UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR” FACULTATEA DE MANAGEMENT TURISTIC ŞI COMERCIAL CONSTANłA Domeniul: Administrarea afacerilor Programul de studii: Economia comerŃului, turismului şi serviciilor Durata programului de studiu: 3 ani Forma de învăŃământ: FRECVENłĂ REDUSĂ Anul universitar: 2011/2012

GHID DE NORME ETICE PENTRU FOLOSIREA

RESURSELOR DE ÎNVĂłĂMÂNT SPECIFICE IFR PRIN

INTERMEDIUL BIBLIOTECII VIRTUALE

Implementarea Tehnologiilor educationale bazate pe INTERNET, numite generic si e-

Learning, în prezent constitue o componenta principala în pregatirea studentilor de la forma

de învatamînt frecventa redusa.

Departamentul IFR din Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir” dispune de o

asemenea tehnologie prin Platforma Biblioteca Digitală.

Capacitatea hardware si structura software ale aceastei Platforme permit accesul

simultan a 30.000 de utilizatori.

Orice student de la forma IFR poate participa la programele educationale on-line

independent si indiferent de pozitia geografica.

Noul proces de instruire si pregatire este capabil sa realizeze mai multe obiective în

procesul de educatie a studentilor ca:

- accesul la cursurile stocate în Biblioteca Digitală,

- accesul la tematicele de seminarizare-verificare,

- evaluarea stadiului de pregatire a studentului,

- identificarea lacunelor în pregatirea studentului si remedierea acestora,

- optimizarea procesului de instruire în concordanta cu strategia de învatare.

Sistemul de învatamînt virtual constitue singurul proces de învatare la care, într-un

timp relativ scurt, eficienta poate atinge un nivel de 100%.

Onestitatea şi corectitudinea intelectuală sunt valori etice promovate cu fermitate de

Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”, întrucât în absenŃa lor, dreptul la proprietate

intelectuală şi evaluarea corectă a performanŃelor studenŃilor, cadrelor didactice şi tuturor

celorlalŃi angajaŃi ar avea de suferit din cauza unor practici inacceptabile precum copiatul,

plagiatul, „fabricarea" rezultatelor cercetărilor, tentativele de corupere etc.

Orice reproducere completă sau incompletă a unor contribuŃii intelectuale trebuie să

fie atribuită adecvat, prin specificarea autorului ei, a operei etc. Neatribuirea corespunzătoare

creează confuzii şi poate genera lezarea drepturilor morale ale autorilor; ea constituie o

încălcare a deontologiei academice şi o deficienŃă (în cel mai bun caz) sau o culpă (în cazurile

grave) în ceea ce priveşte integritatea academică. Totodată, ea constituie o încălcare serioasă a

obligaŃiilor profesionale.

a. Încălcarea proprietăŃii intelectuale şi a drepturilor morale ale autorilor se concretizează prin:

- copierea sau parafrazarea necreatoare a unui text preexistent fără specificarea autorului

- citarea neatribuită a unor idei, argumente, date, rezultate etc. într-o manieră care lasă

impresia că acestea ar aparŃine celui care citează

- prezentarea publică de către cineva a unor idei, rezultate de cercetare, ipoteze, date,

reprezentări (vizuale, auditive, obiectuale), formule, algoritmi, demonstraŃii, secvenŃe de

program etc. ale altor autori ca fiind ale sale proprii

- însuşirea contribuŃiilor intelectuale (traduceri, sistematizări, tabele, figuri etc.) ale altor

autori şi prezentarea lor public, fără menŃionarea explicită a surselor acestor contribuŃii.

b. Cel care reproduce materialele trebuie să precizeze explicit cui aparŃine paternitatea

acestora (sau, cel puŃin, să precizeze că aceasta nu îi aparŃine lui personal), astfel încît să fie

evitată orice confuzie şi orice atribuire nelegitimă a paternităŃii şi a creativităŃii. În cazul

reproducerii unor materiale pentru care drepturile de autor nu au fost revendicate sau nu au

fost rezervate, ori în cazul în care autorii au renunŃat deliberat la orice drepturi de proprietate,

integritatea academică este afectată chiar dacă nu sunt lezate anumite drepturi de autor bine

determinate şi bine protejate.

c. Lezarea proprietăŃii intelectuale sau a integrităŃii academice înseamnă că o prestaŃie

intelectuală (text scris sau vorbit, material audio sau video etc.) produce o confuzie (sau un

fals) cu privire la proprietatea intelectuală, confuzie ce persistă şi după parcurgerea întregii

prestaŃii (a întregului text sau material) astfel că cititorii, auditorii sau spectatorii nu pot, în

final, atribui corect paternitatea operei.

d. Dacă persoana care citează (fără a atribui corespunzător) specifică explicit faptul că citatul

aparŃine altcuiva, precizînd astfel că nu îşi arogă în nici un fel paternitatea sa (pe baza unor

formulări ca: «se afirmă adesea că...», «s-a mai afirmat uneori şi că...», «unii autori au susŃinut

că...»), ea nu poate fi acuzată de folosire frauduloasă a surselor sau de încălcare a drepturilor

de autor – dar, în funcŃie de context, i se poate reproşa imprecizia, lipsa de acurateŃe,

neglijenŃa etc. Abuzul de citate neatribuite este inacceptabil şi blamabil profesional.

Pentru prevenirea unor erori accidentale, Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”

va elabora o pagină web dedicată, pe situl UniversităŃii, în care vor fi precizate detaliat

condiŃiile de bună practică relevante, ceea ce s-ar putea numi un cod de folosire corectă a

surselor. Pentru studenŃi, vor exista aici precizări specifice, inclusiv exemple de erori curente,

clarificări ilustrate ale unor tipuri frecvente de încălcări ale proprietăŃii intelectuale etc.

Respectarea acestui cod este şi va rămâne o obligaŃie profesională pentru toŃi membrii

comunităŃii academice, iar încălcările lui vor fi pasibile de sancŃiuni corespunzătoare.

Plagiatul

O formă de comportament necinstit care constă în copierea aproape în totalitate a

ideilor sau expresiilor, sustragerea şi publicarea în altă limbă a lucrării unui alt autor şi

reprezentarea lor ca fiind propria lucrare originală.

Auto-plagiatul – atunci când un autor publică un articol în care sunt inserate paragrafe şi date

identice sau aproape identice, care deja au mai fost publicate de el însuşi, fără a indica sursa

originală.

Plagiatul complet – se trimite sau se raportează o lucrare scrisă de altcineva, iar autorul

lucrării originale nu face parte din autorii lucrării prezentate.

Plagiatul copiere la examen - Orice încercare frauduloasă de a da sau a obŃine asistenŃă la un

examen.

Plagiatul direct (cuvânt cu cuvânt) – se copiază complet o altă lucrare şi este prezentată ca o

creaŃie proprie.

Plagiatul electronic – această modalitate de plagiat mai este cunoscută în ultima perioadă ca

cyber-plagiat, plagiat virtual, plagiat digital.

Plagiatul involuntar, prin utilizarea unor idei sau cuvinte, fără a preciza sursa, citarea greşită

a sursei, fără intenŃie.

Plagiatul mascat – se reŃine esenŃialul dintr-o sursă, se interpretează textul, prin schimbarea

cuvintelor cheie (utilizarea sinonimelor) şi a frazelor.

Plagiatul prin dezinformare – la bibliografie se trec referinŃe care nu există, pentru a nu se

putea decela sursa de informare şi plagiere.

Plagiatul prin parafrazare – se reformulează textul unui articol, interpretând unele

fragmente, fără a menŃiona autorul şi fără a pune între ghilimele cuvintele acestuia, lăsând

impresia că aparŃin plagiatorului.

Plagiatul prin publicare dublă sau multiplă – apare atunci când un studiu, un articol este

trimis la două publicaŃii diferite.

Plagiatul tip “autor fantomă” – apare atunci când o altă persoană scrie un articol, iar o

personalitate în domeniul respectiv este cooptată ca autor principal, pentru a avea, datorită

notorietăŃii, mai multe şanse de publicare.

Plagiatul tip “mozaic” – se adună idei, fraze şi paragrafe din mai multe surse, se aranjează în

aşa fel încât să nu se mai recunoască sursa, rezultând un mozaic format din ideile şi cuvintele

altora.

Plagiatul tip “salami-slicing” – un studiu care are aceeaşi bază de date, este fragmentat, iar

rezultatele sunt prezentate separat ca un studiu de sine stătător, deşi el constituie un întreg

care trebuie prezentat ca un tot unitar.

Plagiatul tip “xerox” – se copiază fragmente întregi dintr-o singură sursă, fără să se modifice

nimic şi se face un material întreg, cu mai multe referinŃe.

Plagiatul voluntar, când ideile şi/sau rezultatele cercetării sau muncii altei persoane sunt

însuşite conştient de către plagiator.

În cazul în care se demonstrează că plagiatul a fost atât parŃial cât si involuntar, în

cadrul sedinŃei Comisiei de etică se hotărăste o sancŃiune proporŃională. În situaŃia în care

materialul (referat, articol, prelegere, tratat etc.) care constituie furt intelectual descoperit si

demonstrat a fost publicat de către persoana în cauză, cazul este deferit forurilor justiŃiei si se

pedepseste conform legilor în vigoare.

Constituie plagiat:

a. CompilaŃia de fragmente din mai multe surse/autori, fără referinŃe clare la textele sursă;

b. Întrepătrunderea dintre fragmentele de texte furate si munca proprie;

c. Preluarea unui text fără referinŃe clare, cu modificarea unor expresii din text, si/sau

inversarea unor paragrafe/propoziŃii/capitole;

d. Omiterea marcajelor clare de citare în text, si menŃionarea lucrării sursă (carte, articol, alt

referat, resursă web etc.) în bibliografia finală;

Plagiatul minor:

a. Utilizarea gresită si involuntară a materialelor, citatelor, din ignoranŃă si lipsit de intenŃie,

mai ales de către studenŃii din primul an;

b. Utilizarea excesivă a surselor, însoŃită de o cantitate neglijabilă de muncă proprie;

c. SituaŃia în care este plagiată o foarte mică parte din lucrare si când partea respectivă nu este

determinantă în evaluare.

De obicei sancŃionarea plagiatului minor este problema titularului/titularei de curs sau

seminar. Ea este îndreptăŃită să întreprindă cercetarea si demonstrarea cazului si să

sancŃioneze potrivit regulilor acceptate de către universitate.

Decan, Prof. univ. dr. Petru BALOGH

Responsabil ÎFR – FMTC ConstanŃa Conf. univ. dr. Mirela SECARĂ