atenuare menite să evite sau să reducă la minimum impacturile de mediu ale diverselor presiuni antropogene cauzate de pozarea și exploatarea cablurilor (OSPAR, 2009).

Informații suplimentareDocument de orientare CE “Infrastructura de transport al energiei și legislația UE privind natura” http://ec.europa.eu/environment/nature/natura2000/management/guidance_en.htm

Comunicarea CE ‘Priorități în domeniul infrastructurii energetice ante și post 2020 – Plan de realizare a unei rețele energetice europene integrate: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A52010DC0677

Regulamentul TEN-E (EU) No 347/2013: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32013R0347

Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=celex:32008L0056

Directiva privind evaluarea impactului de mediu (EIM): https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32014L0052

Directiva 2001/42/EC privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului (Directiva SEA): https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32001L0042

Prezentarea principalelor dispoziții ale Directivei-cadru privind apa, ale Directivei- cadru „Strategia pentru mediul marin”, ale Directivei privind păsările și habitatele și ale Directivei privind inundațiile: asemănări și diferențe https://publications.europa.eu/ro/publication-detail/-/publication/cce60733-c81e-11e6-a6db-01aa75ed71a1

Harta Natura 2000 care cuprinde toate siturile din UE cu informații despre fiecare: http://natura2000.eea.europa.eu/

KH-01-18-694-RO

-N