1/91

GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA BOLILOR ŞI DĂUNĂTORIILOR LA

CULTURA ARBUȘTILOR FRUCTIFERI

2020

2/91

CUPRINS

Nr. crt.

Denumire capitol Pag.

1.

CAPITOLUL 1

Importanța culturii arbuştilor fructiferi

3

2.

CAPITOLUL 2 Simptome produse de organismele dăunătoare arbuştilor fructiferi

4

2.1. Simptome produse de ciuperci 4

2.2. Simptome produse de bacterii 4

2.3 Simptome produse de virusuri si alte organisme analoage 5

2.4. Simptome produse de insecte, acarieni 6

2.5. Simptome produse de nematozi 6

3.

CAPITOLUL 3 Organisme daunătoare la cultura arbuştilor fructiferi

7

3.1. Organisme dăunătoare de carantină la cultura arbuştilor fructiferi

7

3. 2. Organisme dăunătoare reglementate non- carantină şi organisme comune la cultura arbuştilor fructiferi

8

4.

CAPITOLUL 4 Fişe pentru recunoaşterea organismelor dăunătoare

10

4.1. Fişe pentru recunoaşterea organismelor dăunătoare: bacterii, virusuri, ciuperci

10

4.2. Fişe pentru recunoaşterea organismelor dăunătoare: insecte,

acarieni, nematozi

53

5.

CAPITOLUL 5 Bibliografie

90

3/91

CAPITOLUL 1

1. Importanța culturii arbuştilor fructiferi

Fructele arbuștilor fructiferi și căpșunului conţin vitamine, antioxidanţi, glucide în cantități mai mari decât fructele unor specii pomicole ca: mărul, părul, prunul sau cireşul. În prezent, sectorul cultivării arbuştilor fructiferi şi căpşunului se confruntă cu un șir de probleme ce se răsfrâng negativ asupra productivităţii și calităţii fructelor şi anume: lipsa unui material săditor calitativ cu valoare biologică înaltă, lipsa unei pieţe organizate şi a relaţiilor coordonate între participanţii de pe piaţă; numărul mic al experţilor şi al serviciilor de consultanţă în creşterea arbuştilor fructiferi şi căpşunului, nerespectarea strictă a elementelor tehnologice în procesul de cultivare de către majoritatea producătorilor, lipsa materialelor informative în domeniul cultivării arbuştilor fructiferi şi căpşunului, lipsa soiurilor performante și productive care ar corespunde condiţiilor pedo-climatice, sortimentul de soiuri inregistrate in Catalogul de Stat a Soiurilor de plante. Pentru ca această cultură să fie rentabilă, cei interesaţi trebuie să consulte specialiştii din domeniu care cunosc foarte bune însuşirile agrobiologice și productive ale speciilor bacifere pe care producătorii au hotărat să le planteze şi dispun de material săditor calitativ. Obţinerea unei producţii calitative impune şi asigurarea unei protecţii fitosanitare corecte, ceea ce se poate realiza prin cunoaşterea organismelor dăunătoare, care afectează fiecare specie. Gestionarea cu succes a organismelor dăunătoare se asigură prin aplicarea unui program de protecţie integrată, care include metode biologice, agrofitotehnice, mecanice, fizice şi chimice. Abordarea în practica fitosanitară a managementului integrat al organismelor dăunătoare se bazează pe menţinerea populaţiei organismului dăunător sub pragul economic de dăunare. Măsurile de carantină fitosanitară, cultivarea soiurilor adaptate zonal, care asigură protecţie faţă de atacul organismelor dăunătoare, metodele agrotehnice, care reduc mecanic o mare parte din rezerva biologică a organismelor dăunătoare arbustilor fructiferi sunt câteva măsuri aplicabile în contextul managementului integrat.

Totusi, tratamentele chimice sunt esențiale pentru sănătatea arbustilor fructiferi. Pe lângă momentul optim de efectuare a tratamentului, contează la fel de mult și produsele folosite, astfel încât, combinația optimă a substanțelor active și o tehnologie de protecție bine pusă la punct pot asigura nu doar o stare fitosanitară buna, ci și recolte de o mai bună calitate. O altă verigă care duce la limitarea utilizării nejustificate a produselor de protecţie a plantelor este monitorizarea organismelor dăunătoare în vederea cunoaşterii dinamicii populaţiei, stabilirea speciilor “cheie” care justifică aplicarea tratamentelor şi punerea în evidenţă a duşmanilor naturali care pot limita nivelul populaţiei de organisme dăunătoare. Elaborarea şi aplicarea unui program de protecţie faţă de boli şi dăunători se poate realiza printr-un diagnostic corect al acestora, precum şi al duşmanilor naturali prezenţi în cultură. Identificarea cu acurateţe şi într-un timp cât mai scurt este o condiţie esenţială pentru aplicarea măsurilor în timp util şi eficiente din punct de vedere economic.

4/91

CAPITOLUL 2 2. Simptome produse de organismele dăunătoare arbuştilor fructiferi

2.1. Simptome produse de ciuperci. Ciupercile fitopatogene acţionează puternic asupra plantei la nivel biochimic, fiziologic şi la nivel anatomo-morfologic. În general, bolile plantelor de cultură produse de ciuperci se caracterizează prin câteva tipuri principale de simptome, care permit şi identificarea lor. Confirmarea organismului dăunător se face însă după un examen de laborator. Simptomele ce apar pe diferitele organe ale arbuștilor fructiferi sunt variate, după cum urmează: pe frunze : - pete circulare, de 1-5 mm diametru, roșii—violacee, cu centru cenușiu-albicios (ex Mycosphaerella fragariae); - pe ambele fețe, pâsla fină, albicioasă, care devine pulverulentă (ex. Sphaerotheca macularis, Sphaerotheca mors-uvae; - pete mari, brune-cenușii, la suprafață cu un mucegai cenușiu pulverulent (ex . Botrytis cinerea); - pete circulare, de 1-5 mm la început , apoi se măresc, de culoare brună-deschis, uneori purpurie la suprafață cu puncte mici, negre, picnidiile ciupercii (ex. Dendrophoma obscurans; - pete numeroase, neregulate, de 1-4 mm, cenușii- gălbui, cu câteva puncte mici, negricioase ex) Mycosphaerella rubi; - pe fața inferioara a frunzei, pustule mici, prăfoase, galbene-portocalii sau brune –negricioase ex) Phragmidium rubi- idaei: - pete mici, circulare, brune-roșietice ex) Pseudopeziza ribis; - pete galbene pe fața superioară, presărate cu numeroase punctișoare brune-negricioase; pe fața inferioară apar umflături galbene-roșietice (Puccinia caricina), sau galbene – portocalii (Cronartium ribicola); pe lăstari: - scoarța zbârcită și crăpată; în crăpături sau pe scoarță apar toamna pernițe negricioase (ex. Dothidella ribesia) - pete brune-alungite (ex: Pseudopeziza ribis); - pete brune roșietice sau violacee în jurul mugurilor de la baza (Didymella applanata); - la baza lăstarilor pete roz-brunii, apoi negricioase, cufundate (Leptosphaeria coniothyrium); pe colet și rădăcini: - ţesuturile coletului colorate în brun- roşcat, iar rădăcinile prezintă o necroză medulară sau terminală din care cauza se usucă (Phytophthora fragariae) pe fructe: - pete brune-cenușii, țesuturile se înmoaie și se acoperă cu un mucegai cenușiu (Botrytis cinerea); - fructe înmuiate, roz-lăptoase, la suprafața cu un miceliu fin, dens, albicios (Phytophthora cactorum).

2.2. Simptome produse de bacterii. În cazul bacteriozelor de carantină care afectează arbştii fructiferi, principalele

simptome sunt:

5/91

Pătările și arsurile pe frunze: - petele sunt mici, roșii-maronii, delimitate de nervuri, au forme neregulate (unghiulare), uneori hidrozate; - frunzele cu leziuni grave sunt deseori galbene sau roşcate; - se măresc şi se contopesc, ocupând întreaga suprafață a limbului ducând la o brunificare / necrozare a limbului; - ţesutul necrotic devine fragil, crapă şi frunzele se zdrenţuiesc; - zonele hidrozate de-a lungul nervurilor la cele mai tinere frunze provenind de la coletul plantei constituie un simptom tipic pentru o invazie bacteriană sistemică; - în condiţiile unei umidități relative ridicate (80–100%), petele se acoperă cu un exsudat lăptos, de culoare crem până la galben, care se usucă şi ia un aspect de crustă. pe tulpini, rizomi, stoloni, apex: - pătările au formă de dungi / benzi / striuri brune. pe colet: - ţesutul vascular al coletului se dezintegrează, ducând la colapsul vascular al plantei - pe caliciu, sepale, pețioli, flori: - pete translucide, respectiv leziuni hidrozate mari, alungite, apoi necrozate. pe fructe: - fructele provenite de la flori infectate sunt greu de separat de receptacule. Exemple: Pseudomonas syringae pv. syringae, Xanthomonas fragariae Hipertrofiile (gale, tumori) - sunt produse pe: rădăcini și tulpini - tumorile pot fi reprezentate de: creşteri mai mult sau mai puţin neorganizate sau

dezorganizate ale ţesuturilor vegetale; proliferări de ţesuturi, malformații; Exemplu: Agrobacterium tumefaciens, Agrobacterium rhizogenes.

2.3. Simptome produse de virusuri și alte organisme analoage Cele mai comune și răspândite simptome produse de virusuri și micoplasme sunt: pete de culoare galben pal înconjurate de zone verzi, decolorări sub forma unor

benzi late ce formează desene asemănătoare frunzei de stejar, marmorare în verde deschis și verde închis, clorozarea nervurilor și benzi clorotice de lățimi diferite, formând un desen asemănător frunzei de stejar, la Cucumber mosaic virus.

pete clorotice și benzi clorotice în lungul nervurilor, pete inelare clorotice pe frunzele tinere ale lăstarilor anuali, acestea fiind absente pe frunzele tulpinilor fructifere, cloroze în lungul rețelei nervurilor, simptome întâlnite la Tomato ringspot virus;

talie redusă a plantelor bolnave, lăstari scurți și fragili, pete, inele sau benzi clorotice la suprafața frunzelor, picățele și pete necrotice, marmorare, îngălbenirea nervurilor și deformarea frunzelor, la Tomato black ring virus;

pete inelare, pete de culoare verde deschis sau gălbuie, simptome de încrețire a frunzelor, frunze îngroșate , rugoase cu marginile curbate spre fața inferioară, mozaicare puțin evidentă a frunzelor, fructe mici, deformate și cu coacere întârziată, la Raspberry ringspot virus;

îngălbenirea și clarifierea nervurilor, benzi de culoare galben pal în lungul nervurilor principale , cloroza și asimetria frunzelor, creștere redusă, la Gooseberry vein banding associated Badnavirus;

simptome de piticire și declin, apariția unor pete de culoare galbenă pe suprafața frunzelor, infecțiile fiind latente sau se manifestă prin simptome caracteristice, la Strawberry latent ringspot virus;

6/91

pete clorotice pe frunzele tinere, pierderea vigurozității, marmorare clorotică, necroze internervuriene pe frunzele mai bătrâne, îngălbenire marginală caracterizată prin clorozarea marginală a foliolelor , curbarea spre fața superioară a marginei frunzelor, pețioluri scurte și înroșirea prematură a frunzișului toamna la Strawberry mild yellow edge virus;

marmorare galbenă caracterizată prin apariția de pete , inele sau benzi verzi deschis sau gălbuie la suprafața limbului. Pe suprafața frunzelor apare fie o împestrițare galbenă evidentă, fie decolorări galbene strălucitoare în lungul nervurilor principale, lăstari scurți și fragili la Arabis mosaic virus.

2.4. Simptome produse de insecte, acarieni. Dăunări produse de organisme dăunătoare cu aparat bucal de ros, care apar la exteriorul sau în interiorul organelor atacate: roaderea neselectivă a frunzelor (gândacii de frunze și omizile defoliatoare); defolierea foliajului (Abraxas grossulariata, Pristiphora pallipes) galerii în tulpini (molia zmeurului) sau rădăcini (gărgăriţa rădăcinilor de căpşun); roaderea organelor florale (Byturus fumatus); minarea frunzelor (Cnephasia asseclana) Dăunările produse de organisme dăunătoare cu aparat bucal de supt, apar în urma faptului că pentru hrănire dăunătorii introduc în țesuturi salivă, conținând enzime care determină modificări morfologice și biochimice ale acestora, printre care amintim: decolorarea organelor atacate, frecvent a frunzelor (ploșnițe, afide, acarieni); pigmentarea organelor atacate (afide); încrețirea și răsucirea frunzelor (afide); gale (Contarinia ribis). 2.5. Simptome produse de nematozi.

Nematozii fitoparaziţi au dimensiuni microscopice, se localizează fie în țesuturile rădăcinilor, tulpinilor, frunzelor sau în ovarele florilor (endoparaziți), fie la exteriorul organelor atacate (ectoparaziți), fiind fixați de substratul alimentar cu aparatul lor bucal.

În urma hrănirii prin înțeparea și sugerea sucului celular nematozii pot să producă daune, care frecvent apar sub formă de:

gale, mici umflături ale țesuturilor vegetale pe seama cărora se hrănesc, ca de exemplu pe rădăcini (Meloidogyne spp.);

reducerea taliei frunzelor (Ditylenchus dipsaci, Aphelenchoides fragariae); piticirea plantelor (Aphelenchoides fragariae); necrozarea rădăcinilor (Ditylenchus dipsaci); atrofierea organelor florale (Aphelenchoides fragariae).

7/91

CAPITOLUL 3.

3. Organisme dăunătoare la arbuştii fructiferi

Organismele dăunătoare plantelor şi produselor vegetale pot fi grupate în trei categorii: organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune, organisme reglementate non-carantină şi organisme dăunătoare non-carantină.

Organismele dăunătoare de carantină pentru Uniune sunt organismele care reprezintă o importanţă economică potenţială pentru o zonă aflată în pericol, care nu sunt prezente în acea zonă sau dacă sunt prezente nu sunt larg răspândite şi fac obiectul unui control oficial.

În ţara noastră organismele dăunătoare de carantină pentru Uniune şi cele reglementate non-carantină sunt stabilite prin Regulamentul UE nr. 2072/2019 .

3.1. Organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune la arbuşti.

Nr.crt.

Denumire știinţifică şi denumire

populară

Răspândire geografică

Insecte

1. Anthonomus signatus Schenkling – gărgăriţa japoneză a căpşunului

Asia, Rusia

2. Anthonomus signatus Say – gărgăriţa capşunului

America: SUA, Canada

3. Epochra canadensis (Loew) – musca galbenă a coacăzului

America

4. Rhagoletis mendax Curran – viermele afinelor

America

5. Rhagoletis ribicola Doane – musca neagră a coacăzului

America

6. Popilia japonica Newman –gândacul japonez

America: SUA, Canada Asia: Japonia Europa: Italia, Portugalia, Rusia

Nematozi

1. Longidorus diadecturus Eveleigh and Allen America: Canada

2. Xiphinema americanum sensu lato (populaţii non-europene) Cobb

Europa: Absent

3.2. Organisme reglementate non-carantină şi organisme comune dăunătoare arbuştilor fructiferi. 3.2.1. Ciuperci 1. Botrytis cinerea – putregaiul cenușiu al fructelor 2. Colletotrichum fragariae - antracnoza la căpșuni, pătarea neagră a căpșunului. 3. Cronartium ribicola – rugină 4. Dendrophoma obscurans – pătarea brună a frunzelor

8/91

5. Dothidella ribesia –Uscarea ramurilor. 6. Elsinoe veneta f.c Gloeosporium venetum – antracnoza 7. Fabrea earliana –pătarea purpurie a frunzelor 8. Microspheera grossulariae –făinarea europeană a agrișului 9. Mycosphaerella fragariae—f.c Ramularia tulasnei- pătarea albă a frunzelor 10. Mycosphaerella rubi –pătarea cenușie a frunzelor 11. Phytophtora cactorum – mana fructelor 12. Phytophtora fragariae – mana coletului si rădăcinilor 13. Pseudopeziza ribes f.c Gleosporium ribis – antracnoza 14. Puccinia caricina – rugină 15. Puccinia ribes– rugină 16. Phragmidium rubi- idaei –rugina 17. Sphaerotheca macularis - făinare 18. Sphaerotheca mors uvae – fainarea americană a agrișului 3.1.2. Bacterii 1. Agrobacterium rubi- cancerul bacterian 2. Agrobacterium tumefaciens – cancerul bacterian 3. Pseudomonas syringae – 4. Xanthomonas fragariae – arsura bacteriană a căpşunului sau pătarea unghiulară a frunzelor de căpşun. 3.2.3. Virusuri 1. Arabis mosaic virus in small fruits- virusul mozaicului arabisului la arbuștii fructiferi 2. Blackurant reversion virus- virusul reversiunii coacăzului negru 3. Cucumber mosaic virus in small fruits- virusul mosaicului castraveților la arbuști fructiferi 4. Grooseberry vein banding associated virus – virusul asociat cu îngălbenirea nervurilor agrișului 5. Raspberry ringspot virus 6. Raspberry bushy dwarf virus- virusul piticirii tufoase a zmeurului 7. Raspberry leaf mottle virus – virusul marmorării frunzelor zmeurului 8. Strawberry latent ringspot virus- virusul latent al pătarii inelare a căpșunului 9. Strawberry mild yellow edge virus- virusul îngălbenirii marginale slabe a căpșunului 10. Strawberry mottle virus- virusul marmorării căpșunului 11. Strawberry vein banding virus –virusul benzilor nervuriene a căpșunului 12. Tomato black ring virus in raspberry –virusul pătării inelare negre a tomatelor la zmeur 13. Tomato ringspot virus in small fruits- virusul pătării inelare a tomatelor la arbuști. 2.2.4. Insecte, acarieni a) Abraxas grossulariata - cotarul agrișului b) Anthonomus rubi Herbst. - gărgăriţa neagră a căpşunului c) Aphis idaei (van der Goot) - păduchele mic al zmeurului d) Aulacaspis rosae Bouché - păduchele roz al trandafirului e) Byturus tomentosus F - gândacul zmeurului f) Cecidophyopsis ribis (Westwood) - cleştarul coacăzului (acarianul coacăzului)

9/91

g) Chaetosiphon fragaefolii (Cockerell) - păduchele verde mic al căpşunului h) Cnephasia asseclana (Denis & Schiffermüller) - molia cenușie a căpșunului i) Contarinia ribis Kieffer - țînțarul galicol al florilor de coacăz j) Coenorhinus germanicus (Herbst) - gărgărița albastră a căpșunului k) Coraebus rubi L. - gândacul murului l) Cryptomyzus ribis L. - păduchele galben al coacăzului roșu m) Diastrophus rubi (Bouché) - viespea galicolă a murului n) Harpalus rufipes De Geer - gândacul negru al căpșunului o) Lampronia rubiella (Bjerkander) - molia zmeurului p) Lasioptera rubi Heerger - ţânţarul galicol al zmeurului q) Otiorhynchus ovatus Linnaeus - gărgăriţa rădăcinilor de căpşun r) Phytonemus pallidus (Banks) - acarianul căpşunului s) Pristiphora rufipes (Le Peletier) - viespea neagră a agrişului t) Pteronidea ribesii Scop - viespea galbenă a frunzelor de coacăz şi agriş u) Synanthedon tipuliformis (Clerck) - sfredelitorul tulpinilor de coacăz v) Zophodia convolutella (Denis & Schiffermüller) - molia agrișelor 2.2.5. Nematozi

a) Aphelenchoides fragariae (Ritzema Bos) Christie - nematodul mugurilor de căpșun b) Ditylenchus dipsaci Filipjen - nematodul bulbilor și tulpinilor c) Meloidogyne spp. Goeldi –nematozii galicoli

10/91

CAPITOLUL 4

FIȘE PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMELOR DĂUNĂTOARE

4.1. Fişe recunoaştere organisme dăunătoare reglementate non-carantină și comune (bacterii, ciuperci, virusuri)

FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR Agrobacterium rubi

Denumire populară: cancerul bacterian Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România Plante gazdă: Rubus idaeus ( zmeur), Ribes uva-crispa/ Ribes grossularia (agriș), Ribes rubrum (coacăz roșu), Ribes nigrum (coacăz negru), Rubus fructicosus (mur), Vaccinium myrtillus (afin), Fragaria sp. (căpșun) etc.

Simptome: Sunt atacate numai plante de arbuști fructiferi care prezintă țepi. Organe atacate: rădăcini, zona coletului, tulpini fructifere. Pe rădăcini, în zona coletului sau pe tulpinile fructifere se dezvolta tumori (gale), la început mici, albicioase, aspre și spongioase (fig.2). Tumorile apar la mijlocul lunii iunie sub forma unor erupții albicioase, care mai tîrziu devin brune, apoi negre și încep să se dezintegreze, urmând ca noi gale să înceapă să se formeze în primăvara următoare în apropierea celor vechi. Tumorile (gale, excrescențe) au mărimi, forme și consistențe diferite, cu suprafață rugoasă, de multe ori asemănătoare inflorescențelor de conopidă (fig.1). Simptome mai numeroase apar în anii în care plantele au avut de suferit în timpul iernii. Lăstarii slăbiți se rup ușor datorită vântului și sunt mai sensibili la producerea infecțiilor. Boala oprește formarea și creșterea unor noi lăstari și provoacă producerea de fructe uscate. Plantele pot avea simptome de deficit hidric și de nutriție pentru că este întreruptă circulația acestora în plante. Ramurile afectate uneori crapă, se usucă sau sunt ușor rupte de vânt. Este foarte important ca în primul an de la plantare să se acorde multă atenție în ceea ce privește evitarea infectării, stabilindu-se experimental că producerea unei infecții în primul an produce îmbolnăviri severe și chiar moartea plantelor.

Fig.1.Gală tânără pe tulpină de mur Fig.2. Atac pe tulpină de zmeur http://www.liberaldictionary.com/cane-gal//

11/91

Mod de răspândire: Bacteriile supraviețuiesc peste iarnă în tumori (gale) și în sol și se răspândesc cu ajutorul picaturilor de apă de ploaie, a apelor curgătoare și a lucrărilor manuale și mecanice . Acestea pătrund în plante numai prin răni iar tulpinile bacteriene virulente produc tumorile caracteristice. Rănile sunt esențiale în procesul de tumorogeneză și pot fi produse de cauze naturale (înțepături de insecte, îngheț) sau mecanice (tăieri, lucrări de întreținere, recoltare). Bacteria se răspândește de la o plantă la alta prin unelte, utilaje, dăunatori; Se recomandă folosirea la plantare de plante sănatoase provenite din pepiniere în care nu au fost depistate plante cu simptome; mocirlirea rădacinilor plantelor înainte de plantare în diverse preparate comerciale care asigură protecție impotriva Agrobacterium rubi pentru o perioadă de timp.

IMPORTANT! Într-o primă fază galele de dimensiuni mici pot fi ușor confundate cu țesut hipercalusat.

12/91

FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR Agrobacterium tumefaciens

Denumire populară: cancerul bacterian Statut : este organism dăunător reglementat non-carantină, prezent în România Plante gazdă: Rubus idaeus ( zmeur), Ribes uva-crispa/ Ribes grossularia (agriș), Ribes rubrum (coacăz roșu), Ribes nigrum (coacăz negru), Rubus fructicosus (mur), Vaccinium myrtillus (afin), Fragaria sp. (căpșun) etc.

Simptome: Organe atacate: rădăcini, zona coletului, trunchi. Pe rădăcini, în zona coletului sau pe trunchi se dezvolta tumori, la început albicioase, mai puțin consistente care apoi se lemnifică (fig.2). Tumorile sunt tari, fiind formate din mai multe țesuturi vasculare. Celulele care alcătuiesc tumoarea sunt hipertrofiate, deformate sau foarte mici. Țesuturile tumorale au un metabolism diferit față de cel al țesuturilor sănătoase. Tumorile (gale, excrescențe) au mărimi, forme și consistențe diferite, cu suprafață rugoasă, de multe ori asemănătoare inflorescențelor de conopidă (fig.1). Cancerul bacterian poate provoca apariția de epinastii ale frunzelor și inhibarea mugurilor laterali. Uneori tumorile generează formațiuni cu organizare rudimentară, asemănătoare unor organe ca frunze, muguri, lăstari, rădăcini, numite teratoame.

Fig.1. Atac pe tulpină de mur Fig. 2. Atac pe rădăcină de zmeur http://www.science.oregonstate.edu https://berries.cals.ncsu.edu

Mod de răspândire: Bacteriile supraviețuiesc în rizosferă folosind nutrienții exudați din țesuturile rădăcinilor și în sol de la 5 luni până la 2 ani, uneori mai mult, în funcție de tipul solului, de pH, umiditate, temperatură, raportul C/N și de planta cultivată (condiții optime pentru supraviețuirea bacteriei în sol sunt la temperaturi de 8°C, umiditatea de 25-50%, pH slab alcalin și un raport mai ridicat de C/N). Bacteriile pătrund în plante prin răni iar cele virulente produc tumorile caracteristice. Rana este esențială în procesul de tumorogeneză. Perioada de incubație a bolii este influențată de specie, vârsta plantei, condiții climatice (temperatura optimă pentru dezvoltarea cancerului fiind de 22-30°C și umiditatea de 80%, temperaturile peste 30 și sub 8°C inhibând dezvoltarea tumorilor). Lumina are un efect inhibitor, tumorogeneza fiind favorizată de o perioadă de întuneric după inoculare.

13/91

Bacteria se răspândește prin folosirea de plante infectate la plantare și de la o plantă la alta prin unelte, utilaje, dăunători; • se recomandă folosirea la plantare de plante sănatoase, în pepiniere și în plantații trebuie aplicate tratamente chimice pentru menținerea unei stări de sănătate corespunzătoare a plantelor; • mocirlirea rădacinilor plantelor înainte de plantare în mocirlă în care s-a adăugat sare potasică 1% și clorură de var 0.4%; IMPORTANT! Înainte de plantare trebuie făcută inspecția plantelor, exemplarele care prezintă simptome de cancer bacterian trebuie eliminate și arse în locuri special amenajate departe de plantație

14/91

FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR Pseudomonas syringae pv. syringae van Hall

Denumire populară: - Statut: organism dăunator non-carantină, prezent în România Plante gazda: Pseudomonas syringae pv. syringae nu prezintă specificitate de gazdă, putând infecta o gamă largă de specii. Simptome: Boala se manifestă pe toate organele aeriene ale plantei. Pe frunze nervurile frunzelor se înnegresc; în zonele internervuriene apar pete mici (5 mm diametru), unghiulare, apoase, ce

confluează și ocupă întreaga suprafață a limbului, conducând la o brunificare a foliajului;

în final frunzele se usucă în întregime dar nu cad, rămânând atârnate pe tulpini (fig. 1).

Pe lăstarii tineri în jurul locului unde s-a produs penetrarea bacteriei, apar leziuni sub formă de

striuri brune (fig. 2), care pot să încercuiască tulpina, situație în care, toată partea superioară se usucă;

boala se maifestă mai ales în jurul nodurilor prin leziuni întinse, puțin cufundate și bine determinate de țesuturile sănatoase, uneori evoluând în ulcerații;

dacă infecțiile laterale nu omoară lăstarii, atunci plantele sunt adesea pitice și ofilite;

pe suprafața țesuturilor afectate, ocazional poate să apară un exsudat bacterian.

Fig. 1. Simptome pe frunze de zmeur Fig. 2. Simptome pe lăstari de zmeur (https://pnwhandbooks.org/plantdisease/host-disease/raspberry-rubus-spp-pseudomonas-blight) Mod de răspândire:

material săditor; instrumente de lucru; resturi vegetale; floră epifită; ucerațiile din timpul înfloritului (sursă primară de inocul).

15/91

FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR Xanthomonas fragariae (Kennedy et King, 1962

Denumire populară: arsura bacteriană a căpşunului sau pătarea unghiulară a frunzelor de căpşun. Statut: organism reglementat non-carantină, prezent în România. Plante gazdă: Căpşunul cultivat (Fragaria × ananassa sin. F. chiloensis × F. virginiana, F. vesca L. race ananassa) şi cel sălbatic sunt singurele plante gazdă naturale. Simptome. Această boală a fost mult timp confundată cu alte boli fungice care induc simptome similare. Adesea este dificil să se facă deosebirea între simptomele cauzate de Xanthomonas fragariae și cele cauzate de: Mycosphaerella fragariae, Diplocarpon earliana şi Phomopsis obscurans. Simptomele cauzate de X. fragariae pot fi observate pe toate organele plantei: frunze, peţioli, sepale, caliciu, flori, fructe, rizomi, stoloni. • pe frunze - la începutul infecției, apar pete mici (1–4 mm), unghiulare, hidrozate, delimitate de nervuri, vizibile doar pe faţa inferioară a frunzelor (fig. 1); - petele se măresc și se contopesc, devenind vizibile şi pe fața superioară a frunzelor; - sunt roșii-maronii, au forme neregulate şi se necrozează rapid; - ţesutul necrotic devine fragil, crapă şi frunzele se zdrenţuiesc (fig. 2); - frunzele cu leziuni grave sunt deseori galbene sau roşcate. - în condiţiile unei umidități relative ridicate (80–100%), aceste pete sunt acoperite de un exsudat lăptos, de culoare crem până la galben, care se usucă, luând un aspect de crustă. - când petele intră în contact cu nervura principală, bacteriile pătrund în țesutul vascular și sunt diseminate sistemic de-a lungul nervurilor, provocând apariţia de pete noi.

Fig. 1. Simptome foliare cauzate Fig. 2. Atac sever de X fragariae Fig. 3. Simptom de X fragariae de X. fragariae pe frunze de căpşun pe caliciu (https://eng.lbst.dk) (https://gd.eppo.int) (http://www.padil.gov.au)

• pe caliciu, sepale, pețioli, flori - apar, de asemenea, pete translucide pe caliciu (fig. 3) și sepale, respectiv, leziuni

hidrozate mari, alungite, apoi necrozate – pe pețioli și flori. • pe fructe

- atacurile sunt rare și limitate la țesuturile adiacente sepalelor infectate; - fructele provenite de la flori infectate sunt greu de separat de receptacule.

• pe colet, rizomi, stoloni, apex

16/91

- în condiții foarte favorabile, agentul patogen poate contamina rizomii, stolonii și apexul, în mod sistemic, pătrunzând în sistemul vascular prin vătămări cauzate de îngheț, prin crăpături datorate creșterii și prin răni care apar ocazional la recoltare; - s-au observat zone hidrozate de-a lungul nervurilor la cele mai tinere frunze provenind de la coletul plantei, simptom tipic pentru o invazie bacteriană sistemică; - cu timpul, ţesutul vascular al coletului se dezintegrează, ducând la colapsul vascular al plantei. Mod de răspândire Sursele de inocul sunt: plantele de căpșun bolnave (principala sursă de inocul primar), materialul de propagare, resturile de frunze moarte și stolonii. Bacteria iernează în frunzele plantelor bolnave, rămase pe sol sau îngropate, putând rămâne viabilă cel puţin 10 ani, iar apariţia bolii în condiţii de perfectă igienă sanitară nu poate fi pusă decât pe seama materialului de plantare infectat. Diseminarea are loc prin: plante contaminate, exsudat bacterian, apa de ploaie, irigarea prin stropire, vânt, unelte de lucru, maşini şi utilaje agricole. Precipitațiile abundente, umiditatea aerului ridicată, temperaturile diurne în jurul valorii de 20°C și nopțile răcoroase favorizează evoluţia bolii. Temperaturile de peste 28°C sunt nefavorabile. IMPORTANT! Arsura bacteriană a căpşunului este o boală sistemică, de carantină în mai multe țări, care poate afecta negativ căpșunile oriunde sunt cultivate, provocând pierderi de recoltă cuprinse între 8 și 80%, în funcție de condițiile climatice și de soiuri. Aceste pierderi pot atinge chiar şi 30% în cazul contaminării sepalelor.

17/91

FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR Botrytis cinerea (Pers.:Fr.)

Denumire populară: putregaiul cenușiu al fructelor. Statut: organism dăunător non-carantină prezent în România. Plante gazdă: căpșun (Fragaria spp.). Simptome Pot fi atacate toate organele aeriene ale plantelor, însă boala se manifestă frecvent, cu efectul cel mai păgubitor, pe flori și fructe. De obicei, primele simptome apar la coacerea fructelor sau pe fructele coapte, dar uneori apar și pe flori ori pe fructe când acestea sunt în stadiu de fructe verzi, albe sau roz. Pe flori Putregaiul se dezvoltă pe flori mai ales când microclimatul este rece și umed, iar daunele sunt accentuate de vătămările produse de îngheț. Petalele și pedicelele florilor afectate devin de culoare brună și, în cazuri extreme, întreaga floare și inflorescență moare. Florile plantelor reprezintă calea principală prin care ciuperca B. cinerea infectează fructele. Pe fructe Inițial, simptomele putregaiului cenușiu pot apărea pe oricare porțiune a fructului. Acestea se dezvoltă în mod frecvent la capătul caliciului și în țesuturile învecinate ale fructelor sau florilor putrezite. Țesuturile afectate devin de culoare maro deschis spre mediu. Leziunile de pe fructele albe și verzi se dezvoltă lent. Fructele devin diforme pe măsură ce cresc și pot muri înainte de a atinge maturitatea. Porțiunile putrezite ale fructelor în curs de coacere sau coapte sunt lipsite de o bordură distinctă față de cele fără simptom și se îmbină imperceptibil cu țesuturile acestora. Putregaiul se extinde rapid în fructele aproape de maturitate, adesea până când întregul fruct este afectat. O cheie de diagnostic pentru putregaiul fructelor este masa de miceliu cenușiu alcătuit din sporii ciupercii (conidiofori cu conidii de B.cinerea) prezent pe suprafața țesuturilor putrezite.

18/91

A - floare atacată; B – infecție florală avansată; C, D – infecții ale fructelor în diferite etape; o petală

infectată poate fi sursă de infecție a fructului; E,F – frunze brunificate și fructe cu miceliu cenușiu.

(Foto:https://www.researchgate.net/figure/Symptoms-of-Botrytis-cinerea-infections-in-strawberry-Panel-A-shows-a-senesced-flower_fig1_332779777)

Mod de răspândire Sporii ciupercii sunt răspândiți în cultură cu ajutorul vântului, în special în timpul zilei și, de asemenea, prin intermediul picăturilor de ploaie sau a apei de irigație. IMPORTANT! Alături de scăderea temperaturii, o atmosferă îmbogățită cu CO2 (15-20% CO2) contribuie considerabil pentru controlul putregaiului cenușiu însă, în anumite circumstanțe, de exemplu când nivelul de O2 este redus, fructele își pot pierde savoarea. Putrezirea care survine după recoltare este adesea rapidă și devastatoare. Pierderile pot fi severe la recoltare, în timpul comercializării și transportului și după vânzarea finală. Putregaiul cenușiu al fructelor este una dintre cele mai distructive boli ale căpșunului la nivel mondial.

19/91

FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR

Colletotrichum fragariae A.N.Brooks Denumire populară: Antracnoza la căpșuni, pătarea neagră a căpșunului. Statut: este organism dăunător non-carantină, este prezent în România. Plante gazdă: căpșun (Fragaria sp.) Simptome: Ciuperca atacă coletul,pețiolul frunzelor,frunzele, florile și stolonii. În timpul verii pe stoloni, pețiol și pedunculii florilor se pot observa leziuni ovale până la alungite care variază de la maro la gri până la negru. Dacă condițiile sunt potrivite pentru dezvoltarea ciupercilor, leziunile vor conține numeroase mase mici de spori portocalii. Frunzele infectate pot forma pete maronii rotunde, ovale sau neregulate care, de asemenea, pot produce masele de spori portocalii. Atacul la colet produce brunificarea zonei centrale, se observă ușor prin secțiuni transversale și longitudinale (fig. 1) și se poate confunda cu mana coletului și fructelor de căpșun (Phytophthora cactorum). Atacul pe fructele verzi și coapte se manifesta prin apariția de pete scufundate, ovale, concave, rotunjite de culoare maronie (fig. 2). Leziunile sunt de obicei ferme în textură și pot fi înconjurate de o margine întunecată. Fructele coapte putrezesc, rămân mici și se mumifică.

Fig.1. Simptom pe colet atacat (www.forestryimages.ro) Fig.2. Atac pe fructe (www.invasive.org)

Mod de răspândire Atacul de antracnoză la căpșuni (Colletotrichum fragariae) este favorizat de temperaturi optime în intervalul 25-30°C, prezența apei pe frunze (din precipitații, rouă, irigare prin aspersie) și o umiditate relativă a aerului >90%. În condiții favorabile boala poate afecta până la 90 % din fructe în 6 zile.Ciuperca poate infecta țesuturile plantelor încă din faza de stoloni (în pepiniere), care vor fi infectați fără să apară simptome vizibile ale prezenței agentlui patogen. Stolonii infectați reprezintă principala sursa de infecție a culturilor de căpșun.Sporii (conidiile) ciupercii sunt răspândiți cu ajutorul picăturilor de apă (provenite din irigare prin aspersie, ploaie) purtate de vânt, dar și de către lucrători (mâini, haine, unelte infectate, etc.).Boala este transmisă de la un an la altul prin plantele infectate. Ciuperca poate supraviețui în sol până la 1 an. IMPORTANT! Boala provoacă pagube importante atât în cultura pentru fructe, afectând plantele și producția, dar și în pepiniere, afectând producția de stoloni.

20/91

FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR Cronartium ribicola (J. C. Fisch)

Denumire populară: rugina coacăzului. Statut: nu este organism de carantină; este prezent în România. Plante gazdă: Ciuperca Cronartium ribicola atacă în faza ecidiană speciile de pin cu 5 frunze (ace): Pinus strobus (pin neted), P. cembra (zâmbru), P. peuce (pin macedonean) şi alte specii din această grupă. Formele de uredospori şi teleutospori se dezvoltă pe speciile de Ribes, dintre care cele mai sensibile sunt: R. nigrum (coacăz negru), R. petraeum (pălitor sau coacăz de stâncă), R. alpinum (coacăz de munte), R. sanguineum (coacăz roşu american), R. gordonianum, R. aureum (coacăz auriu, cuişor), Ribes grossularia (agriş), precum şi pe hibrizii dintre coacăzul roşu (Ribes rubrum) şi agrişul muntenesc (Grossulara reclinata); mai puţin atacat este R. rubrum.

Simptome. Atacul ciupercii are loc primăvara. În majoritatea cazurilor, atacul se manifestă la nivelul frunzelor. Pe faţa superioară a acestora (fig. 1) apar pete de formă poligonală, gălbui-roşietice sau violacee. Pe faţa inferioară apar (din mai şi până în octombrie) fructificaţiile ciupercii sub forma unor pustule de culoare galbenă (uredosorii). Pe la sfârşitul verii, pe faţa inferioară apar teleutosorii, risipiţi pe toată suprafaţa limbului, la început de culoare galbenă-portocalie (fig. 2), apoi gălbuie-brunie şi brună. Pe vreme umedă, sunt de culoare galbenă-portocalie caracteristică, iar pe vreme călduroasă şi uscată capătă o culoare brună-cenuşie. Atacuri puternice pot duce la uscarea parţială sau totală a frunzelor. Acestea cad de timpuriu, deseori înainte ca fructele să ajungă la maturitate; ca urmare, fructele rămân mici, tari şi se zbârcesc uşor pe vreme uscată. Sunt atacate şi bracteele florale, ramurile tinere, fructele şi cotiledoanele plăntuţelor. Scoarţa ramurilor atacate are un aspect erodat.

Fig. 1. atac de Cronartium ribicola Fig. 2. frunză de coacăz negru Fig. 3. Teleutospori în formă de coloane pe frunză de coacăz alb infectată cu Cronartium ribicola pe frunză de coacăz negru atacată (faţa superioară) (faţa inferioară) de rugină (Cronartium ribicola) (https://pflanzenschutzdienst.rp-giessen.de) (http://ephytia.inra.fr)

Mod de răspândire Transportul pe distanțe lungi a ecidiosporilor este responsabil pentru focarele de infecție la speciile de pin sensibile. Ecidiodporii sunt mai rezistenţi și mai puțin sensibili la uscăciune și temperaturi înalte decât uredosporii și teleutosporii. Rugina coacăzului este răspândită în principal de vânt. Ecidiosporii ajung la distanţe de la 500 m până la 11 km.

21/91

Ei mai pot fi răspândiţi şi de insecte (larvele de Lymantria), animale mici (veveriţele, păsările) şi om. Rugina coacăzului trece de la o plantă la alta prin simplu contact, de exemplu, prin intermediul uneltelor de grădinărit dezinfectate necorespunzător. Ciuperca responsabilă de rugina coacăzului iernează în ramurile și frunzele de coacăz – sursele de inocul pentru primăvara următoare. Umiditatea aerului şi temperaturile mai mari de 30°C favorizează evoluţia bolii.

IMPORTANT! Atacul ruginii pe fructele de coacăz duce la diminuarea semnificativă a recoltei. Rugina coacăzului este o boală fungică des întâlnită, care trebuie tratată cu mare atenţie; aceasta nu amenință în mod direct supraviețuirea plantei, dar permite atacul bolilor oportuniste.

22/91

FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR

Dendrophoma obscurans (Ell. et Ev.) H. W. Anderson sin. Phomopsis obscurans (Ellis și Everh.) Sutton

Denumire populară: pătarea brună a frunzelor de căpşun. Statut: nu este organism de carantină; este prezent în România. Plante gazdă: doar speciile și hibrizii de Fragaria. Simptome Pătarea brună se manifestă mai întâi prin apariția uneia până la șase pete roșii-purpurii, aproape circulare, de 2–5 mm în diametru pe o foliolă (fig. 1). Când petele se măresc, putem distinge trei zone: - o zonă exterioară purpurie, roșie sau galbenă, care capătă treptat colorația verde normală a frunzelor; - o zonă interioară maro deschis; - o zonă centrală de culoare maroniu închis, pe care apar mici corpuşoare negre, uşor proeminente, reprezentând picnidiile ciupercii, vizibile pe faţa superioară a limbului. Zonele infectate, care sunt situate în apropierea nervurii principale, sunt adesea ovale sau iau o formă caracteristică a literei „V” (fig. 2). Petele sunt uşor vizibile pe ambele feţe ale limbului. Ţesuturile din dreptul lor se necrozează începând de la centru şi în cele din urmă, foliolele puternic atacate se usucă în întregime.

Fig. 1. Simptome de pătare brună pe foliole de Fig. 2. Leziuni în formă de V, colorate în căpşun produsă de Dentrophoma obscurans violaceu, roșu și galben, pe frunze de căpşun (https://content.ces.ncsu.edu) (http://www.omafra.gov.on.ca)

Patogenul poate ataca şi fructele, determinând putrezirea acestora. De obicei, sunt afectate fructele în faza de maturare sau cele complet coapte. În stadiile incipiente, pe suprafața fructului apar pete rotunde, roz deschis, apoase. Ulterior, petele devin maro deschis spre margini și maro închis și crustoase spre centru. Numeroase picnidii negre se dezvoltă în zona închisă la culoare, fiind adesea vizibile cu ochiul liber. În stadiile ulterioare ale infecţiei, când fructul începe să putrezească, simptomele seamănă cu cele cauzate de Colletotrichum fragariae (pătarea neagră a căpşunului sau antracnoză). Cu toate acestea, bolile pot fi diferențiate rapid prin faptul că la antracnoză nu se dezvoltă picnidii ca în cazul pătării brune. Mod de răspândire Se pare că singura sursă care asigură perpetuarea ciupercii sunt picnidiile de pe frunzele care rămân peste iarnă pe plante şi care rezistă de la un an la altul prin picnospori.

23/91

Sporii sunt răspândiţi pe părțile aeriene ale altor plante de stropii de apă (de ploaie sau de irigaţie). La începutul primăverii, aceştia germinează și provoacă noi infecții. Infecţiile sunt favorizate de căldură şi umiditate. Nu se cunosc soiuri imune sau rezistente. Anumite clone de F. vesca par deosebit de sensibile la Dendrophoma obscurans. Soiurile de F. × ananasssa variază ca sensibilitate. Ţinând seama de faptul că la noi în ţară această boală nu este încă generalizată, toată atenţia trebuie dată prevenirii extinderii şi lichidării sau limitării focarelor existente, ceea ce se poate realiza prin aplicarea măsurilor de igienă culturală. IMPORTANT! Atacurile puternice se manifestă în verile umede, după recoltat. Boala este confundată adesea cu două micoze: pătarea roşie a frunzelor (cauzată de Mycosphaerella fragariae) şi înroşirea frunzelor de căpşun (cauzată de Diplocarpon earlianum), precum şi cu arsura bacteriană a căpşunului (cauzată de Xanthomonas fragariae).

24/91

FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR Dothidella ribesia sin. Dothiora ribesia

Denumire populară: Uscarea ramurilor Statut : organism daunator non-carantină, prezent în România Plante gazdă: Rubus idaeus ( zmeur), Ribes uva-crispa/ Ribes grossularia (agriș), Ribes rubrum (coacăz roșu), Ribes nigrum (coacăz negru), Rubus fructicosus (mur), Vaccinium myrtillus (afin), Fragaria sp. (căpșun) etc. Simptome: Boala se manifestă pe scoarța ramurilor care, la sfârșitul verii, se zbârcește și crapă longitudinal. Infecția este produsă de sporii purtați de vânt care pătrund în plante în principal prin pintenii lăsați în urma tăierilor, ciuperca acționând ca un parazit al rănilor. În timpul toamnei sau al iernii pe suprafața scoarței sau a crăpăturilor apărute vara se formează mici pernițe negricioase, plate, cu dimensiuni cuprinse între 1-2 mm, de formă ovală sau lenticulară care reprezintă stroma ciupercii. Ele sunt fie isolate, fie dispuse în grupuri de câte 2-3. În primăvară la suprafața stromelor se formează mici proeminențe reprezentate de peritecii care reprezintă fructificațiile ciupercii. La exteriorul ramurilor se poate observa o linie de demarcație între zona sănătoasă și cea atacată. Ramurile atacate au un aspect scorojit și în final se usucă. Atunci când este infectat axul principal al plantei are loc uscarea întregii tufe.

Fig.1. Crăpături ale scoarței Fig. 2.Tulpină cu strome de Dothidella ribesia (1.https://www.mycodb.fr/fiche.php?genre=Dothiora&espece=ribesia&numphoto=2&source=list&filter=&numfiche=21 2. http://fungi.myspecies.info/sites/fungi.myspecies.info/files/A04618.jpg)

Mod de răspândire: Ciupercile iernează pe ramurile infectate încă din timpul verii și sunt împrăștiate mai ales de vânt dar și de apă și pătrund în plante prin intermediul rănilor. Ciupercile se răspândesc de la o plantă la alta cu ajutorul vântului, apei, uneltelor, utilaje, dăunatori; IMPORTANT! Boala este mai răspândită la coacăzul roșu și mai puțin frecventă la coacăzul negru.

25/91

FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR Elsinoe veneta(Burkh)Jenk

Denumire populară: antracnoza zmeurului. Statut: organism dăunător non-carantină prezent în România. Plante gazdă: zmeurul(Rubus sp.). Simptome Se manifestă în tot cursul perioadei de vegetație și pe toate părțile aeriene ale plantelor, dar atacul cel mai caracteristic se manifestă pe lăstari, unde apar pete mici, ovale sau neregulate de culoare roșie –purpurie. Pe măsură ce se dezvoltă boala, petele devin cenușii în centru iar pe margini culoarea rămâne purpurie. (vezi fig.1). Pe tulpini, atacul poate slăbii mult planta producând distrugerea acesteia în timpul iernii sau în anul următor înainte de fructificare. Pe frunze, boala se manifestă prin apariția unor pete la început mici, punctiforme, de culoare brună-roșiatică, centrul petelor capătă o culoare cenușie–albicioase, marginile rămânând purpurii. Uneori, țesutul atacat și uscat din dreptul petelor se rupe și cade, frunzele având perforații (vezi fig.2) Atacul pe pețiolurile și nervurile frunzelor se manifestă prin pete alungite longitudinal. Pedunculii florali puternic afectați determină brunificarea și uscarea florilor. Fructele atacate sunt diforme, nu au aromă și vor putrezii.

Fig. 1: Simptome pe tulpini Fig. 2: Simptome pe frunze Foto: https:/forestry images .org Foto: https://commons wikimedia .org

Mod de răspândire miceliul ciupercii iernează în lăstarii atacați transmițând infecția în anul următor; conidii răspândite de vânt și ploaie.

IMPORTANT! Atacul antracnozei zmeurului duce la diminuarea semnificativă a recoltei.

26/91

FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR

Fabrea earliana sin. Diplocarpon earliana Denumire populară: Pătarea purpurie a frunzelor de căpșun Statut : este organism non-carantină; este prezent în România Plante gazdă: Fragaria sp. (căpșun) Simptome: Ciuperca atacă frunzele, pețiolul, pedunculul floral, florile și fructele plantelor de căpșun. Boala se manifestă, începând din primăvară până toamna, mai virulent la sfârșitul primăverii, în ultima lună de vară și toamna, pe toate organele aeriene, dar mai ales pe frunze, sub formă de pete, care sunt de două tipuri: - puțin numeroase, de culoare roșie-purpurie și cu zona centrală maronie, cu diametru de 0,6-1,3 cm (Fig.1); - numeroase, de culoare purpurie-brună, cu zona centrală albă sau gri, cu dimanetru 1-5 mm (Fig.2). Aceste pete confluează, zona bolnavă devine purpurie-roșie, iar pe măsură ce boala avansează frunzele devin brun arse și se usucă. În dreptul petelor pe partea superioară a limbului formează conidiofori și conidii. Pe pețiol se formează petele de-a lungul acestuia, de culoare purpurie-maronie sau roșu-maroniu și în stadiu avansat se formează un brâu de jur împrejurul pețiolului ceea ce duce la uscarea frunzelor. Pe flori, în zona pedunculului și pedicelului apar pete alungite, purpurii, iar în cazul unui atac puternic florile și fructele se usucă. Petale infectate se usucă și cad, iar sepalele prezintă pete brune neregulate. Fructele atacate nu prezintă aspect comercia. Umiditatea aerului ridicată și temperaturile cuprinse între 20 si 250C sunt favorabile dezvoltării bolii. În condiții de umiditate ridicată, atacul este foarte puternic, frunzele se usucă prematur, ceea ce duce la scăderea calității și cantității producției.

Fig.1.Pete roșii purpurii pe frunze Fig. 2. Pete purpurii cu zona centrală gri pe frunze (https://ohioline.osu.edu/factsheet/plpath-frut) (https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons)

Mod de răspândire: Sursa de infecție o reprezintă plantele atacate precum și resturile vegetale uscate. Ciupercile iernează pe plantele infectate și sunt împrăștiate mai ales de vânt dar și de apă. Se transmit de la un an la altul prin: miceliul format pe frunzele verzi, apoteciile care se diferențiază pe frunzele uscate, iar în perioada de vegetație și cu ajutorul conidiilor. Ciupercile se răspândesc de la o plantă la alta cu ajutorul vântului, apei, uneltelor, utilajelor;

IMPORTANT! Respectarea rotației culturilor și utilizarea soiurilor rezistente reprezintă

măsuri deosebit de importante pentru reducerea pierderilor cauzate de Fabrea earliana.

27/91

FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR

Microsphaera grossulariae (Wallr.) Lév. Denumire populară: făinarea europeană a agrișului Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în RomâniaPlante gazdă: Agriș (Ribes uva-crispa, sin. Ribes grossularia) și alte specii de Ribes.

Simptome

Sunt atacate în primul rând frunzele și mai puțin fructele și lăstarii. Pe frunze se formează, pe ambele fețe ale limbului, pete albicioase constituite dintr-un miceliu care devine pulverulent. Frunzele atacate prezintă o gofrare ușoară (Fig.1).

Atacul trece și pe lăstarii tineri, pe care apar pete albicioase, miceliul ciupercii dezvoltându-se mai abundent în jurul mugurilor și în partea superioară a lăstarilor anuali, pe care produce o pâslă ușoară, albicioasă și o gofrare slabă a ultimelor frunze (Fig.2).

Fig.1-Atacul ciupercii pe frunze Fig.2 – Atacul ciupercii pe lăstari (https://prima-receptar.cz) (https://upload.wikimedia.org)

Mod de răspândire

ciuperca se răspândește prin conidii, pe tot parcursul perioadei de vegetație;

răspândirea bolii la distanțe mari se face o dată cu plantele sau părțile de plante atacate;

de la un an la altul, boala se transmite prin organele de rezistență care iernează pe scoarța lăstarilor sau muguri;

dezvoltarea bolii este favorizată de un timp cald și umed. IMPORTANT! În comparație cu făinarea americană, făinarea europeană a agrișului apare mai rar și sub forma unor atacuri mai puțin păgubitoare.

28

FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR Mycosphaerella fragariae (Tul.) Lindau

Denumire populară: pătarea roșie a frunzelor. Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România. Plante gazdă: căpșun, frag (Fragaria spp.) Simptome: Pe frunze Cele mai evidente simptome sunt apariția pe frunze a unor pete circulare, izolate sau confluente, de culoare roșie-violacee. Inițial, pe partea superioară a frunzelor apar leziuni mici, de 1-3 mm în diametru, rotunde sau de o formă nedefinită. (Fig. 1). Adesea, astfel de leziuni se dezvoltă și pe fructe, caliciul florilor, pețioli, stoloni, întreaga plantă (Fig. 2) Petele se extind până spre 3-6 mm în diametru, iar pe frunzele mai mature centrul petelor își schimbă culoarea de la brun spre cenușiu albicios, zonele necrotice rămânând delimitate de o zonă violacee sau brună deschis. Pe pețioluri, petele sunt mai alungite (5-10 mm în lungime) și rămân în general de culoare roșie-violacee sau brună. Leziunile sunt evidente și pe suprafața inferioară a frunzelor, dar au un colorit mai puțin intens. Numeroase pete pot fuziona și pot cauza moartea frunzei. În cazul soiurilor sensibile leziunile pot cuprinde zone considerabile din limbul frunzelor. Centrul acestor leziuni poate rămâne mai degrabă maro deschis decât cenușiu - albicios. Leziunile de pe frunzele soiurilor sensibile sunt adesea confundate cu leziunile timpurii produse de ciuperca Phomopsis obscurans. Leziunile pe Fragaria nipponica sunt de culoare maro deschis, au formă de lacrimă și dezvoltă borduri închise la culoare doar atunci când sunt foarte mature. Temperatura poate, de asemenea, să modifice exprimarea simptomelor. În condiții de umiditate și căldură, pe frunzele tinere pot fi produse leziuni atipice, ruginii-brune, fără bordură purpuriu- roșietică sau centru cenușiu – albicios. Leziunile de pe pețioli, stoloni, caliciu, fructe și de pe mănunchiurile de plante sunt similare cu cele de pe suprafața superioară a frunzelor. În condiții de umiditate, pe suprafața petelor de pe frunze apare un puf albicios, alcătuit din sporii ciupercii. Frunzele de vârstă mijlocie sunt cele mai susceptibile, dezvoltă simptome severe după infecție, în timp ce frunzele mai tinere și cele mature dezvoltă mai puține infecții. Pe fructe. Fructele infectate apar pete negre, superficiale. Deși fructele nu sunt direct atacate, totuși, producția este influențată prin micșorarea posibilităților de asimilație din cauza afectării aparatului foliar.

Fig. 1: Simptome pe frunze Fig. 2: Simptome pe frunze și fructe (https://www.google.com/search?q) (https://pnwhandbooks.org/plantdisease)

Mod de răspândire De la un an la altul, ciuperca se transmite prin miceliul aflat în organele atacate (dacă nu sunt distruse de ger) sau sub formă de peritecii (formațiuni ale ciupercii) care se formează în frunzele moarte. IMPORTANT! În condiții favorabile de mediu, această boală poate provoca reduceri semnificative ale producției de căpșuni, ceea ce reprezintă o problemă pentru cultivatori.

29

FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR

Mycosphaerella rubi (West)Roark

Denumire populară: septorioza zmeurului.(pătarea cenușie a frunzelor de zmeur) Statut: organism dăunător non-carantină prezent în România. Plante gazdă: zmeurul(Rubus sp.). Simptome Se manifestă frecvent pe frunze, mai rar pe tulpini.Pe frunze, primele simptome ale bolii apar primăvara sub forma de pete pe ambele părți ale limbului. Petele sunt circulare,ovale sau neregulate, răspândite pe tot limbul frunzei.Inițial au culoarea brun-roșiatică, iar mai târziu în centru cenușie albicioasă cu marginea de culoarea purpurie sau brună închisă. (vezi fig.1) În condiții favorabile petele se înmulțesc și confluează dând naștere la pete mari,cca.15mm diametru. Într-o fază mai avansată, țesutul necrozat și uscat din dreptul petelor se rupe și se fărâmițează, producând perforații. (vezi fig.2) Pe fața superioară a frunzei, în centrul petelor se observă puncte mici-negre reprezentând picnidiile ciupercii. Frunzele atacate se îngălbenesc, se brunifică, se usucă și cad, favorizând defolierea prematură a lăstarilor.Lăstarii atacați sunt sensibili la îngheț deoarece lignificarea este redusă și astfel pot fi distruși în timpul iernii. Boala se manifestă uneori și pe lăstarii tineri pe care produce pete asemănătoare, atacul contribuind la slăbirea și uscarea acestora.

Fig. 1. Simptome pe frunze Fig. 2. Simptome pe frunze

(Foto:www.stemedcaucas2.org) (Foto: www. .stemedcaucas2.org)

Mod de răspândire miceliul ciupercii iernează în funzele căzute transmițând infecția în anul următorș conidii răspândite de vânt și ploaie.

IMPORTANT! Atacul septoriozei zmeurului diminuează semnificativ recolta.

30

FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR Phragmidium rubi-idaei (Pers.) Karsten

Denumire populară: rugina zmeurului Statut: organism dăunator non-carantină, prezent în România Plante gazda: Rubus idaeus (zmeur) și Rubus fructicosus (mur sălbatec) Simptome: Atacul se manifestă pe frunze, pețioli și mai rar pe lăstarii tineri. Pe frunze, primăvara apar pete neregulate, de culoare galbenă. În aceste pete, pe fața superioară a limbului, mai rar pe cea inferioară, apar puncte mici, portocalii-ruginii (picnidiile ciupercii - fig. 1) și apoi, pe fața inferioară a limbului, mai rar pe cea superioară, apar ecidiile de culoare galben-portocalie, dispuse uneori în cerc în jurul picnidiilor. Ele apar deseori și pe lăstarii și pe pețiolii tineri, provocând stâmbarea și deformarea acestora. Mai târziu, în luna iunie, pe fața inferioară a limbului, pe pețioli și tulpini apar pustule mici, prăfoase, de culoare galbenă-portocalie (uredospori – fig. 2), dispuse neregulat pe întreaga suprafață a frunzei. Spre sfîrșitul verii, printre uredospori, apar și pustule pulverulente, de culoare neagră (teleutosporii – fig. 2). În cazul în care se formează în numar mare, fața inferioară a limbului, aproape în întregime acoperită, capătă o culoare negricioasă. Frunzele puternic atacate se usucă și cad înainte de vreme.

Fig. 1 Picnidii Fig 2. Uredospori Fig. 3 Teleutospori (https://www.plantwise.org/knowledgebank/datasheet/40537)

Mod de răspândire: material săditor; resturi vegetale.

IMPORTANT! Boala este favorizată de un climat umed.

31

FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR

Phytophthora fragariae (C. J. Hickman)

Denumire populară: inima roșie a rădăcinilor de căpșun (mana coletului). Statut: este organism reglementat non-carantină, absent în România. Plante gazdă: căpșunul (Fragaria sp.), unele specii de mur (Rubus sp.) sau hibrizi dintre zmeur și mur. Simptome Plantele cu infecții severe au adesea o creștere slabă și se pot ofili pe vreme călduroasă (Fig.1). În anumite condiții frunzele sunt de culoare verde albăstrui, iar cele mature au tentă de roșu, portocaliu sau galben. Mai târziu plantele produc fructe mici sau nu produc fructe deloc și un număr mic de stoloni sau, eventual, ele pot muri. Plantele cu simptome mai puțin severe, pot avea puține simptome sau niciun simptom deasupra solului. De obicei, simptome deasupra solului nu apar decât la un an după plantare, însă ele pot apărea în anul plantării dacă există condiții excepționale, favorabile dezvoltării bolii sau dacă, pentru plantare, sunt utilizate plante infectate. În general, cu cât plantele sunt mai tinere în momentul infecției, iar boala este mai extinsă, cu atât gradul de vătămare al acestora și pierderile de recoltă sunt mai mari . Plantele cu simptome severe în primul an al plantării pot muri înainte de a fructifica, sau, dacă supraviețuiesc, rămân pipernicite și neproductive. Sistemul radicular este puțin dezvoltat și putrezit, incapabil să furnizeze apa și mineralele necesare dezvoltării plantei. Rădăcinile absorbante laterale sunt în general foarte putrezite și, de multe ori, sunt distruse în momentul dezgropării plantelor. O secțiune transversală la nivelul părților superioare, albe și aparent sănătoase ale acestor rădăcini, arată cilindrul central colorat în roșu ca vinul sau roșu cărămiziu, simptom care a dat numele bolii - « inima roșie a rădăcinilor de căpșun » (Fig.2). Inițial, această colorație roșie se distinge ușor de rădăcinile sănătoase adiacente, dar pe măsură ce boala progresează și cortexul se brunifică, «inima roșie» devine mai puțin evidentă. Putrezirea și «inima roșie» pot apărea în rădăcinile laterale, dar nu au fost găsite în cele bătrâne, suberificate. Severitatea simptomelor variază de la câteva vârfuri de rădăcini infectate la cele mai rezistente soiuri, până la distrugerea completă a sistemului radicular la cele mai sensibile. Rădăcinile adventive putrezesc începând din extremitatea lor distală și au o culoare gri-brun, simptom cunoscut sub numele de « coadă de șobolan » (Fig.3).

Fig.1: Plante ofilite și pipernicite Fig.2: Simptome ”inima roșie” Fig.3: Aspect “coadă de șobolan” (Foto: https://gd.eppo.int/taxon/PHYTFR) (Foto: https://blogs.cornell.edu/berrytool/strawberries)

32

Mod de răspândire

Phytophthora fragariae poate fi răspândită local cu apa de suprafață, de drenaj sau cea de irigații și prin solul infectat aderent la uneltele și utilajele de lucru. Pe distanțe mari, ciuperca poate fi răspândită prin intermediul materialului de plantare infectat.

IMPORTANT! ■ Nu sunt cunoscute soiuri de căpșun rezistente la toate rasele ciupercii P. fragariae var. fragariae. ■ Nu trebuie folosite fungicide în încercarea de a controla boala în straturile de căpșun, deoarece simptomele infecției pot fi astfel mascate fără ca patogenul să fie distrus. ■ Materialul de plantare din pepiniere infectat și tratat cu fungicide, poate scăpa detecției și poate fi vândut producătorilor, rezultând focare de boală în cultură. ■ Phytophthora fragariae var. rubi Wilcox & Duncan, patogen strâns înrudit cu P. fragariae var. fragariae, produce un sever putregai al rădăcinii la zmeur, în câmp.

33

FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR

Pseudopeziza ribis Kleb. (sin. Drepanopeziza ribis) Denumire populară: antracnoza Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România Plante gazdă: agriș (Ribes uva-crispa, sin. Ribes grossularia), coacăz ( Ribes sp.)

Simptome Boala se manifestă mai frecvent pe frunze și mai rar pe lăstari, pe pedunculii florali și pe fructe. Pe limbul frunzelor infectate, începând din luna mai apar pete brune-roșietice, de formă circulară sau neregulată, la început mici (1-2 mm în diametru), care cu timpul se măresc, pot să conflueze și să ocupe porțiuni mari din limb. Pe partea superioară a frunzei, în centrul petei se observă pustule cu aspect de veziculă, de culoare brun-ruginie, formate din lagăre de conidii ale ciupercii (Fig.1). Frunzele puternic atacate se îngălbenesc, apoi se brunifică, se usucă și cad înainte de vreme, lăstarii rămânând desfrunziți începând din luna august. Pe pedunculii florali și pe fructe, atacul se manifestă prin apariția unor pete asemănătoare cu cele de pe frunze. Fructele insuficient nutrite se maturizează anevoie și sunt de slabă calitate (Fig.2). Lăstarii tineri sunt atacați mai frecvent în partea superioară, la locul infecției formându-se pete brune, alungite. Dacă atacul este puternic, lemnul nu se lignifică suficient și ramura nu se mai dezvoltă normal. Lăstarii sunt mai sensibili la îngheț și pot pieri pe parcursul iernii.

Fig.1-Atacul ciupercii pe frunză Fig.2 – Atacul ciupercii pe frunze și fructe (www.hortipendium.de) (www.plante-doktor.dk)

Mod de răspândire

ciuperca iernează pe frunzele bolnave căzute, în care miceliul continuă să se dezvolte saprofit;

ciuperca poate să ierneze și sub formă de conidii sau ca miceliu de rezistență în lăstarii atacați;

răspândirea bolii la distanțe mari se face o dată cu plantele sau părțile de plante atacate;

boala este foarte mult favorizată de umiditate, fiind mult mai răspândită în regiunile cu

precipitații mai frecvente și abundente în timpul vegetației.

IMPORTANT!

În sezoanele umede, antracnoza provoacă uscarea și căderea în masă a frunzelor, reducând

vitalitatea plantelor, creșterea și productivitatea.

34

FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR

Puccinia caricina DC. Denumire populară: rugina agrișului Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în RomâniaPlante gazdă: agriș (Ribes uva-crispa, sin. Ribes grossularia), coacăz roșu( Ribes rubrum), coacăz alb (Ribes aureum)

Simptome Boala apare în primăvară pe agriș și coacăz, sub formă de picnidii și ecidii pe frunze, pețioluri și fructe. Ecidiile au culoarea galbenă și se formează în grupuri, în mijlocul unor pete purpurii (Fig.1). Organele atacate sunt adeseori îngroșate și capătă o culoare galbenă-purpurie. Fructele atacate nu se maturizează și cad de timpuriu (Fig.2).

Fig.1-Atacul ciupercii pe frunze Fig.2 – Atacul ciupercii pe fructe (www.freenatureimages.eu) (www.hortipendium.de)

Mod de răspândire

este o specie colectivă, heteroică, macrociclică, care cuprinde numeroase forme biologice, ce se dezvoltă în haplofază pe speciile de agriș și coacăz și în dicariofază pe speciile de Carex;

ciuperca poate ierna și sub formă de uredospori;

IMPORTANT! Soiurile de agriș au o sensibilitate diferită la rugină, unele soiuri prezentând un atac foarte slab.

35

FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR

Puccinia ribis DC Denumire populară: rugina mică a coacăzului

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România

Plante gazda: Ribes rubrum (coacăz roșu), Ribes petraeum (coacăzul rocilor), Ribes uva-crispa (agrișul european)

Simptome:

boala se manifestă pe fața superioară a limbului prin apariția unor pete circulare la început galbene, apoi brune-negricioase, înconjurate de o aureolă de culoare galbenă-albicioasă;

în dreptul petelor apar pustule brune-castanii, dispuse în cerc și adeseori confluente (teleutospori);

pe fața inferioară, în dreptul petelor, țesutul frunzei prezintă o culoare albicioasă până la brună;

teleutosporii (fig. 1) sunt de culoare brună-castanie și sunt înconjurați de epiderma ruptă;

pe fructe această rugină se manifestă sub formă de pete în mijlocul cărora se găsesc pustule (la fel ca la frunze), aici nefiind însă înconjurate de aureolă albă;

fructele atacate capătă o culoare galben-murdar și devin neconsumabile.

Fig 1. Teleutospori

(https://bladmineerders.nl/parasites/fungi/basidiomycota/pucciniomycotina/pucciniales/pucciniaceae/puccinia/puccinia-ribis/)

Mod de răspândire:

material săditor;

resturi vegetale;

36

FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR

Sphaerotheca macularis (Wallr.Fr)Jacz.f.sp.fragariae Peries Denumire populară: Făinarea căpșunului. Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România. Plante gazdă: căpșun (Fragaria sp.) Simptome: Ciuperca atacă în special frunzele și la unele soiuri ,florile și fructele. Pe organele atacate se dezvoltă o pâsla albă ce devine prăfoasă după apariția fructificațiilor ciupercii. Primele simptome sunt curbarea marginilor frunzelor, punând în evidență petele albe de miceliu de pe fața inferioară a acestora.(fig.1). Petele albe vor fuziona în cele din urmă, acoperind întreaga parte a frunzei. Epiderma inferioară capătă o colorație roșiatică datorită reacției celulelor prin care pătrund conidiile ciupercii. Când atacul este sever, timpuriu, poate apărea şi pe fructe, care nu se mai dezvoltă. (fig.2) Astfel , fructele își pierd aspectul comercial, iar planta este slăbită. În toamnă apar, pe faţa inferioară, pete mici negre, periteciile, ca formă de rezistenţă.

Fig.1. Simptom pe frunze Fig.2 Atac pe fructe (www.ucanr.org.) (www.semanticscholar.org)

Mod de răspândire Boala apare în verile căduroase, cu nopţi umede sau dimineţi cu ceaţă prelungită. Sporii (conidiile) ciupercii sunt răspândiți cu ajutorul picăturilor de apă (provenite din irigare prin aspersie, ploaie) purtate de vânt, dar și de către lucrători (mâini, haine, unelte infectate, etc.).Boala este transmisă de la un an la altul prin plantele infectate.

IMPORTANT!

Boala provoacă pagube în cultură, afectând calitatea fructelor și obținerea unor producții

scăzute.

37

FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR Sphaerotheca mors-uvae (Schw.) Berk.

Denumire populară: făinarea americană a agrișului Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România Plante gazdă: agriș (Ribes uva-crispa, sin. Ribes grossularia) Simptome Boala se manifestă pe frunze, lăstarii tineri și fructe. Primele simptome, care apar pe frunze pe la sfârșitul primăverii, se prezintă sub forma unor pete de miceliu, ce devine din ce în ce mai abundent și formează o pâslă albicioasă care se poate extinde pe tot limbul frunzei. Cu timpul, pânza de miceliu devine brună și mai târziu negricioasă (Fig.1). Frunzele rămân mici și prezintă o culoare verde-gălbuie ce contrastează cu culoarea verde închis a frunzelor sănătoase. Frunzele puternic atacate se zbârcesc, se usucă și cad, producând o desfrunzire prematură a plantei. Atacul pe lăstarii tineri evoluează la fel și are un aspect asemănător cu cel de pe frunze. Ca urmare a atacului direct și a căderii premature a frunzelor, lăstarii se dezvoltă încet sau se opresc din creștere, uscându-se în perioadele călduroase și secetoase din timpul verii, ori devin mai sensibili la îngheț, pierind în timpul iernii. Lăstarii noi care dau din mugurii latenți, de la baza lăstarilor atacați, sunt și ei atacați și distruși, planta bolnavă având aspectul unei mături de vrăjitoare. Fructele (bacele) pot fi atacate în toate fazele dezvoltării lor. Ele sunt acoperite la început, ca și celelalte organe, cu un miceliu abundent, albicios, care mai târziu devine brun (Fig.2). În acest caz, formațiunea pâsloasă, brună, a miceliului este și mai densă, are un aspect pielos și se poate desprinde ușor cu unghia. Fructele atacate se opresc din creștere, rămân mai mici și uneori sunt deformate. Efectul atacului este cu atât mai grav cu cât s-a produs mai timpuriu. Fructele atacate în fazele mai tinere nu mai cresc, se zbârcesc și se usucă (dacă vremea este uscată și caldă). Pe vreme ploioasă, fructele atacate cu puțin înainte de maturitate crapă și din ele se scurge sucul. Se creează astfel condiții favorabile dezvoltării unor organisme saprofite, banale, dar care determină în cele din urmă putrezirea fructelor atacate.

Fig.1-Atacul ciupercii pe frunze și lăstari Fig.2 – Atacul ciupercii pe fructe (http://www7.inra.fr) (https://www.nahuby.sk)

38

Mod de răspândire

pe parcursul verii, ciuperca se răspândește prin conidii, care se formează din abundență și sunt transportate pe plante de insecte, de către lucrători și mai puțin de vânt;

răspândirea bolii la distanțe mari se face o dată cu plantele sau părțile de plante atacate;

de la un an la altul, boala se transmite prin organele de rezistență, care iernează pe scoarța lăstarilor sau pe muguri;

dezvoltarea bolii este favorizată de un timp cald și umed. În verile secetoase și călduroase, atacul este foarte slab și se observă mai ales în locurile umbrite, adăpostite de vânturi.

IMPORTANT! Atacul pe lăstari este cel mai păgubitor, deoarece el compromite atât creșterea plantei, cât și asigurarea mugurilor de rod pentru anul viitor. În anii cu condiții de climă favorabilă, boala poate produce pierderi deosebit de importante, care uneori merg până la compromiterea totală a recoltei și chiar a culturii.

39

FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR Arabis mosaic virus in small fruits

Denumire populară : Virusul mozaicului arabisului la arbuștii fructiferi Statut: organism dăunator reglementat non- carantina, prezent în România. Plante gazdă: coacăzul negru (Ribes nigrum), coacăzul roșu (R. rubrum) agrișul (R.grossularia), zmeur (Rubus idaeus). Simptome: La coacăzul negru, virusul produce simptome externe în anul următor infecției. Primele frunze care apar în primăvară manifestă o marmorare galbenă evidentă, caracterizată prin apariția de pete,inele sau benzi verzi deschis sau gălbuie la suprafața limbului. Acestea sunt mai puțin evidente pe frunzele formate mai târziu, simptomele fiind complet mascate în timpul verii. La agriș și coacăz roșu infecțiile sunt în general latente, soiurile de coacăz roșu manifestând numai în cazuri excepționale pete și benzi clorotice la suprafața limbului. La zmeur, primele simptome apar la 2-3 ani de la infecție. Plantele infectate formează un număr mic de lăstari scurți și fragili. Pe suprafața frunzelor apare fie o împestrițare galbenă evidentă fie decolorări galbene strălucitoare în lungul nervurilor principale, primul tip de simptome apărând pe marea majoritate a frunzelor tinere iar ultimul numai pe unele frunze bazale.

Fig1 Simptome pe planta Fig.2 Simptome pe frunze Fig.3 Simptome pe frunze entoweb.okstate.edu/ddd/diseases/armv.htm https://www.forestryimages.org/browse/

Biologie şi mod de răspândire: Transmiterea și răspândirea virusului se realizează prin altoire și prin inoculare de suc. Nematodul Xiphinema diversicaudatum, vectorul virusului la alte plante, se consideră transmițătorul acestuia și în cazul speciilor de Ribes și Rubrum. Măsuri de management :

IMPORTANT! O caracteristică importantă a bolilor produse de ArMV la arbuștii fructiferi constă în apariția lor în vetre, de formă mai mult sau mai puțin elipsoidală, cu diametrul mai mare orientat în lungul rândurilor.

40

FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR Blackcurrant reversion nepovirus

Denumire populară: virusul reversiunii coacăzului negru; atavismul coacăzului negru (Atavismus). Abrevieri (acronime) utilizate: BCRV (Standard), VRCN (Ro). Statut: organism daunator non- carantină; posibil prezent în România (literatura de specialitate menţionează că această viroză s-a extins în ultimul timp, cuprinzând toate ţările cultivatoare de coacăz negru). Plante gazdă: Fragaria chiloensis, F. vesca, F. virginiana Coacăzul negru (Ribes nigrum) este principala gazdă a VRCN, însă acesta a fost izolat şi de la plantele de Ribes bracteosum, R. rubrum var. pubescens şi R. „carrierri” (R. glutinosum × R. nigrum) infectate natural. Prin altoire, a fost transmis şi la alte specii şi hibrizi, dar niciuna nu a manifestat simptome atât de grave ca cele de la coacăzul negru. Toate soiurile de coacăz negru încercate s-au dovedit sensibile, prezentând însă mici diferenţe în ceea ce priveşte atacul acarianului vector şi toleranţa lor faţă de virus. Virusul afectează şi coacăzul roşu (Ribes rubrum), iar agrişul (Ribes grossularia) este considerat imun. Simptome. Manifestarea bolii la coacăzul negru variază în funcţie de: soi (într-o măsură mai mică) şi tulpina virusului (într-o măsură mai mare). Primele simptome apar în anul următor inoculării prin altoire şi cuprind numai unul sau câţiva lăstari de la o plantă. În anul al treilea, simtomele se observă la circa jumătate din lăstari, iar boala devine complet sistemică în cadrul tufei în al patrulea an de la infecţie. Infecţia are ca urmare schimbarea aspectului exterior al plantelor bolnave şi apariţia unor simptome specifice pe frunze şi flori. • pe frunze frunzele primare care susţin florile sunt mai puţine la număr şi de dimensiuni

reduse, iar cele formate în perioada înmuguririi devin clorotice; tendinţa generală a frunzelor plantelor bolnave este de a fi mai mici decât normal; marginile lor sunt mai comprimate, lobii mai puţin evidenţi, dinţii mai puţin

accentuaţi, iar sinusul peţiolar este foarte deschis sau complet absent (fig. 1); numărul nervurilor principale este mai redus; uneori, pe suprafaţa limbului poate apare un desen nervurian, linear, clorotic –

acest simptom are o valoare diagnostică redusă, fiind limitat la puţine frunze, care pot scăpa observaţiei.

Fig. 1. Alterarea morfologiei frunzelor de coacăz negru (Ribes nigrum L.) cauzată de VRCN.

O frunză infectată cu VRCN (în stânga) are un sinus mai puțin clar la pețiol și un număr scăzut de serări marginale și vene principale decât o frunză sănătoasă (în dreapta).

(https://onlinelibrary.wiley.com)

41

• pe flori virusul reduce pubescenţa sepalelor, mugurii floriferi fiind aproape glabri; mugurii floriferi infectaţi par mai intens coloraţi în comparaţie cu aspectul gri şi

pufos al celor sănătoşi – simptom cu o valoare diagnostică importantă, produs de tulpinile obişnuite prezente în Europa (fig. 2);

uneori, florile sunt deformate într-un mod specific (fig. 3), constând din alungirea stilului şi transformarea staminelor în petale;

Fig. 2. Simptome ale tulpinii europene a reversiunii Fig. 3. Simptome ale tulpinii ruse a reversiunii coacăzului negru: sus - muguri de la o plantă sănătoasă, coacăzului negru. Se pot observa florile cu malformaţii. jos - mugure de la o plantă infectată (http://www.fruitdisease.co.uk) (http://www.fruitdisease.co.uk)

• pe lăstari creşterile ulterioare sunt mai puţin afectate, dar plantele bolnave formează un

număr mai mare de lăstari, de dimensiuni mai mici decât normal, diferenţele fiind însă prea mici şi variabile pentru a putea constitui un caracter sigur de diagnosticare;

Mod de răspândire În natură, agentul patogen poate fi transmis prin: vectorul eriofiid galicol Cecidophyopsis ribis; deşi posibilităţile de mişcare ale

vectorului sunt reduse, răspândirea bolii în plantaţii este relativ rapidă, ceea ce se explică prin existenţa unui număr mare de acarieni într-o gală şi a mai multor gale pe o tufă;

altoire (foarte uşor) – prin intermediul acarianului vector prezent în muguri; vânt; insecte; om – prin recoltarea şi comercializarea materialului de înmulţire de la plantele

atacate. Răspândirea are loc în perioada sfârşitul primăverii – începutul verii, când acarianul părăseşte galele vechi pentru a infesta mugurii tineri pe care-i transformă în gale.

IMPORTANT! VRCN este cea mai distructivă boală a coacăzului negru din Europa. Odată stabilită într-o cultură cu acarianul său vector, este foarte greu de controlat. Se deosebesc tulpina comună europeană şi tulpina severă rusească. Cele două forme pot diferi în severitatea simptomelor, dar nu în ritmul de progresie a bolii la plantele de coacăz negru.

42

FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR

Cucumber mosaic virus in small fruits (VMC)

Denumire populară: virusul mozaicului castraveților la arbuștii fructiferi Statut: organism daunator non- carantină, posibil prezent în România Plante gazdă: virusul infectează zmeurul (Rubus idaeus), coacăzul roșu (Ribes rubrum), coacăzul negru (Ribes nigrum). Simptome: La soiurile de zmeur, simptomele constau în apariția pe suprafața frunzelor a unor pete relativ mari, de culoare galben pal, înconjurate de zone verzi, creșterea și fructificarea plantelor, fiind aparent neafectate.

Fig.1. Simptome pe frunze de zmeur Fig.2. Simptome pe frunze de coacăz roșu (https://digitalcommons.unl.edu.) (https://www.ars.usda.gov)

La plantele de coacăz negru infectate vara, simptomele se manifestă în primăvara următoare pe frunze sub forma unor zone extinse de culoare verde pală . În alte cazuri, decolorările apar sub forma unor benzi late , în asociație cu unele porțiuni ale nervurilor, sau formând desene asemănătoare frunzei de stejar. Pe frunzele tinere sau pe cele de la baza lăstarilor , simptomele sunt mai puțin evidente. Reacția soiurilor de coacăz roșu este puțin diferită,(Fig.2) virusul producând o marmorare în verde deschis și verde închis, însoțită uneori de decolorări lineare sau sub forma frunzei de stejar, evidente mai ales în lunile de primăvară. La unele soiuri de coacăz roșu, se observă clorozarea nervurilor și benzi clorotice evidente și de lățimi diferite , formând un desen asemănător frunzei de stejar, care se extinde pe suprafața limbului. La alte soiuri simptomele sunt sub forma unor pete mari și galbene, situate mai ales în zona de unire a nervurilor principale de pe partea bazală a limbului, frunzele fiind uneori deformate iar lăstarii infectați adesea distruși.

Mod de răspândire

prin altoire; prin plantare de material infectat ;

prin afide: Aphis grossularie, Aphis schnideri, Cryptomyzus ribes, Hyperomyzus lactuae și Nasonobia ribes, care populează culturile de Ribes; în culturile de coacăz virusul se răspândește prin speciile de afide, fiind introdus în cadrul acestora de la alte plante de cultură;

izolata de la zmeur se transmite prin afidele Amphorophora rubi și Myzus persicae. IMPORTANT! Virusul pare a fi letal pentru murul japonez (Rubus phoenicolasius), introdus în Europa și SUA ca plantă ornamentală și pentru potențialul său în reproducerea zmeurei hibride.

43

FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR

Gooseberry vein banding associated Badnavirus (GVBaV)

Denumire populară: virusul asociat cu îngălbenirea nervurilor agrișului (VaINA) Statut: nu este organism de carantină, probabil prezent în România Plante gazdă: virusul infectează specii din cadrul genului Ribes: agriș (Ribes uva-crispa), coacăz negru (Ribes nigrum), coacăz roșu (Ribes rubrum); nu se transmite si la alte genuri. Simptome: plantele gazdă infectate manifestă în natură simptome de îngălbenire și clarificare a nervurilor. La agriș, boala se caracterizează prin apariția unor benzi translucide, galbene pale, în lungul nervurilor principale. Frunzele afectate sunt clorotice și asimetrice, iar creșterea este redusă. Toate soiurile de agriș sunt susceptibile față de virusul îngălbenirii nervurilor. La coacăzul negru, la soiurile sensibile, primele frunze formate în primăvara manifestă benzi galbene late în lungul nervurilor principale, si, uneori, simptome de clarifiere a nervurilor. La coacăzul roșu, boala se caracterizează prin apariția de benzi galbene în lungul nervurilor principale sau prin clarifierea întregii rețele a nervurilor. Simptomele sunt mai evidente primăvara.

Fig.1. Simptome ale infecției cu virusul asociat cu îngălbenirea nervurilor agrișului la coacăzul roșu

https://www.ars.usda.gov

Mod de răspândire

prin grefare de scoarță și altoire;

prin plantare de material infectat ;

prin afide, vectorii principali fiind Aphis grossularie, Hyperomyzus lactucae, H. pallidus și Nasonovia ribis nigri. Insectele se hrănesc cu material vegetal infectat, această hrănire trebuie efectuată timp de o oră pe sursa de infecție pentru ca insecta să contacteze virusul. Persistența infecției în vectori este de 3 ore.

Diseminarea virusului la distanță are loc prin multiplicarea materialului infectat. IMPORTANT! O stare fitosanitară bună a plantațiilor nou înființate poate fi menținută sau chiar îmbunătățită prin eliminarea, primăvara de timpuriu , a plantelor cu simptome de îngălbenirea nervurilor și combaterea sistematică a insectelor vectoare.

44

FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR Raspberry bushy dwarf virus

Denumire populară: virusul piticirii tufoase a zmeurului Statut: organism dăunator non- carantină; prezent în România Plante gazda: Rubus idaeus (zmeur), R. occidentalis (zmeur negru) și R. parviflora Simptome:

virusul provoacă o varietate de simptome la unii cultivari, în timp ce alții sunt asimptomatici;

tulpinile pot rămâne pitice și fructifică cu întârziere;

cel mai comun simptom este îngălbenirea și cloroza internervuriana a primilor lăstari în primăvara; uneori aceste simptome pot fi confundate cu deteriorările produse de simazină;

frunzele pot prezenta pete galbene, inele și linii; la unele frunze cloroza apare pe nervurile principale și țesuturile adiacente, iar la altele, clorozarea este difuză, cuprinzînd întreaga suprafață a limbului;

fructele sunt sfărâmicioase și mai mici decât cele normale;

întreaga plantă prezintă o reducere a vigorii.

Fig. 1 Simptome pe plante de zmeur Fig. 2 Simptome pe frunze de zmeur (http://www.omafra.gov.on.ca/english/crops/hort/news/hortmatt/2013/05hrt13a1.htm)

Mod de răspândire: prin polen și sâmânțăș prin multiplicarea plantelor mamă infectate.

45

FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR Raspberry leaf mottle virus

Denumire populară: Marmorarea frunzelor zmeurului Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România Plante gazdă: Rubus spp. (zmeur) Simptome: pătare clorotică severă (fig. 1, fig. 2); piticireș necroze sistemice cu distrugerea vârfurilor lăstarilor, uneori, însoțite de mozaic (la

Rubus henryi și Rubus Occidentalis) pete clorotice unghiulare translucide foarte evidente însoțite de deformări la soiul

Malling Landmark ; pătarea frunzelor și deformări la soiul St. Walfried

Fig.1 Pătare clorotică Fig.2 Simptom pe frunze (Foto: https://pubag.nal.usd) (Foto: https://pubag.nal.usda.gov)

Fig.3 Simptom pe fruct (Foto: https://pnwhandbooks.or)

Mod de răspândire Virusul se transmite în plantații prin afidul Amphorophora rubi, relația dintre virus

și vector fiind de tip nepersistent; Diseminarea la distanță a virusului se realizează prin multiplicarea materialului

infectat; Experimental, transmiterea se realizează ușor prin altoire cu pețiol de frunz.e

IMPORTANT!

Producând infecții latente, virusul este prezent la numeroase soiuri de zmeur roșu cultivate în Europa, inclusiv în țara noastră

Ca indicator, se recomandă soiul de zmeur Norfolk Giant

Fiind termolabil, clonele libere de virus pot fi obținute prin creșterea plantelor timp de 2-3 săptămâni la 34-37ºC

46/91

FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR Raspberry ringspot virus(RpRSV)

Denumire populară : Virusul pătării inelare a zmeurului Statut: este organism dăunator reglementat non-carantină, absent în România. Plante gazdă: zmeur (Rubus idaeus), căpșun (Fragaria sp.) coacăzul negru (Ribes nigrum), coacăzul roșu (R. rubrum) agrișul (R.grossularia). Simptome: La zmeur boala apare în vetre de mărimi diferite. Pe suprafața frunzelor plantelor bolnave se observă o pătare inelară evidentă care devine mai slabă sau poate dispare complet in cursul verii, uneori reapărând în toamnă. Unele soiuri infectate manifestă simptome evidente de încrețire, frunzele lor fiind îngroșate, rugoase , fragile , cu marginile curbate spre fața inferioară în timp ce alte soiuri pot fi infectate fără a manifesta simptome foliare sau acestea sunt foarte slabe. Dezvoltarea vegetativă a acestora este mai redusă fără ca tufele infectate să fie complet distruse. La agriș, virusul produce o mozaicare puțin evidentă a frunzelor, fructele sunt mici, deformate și cu coacerea întârziată. Plantele bolnave au talia redusă și lăstari slab dezvoltați sau uscați, ele fiind complet distruse la câțiva ani de la infecție. Coacăzul roșu manifestă simptome mai caracteristice decât agrișul. In cazul unor soiuri, cum sunt Silvergiters și Roșu Olandez, pe frunzele formate primăvara, apar inele, linii, sau pete de culoare verde deschis sau gălbuie. Frunzele care se dezvoltă mai târziu nu prezintă desene clorotice, însă sunt mai mult sau mai puțin deformate. Forma lor poate deveni aproape rotundă, denticulația și diferențierea lobilor sunt reduse, iar marginile sunt încovoiate spre fața inferioară, dând limbului aspect de lingură.

Fig.1 Simptome tipice de RpRSV pe plante de C. quinoa Fig.2 Pete clorotice pe frunze de zmeur (https://www.invasive.org/browse/detail.cfm?imgnum)

47/91

Biologie şi mod de răspândire Virusul poate fi transmis prin altoire, inoculare de suc și nematozi din genul Longidorus. În natură, tulpina scoțiană este transmisă de nematodul L. elongatus, iar cea engleză de L.macrosoma. În răspândirea virusului pe cale naturală, un rol important reprezintă transmiterea lui prin sămânța de Rubus idaeus, Fragaria chiloensis, Glycine soja, C. Bursa-pastoris și S. media. Nematozii vectori fiind sensibili la uscăciune, diseminarea virusului la distanță are loc, în special, prin sămânța plantelor infectate și prin multiplicarea plantelor bolnave. IMPORTANT! Raspberry ringspot virus, determină boli letale la unele soiuri de zmeur, nivelul pagubelor produse depinzând de mărimea suprafețelor afectate. Virusul apare la numeroase plante de cultură, având o importanță economică ridicată.

48/91

FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR Strawberry latent ringspot virus (SLRV)

Denumire populară: virusul latent al pătării inelare a căpșunului Statut: organism dăunător reglementat non-carantină, prezent în România Plante gazdă: virusul infectează natural un număr mare de specii de plante lemnoase și ierboase: căpșun, zmeur, coacăz negru, coacăz roșu, agriș, prun, piersic, cais , viță de vie, revent, liliac, soc, narcisă, trifoi alb, țelină, pătrunjel. Simptome: la căpșun, de obicei, virusul este latent și nu produce simptome externe. Infecțiile artificiale efectuate la unele soiuri ( ex. Cambridge Vigour), arată că acest virus produce simptome asemănatoare cu ale virusului mozaicului arabisului. Ele constau în frînarea accentuată a creșterii și apariția unor pete de culoare galbenă pe suprafața frunzelor. Atacul apare în vetre tipice pentru virusurile transmise prin nematozi. La zmeur apar simptome de declin și piticire iar la agriș și coacăz infecțiile sunt latente sau se manifestă prin simptome caracteristice.

Fig.1. Simptome pe frunze la Rubus idaeus Fig.2 Simptome pe frunze la Fragaria x ananasa (http://www. nexles.com) (http: www.dpvweb.net)

Mod de răspândire

prin materialul săditor infectat;

prin larvele și adulții speciilor de nematozi Xiphinema diversicaudatum și Xiphinema coxi, care rămân infecțioși timp de aproximativ 4 zile după hrănirea pe plante bolnave; pentru infectarea unei plante este suficient un singur exemplar de X. diversicaudatum;

prin sămânța diferitelor specii de plante ierboase și lemnoase (țelină, păstârnac, zmeur, urzică moartă, traista ciobanului, proporția semințelor infectare fiind de peste 70%.

IMPORTANT! Importanța economică a virusului pătării inelare este greu de stabilit deoarece având același vector (Xiphinema diversicaudatum), apare frecvent împreună cu virusul mozaicului arabisului. Unele tulpini dau reacții similare la planta gazdă, prin urmare testarea serologică este necesară pentru diagnosticare.

49/91

FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR Strawberry mild yellow edge virus

Denumire populară: virusul îngălbenirii marginale slabe a căpșunului Statut: organism dăunător reglementat non-carantină, prezent în România Plante gazdă: căpșun (Fragaria vesca, Fragaria x ananasa) Simptome: la căpșunul sălbatic (Fragaria vesca) plantele infectate manifestă pete clorotice pe frunzele tinere, pierderea treptată a vigurozității, marmorare clorotică și necroze internervuriene pe frunzele mai bătrâne . De regulă, virusul produce simptome mai puțin evidente la soiurile de căpșun cultivate, infecția manifestîndu-se, cel mult, printr-o clorozare slabă a frunzelor tinere. În cazul infecțiilor complexe, formate din virusul îngălbenirii marginale slabe și virusul încrețirii, plantele infectate ale soiurilor de căpșun cultivate manifestă simptome de îngălbenire sau de îngălbenire marginală caracterizate prin clorozarea marginală a foliolelor, curbarea spre fața superioară a marginei frunzelor și înroșirea prematură a frunzișului în toamnă. Pețiolurile sunt scurte, plantele pitice și producția mult redusă. În general gravitatea simptomelor variază în funcție de virusurile participante și sensibilitatea soiurilor.

Fig.1: Simptome pe frunze Fig.2: Simptome pe frunze (Foto: ANF-LNF –laboratorul de virologie) (https://www.researchgate.net/figure/Symptoms-of-strawberry-

mild-yellow-edge-disease-in-Fragaria)

50/91

Mod de răspândire

prin materialul săditor infectat;

prin afidul Chaetosiphon fragaefolii, transmiterea fiind mijlocită de Strawberry mild yellow edge luteovirus care acționează ca virus ajutător. Afidul vector este sensibil la temperaturi scăzute.

IMPORTANT! În cazul infecțiilor complexe formate din virusul îngălbenirii marginale slabe, virusul marmorării, virusul benzilor nervuriene și virusul încrețirii căpșunului, se pot înregistra pierderi de producție de până la 80%

51/91

FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR

Tomato black ring virus in raspberry Denumire populară : Virusul pătării inelare negre a tomatelor la zmeur Statut: organism dăunator reglementat non- carantină, prezent în România. Plante gazdă: Allium porrum, Beta vulgaris, Frasinus spp., Lactuca sativa, Lycopersicon esculentum, Narcisus pseudonarcissus, Fragaria spp., Rubus spp.,Tulipa spp., Vitis spp. și numeroase specii spontane. Simptome: Atacul virusului pătării inelare a tomatelor apare în vetre, plantele infectate fiind mici cu lăstari scurți, subțiri și fragili. La suprafața frunzelor apar pete, inele sau benzi clorotice, iar fructele rămân mici sunt deformate și cu coacere neuniformă , pierderile de producție fiind de până la 20%. În fază acută a bolii la majoritatea plantelor atacate, virusul se manifestă prin picățele și pete necrotice, marmorare, îngălbenirea nervurilor, deformarea frunzelor și piticire, care nu mai apar pe frunzele dezvoltate în fază cronică, plantele manifestând o însănătoșire aparentă.

Fig.1 Atac pe căpșun (https://www.invasive.org) Fig.2 Atac pe zmeur (https://www.invasive.org)

Biologie şi mod de răspândire Virusul poate fi transmis prin altoire și inoculare de suc. În natură, este diseminat prin nematodul Longidorus elongatus, sămânța plantelor de Rubus și multiplicarea plantelor de zmeur infectate. IMPORTANT! Importanța economică a virusului pătării inelare este greu de stabilit deoarece având același vector (Xiphinema diversicaudatum), apare frecvent împreună cu virusul mozaicului arabisului. Unele tulpini dau reacții similare la planta gazdă, prin urmare testarea serologică este necesară pentru diagnosticare

52/91

FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR Tomato ringspot virus in small fruits (ToRSV)

Denumire populară : Virusul pătării inelare a tomatelor la arbuști Statut: organism dăunator non- carantină, absent în România. Plante gazdă: Virusul infectează natural coacăzul roșu (Ribes rubrum) și zmeurul roșu (Rubus idaeus). Simptome: La temperature mai mici de 21oC, plantele de coacăz roșu infectate natural prezintă diferite grade de pătare clorotică și de benzi clorotice în lungul nervurilor. Clorozele pot varia de la câteva puncte, pete sau benzi nervuriene clorotice slabe pe o frunză până la clorozarea generală a frunzelor cu excepția unor pete mici de culoare verde. De asemenea , în cadrul unei plante , cloroza poate afecta o singură frunză sau poate cuprinde planta în întregime. La temperaturi cuprinse între 21 și 27oC, pe frunzele tinere apar numai pete sau inele clorotice, iar frunzele crescute la temperaturi mai mari de 27oC nu prezintă simptome externe. La soiul de zmeur Willamette, infecția se manifestă prin apariția de pete inelare clorotice pe frunzele tinere ale lăstarilor anuali, acestea fiind absente pe frunzele tulpinilor fructifere. In unele cazuri, se pot observa , pete clorotice mai puțin distincte sau cloroze în lungul rețelei nervurilor. Simptomele sunt evidente primăvara, tinzând să dispară complet în cursul verii. Influența infecției asupra creșterii plantelor este redusă.

Fig.1 Simptome pe fructe de zmeur (https://blogs.cornell.edu/berrytool/ raspberries)

Biologie şi mod de răspândire În condiții naturale, virusul se răspândește prin sămânța de zmeur, prin nematozii Xiphinema americanum și X. riversi precum și prin multiplicarea materialului infectat. O măsură importantă de prevenire constă în admiterea la înmulțire numai a plantelor mamă care au dat rezultate negative la testarea lor pe Chenopodium quinoa și prin metoda ELISA. Virusul nefiind identificat în țara noastră, este necesar să se aplice măsurile de carantină care să excludă posibilitatea introducerii lui odată cu importul de material pentru înmulțire.

53/91

4.2. Fişe recunoaştere organisme dăunătoare reglementate non-carantină și comune (insecte, acarieni, nematozi)

FIŞĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR Abraxas grossulariata L.

Denumire populară: cotarul agrișului Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România Plante gazdă: atacă culturile de agriș și coacăz Descriere Adult: corp galben portocaliu, cu pete negre, deschiderea aripilor anterioare este de 25-40 mm. Aripile sunt de culoare albă, prezintă pete negre și două benzi transversale galbene-portocalii (fig.1). Larva: este un cotar care are corpul de 25-35 mm lungime, dorsal de culoare albă cu pete negre, lateral și ventral de culoare galbenă (fig. 2). Capsula cefalică și picioarele sunt de culoare neagră, iar întreg corpul este acoperit de peri lungi. Ou: oval, de 1/0,7 mm, de culoare galbenă.

Fig. 1. Adult (https://inpn.mnhn.fr. ) Fig. 2. Larvă (https://inpn.mnhn.fr.)

Simptome: defoliază plantațiile de agriș și coacăz. La un atac puternic omizile rod mai întâi lăstarii tineri, apoi frunzele dezvoltate. Biologie: iernează în stadiul de larvă ajunsă la completa dezvoltare, în diferite locuri adăpostite, sub vegetația moartă, sub tufișuri și crăpături. În primăvară, larvele distrug lăstarii tineri defoliind complet arbuștii fructiferi. În luna iunie larvele se transformă în pupe, stadiu ce durează 20-25 zile, după care apar adulții. Fluturii își fac apariția la sfârșitul lunii iulie începutul lunii august și zboară în orele de seară și de noapte. Ponta începe la 2-3 zile după apariția și copulația insectelor. Femelele depun ouăle în grupe de câte 15-20 pe fața inferioară a frunzelor. Incubația durează 10-20 zile, larva eclozată este de culoare neagră și se hrănește câteva săptămâni cu aparatul foliar al plantelor gazdă. Spre sfârșitul lunii august, intră în diapauză, apoi în hibernare până în primăvara următoare. IMPORTANT ! Dăunătorul are o generație pe an, iar o femelă depune 200-300 ouă în două săptămâni.

54/91

FIŞĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR Anthonomus rubi Herbst.

Denumire populară: gărgăriţa neagră a căpşunului Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România Plante gazdă: atacă căpşunul, fragul, trandafirul şi alte rozacee cultivate şi spontane Descriere Adult: corpul negru, uneori cu nuanţe roşcate, de 1,5-4 mm lungime, acoperit cu o fină pubescenţă cenuşie, rostrul este o dată şi jumătate mai lung decât capul şi toracele împreună şi foarte puţin curbat. Scutelul este alb şi pubescent, elitrele au striuri longitudinale accentuate, punctate, iar picioarele sunt subţiri, cu femurul prevăzut cu un dinte mic (fig.1). Larva: 3-3,5 mm lungime, apodă, de culoare albă, cu capul brun şi corpul puternic încovoiat. Ou: alb, lucios, puţin oval, măsoară 0,5x0,35 mm.

Fig. 1. Adult (https://inpn.mnhn.fr )

Simptome: adulţii hibernanţi rod organele interne din bobocii florali, iar larvele rod organele florale interne provocând pagube importante de producţie. Atacul femelei este mult mai păgubitor deteriorând bobocii florali în momentul depunerii ouălor. Noii adulţi nu produc pagube, hrănindu-se cu frunzele şi petalele plantelor gazdă unde produc perforaţii circulare caracteristice. Biologie: are o generaţie pe an şi iernează în stadiul de adult, pe sub frunze sau în stratul superficial al solului (2-3 cm). În aprilie-mai, adulţii ies din adăpostul lor, colonizează tufele de căpşun şi se hrănesc pe baza mugurilor şi frunzelor abia apărute. După împerechere, care are loc în luna mai, femelele depun ouăle în bobocii de căpşun, zmeur şi chiar trandafir (mai ales pe măceş), perioadă care coincide cu deschiderea

55/91

primelor flori. Femela perforează cu ajutorul rostrului butonul floral până la stamine şi depune un ou în interior, cu ajutorul ovipozitorului. După introducerea oului, femela coboară pe peduncul 4-5 mm şi roade o incizie, fără a-l tăia complet, din care cauză butonul floral se apleacă în jos, nu mai primeşte sevă, se ofileşte şi în cele din urmă se usucă şi cade. O femelă poate depune în jur de 30 de ouă, iar după 5-6 zile apare larva, care în 18-22 zile ajunge la completa dezvoltare. Larvele nou apărute se hrănesc cu organele florale interne ale butonului, care sunt încă ataşate de peduncul sau este căzut pe sol. Transformarea în stadiul de pupă, durează aproximativ optzile şi are loc la locul de hrănire, în bobocii florali. Către sfârşitul lunii iunie sau începutul lunii iulie adulţii părăsesc butonul floral printr-un orificiu lateral şi încep să se hrănească pe frunzele de vară. Mai târziu intră în diapauza de vară care se continuă cu cea de iarnă.

IMPORTANT ! Dăunătorul apare când temperatura aerului depăşeşte 5,5-6°C şi produce pagube

însemnate, în special în culturile de căpşun.

56/91

FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR Aphis idaei (van der Goot)

Denumiri populare: păduchele mic al zmeurului

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România Plante gazdă: specie oligofagă, atacă mai ales zmeurul, murul și plante spontane din genul Ribus. Descriere Femelele aptere: au corpul de 1,6–2,2 mm lungime, oviform, de culoare de la galben-pal până la verde-deschis, ușor pudrat cu pruină (fig.1). Antenele sunt formate din 6 articole şi sunt egale cu jumătate din lungimea corpului. Abdomenul fără pigmentare prezintă corniculele lungi, subțiri şi ușor curbate, iar cauda scurtă și groasă. Femelele aripate: au corpul de 2,0 mm lungime, capul și toracele de culoare neagră, iar abdomenul de culoare verde cu pete de culoare negricioasă (fig.2). Pe abdomen se observă sclerite marginale mari, cornicule lungi, subțiri, pigmentate, ușor curbate și coada scurtă, rigidă și pigmentată.

Fig.1. Forma apteră (https://www6.inra.fr) Fig.2. Forma aripată (https://www6.inra.fr)

Fig.3. Colonie de afide pe lăstar (https://www6.inra.fr) Fig.4. Simptom pe lăstar (https://www6.inra.fr)

57/91

Simptome: adulții și larvele colonizează frunzele, lăstarii și vârfurile de creștere. Indivizii din ambele forme (apteră și aripată) aparținând atât generațiilor fundatrigene cât și virginogene, adulți și larve, în timpul hrănirii înțeapă și sug sucul celular. În urma atacului frunzele se gofrează, se îngălbenesc și apoi se usucă; vârfurile afectate își stagnează creșterea, lăstarii se deformează, florile și inflorescențele nu se mai dezvoltă; plantele cresc debile. Prezența excrementelor (roua de miere) conduce la apariția ciupercilor (Fumaginei), a furnicilor și a altor insecte care se hrănesc cu aceasta. Afidele sunt vectori de transmitere a unor virusuri de frunze la zmeur.

Biologie: este o specie nemigratoare, întreaga evoluție a afidului, toate formele și generațiile (fundatrigene și virginogene), dezvoltându-se numai pe zmeur și mur. Iernează în stadiul de ou de rezistență, depus în crăpăturile scoarței tulpinilor. În primăvară, din ouăle hibernante, apar larvele care evoluează în femele fundatrix. Acestea dau naștere pe cale partenogenetică și vivipară, la câteva generații fundatrigene de femele aptere și apoi aripate. Formele aripate zboară și infestează alte culturi de zmeur pe care evoluează cateva generații de virginogene. Spre sfârșitul verii apar indivizi din forma sexupară, care dau naștere la forma sexuată, iar femelele acesteia, după copulație, depun ouăle de rezistență care vor ierna. Se înmulțește pe aceeași plantă gazdă în mai multe generații fundatrigene și virginogene.

IMPORTANT ! Afidele sunt vectori ai unora dintre cele mai importante virusuri la zmeur, cum ar fi: virusul clorozei venelor zmeurului (RVCV), iar pierderile cauzate de acesta pot

fi semnificative.

58/91

FIȘA PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR Aulacaspis rosae Bouché

Denumire populară: păduchele roz al trandafirului Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România. Plante gazdă: specific culturilor de trandafiri, dar poate fi întâlnit şi la genurile Ribes, Fragaria, Cycas, Hydrangea. Descriere Adult: femela este piriformă, are 1,5-1,8 mm, de culoare roz, cu pigidiul portocaliu. Scut sub-circular, de 2,2-3,0 mm lungime, de culoare albă, este turtit dorso ventral, cu exuvia larvară centrală, brun-roşiatică (fig. 1). Masculul este de culoare roşcată, cu aripi albe, cu scut albicios, liniar, prevăzut cu 3 carene, iar exuvia centrală este de culoare galbenă sau roşie (fig. 1). Larvă: eliptică, roz-gălbui. Ou: oval, roz.

Fig. 1. Adulţi (https://bladmineerders.nl)

Simptome: atacă sub formă de colonii, ramurile şi tulpinile de 2-3 ani, determinând necrozarea şi uscarea acestora de la vârf la bază, datorită înţepăturilor provocate de larve şi femele. În urma atacului are loc dezvoltarea lentă a plantei, frunzele rămân mici, se îngălbenesc, se usucă şi cad, bobocii florali nu se mai deschid, ţesuturile lăstarilor nu se mai lignifică, se necrozează şi scoarţa se exfoliază. Atacurile puternice se

59/91

evidenţiază prin acoperirea lăstarilor şi a ramurilor cu o crustă formată din scuturile albicioase ale păduchelui (fig. 1).

Biologie: are o singură generaţie pe an, iernează în stadiul de femelă, pe ramurile şi tulpinile plantelor gazdă sau ca ouă, depuse din toamnă. Primăvara, la începutul lunii mai, femelele hibernante depun ouăle sub scut, din care, după 15-20 de zile (sfârşitul lunii mai începutul lunii iunie) apar larvele. După eclozare, larvele părăsesc scutul femelei şi se localizează pe tulpină şi ramuri. După prima năpârlire, ele devin imobile şi se diferenţiază în sexe. Până la atingerea stadiului de adult, larva femelă parcurge trei stadii de dezvoltare, iar masculul patru. Larvele îşi termină evoluţia înainte de venirea anotimpului friguros, până toamna aparând femelele şi masculii, începând cu luna septembrie. După împerechere, masculii pier, iar femelele depun ouăle parţial. O parte din larve apar încă din toamnă, din această cauză pe timpul iernii pot fi întâlnite toate stadiile de dezvoltare.

IMPORTANT! Răspândirea în natură se face uşor, fiind transportaţi de vânt, păsări, unelte sau

îmbrăcăminte.

60/91

FIȘĂ PENTRU RECUNOAȘTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR Byturus tomentosus F.

Denumire populară: gândacul zmeurului Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România. Plante gazdă: zmeur, mur și hibrizii dintre cele două specii. Descriere Adult: corp de culoare neagră, acoperit cu o pubescență deasă cenușiu-gălbuie, de formă alungită (fig. 1) și dimensiuni cuprinse între 3,7-4,5 mm lungime. Ultimele 3 articole antenale sunt măciucate. Ou: de culoare albă-gri, de aproximativ 1 mm lungime. Larva: corp vermiform, de culoare gălbuie, acoperit cu perișori rari, cu capul de culoare brună, lungimea corpului cuprinsă între 6-6,5 mm (fig.2). Dorsal prezintă pe fiecare segment, câte o pată transversală brună, iar urogomfele (terminaţiile ultimului segment abdominal) sunt puternice. Pupa: culoare albă, cu lungimea de 3,5-4,4 mm.

Fig. 1. Adult Fig. 2. Larva (https://www.cabi.org/isc/portfolio/compendia)

Fig. 3. Atac pe fruct (https://www.cabi.org/isc/portfolio/compendia)

61/91

Simptome: larvele rod galerii sinuoase în receptaculul floral și în interiorul drupelor. Fructele atacate rămân mici, se închid la culoare, sunt mai sensibile la putregaiul cenușiu şi putrezesc rapid (fig. 3). Biologie: specia are o generație pe an sau una la doi ani și iernează în stadiul de adult sau ca larvă în stratul superficial al solului într-o căsuţă pupală. Gândacii apar când temperatura la suprafaţa solului atinge 14°C (sfârşitul lunii aprilie-începutulul lunii mai), se hrănesc iniţial cu organele florale ale speciilor lemnoase și ierboase, de unde trec apoi pe zmeur și se hrănesc cu polen și nectar, chiar și cu frunze, fiind activi până în luna august. Femelele depun ouăle în florile de zmeur, la baza staminelor, câte un ou în fiecare floare. După incubație, care durează 8-10 zile eclozează larvele care se dezvoltă în receptaculul floral și în interiorul drupelor rozând galerii sinoase. După 35-45 de zile, ajunse la completa dezvoltare, odată cu coacerea fructelor, migrează în sol și se transformă în pupe, în loji speciale. După 10-12 zile apar adulții care rămân în diapauză până în primăvara următoare. O mică parte din larvele retrase mai târziu în sol (sub 5%), iernează ca atare şi se împupează în anul următor, având în acest caz o generaţie la doi ani.

IMPORTANT ! Adulţii nu sunt periculoşi, hrănindu-se cu nectarul şi polenul florilor, dar uneori pot produce unele rosături marginale şi perforaţii în frunze. Pagubele cele mai importante sunt produse de larve.

62/91

FIȘĂ PENTRU RECUNOAȘTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR Cecidophyopsis ribis (Westwood)

Denumire populară: cleştarul coacăzului (acarianul coacăzului)

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România Plante gazdă: coacăz Descriere Adult: acarianul are corpul viermiform, cilindric cu o lungime de 0,15-0,20 mm. Partea exterioară a corpului este segmentată și prezintă numeroase inele. La partea posterioară se află o ventuză care ajută la deplasare acarianului. Pe părțile laterale se găsesc mai multe sete, iar în jurul ventuzei prezintă două sete lungi (fig. 1). Datorită dimensiunilor reduse ale acarienilor pentru depistare este necesară utilizarea echipamentelor, ustensilelor de mărire. Larva: este asemănătoare cu adultul, cu precizarea că aceasta are dimensiunile mai mici. Ou: este de culoare albă, semitransparent, de formă rotundă.

Fig.1. Femelă (https://https://www.cabi.org) Fig.2. Atac pe muguri (https://bladmineerders.nl)

Simptome: adulții și larvele înțeapă și sug sucul celular din muguri, determinînd la un atac puternic uscarea acestora. La soiurile negre de coacăz, mugurii afectați, deși au dimensiuni crescute (fig. 2), nu se dezvoltă pe deplin până la mijlocul sau sfârșitul iernii și apoi se usucă în vara următoare. Biologie: în România, acest dăunător prezintă două generații pe an. Iernează ca adult sub solzii mugurilor de coacăz. Primăvara când mugurii încep să se dezvolte, adulții pătrund în aceștia și se hrănesc cu sucul celular. După o perioadă de hrănire de aproximativ 10-15 zile are loc depunerea ouălor. Perioada de incubație durează între 5 și 9 zile. Larvele eclozate migrează către alți muguri, lăstari și frunze în formare, pătrund în țesuturi și se hrănesc cu sucul celular. Activitatea de hrănire și înmulțire continuă până în toamnă, când adulții se retrag pentru hibernare.

IMPORTANT ! Atacă în special soiurile de coacăz negru. De asemenea, este vector pentru virusul

„Black currant reversion disease”.

63/91

FIȘĂ PENTRU RECUNOAȘTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR Chaetosiphon fragaefolii (Cockerell)

Denumire populară: păduchele verde mic al căpşunului, păduchele de frunză al căpșunului Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România, frecvent în sudul țării Plante gazdă: plantele gazdă primare și secundare sunt căpșunul (Fragaria) spp., fragii (Fragaria vesca), trandafirul (Rosa spp.) și Potentila spp. Descriere Femelele aptere au corpul oviform, de 1,5–2,0 mm lungime, de culoare alb-gălbui translucid până la galben-verzui pal, antenele egale cu lungimea corpului, abdomenul fără pigmentare, corniculele cilindrice, fine și palide, ușor curbate spre interior, cauda groasă, ascuțită la vârf (fig.1). Femelele aripate sunt ceva mai mari, au capsula cefalică de culoare brună-negricioasă, abdomenul alb-verzui pal cu o placă abdominală limpede, trapezoidală. Antenele sunt întunecate și puțin mai mari decât lungimea corpului, corniculele fine, drepte și pigmentate, cauda scurtă și pigmentată (fig.2).

Fig.1 Femelă apteră (https://www6.inra.fr) Fig.2 Femelă aripată (https://www6.inra.fr)

Simptome: insectele determină stagnarea creșterii plantei, uscarea frunzelor și lăstarilor, urmată de o lăstărire puternică. Adulții și larvele colonizează fața inferioară a frunzelor de-a lungul nervurilor, precum și lăstarii. Frunzele se decolorează, se deformează, se încrețesc, apoi se usucă. Prezența excrementelor (roua de miere) conduce la apariția ciupercilor (fumaginei), a furnicilor și a altor insecte care se hrănesc cu aceasta. Plantele atacate nu mai fructifică în anul următor sau dau o producție foarte slabă.

Biologie: necesită pentru dezvoltare plante gazdă primare și secundare. Iernează în stadiul de ou pe plantele de căpșun, ca plantă gazdă primară, pe nervurile frunzelor, pe fața inferioară, precum și pe lăstari. Larvele eclozează în luna mai, însă populația devine numeroasă în lunile iunie-iulie. După câteva generații de forme aptere apar indivizi aripați, care zboară pe plante înrudite, ca de ex: Potentila sp. și Rosa sp. La sfârșitul toamnei, prin noiembrie, femelele sexuate depun ouăle de rezistență. Prezintă mai multe generații fundatrigene și virginogene pe an.

IMPORTANT ! Pagubele, mai ales în condiții favorabile de înmulțire a insectei, pot fi

considerabile. În plus, este vectorul major al virusurilor căpșunului.

64/91

FIȘĂ PENTRU RECUNOAȘTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR Cnephasia asseclana (Denis & Schiffermüller)

Denumire populară: molia cenușie a căpșunului Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România. Plante gazdă: specie polifagă, atacă o serie de plante gază erbacce printre care și căpșunul. Alte plante gazdă: sfeclă, trifoi, lucernă, mazăre, conopidă precum și Artemisia, Centaurea, Chenopodium, Chrysanthemum, Cirsium, Lathyrus, Vicia, Coronilla. Descriere Adult: fluturele are anvergura aripilor anterioare de 11-18 mm, aripile sunt relativ largi, de culoare cenușie și cu trei benzi transversale de culoare brună-închisă, pe care apar puncte de culoare neagră. Există și exemplare de culoare brun-închisă sau brună negricioasă, fără desene clare. Larvă: este o omidă adevărată, care ajunge la 6-7 mm lungime, de culoare albăstruie sau cenușie-albăstruie și cu negi mari de culoare neagră.

Fig.1. Adult (https://britishlepidoptera) Fig.2. Larvă ( http://www.lepiforum)

Simptome: omizile acestei specii se hrănesc cu aparatul foliar și inflorescențele plantelor. Larvele răsucesc limbul foliar pe axa nervurii principale spre partea de deasupra ei, adesea fiind atacate două-trei frunze. La adăpostul acestui cuib, larva roade epiderma inferioară și parenchimul, lăsând intactă epiderma superioară. Frunzele atacate se decolorează și apoi se brunifică. Biologie: are o generație pe an și iernează în stadiul de larvă tânără, în locuri adăpostite. Omizile își reiau activitatea de hrănire în cursul lunii mai. La completa dezvoltare, la locul de hrănire, larva se transformă în pupă. Fluturii zboară în cursul lunilor mai-august

IMPORTANT Larvele minează inițial frunzele și apoi le răsucesc împreună cu florile.

65/91

FIȘĂ PENTRU RECUNOAȘTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR Contarinia ribis Kieffer

Denumire populară: țînțarul galicol al florilor de coacăz. Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România. Pante gazdă: insecta atacă coacăzul negru. Descriere Adult: corp de 1,5 mm lungime, de culoare deschisă, cu abdomenul portocaliu având antenele și picioarele lungi. Extremitatea abdominală a femelei prezintă un ovipozitor telescopic alungit (fig. 1a). Larva: este apodă (fără picioare), la eclozare are corpul transparent, apoi devine albicios, iar la completa dezvoltare este de culoare galbenă-portocalie și 2,5 mm lungime.

Fig. 1 - Adult (https://bladmineerders.nl/) Fig.2 Simptom atac (https://bladmineerders.nl/)

Simptome: larvele se dezvoltă în bobocii florali, care în urma atacului se deformează, se umflă, capătă o culoare galbenă deschisă, iar uneori verzuie ca a frunzelor. Bobocii florali infestați nu se mai deschid și în cele din urmă, spre completa dezvoltare a larvelor, se ofilesc și cad. În cazul unui atac puternic lăstarii sunt degarnisiți de inflorescențe. Biologie: are o generație pe an și iernează în stadiul de larvă în stratul superficial al solului de sub plantele gazdă. În primăvară, în perioada umflării mugurilor, are loc împuparea larvelor, iar în fenofaza diferențierii bobocilor florali are loc zborul insectelor. După copulație femelele depun ouăle în bobocii florali, într-un boboc floral sunt depuse mai multe ouă, numărul lor ajungând la 25. Întreaga evoluție a larvelor se desfășoară în bobocii florali, pe seama cărora se hrănesc. Atunci când bobocii florali se ofilesc cad pe sol, larvele părăsesc aceste formațiuni, pătrund în stratul superficial al solului și iernează.

IMPORTANT! Deși este considerat un dăunător secundar, în cazul unui atac puternic poate duce la scăderea producției.

66/91

FIȘĂ PENTRU RECUNOAȘTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR Coenorhinus germanicus (Herbst)

Denumire populară: gărgărița albastră a căpșunului. Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România. Plante gazdă: atacă preferențial căpșunul, pagubele cele mai mari fiind cauzate de adulți. Descriere Adult: corp de culoare albastru-închis, de aproximativ 2–3,75 mm lungime la femelă și de 1,9–2,9 mm lungime la mascul. Elitrele sunt mai deschise la culoare, adesea verzui sau violet, cu reflexe metalice, prezintă striuri longitudinale, evidente, bine marcate de puncte circulare, acoperite de peri scurți și drepți. Picioarele și antenele sunt negre, capul este mai mult lat decât lung, des punctat, iar rostrul este arcuit, punctat și mat (fig. 1). Ou: sferic la început, de 0,6–0,73 mm lungime și 0,34–0,50 mm lățime, de culoare albă-gălbuie, cu luciu pronunțat. Are formă ovală înainte de eclozare. Larva: corp de culoare albă-gălbuie, cap mic și invaginat de primul segment al corpului. Larva ajunsă la completa dezvoltare are lungimea medie de 3 mm. Pupa: de tip liberă, cu apendicele corpului dezlipite, are culoarea cenușie și este învelită într-o căsuță de pământ. Pe partea dorsală și laterală prezintă peri lungi.

Fig.1. Adult (https://www.info.agrimag.it)

Simptome: pagubele cele mai mari sunt cauzate de adulți, care se hrănesc cu organele foliare și florale ale plantelor gazdă. În momentul apariției, adulții hibernanți rod orificii în frunze, iar mai târziu în perioada pontei aceștia rod pețiolul frunzei și pedunculul floral, cauzând veștejirea și uscarea florilor și deci reducerea producției de fructe. Biologie: în condițiile țării noastre, insecta are o sigură generație pe an și iernează ca adult în sol, în căsuțe confecționate din pământ, la adâncimea de 3–5 cm, rareori iernînd

67/91

ca larvă și pupă. Adulții apar primăvara devreme la o temperatură medie cuprinsă între 7 și 11°C. Zborul adulților se eșalonează pe o perioadă de 50 – 60 zile, iar durata de viață oscilează între 30 – 47 zile. Împerecherea și ponta încep în aprilie și continuă până la sfârșitul lunii mai. Ouăle sunt depuse în pețiolii frunzelor și în pedunculii florali, în mod obișnuit unul singur, dar uneori chiar și trei. Perioada de incubație este diferită în funcție de temperatură. Apariția larvelor are loc de regulă în luna mai și se eșalonează pe o durată de 62 – 67 zile. Transformarea larvelor în pupe se petrece în sol, la 2–3 cm adâncime, iar după 18–24 zile apar adulții, de obicei la începutul lunii septembrie, care rămân în sol până în primăvara următoare.

IMPORTANT! În cazul unor atacuri puternice pierderile pot ajunge până la 50%. Prin cultivarea soiurilor tardive și semitardive de căpșun se reduce atacul cauzat

de această specie.

68/91

FIŞĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR Coraebus rubi L.

Denumire populară: gândacul murului Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România Plante gazdă: atacă speciile de mur şi zmeur Descriere Adult: corp alungit de 7-11 mm lungime, culoare neagră–bronzată şi cu reflexe metalice violacee. Elitrele de la masculi au câte 4-5 benzi transversale în zig zag, formate din peri scurţi de culoare cenuşie (fig.1). Larva: corp alungit, de până la 20 mm lungime, este lipsită de picioare, de culoare albicioasă, cu capsula cefalică de culoare brună, pronotul mai lat, iar ultimul segment abdominal prevăzut cu o apofiză chitinizată, ascuţită. Ou: formă sferică, culoare închisă.

Fig. 1. Adult (https:// inpn.mnhn.fr.) Fig. 2. Atac pe frunze (https:// inpn.mnhn.fr.)

Simptome: larvele rod galerii descendente, sinuoase, spiralate, în regiunea coletului, sub scoarţa tulpinilor şi rădăcinilor şi ca urmare circulaţia substanţelor nutritive este întreruptă la acest nivel, plantele se ofilesc şi în cele din urmă se usucă. Aduţii se hrănesc cu parenchimul frunzelor (fig.2). Biologie: are o generație pe an și iernează în stadiul de larvă incomplet dezvoltată, în galeria de nutriţie roasă în tulpină sau rădăcină, sub nivelul coletului. În martie-aprilie larvele îşi reiau activitatea de hrănire rozând galerii ascendente în rădăcina plantei până la colet, se transformă în pupă şi apoi în insecte adulte. Adulţii apar în luna mai şi se hrănesc cu parenchimul frunzelor. Activitatea de hrănire, copulaţia şi ponta se eşalonează în cursul lunii iulie. Ouăle sunt depuse pe tulpini, o femelă depune 40-50 ouă, iar incubaţia durează 18-20 zile. După eclozare larva este prezentă sub scoarţa tulpinii unde se hrăneşte cu ţesuturile vegetale, hibernează, iar în primăvară activitatea de hrănire este reluată.

IMPORTANT ! Activitatea dăunătorului este intensă în orele însorite ale zilei, instalându–se pe părţile expuse razelor solare.

69/91

FIŞĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR Cryptomyzus ribis L.

Denumire populară: păduchele galben al coacăzului roșu Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România. Plante gazdă: coacăzul roșu (Ribes rubrum), uneori coacăzul alb (Ribes niveum) și foarte rar coacăzul negru (Ribes nigrum). Descriere Adult: femela apteră (fără aripi) are corpul alungit, are corpul de culoare crem până la galbenă-verzuie, cu lungimea de 1,9-2 mm (fig. 1). Femela aripată, are corpul de 2-2,1 mm lungime, de aceeași culoare de fond ca și forma apteră, însă toracele și aripile sunt de culoare brună; pe partea dorsală a abdomenului se disting câte trei pete de culoare neagră.

Fig.1. Forme aptere Cryptomyzus ribis Fig.2. Simptom atac Cryptomyzus ribis

(https://bladmineerders.nl/wordpress/wp-content/uploads/beeld)

Simptome: afidele colonizează partea interioară a frunzelor și vârful lăstarilor plantelor gazdă, unde înțeapă și sug sucul celular. În urma atacului, frunzele se încrețesc, răsucesc și capătă o culoare roșie-purpurie, uneori chiar violacee, lăstarii se îndoaie, se deformează, lemnul nu se coace, plantele nu se dezvoltă și fructifică slab (fig. 2). Biologie: iernează sub formă de ouă depuse toamna pe lăstarii de coacăz. Larvele eclozează primăvara și colonizează partea inferioară a frunzelor nou apărute. În vară iau naștere afidele aripate care migrează pe alte specii (urzica moartă și iarba de Sudan) și mai târziu trec iarăși pe coacăz.

IMPORTANT ! Dăunătorul atacă în special soiurile de coacăz alb și roșu, deși cel negru nu este imun.

70/91

FIȘĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR Diastrophus rubi (Bouché)

Denumire populară: viespea galicolă a murului. Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România. Pante gazdă: produce gale pe diferite specii ale genului Rubus. Descriere Adult: femela are lungimea corpului de 2,3–2,8 mm, iar masculul de 2–2,2 mm. Culoarea fundamentală a corpului este neagră. Antena este neagră-brună, cu cele 4 sau 5 articule proximale, mai mult sau mai puțin roșcate. Picioarele sunt de culoare galbenă-roșiatică, coxele fiind brune la bază. Aripile sunt hialine, cu nervurile negricioase sau brune, iar abdomenul este oval-rotunjit (fig. 1). Ou: de formă oval-alungită, aproape cilindrică, fiind de trei ori mai lung decât gros, aproape tot atât de lung cât pedunculul. Larva: până la 3 mm lungime, transparentă, cu o capsulă cefalică distinctă (fig. 2). Pupa: este liberă şi se dezvoltă în interiorul galee. Gale: umflături fusiforme, neregulate, cu mai multe loje larvare, prezintă mici ridicături pe suprafața lor sub forma unor nodozități, de regulă având până la 15 cm lungime

Fig. 1. Adult (https://www.biolib.cz) Fig 2. Larvă în galerie (https://bladmineerders.nl)

Fig. 3. Gală (http://www.fungalpunknature.co.uk) Fig. 4. Gală deschisă (https://bladmineerders.nl)

71/91

Simptome: mai evidente în timpul toamnei și iarna atunci când foliajul cade şi se pot observa galele pe tulpina sau pe peţiolul frunzelor plantelor gazdă atacate. Galele sunt de aproximativ 8 cm lungime, dar pot atinge şi 15 cm după unii autori, diametrul este de 0,5–1 cm, au forma fusiformă, de multe ori curbate, au mici ridicături pe suprafața lor sub forma unor nodozități (fig. 1), care corespund camerelor larvare. Camerele larvare din interiorul galei au formă ovală şi diametrul de 2,5–3 mm. În interiorul camerelor, larvele se hrănesc cu ţesut fraged şi datorită echipamentul enzimatic induc deformarea ţesuturilor plantei atacate. La început galele alungite sunt de culoare verde și prezintă punctuații de culoare roșie care indică existența camerelor larvare, apoi trec prin mai multe variante de culoare pe măsură ce se maturează (fig. 3). Biologie: specie univoltină (are o generaţie pe an) şi iernează în stadiul de larvă. Primăvara, în lunile mai-iunie, din gale apar adulții, după care are loc depunerea pontei în tulpina plantei gazdă, apoi în jurul punctelor de ovipoziţie, în urma dezvoltării larvelor apar galele, într-o singură gală putându-se dezvolta până la 200 de camere larvare de formă rotundă. Vara şi iarna in interiorul camerelor larvare se observă o larvă albă, iar primăvara este vizibil stadiul de pupă. După părăsirea galei ţesutul atacat devine lemnos (fig. 4) şi galele care prezintă orificiile de ieşire ale pot rămâne ataşate de plante timp de mai mulţi ani.

IMPORTANT!

În România este specia este citată în toate regiunile.

72/91

FIȘĂ PENTRU RECUNOAȘTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR Harpalus rufipes De Geer

Denumire populară: gândacul negru al căpșunului

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România Plante gazdă: căpșun, cereale, poate fi şi dăunător de depozit Descriere Adult: corp de culoare brună, lungimea de 11-16 mm. Antenele și picioarele sunt roșcate (fig. 1). Capul și pronotul sunt lipsite de perișori și au punctuații fine, pe pronot punctuația fiind mai accentuată decât pe cap. Elitrele sunt acoperite cu perișori de culoare aurie. Larvă: lungimea corpului la completa dezvoltare ajunge la aproximativ 24 mm. Capsula capului și pronotul sunt maro deschis, restul corpului este de culoare galben deschis.

Fig.1. Adult (https://www.galerie-insecte.org)

Simptome: adulții se hrănesc cu semințele plantelor de căpșun şi în urma atacului produc alterarea receptaculului și a pulpei. Fructele atacate se deteriorează și pot putrezi. Biologie: zborul adulților debutează în luna iunie și durează până în luna octombrie. Femelele depun ouăle în august și septembrie, solitar sau în grupuri la mică adâncime în sol sau în apropierea plantelor. Fiecare femelă poate depune între 10 și 15 ouă. Adulții trăiesc în sol şi sunt activi în primele ore ale nopții. Zborurile masive au loc în lunile iulie-august şi se pare că sursele de lumină exercită o atracție deosebită asupra lor.

IMPORTANT ! La un atac puternic se pot produce pagube însemnate de până la 95%.

73/91

FIȘĂ PENTRU RECUNOAȘTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR Lampronia rubiella (Bjerkander)

Denumiri populare: molia zmeurului

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România Plante gazdă: zmeur și mur sălbatic Descriere Adult: anvergura aripilor de 9-12 mm, cu aripile anterioare strălucitoare, brun-auriu închis, cu numeroase pete alb-gălbui de diferite mărimi, două mari pe marginea interioară, trei pete mai mici pe marginea exterioară, altele mult mai mici la bază, iar la marginea apicală un rând de alte patru pete galbene, mici (fig. 1). Aripile posterioare au culoare uniformă gri-cenușiu. Ou: 0,35 mm lungime, oval, aproape transparent. Larva: până 8 lungime la completa dezvoltare, este de culoare roz la început, apoi devine roșie-închis, cu capul, pronotul și placa anală brune (fig. 2). Pupa: 5-7 mm lungine, de culoare brună.

Fig.1 Adult (https://ukmoths.org.uk) Fig. 2 Larva (http://www.lepiforum.de)

Fig.3 Mugure atacat (http://www.lepiforum.de) Fig.4 Simptom pe lastar(http://www.lepiforum.de)

74/91

Simptome: larvele hibernante rod mugurii de pe tulpini și produc galerii în lăstari. Mugurii atacați pot fi recunoscuți prin prezența excrementelor larvare proiectate prin orificiul de intrare sau în vârful lor (fig. 3). Porțiunea lăstarului din dreptul galeriei se ofilește, mugurii nu se mai deschid și rămân uscați mai mult timp pe plantă (fig. 4). Atacă în primul rând plantațiile de zmeur și murul sălbatic. Cel mai afectate sunt soiurile timpurii din plantațiile de zmeur și plantele de mur sălbatic, la care mugurii de pe porțiunea bazală a lăstarilor sunt distruși într-un număr mai mare. Larvele din noua generație rod frunzele și fructele dar nu produc daune majore în această etapă. Biologie: are o generație pe an şi iernează în stadiul de larvă într-un cocon mătăsos, cenușiu, în crăpăturile tulpinilor, la bifurcația ramurilor sau în sol la baza plantelor, aproape de rădăcini. Primăvara larvele își reiau activitatea odată cu intrarea plantelor în vegetație și se hrănesc cu mugurii și țesutul lemnos al lăstarilor în care rod galerii. Împuparea are loc pe la mijlocul lunii mai, la locul de hrănire și durează 19- 28 de zile. Zborul fluturilor coincide cu înflorirea în masă a zmeurului, respectiv de la sfârșitul lunii mai până în prima jumătate a lunii iunie. Femelele depun ouăle în lunile iunie și iulie în țesutul cărnos de la baza corolei, iar larvele apar după 5-7 zile. Omizile parcurg cinci vârste până la împuparea din anul următor. Larvele tinere se hrănesc pentru o perioadă scurtă de timp pe țesutul de la suprafața fructului în curs de dezvoltare, iar în câteva zile rod o galerie de hrănire în receptaculul cărnos. După prima năpârlire migrează în căutarea unui loc de hibernare, în care înainte de a intra în diapauză, mai năpârlește încă o dată.

IMPORTANT ! Distrugerea mugurilor plantelor gazdă poate ajunge până la 25%. Cea mai mare pagubă o produc larvele hibernante la începutul primăverii care rod mugurii și lăstarii laterali în curs de dezvoltare. Dacă mugurii primari sunt distruşi, de obicei aceștia sunt înlocuiți de muguri secundari, însă dacă și aceștia sunt distruși în mare parte prin activitatea larvelor, recuperarea plantei este împiedicată şi producția se poate micșora până la 50%.

75/91

FIȘĂ PENTRU RECUNOAȘTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR Lasioptera rubi Heerger

Denumire populară: ţânţarul galicol al zmeurului, musculiţa tulpinilor de zmeur Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România Plante gazdă: atacă zmeurul, murul, precum şi hibrizii dintre aceste două specii Descriere Adult: lungimea corpului de 1,5-2,3 mm, masculii fiind mai mici. Culoarea generală a corpului este brun-roşcată, cu nuanţe cenuşii pe picioare, aripi şi părţile laterale ale abdomenului. Capul este mic, ochii negri, toracele este negru, iar abdomenul prezintă benzi transversale negre cu reflexe argintii. Aripile sunt transparente cu solzi negri pe nervuri. Larva: 2-3 mm lungime, este vermiformă, de culoare alb-gălbuie la început devine ulterior portocalie (fig.1). Ou: foarte mic, mult alungit, rotunjit la capete, de culoare galbenă-portocalie.

Fig. 1. Larvă în gală (https://bladmineerders.nl) Fig. 2. Gală pe lăstar (https://bladmineerders.nl)

Fig. 3. Gală fusiformă pe lăstar (https://bladmineerders.nl)

76/91

Simptome: pagubele cele mai mari sunt cauzate de larvele dăunătorului, care atacă în general lăstarii anuali. La punctul de localizare al larvelor se formează gale mari de până la 3,5 cm lungime, cu aspect rugos (fig. 2), pe un singur lăstar formându-se 4-5 gale fusiforme (fig. 3) sau globulare neregulate (fig. 2). Larvele consumă ţesutul lemnos şi măduva tulpinilor şi ca urmare circulaţia sevei se întrerupe, de multe ori plantele se rup la nivelul locului atacat în urma acţiunii vânturilor puternice. Pe lăstarii atacaţi nu se mai produc fructe, recolta anului următor fiind influenţată negativ. Galele părăsite prezintă mici deschizaturi, localizate central, prin care au ieşit adulţii. Biologie: dăunătorul are o singură generaţie pe an şi iernează în stadiul de larvă în galele pe care le formează pe lastarii erbacei. Primăvara, larvele se transformă în pupe, iar din gala formată apar adulţii. Din fiecare orificiu pot ecloza 3 adulţi în vârful acestuia rămânând exuviile de culoare albă. Primii adulţi apar la temperaturi de peste 14°C, care se înregistrează la sfârşit de aprilie-început de mai. Zborul adulţilor durează din aprilie până în iulie, între orele 12-16. Durata de viaţa a adulţilor este de 2-4 zile, timp în care ar loc împerecherea şi ponta. Femela depune ouăle la baza mugurilor, iar după 7-10 zile apar larvele care pătrund în ţesut hrănindu-se cu seva plantei. După 45 zile la exteriorul lăstarilor apar umflăturile specifice (gale), de 15-30 mm lungime şi 5-7 mm lăţime, perioadă care corespunde cu sfârşitul recoltării fructelor de zmeur. Într-o singură gală se pot dezvolta până la 50 de larve.

IMPORTANT ! Orificiile formate de dăunător se recunosc foarte uşor după rumeguşul de culoare cărămizie ce contrastează cu culoarea brun-închisă a galelor.

Atacul este puternic în plantaţiile îmbătrânite, neglijate.

77/91

FIȘA PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR Otiorhynchus ovatus Linnaeus

Denumire populară: gărgăriţa rădăcinilor de căpşun Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România. Plante gazdă: polifagă, cu preferinţe pentru căpşun. Descriere Adult: cu lungimea de 5-6 mm şi culoarea castaniu închisă spre negru, având pe corp peri cenuşii. Elitrele sunt sudate şi posedă striuri groase punctate și interstriuri rugoase. Femurele anterioare prezintă în partea lor mediană un spin cu aspect mai mult sau mai puţin zimţat, iar cele posterioare un pinten median simplu. Rostrul este aplatizat, bont, rugos, cu punctaţii, fuzionând cu nişte cruste scurte, terminate la mică distanţă în spatele ochilor (fig. 2). Larvă: are culoarea gălbuie, cu excepţia capului care este brun (fig.1). Ou: de culoare cenuşie la depunere, ulterior devenind cafeniu.

Fig.1. Larvă Fig.2. Adult (http://uspest.org/mint/srwcycle.ht) (https://bugguide.net/node/view/666571/bgimage)

Simptome: larvele retează rădăcinile secundare şi în rădăcina principală rod galerii, iar în urma atacului, frunzele se înroşesc, se usucă pe margini, florile şi frunzele se veştejesc. Adulţii atacă mugurii, lăstarii tineri şi frunzele. Biologie: specia se înmulţeşte partenogenetic. Adulţii apar din locurile de împupare primăvara și depunerea ouălor are loc în straturile superficiale ale solului, din luna mai până în luna august. Incubaţia durează 14-18 zile. Dezvoltarea larvară este cuprinsă între 1 şi 2 ani. Împuparea are loc primăvara, în sol, iar adulţii apar după o perioadă de 20-24 zile. IMPORTANT! Adulţii nu zboară, astfel că infestarea se produce numai prin intermediul rădăcinilor plantelor contaminate.

78/91

FIȘA PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR

Phytonemus pallidus (Banks) syn. Tarsonemus fragariae Zimmermann

Denumire populară: acarianul căpşunului Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România. Plante gazdă: căpşun Descriere Adult: mic, de aproximativ 0,2 mm lungime, 0,10 mm lăţime, şi 4 perechi de picioare. Culoarea corpului este variabilă, de la galben albicios la brun-închis, în funcţie de calitatea hranei şi vârsta acarianului. Larvă: asemănătoare cu adultul, are doar 3 perechi de picioare şi este de culoare albă. Ou: de formă ovală, de 0,1 mm lungime, imediat după depunere are un aspect sticlos, apoi de culoare albă. Simptome: la începutul atacului pe frunze se observă nişte pete neregulate, de culoare verde-cenuşie, cu ţesutul uşor încreţit. În faze mai avansate frunzele se îngălbenesc, apoi devin brune şi casante. Acarianul are preferinţă pentru frunzuliţele tinere şi inflorescenţele nou apărute din mijlocul rozetei de frunze, unde de obicei există o umiditate mai mare şi sunt la adăpost de razele soarelui. Pe frunzele exterioare se deplasează numai în perioadele ploioase, de aceea există o migrare continuă a formelor mobile spre frunzuliţele centrale din mijlocul rozetei. În anii de invazie plantele atacate stagnează în creştere (fig. 1) şi pier în întregime, uneori şi după un an, iar producţia de fructe este mult diminuată şi calitativ inferioară.

Fig. 1. Simptome de atac pe plante de căpşun (dreapta); sănătoase (stânga)

(https://www.cabi.org/isc/datasheet/52797) Biologie: are 5-8 generaţii pe an şi iernează ca femelă adultă în mugurii foliari şi în frunzele de la baza rozetei. Primăvara, când temperatura medie depăşeşte 6-80C,

79/91

femelele reiau activitate de hrănire, la locurile de iernare şi apoi are loc depunerea ouălor. Perioada de incubaţie, se poate eşalona până la două săptămâni, ecloziunea larvelor efectuându-se, de regulă în a doua jumătate a lunii martie. După o perioadă de 7 zile, au loc nimfozarea şi apariţia adulţilor. Din luna aprilie şi până în luna noiembrie, pe frunze se găsesc toate stadiile de dezvoltare ale acarianului, datorită apariţiei neuniforme a stadiilor de dezvoltare. Masculii, de regulă, se observă în lunile de vară. Astfel, pentru realizarea unui ciclu complet sunt necesare 10-24 de zile la temperaturi variabile, cuprinse între 17 şi 250C şi în cursul unei luni, se pot dezvolta 1-2 generaţii. Condiţiile optime de dezvoltare sunt cuprinse între 20-250C şi o umiditate atmosferică peste 90%.

IMPORTANT! Preferă anumite soiuri, în special cele cu pilozitate mai mare a frunzelor şi cu înfrăţire mai puternică, ceea ce crează un regim termic şi mai ales umiditate optimă pentru dezvoltarea păianjenului.

Simptomele de atac sunt mai uşor sesizabile la sfârşitul perioadei de vegetaţie.

80/91

FIȘĂ PENTRU RECUNOAȘTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR Pristiphora rufipes (Le Peletier)

Denumiri populare: viespea neagră a agrişului Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România Plante gazdă: agrișul și coacăzul Descriere Adult: femela are lungimea corpului de 5-6 mm, culoarea generală neagră-lucioasă și aripile transparente cu nervurile brune-închise. Antenele mai lungi decât abdomenul sunt negre pe fața superioară și galben-roșcate pe cea inferioară, cu articulul 3 antenal mai lung decât 4. Picioarele au culoare generală galbenă-roșcată, deschisă, femurele și tarsele picioarelor anterioare și mijlocii sunt roșcate. Coxele, uneori și femurele, dar și partea distală a tibiilor și tarsele picioarelor posterioare au baza neagră. Abdomenul este negru, cu pigidiul galben-roșcat (fig. 1). Masculul se deosebește de femelă prin dimensiuni ceva mai mici, antene mai lățite, negre-brunii; fața inferioară brun-închisă și articulele antenale 3 și 4 egale. Picioarele sunt negre și numai trochanterele, partea distală a femurelor, tibiile și tarsele anterioare, galbene. Ou: oval-eliptic, alb-hialin. Larva: omidă falsă cu 10 perechi de picioare, la eclozare are corpul de culoare gălbuie, apoi devine verde. Pe capsula cefalică are un desen de culoare brună, iar pe corp se află negi cu peri albi. Pupa: este de tip liberă, protejată de un cocon mătăsos de 5-7 mm lungime. Coconii generațiilor de vară sunt de culoare deschisă, cei ai generației hibernante sunt bruni-cenușii-închiși, lucioși și cu suprafața acoperită cu fragmente de sol.

Fig. 1. Adult (https://www.naturespot.org.uk) Fig.2. Plantă de agriș atacată( http://ukrbin.com)

Simptome: dăunează larvele care se hrănesc cu aparatul foliar al plantelor. Prima generație se găsește în mod predominant pe coacăz, a doua colonizează în mod egal coacăzul și agrișul, iar următoarele, preponderent pe agriș, mai ales în condițiile lipsei

81/91

frunzelor tinere de coacăz în a doua parte a verii. Larvele neonate rod superficial limbul frunzelor, solitar sau în grupe mici, apoi perforează limbul între nervuri, perforațiile lărgindu-se treptat sau rod limbul începând de la margini. Pe măsura ce larvele cresc, sunt roase și nervurile, rămânând intacte doar pețiolurile, care se usucă și cad. La atacuri puternice se ajunge la defolierea arbuștilor. Este ros și vârful de creștere al lăstarilor, curmându-se creșterea acestora. Fructele rămân mici, se ofilesc și cad. Chiar dacă la agriș frunzișul se reface, se produce o slăbire a tufei. Apariția la agriș a frunzelor tinere în a doua parte a verii, crează condiții favorabile dezvoltării ultimelor generații. Biologie: are 2-4 generații pe an și iernează ca larvă complet dezvoltată, în cocon. Împuparea are loc în primăvară în interiorul coconilor. Depunerea ouălor începe imediat după apariția și zborul adulților din pupele hibernante la începutul lunii aprilie. Femelele depun ouăle sub epiderma părții inferioare a frunzelor și pot fi observate ca urmare a bășicării frunzei în dreptul lor, acestea apărând sub forma unor șiruri având culoarea galbenă. Masculii sunt foarte rari, înmulțirea fiind preponderent partenogenetică. Apariția eșalonată, durata mare a zborului și a perioadei de pontă, precum și ciclul biologic relativ scurt, fac să se întâlnească simultan mai multe stadii de dezvoltare, astfel că generațiile practic nu pot fi delimitate. În timpul celor 15-17 zile de viață o femelă depune 25-35 ouă. Ouăle sunt depuse în țesuturile limbului, în majoritate lângă marginile acestuia și mai rar lângă nervuri. Incubația durează 6-10 zile. Dezvoltarea larvară este parcursă în 12-18 zile, interval în care năpârlesc de 3 ori. Larvele se hrănesc cu frunzele plantei gazdă. Pe arșiță sau pe ploaie larvele se refugiază pe fața inferioară a limbului și datorită nuanței verzi-gălbui-deschise a corpului, se observă greu pe frunzele tinere. Când sunt deranjate, larvele tinere adoptă o poziție arcuită caracteristică, iar cele dezvoltate se încolăcesc și se lasă să cadă pe sol. Împuparea are loc într-un cocon mătăsos albicios între frunze sau pe tulpini, la bifurcarea ramurilor. Stadiul de pupă durează 7-8 zile, după care are loc zborul viespilor din prima generație.

Următoarea generație se dezvoltă în cursul lunilor iulie–septembrie. Larvele generațiilor de vară se împupează în interiorul unui cocon mătăsos, de culoare deschisă, între frunze, de obicei între cele răsucite, la punctul de ramificare al tulpinilor și mai rar în sol.

Larvele generației hibernante (a 3-a sau a 4-a), ajunse la completa dezvoltare, în septembrie-octombrie, se retrag în sol, unde la adâncimea de 2-3 cm își construiesc coconi mătăsoși și intră în diapauză. Mai rar, chiar în zonele ecologice cu 3-4 generații pe an, intră în diapauză și o parte din larvele complet dezvoltate ale generației a 2-a.

Dezvoltarea unei generații durează 20-50 de zile, în funcție de condițiile climatice.

IMPORTANT ! Pagube mari produce în pepiniere unde, în urma defolierii, lăstarii nu se lignifică și sunt expuși pieirii prin îngheț.

82/91

FIȘA PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR Pteronidea ribesii Scop

Denumire populară: viespea galbenă a frunzelor de coacăz şi agriş Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România. Plante gazdă: agrişul roşu, coacăzul roşu, coacăzul alb. Descriere Adult: femela are 6-7 mm lungime, culoarea capului neagră, iar a corpului galbenă, cu antene negre la vârf, galbene spre bază, aripile hialine, cu nervuri maronii. Masculul este mai mic decât femela, având 5 mm lungime. Larvă: are corpul de 20 mm lungime, de culoare verde, cu ultimele două segmente oranj, prezentând pete proeminente negre şi cap negru (fig.1). Ou: de 1,2 mm lungime, verzui către albicios.

Fig.1. Larvă (https://esacademic.com/dic.nsf/eswiki/849759)

Simptome: limbul frunzelor este distrus complet, rămânând neconsumate doar nervurile principale. Infestarea cea mai puternică are loc în interiorul tufei, în partea de jos a acesteia. Biologie: are 2 generaţii pe an şi iernează sub formă de larvă într-un cocon, în sol, la o adâncime de 2-5 cm. Primăvara, în luna aprilie, se transformă în pupă, iar în mai, în adult. După împerechere, are loc depunerea ouălor în epiderma frunzelor, de-a lungul nervurilor. După 8-12 zile, apar larvele primei generaţii, care se hrănesc intens şi apoi pătrund în sol unde îşi confecţionează coconi de mătase şi se transformă în pupe.

IMPORTANT! La atac puternic, plantele sunt complet desfrunzite, rămân mici, şi în final,

recolta este compromisă.

83/91

FIȘĂ PENTRU RECUNOAȘTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR Synanthedon tipuliformis (Clerck)

Denumire populară: sfredelitorul tulpinilor de coacăz Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România. Pante gazdă: este considerat cel mai păgubitor dăunător al coacăzului. În afară de coacăzul negru, roșu și alb mai atacă agrișul și alunul. Descriere Adult: anvergura aripilor este de 20 mm la femelă și 18 mm la mascul. Aripile sunt transparente, acoperite de solzi galbeni-cafenii pe partea posterioară și cafenii-albăstrui pe partea anterioară. Corpul este de culoare albastră metalic, prevăzut cu 3 inele galbene la inserția segmentelor abdominale și se termină cu o coadă albăstruie sub formă de evantai. Ou: formă de butoiaș, cu capetele rotunjite şi suprafața reticulată de culoare cafenie. Larva: are culoarea albă-gălbuie, capul de culoare cafeniu-deschis, lungimea corpului de 9,5 – 14 mm la completa dezvoltare. Pupa: este de culoare cafenie, lungă de aproximativ 10 mm, cu 11 rânduri de țepi triunghiulari pe partea dorsală.

Fig.1 Adult (https://www.butterfliesandmoths.org) Fig 2. Larvă (http://www.lepiforum.de)

Simptome: larvele fac galerii prin măduva lăstarilor sau a tulpinilor, cu care de fapt se hrănesc rozând și o parte din lemn. Interiorul tulpinilor atacate este golit de măduvă și înlocuit cu rumeguș și o substanță negricioasă. Larvele se hrănesc până la căderea frunzelor, când coboară la baza lăstarilor, în apropiere de colet și se pregătesc de diapauză. În primăvară își reiau activitatea și încep din nou să se hrănească până la transformarea în crisalidă. Extremitățile lăstarilor atacaţi se ofilesc, se brunifică și se usucă, iar plantele atacate se recunosc foarte ușor primăvara deoarece nu pornesc în vegetație.

84/91

Biologie: dăunătorul are o singură generație pe an și iernează ca larvă în galeriile făcute în lăstari, de obicei la baza acestora. Primăvara, în cursul lunilor aprilie-mai, larvele își reiau activitatea și construiesc un înveliș în care se transformă în pupe sau crisalide. Înainte de a se transforma în pupă, larva roade un mic orificiu lateral prin care ies fluturii în momentul apariției. Primii fluturi apar la sfârșitul lunii mai, după scuturarea petalelor, iar zborul se eșalonează până la sfârșitul lunii iulie, dar în anii cu condiții favorabile se poate prelungi până în luna august. Copulația și ponta are loc în faza de dezvoltare a fructelor, iar apariția larvelor coincide cu intrarea în pârgă sau coacerea fructelor la unele soiuri de coacăz. Larvele pătrund în lăstari pe la baza mugurilor, prin răni mecanice hrănindu-se cu măduva acestora.

IMPORTANT! Pentru menținerea populației sub PED, se pot utiliza feromoni sexuali de sinteză, 3–5 buc/ha.

Larvele pot distruge până la 80% din lăstarii anuali.

85/91

FIȘĂ PENTRU RECUNOAȘTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR Zophodia convolutella (Denis & Schiffermüller)

Denumire populară: molia agrișelor Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România Plante gazdă: agrișe, cocăz Descriere Adult: fluturele are aripile anterioare cu deschiderea de 28-30 cm, de culoare cenușie, pe care se pot observa dungi transversale și pete de culoare brun închis (fig. 1). Aripile posterioare sunt franjurate pe margini și sunt de culoare brun deschis. Larva: imediat după eclozare are corpul deschis la culoare, cu excepția capului care este negru. La completa dezvoltare, culoarea devine verde deschis și uneori se pot observa exemplare ce pot avea nuanțe brune. Lungimea poate fi de aproximativ 10 cm. Larvele au capsula cefalică și placa toracică de culoare neagră (fig. 2). Ou: de formă ovală și de culoare albă.

Fig.1. Adult (http://www.lepiforum.de) Fig.2. Atac pe fructe (http://www.lepiforum.de)

Simptome: omizile înfășoară cu fire mătăsoase fructele abia formate, apoi pe cele mai dezvoltate rod un orificiu prin care pătrund în fruct și consumă semințele, lăsând intact tegumentul acestora. Fructele atacate se brunifică, se usucă și cad. O larvă complet dezvoltată poate distruge mai multe fructe. Biologie: în România, acest dăunător prezintă o singură generație pe an și iernează în stadiul de pupă protejată de un cocon mătăsos, de culoare verde-cenușie. Pupele se găsesc în stratul superficial al solului din aproprierea plantelor gazdă. Primăvara, la sfârșitul lunii martie, când temperatura atinge 11-13 ̊ C, iar lăstarii au 3-4 frunze are loc zborul adulților. Aceștia sunt crepusculari sau nocturni, iar activitatea intensă de zbor

86/91

are loc în perioade fără vânt. După 2-3 zile de la apariție are loc copulația și depunerea ouălor, care are loc în interiorul florilor și foarte rar pe frunze. O femelă poate depune aproximativ 200 de ouă, iar perioada de incubație poate dura 5-9 zile. Dezvoltarea stadiului larvar durează 20-30 de zile. La completa dezvoltare ce poate coincide cu jumătatea lunii iunie, omizile părăsesc fructele, cad în stratul superficial al solului unde împupează. Dăunătorul hibernează în stadiu de pupă.

IMPORTANT ! La o infestare puternică, poate produce daune apreciabile datorită distrugerii

fructelor.

87/91

FIȘĂ PENTRU RECUNOAȘTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR Aphelenchoides fragariae (Ritzema Bos) Christie

Denumire populară: nematodul mugurilor de căpșun Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România. Plante gazdă: căpșunul este planta gazdă preferată, dar infestează și plante care aparțin familiilor: Ranunculaceae, Compositae, Rosaceae, Saxifragaceae, Iridaceae. Descriere Adult: cu aspect tipic viermiform, de talie mică, sub 1 mm lungime, identificarea speciei necesitând examen microscopic de laborator.

Fig. 1. Simptom de atac (http://agriculture.vic.gov.au)

Simptome: caracteristic este atacul care se manifestă primăvara și la începutul verii (fig. 1), respectiv: răsucirea și îngroșarea pețiolului, reducerea taliei frunzelor și plierea acestora, malformații florale, culoarea verde a petalelor și atrofierea organelor de reproducere. Plantele atacate rămân mici și au un aspect anormal cunoscut sub denumirea de “piticirea de primăvară”. Asocierea nematodului cu bacteria Corynebacterium fasciatus determină apariția unor pagube mai mari, constatându-se o îngroșare și scurtare a pețiolilor sau chiar alipirea acestora, precum și suprapunerea mugurilor florali din inflorescență, aspect cunoscut sub denumirea de “boala conopidei” la căpșun. Fructele sunt micşorate şi zbârcite şi cel mai adesea nu ajung la maturitate. Biologie: nematodul trăiește ectoparazit la baza frunzelor și endoparazit în muguri, flori și stoloni. Deplasarea nematodului este favorizată de condițiile de umiditate excesivă și pătrunderea în plantă se face prin răni sau stomate. Ciclul biologic al unei generații durează 10-11 zile la temperaturi de 18°C, iar pe parcursul unui an se succed mai multe generații (specie polivoltină).

IMPORTANT ! Specie polifagă, dăunătoare atât în câmp cât şi în seră.

88/91

FIȘĂ PENTRU RECUNOAȘTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR

Ditylenchus dipsaci Filipjen Denumire populară: nematodul bulbilor și tulpinilor Statut: organism dăunător reglementat non-carantină (ORNC), prezent în România Plante gazdă: specie extrem de polifagă, atacă şi plantele de căpșun. Descriere Adult: corp bilateral simetric, nesegmentat, alungit (filiform) și cilindric în secțiune transversală. La completa dezvoltare lungimea corpului poate fi de 0,9-1,3 mm. Aparatul bucal prezintă stilet retractil de 10-13 µm lungime. Larva: se deosebeşte de adult prin dimensiunile mai reduse ale corpului, respectiv 0,3-0,9 mm și lipsa organelor genitale. Procesul de dezvoltare al larvelor până la transformarea în adult cuprinde patru năpârliri succesive. Ou: translucid, nu depășește 0,1 mm lungime.

Fig.1. Ditylenchus dipsaci (https://gd.eppo.int) Fig.2. Atac pe căpșun (https://www.canr.msu.edu)

Simptome: la baza tulpinilor și pe frunze se observă umflături, dimensiunea frunzelor este redusă, sunt distorsionate, pețiolul este scurt, îngroșat și răsucit, rădăcinile sunt necrozate. Creșterea plantelor infestate este mai lentă comparativ cu plantele sănătoase. De asemenea, unele plante pot fi clorotice. În primul an simptomele de atac trec neobservate, dar daunele devin semnificative în special în anul doi și trei al culturii. Biologie: durata ciclului de viață depinde de temperatură, activitatea maximă și capacitatea invazivă înregistrându-se în general între 10 și 20 °C. Ciclul biologic se desfăşoară în interiorul ţesuturilor organului atacat. Femela depune între 200-500 ouă, iar dezvoltarea larvară se desfăşoară în 4 stadii, separate între ele de 5 năpârliri, prima năpârlire având loc în interiorul oului. De obicei, larvele în stadiile mai avansate ale nematodului părăsesc organele plantei iniţiale şi se deplasează în căutarea unei noi plante gazdă. Longevitatea adulţilor în interiorul plantelor durează în general între 45 şi 73 de zile. În caz de ofilire sau dispariţie a plantei gazdă, nematodul pătrunde în sol unde poate supravieţui de la 12 până la 18 luni, iar în stare de anabioză, mai mulţi ani. IMPORTANT! Este unul din cei mai devastatori nematozi, în special în regiunile temperate.Condiţiile climatice în care predomină temperaturile scăzute şi umiditatea ridicată favorizează infestarea plantelor tinere. Utilizarea la plantare a materialului liber de nematod este esenţială pentru prevenirea apariţiei daunelor în cultură.

89/91

FIŞĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DĂUNĂTOR

Meloidogyne spp. Goeldi Denumire populară: nematodul galicol Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România Plante gazdă: gen extrem de polifag, atacă pomi fructiferi, legume, plante ornamentale, căpşun. Descriere Adult: prezintă dimorfism sexual pronunţat, femela având formă de sac sau piriformă, este de culoare albicioasă, iar masculul este viermiform, cu coada rotunjită. Larva: are aspect viermiform în general, cu o variaţie de forme şi dimensiuni, fără a fi vizibilă cu ochiul liber. Simptome: hipertrofierea ţesuturilor plantei gazdă, adică creşterea în volum a celulelor acesteia, sub formă de umflături numite gale, în exteriorul rădăcinilor, datorită secretării unei enzime de către larvele care au pătruns în rădăcină. La un atac puternic al nematodului, toată rădăcina este acoperită cu gale, producând grave perturbări în procesul de nutriţie, ceea ce conduce la scăderea randamentului, producţia fiind serios afectată atât cantitativ, cât şi calitativ. În câmp plantele atacate sunt piticite, au frunzele îngălbenite, sistemul radicular prezintă gale a căror severitate depinde de gradul de infestare, specia şi soiul infestat. Biologie: primul stadiu juvenil, care este unul viermiform, motil, infecţios, migrează prin sol şi intră în rădăcinile plantei gazdă devenind sedentar și pe măsură ce se hrănește, suferă mai multe modificări morfologice crescând în dimensiuni şi în final se transformă în adult. După ultima năpârlire, femelele adulte sedentare continuă hrănirea pe tot parcursul vieţii. Juvenilii masculi se transformă în adult, când sunt în stadiul 4, părăsesc rădăcinile, se deplasează liber prin sol şi nu se hrănesc. Lungimea ciclului de viaţă este puternic influenţată de temperatură, dar şi în funcţie de specia de plantă gazdă. IMPORTANT În plus, față de daunele directe cauzate de nematodul galicol, multe specii ale genului predispun plantele la infecții cu agenți patogeni fungici și bacterieni.

90/91

Bibliografie selectivă

1. Alford V. (2016) - Pests of Fruit Crops : a Colour Handbook, Second Edition. CRC Press. Boguleanu Gh, Bobîrnac B., Costescu C, Duvlea I., Filipescu C., Pașol P., Peiu M., Perju T. (1980) – Entomologie horticolă. Ed. Didactică și Pedagogică București; 2. Alexandri A., Olangiu M., petrescu M., Rădulescu E., Rafailă C. 1972. Tratat de fitopatologie agricolă. Ed. Academieie RSR. Vol. IV: 275-278, 278-279, 295-296, 308-309 3. Dobrin Ionela, Frăsin Loredana, Pașol P. (2007) – Tratat de entomologie specială, Editura Ceres, București; 4. Ionescu M. A. (1973) – Biologia galelor. Monografie cecidologică. Ed. Academiei Române. 5. Koike, S.T., Bolda, M.P. and Bull, C.T. 2014. Pseudomonas blight caused by Pseudomonas syringae on raspberry in California. Plant Disease. 98:1151. 6. Manolache C., Boguleanu Gh. şi colab. (1978) - Tratat de zoologie agricolă, vol I, Ed. Academiei Române; 7. Maas J.L. (ed), 1998. Compendium of Strawberry Diseases. APS Press, Second Edition, pag. 20-21; 35 8. Obradović, A., Gavrilović, V., Ivanović, M., and Gašić, K. 2008. Pseudomonas blight of raspberry in Serbia. In M.B. Fatmi, et al (eds.) Pseudomonas syringae Pathovars and Related Pathogens-Identification, Epidemiology and Genomics, pp 413-417. 9. Petri Susi, 2004 - Black currant reversion virus, a mite-transmitted nepovirus 10. Pop I.V., 2009. Tratat de virologie vegetală. Ediția I Editura Printech. Vol. III: 502-505, 522-526 11. Pașol P., Dobrin Ionela, Frasin I., (2007) - Tratat de entomologie specială, dăunătorii culturilor horticole, Ed. Ceres, Bucureşti; 12. Pașol P., Paulian F., Pălăgeșiu I., Nițu E. și colab., (2013) – Tratat de zoologie agricolă. Dăunătorii plantelor cultivate. Vol. III. Editura Academiei, București; 13. Perju T., Bobârnac B., Bob D. (1976) – Dăunătorii animali ai arbuştilor fructiferi. Ed. Scrisul Românesc. 14. Perju T. (1995) – Entomologia agricolă componentă a protecţiei integrate a agroecosistemelor. Vol. II. Ed. Ceres; 15. Perju T., Ghizdavu (2001) - Tratat de zoologie agricolă, vol V, Ed. Academiei Române, Bucureşti; 16. Petrescu M., Balaj D., Aneta Popescu, Albina Macedon, Deheleanu A., Floruţiu A. (1970) -Controlul fitosanitar în agricultură. Ed. Ceres. Bucureşti. 17. Redfern M., Shirley P. (2011) -British Plant Galls: Identification of Galls on Plants.

Field Studies Council; 2nd edition. 18. Roșca I., Rada Istrate (2009) – Tratat de entomologie (agricultură, horticultură, silvicultură) Alpha MDN, Buzău; 19. Roșca I., Drosu S., Bratu E., (2001) – Entomologie horticolă specială, Ed. Editura Didactică și Pedagogică, R.A.; 20. Săvescu A. și colab. (1982) – Tratat de zoologie agricolă, Dăunătorii plantelor cultivate, Vol. II, Editura Academiei RSR; 21. Severin V., Iliescu C.H., 2006, Bolile bacteriene ale plantelor, Editura GEEA, pg. 217-220; 239-240ș 22. Teodorescu G., Roman T., Sumedrea M. ( 2003) Entomologie horticolă.

91/91

Standardul OEPP PP 2/9 (1) Bulletin OEPP/EPPO Bulletin 29. Căpşunul; Standardul OEPP PP 2/26 (1) Bulletin OEPP/EPPO Bulletin 29. Culturi de Ribes spp. şi Rubus spp.; Alte resurse: EPPO PQR https://www.cabi.org http://www7.inra.fr https://gd.eppo.int https://www.plantwise.org https://www.entocare.nl https://bladmineerders.nl https://onlinelibrary.wiley.com https://pnwhandbooks.org/plantdisease http://bacteries-champignons.blogspot.com https://eng.lbst.dk https://hort.extension.wisc.edu http://www.padil.gov.au https://berries.cals.ncsu.edu http://www.science.oregonstate.edu http://www.liberaldictionary.com https://sci-hub.tw/https:/ https://content.ces.ncsu.edu http://ephytia.inra.fr https://en.wikipedia.org http://www.horticultorul.ro https://ohioline.osu.edu http://www.omafra.gov.on.ca https://pflanzenschutzdienst.rp-giessen.de http://www.statiuneabaneasa.ro http://fungi.myspecies.info/sites/fungi.myspecies.info/files/A04618.jpg https://www.gardeningknowhow.com/edible/fruits/raspberry/raspberry-bushy-dwarf-virus.htm http://www.fruitdisease.co.uk