Descrierea Cil* a Bibliotecii Naţionale a României VASEY, CHRISTOPHER

Ghid de detoxifierc - metode simple de eliminare a toxinelor din organism / Christopher Vasey; trad.: Alexandra Nâşcutiu. - Bucureşti: Editura NICULESCU, 2008

ISBN: 978-973-748-228-0

I. Năşcutiu, Alexandra (trad.)

615.83

© Editions Jouvence, 1992.2003 Titlu original: Manuel de detaxicaiion - sanie ei vilaiite par Velimination des taxines,

par Christopher Vasey

Editions Jouvence SA, Chemin du Guillon 20, Case 184, CH 1233 Bernex httpy'/www.editions-jouvence.com, info@editions-jouvence.com

Pentru ediţia in limba română:

© Editura NICULESCU, 2008 Adresa: Bd. Regiei 6D 060204 - Bucureşti, România Tel: (+40)21-312.97.82

(+40)21-312.97.84 Tel/Fax: (+40)21-312.97.83 Caii Centen (+40)21-314.88.55 E-mail: club@niculescu.ro Internet: www.niculescu.ro

Ilustraţia copertei: Carmen Luatei

Tipărit la f e d p r i n t t i p o g r a f i a U:<tuUt<1UU! MSpnftB

ISBN 978-973-748-228-0

Toate drepturile rezervate. Nicio parte a acestei carp nu poate fi reprodusă sau transmisă sub nicio formă şi prin niciun mijloc, electronic sau mecanic, inclusiv prin fotocopiere, înregistrare sau prin orice sistem de stocare şi accesare a datelor, fără permisiunea Editură NICULESCU. Orice nerespectare a acestor prevederi conduce in mod automat la răspunderea penală fată de legile naţionale şi internaţionale privind proprietatea intelectuală.

CUPRINS

Prefaţa 11

Preambul 15

Partea întâ i : D renarea toxinelor

Drenaju l 17

1. Intoxinare şi intoxicare 19 Intoxinarea 19 Intoxicarea 22

2. Cum ne îmbolnăvesc deşeurile? 25 3. Boala se datoreazâ unei alterâri a terenului 30 4. Organismul nostru îşi îmbunătăţeşte sănătatea purificându-se 33 5. A îngriji înseamnă a purifica 39 6. Practicarea drenajului 41

Emonctoriile 44 7. Emonctoriul intestinal 44

INTESTINUL SUBŢIRE 44

COLONUL 48 Funcţia digestivă 48 Funcţia de eliminare 50

SEMNE ALE UNEI BUNE Şl ALE UNEI PROASTE FUNCŢIONĂRI INTESTINALE 52

Frecvenţa eliminărilor 52 Viteza activităţii intestinale 52

5

iuiiiria a eenalttsnfa 53 iglllt Ifitagilnala 53 Abdomenul preeminent 53

W, [^'Bncinfll Intestinali 55 Med do acţiune mecanic 57 Mod de acjiune chimic 57 Mod de acjiune osmotic 57

DRENANTII CU MOD DE ACŢIUNE MECANIC 58 Alimentele laxative 58

Spălaturile 62 Cura de apâ 65

DRENANTII CU MOD DE ACŢIUNE CHIMIC: PLANTELE MEDICINALE 66

DRENANTII CU M O D DE ACŢIUNE OSMOTIC 70 ALŢI DRENANŢI NATURALI 71

9. Emonctoriul hepatic şi biliar 74

Ficatul 76 Caile biliare 76 Semne ale unei bune şi ale unei proaste funcfionâri hepato-biliare 78

10. Drenanjii hepatici şi biliari 79 Fructele şi legumele 80

Plantele medicinale 82 Alji drenan}i naturali 86

11 . Emonctoriul renal 87

Semne ale unei bune şi ale unei proaste

funcţionări renale 89

12. Drenanfii renali . 9 1 Fructele şi legumele 92 Plantele medicinale 93

Alfi drenanfi naturali 98 13. Emonctoriul cutanat 100

Hipodermuţ 100 Dermul 101

Epidermul 1 0 3

Pielea este un organ vascular 103

Pielea este un organ contracţii 104

Pielea este un organ nervos . 105

14. Drenanfii cutana)i 1 0 6

Frecjia uscata 1 ° °

Exercifiul fizic 107

Baia calda 1 0 7

Sauna 1 0 8

Baia de vapori 109

Baia de aer cald la domiciliu 109

împachetârile calde 1 1 0

Baia de soare H O

Masajul prin frământare H I

Fructele şi legumele 1 1 1

Plantele medicinale H 2

15. Emonctoriul pulmonar 115

Semne ale unei bune şi ale unei

proaste funcţionări H 7

16. Drenanjii pulmonari 1 1 8

Expectorajia voluntară 1 1 8

Inversarea pozifiei corpului 1 1 8

Gâfâiala H 9

Plantele medicinale 120

Al}i drenanfi naturali 124

17. Drenajul auricular 125

Anatomia urechii 125 Lumânările pentru urechi ale indienilor Hopi . . . 126

18. Sistemul limfatic 129

19. Drenajul sistemului limfatic 131

Postul negru 131

Masajul Vodder (sau masajul de drenaj limfatic) . . 1 3 1

Masajul zonelor reflexogene plantare 132

7

QiiivefHJi 133 90. UifHiîielB tipuri fJtt tlopouri 133

GrlBtalolo 134 Coi utile . , , 135

2 I. Praeliee derivaţiilor 138

Partea a doua: Dezincrustarea deşeurilor profunde

Dezincrustajul 142 22. Deşeurile circulante şi deşeurile impregnate 142

Deşeurile circulante 142 Deşeurile necirculante sau impregnate 143

23. Crizele curative 147

Tehnicile d e dezincrustaj 151 24. Postul 151

Cum se ţine un post? 154 25. Dietele 161

Regimurile restrictive 162 Monodietele 167 Dietele şi crizele curative 170

26. Cura de apă distilată 178 Apele slab mineralizate 180

27. Efortul fizic intens 181 28. Baia hipertermică 183 29. Cataplasmele de argilă 188

Cum se face o cataplasmâ de argilă? 189 30. Cataplasmele din frunze de varză ; 193

Concluzii 195

Anexe 196 Anexa 1 196

Note despre folosirea plantelor medicinale . . . . 196

Ceaiurile 196

8

Comprimatele - capsulele 197

Tincturile-mamă 197

Uleiurile esenţiale 198

Dozare 199 Intoleranţă şi contraindicaţii 200 O singură plantă sau un amestec de plante? . . . 200

Anexa 2 202 Masajul zonelor reflexogene plantare 202

Anexa 3 205 Dezintoxicarea toxicomanilor

şi curele de drenaj 205

Intoxicaţia 205

Care este soluţia pentru intoxicaţie? 207

Drenajul prin hipervitaminizare 208

Anexa 4 210

Cure de slăbire şi detoxîficare 210

Bibliografie 213 Indexul drenanţilor şi tehnicilor 219

9

Prefaţă

A vorbi despre detoxificare înseamnă implicit a vorbi despre intoxicare!... Până la începutul epocii industriale, omul nu era confruntat decât cu agresiunile naturale din mediul său exterior. Fructele toxice, ciupercile otrăvitoare, plantele alergizante, animalele veninoase, diverşii microbi erau pe atunci inamicii cei mai redutabili.

Cu cât ne apropiem de epoca noastră, şi aceasta în spe­cial de la începutul secolului al XlX-lea, cu atât organismul nostru este mai agresat. Prin înmulţirea agenţilor chimici care ne înconjoară, suportăm consecinţele progresului.

Putem distinge două tipuri de agresiuni: Pe de o parte, cea legată de modul de viaţă al individului

care se intoxică printr-un comportament alimentar greşit: chimicale, deşeuri de nitraţi, de insecticide sau ierbicide în alimente, dezechilibru hormonal în cărnuri, alimentaţie prea bogată în grăsimi saturate, în proteine animale, în produse rafinate şi în zahăr; şi prin diversele droguri care îi devin încetul cu încetul indispensabile pentru a-i compensa indis­poziţia tot mai accentuată: alcool, tutun, medicamente sedative, somnifere.... In fine, prin sedentarism şi lipsa de oxidare a deşeurilor metabolismului celular, individul se

1 1

intoxinează* (sau am putea spune că se autointoxică), nepermiţând o eliminare convenabilă a deşeurilor sale toxice de origine internă.

Pe de altă parte, cea legată de mediul de viaţă al indi­vidului, este clar că cineva care trăieşte în mediul urban este expus unui mediu ostil: poluarea apei de suprafaţă şi a celei subterane, fum, gaze de eşapament, praf şi zgomot, mergând până la pericolul contaminării radioactive. Calmul, prospeţimea şi liniştea au devenit o raritate în oraşe.

Omului i se perturbă deci zilnic echilibrul biologic de către obiceiurile sale de viaţă şi de către invazia tot mai pu­ternică de chimicale din mediul său înconjurător. Şi ar fi o iluzie să credem că acest lucru s-ar putea schimba. O tenta­tivă vizând recrearea condiţiilor de viaţă din trecut este desuetă. Progresul trebuie înţeles şi consecinţele sale accep­tate.

Progresele în cunoaşterea lumii materiale s-au derulat într-un mod mult prea rapid, astfel încât omul nu a putut progresa în paralel în ce priveşte cunoaşterea lumii spirituale, singura cunoaştere care i-ar fi permis să-şi gestioneze mai bine înaintarea prin lumea materială şi să asimileze legile acesteia şi i-ar fi oferit o compensare necesară faţă de această retragere în materie.

Astfel, omul modern se confruntă cu o dublă necesitate: • de a compensa în mod real impactul nociv al modu­

lui şi al mediului său de viaţă asupra organismului, care este preţul plătit în această epocă tehnică.

• de a-şi găsi drumul spiritual în funcţie de aspiraţiile interioare care îi sunt specifice.

Prin aceasta, şi-ar putea întări mijloacele de apărare.

* Prin acest termen, care nu se regăseseşte în limba română ca atare, autorul se refera la o intoxicare produsă de substanţe care se găsesc în mod normal în inte­riorul organismului {n.tr.j.

Cum pot fi întărite mijloacele de apărare ale organismului? Aceasta este prima întrebare fundamentală a unei abordări etiologice a bolii. Este bine să alertăm, să sensibilizăm opinia publică în legătură cu ravagiile produse de factorii care şu­brezesc organismul conducând la boală, dar trebuie neapărat să oferim şi mijloacele de luptă împotriva acestor ravagii.

Constatăm apariţia unei duble polarităţi, a unei duble sarcini pentru omul modern:

Conştient de primele elemente dăunătoare, fiinţa umană poate să le remedieze în parte prin atitudinea sa faţă de exte­rior, îşi poate modifica alimentaţia, alegerea alimentelor şi provenienţa lor, cantitatea şi calitatea lor. Poate de asemenea să decidă asupra obiceiurilor proaste care îl leagă de diverse substanţe toxice: tutun, alcool, cafea, medicamente. în fine, poate evita sedentarismul şi se poate oxigena practicând re­gulat exerciţii fizice. Va putea astfel să ofere organismului său o compensaţie faţă de agresiunea toxică crescândă. Dar acest lucru deseori nu este suficient, în special în zonele urbane, căci în prezent încărcătura toxică este de aşa natură, încât generează numeroase maladii; aici intervin tehnicile corpo­rale de detoxificare, alături de corectarea conştientă a ali­mentaţiei. Cartea lui Christopher Vasey prezintă o gamă largă de asemenea tehnici. Ele îl vizează atât pe individul sănătos, cât şi pe cel bolnav, căci rolul lor profilactic este de netăgăduit. Esenţialul acestei abordări constă în întărirea funcţiei organelor eliminatoare: rinichi, ficat, intestin, plămân, piele prin folosirea unor elemente care le stimulează în mod specific. Tehnicile de curăţare în profunzime se adresează deşeurilor care sunt acumulate şi incrustate în ţesuturile organismului şi care contribuie la perturbarea func­ţionării normale şi armonioase a acestuia.

Al doilea tip de factori dăunători este mai greu de com­pensat. Poluarea mediului înconjurător este reflectarea

1 3

A

e x t e r i o a r a a p o l u ă r i i E u l u i fiinţei u m a n e . I n m e d i u l d i n j u r u l

n o s t r u n i s e r e f l e c t ă E u l ! . . . D o a r î n c e p â n d s ă a c ţ i o n ă m

i n d i v i d u a l a s u p r a l u i p e n t r u a - 1 î n t ă r i p u t e m d e t e r m i n a m o ­

d i f i c ă r i î n e x t e r i o r . E s t e i n u t i l s ă d o r i m s ă s c h i m b ă m l u m e a ş i

p e c e i l a l ţ i , e s t e m a i î n ţ e l e p t s ă î n c e p e m p r i n a n e s c h i m b a p e

n o i î n ş i n e . E s t e p r e f e r a b i l s ă î n c e p e m p r i n a î n c e r c a s ă n e

î n g r i j i m d e c e e a c e s t ă î n p u t e r e a n o a s t r ă . E s t e c a t e g o r i c

i n u t i l s ă r e p e t ă m c ă , p e n t r u a l u p t a î m p o t r i v a m a l a d i i l o r c i ­

v i l i z a ţ i e i , t r e b u i e r e d u s c o n s u m u l d e t u t u n , a l c o o l , c a f e a , c ă

t r e b u i e d i m i n u a t e g r ă s i m i l e a n i m a l e , z a h ă r u l , f ă i n i l e r a f i n a t e

ş i c a r n e a , c ă t r e b u i e f ă c u t e e x e r c i ţ i i f i z i c e î n m o d s i s t e m a t i c ,

c ă n u m a i t r e b u i e f o l o s i t e a t â t e a î n g r ă ş ă m i n t e c h i m i c e , p e s t i -

c i d e , i e r b i c i d e t o x i c e , c o l o r a n ţ i , c o n s e r v a n ţ i , d i v e r ş i a d i t i v i . . .

F i i n ţ a u m a n ă e s t e l a o r i g i n e a a c e s t e i p o l u ă r i ş i e s t e t o t ­

o d a t ă ş i v i c t i m a e i . . . I n d o r i n ţ a s a d e s c h i m b a r e , o m u l t r e ­

b u i e î n t â i s ă c o n ş t i e n t i z e z e c a r e î i e s t e r e s p o n s a b i l i t a t e a

i n d i v i d u a l ă î n c o n t e x t u l î n c a r e e s t e p u r t ă t o r u l u n e i c o n ­

ş t i i n ţ e î n m i j l o c u l g r u p u l u i d i n c a r e f a c e p a r t e .

D r . P h i l i p p e - G a s t o n B E S S O N

Vicepreşed in te

Asoc ia ţ ia med ica lă K o u s m i n e

Preambul

î n ţ e l e p c i u n e a p o p u l a r ă n e p u n e î n f a ţ a u n u i m a r e a d e v ă r

a t u n c i c â n d n e r e c o m a n d ă o c u r ă d e p r i m ă v a r ă p e n t r u

c u r ă ţ a r e a s â n g e l u i ş i p u r i f i c a r e a o r g a n i s m u l u i . M e d i c i n a

n a t u r i s t ă m u l t i m i l e n a r ă a f i r m ă c ă d a c ă n e î m b o l n ă v i m , o

f a c e m p e n t r u c ă i - a m p e r m i s o r g a n i s m u l u i n o s t r u s ă f i e i n v a ­

d a t d e t o x i n e ş i c ă b o a l a n u î n s e a m n ă n i m i c a l t c e v a d e c â t

e f o r t u r i l e n a t u r i i p e n t r u e v a c u a r e a m a t e r i e i m o r b i d e ş i r e s t a ­

b i l i r e a s ă n ă t ă ţ i i n o a s t r e .

E s t e e v i d e n t c ă o r g a n i s m u l n o s t r u n u p o a t e f u n c ţ i o n a

c o r e c t d a c ă e x i s t ă d e ş e u r i c a r e i n t o x i c ă s â n g e l e ş i i n v a d e a z ă

o r g a n e l e . F ă r ă î n c e t a r e , o r g a n i s m u l c a u t ă s ă s e d e b a r a s e z e d e

a c e s t e d e ş e u r i d a r , d a t o r i t ă m o d u l u i n o s t r u a c t u a l d e v i a ţ ă

( s u p r a a l i m e n t a r e , s e d e n t a r i s m , t e n s i u n i n e r v o a s e ) , n u r e u ­

ş e ş t e n i c i o d a t ă s ă o f a c ă p e d e p l i n . A t u n c i , t o x i n e l e s e a c u ­

m u l e a z ă î n o r g a n i s m ş i l o g i c , d e t e r m i n ă î m b o l n ă v i r e a a c e s t u i a .

D i n f e r i c i r e , e x i s t ă p o s i b i l i t a t e a s t i m u l ă r i i o r g a n e l o r

r e s p o n s a b i l e d e f u n c ţ i a d e c u r ă ţ a r e . E x i s t ă î n t r - a d e v ă r m a i

m u l t e m e t o d e d e d r e n a r e a f i c a t u l u i , a i n t e s t i n e l o r , a

r i n i c h i l o r ş i a p i e l i i , d a r e l e n u s u n t s u f i c i e n t f o l o s i t e î n z i l e l e

n o a s t r e . Ş i t o t u ş i , c â t e p e r s o a n e n u ş i - a u v ă z u t d u r e r i l e s a u

t u l b u r ă r i l e d i s p ă r â n d c a u r m a r e a u n e i s i n g u r e c u r e d e

c u r ă ţ a r e , j u d i c i o s a p l i c a t ă ! Ş i î n p l u s , a c e s t e p e r s o a n e ş i - a u

r e c ă p ă t a t ş i b u c u r i a d e a t r ă i .

Drenajul nu este deci doar un excelent mijloc de pre­venire, aşa cum gândesc mulţi, ci deopotrivă o metodă te­rapeutică de sine stătătoare.

O cură de curăţare trebuie neapărat să aibă loc primă­vara sau era o aluzie la reînnoire, la o nouă manifestare a energiilor caracteristice acestui anotimp, o stare pe care o trăim după o asemenea cură?

Scopul acestei cărţi este tocmai acela de a furniza datele indispensabile pentru o bună înţelegere a funcţiei de drenare, a raţiunii sale de a fi şi a metodelor prin care se poate realiza.

Christopher VASEY

1 6

Partea întâi:

D r e n a r e a tox inelor

Drenaju l

Medicina naturistă afirmă că principala cauză a bolilor este prezenţa de substanţe indezirabile în organism. Această concepţie decurge din observaţii şi poate fi verificată de fiecare dintre noi în parte.

Persoanele care suferă de maladii respiratorii îşi suflă nasul, tuşesc sau expectorează pentru a se debarasa de sub­stanţele care le umplu alveolele (astm), bronhiile (bronşite), gâtul (tuse), sinusurile (sinuzite) sau nasul (răceală).

Articulaţiile celor cu reumatisme sunt inflamate, blocate şi deformate de prezenţa unor „cristale".

Toate problemele pielii sunt datorate eliminării fie a sub­stanţelor acide de către glandele sudoripare (eczemă uscată, crăpături), fie a deşeurilor coloidale de către glandele sebacee (acnee, furuncule, piele grasă, eczemă umedă).

Prezenţa substanţelor alimentare în exces la nivelul stomacului şi a intestinului este cea care provoacă regurgi-taţii, indigestii, greaţă, vărsături şi diaree; sau atunci când aceste substanţe sunt iritante sau fermentează şi se descom­pun, apar inflamarea mucoaselor digestive (gastrită, enterită, colită) şi gazele (aerofagie, balonări).

întreaga gamă de maladii cardiovasculare, care constituie cauza de deces a trei persoane din cinci în zilele noastre, se

1 7

r l

I d a t o r e a z ă p r e z e n ţ e i d e s u b s t a n ţ e e x c e d e n t a r e ( c o l e s t e r o l ,

a c i z i g r a ş i ) c a r e c r e s c v â s c o z i t a t e a s â n g e l u i , s e d e p u n p e v a s e

( a t e r o s c l e r o z ă ) , l e i n f l a m e a z ă p e r e ţ i i ( f l e b i t e , a r t e r i t e ) , l e j

d e f o r m e a z ă ( v a r i c e ) ş i l e o b s t r u e a z ă ( i n f a r c t , a c c i d e n t c e r e ­

b r a l , e m b o l i e ) .

I n b o l i l e r e n a l e , s u b s t a n ţ e l e i n c r i m i n a t e s u n t d e ş e u r i

p r o t e i c e ; î n o b e z i t a t e : g r ă s i m e a ; î n d i a b e t : z a h ă r u l ; î n c a n c e r :

s u b s t a n ţ e l e c a n c e r i g e n e ; î n a l e r g i i : a l e r g e n e l e ; î n u l c e r e l e

g a s t r i c e : a c i z i i ; î n g u t ă : a c i d u l u r i c e t c . A c ţ i u n e a n o c i v ă a

t u t u r o r a c e s t o r s u b s t a n ţ e a s u p r a o r g a n i s m u l u i n o s t r u t r e b u i e

s ă n e d e t e r m i n e s ă n e i n t e r e s ă m d e p r o v e n i e n ţ a l o r

1 8

1 I n t o x i n a r e

s i i n t o x i c a r e

P o l u a r e a o r g a n i s m u l u i n o s t r u c u s u b s t a n ţ e n e d o r i t e

r e z u l t ă f i e d i n t r - o a c u m u l a r e d e t o x i n e ( i n t o x i n a r e ) , f i e d i n

p ă t r u n d e r e a s u b s t a n ţ e l o r t o x i c e , a o t r ă v u r i l o r ( i n t o x i c a r e ) .

Intoxinarea

T o x i n e l e s u n t d e ş e u r i ş i r e z i d u u r i r e z u l t a t e d i n m e t a b o -

l i s m e . P r e z e n ţ a u n o r m i c i c a n t i t ă ţ i d e t o x i n e î n ţ e s u t u r i l e

n o a s t r e e s t e p e r f e c t n o r m a l ă , c ă c i , p r i n î n s ă ş i f u n c ţ i o n a r e a

s a , o r g a n i s m u l p r o d u c e a c e s t e d e ş e u r i . E l e s t e d e a l t f e l

p r e g ă t i t s ă s e d e s c o t o r o s e a s c ă d e a c e s t e a . C o r p u l p o s e d ă

p a t r u o r g a n e c a r e f i l t r e a z ă s â n g e l e , e x t r a g d e a c o l o t o x i n e l e ş i

l e e l i m i n ă î n e x t e r i o r . E s t e v o r b a d e s p r e f i c a t , r i n i c h i ,

p l ă m â n i ş i p i e l e .

O p a r t e d i n t o x i n e l e p r e z e n t e î n c o r p p r o v i n d i n î n s ă ş i

u z u r a ţ e s u t u r i l o r . Z i l n i c , c o r p u l t r e b u i e s ă e l i m i n e r e s t u r i l e

c e l u l a r e p e r i m a t e , c a d a v r e l e d e g l o b u l e r o ş i i , m i n e r a l e l e

f o l o s i t e e t c . T o t u ş i , m a j o r i t a t e a a c e s t o r t o x i n e p r o v i n e d i n

d e g r a d a r e a s u b s t a n ţ e l o r a l i m e n t a r e d e c ă t r e c o r p . P r o t e i n e l e ,

d e p i l d ă , o d a t ă d e g r a d a t e , f o r m e a z ă u r e e a , a c i d u l u r i c ; c o m ­

b u s t i a g l u c o z e i p r o d u c e a c i d u l l a c t i c ş i g a z u l c a r b o n i c , i a r

g r ă s i m i l e p r o s t t r a n s f o r m a t e a c i z i i c e t o n i c i .

A c e s t e d i f e r i t e t o x i n e s u n t p e r f e c t s u p o r t a t e d e o r g a ­

n i s m , a t â t a v r e m e c â t p r e z e n ţ a l o r n u d e p ă ş e ş t e u n a n u m i t

p r a g . D a r , o d a t ă p r a g u l d e t o l e r a n ţ ă d e p ă ş i t , a c e s t e s u b s t a n ţ e

r e p r e z i n t ă u n a d e v ă r a t p e r i c o l p e n t r u o r g a n i s m . E l e

a c ţ i o n e a z ă c a o o t r a v ă a s u p r a ţ e s u t u r i l o r ş i o r g a n e l o r ş i p r i n

p r e z e n ţ a l o r î n e x c e s , î n g r e u n e a z ă f u n c ţ i o n a r e a n o r m a l ă a

1 9

c o r p u l u i : e l e „ v i r u s e a z ă " s a u „ î m b â c s e s c " a n g r e n a j e l e „ m o t o ­

r u l u i o r g a n i c " . •

S u r s a p r i n c i p a l ă d e t o x i n e f i i n d a l i m e n t e l e , r e i e s e c l a r

i m p o r t a n ţ a a d a p t ă r i i c o n s u m u l u i l a n e v o i l e n o a s t r e o r g a n i c e .

C ă c i c h i a r ş i a l i m e n t e l e n a t u r a l e ş i s ă n ă t o a s e c o n s u m a t e î n

e x c e s p o t f i o s u r s ă d e i n t o x i n a r e .

A t â t a v r e m e c â t a l i m e n t e l e n o a s t r e s u n t a d a p t a t e c a p a ­

c i t ă ţ i l o r d i g e s t i v e , c o m b u s t i v e ş i e l i m i n a t o a r e - a c e ş t i a s u n t j

c e i t r e i f a c t o r i c e t r e b u i e l u a ţ i î n c o n s i d e r a r e - n u v a a v e a I o c

v r e o a c u m u l a r e n e d o r i t ă d e t o x i n e , a c u m u l a r e g e n e r a t o a r e

d e m a l a d i i .

D i m p o t r i v ă , d e î n d a t ă c e m â n c ă m m a i m u l t d e c â t

a r d e m , a d i c ă m a i m u l t d e c â t a r e n e v o i e o r g a n i s m u l c a s ă

f u n c ţ i o n e z e , c o r p u l n o s t r u s e a f l ă î n p r e z e n ţ a u n o r s u b s t a n ţ e

c u c a r e n u v a ş t i c e s ă f a c ă . S u p r a a l i m e n t a r e a n u d u c e d o a r

l a o b e z i t a t e , c u m s e c r e d e î n g e n e r a l . A c u m u l a r e a d e g r ă s i m i

n u e s t e d e c â t u n a s p e c t a l s u p r a a l i m e n t ă r i i . E x i s t ă ş i p o s i b i l i ­

t a t e a a c u m u l ă r i i d e t o x i n e f ă r ă c r e ş t e r e p o n d e r a l ă s e m n i f i c a ­

t i v ă . I n t o x i n a r e a e s t e d e d e p a r t e m a i p e r i c u l o a s ă d e c â t

o b e z i t a t e a . I n c a z u l o b e z i t ă ţ i i , s u b s t a n ţ e l e e x c e d e n t a r e s u n t

s t o c a t e s u b f o r m ă d e g r ă s i m i ; î n c a z u l i n t o x i n ă r i i , s u b f o r m ă

d e t o x i n e , c a r e , a ş a c u m l e - o a r a t ă ş i n u m e l e , p r e z i n t ă o a n u ­

m i t ă t o x i c i t a t e p e n t r u c o r p . !

S t a r e a d e i n t o x i n a r e e s t e a t i n s ă r e p e d e î n z i l e l e n o a s t r e , \

c ă c i m â n c ă m m u l t p r e a m u l t . î n E l v e ţ i a , d e p i l d ă , f i e c a r e ;

l o c u i t o r c o n s u m ă î n m e d i e 3 4 0 0 d e c a l o r i i z i l n i c , d a r 2 4 0 0 '

i - a r f i s u f i c i e n t e . E s t e d e c i m u l t p r e a m u l t . î n 1 9 8 2 , f i e c a r e

e l v e ţ i a n a c o n s u m a t î n m e d i e 8 8 , 6 k i l o g r a m e d e c a r n e .

A c e a s t a r e p r e z i n t ă 2 4 3 d e g r a m e d e c a r n e p e z i . N e c e s a r u l

p r o t e i c e s t e a s t f e l a c o p e r i t î n p r o p o r ţ i e d e 2 / 3 d e c ă t r e c a r n e .

Ş i d a c ă n e g â n d i m l a t o a t e p r o t e i n e l e c a r e m a i s u n t c o n s u ­

m a t e p e p a r c u r s u l z i l e i s u b f o r m ă d e p r o d u s e l a c t a t e , d e o u ă

ş i d e c e r e a l e , n u n e v o m m i r a c ă i n t o x i n a r e a c u d e ş e u r i

2 0

p r o t e i c e e s t e a ş a d e r ă s p â n d i t ă . A c e l a ş i l u c r u s e î n t â m p l ă ş i

c u c o n s u m u l e x c e s i v d e g l u c i d e ş i d e g r ă s i m i .

O a l t ă s u r s ă d e i n t o x i n a r e e s t e d i s p r o p o r ţ i a î n s e n s u l

u n e i e x a g e r ă r i , î n t r e c a n t i t a t e a d e a l i m e n t e c o n s u m a t e ş i

c a n t i t a t e a d e a l i m e n t e p e c a r e t u b u l n o s t r u d i g e s t i v e s t e

c a p a b i l s ă o t r a n s f o r m e . A l i m e n t e l e p r o s t t r a n s f o r m a t e a u

t e n d i n ţ a s ă f e r m e n t e z e s a u s ă s e d e s c o m p u n ă . S u b s t a n ţ e l e

c a r e i a u n a ş t e r e d i n a c e s t e f e r m e n t a ţ i i ş i p u t r e f a c ţ i i , p r e c u m

a c i d u l p i r u v i c , s c a t o l i i , i n d o l i i , f e n o l i i , p t o m a i n e l e , s u n t

o t r ă v u r i v i o l e n t e .

C â n d p r o d u c ţ i a d e d e ş e u r i d e p ă ş e ş t e p o s i b i l i t ă ţ i l e d e

e l i m i n a r e a l e c o r p u l u i , t o x i n e l e s e a c u m u l e a z ă î n ţ e s u t u r i ş i

p r e g ă t e s c t e r e n u l p e n t r u b o l i l e v i i t o a r e . C i f r e l e n e a j u t ă c e l

m a i b i n e s ă n e d ă m s e a m a d e r o l u l u n e i e l i m i n ă r i i n s u f i ­

c i e n t e : r i n i c h i i a r t r e b u i s ă e l i m i n e 2 5 p â n ă l a 3 0 d e g r a m e d e

u r e e î n 2 4 d e o r e . D a c ă n u e l i m i n ă d e c â t 2 0 d e g r a m e , a c e a s ­

t a r e p r e z i n t ă o r e t e n ţ i e d e 5 g r a m e p e z i , a d i c ă d e 1 5 0 d e

g r a m e p e l u n ă ! D a c ă rinichii a r e l i m i n a d o a r 1 2 g r a m e d e

s a r e ( N a C l ) î n 2 4 d e o r e î n l o c d e 1 5 g r a m e s a u m a i m u l t

c a r e s u n t a b s o r b i t e z i l n i c d i n h r a n ă , a r e x i s t a o r e t e n ţ i e d e 3

g r a m e p e z i , a d i c ă d e 9 0 d e g r a m e î n t r - o l u n ă !

E v i d e n t , a c e s t e c i f r e n u r e p r e z i n t ă a d e v ă r u l a b s o l u t ,

î n t r u c â t d e ş e u r i l e s e e l i m i n ă p e m a i m u l t e c ă i ; î n s ă e l e n e

p e r m i t s ă n e f a c e m o i d e e d e s p r e v i t e z a c u c a r e s e p o a t e

d e s f ă ş u r a i n t o x i n a r e a .

D a c ă î n z i l e l e n o a s t r e s e c o n s u m ă c a n t i t ă ţ i e x c e s i v e d e

a l i m e n t e , a c e s t l u c r u s e e x p l i c ă p r i n t r e a l t e l e p r i n f a p t u l c ă

a l i m e n t e l e s u n t p r i v a t e d e e l e m e n t e l e l o r v i t a l e p r i n m u l ţ i m e a

p r o c e s e l o r d e p r e l u c r a r e p e c a r e l e s u f e r ă . A s t ă z i t r e b u i e c o n ­

s u m a t e m a i m u l t e a l i m e n t e c a î n t r e c u t p e n t r u a a c o p e r i

n e v o i l e c o t i d i e n e d e v i t a m i n e , m i n e r a l e ş i o l i g o e l e m e n t e .

Ş i a c e a s t a e s t e o s u r s ă d e i n t o x i n a r e . C ă c i m â n c â n d m a i

m u l t , i n t r o d u c e m î n a l i m e n t a ţ i a n o a s t r ă t o t f e l u l d e

2 1

„alimente false" produse de industria alimentară, dar care în realitate nu figurează printre alimentele prevăzute de natură pentru corpul nostru. Vor fi deci mai puţin metabolizate şi va rezulta o producţie mai mare de deşeuri.

Este vorba, de pildă, de toate băuturile industriale şi de toate dulciurile oferite sub o mulţime de forme.

Stresul, prin perturbarea tuturor funcţiilor organice, con­tribuie şi el mult la crearea unei stări de intoxinare. Hiper-funcţia facultăţilor motrice, nervoase şi cerebrale absoarbe o mare parte din energia necesară organelor digestive şi excre-toare, în cele mai multe cazuri fiind vorba de o agitaţie ste­rilă. Nivelul toxinelor creşte deci repede, cu atât mai repede cu cât o persoană stresată în general nu face efortul de a mânca corect, ci, dimpotrivă, foloseşte pentru a-şi stimula apetitul numeroşi produşi intoxicanţi (dulciuri, carne, tutun, cafea, alcool).

Intoxicarea

Spre deosebire de intoxinare, în cazul intoxicaţiei, sub­stanţele care au pătruns în corp nu ar trebui să se afle deloc acolo. Sunt substanţe total nepotrivite cu o funcţionare nor­mală a corpului, pentru care sunt nocive, fiind considerate drept toxice sau otrăvuri.

O intoxicaţie nu ar trebui să fie decât un eveniment accidental şi rar. Din păcate, în prezent, ne intoxicăm zilnic cu substanţe toxice cu care poluăm mediul şi alimentele.

Otrăvirea pe care o suferă culturile şi crescătoriile de animale datorită poluării aerului, apei şi solului face ca ali­mentele să-şi piardă acea puritate pe care o aveau cândva. Otrăvurile pe care le conţin pătrund în interiorul organismu­lui atunci când le consumăm. Ele vor contribui astfel la

creşterea nivelului deşeurilor din ţesuturile noastre şi la îmbolnăvirea noastră. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât aceste substanţe sunt în sine... toxice.

La această poluare înconjurătoare se adaugă poluarea voluntară la care supunem terenurile cultivate prin trata­mentele repetate cu insecticide, ierbicide, fungicide etc.

Acelaţi lucru se petrece şi în ferme. Animalele sunt frecvent supramedicate (cu antibiotice, de pildă) pentru a supravieţui condiţiilor nefireşti în care sunt ţinute sau pentru a accelera creşterea lor în greutate (hormoni). Aceste medicamente se regăsesc evident în carnea pe care o con­sumăm şi parţial până şi în subprodusele animaliere cum ar fi ouăle, laptele, produsele lactate.

Medicamentele chimice, de sinteză şi vaccinurile pe care le absoarbe organismul nostru sunt şi ele o cauză de intoxi­care. Administrate în situaţii excepţionale şi rare, aceste medicamente nu ar avea un efect atât de dăunător asupra corpului nostru, dar supraconsumul medicamentos din zilele noastre intoxică populaţia în mod rapid.

In plus, absorbim cu regularitate coloranţi, emulgatori, potenţiatori de gust, stabilizatori, antioxidanţi, agenţi antirâncezire, agenţi conservanţi etc, toţi aceşti aditivi pe care îi adăugăm la alimente, nu pentru a le ameliora valoarea nutritivă, ci pentru ca să arate mai bine şi să dureze mai mult. Deşi prezente în cantităţi foarte mici în alimente, s-a calculat că în fiecare an consumul mediu de asemenea sub­stanţe este de aproximativ 2-3 kilograme!

Din fericire, nu toţi aditivii sunt toxici; unii sunt com­plet inofensivi. Alţii, dimpotrivă, au o anumită toxicitate recunoscută. Ei sunt totuşi toleraţi, nu de către organismul nostru, ci de... reglementări. Autorităţile motivează că dozele utilizate sunt minime, cu mult sub dozele care ar putea provo­ca intoxicaţii. Fiecare substanţă a fost, bineînţeles, testată.

2 2

Nu se cunoaşte totuşi efectul final din interiorul organismu­lui al interacţiunilor tuturor acestor substanţe puţin sau deloc nocive în doze mici. In prezent, începem să ne dăm seama de pericolele acestor amestecuri.

într-adevăr, s-a descoperit că amestecul diferiţilor aditivi consideraţi inofensivi ar putea avea efect cancerigen!

Căile digestive nu sunt singurele porţi de intrare ale sub­stanţelor toxice. Pielea, organ semipermeabil, este alta. Unele cosmetice, tâlcuri, creme, vopsele de păr, pudre, deodorante etc. conţin substanţe nocive sau la limită.

Numeroase substanţe toxice pătrund şi prin căile respira­torii. La fumul de ţigară se adaugă otrăvurile aflate în fumul coşurilor de uzină, în cel al instalaţiilor de încălzire şi în gazele de eşapament ale maşinilor.

Această listă nu a fost făcută pentru a speria, ci pentru a atrage atenţia asupra multiplelor surse de deşeuri. Dacă îi acordăm puţină atenţie, majoritatea acestor surse de intoxi­care ar putea fi evitate. Organismul nostru nu este o pubelă unde se poate arunca absolut orice!

N. B. Chiar dacă termenul de toxină n-ar trebui utilizat decât pentru deşeurile produse de organism şi nu pentru otrăvurile provenind din exterior, în limbajul curent el este folosit atât într-un sens, cât şi în celălalt.

Acelaşi lucru se întâmplă şi cu termenii de intoxicare şi intoxicat care, în loc să fie utilizaţi exclusiv în cazul otrăvi­rilor cu substanţe toxice provenite din exteriorul organismu­lui, sunt folosiţi şi pentru a desemna starea de intoxinare sau prezenţa deşeurilor în general, indiferent dacă provin din exterior sau din interior.

I *

2C u m n e î m b o l n ă v e s c d e ş e u r i l e ?

Pentru a ne da seama cum poate prezenţa deşeurilor în corp să ne îmbolnăvească, trebuie să reamintim că acest corp este un ansamblu de celule şi că el funcţionează doar pentru că toate aceste celule sunt active.

Grupându-se, celulele formează organele corpului, dar şi ele posedă propriile organe care le permit să respire, să pro­ducă energie, să elimine deşeurile, să se reproducă şi să recepţioneze mesaje. Celulele sunt cele mai mici „unităţi vii" din organismul nostru, dar în ciuda acestui fapt, ele sunt în întregime dependente de mediul în care se găsesc. Neputân-du-se deplasa, oxigenul şi substanţele nutritive trebuie să le fie aduse, iar deşeurile pe care le excretează trebuie îndepăr­tate. Funcţia de transport este îndeplinită de fluidele orga­nice de tipul sângelui, limfei şi lichidelor celulare. Aceste fluide organice erau numite odinioară umori şi se vorbea despre starea umorilor sau despre starea umorală. In zilele noastre, termenii s-au schimbat şi vorbim despre „teren".

70% din corpul nostru este alcătuit din lichid. Celulele noastre se scaldă deci într-un ocean interior constituit din lichide celulare în care circulă curenţi nutritivi şi epurativi: curenţii sangvin şi cel limfatic. Compoziţia acestor lichide este deci esenţială pentru celulă, căci reprezintă mediul ei vital. Ca orice fiinţă vie, celulele nu pot supravieţui într-un mediu care nu le este favorabil.

Dacă ar fi etalate, ţesuturile ar acoperi o suprafaţă de 200 de hectare. O sută de mii de kilometri de capilare sangvine servesc drept sistem de conducte pentru irigarea acestei suprafeţe enorme. Corpul nostru nu dispune totuşi decât de câţiva litri de sânge. Cum pot supravieţui celulele

25

cu atât de puţin lichid nutritiv? Doi factori compensează cantitatea mică de lichid. Pe de o parte, nu toate capilarele sunt umplute în acelaşi timp, doar părţile cele mai active ale corpului sunt puternic irigate: organele digestive atunci când mâncăm, creierul atunci când gândim, muşchii atunci când desfăşurăm o activitate fizică. Pe de altă parte, viteza de cir­culaţie compensează lipsa lichidului, căci circulând cu viteză mare într-un sistem închis aşa cum este cel circulator, sângele trece des şi repede prin aceleaşi locuri. Sângele face turul corpului cam într-un minut.

Irigarea diferenţiată şi viteza de circulaţie permit deci ca toate celulele să fie irigate corect. Dar un al treilea factor fundamental se adaugă celor doi: celulele pot funcţiona nor­mal pentru că lichidele organice sunt curate. Dacă o canti­tate atât de mică de lichide poate fi utilizată pentru a asigura nutriţia şi epurarea unui atât de mare număr de celule, acest lucru se datorează faptului că lichidele îşi conservă în perma­nenţă compoziţia ideală, adică nu se supraîncarcă cu deşeuri.

Lichid intracelular (50%)

Fig. 1: Lichidele care compun terenul nostru şi procentajul raportat la

greutatea corporală (după L'Eau, source vitale de votre sânte [Apa,

sursă vitală a sănătăţii dumneavoastră], Ch. Vasey, Ed. Jouvence)

Una din activităţile principale ale corpului este deci menţinerea purităţii lichidelor organice. Totuşi, cele 50 000 de miliarde de celule care compun corpul îşi excretează deşeurile în mediul umoral ca într-o rigolă şi 5 până la 7 mi­liarde de cadavre de celule ajung zilnic în sânge şi limfă. In plus, aşa cum am văzut, o mulţime de otrăvuri pătrund în corpul nostru pe cale respiratorie, digestivă şi cutanată.

Pentru a menţine puritatea mediului său intern, corpul dispune de diferite emonctorii (fig. 2). Fiecare în felul lui, ficatul, intestinul, rinichii, glandele sudoripare şi sebacee, precum şi căile respiratorii filtrează deşeurile şi le elimină în exterior. Atunci când aceste organe lucrează normal şi pro­ducţia şi aportul de deşeuri nu sunt foarte ridicate, mediul rămâne curat şi celulele pot funcţiona corect.

Dimpotrivă, atunci când deşeurile sunt prea numeroase fli emonctoriile leneşe sau deficiente, terenul acumulează progresiv deşeuri şi situaţia organică se degradează.

Sângele se îngroaşă, devine mai dens şi mai greu şi nu mai circulă atât de uşor prin vase. Deşeurile vehiculate de BAnge pătrund în limfă şi în fluidele celulare. Cu cât e mai puternică poluarea, cu atât mai mult se contaminează şi ticeste fluide. Cu timpul, celulele ajung să se scalde într-o ndevărată mlaştină a cărei masă inertă paralizează toate flchimburile. Oxigenul şi substanţele nutritive nu mai ajung Iu celule şi determină carenţe grave. Deşeurile eliminate de efUrc celule nu mai sunt îndepărtate, crescând astfel şi mai niult gradul de poluare. In aceste condiţii, celulele nu-şi mai pol desfăşura activitatea. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu ni'Kiinele în alcătuirea cărora intră. Activitatea lor scade, npoi se întrerupe mai mult sau mai puţin.

Depunându-se pe pereţii vaselor, deşeurile îngustează diametrele acestora, ceea ce încetineşte şi mai mult circu-Itiţla, irigarea ţesuturilor şi schimburile. Acumulându-se,

I »

d e ş e u r i l e m u r d ă r e s c ş i a s t u p ă filtrele e m o n c t o r i i l o r , c o n g e s - j

t i o n e a z ă o r g a n e l e , b l o c h e a z ă a r t i c u l a ţ i i l e . Ţ e s u t u r i l e s u n t i r i - ;

t a t e , s e i n f l a m e a z ă ş i s e s c l e r o z e a z ă . V o r a p ă r e a m u l t e b o l i i

d i f e r i t e , î n f u n c ţ i e d e o r g a n e l e c a r e s u n t a t i n s e ş i d e m o d u l î n t

c a r e s u n t a f e c t a t e .

A t u n c i c â n d d e ş e u r i l e n u s u n t e l e î n s e l e t o x i c e , p r o - j

b l e m e l e p e c a r e l e p r o v o a c ă s e d a t o r e a z ă î n p r i m u l r â n d d i s ­

c o n f o r t u l u i d e t e r m i n a t d e s i m p l a l o r p r e z e n ţ ă . L o c u l p e c a r e

î l o c u p ă ş i c a n t i t a t e a l o r a u u n e f e c t n e g a t i v . D i m p o t r i v ă , j

a t u n c i c â n d d e ş e u r i l e s u n t t o x i c e , l a i n c o n v e n i e n t u l

p r e z e n ţ e i l o r s e a d a u g ă ş i c a r a c t e r u l l o r i n t o x i c a n t ş i o t r ă v i ­

t o r . C e l u l e l e ş i d e c i c o r p u l î n î n t r e g i m e , s u n t a g r e s a t e d e ,

c ă t r e o t r ă v u r i . I n f u n c ţ i e d e a c e s t e o t r ă v u r i , a c t i v i t a t e a

o r g a n i c ă v a f i î n g r e u n a t ă , î n f r â n a t ă , d e v i a t ă s a u p a r a l i z a t ă .

D a r ş i m a i g r a v e s t e c ă c e l u l e l e a r p u t e a f i o m o r â t e !

P r e z e n ţ a s u b s t a n ţ e l o r i n d e z i r a b i l e î n o r g a n i s m u l n o s t r u ,

a t â t d i n p u n c t d e v e d e r e c a n t i t a t i v , c â t ş i c a l i t a t i v , a r e d e c i .

u n e f e c t n e g a t i v a s u p r a s t ă r i i n o a s t r e d e s ă n ă t a t e .

I *

3 B o a l a s e d a t o r e a z ă

u n e i a l t e r ă r i a t e r e n u l u i

D e ş e u r i l e c a r e p ă t r u n d î n c o r p n u s e d e p u n î n t r - o s i n ­

g u r ă r e g i u n e a o r g a n i s m u l u i . D a t ă f i i n d c i r c u l a ţ i a p e r m a n e n ­

t ă a l i c h i d e l o r , d e ş e u r i l e s e r e p a r t i z e a z ă î n î n t r e g u l c o r p ,

a c e s t a f i i n d i n v a d a t ş i s u p r a î n c ă r c a t . A c e s t l u c r u e s t e r e f l e c - i j

t a t d e a f o r i s m u l f u n d a m e n t a l a l m e d i c i n e i n a t u r i s t e : „ N a t u r a

p r o f u n d ă a b o l i l o r e s t e g e n e r a l ă ş i u n i c ă ş i c o n s t ă î n p o l u a r e a

t e r e n u l u i " .

P o r n i n d d e a i c i p o t a p ă r e a o m u l ţ i m e d e s i m p t o m e ş i d e

t u l b u r ă r i l o c a l e . T o a t e a c e s t e a s u n t m a n i f e s t ă r i l e „ d e

s u p r a f a ţ ă " , c a r e s u n t v a r i a t e d a t o r i t ă m a r i i d i v e r s i t ă ţ i a

p ă r ţ i l o r c o r p u l u i u n d e r ă u l s e p o a t e f i x a . î n t r - a d e v ă r , f i e c a r e

o r g a n i s m î ş i a r e p u n c t e l e s l a b e , c a r e c e d e a z ă p r i m e l e s u b

g r e u t a t e a p o l u a n ţ i l o r .

M a n i f e s t ă r i l e l o c a l e , v i z i b i l e , d u r e r o a s e a l e p o l u ă r i i

u m o r a l e s u n t b i n e î n ţ e l e s c e l e c a r e a l a r m e a z ă ş i a t r a g a t e n ţ i a

b o l n a v u l u i ş i a m e d i c u l u i . D i n p ă c a t e , f o a r t e a d e s e a u i t ă m c ă

a d e v ă r a t e l e r e s p o n s a b i l e d e a p a r i ţ i a t u l b u r ă r i l o r d e s u p r a f a ţ ă

s u n t p r o f u n z i m i l e u m o r a l e , î n c ă r c a t e c u d e ş e u r i . A c e a s t ă

o m i s i u n e g r a v ă a r e d r e p t c o n s e c i n ţ ă ş i „ d e t u r n a r e a " t e r a p i e i

d e l a c a u z e l e p r i n c i p a l e s p r e e f e c t e l e s e c u n d a r e .

B o l i l e c a t a l o g a t e ş i e t i c h e t a t e n u s u n t î n r e a l i t a t e a l t c e v a

d e c â t n i ş t e n u m e d a t e v â r f u l u i a i s b e r g u l u i . P a r t e a c e a m a i i m p o r

t a n t ă a a i s b e r g u l u i , c e a a s c u n s ă , e s t e t e r e n u l s u p r a î n c ă r c a t .

E s t e u ş o r d e o b s e r v a t c â t s u n t d e d e p e n d e n t e t u l b u r ă r i i

l o c a l e d e s t a r e a t e r e n u l u i .

î n t r - a d e v ă r , o r i c e a l t e r a r e l o c a l i z a t ă , d e t i p u l b r o n ş i t e i

f i s t u l e i , h e m o r o i z i l o r , p o a t e f i c o n s i d e r a t ă u n b a r o m e t r u fi

s t ă r i i t e r e n u l u i : o a r e s u b i e c t u l n u f a c e c u m v a a b a t e r i a l l

m e n t a r e ? M e t a b o l i s m e l e s a l e n u s u n t c u m v a î n c e t i n i t e d

l i p s a s o m n u l u i ? C a n t i t a t e a d e p o l u a n ţ i c r e ş t e î n u m o r i §j

b r o n ş i t a s e a g r a v e a z ă . . . f i s t u l e l e s u p u r e a z ă ş i m a i t a r e m

30

h e m o r o i z i i s â n g e r e a z ă m a i a b u n d e n t .

T u l b u r ă r i l e l o c a l e s u n t d e c i î n t r - o a n u m i t ă m ă s u r ă

b a r o m e t r u l s t ă r i i g e n e r a l e a t e r e n u l u i . C u c â t s t a r e a t e r e n u l u i

ne d e g r a d e a z ă , c u a t â t a p a r , s e a g r a v e a z ă ş i s e î n m u l ţ e s c t u l ­

b u r ă r i l e l o c a l e . Ş i i n v e r s , c u c â t s t a r e a t e r e n u l u i s e a m e l i o r e a z ă ,

e u a t â t t u l b u r ă r i l e s e r a r e f i a z ă , d i m i n u a ş i î n f i n a l d i s p a r . E v i ­

d e n t , a c ţ i u n e a t e r a p e u t i c ă , p e n t r u a a v e a l o g i c ă , a r t r e b u i s ă

( l e d i r i j a t ă î n p r i m u l r â n d s p r e t e r e n ş i n u s p r e b a r o m e t r u !

D a c ă t e r e n u l s u p r a î n c ă r c a t n u a r c o n s t i t u i n a t u r a p r o ­

f u n d ă a b o l i l o r , c u m a m p u t e a e x p l i c a f a p t u l c ă l a a c e l a ş i b o l ­

n a v u n t r a t a m e n t u n i c , c o n s t â n d d i n t r - u n d r e n a j g e n e r a l a l

t o x i n e l o r , a r p u t e a a n t r e n a d i s p a r i ţ i a t u t u r o r t u l b u r ă r i l o r

O i ' l c a t d e m a r e a r f i d i v e r s i t a t e a l o r ?

î n c i u d a a p a r e n ţ e l o r , a c e a s t ă c o n c e p ţ i e d e s p r e b o a l a

d t U o r a t ă s u p r a î n c ă r c ă r i i n u e s t e î n o p o z i ţ i e c u c o n c e p ţ i a

d e s p r e o r i g i n e a m i c r o b i a n ă a b o l i i .

M a j o r i t a t e a o a m e n i l o r c o n s i d e r ă c ă s u n t v i c t i m e a l e

m i c r o b i l o r ş i c ă s e î m b o l n ă v e s c d i n c a u z a l o r . O c e r c e t a r e

M l i | H ' r f i c i a l ă p a r e s ă v a l i d e z e a c e a s t ă t e o r i e . F ă r ă a n e g a

I v i t a t e a m i c r o b i l o r , t r e b u i e t o t u ş i s ă s u b l i n i e m f a p t u l c ă

1 ' i i l iU' m u l t e m a l a d i i n u s u n t n i c i d e c u m d e o r i g i n e m i c r o -

l i l w i f l , c a d e p i l d ă : b o l i l e c a r d i o v a s c u l a r e , a s t m u l , t u m o r i l e ,

• I I 1 v i li e l e , n e v r a l g i i l e , a n e m i a , d e p r e s i a , a p r o a p e t o a t e m a -

I i d i l i c p i e l i i ş i a l e t u b u l u i d i g e s t i v , c a t a r a c t a , g l a u c o m u l ,

I n u l i i M e n i e r e * ş i B a s e d o w * * , m e n o r a g i i l e e t c .

F'iHipnr Meniere ( 1 7 9 9 - 1 8 6 2 ) , medic f rancez, a descris în 1 8 6 1 b o a l a care îi

¥ ulO azi numele , d u p â o experienţa de peste 2 0 de an i ca medic şef a l

••««(iltllului pentru surdomuţi din Paris. Boala M e n i e r e este o b o a l ă a urechii

<«friB, cu o cauză necunoscută. D e regulă uni latera lă , cu debut tipic între 2 0 şi

" ' I (JH uni, ma i frecventă la f e m e i , b o a l a se mani festă prin verti j , scăderea

«lll l l , liuiluri în urechi , senzaţie de compresie în urechea afectată . Cr izele

r«lrJlP rluc la d e g r a d a r e a continuă a funcţiei audit ive, uneori p â n ă la surditate

eriplalfi (n. Ir.).

* >MI VUM Basedow { 1 7 9 9 - 1 8 5 4 ) , medic g e r m a n , a studiat întâi la Ha l l e , a p o i j ' 'uli i Doucrierea bolii care îi poar tă azi numele d a t e a z ă din 1 8 4 0 . Boala

• • H î ^ H W oslo caracter izată prin hipert i roidie, guşă şi exofta lmie (proeminenţa

3 1

P e d e a l t ă p a r t e , d u p ă c u m s - a c o n s t a t a t d e m u l t , n o c i v i ­

t a t e a a c ţ i u n i i m i c r o b i l o r v a r i a z ă e n o r m d e l a u n b o l n a v l a

a l t u l . E a p o a t e f i r e d u s ă s a u e x c e s i v ă , c h i a r m o r t a l ă , d a r ş i

a b s o l u t n u l ă , î n f u n c ţ i e d e o r g a n i s m u l c a r e a d ă p o s t e ş t e

m i c r o b i i . A c e ş t i a n u s u n t î n r e a l i t a t e d e c â t m u s a f i r i i u n u i '

t e r e n s u p r a î n c ă r c a t . E i n u s u p r a v i e ţ u i e s c , n u p r o l i f e r e a z ă şi'v

n u p r o v o a c ă s t r i c ă c i u n i d e c â t a t u n c i c â n d t e r e n u l l e - o p e r - J i

m i t e .

C h i a r L o u i s P a s t e u r * * * a r f i r e c u n o s c u t a c e s t l u c r u p e

p a t u l d e m o a r t e , a t u n c i c â n d l e - a m ă r t u r i s i t a p r o p i a ţ i l o r s ă i :

„ . . . m i c r o b u l n u e s t e n i m i c , t e r e n u l e s t e t o t u l ! " . ,!

P r i n c i p a l a c a u z ă a m a l a d i i l o r n u e s t e d e c i m i c r o b u l , c i i

t e r e n u l s u p r a î n c ă r c a t c u d e ş e u r i c a r e l e p e r m i t e m i c r o b i l o r s ă

s e i n s t a l e z e . A j u n g e m a s t f e l d i n n o u l a t e r e n ş i l a n e c e s i t a t e a

c a a c e s t a s ă n u c o n ţ i n ă d e ş e u r i î n e x c e s . S t a r e a t e r e n u l u i a r e

o i m p o r t a n ţ ă a t â t d e m a r e p e n t r u f u n c ţ i o n a r e a s ă n ă t o a s ă a

o r g a n i s m u l u i n o s t r u , î n c â t a c e s t a c a u t ă î n p e r m a n e n ţ ă s ă - I i

m e n ţ i n ă î n t r - o p e r f e c t ă s t a r e d e p u r i t a t e .

globi lor ocular i ) . Hipert i roidismul basedowian se d a t o r e a z ă dereglăr i i

h o r m o n a l e la nivelul centrilor nervoşi d in creier, cu st imularea produceri i de

hormon hipofizar t ireotrop (TSH) care la rândul lui st imulează g l a n d a t iroidă să

secrete cantităţi m a r i de hormoni t i roidieni . Pacientul p ierde repede în greutate

( 1 0 - 2 0 kg în câteva luni), cu toate că apetitul este exagerat , prezintă tremurături

a le extremităţi lor, p ie le a l b ă şi u m e d ă , tulburăr i cardiovasculare ( tahicardie,

palpitaţ i i , respiraţie dificilă la efort) (n. tr.).

* * * Louis Pasteur ( 1 8 2 2 - 1 8 9 5 ) , chimist şi b io log f rancez, este considerat pionier

în domeniu l microbio logie i şi a l vaccinologie i . A real izat , printre a l te le , o

m e t o d ă d e conservare a beri i (care a v e a să- i poar te n u m e l e : pasteur izarea) , a

demonstrat natura microb iană a numeroase bol i . G lo r ia i-a adus-o p repara rea

vaccinului rabic, în 1 8 8 5 (n. tr.).

32

Organismul nostru îşi menţine sănătatea purificându-se

V o i n ţ a o r g a n i s m u l u i d e a - ş i p ă s t r a i n t e g r i t a t e a ş i p u r i ­

t a t e a t e r e n u l u i s e m a n i f e s t ă printr-o rezistenţă permanentă la pătrunderea oricărui corp străin sau nociv şi prin eliminarea celor care totuşi au reuşit să pătrundă în ţesuturi.

A c e a s t ă l u p t ă a r e d e j a l o c l a n i v e l u l p r o c e s e l o r d i g e s t i v e .

D i g e s t i a e s t e o a d e v ă r a t ă l u p t ă î n t r e o r g a n i s m u l n o s t r u ş i a l i ­

m e n t e , c a r e a r e c a s c o p n e u t r a l i z a r e a , s e l e c ţ i o n a r e a ş i u t i ­

l i z a r e a e n e r g i i l o r e x t e r i o a r e . D e p i l d ă , p r o t e i n e l e c o n ţ i n u t e î n

a l i m e n t e s u n t e n e r g i i p r e a p u t e r n i c e p e n t r u o r g a n i s m u l n o s ­

t r u ; d e a c e e a , î n t i m p u l d i g e s t i e i , p r o t e i n e l e s u n t r e d u s e l a

u m i n o a c i z i î n a i n t e d e a f i a b s o r b i t e .

A t u n c i c â n d a l i m e n t e l e s a u g a z e l e n o c i v e p ă t r u n d a c c i ­

d e n t a l î n o r g a n i s m , a c e s t a l e e l i m i n ă p r i n v ă r s ă t u r i , s t r ă n u t

s a u t u s e .

C o r p u l u i î i t r e b u i e u n e o r i a n i d e z i l e c a s ă e x t r a g ă d i n

ţ e s u t u r i l e s a l e u n c o r p s t r ă i n c a r e n u a f o s t î n d e p ă r t a t c o m ­

p l e t d e a c o l o ( a ş c h i i , s c h i j e d e o b u z ) .

î n s t a r e a d e b o a l ă s a u d i n a i n t e d e b o a l ă , a d i c ă a t u n c i

c â n d t e r e n u l s e s u p r a î n c a r c ă î n m o d p e r i c u l o s , c o r p u l n u

r ă m â n e i n a c t i v , c a o v i c t i m ă f ă r ă a p ă r a r e . E l r e a c ţ i o n e a z ă

î n c e r c â n d s ă n e u t r a l i z e z e ş i s ă e l i m i n e î n e x t e r i o r e x c e s u l d e

s u b s t a n ţ e t o x i c e .

P u r i f i c a r e a m e d i u l u i i n t e r n a r e l o c p r i n i n t e r m e d i u l

e m o n c t o r i i l o r d e s p r e c a r e a m v o r b i t d e j a : h i p e r s e c r e ţ i e b i ­

l i a r ă ş i s a l i v a r ă , v ă r s ă t u r i , d i a r e e l a n i v e l u l c ă i l o r d i g e s t i v e ;

u r i n e d e n s e , a c i d e , f i e r b i n ţ i , î n c ă r c a t e î n c a z u l c ă i l o r r e n a l e ;

t r a n s p i r a ţ i i p r o f u z e , s e c r e ţ i i , a p a r i ţ i a c o ş u r i l o r , e c z e m e l o r î n

c a z u l c ă i i c u t a n a t e ; e l i m i n a r e a d e ş e u r i l o r c o l o i d a l e p r i n

I n t e r m e d i u l b r o n h i i l o r , s i n u s u r i l o r , n a s u l u i .

33

Pentru eliminarea deşeurilor, pot fi folosite şi unele căi secundare: glandele salivare, uterul, amigdalele, glandele lacrimale.

In disperare de cauză, corpul îşi creează uneori emonc-torii „artificiale" pentru a face faţă mareei de deşeuri: hemoroizi, fistule, ulcere...

Aceste eforturi de purificare, aceste crize de curăţare cu ajutorul cărora corpul se eliberează de toxinele care saturează mediul său intern nu sunt altceva decât ceea ce numim... boli. Sau cu alte cuvinte, dar în acelaşi sens, bolile sunt rezul­tatul tentativelor de curăţare făcute de către organism. Ele se numesc bronşite atunci când au loc la nivelul bronhiilor, eczeme când apar pe piele etc. Ele exprimă deci un efort de purificare şi de prevenire şi nu o operaţiune distructivă.

Sydenham* a sintetizat în mod strălucit caracterul salu­tar şi eliminator al bolii în următoarele cuvinte: „Boala nu este altceva decât un efort al naturii care, pentru a proteja bol-namd, se căzneşte să evacueze materia morbidă".

Câteva exemple ne vor permite să înţelegem mai bine că boala este o criză de eliminare.

• In timpul exceselor alimentare - de pildă în timpul sărbătorilor de sfârşit de an - membrii unei familii îşi vor satura fluidele organice cu deşeuri. Dar faţă de această boală unică, intoxinarea umorală, fiecare membru al familiei va reacţiona în felul lui pentru a încerca să elimine materia morbidă: unul va face o criză de eliminare pe cale respirato­rie (bronşită), celălalt va constata că i se reactivează eczema (eliminare prin piele), altul va face o diaree etc.

* T h o m a s S y d e n h a m ( 1 6 2 4 - 1 6 8 9 ) , medic englez , supranumit Hipocrat a l englezi lor sau pâr inte le medicini i eng leze , a fost unul din fondator i i | ep idemio logie i (n. tr.).

• Bolile pe care le „decapităm" cu ajutorul medica­mentelor ce reprimă simptomele (deci şi eliminările) au tendinţa să se agraveze sau să lase bolnavul într-o stare de slăbiciune şi de proastă dispoziţie persistentă. într-adevăr, deşeurile care ar fi trebuit să părăsească organismul pentru ca acesta să poată funcţiona din nou corect, au fost împinse în profunzime.

• Bolile pe care le lăsăm să „iasă la suprafaţă", ca de pildă gripa, cele pe care le ajutăm să „iasă" prin intermediul băilor calde, al băuturilor calde, ne aduc o stare de sănătate mai bună decât cea care a precedat apariţia bolii. Acest lucru se explică foarte simplu prin faptul că eliminările au restabilit o stare umorală fiziologică. De altfel, fiecare dintre noi a putut să constate în practică acest lucru.

• In timpul curăţărilor practicate în medicina naturistă, se pot declanşa crize curative. De fapt, este vorba pur şi sim­plu de o criză de eliminare, favorizată de dietă şi de drenâri. Este interesant să notăm mai ales că aceste crize iau forme asemănătoare maladiilor catalogate: eliminarea prin piele este analogă eczemei, golirea sinusurilor este identică cu si-nuzitele etc. Aceste simptome de boală nu înseamnă o dete­riorare a stării generale, ci o întoarcere la starea de sănătate.

Aceste crize de curăţare - bolile - pot fi acute sau cro­nice, în cazul bolilor acute, acţiunea de eliminare este bruscă, violentă şi cuprinzătoare. în cazul bolilor cronice, eforturile permanente (cronice) de neutralizare şi de eliminare se opun unei surse neîntrerupte de intoxinare sau intoxicare.

Atunci când un emonctoriu devine incapabil să-şi rea­lizeze acţiunea de eliminare, deşeurile sunt deviate spre altă poartă de ieşire. Doar cunoaşterea acestor transferuri mor­bide ne poate permite să înţelegem cum o persoană abia

35 I 34

„ v i n d e c a t ă " „ r e c o n t r a c t ă " a c e e a ş i b o a l ă s a u f a c e o a l t a c a r e ,

o d a t ă v i n d e c a t ă , l a s ă l o c u l u n e i a l t e i a . . . ş i a ş a m a i d e p a r t e .

B o l n a v u l a l e a r g ă a t u n c i d e l a u n s p e c i a l i s t l a a l t u l , î n

s p e r a n ţ a c ă s e v a v i n d e c a . D a r p r o b l e m a f u n d a m e n t a l ă -

î m b â c s i r e a t e r e n u l u i - r ă m â n â n d n e r e z o l v a t ă , c r i z e l e d e

c u r ă ţ a r e c o n t i n u ă ş i a f e c t e a z ă d e f i e c a r e d a t ă a l t o r g a n .

E s t e f o a r t e p o s i b i l c a î n t i m p u l a c e s t o r r e v o l t e a l e o r g a ­

n i s m u l u i , a l a c e s t o r f u r t u n i p u r i f i c a t o a r e , s ă f i e p r o v o c a t e

d a u n e e m o n c t o r i i l o r e p u i z a t e s a u c a o i n f e c ţ i e g r a v ă s ă s e

a d a u g e . A c e s t e c o m p l i c a ţ i i v o r n e c e s i t a î n g r i j i r e a d e c v a t ă .

D a r o r i c u m s c o p u l o r g a n i s m u l u i e s t e o e p u r a r e b i n e v e n i t ă a

t e r e n u l u i s ă u .

O criză de curăţare nu ar trebui deci să fie reprimată fără

m o t i v . D i m p o t r i v ă , e a a r t r e b u i s ă f i e s u s ţ i n u t ă , f a v o r i z a t ă ş i

c h i a r p r o v o c a t ă a t u n c i c â n d a r e d i f i c u l t ă ţ i î n a s e m a n i f e s t a

s a u a s e d e s ă v â r ş i .

O m e d i c a ţ i e c e r e p r i m ă s i m p t o m e l e a f l a t e î n c o n t r a s t c u

e f o r t u r i l e p u r i f i c a t o a r e a l e o r g a n i s m u l u i n u a r t r e b u i u t i l i z a t ă

d e c â t a t u n c i c â n d v i a ţ a b o l n a v u l u i e s t e î n p e r i c o l , c â n d

d u r e r i l e s u n t p r e a p u t e r n i c e s a u c â n d a r e l o c o i n v a z i e m i c r o -

b i a n ă .

R e p r i m a r e a s i m p t o m e l o r a r t r e b u i s ă f i e o m ă s u r ă

e x c e p ţ i o n a l ă ! R e z u l t a t e l e u n o r a s t f e l d e t r a t a m e n t e n u s u n t

d e a l t f e l d e c â t p a s a g e r e , d e o a r e c e c a u z a p r o f u n d ă n u e s t e

s u p r i m a t ă . P e n t r u a o b ţ i n e r e z u l t a t e p r o f u n d e ş i d u r a b i l e ,

a m â n ă r i l e p e c a r e l e d e t e r m i n ă s u p r i m a r e a s i m p t o m e l o r a r

t r e b u i s ă f i e î n t o t d e a u n a i m e d i a t u r m a t e d e o c u r ă ţ a r e g e n e ­

r a l ă a m e d i u l u i u m o r a l .

N e î n ţ e l e g â n d a c e s t e n o ţ i u n i a t â t d e s i m p l e ş i î n s p i r i t u l

l e g i l o r n a t u r i i , n u m e r o a s e s i s t e m e t e r a p e u t i c e r e p r i m ă f ă r ă s ă

ş t i e e f o r t u r i l e c u r a t i v e a l e o r g a n i s m u l u i . R e z u l t ă u r m ă t o a r e a

s i t u a ţ i e c a t a s t r o f a l ă : d e f i e c a r e d a t ă c â n d o r g a n i s m u l

î n c e a r c ă s ă s c a p e d e t o x i n e l e c a r e î l d e r a n j e a z ă d e c l a n ş â n d o

Kll?,ft d e e l i m i n a r e , t e r a p i a a p l i c a t ă r e f u l e a z ă i m e d i a t d e ş e u r i l e

ţi\ p r o f u n z i m i l e u m o r a l e . D e s i g u r , u n t r a t a m e n t r e p r e s i v

p m i i e fi u t i l l a u n m o m e n t d a t , d a r b o a l a p r o f u n d ă , a d i c ă

f h t l i f i c s i r e a u m o r a l ă , s e v a a g r a v a , d e o a r e c e n i v e l u l d e s u p r a -

î i i c f l r c a r e i n i ţ i a l n u s c a d e , c i d i m p o t r i v ă , s p o r e ş t e d a t o r i t ă

« s p o i t u l u i s u p l i m e n t a r d e o t r ă v u r i m e d i c a m e n t o a s e .

R e f u l a r e a n e f i r e a s c ă e s t e o i l u z o r i e s o l u ţ i e f a c i l ă . E a n u

f l t c c d e c â t s ă a g r a v e z e s i t u a ţ i a , d â n d i l u z i a c ă a m e l i o r e a z ă

n f l n f l l a t e a . N a t u r a n e a r a t ă c ă a c e a s t ă c a l e n u e s t e c e a b u n ă .

î n t r - a d e v ă r , f o r ţ a v i t a l ă n u - ş i a b a n d o n e a z ă a t â t d e r e ­

p e d e e f o r t u r i l e p u r i f i c a t o a r e ş i l a f i e c a r e t e n t a t i v ă d e r e f u l a r e

i f t H p u n d e p r i n t r - o n o u ă c r i z ă d e e l i m i n a r e , c a r e l a î n c e p u t s e

fiice p e a c e e a ş i c a l e c a r e t o c m a i a f o s t î n c h i s ă . In felul acesta

H\tar recidivele sau recăderile repetate şi supărătoare.

A t u n c i c â n d n i v e l u l d e s u p r a î n c ă r c a r e c r e ş t e f o a r t e m u l t

g! c â n d r e z i s t e n ţ a t e r e n u l u i s c a d e , u r m a r e i n e v i t a b i l ă a t r a t a ­

m e n t e l o r r e p r e s i v e , s e i n s t a l e a z ă complicaţiile.

P r i n r e f u l a r e a „ m i c i l o r m a l a d i i " e l i m i n a t o a r e , b e n e f i c e ş i

r e g e n e r a t o a r e , a c e s t e a s e t r a n s f o r m ă d e s t u l d e r e p e d e î n m a ­

l a d i i d e g e n e r a t i v e ş i d i s t r u c t i v e * . A c e s t l u c r u d u c e l a s i t u a ţ i i

î n c a r e o r g a n i s m e l e s u n t a t â t d e u z a t e ş i s l ă b i t e , p o s i b i l i t ă ţ i l e

l o r d e a p ă r a r e a t â t d e r e d u s e , î n c â t b o l n a v u l s e t r e z e ş t e m a r ­

t o r u l n e p u t i n c i o s a l i n v a z i e i ş i d i s t r u g e r i i c o r p u l u i s ă u d e

c A l r e d e ş e u r i s a u d e c ă t r e i n f e c ţ i i l e m i c r o b i e n e s u p r a a d ă u -

j j a t e . î n a c e s t e c a z u r i , m a l a d i a î ş i î n c e t e a z ă e f e c t u l b e n e f i c ş i

c o n s t r u c t i v ş i t r e b u i e r e c u r s l a u n t r a t a m e n t d e o s e b i t , a d a p ­

t a t s i t u a ţ i e i s p e c i f i c e a b o l n a v u l u i . D a r c h i a r ş i î n a c e s t e

c a z u r i e x t r e m e , t r e b u i e i n i ţ i a t ă e p u r a r e a t e r e n u l u i c ă c i , î n

c i u d a g r a v i t ă ţ i i u n e i b o l i , u n t e r e n curat n u î n c e t e a z ă s ă c o n ­

s t i t u i e c o n d i ţ i a p e n t r u f u n c ţ i o n a r e a n o r m a l ă a c o r p u l u i .

P a r a d o x a l , c u r ă ţ a r e a o r g a n i s m u l u i d e d e ş e u r i c a r e s a ­

t u r e a z ă ţ e s u t u r i l e s a l e a r e d e a s e m e n e a u n e f e c t b e n e f i c î n

* A se citi de a s e m e n e a : d e acelaşi autor , Să înţelegem bolile grave. Ed. Solei l ,

Geneva, 1988

37

b o l i l e p r o v o c a t e d e c a r e n ţ e , î n c a r e o r g a n i s m u l s u f e r ă d e

l i p s a s a u d e a b s e n ţ a s u b s t a n ţ e l o r u t i l e p r e c u m v i t a m i n e l e , '

o l i g o e l e m e n t e l e e t c . î n t r - a d e v ă r , d e s e o r i a c e s t e s u b s t a n ţ e j

v i t a l e n u a j u n g u n d e e s t e n e v o i e d e e l e ( c e l u l e l e ) p e n t r u c ă

d r u m u l p â n ă a c o l o ( l i c h i d e l e o r g a n i c e ) e s t e p l i n d e d e ş e u r i .

P e n t r u a a j u t a l a î n l ă t u r a r e a a c e s t o r c a r e n ţ e , t r e b u i e d e c i

d e z i n t o x i c a t o r g a n i s m u l . R e s t a b i l i n d p u r i t a t e a t e r e n u l u i p r i n

d r e n a j e , c o r p u l b e n e f i c i a z ă a t u n c i d i n n o u d i n p l i n d e a p o r t u l

n u t r i t i v .

5 A î n g r i j i î n s e a m n ă

a p u r i f i c a

D a c ă n a t u r a p r o f u n d ă a b o l i l o r s e c a r a c t e r i z e a z ă p r i n

p r e z e n ţ a d e s u b s t a n ţ e n e d o r i t e î n o r g a n i s m , b o a l a c u t o a t e

B i m p t o m e l e e i e x p r i m ă e f o r t u r i l e c o r p u l u i d e a s e d e b a r a s a d e

n c e s t e t o x i n e .

P e n t r u a f i l o g i c ă , t e r a p i a a r t r e b u i d e c i s ă s e b a z e z e p e

n c e a s t ă c o n s t a t a r e ş i s ă s u s ţ i n ă e f o r t u r i l e c u r a t i v e l a c a r e

r e c u r g e c o r p u l . V i n d e c a r e a i n t e r v i n e a t u n c i c â n d d e ş e u r i l e

i m f o s t e x p u l z a t e î n a f a r a o r g a n i s m u l u i , c â n d ţ e s u t u r i l e a u

f o s t r e p a r a t e ş i c â n d s t a r e a u m o r a l ă a r e v e n i t l a n o r m a l .

A î n g r i j i î n s e a m n ă d e c i a p u r i f i c a . H i p o c r a t , p ă r i n t e l e

m e d i c i n i i , a e n u n ţ a t a c e s t a d e v ă r : „Toate bolile se vindecă prin Intermediul unei evacuări, fie pe gură, fie prin anus, sau prin ve­zică, sau prin alt emonctoriu. Organul transpiraţiei este unul din­tre ele şi este comun tuturor bolilor".

D a c ă a c e a s t ă n e v o i e d e p u r i t a t e u m o r a l ă n u a r f i d e c â t

u n s i m p l u p u n c t d e v e d e r e , o t e o r i e c o n s t r u i t ă d e o m , n i m i c

?n n a t u r ă n u a r c o n f i r m a - o . D a r o b s e r v a r e a a t e n t ă a p r o ­

c e d e e l o r c u r a t i v e f o l o s i t e d e c ă t r e a n i m a l e n e a f a t ă c ă n a t u r a

HC c u r ă ţ ă p e n t r u a s e r e g e n e r a .

A t u n c i c â n d u n a n i m a l e s t e b o l n a v , p o s t e ş t e . P o s t u l p e r ­

m i t e d e g r a d a r e a d e ş e u r i l o r p r i n a u t o l i z ă ş i f a c i l i t e a z ă e l i ­

m i n a r e a l o r .

S e ş t i e d e a s e m e n e a c ă a t â t c â i n i i , c â t ş i p i s i c i l e m ă n â n c ă

t r i f o i s a u p i r a t u n c i c â n d s u n t b o l n a v i . A c e s t e p l a n t e m e d i c i ­

n a l e a u , î n f u n c ţ i e d e d o z ă , e f e c t e l i m i n a t o r l a n i v e l u l

p l ă m â n i l o r ( e f e c t e x p e c t o r a n t ) , a l r i n i c h i l o r ( e f e c t d i u r e t i c )

s a u a l i n t e s t i n u l u i ( e f e c t l a x a t i v s a u p u r g a t i v ) .

S - a o b s e r v a t c ă l u p i i ş i c a p r e l e n e g r e m u ş c a t e d e ş e r p i v e n i ­

n o ş i s e e l i b e r e a z ă d e s u b s t a n ţ e l e t o x i c e c u a j u t o r u l p l a n t e l o r

m e d i c i n a l e . L a r â n d u l l o r , e l e f a n ţ i i s e p u r i f i c ă c u a r g i l ă .

3 9

Unele animale rănite sau bolnave se tăvălesc în noroiul argilos şi prin aceste cataplasme improvizate beneficiază de puternicele proprietăţi de curăţare ale argilei. In mod curios, proprietatea comună tuturor plantelor medicinale este cea depurativă, adică acea capacitate de a favoriza epurarea organismului.

Peste tot în lume, diferitele populaţii propun şi utilizează tehnici de depurare pentru a conserva sănătatea sau pentru a vindeca maladii.

Virtuţile dezintoxicante ale transpiraţiei sunt puse în va­loare în ţările nordice sub formă de saună, în ţările arabe şi turce sub formă de băi de aburi (hammam) şi de către indi­enii din America de Nord prin băi cu vapori calzi, amenajate în mici colibe.

Toate marile religii au propus perioade de purificare prin post. Prin tradiţie, se practică şi faimoasele „cure de primă­vară" al căror scop declarat este acela de a curăţa sângele. Să ne mai amintim şi purgaţiile şi spălaturile la care erau supuşi altădată copiii la venirea primăverii.

Aceste câteva exemple - şi ar mai fi multe altele — ne arată căile pe care ne îndrumă natura.

4 0

6 P r a c t i c a r e a d r e n a j u l u i

Drenajul este o modalitate ce ne ajută să curăţăm orga­nismul, conform principiului lui Hipocrat, care spune că „medicina este arta de a imita metodele curative ale naturii".

Un drenaj constă în stimularea activităţii de filtrare a jiftngelui şi de eliminare a toxinelor prin diferitele emonctorii de care dispune organismul. Mijloacele aplicate sau drenanţii Hunt variaţi. Poate fi vorba de plante medicinale, de absorbţia de sucuri sau de alimente având calităţi dezintoxicante, de masaje, de spălaturi intestinale etc.

Emonctoriile sunt mijloacele indirecte indispensabile prin care se poate face drenajul. In cazul curelor de drenare, toate eforturile se îndreaptă spre ele şi vizează restabilirea unor eliminări normale dacă acestea erau insuficiente sau, şi mai mult, creşterea acestor eliminări pentru o anumită perioadă de timp, pentru a ajunge la zi.

întâi de toate, emonctoriul stimulat de drenanţi se curăţă de toate deşeurile care stagnează în ţesuturile sale şi îi blochează „filtrele". Odată curăţat emonctoriul, el redevine capabil să filtreze corect sângele. La rândul lui, acesta va putea capta toxinele acumulate în ţesuturile profunde pe care Ie irigă, pentru a le transporta apoi spre emonctorii.

Un drenaj este deci caracterizat printr-o eliminare cres­cută de deşeuri prin intermediul emonctoriilor. Această eli­minare intensă trebuie să fie vizibilă pentru persoana care face cura: materiile evacuate de către intestin sunt mai abun­dente sau evacuarea are un ritm mai regulat; urinele capătă o culoare mai închisă pentru că se încarcă cu deşeuri, iar volu­mul lor creşte; pielea transpiră mai abundent, căile respira­torii se eliberează de deşeurile coloidale care le astupă.

4 1

L a a c e a s t ă e l i m i n a r e v i z i b i l ă a d e ş e u r i l o r c o r e s p u n d e o

s c ă d e r e a n i v e l u l u i d e t o x i n e t i s u l a r e . T e r e n u l r e d e v i n e c u r a t

ş i î n c o n s e c i n ţ ă , s t a r e a g e n e r a l ă s e a m e l i o r e a z ă , t u l b u r ă r i l e

m o r b i d e s e r e d u c ş i d i s p a r p r o g r e s i v . P o s i b i l i t ă ţ i l e d e v i n d e ­

c a r e d e p i n d e v i d e n t d e a m p l o a r e a s t r i c ă c i u n i l o r p r o v o c a t e

d e j a î n o r g a n e d e c ă t r e d e ş e u r i , d a r ş i d e c a p a c i t a t e a d e

r e g e n e r a r e a a c e s t o r o r g a n e . A l ţ i d o i f a c t o r i i m p o r t a n ţ i c e

t r e b u i e l u a ţ i î n c o n s i d e r a r e s u n t e f i c i e n ţ a ş i d u r a t a c u r e i .

Eficienţa drenajului depinde de intensitatea sa. D o z a r e a

d r e n a n ţ i l o r t r e b u i e s ă f i e b i n e f ă c u t ă ; n i c i p r e a p u ţ i n i , c ă c i

s t i m u l a r e a e l i m i n ă r i i a r p u t e a f i p r e a r e d u s ă ş i n u s - a r o b ţ i n e

n i c i u n r e z u l t a t ; n i c i p r e a m u l ţ i , c ă c i o r g a n i s m u l s - a r p u t e a

e p u i z a ş i e m o n c t o r i i l e a r p u t e a f i v ă t ă m a t e d e c ă t r e u n f l u x

p r e a i m p o r t a n t d e t o x i n e . D o z a o p t i m ă e s t e d e c i c e a c a r e s e

s i t u e a z ă î n t r e c e l e d o u ă e x t r e m e . E a e s t e d i f e r i t ă p e n t r u

f i e c a r e o r g a n i s m ş i n u e x i s t ă r e g u l i m a t e m a t i c e c a r e s - o

d e f i n e a s c ă . F i e c a r e t r e b u i e s ă - ş i c a u t e d o z a c a r e î i c o ­

r e s p u n d e . T r e b u i e î n c e p u t c u d o z e m i c i c a r e t r e b u i e c r e s c u t e

p r o g r e s i v . A î n c e p e c u d o z e p u t e r n i c e ş i a l e r e d u c e u l t e r i o r

e s t e o a b o r d a r e g r e ş i t ă , c ă c i d o z e l e p u t e r n i c e e p u i z e a z ă ş i

d e r e g l e a z ă c o r p u l ş i d e v i n e g r e u d e v ă z u t c a r e e s t e a d e v ă r a t a

s a r e a c ţ i e l a d r e n a n t .

Durata curei joacă şi ea un rol fundamental. P r o c e s u l d e

c u r ă ţ a r e p r o v o c a t d e d r e n a j e e s t e u n p r o c e s f i z i o l o g i c . N u a r e

e f e c t p r o f u n d d e c â t p e t e r m e n l u n g . C o r p u l n u p o a t e s ă s e

e l i b e r e z e b r u s c d e t o a t e t o x i n e l e . D i m p o t r i v ă , a c e s t e a s u n t

e x t r a s e t r e p t a t d i n s â n g e ş i d i n ţ e s u t u r i . P e n t r u a f i e f i c i e n t ă ,

o c u r ă t r e b u i e s ă s e î n t i n d ă p e o p e r i o a d ă d e m a i m u l t e s ă p ­

t ă m â n i , p r e f e r a b i l î n t r e u n a ş i d o u ă l u n i . I n f u n c ţ i e d e c a z , e a

a r t r e b u i r e p e t a t ă d e m a i m u l t e o r i p e a n .

E m o n c t o r i i l e n u t r e b u i e n e a p ă r a t s ă f i e s t i m u l a t e t o a t e

î n a c e l a ş i t i m p . A t u n c i c â n d d r e n a j e l e s u n t p r a c t i c a t e p e n t r u

4 2

p r i m a d a t ă , e s t e c h i a r p r e f e r a b i l s ă f i e s t i m u l a t c â t e u n u l s i n -

p r p e n t r u a e v i t a i r o s i r e a f o r ţ e l o r c o r p u l u i . T r e b u i e a l e s

t i t u n c i c e l d e s p r e c a r e ş t i m c ă e s t e c e l m a i d e f i c i e n t .

O a l t ă s o l u ţ i e e s t e d e a l e s t i m u l a î n o r d i n e a i m p o r t a n ţ e i

lor. f i c a t u l , i n t e s t i n u l , rinichii, p i e l e a , p l ă m â n i i . A c e a s t ă

m ă s u r ă d e p r u d e n ţ ă ş i d e a v a n s a r e p r o g r e s i v ă e s t e c u a t â t

i i i i i i v a l a b i l ă , c u c â t p e r s o a n a c a r e v a f a c e d r e n a j u l e s t e m a i

I n t o x i c a t ă ( m a r e c o n s u m a t o a r e d e c a r n e , p e r s o a n ă

m i p r a m e d i c a t ă . . . ) s a u a r e f o r ţ e l e l i m i t a t e ( p e r s o a n ă v â r s t ­

n i c ă , b o l n a v ă ) . B i n e î n ţ e l e s , o d a t ă e m o n c t o r i i l e r e e d u c a t e ,

C u r e l e p o t v i z a m a i m u l t e e m o n c t o r i i d e o d a t ă . P e n t r u a

N c ţ i o n a e f i c i e n t a s u p r a d i f e r i t e l o r e m o n c t o r i i , e s t e n e c e s a r î n

p r e a l a b i l s ă s e c u n o a s c ă b i n e m o d u l l o r d e f u n c ţ i o n a r e .

D i n a c e a s t ă p e r s p e c t i v ă , c a p i t o l e l e c a r e v o r u r m a ş i c a r e

( r u l e a z ă d i f e r i t e l e e m o n c t o r i i v o r f i î m p ă r ţ i t e î n t r - o p r i m ă

p i t r t e c e s e v a o c u p a d e f u n c ţ i o n a r e a o r g a n u l u i ş i o p a r t e

flecundă c e v a a b o r d a m i j l o a c e l e p r a c t i c e d e s t i m u l a r e a

e m o n c t o r i i l o r .

V a fi p r e z e n t a t ă p e n t r u f i e c a r e e m o n c t o r i u o g a m ă s u f i ­

c i e n t d e m a r e d e t e h n i c i d e d r e n a j , p e n t r u c a f i e c a r e s ă ş i - 1

p o n t ă g ă s i p e c e l c a r e î i f a c e c e l m a i m u l t b i n e . I n g e n e r a l , u n

d r e n a n t b i n e a l e s e s t e s u f i c i e n t p e n t r u u n e m o n c t o r i u . I n

n n u m i t e c a z u r i s e î n t â m p l ă î n s ă c a e m o n c t o r i i l e s ă fie î n a ş a

U t f t s u r ă s a t u r a t e d e d e ş e u r i , î n c â t s ă fie n e c e s a r ă c o m b i n a r e a

[ i n i i m u l t o r t e h n i c i d e d r e n a j p e n t r u a r e u ş i d e b l o c a r e a l o r .

D r e n a n ţ i i p r e z e n t a ţ i î n a c e a s t ă l u c r a r e î n d e p l i n e s c d o u ă

g f k e r i i : simplitate, e i n u a u n e v o i e d e c â t d e p u ţ i n d i s ­

c e r n ă m â n t p e n t r u a f i f o l o s i ţ i c o r e c t , ş i aplicare uşoară, e i

p u t â n d fi a p l i c a ţ i d e c ă t r e o s i n g u r ă p e r s o a n ă , f ă r ă a n e c e s i t a

0 a p a r a t u r ă c o m p l i c a t ă . L i s t e l e d e d r e n a n ţ i p r e z e n t a ţ i n u

s u n t d e c i l i m i t a t i v e ş i n u t r e b u i e e z i t a t s ă f o l o s i m a l ţ i i , d a c ă

n c c i a s u n t m a i e f i c i e n ţ i .

4 3

i

\

Emonctoriile j h

7EmonctoriuI | intestinal

A l i m e n t e l e p e c a r e l e m â n c ă m s u f e r ă p r i m e l e t r a n s f e r i

m ă r i d i g e s t i v e l a n i v e l u l g u r i i ş i a l s t o m a c u l u i . L a i e ş i r e a d i n i '

s t o m a c , i n t e s t i n u l s u b ţ i r e ş i c o l o n u l f o r m e a z ă u n t u b l u n g , î n

c a r e s u b s t a n ţ e l e a l i m e n t a r e î ş i d e s ă v â r ş e s c t r a n s f o r m a r e a î n

v e d e r e a a b s o r b ţ i e i s a u e l i m i n ă r i i l o r . ; 1

I n t e s t i n u l s u b ţ i r e

I n t e s t i n u l s u b ţ i r e e s t e s e g m e n t u l d e t u b d i g e s t i v c a r e

u n e ş t e s t o m a c u l c u c o l o n u l ( f i g . 3 ) . P r i m a p a r t e a a c e s t u i s e g ­

m e n t e s t e d u o d e n u l , o p a r t e fixă î n c a r e a j u n g s e c r e ţ i i l e p a n - ,

c r e a t i c e ş i h e p a t i c e . A d o u a p a r t e e s t e f o r m a t ă d i n d o u ă

s e g m e n t e m o b i l e , j e j u n u l ş i i l e o n u l . A c o l o s e î n c h e i e d i g e s t i a ,

ş i a r e l o c a b s o r b ţ i a s u b s t a n ţ e l o r n u t r i t i v e .

I n t e s t i n u l s u b ţ i r e s e t e r m i n ă l a n i v e l u l c e c u l u i , a f l a t l a ;

b a z a c o l o n u l u i a s c e n d e n t . A r e o l u n g i m e d e 4 m e t r i ş i u n

d i a m e t r u d e a p r o x i m a t i v 3 c e n t i m e t r i .

D u p ă p r i m e l e t r a n s f o r m ă r i d i g e s t i v e , s t o m a c u l v a r s ă m a ­

t e r i i l e î n i n t e s t i n u l s u b ţ i r e . S a r c i n a s a e s t e d e a d e z i n t e g r a I

4 4

b o l u l a l i m e n t a r î n p a r t i c u l e a s i m i l a b i l e , c u a j u t o r u l s e c r e ţ i i l o r

p u n c r e a t i c e ş i h e p a t i c e , p r e c u m ş i a p r o p r i i l o r s u c u r i d i g e s t i v e .

C â n d a l i m e n t e l e i n g e r a t e s u n t a d a p t a t e l a c a p a c i t a t e a d e

t r a n s f o r m a r e a t u b u l u i d i g e s t i v , d i g e s t i a s e f a c e c u u ş u r i n ţ ă .

T r a n s f o r m ă r i l e p o z i t i v e d e - a l u n g u l t u b u l u i d i g e s t i v c o n t r i ­

b u i e l a f o r m a r e a d e s c a u n e n o r m a l e ş i l a o b u n ă e l i m i n a r e a

a c e s t o r a .

S c o p u l d i g e s t i e i e s t e r e d u c e r e a p a r t i c u l e l o r c o m p l e x e -

a l i m e n t e l e - î n p a r t i c u l e s i m p l e , c a r e p o t fi a b s o r b i t e d e c ă t r e

c e l u l e . T o a t e t r a n s f o r m ă r i l e a l i m e n t e l o r a u l o c î n interiorul tubului digestiv.

O d a t ă î n c h e i a t e d i f e r i t e l e f a z e a l e d i g e s t i e i , s u b s t a n ţ e l e

n u t r i t i v e v o r p ă r ă s i i n t e s t i n u l , p ă t r u n z â n d î n c u r e n t u l

s a n g v i n p e n t r u a f i t r i m i s e s p r e l o c u l u n d e v o r fi f o l o s i t e .

A c e a s t ă a b s o r b ţ i e a r e l o c î n i n t e s t i n u l s u b ţ i r e . S u b -

t i t a n ţ e l e n u t r i t i v e t r a v e r s e a z ă p e r e ţ i i i n t e s t i n a l i ş i p ă t r u n d î n

r e ţ e a u a b o g a t ă d e c a p i l a r e c a r e t a p e t e a z ă i n t e s t i n u l . T o a t e

a c e s t e c a p i l a r e s e u n e s c p e n t r u a f o r m a v e n a p o r t ă c a r e d u c e

l a f i c a t d i v e r s e l e s u b s t a n ţ e n u t r i t i v e e x t r a s e d i n b o l u l a l i m e n ­

t a r : a m i n o a c i z i , z a h a r u r i , c o r p i g r a ş i , m i n e r a l e , v i t a m i n e e t c .

D u p ă d i v e r s e t r a n s f o r m ă r i , f i c a t u l l e r e d i s t r i b u i e î n o r g a n i s m ,

e l i b e r â n d u - l e î n c u r e n t u l s a n g v i n .

C â n d e s t e î n s t a r e b u n ă , m u c o a s a i n t e s t i n a l ă a c ţ i o n e a z ă

c a u n f i l t r u „ i n t e l i g e n t " c a r e l a s ă s ă p ă t r u n d ă î n s â n g e d o a r

s u b s t a n ţ e l e n u t r i t i v e b i n e p r o c e s a t e , a d i c ă b i n e d i g e r a t e .

M o l e c u l e l e a l i m e n t a r e m a r i , p r o s t d e g r a d a t e ş i r e z i d u u r i l e

t o x i c e s u n t c o n s t r â n s e s ă r ă m â n ă î n i n t e s t i n ş i v o r fi e v a c u ­

a t e s p r e c o l o n , u n d e v o r f o r m a o p a r t e a m a t e r i i l o r f e c a l e .

S e î n t â m p l ă î n s ă c a a c e a s t ă „ m u c o a s ă f i l t r u " s ă fie v ă t ă ­

m a t ă ş i s ă l a s e s ă p ă t r u n d ă î n c u r e n t u l s a n g v i n n u m e r o a s e

t o x i n e p r i n m i c r o l e z i u n i l e p e c a r e l e p r e z i n t ă . P e r e ţ i i d e v e n i n d

„ p o r o ş i " , p o a r t a d e i n t r a r e a m e d i u l u i i n t e r n s e d e s c h i d e l a r g ,

4 5

lăsând deşeurile să satureze terenul. Aceasta este îmbâcsirea umorală, cauza profundă a tuturor maladiilor*.

Cauzele acestei agresiuni şi distrugeri a filtrului intestinal sunt multiple. Mucoasa intestinală este iritată de digestia proastă a oricărui aliment, datorată consumului în cantitate prea mare sau neadaptării din punct de vedere calitativ, amestecul de alimente nepotrivite din punct de vedere diges­tiv antrenează fermentaţii şi o mare producţie de substanţe toxice şi iritante. Insecticidele, antibioticele, aditivii etc. re­prezintă tot atâtea agresiuni pentru fragila mucoasă digestivă. Este de altfel bine cunoscut că numeroase remedii farmaceu­tice au un efect dezastruos asupra tubului digestiv. Să cităm, între altele, aspirina, care distruge mucoasa stomacului.

Chimul sau bolul alimentar, format din substanţele ali­mentare impregnate cu sucuri digestive, este propulsat în intestin prin peristaltismul intestinal Acest fenomen se datorează acţiunii muşchilor circulari care se găsesc în pereţii intestinului şi care, contractându-se în amonte de bolul aii- | mentar şi relaxându-se în aval, îl împing înainte, spre colon. 1

Peristaltismul intestinal este o activitate reflexă ce are Ioc atunci când tenninaţiile nervoase ale pereţilor intestinali ' sunt excitate de către bolul alimentar. Pentru ca acest peri- 1

staltism să funcţioneze bine, trebuie îndeplinite următoarele ? două condiţii:

• bolul alimentar trebuie să fie suficient de voluminos pentru a umple intestinul şi a fi în contact cu întreaga suprafaţă a pereţilor, pentru a excita filetele nervoase;

• bolul alimentar trebuie să fie constituit din materiale suficient de „aspre" pentru a stimula filetele nervoase.

Aceste două condiţii sunt îndeplinite atunci când ali­mentaţia este constituită din alimente bogate în celuloză.

* A se citi de a s e m e n e a : Asociaţ ia m e d i c a l ă Kousmine, Cei cinci piloni ai sănă­

tăţii sau abordarea Kousmine, Ed. Jouvence, G e n e v a , 1 9 9 2 .

4 6

Aceste alimente sunt în principal de origine vegetală: legume, fructe, cereale integrale.

Un alt factor care influenţează peristaltismul intestinal laie activitatea musculară. Muşchii netezi, care nu sunt con­trolaţi de voinţa noastră, cum sunt muşchii intestinali şi cei fii tuturor organelor interne, au o capacitate funcţională care depinde mult de activitatea muşchilor striaţi, care ne permit Oft ne deplasăm şi care sunt supuşi controlului voluntar.

Atunci când facem activitate fizică, muşchii striaţi, con-tiiictându-se, „masează" muşchii netezi, îi stimulează şi îi obligă să funcţioneze.

Sedentarismul, dimpotrivă, nesolicitând muşchii striaţi, un trenează o degenerescentă a muşchilor netezi ai organelor. Ln nivel intestinal, aceasta se traduce printr-o pierdere de tonus, apoi progresiv printr-o atrofie a muşchilor peristaltici. Consecinţa este o încetinire a tranzitului intestinal mai mult finu mai puţin accentuată.

Intestinul subţire, pe lângă rolul pe care îl joacă în diges-lln alimentelor, este, împreună cu colonul, un organ de eli­minare şi acesta este aspectul care ne interesează acum.

Care sunt deşeurile care tranzitează intestinul şi cate mint evacuate prin colon?

• Toate particulele alimentare neabsorbite. Este vorba în Hpecial de fibrele de celuloză provenite din alimentele vegetale.

• Substanţele utilizabile care, dintr-un motiv sau altul, nu au putut fi asimilate. După unii autori, aceste substanţe reprezintă aproximativ o treime din hrana noastră.

• In fiecare zi, glandele digestive secretă sucuri diges­tive în cantitate mare:

j| un litru până la un litru şi jumătate de salivă; || un litru şi jumătate de sucuri gastrice; || un litru de bilă; || aproximativ un litru de sucuri pancreatice; || 2 litri de sucuri intestinale.

4 7

Va

Aceste secreţii diverse conţin toate sucuri digestive, dar ; şi deşeuri filtrate de către aceste glande. Bila, de pildă, serveşte la digestia grăsimilor, dar conţine şi deşeuri filtrate de către ficat. Majoritatea acestor secreţii este resorbită în ! acelaşi timp cu substanţele nutritive, dar deşeurile pe care le ' conţin sunt eliminate pe cale intestinală.

Mucoasa tubului digestiv are un rol dublu: asimilaţie — dezasimilaţie.

Ea dezasimilează deşeurile care se găsesc în mediul intern. Procesul este foarte uşor de observat la nivelul gurii. Gura cleioasă şi limba albă reprezintă un fenomen de eli­minare a deşeurilor prin mucoasa tubului digestiv.

Colonul

Colonul este numit şi intestinul gros, căci diametrul său este superior celui al intestinului subţire: de la 3 la 8 centi­metri, în funcţie de nivel. Lungimea sa este de 1,5 metri. El înconjoară intestinul subţire şi abdomenul precum un cadru, (fig. 3).

Intestinul gros este alcătuit din colonul ascendent, colonul transvers, colonul descendent şi rect, partea termi­nală a tubului digestiv. Din rect fac parte ampula rectală, o cavitate servind drept rezervor pentru materiile fecale, şi canalul anal care se termină cu anusul, poarta de ieşire a tubului digestiv.

Funcţia colonului este dublă:

Funcţia digestivă In colon se realizează ultimele transformări ale materiilor.

Bacteriile colonice sunt cele care, atacând fibrele alimentare, încearcă să extragă ce mai poate fi extras ca substanţe utile.

4 8

Colon

Apendice

. Jejun

• l leon

Fig. 3

4 9

Acestea din urmă vor fi absorbite de către mucoasa colonului şi trimise la ficat printr-un proces identic cu cel care are loc în intestinul subţire. Pe de altă parte, importante cantităţi de apă sunt resorbite la nivelul colonului.

Contrar celor pretinse de unii, fenomenul absorbţiei există la nivelul colonului, fapt dovedit de altfel de efectul incontestabil al supozitoarelor sau al spălaturilor nutritive. Este important de ştiut acest lucru, căci dacă intestinul gros este capabil să absoarbă substanţe nutritive, el este capabil şi să absoarbă substanţe toxice, ceea ce se întâmplă de fiecare dată când tranzitul intestinal este încetinit şi materiile fecale rămân mai multe zile în contact cu mucoasa colonului. Materiile neeliminate fermentează şi se descompun, agre­sează pereţii, făcându-i poroşi. Se deschide larg poarta care permite toxinelor să pătrundă în mediul intern!

La aceste toxine se adaugă şi pătrunderea microbilor pe­riculoşi care provin din intestin. Caracteristicile mediului intestinal se modifică în momentul fermentaţiilor şi al putre­facţiilor şi provoacă mutaţii ale microorganismelor benefice ale florei intestinale, transformându-le în microbi agresivi care vor coloniza şi infesta organele învecinate.

Rezultă clar că un tranzit intestinal normal este de o importanţă capitală.

Funcţia de eliminare Reziduurile inutilizabile sau neasimilate formează materi­

ile fecale care vor fi expulzate printr-un proces reflex. Când ampula rectală este dilatată, fiind plină, se declanşează un reflex de relaxare a muşchilor sfincterieni interni şi se mani­festă dorinţa de a defeca. Acest proces poate avea loc prin relaxarea muşchilor sfincterului extern (anusul), muşchi care sunt supuşi controlului voluntar.

50

Dacă nu dăm imediat curs dorinţei de a defeca şi reţinem materiile fecale - ceea ce este posibil deoarece muşchii anusului sunt supuşi controlului voluntar - creăm spasme. In timp, aceste spasme ale sfincterelor pot antrena eonstipaţia.

Materiile fecale sunt propulsate în colon datorită mişcărilor peristaltice ale pereţilor. Trebuie subliniată aici încă o dată importanţa unei cantităţi suficiente de celuloză în alimentaţia zilnică.

Dacă scaunele sunt prea uscate, ele se lipesc de "pereţii colonului, avansează greu şi sunt greu de eliminat (căcăreze). Un consum suficient de lichide, care va umezi materiile fecale permite uneori rezolvarea problemei tranzitului şi a eliminării.

Poziţia ghemuită este cea mai potrivită din £>unct de vedere fiziologic pentru o defecaţie naturală (toaletele „tur­ceşti"). Poziţia şezândă a toaletelor modeme nu se numără printre cele ideale. Pentru a atenua acest inconvenient, unele persoane se ghemuiesc direct pe scaunul de toaletă; altele îşi refac poziţia ideală ridicându-şi genunchii cu aju­torul unui taburet.

Semne ale unei bune şi ale unei proaste

funcţionări intestinale

Frecvenţa eliminărilor

Intestinele care funcţionează bine se golesc o dată sau de două ori pe zi. In mediul său natural, omul primitiv eva­cuează 2-3 scaune pe zi. Un scaun o dată la 2-3 zile sau mai multe este un semn sigur al unei proaste eliminări intestinale. Evacuarea la oră fixă nu este necesară, chiar dacă ea ar putea întări reflexul de defecaţie.

Viteza activităţii intestinale

Viteza tranzitului intestinal este de asemenea un punct important, care trebuie controlat. Deşeurile ar trebui să părăsească organismul sub formă de scaune cam la 24 de ore după ingerarea lor. Aceasta înseamnă că în fiecare zi trebuie să eliminăm ceea ce am consumat în ziua precedentă.

Putem defeca în fiecare zi fără a avea obligatoriu un tranzit de 24 de ore. In anumite situaţii, materiile se acu­mulează în intestin şi cele care ajung ultimele apasă spre capătul tubului digestiv pe cele care s-au acumulat în zilele precedente. Scaunele sunt astfel eliminate zilnic, dar în rea­litate, ele au o întârziere de 3-4 zile.

Fiecare îşi poate verifica cu uşurinţă viteza tranzitului intestinal cu ajutorul testului următor: la masa de prânz, de pildă, se consumă o porţie serioasă de sfeclă. Această legumă are proprietatea de a colora scaunele în roşu. Se va constata astfel timpul scurs între momentul consumării şi cel al eli­minării. Testul s-ar putea face şi cu spanac, care colorează scaunul în verde.

52

Să semnalăm totuşi că aceste legume au un efect uşor llixativ, care, în consecinţă, creşte uşor viteza de tranzit.

Un tranzit prea rapid, cu scaune de 3-4 ori pe zi, nu este neapărat un semn bun. Fecalele tranzitează atunci prea repede şi asimilarea substanţelor nutritive se face prost.

In imele cazuri, când tranzitul este prea lent, materiile se depun pe pereţii colonului sub formă de cruste, micşorând Htttfcl diametrul interior. După unii autori, aceste cruste pot lUinge 5-7 centimetri grosime. Scaunele, fie ele şi zilnice, tare prezintă un diametru redus nu pot fi considerate eli­minare normală.

Culoarea - consistenţa

Culoarea normală a scaunului este brună. Consistenţa este păstoasă şi tare. Nu ar trebui să murdărească nici anusul, nici vasul de toaletă.

Gazele intestinale

Gazele intestinale sunt inexistente la o persoană sănă­toasă. O prezenţă frecventă sau chiar obişnuită a gazului (balonare...) este un semn de fermentaţie sau de putrefacţie a alimentelor în tubul digestiv. In general, tranzitul este prea lent şi eliminarea se face prost.

Abdomenul proeminent

Atunci când scaunele stagnează în colon prea mult şi în cantitate prea mare, acesta se poate alungi (dolicocolon) sau dilata (megacolon) sub greutatea materiilor neevacuate. Este posibilă şi apariţia ptozelor care, prin deplasarea segmentelor,

Materiile sunt atunci mai greu propulsate spre ieşire Pre -unea exercitată pe pereţii abdominali depăşeşte a P a c i t ^ de r e z i s t e n f ă m u ş c h i I o r cJj f atea| abdomen rotunjit şi proeminent. •

8Drenanţii intestinali

O Drenajul intestinal vizează: • Golirea intestinului de conţinutul lui, ceea ce poate

reprezenta o cantitate mare de materie, după cum pot constata mulţi oameni care iau un laxativ pentru prima dată. Intestinul poate fi umplut nu doar cu materii fecale, ci şi cu cruste dure, acele materii vechi care s-au depus cu timpul pe pereţii intestinali. Aşa cum am menţionat deja, aceste cruste îngreunează peristaltismul intestinal şi absorbţia substanţelor nutritive;

• Favorizarea dezasimilaţiei toxinelor prin pereţii intesti­nali;

• Restabilirea tranzitului intestinal; • Acordarea posibilităţii organismului de a izgoni toxinele

din ţesuturi şi de a elimina aceste deşeuri prin poarta de ieşire din nou deschisă, ceea ce determină curăţarea terenului în profunzime.

Este denumit purgativ un remediu capabil să provoace evacuarea materiilor care se găsesc în intestin. In general, purgaţia este considerată un mijloc radical, aproape violent. Latura expeditivă a procedeului, evacuarea rapidă şi completă H scaunului, este foarte utilă în cazurile urgente. Dar violenţa acestei metode nu este lipsită de inconveniente; purgaţiile repetate obosesc intestinul, irită mucoasa intestinală şi eva­cuează în acelaşi timp o mare parte a florei intestinale.

Din acest motiv, purgaţiile au intrat într-un con de umbră. Ele rămân însă un procedeu foarte util, bine de cunoscut, dar care nu trebuie folosit decât în cazuri excepţionale.

55

Un laxativ este un purgativ uşor, care acţionează cu blân­deţe, fără a irita. El stimulează încet intestinul şi poate fi luat fără niciun risc timp de mai multe săptămâni, pentru a face un drenaj. Când nu este urgenţă, trebuie luat un laxativ şi nu trebuie recurs la purgativ.

Ceea ce li se reproşează Iaxativelor este că dacă sunt administrate regulat, „intestinul se obişnuieşte" şi devine din ce în ce mai leneş. La această afirmaţie răspundem că dacă trebuie să alegem între a lua sau a nu lua un laxativ pentru a face să funcţioneze intestinul, este mai bine să-I luăm, căci obişnuinţa cu laxativele are mai puţine inconveniente pentru organism decât stagnarea în intestine a unei mase toxice care să fermenteze şi să se descompună.

Dâr din fericire, alegerea nu se rezumă doar la această unică posibilitate, întrucât există multe alte mijloace de reeducare a intestinului. Să amintim de exemplu corectarea regimului ali­mentar şi dezvoltarea musculaturii abdominale, care se numără; printre procedeele cele mai logice şi cele mai fiziologice.

Un laxativ bine dozat înmoaie scaunele fără a le face prea lichide şi declanşează defecaţia de 2-3 ori pe zi. Nu irită şi nu oboseşte. '

Dacă doza este prea slabă şi nu apare un efect vizibil şi clar delimitat la nivelul evacuării intestinale, trebuie mărită doza sau schimbat drenantul.

Dacă doza este prea puternică, scaunele devin lichide, prea dese şi irită intestinul. Trebuie atunci întreruptă a d m i r

nistrarea laxativului timp de câteva zile, pentru a permite intestinului să se odihnească. Reluarea se va face cu doze mai rezonabile sau cu un drenant mai uşor.

O plantă sau un produs poate fi laxativ sau purgativ, în funcţie de doză! Trebuie deci administrat cu prudenţă, începând cu doze mici care vor fi crescute progresiv. Există trei moduri de acţiune principale:

Modul de acţiune mecanic

Sunt metodele cele mai fiziologice, cele mai blânde şi în consecinţă, cel mai bine tolerate. Servesc şi la reeducare. Se va începe întotdeauna cu acest tip de drenanţi, înainte de a trece la mijloacele mai radicale şi mai destabilizatoare.

Volumul de celuloză conţinut în legume, târâtele de [,'râu, seminţele de in... stimulează cu blândeţe peristaltismul Intestinal.

Mucilagiul sau uleiurile conţinute de smochine, prune uscate... lubrifiază intestinul şi favorizează astfel alunecarea fecalelor.

Spălaturile înmoaie scaunele, ceea ce facilitează eva­cuarea.

Modul de acţiune chimic

In primul rând, este vorba de plantele medicinale care, prin substanţele lor chimice, stimulează peristaltismul acţio-iifind asupra sistemului nervos şi a musculaturii netede a Intestinului.

Modul de acţiune osmotic

Toate sunt laxative saline, adică sunt compuse doar din Hflruri minerale preparate în laborator, cum ar fi citratul de magneziu, sulfatul de sodiu etc.

Organismul va încerca să dilueze aceste săruri mai mult fiau mai puţin iritante pentru intestin, pentru a le diminua agresivitatea. In acest scop, organismul ia din ţesuturi o mare

, cantitate de apă pentru a o introduce în intestin prin osmoză, pentru lichefierea fecalelor şi favorizarea evacuării lor.

57 |

Drenanţii cu mod de acţiune mecanic

Alimentele laxative

Consumul regulat de legume şi fructe are un efect laxa-tiv. într-adevăr, aceste alimente asigură un aport important de fibre vegetale care vor curăţa intestinul şi vor excita peri-staltismul. Simplul fapt de a creşte cantitatea zilnică de salate, crudităţi, legume coapte sau fructe va ajuta tranzitul intestinal.

Câte intestine leneşe nu au fost scoase din amorţeală prin acest mijloc atât de simplu!

Toate legumele şi fructele sunt laxative datorită conţinu­tului lor bogat în celuloză. Iată-le pe cele mai reprezentative:

Vinetele, sfecla roşie, morcovii, hasmaţuchi, cicoarea, varza, dovleacul, spanacul, lăptuca, salatele, păpădia, prazul, roşia, napul;

Caisele, migdalele, cireşele, smochinele, căpşunile, fragii, coacăzele, pepenele, murele, măslinele, portocalele, piersi­cile, prunele, prunele uscate, rubarba.

Aceste alimente diverse pot fi utilizate şi în cure. De pildă, în sezonul cireşelor, o masă normală ar putea fi înlocuită cu o porţie mare de cireşe sau s-ar putea recurge la o monodietă cu cireşe timp de 1-2 zile.

Efectul laxativ va fi cu atât mai pronunţat, cu cât canti­tatea de celuloză consumată va fi mai mare. Acest lucru nu trebuie însă să împingă la supraalimentare. Absorbţia unei cantităţi importante de celuloză ar putea fi facilitată prin înmuierea legumelor şi fructelor prin fierbere. Deci există avantaje şi atunci când se consumă fructele sub formă de compoturi sau de piureuri, iar legumele sub formă de supă. Supele groase de legume sunt excelente pentru absorbţia unei mari cantităţi de celuloză; ele mai sunt denumite şi „lichid celulozic". Acţionează ca o mătură la nivelul intestinului.

| Lichid celulozic • Tăiaţi bucăţele legumele de sezon, în special cele

bogate în celuloză. Câţiva carton vor putea folosi la îttgroşarea şi legarea terciului;

• Puneţi pe foc cu puţină apă... terciul este mai degrabă gros decât lichid!

• Adăugaţi plante aromatice (rozmarin, usturoi, pătrunjel etc.) care stimulează glandele digestive şi dezin­fectează intestinul;

• Eventual treceţi totul prin mixer. Terciul celulozic poate fi consumat în timpul mesei sau

Bi ib formă de monodietă, mai multe zile la rând.

j:Remarcă importantă referitoare la celuloza crudă La Celuloza crudă poate irita intestinul persoanelor |1J care suferă de ulcer, enterită sau colită sau care au ftj un tub digestiv sensibil. Pentru aceste persoane, |j| folosirea alimentelor bogate în celuloză nu este con-Ei traindicată, va trebui doar avut grijă să fie consu­lii mate după ce au fost înmuiate prin fierbere.

Smochinele uscate şi prunele uscate sunt frecvent folosite pentru efectul lor laxativ.

• Smochine uscate. înmuiaţi 3 sau mai multe smochine timp de 12 ore într-un vas cu apă; mâncaţi smochinele şi beţi lichidul fie dimineaţa pe stomacul gol, fie seara, înainte de eulcare. Acţiunea este blândă, eficientă. Această cură se noatc întinde pe mai multe luni.

• Prune uscate. înmuiaţi 5 sau mai multe prune timp de 12 ore într-un vas cu apă; mâncaţi prunele şi beţi lichidul fie dimineaţa pe stomacul gol, fie seara, înainte de culcare. Această cură nu are contraindicaţii şi se poate întinde pe mai nud te luni.

5 9

1 Tărâţeie de grâu Târâtele reprezintă învelişul bobului de grâu. Sunt alcă­

tuite în primul rând din celuloză. Bogăţia lor în celuloză le dă târâtelor proprietăţile laxative. Când tărâţeie ajung în intestin, excită peristaltismul cu celuloza lor dură şi aspră, care zgârie pereţii şi stimulează inervaţia locală. în plus, celu­loza se umflă în umiditatea mediului intestinal, capătă volum şi umple întreaga circumferinţă a tubului. Tranzitul fecalelor este astfel mult uşurat.

Indicatii Tărâţeie sunt cu precădere eficiente în stimularea

intestinului devenit leneş din cauza lipsei balastului. Acest lucru se întâmplă la toţi cei a căror alimentaţie este prea săracă în alimente de origine vegetală.

Mod de utilizare Se iau 1-5 linguri de tărâţe repartizate de-a lungul zilei.

Se consumă amestecate cu apă sau iaurt, cu legume fierte sau adăugate în supă. Se dozează în funcţie de rezultat.

Contraindicaţii Rugozitatea târâtelor poate irita intestinul persoanelor

suferind de ulcere sau de inflamaţii la nivelul tubului digestiv Tărâţeie vor fi atunci mai bine tolerate dacă vor fi întâi înmuiate în apă timp de câteva ore.

i Seminţele de in Modul de acţiune al seminţelor de in este foarte

asemănător cu cel al târâtelor. Seminţele de in excită peri­staltismul intestinal cu celuloza lor şi se umflă datorită mucilagiului pe care-l conţin. în plus, fiind bogate în ulei, lubrifiază intestinul şi ajută la alunecarea fecalelor. Au o acţi­une mai blândă decât tărâţeie.

Mod de utilizare Se adaugă la alimente 1-2 linguri de seminţe de in, zdro­

bite sau nu. Ele pot fi şi mestecate asemeni alunelor, căci au un gust plăcut. Unele persoane preferă să le lase să se umfle în apă timp de câteva ore înainte de a le înghiţi.

1 Seminţele de psyllium* Seminţele de psyllium sunt foarte bogate în mucilagiu.

După ce au fost lăsate în apă, volumul lor creşte mult. Astfel, ele umplu uşor intestinul cu balast, stimulând peristaltismul eu blândeţe.

Indicaţii Constipaţie prin lipsă de balast. Acţiunea seminţelor de

psyllium fiind foarte blândă, ele sunt recomandate atunci când intestinul este prea sensibil, iritat sau crispat.

Mod de utilizare Se lasă la macerat o jumătate de oră 1-2 linguri de se­

minţe într-un vas cu apă. Se înghite totul, cu o jumătate de oră înainte de masa de seară.

| Agar-agar Praf de alge care, amestecat cu apă, se umflă şi dă o

1,'elatină laxativă. Este recomandată atunci când scaunele sunt dure şi uscate. Agar-agarul are o acţiune blândă.

Mod de utilizare 1-3 linguriţe în puţin iaurt, piure etc.

• Psyllium, specie d e p lanta cu proprietăţi laxative, Plantago psyHium, înrudită cu

pât lagina.

6 1 | 6 0

Spălaturile

0 s p ă l ă t u r ă i n t e s t i n a l ă c o n s t ă î n i n j e c t a r e a p r i n a n u s a '

u n u i l i c h i d î n i n t e s t i n . A c e s t l i c h i d v a l i c h e f i a s c a u n u l , v a

d i z o l v a c r u s t e l e c a r e t a p e t e a z ă p e r e n i § i a s t f e l , v a a j u t a I a

e x p u l z i a d e ş e u r i l o r ; v a f o l o s i ş i c a s u p o r t p e n t r u f a v o r i z a r e a \

e l i m i n ă r i l o r , a ş a c u m s e î n t â m p l ă î n m o d n a t u r a l î n c u r s u l

d i a r e i l o r .

A d ă u g a t l a v o l u m u l s c a u n u l u i , l i c h i d u l i n j e c t a t e x e r c i t ă

p r e s i u n e a s u p r a s f i n c t e r u l u i a n a l ş i a m u s c u l a t u r i i i n t e s t i n a l e s

ş i v a s t i m u l a p u t e r n i c p e r i s t a l t i s m u l ş i r e f l e x e l e d e d e f e c a r e .

I n p l u s , e v a c u a r e a r a p i d ă a u n u i v o l u m m a r e d e f e c a l e ş i

d e a p ă c r e e a z ă u n v i d c a r e a s p i r ă m a t e r i i l e c e s e a f l ă m a i s u s

î n i n t e s t i n .

D i n t r e n u m e r o a s e l e p o s i b i l i t ă ţ i d e s p ă l a t u r i , a m a l e s

d o u ă : d u ş u l r e c t a l ş i c l i s m a c u u n l i t r u . A c e s t e d o u ă p r o ­

c e d e e s u n t u ş o r d e a p l i c a t , n u n e c e s i t ă a p a r a t u r ă s o f i s t i c a t ă ş i

n u p r e z i n t ă p e r i c o l * .

1 Duşul rectal D u ş u l r e c t a l e s t e o s p ă l ă t u r ă m i c ă , î n t r u c â t s e u m p l e c u

l i c h i d d o a r a m p u l a r e c t a l ă , p a r t e a t e r m i n a l ă a c o l o n u l u i .

S c o p u l d u ş u l u i r e c t a l e s t e î n t â i d e t o a t e a c e l a d e a p e r m i t e

i n t r o d u c e r e a r a p i d ă ş i u ş o a r ă a a p e i î n c o l o n , a p ă c a r e , a t u n c i

c â n d v a f i e l i m i n a t ă , v a a n t r e n a c u e a , p r i n a s p i r a r e , f e c a l e l e

c a r e s e a f l ă m a i s u s î n i n t e s t i n . A c e a s t ă e v a c u a r e b r u s c ă a a p e i

ş i a f e c a l e l o r d e c l a n ş e a z ă , p e c a l e r e f l e x ă , t r e z i r e a c o m e n z i l o r

d e d e f e c a ţ i e ş i s t i m u l e a z ă p e r i s t a l t i s m u l i n t e s t i n a l .

A p a e s t e i n t r o d u s ă c u a j u t o r u l u n e i p e r e d e spălătură c u o

c a p a c i t a t e d e a p r o x i m a t i v 3 d e c i l i t r i . P a r a d e s p ă l ă t u r ă e s t e

* A se v e d e a şi Dr. G e o r g e s Monnier , Sănătatea prin igienă intestinală, Fillinges,

1 9 9 2 şi Asocia(ia m e d i c a l a Kousmine, Ce i 5 piloni ai sănătăţii sau abordarea

Kausmine, Ed. Jouvence, G e n e v a , 1 9 9 2 .

«

c o m p u s ă d i n d o u ă p ă r ţ i : p a r a p r o p r i u - z i s ă , d i n c a u c i u c ş i

e a n u l a , d i n p l a s t i c , c a r e e s t e f i x a t ă d e p a r ă ş i c a r e s e i n t r o ­

d u c e î n a n u s p e n t r u a s e e x e c u t a s p ă l ă t u r ă . ,

R i s c u r i l e d e i r i t a r e s u n t m i n i m e ş i p o t f i e v i t a t e c u u ş u ­

r i n ţ ă d a c ă s e u n g e c a n u l a c u v a s e l i n ă s a u u l e i d e m ă s l i n e .

T r e b u i e a v u t g r i j ă c a p a r a s ă f i e b i n e u m p l u t ă c u a p ă , p e n t r u

u e v i t a i n t r o d u c e r e a d e a e r î n c o l o n . E s t e d e p r e f e r a t c a a p a

Ba f i e l a t e m p e r a t u r a c o r p u l u i .

O s e r i e d e 2 - 3 d u ş u r i r e c t a l e p o a t e f i a p l i c a t ă f ă r ă p r o ­

b l e m e î n f i e c a r e z i , c â t e v a s ă p t ă m â n i l a r â n d , c h i a r ş i

d i m i n e a ţ a ş i s e a r a . U n e l e p e r s o a n e , p e n t r u a s e c u r ă ţ a b i n e ,

fnc a u t o m a t u n d u ş r e c t a l d u p ă c e a u d e f e c a t î n m o d n a t u r a l .

P r o c e d e u l n u p r e z i n t ă r i s c d e o b i ş n u i n ţ ă s a u d e d e p e n d e n ţ ă .

D i m p o t r i v ă , d u ş u l r e c t a l r e e d u c ă i n t e s t i n u l ş i î l o b l i g ă s ă

l u c r e z e .

I n t e r e s u l d u ş u l u i r e c t a l c o n s t ă î n e f i c i e n ţ a s a , u ş u r i n ţ a î n

a p l i c a r e ş i r a p i d i t a t e a e f e c t e l o r s a l e .

Mod de aplicare S t â n d î n p i c i o a r e , s e i n t r o d u c e a p a î n a n u s c u a j u t o r u l

p e r e i d e s p ă l ă t u r ă . O d a t ă i n t r o d u s ă a p a , s e s c o a t e c a n u l a ş i

p a c i e n t u l s e a ş a z ă p e t o a l e t ă . A p a n u m a i t r e b u i e r e ţ i n u t ă , c i

t r e b u i e l ă s a t ă s ă i a s ă i m e d i a t . O p e r a ţ i u n e a s e r e p e t ă d e 2 - 3

o r i , i a r a p a e l i m i n a t ă v a f i d i n c e î n c e m a i l i m p e d e .

| Clisma cu maxim un litru M a j o r i t a t e a s p ă l a t u r i l o r s e f a c c u m u l ţ i l i t r i d e l i c h i d

p e n t r u a i r i g a b i n e c o l o n u l . L i c h i d u l e s t e ţ i n u t c â t m a i m u l t

c u p u t i n ţ ă p e n t r u a d a t i m p f e c a l e l o r s ă s e d i z o l v e .

R e c o m a n d ă m î n s p e c i a l c l i s m a d e u n l i t r u , c a r e e s t e m a i

u ş o r d e f ă c u t . C u u n l i t r u d e a p ă , u m p l e m d o a r c o l o n u l

d e s c e n d e n t . O d a t ă p a c i e n t u l a ş e z a t p e t o a l e t ă , a p a i n t r o d u s ă

p o a t e s ă s e s c u r g ă c u u ş u r i n ţ ă d a t o r i t ă f o r ţ e i g r a v i t a ţ i o n a l e .

63

D I M P O T R I V Ă , D A C Ă I N T R O D U C E M M A I M U L T D E U N L I T R U , set

U M P L E Î N G E N E R A L Ş I C O L O N U L T R A N S V E R S Ş I C E L A S C E N D E N T . A P A '

N U S E M A I E V A C U E A Z Ă P R I N S I M P L A S C U R G E R E . T R E B U I E A D O P T A T E

A N U M I T E P O Z I Ţ I I P E N T R U A P E R M I T E A P E I S Ă S E S C U R G Ă D A T O R I T Ă

F O R Ţ E I G R A V I T A Ţ I O N A L E D I N S P R E C O L O N U L A S C E N D E N T S P R E C E L T R A N S - J

V E R S Ş I A P O I P R I N C E L D E S C E N D E N T . O P E R A Ţ I U N E A E S T E D E C I D E S T U L ;

D E D E L I C A T Ă Ş I , D A C Ă E S T E P R O S T F Ă C U T Ă , S P Ă L Ă T U R A N U V A A V E A U N

M A R E E F E C T , V A FI N E P L Ă C U T Ă Ş I V A C R E A D E Z E C H I L I B R E . ;

Material T R U S Ă C O M P L E T Ă P E N T R U C L I S M Ă C O N Ţ I N E : \

• U N R E C I P I E N T P E N T R U A P Ă ;

• U N T U B L U N G D I N C A U C I U C ;

• O C A N U L Ă P R E V Ă Z U T Ă C U R O B I N E T .

T R U S E L E P O T F I P R O C U R A T E D I N M A G A Z I N E L E S P E C I A L I Z A T E

( Ş I Î N V A R I A N T A P E N T R U V O I A J , C U S O N D Ă D E 7 M I L I M E T R I ) .

M O D de aplicare R E C I P I E N T U L E S T E U M P L U T C U A P Ă LA T E M P E R A T U R A C O R P U L U I . ,

V A FI P L A S A T LA O A N U M I T Ă Î N Ă L Ţ I M E . A P A V A P U T E A A S T F E L

P Ă T R U N D E C U U Ş U R I N Ţ Ă Î N I N T E S T I N . C A N U L A S E I N T R O D U C E Î N

A N U S , C U R O B I N E T U L Î N C H I S . P A C I E N T U L S E V A A Ş E Z A Î N P A T R U L A B E ,

C U C A P U L Ş I T R U N C H I U L A P L E C A T E Î N F A Ţ Ă , I A R R O B I N E T U L C A N U L E I V A

FI D E S C H I S .

I R I G A Ţ I A C O L O N U L U I P O A T E fi Î N L E S N I T Ă F I E R E S P I R Â N D P R O F U N D

C U D I A F R A G M U L , FIE S C H I M B Â N D P U Ţ I N P O Z I Ţ I A .

D A C Ă P R E S I U N E A A P E I S E D O V E D E Ş T E P R E A P U T E R N I C Ă ŞI

D U R E R O A S Ă , S E Î N C H I D E R O B I N E T U L T I M P D E 1 - 2 M I N U T E .

P O A T E fi A L E A S Ă Ş I P O Z I Ţ I A C U L C A T : P A C I E N T U L S E C U L C Ă P E P A R T E A

S T Â N G Ă , P E N T R U A U Ş U R A S C U R G E R E A A P E I S P R E A N S A S I G M O I D I A N Ă .

O D A T Ă A P A I N T R O D U S Ă Î N C O L O N , S E S C O A T E C A N U L A . L I C H I D U L

T R E B U I E P Ă S T R A T D E S T U L D E M U L T ( 5 — 1 0 M I N U T E ) P E N T R U C A

F E C A L E L E S Ă S E L I C H E F I E Z E B I N E . A P O I , A Ş E Z A T P E T O A L E T Ă , P A C I E N T U L

SC G O L E Ş T E D E L I C H I D U L I N T R O D U S Ş I D E F E C A L E L E C A R E S - A U D I L U A T în

TLEESTA.

C L I S M A D E U N L I T R U S A U M A I M U L T N U S E U T I L I Z E A Z Ă decât Ocazional. P R A C T I C A T Ă P R E A D E S , E P U I Z E A Z Ă I N T E S T I N U L şi P E R T U R -

L)A flora I N T E S T I N A L Ă .

A P A LA 3 7 D E G R A D E E S T E S U P O R T U L I D E A L P E N T R U C L I S M Ă .

A C E A S T Ă T E M P E R A T U R Ă P E R M I T E O R G A N I S M U L U I S Ă R Ă M Â N Ă P E R F E C T

RELAXAT. A P A P R E A R E C E D E C L A N Ş E A Z Ă U Ş O R S P A S M E A B D O M I N A L E ,

|ur C U A P A P R E A C A L D Ă E X I S T Ă R I S C U L P R O V O C Ă R I I ARSURILOR. I N L O C de

TIPA, P O T fi F O L O S I T E Ş I I N F U Z I I Ş I D E C O C T U R I D E P L A N T E M E D I C I N A L E

bine FILTRATE. P L A N T E L E A L E S E S U N T Î N F U N C Ţ I E D E S C O P U L D O R I T .

• P E N T R U A S T I M U L A P E R I S T A L T I S M U L , S E V O R A L E G E plante L A X A T I V E ( C R U Ş I N , S I M I N I C H I E . . . )

• P E N T R U A D E Z I N F E C T A , S E V O R A L E G E P L A N T E B O G A T E în

U L E I U R I E S E N Ţ I A L E ( C I M B R I Ş O R , E U C A L I P T . . . )

• P E N T R U A C A L M A M U C O A S A I N F L A M A T Ă A C O L O N U L U I , S E va

FOLOSI M U Ş E Ţ E L U L , T Ă T Ă N E A S A S A U N A L B A M A R E .

T R E B U I E A M I N T I T T O T U Ş I C Ă P L A N T E L E M E D I C I N A L E U T I L I Z A T E

P E N T R U C L I S M E A U O A C Ţ I U N E F O A R T E R A P I D Ă Ş I F O A R T E P U T E R N I C Ă .

V A T R E B U I G Ă S I T Ă D O Z A A D E C V A T Ă .

U L E I U L D E M Ă S L I N E P O A T E fi Ş I E L A D Ă U G A T Î N A P A P E N T R U

C L I S M Ă ( 2 - 3 L I N G U R I LA U N L I T R U ) . U L E I U L F A C E P E R E Ţ I I I N T E S T I N A L I

A L U N E C O Ş I , C E E A C E F A V O R I Z E A Z Ă E L I M I N A R E A .

E X I S T Ă Ş I A L T E P R O C E D E E D E C L I S M E , C A R E S U N T F O A R T E E F I -

E I E N T E , C U M A R fi I R I G A Ţ I I L E C O L O N I C E . E L E A U N E V O I E Î N S Ă D E

A P A R A T U R Ă S P E C I A L I Z A T Ă Ş I M O N I T O R I Z A R E A U N U I T E R A P E U T .

C U R A D E A P Ă

D U P Ă C U M A M V Ă Z U T , S P Ă L A T U R I L E L I C H E F I A Z Ă S C A U N E L E P R E A

U S C A T E P E N T R U A F A V O R I Z A E L I M I N A R E A . U N A P O R T D E A P Ă P O A T E FI

R E A L I Z A T Î N S Ă Ş I P E C A L E O R A L Ă . B Â N D A P R O X I M A T I V 2 LITRI Ş I J U M Ă ­

T A T E D E A P Ă P E Z I , N U M E R O A S E P E R S O A N E C O N S T I P A T E A U C O N ­

S T A T A T C Ă L I S E R E S T A B I L E Ş T E T R A N Z I T U L I N T E S T I N A L .

6 5 6 4

Drenanţii cu mod de acţiune chimic:

plantele medicinale

| Cruşinul Acest excelent laxativ este foarte recomandat, căci

acţionează cu blândeţe, fără a irita. Poate fi luat şi de către femeile gravide, căci nu creşte peristaltismul intestinal. Are şi o acţiune colagogă (facilitând evacuarea bilei).

• Comprimate: în funcţie de posologie. • Tinctură-mamă: 15-30 de picături de 3 ori pe zi sau

50 de picături într-o singură doză, seara.

| Cascara Laxativ în doze mici, devine colagog şi purgativ în doze

mari. • Tinctură-mamă: 25 de picături sau mai multe în

puţină apă, o singură doză, seara.

| Cassia* Laxativ blând şi uşor de administrat. Pulpa acestui fruct i

se mănâncă precum o bomboană. • Pulpă: 3 sau mai multe rondele de pulpă (se găsesc în

interiorul păstăii). • Decoct: 50 de grame de păstaie zdrobită la Vi litru de

apă; se fierbe 10 minute; se bea o ceaşcă seara.

| Iarba roşie a lui Avicena** Laxativ blând şi colagog. Recomandat convalescenţilor,

persoanelor vârstnice, copiilor: • Infuzie: 20 de grame de frunze la un litru de apă, se

infuzează 10 minute; gust amar; 2-3 căni pe zi.

* Cassia fistula, specie de a rbore din Antile folosit în medic ina (n. tr.)

* * Bidens tripartita (n. tr.)

6 6

• Decoct: o linguriţă de rădăcini pentru fiecare ceaşcă de apă, se fierb 2 minute, apoi se infuzează 10 minute; 1-2 căni pe zi.

| Frasin Laxativ eficient şi blând. Se utilizează seva densă

(răşina) a acestui copac. Are un gust plăcut. De aceea este uşor de utilizat în medicina infantilă.

• 5-10 grame pentru copiii mai mici de 15 luni; • 10-15 grame până la vârsta de 3 ani; • 15-20 grame de la 3 la 5 ani; • 20-30 grame la copiii de peste 5 ani; • 50-60 grame la adulţi.

| Nalbă Laxativ blând, neiritant. Recomandat în constipaţii

cronice (atonice sau spasmodice) şi în special atunci când există inflamaţie la nivelul tubului digestiv.

• Infuzie: 40 de grame de frunze şi/sau flori la un litru de apă; se infuzează 10 minute.

• Comprimate: 1-2 comprimate, de 3 ori pe zi. • Tinctură-mamă: de 3 ori câte 20-50 de picături.

| Verigariu* Purgativ foarte energic. • De înghiţit: 10-20 de boabe dimineaţa pe stomacul

gol, cu un pahar de ceai calmant, de pildă din rădăcini de nalbă mare.

• Decoct: 30 de boabe la fiecare litru de apă, se fierbe 4-5 minute; se bea în timpul zilei, cu miere.

• Tinctură-mamă: 25 de picături cel mult, într-o sin­gură priză, seara.

* Rhamnus cathartiais (n. tr.)

6 7

| Piersic L a x a t i v b l â n d , r e c o m a n d a t p e r s o a n e l o r c a r e n u a u

d e s t u l ă v i t a l i t a t e ş i c o p i i l o r . E f e c t p u r g a t i v .

0 Infuzie: o l i n g u r ă d e flori p e n t r u f i e c a r e c e a ş c ă ; s e

i n f u z e a z ă 1 0 m i n u t e .

• Decoct: o l i n g u r ă d e f r u n z e p r o a s p e t e p e n t r u fiecare

c e a ş c ă , s e fierb 3 m i n u t e .

1 Fereguţă* L a x a t i v b l â n d , c a r e a c ţ i o n e a z ă c r e s c â n d s e c r e ţ i a b i l i a r ă .

S e p o a t e a d m i n i s t r a ş i c o p i i l o r .

• Decoct: 4 0 d e g r a m e l a u n l i t r u d e a p ă ; s e f i e r b e 2

m i n u t e a p o i s e i n f u z e a z ă 1 0 m i n u t e ; s e a d a u g ă l e m n d u l c e

p e n t r u a î m b u n ă t ă ţ i g u s t u l .

1 Lemn-duice P r i n t r e n u m e r o a s e l e s a l e p r o p r i e t ă ţ i , l e m n u l - d u l c e e s t e ş i

u n a n t i s p a s m o d i c a l t u b u l u i d i g e s t i v ş i u n l a x a t i v . A v a n t a j

d e l o c n e g l i j a b i l , e s t e u ş o r d u l c e a g ş i a r e u n g u s t f o a r t e p l ă c u t ,

D e a l t f e l , d i n a c e s t m o t i v ş i i n t r ă î n c o m p o z i ţ i a m u l t o r

a m e s t e c u r i . ;

• Decoct: 5 0 d e g r a m e l a u n l i t r u d e a p ă ; s e fierbe 5

m i n u t e , a p o i s e m a c e r e a z ă 1 2 o r e .

• Comprimate: d e 3 o r i c â t e 1 - 2 c o m p r i m a t e .

1 Ricin U l e i u l d e ricin e s t e u n l a x a t i v ş i u n p u r g a t i v b l â n d , î n

f u n c ţ i e d e d o z ă . I n v r e m e c e m u l t e l a x a t i v e a c ţ i o n e a z ă î n

s p e c i a l l a n i v e l u l c o l o n u l u i , u l e i u l d e ricin a c ţ i o n e a z ă î n c ă d e

l a n i v e l u l i n t e s t i n u l u i s u b ţ i r e . E s t e b i n e t o l e r a t . G u s t u l s ă u

d e z a g r e a b i l n u m a i e s t e u n o b s t a c o l , î n t r u c â t a c u m u l e i u l d e

r i c i n p o a t e fi c o n d i ţ i o n a t s u b f o r m ă d e c a p s u l ă .

• Capsule: p o s o l o g i a d e p i n d e d e d o z a j u l c a p s u l e i .

* Polypodium vulgare (n. tr.)

I 6 8

I Siminichie P u r g a t i v f o a r t e e n e r g i c ş i i r i t a n t . A c ţ i o n e a z ă c r e s c â n d

p e r i s t a l t i s m u l c o l o n u l u i ş i d i n a c e s t m o t i v , e s t e c a t e g o r i c

c o n t r a i n d i c a t f e m e i l o r g r a v i d e ş i c e l o r c a r e s u f e r ă d e i n f l a ­

m a ţ i i a l e t u b u l u i d i g e s t i v .

P ă r ţ i u t i l i z a t e : f o l i o l e l e ( f r u n z e l e ) ş i f r u c t e l e ( f o l i -

c u l i i ) . F r u c t e l e a u o a c ţ i u n e m a i b l â n d ă .

• Infuzie: 2 - 5 l i n g u r i ţ e p e n t r u f i e c a r e c e a ş c ă : s e I n f u z e a z ă 1 0 m i n u t e .

• Tinctură-mamă: 2 5 d e p i c ă t u r i c e l m u l t , o s i n g u r ă

p r i z ă , s e a r a .

j l Infuzii amestecate 3 c e ş t i p e z i , î n a i n t e d e m e s e .

• F r u c t e d e s i m i n i c h i e 5 0 g r a m e

L e m n - d u l c e 2 0 g r a m e

A n a s o n 1 5 g r a m e

o l i n g u r i ţ ă l a f i e c a r e c e a ş c ă ; s e i n f u z e a z ă 1 0 m i n u t e .

• B o l d o 1 5 g r a m e

• S c o a r ţ ă d e c r u ş i n 4 0 g r a m e

F r u n z e d e f r a s i n 4 0 g r a m e

M e n t ă 2 0 g r a m e

2 l i n g u r i ţ e l a fiecare c e a ş c ă ; s e i n f u z e a z ă 1 5 m i n u t e .

• I e n u p ă r 1 0 g r a m e

A n a s o n 1 0 g r a m e

U r z i c ă 1 0 g r a m e

• P a n s e l u ţ ă s ă l b a t i c ă 2 0 g r a m e

I a r b a r o ş i e a l u i A v i c e n a 5 g r a m e

R ă d ă c i n i d e p ă p ă d i e 1 0 g r a m e

2 l i n g u r i ţ e l a fiecare c e a ş c ă ; s e i n f u z e a z ă 1 0 m i n u t e .

• F r u n z e d e p ă p ă d i e 1 0 g r a m e

F r u n z e d e s o c 3 0 g r a m e

L e m n - d u l c e 2 0 g r a m e

6 9

P e n t r u m a i m u l t e i n f o r m a ţ i i r e f e r i t o a r e l a p l a n t e l e m e d i ­

c i n a l e ş i l a p r e p a r a r e a l o r , c o n s u l t a ţ i a n e x a 1 .

D r e n a n ţ l i c u m o d d e a c ţ i u n e o s m o t i c

C h i a r d a c ă m a i p u ţ i n n a t u r a l e c a p l a n t e l e , l a x a t i v e l e ş i

p u r g a t i v e l e s a l i n e s u n t u n e o r i m a i b i n e t o l e r a t e ş i s u n t m a i

e f i c i e n t e . ].

N u v o r f i f o l o s i t e d e c â t o c a z i o n a l s a u p e n t r u c u r e d e

s c u r t ă d u r a t ă . E s t e r e c o m a n d a t s ă s e c o n s u m e s u f i c i e n t e

l i c h i d e ş i s ă s e b e a o i n f u z i e d i u r e t i c ă p e n t r u a f a c i l i t a e l i ­

m i n a r e a s ă r u r i l o r .

| S u l f a t u l d e s o d i u

L a x a t i v c u a c ţ i u n e d e c a p a n t ă a s u p r a d e ş e u r i l o r u s c a t e ş i

l i p i t e d e p e r e ţ i i i n t e s t i n a l i .

• 1 - 2 l i n g u r i d e p r a f î n a p ă c a l d ă , d i m i n e a ţ a l a t r e z i r e ,

t i m p d e 8 z i l e .

| H i p o s u l f i t u l d e m a g n e z i u

• Comprimate: c u Vi o r ă î n a i n t e d e c e l e d o u ă m e s e

p r i n c i p a l e .

I H i d r a t u l d e m a g n e z i u

• 1 - 2 l i n g u r i ţ e , c u a p ă , s e a r a , l a c u l c a r e .

| C l o r u r a d e m a g n e z i u

• 2 0 d e g r a m e î n t r - u n l i t r u d e a p ă ; s e i a u z i l n i c 2 - 3 l i n ­

g u r i s a u m a i m u l t e d i n a c e s t a m e s t e c .

C l o r u r a d e m a g n e z i u e s t e c u n o s c u t ă ş i p e n t r u f a p t u l c ă

s p o r e ş t e r e z i s t e n ţ a o r g a n i s m u l u i î n t i m p u l b o l i l o r i n f e c ţ i o a s e ;

î n a c e l c a z , s e a d m i n i s t r e a z ă c â t e 2 l i n g u r i ţ e l a f i e c a r e o r ă .

I „ P u r g a ţ i a B e r t h o l e t "

C i t a t ă î n c a r t e a s a d e s p r e p o s t * , p u r g a ţ i a D r . B e r t h o l e t

d i n L a u s a n n e e s t e e f i c i e n t ă ş i b i n e t o l e r a t ă .

• 4 0 - 5 5 g r a m e d e c i t r a t d e m a g n e z i u

• 1 0 - 1 5 g r a m e s u l f a t d e s o d i u î n Vi l i t r i d e a p ă c ă l d u ţ ă ,

Ac b e a î n j u m ă t a t e d e o r ă ; e f e c t u l s e f a c e s i m ţ i t d u p ă c â t e v a o r e .

A l ţ i d r e n a n ţ i n a t u r a l i

| C u r e l e d e a p e m i n e r a l e

U n e l e a p e m i n e r a l e v â n d u t e î n c o m e r ţ a u c a p r o p r i e t a t e

Btimularea a c t i v i t ă ţ i i i n t e s t i n u l u i . B â n d 1 p â n ă l a 2 l i t r i p e z i ,

p e r i s t a l t i s m u l s e a c c e l e r e a z ă ş i e s t e i n t e n s i f i c a t ă e l i m i n a r e a

t o x i n e l o r .

| Z e r u l

Z e r u l e s t e u n l i c h i d d e c u l o a r e g a l b e n - v e r z u i e ş i c u g u s t

a c i d u l a t , c a r e s e s e p a r ă d e p o r ţ i u n e a s o l i d ă a u n u i l a p t e c a r e

8-a p r i n s . E s t e b o g a t î n l a c t o z ă c a r e s e t r a n s f o r m ă î n a c i d l a c -

l i c î n t i m p u l d i g e s t i e i . A c i d u l l a c t i c a r e p r o p r i e t a t e a d e a

s t i m u l a p e r i s t a l t i s m u l i n t e s t i n a l . C h i a r d a c ă a r e o a c ţ i u n e

b l â n d ă , z e r u l s - a d o v e d i t e f i c i e n t c h i a r ş i a t u n c i c â n d i n ­

t e s t i n u l a f o s t e p u i z a t d a t o r i t ă a b u z u l u i d e l a x a t i v e .

î n z i l e l e n o a s t r e , c u r e l e n u s e m a i f a c c u z e r l i c h i d c a î n

t r e c u t , c i c u p r a f d e z e r c a r e s e v i n d e î n m a g a z i n e s p e c i a ­

l i z a t e . D o z a j u l e s t e d e o l i n g u r ă d e p r a f l a 1 d e c i l i t r u d e a p ă .

D e l a c a z l a c a z , e s t e n e v o i e d e 2 p â n ă l a 7 p a h a r e d e z e r

r e p a r t i z a t e d e - a l u n g u l u n e i z i l e p e n t r u a o b ţ i n e u n e f e c t l a ­

x a t i v . O d a t ă g ă s i t n u m ă r u l p o t r i v i t d e p a h a r e , s e m e n ţ i n e

a c e a s t ă c a n t i t a t e p e d u r a t a u n e i c u r e d e m i n i m o l u n ă ( p e n t r u

* Dr. Edouard Bertholet, Reîntoarcerea la sănătate şi la viaţa sănătoasă prin post,

Ed. Pierre G e n i l l a r d , Lausanne, 1 9 7 4 .

7 1

Fig. 4 Emonctoriul hepatic şi biliar

72

mai multe detalii, a se citi: Cura de zer, de acelaşi autor, Ed. Jouvence, 1994).

| Vărsăturile voluntare Aceasta nu este o metodă de drenaj propriu-zisă, dar

este bine să fie cunoscută. Vărsăturile voluntare permit eli­berarea rapidă a stomacului de conţinutul său, de pildă în timpul unei indigestii, a unei intoleranţe alimentare sau pur şi simplu după un abuz alimentar. Se evită astfel ca ali­mentele să traverseze toată lungimea tubului digestiv pentru a fi eliminate.

Etape de urmat • se adoptă poziţia ghemuit pe vine, pentru a bloca ori­

ficiul stomacului; • se bea în câteva minute XA până la un litru de apă

caldă; • persoana se ridică şi face câteva flexiuni laterale ale

trunchiului, pentru ca apa să se amestece bine cu conţinutul stomacului;

• persoana se apleacă deasupra toaletei şi îşi gâdilă fun­dul gâtului cu degetele;

• apoi se destinde şi lasă natura să acţioneze! • vărsătura nu este dureroasă decât atunci când per­

soana este crispată; • dacă este necesar, se reia operaţiunea de la început.

| Masajul zonelor reflexogene plantare Pentru informaţii despre acest tip de masaj, consultaţi

anexa 2.

73

9Emonctoriul hepatic si biliar

Există legături strânse între ficat şi intestin. Substanţele nutritive pătrund în ficat prin vena portă, dar tot pe acolo pătrund şi deşeurile, ambele provenind din intestin. în acelaşi timp, ficatul evacuează secreţiile biliare în intestin. Toate tulburările de la nivelul ficatului şi al vezicii biliare au repercusiuni asupra funcţionării intestinului şi viceversa.

Ficatul

Ficatul este cea mai voluminoasă glandă anexă a tubului digestiv. Are numeroase funcţii în legătură cu sistemul diges­tiv propriu-zis, dar este în acelaşi timp un organ esenţial pen­tru funcţionarea organismului.

Este situat în dreapta, în partea superioară a cavităţii abdominale, sub diafragm. Ficatul este aproape în întregime protejat de cutia toracică şi din acest motiv nu putem palpa decât o porţiune foarte mică din el.

Ficatul, format din doi lobi, este un organ voluminos: măsoară 28 de centimetri de la dreapta la stânga, 16 cen­timetri dinainte înapoi şi are 8 centimetri înălţime. Are o greutate de 1,5 kilograme la cadavru şi probabil 2,5 kilo­grame atunci când este plin de sânge, într-un organism viu.

Ficatul este irigat de două vase. Primul, artera hepatică, aduce la ficat un sânge bogat în oxigen, provenind din aortă. Ficatul - ca toate celelalte organe - are nevoie de acest oxi­gen pentru a putea funcţiona corect. Al doilea vas este vena portă, care aduce la ficat un sânge încărcat cu substanţe nutritive prelevate din bolul alimentar de la nivelul intesti­nului (fig. 4).

Artera hepatică şi vena portă, pătrunzând în ficat, se Fiimifică într-o mulţime de capilare care se vor strecura între gelulele hepatice. Sângele intră deci în contact intim cu plulele ficatului, care îi vor capta substanţele nutritive, dar jl vor şi curăţa de deşeuri. Fiecare celulă a ficatului Oeţionează ca un filtru menit să epureze sângele de deşeuri.

După ce a traversat filtrul hepatic, sângele purificat şi încărcat cu materii utile trece prin capilare pentru a fi dever-801 de venele suprahepatice în circulaţia generală.

Sângele ajunge la ficat cu un debit de un litru pe minut. Acest debit garantează o activitate hepatică normală. Dacă viteza circulaţiei sângelui scade, fie din lipsă de activitate fî-glcă, fie prin îngroşarea sângelui datorită deşeurilor, debitul se reduce. Presiunea cu care sângele ajunge la ficat nu mai este munci suficientă pentru ca filtrarea să aibă loc corect. Ficatul Be congestionează, iar sângele nepurificat ajunge în circulaţia generală pe căi colaterale. Este începutul îmbâcsirii umorale.

Ficatul are foarte multe funcţii - digestive, hormonale Ctc. - , dar, ca să nu ne îndepărtăm de la subiect, vom aminti nici doar funcţiile legate de epurarea sângelui:

• ficatul omoară microbii şi virusurile şi neutralizează toxinele acestora;

• ficatul inactivează şi evacuează toate substanţele to­xice care au fost consumate: aditivii alimentari, vitaminele Hlntetice, mineralele periculoase, medicamentele toxice e t c ;

• ficatul extrage din sânge deşeurile şi reziduurile rezul­tate din metabolismele celulare: celule moarte, minerale uzate, deşeuri rezultând din arderi, colesterol e t c ;

• ficatul elimină deşeurile provenite din fermentaţii şi putrefacţii intestinale.

Temperatura ficatului se situează între 39 şi 41 de grade. Această temperatură mai ridicată decât în restul corpului

7 5 ! 7 4

rezultă oare din activitatea intensă a ficatului sau a fost pre­văzută pentru a putea fi realizată această activitate? Indife­rent de răspunsul la această întrebare, se constată în practică că orice aport de căldură, extern sau intern, este bun pentru ficat şi înlesneşte mult activitatea depusă de acesta.

Căile biliare

Una din funcţiile ficatului este secreţia permanentă a bilei. Aceasta este captată de căile biliare.

In interiorul fiecărui lobul hepatic ajung mici canale, canaliculele biliare, care colectează bila produsă de aceste celule şi o conduc în final spre două trunchiuri, canalele hepatice drept şi stâng, drenând fiecare jumătatea corespun­zătoare a ficatului. Aceste două canale converg pentru a forma canalul hepatic. Vezica biliară este un rezervor de bilă, unde aceasta se acumulează în intervalul dintre digestii. Ea este conectată la căile biliare prin canalul cistic. Canalul cistic şi canalul hepatic fuzionează pentru a forma un canal unic, canalul coledoc, care se deschide în duoden şi care este calea permanentă de eliminare a substanţelor toxice spre emoncto­riul intestinal. Ambuşura coledocului formează un orificiu care este înconjurat de un sfincter, sfincterul Oddi, a cărui închidere provoacă refluxul bilei în vezica biliară.

Atunci când alimentele ajung în duoden, evacuarea vezicii se face prin contracţia ei şi deschiderea sfincterului Oddi. Este deci vorba despre un proces activ, care nu se poate realiza decât dacă vezica este tonică. Scurgerea bilei se face defectuos atunci când:

• activitatea ficatului este încetinită — deseori datorită epuizării prin supraalimentaţie;

• bila este prea groasă sau încărcată de deşeuri; • vezica biliară şi-a pierdut tonicitatea;

• funcţionarea sfincterului Oddi este spasmodică (ten-Bltmi nervoase).

Bila stagnează atunci multă vreme în vezică, se îngroaşă, apoi deşeurile care se găsesc în ea încep să se aglomereze pentru a forma mici calculi (nisip) care, cu timpul, pot atinge dimensiunea alunelor.

Dacă aceşti calculi sunt suficient de mici, ei vor fi expulzaţi prin canalul cistic şi prin canalul coledoc. Se întâmplă totuşi ca un calcul să rămână blocat într-unui din liceste canale: apare atunci criza biliară, foarte dureroasă, earc necesită îngrijiri prompte.

Atunci când calculii sunt prea mari pentru a putea fi expulzaţi şi rămân în vezică, volumul lor creşte în timp. Sub greutatea lor, vezica îşi pierde tonicitatea, va claca şi va declanşa o ptoză. în consecinţă, scurgerea bilei va fi puternic perturbată. Se recurge atunci la ablaţia vezicii biliare când tulburările devin prea importante. Multă lume se întreabă cum poate avea loc eliminarea bilei dacă se înlătură vezica, în acel moment rămâne canalul coledoc, care face legătura între ficat şi duoden; totuşi, în acest caz evacuarea se face continuu şi nu va mai exista surplus de bilă disponibil în tim­pul meselor. Această schimbare va antrena o readaptare a alimentaţiei, dacă dorim ca digestia să se facă în mod corect. Atunci când bila stagnează în ficat şi în vezică, ea provoacă colorarea pielii într-o nuanţă gălbuie. Un alt semn sunt ochii îngălbeniţi, semn tipic de hepatită. La nivel digestiv, bila are ca rol principal digestia corpilor graşi. La nivel intestinal, bila are şi o funcţie antitoxică şi de stimulare a peristaltismului. Unele constipaţii se datorează unei carenţe în bilă şi se vin­decă prin stimularea secreţiei biliare la nivelul ficatului.

77

S e m n e a l e u n e i b u n e

ş i a l e u n e i p r o a s t e f u n c ţ i o n ă r i h e p a t o - b i l i a r e

A t u n c i c â n d f i c a t u l ş i v e z i c a b i l i a r ă f u n c ţ i o n e a z ă b i n e ,

n u l e s i m ţ i m l u c r â n d ş i d i g e s t i a s e f a c e b i n e . T u l b u r ă r i l e

f u n c ţ i o n a l e a l e f i c a t u l u i ş i v e z i c i i b i l i a r e s e m a n i f e s t ă p r i n

u r m ă t o a r e l e s i m p t o m e :

• t u l b u r ă r i d i g e s t i v e î n g e n e r a l ;

• i n t o l e r a n ţ ă a l i m e n t a r ă , î n s p e c i a l f a ţ ă d e c o r p i i g r a ş i :

m e s e g r a s e , o u ă , c r e m e e t c ;

• g r e a ţ ă , v e r t i j ;

• m i g r e n e d u p ă m e s e ;

• g u r ă c l e i o a s ă , l i m b ă a l b ă ;

• u m f l a r e a a b d o m e n u l u i , a c u m u l a r e d e g a z e d u p ă

m e s e ;

• a p ă s a r e , d u r e r e , f u r n i c ă t u r i l a n i v e l u l ficatului;

• c u l o a r e g ă l b u i e a t e n u l u i .

I ™

D r e n a n ţ i i h e p a t i c i

si b i l i a r i

P e l â n g ă f r u c t e l e ş i l e g u m e l e e n u m e r a t e m a i j o s , p l a n t e l e

i î i e d i c i n a l e s u n t î n d e o s e b i c e l e c a r e a c ţ i o n e a z ă c a d r e n a n ţ i ( a

10 v e d e a ş i a n e x a 1 ) . S e d i s t i n g :

• P l a n t e l e h e p a t i c e s a u , c o l e r e t i c e c a r e a c ţ i o n e a z ă î n t â i

1(1 n i v e l u l f i c a t u l u i , c r e s c â n d s e c r e ţ i a d e b i l ă î n c e l u l e l e

h e p a t i c e .

• P l a n t e l e b i l i a r e s a u c o l a g o g e c a r e a c ţ i o n e a z ă a s u p r a

V e z i c i i b i l i a r e , c r e s c â n d u - i c o n t r a c t i l i t a t e a ş i d e c i c a n t i t a t e a

t ic b i l ă d e v e r s a t ă î n t u b u l d i g e s t i v .

R a r e o r i o p l a n t ă e s t e e x c l u s i v c o l e r e t i c ă s a u c o l a g o g ă .

Este î n s ă i m p o r t a n t d e f ă c u t d i s t i n c ţ i a p e n t r u a p u t e a i n d i ­

v i d u a l i z a m a i b i n e d r e n a n ţ i i .

A t u n c i c â n d f i c a t u l ş i v e z i c a b i l i a r ă s u n t s t i m u l a t e d e

e f l t r e p l a n t e , p o t a v e a l o c d i v e r s e r e a c ţ i i : g r e a ţ ă ş i f u r n i c ă t u r i

llt n i v e l u l v e z i c i i , a c c e l e r a r e a t r a n z i t u l u i i n t e s t i n a l .

A m p l o a r e a a c e s t u i d i n u r m ă s i m p t o m e s t e d e a l t f e l

b a r o m e t r u l p e n t r u r e g l a r e a d o z a j u l u i p l a n t e l o r . A t u n c i c â n d

d o z a e s t e p r e a m i c ă , n u s e c o n s t a t ă n i c i o m o d i f i c a r e î n v i t e z a

d e t r a n z i t . D a c ă d o z a e s t e p r e a m a r e , t r a n z i t u l e s t e a t â t d e

m u l t a c c e l e r a t , î n c â t s c a u n u l d e v i n e d i a r e i c . D o z a o p t i m ă

CBte d e c i a c e e a i n f e r i o a r ă c e l e i c a r e d e c l a n ş e a z ă d i a r e e a . E a

e s t e i n d i v i d u a l ă ş i s e s t a b i l e ş t e p r i n t a t o n a r e .

D r e n a j u l v i z e a z ă g o l i r e a v e z i c i i ş i a f i c a t u l u i d e d e ş e u r i l e

care s - a u a c u m u l a t , p e n t r u c a f i c a t u l s ă p o a t ă d i n n o u s ă f i l -

l r e z e a d e c v a t d e ş e u r i l e p e c a r e i l e a d u c e s â n g e l e .

7 9

Fructele şi legumele

Unele fructe şi legume favorizează funcţia de filtrare a ficatului şi eliminarea bilei:

• Ananasul, coacăzele negre, cireşele, căpşunile, agrişele, afinele, portocala, grepfrutul, mărul, prunele, strugurii, rubarba;

• Prazul, vânătă, avocadoul, morcovul, ţelina, cicoarea sălbatică, varza, cresonul, fasolea verde, lăptuca, cartoful, roşia.

| Anghinarea In special coleretică, anghinarea se foloseşte tradiţional

ca aperitiv, pentru a stimula digestia şi a lupta contra excesu­lui de colesterol. Este şi un foarte bun diuretic. Pe lângă con­sumarea ei ca legumă, ea mai poate fi utilizată sub formă de:

• Suc: de 3 ori câte 2 linguriţe pe zi, cu apă. • Comprimate: de 3 ori câte 1-2 comprimate pe zi. • Infuzie: 10 grame de frunze la fiecare litru de apă, se

infuzează 10 minute, băutură foarte amară, trebuie luată înainte de mese.

• Tinctură-mamă: de 3 ori câte 20-30 de picături.

| Ridichea neagră Recomandată în toate insuficienţele hepatice, pentru

stimularea vezicii şi pentru eliminarea calculilor. • Rasă: în salatele de crudităţi. • Suc: de 3 ori câte 2 linguriţe, cu puţină apă. • Comprimate: de 3 ori câte 1—2 comprimate (sau cap­

sule). • Tinctură-mamă: o linguriţă dimineaţa pe stomacul

gol; după administrare persoana trebuie să stea întinsă pe partea dreaptă timp de Vi oră.

8 0

| Păpădia Foarte des întâlnită în salate, păpădia este un excelent

drenant al ficatului, al vezicii, dar şi al rinichilor. Modul în care se utilizează este indicat la capitolul despre drenanţii renali.

| Măslinul Măslinele şi uleiul de măsline sunt excelenţi drenanţi

hepatici şi biliari. Frunzele de măslin au aceleaşi proprietăţi, la care se adaugă proprietăţi hipotensive şi diuretice.

• Infuzie: 30-80 grame de frunze la fiecare litru de apă; se infuzează 10 minute.

• Comprimate: de 3 ori câte 1-2 comprimate pe zi. • Macerat glicerinat: de 3 ori câte 40 picături.

| Cura de ulei de măsline Doar uleiul virgin de măsline obţinut după prima presare

la rece ar trebui folosit. Calităţile colagoge şi coleretice speci­fice măslinului sunt accentuate când utilizarea sa se face sub formă de ulei care, acţionând ca un corp gras, solicită prin însăşi natura sa funcţia biliară.

Sunt posibile două cure: 1. Timp de 10 până la 15 zile, în fiecare dimineaţă pe

stomacul gol, se înghit 1-2 linguri de ulei de măsline; cura trebuie repetată de câteva ori pe an.

2. Se ţine dietă în seara care precede cura; a doua zi dimineaţa se înghite o jumătate de pahar până la un pahar de ulei de măsline (100-200 centilitri); persoana se culcă pe partea dreaptă, cu două perne sub coaste şi bazin, pentru ca umerii să fie mai jos decât coapsele; după o jumătate de oră, uleiul ajunge în duoden şi pătrunde în canalul coledoc şi în vezica biliară. Aceştia sunt lubrifiaţi şi stimulaţi de contactul cu uleiul.

8 1

• Frecvenţă: o dată pe lună sau trei zile la rând. Această metodă este destul de drastică, dar permite

realizarea unui bun drenaj al vezicii obstruate. Cura nu este chiar Ia îndemâna oricui, căci vezica este

puternic solicitată şi cantitatea de ulei înghiţită antrenează o activitate digestivă intensă. Dacă se adaugă suc de lămâie la ulei, acesta devine mai uşor de digerat.

Această a doua cură nu este recomandată decât pletori­cilor cu digestie bună, şi contraindicată oamenilor slabi şi nervoşi.

Plantele medicinale

| Rozmarinul Chiar dacă este folosit în gastronomie, rozmarinul este o

plantă medicinală. Are proprietăţi coleretice şi colagoge foarte bine delimitate. în plus, este un puternic stimulent general.

• Condiment: în alimente. • Suc: de 3 ori câte 1-2 linguriţe. • Infuzie: o linguriţă la o ceaşcă; se infuzează 15

minute. • Comprimate: de 3 ori câte 1-2 comprimate. • Macerat glicerinat: de 3 ori câte 10-50 de picături

pe zi.

1 Boldo Frunzele acestui arbore din Chile favorizează secreţia

bilei. • Infuzie: o linguriţă pentru o ceaşcă; se infuzează 10

minute. • Tinctură-mamă: de 3 ori câte 30-50 de picături.

82

| Fierea-pimântului (ţintaură) Plantă amară, bună pentru tubul digestiv şi în special

pentru ficat. • Infuzie: o linguriţă la fiecare ceaşcă; se infuzează 10

minute.

1 Cicoarea sălbatică Plantă amară cu multiple proprietăţi: depurativă, co-

leretică, colagogă, diuretică şi uşor laxativă. Rădăcinile uscate şi torefiate dau un înlocuitor de cafea.

• Infuzie: 30 de grame de frunze la un litru de apă; se infuzează 10 minute.

• Decoct: 20 de grame de rădăcini la un litru de apă; se fierb 5 minute, apoi se infuzează 10 minute.

| Iarba roşie a lui Avicena Colagog amar şi laxativ. Folosire: a se vedea capitolul

despre drenanţii intestinali.

| Curcuma Una din plantele care intră în compoziţia curry-ului. Are

o puternică acţiune coleretică şi colagogă. • Capsule: de 3 ori câte 1-2 capsule pe zi.

| Trifoiul de baltă Plantă bună pentru drenajul hepato-biliar. în doză mare

devine purgativă. • Comprimate: de 3 ori câte 1-2 comprimate înainte de

mese.

| Sânziana de grădină Bun drenant hepato-renal, ajută la eliminarea deşeurilor

în general.

83 I

• Decoct: 40 de grame la un litru de apă; se fierbe 2 minute, apoi se infuzează 10 minute.

• Tinctură-mamă: de 3 ori câte 30 de picături.

i Izma domnească Stimulează secreţiile tuturor glandelor tubului digestiv.

Efectul său antispasmodic la nivelul tubului digestiv este foarte util în toate indigestiile de cauză nervoasă.

• Infuzie: 1-2 linguriţe la fiecare ceaşcă; se infuzează 10 minute.

• Tinctură-mamă: de 3 ori câte 30-50 de picături.

1 Infuzii amestecate 3 ceşti pe zi, înainte de mese.

jj* • Scoarţă de cruţin 10 grame Rădăcină de păpădie 20 grame

^ o lingură la fiecare ceaşcă; se infuzează 10 minute. £ • Boldo 20 grame 5> Izmă domnească 40 grame

• Rozmarin 20 grame Frunze de anghinare 10 grame Ghioc 10 grame

o lingură la fiecare ceaşcă; se infuzează 15 minute. • Filimică (calendula) 20 grame

Anason 10 grame • Cicoare sălbatică 20 grame

Iarba roţie a lui Avicena 10 grame o lingură la fiecare ceaşcă; se infuzează 10 minute. • Lemn-dulce 30 grame

Maghiran 20 grame

8 4

Alţi drenanţi naturali

| Termoforul După cum am explicat, ficatul este un organ care

lucrează la o temperatură de 30-41 de grade. Frigul îi para­lizează activitatea, încetinind circulaţia sangvină în interiorul capilarelor hepatice, ceea ce antrenează o diminuare a fil­trării sângelui şi o diminuare a eliminării bilei.

încălzind ficatul cu un termofor „cald", nu restabilim doar funcţionarea normală, ci o şi accelerăm. Din acest motiv, folosirea sistematică a termoforului este un excelent mijloc de drenaj. Termoforul se plasează pe partea dreaptă a corpului, la nivelul ficatului. Este ţinut acolo timp de 30 de minute după mese.

Folosirea termoforului este deseori neglijată, căci pro­cedeul este considerat, pe nedrept, prea simplu pentru a fi eficient!

| Curele de ape minerale Funcţia hepatică poate fi stimulată de numeroasele ape

minerale comercializate la ora actuală ca băuturi pentru con­sum general. Consumul zilnic al acestor ape, în cantitate de 1 până la 1,5 litri pe zi, creşte activitatea de filtrare şi de eli­minare a toxinelor de către ficat. Unele ape sunt mai efi­ciente decât altele. Este deci necesar să fie testate mai multe pentru a descoperi-o pe cea care ne convine cel mai mult.

| Masajul zonelor reflexogene plantare Pentru informaţii despre acest tip de masaj, consultaţi

anexa 2.

86

1 * g E m o n c t o r i u l I r e n a l

Sângele încărcat cu deşeuri este adus la rinichi prin cele două artere renale şi, odată purificat, părăseşte rinichiul prin venele renale care se varsă în vena cavă inferioară. Deşeurile filtrate sunt diluate în apă şi excretate sub formă de urină. Aceasta din urmă este recoltată în bazine te, apoi condusă prin uretere până la vezică. Vezica este un rezervor pentru urină, care se goleşte prin acţiunea sfincterelor aflate de-a lungul uretrei (fig. 5).

Rinichii sunt situaţi de o parte şi de alta a coloanei ver­tebrale, la nivelul ultimelor vertebre dorsale şi al primelor vertebre lombare. Aflaţi sub bolta diafragmatică, ei sunt aproape în întregime apăraţi de către coaste. în formă de bob de fasole, fiecare rinichi cântăreşte aproximativ 150 de grame şi măsoară 12 centimetri lungime, 6 centimetri lăţime şi 3 centimetri grosime.

Unitatea funcţională a rinichilor se compune din nefroni care sunt alcătuiţi din glomerul şi canalicul. Fiecare rinichi conţine aproximativ un milion de glomeruli şi 10 kilometri de canalicule. Glomerulul este filtrul care epurează sângele. Canaliculul este tubul sau conducta prin care se scurg pică­turile de urină care rezultă din filtrare şi care vor fi colectate în bazinete (fig. 6).

Filtrarea sângelui în nefroni se face în felul următor: sân­gele este adus la rinichi prin cele două artere renale care îşi micşorează dimensiunile progresiv pentru a se ramifica în final într-o reţea capilară ce pătrunde în glomeruli. Pereţii capilarelor au pori extrem de fini, care se comportă ca nişte filtre. Filtrarea propriu-zisă se realizează datorită diferenţei de presiune care există de fiecare parte a pereţilor capilarelor. Apa şi moleculele mici traversează aceşti pereţi şi pătrund în

87

canalicule. Celulele sangvine şi moleculele proteice mari sunt reţinute în capilare.

Urina este rezultatul filtrării sângelui de către rinichi. Ea conţine aproximativ 95% apă, restul fiind compus din deşeuri organice (uree, acid uric), substanţe anorganice (diferite săruri minerale printre care se numără şi NaCl) şi pigmenţi. Diferitele deşeuri trebuie eliminate zilnic în cantităţi mini­male precise.

Pentru a garanta o bună epurare a sângelui de către rinichi, trebuie ţinut cont de următorii şase factori:

1. Calitatea membranei filtrante. Dacă este lezată de către deşeuri prea iritante, îşi va îndeplini rolul în mod defectuos.

2. Concentraţia deşeurilor în sânge. Dacă aceasta depăşeşte capacitatea funcţională a filtrului, deşeurile nu vor mai fi filtrate şi vor rămâne în sânge, unde, acumulându-se, vor astupa filtrul renal.

3. Natura deşeurilor. Poate fi vorba - şi în zilele noastre este cazul din ce în ce mai frecvent - de substanţe chimice sau sintetice, neprevăzute în ciclurile biologice şi pe care rinichii nu reuşesc să le filtreze corect. Apar deci microlezi-uni sau o îmbâcsire a filtrului şi în consecinţă, o eliminare mai proastă a toxinelor.

4. Presiunea sângelui. Filtrarea sângelui depinde de pre­siunea cu care acesta traversează filtrul renal. Dacă presiunea este normală, filtrarea se realizează în condiţii bune. Dim­potrivă, dacă o persoană este hipotensivă, presiunea sângelui nu mai este suficientă pentru ca filtrarea să se facă corect.

5. Debitul circulator. In strânsă legătură cu presiunea sang­vină, influenţează la rândul lui filtrarea. Debitul circulator este cantitatea de sânge (exprimată în litri) care circulă într-un timp dat. Cu cât cantitatea de sânge care traversează rinichii este mai mare, cu atât sângele va fi mai epurat. Aici intervin urmă­torii doi factori: a) volumul sangvin. Constituind aproximativ

8% din greutatea corporală, adică 5 până la 6 litri, volumul sangvin trebuie să rămână stabil, chiar dacă se înregistrează mici variaţii la fiecare ingestie de lichide. Pentru a restabili un volum sangvin normal, rinichii trebuie să secrete mai multă urină, ceea ce favorizează eliminarea deşeurilor. O per­soană care pierde foarte multă apă, fie pentru că transpiră mult, fie pentru câ are o diaree, va urina mai puţin. La polul opus, o persoană care bea mult urinează mai mult. Când con­sumul de lichide este insuficient, rinichii nu sunt stimulaţi şi puţinul lichid disponibil nu oferă un suport suficient pentru o bună eliminare a toxinelor. Urinele sunt atunci rare şi foarte concentrate. Stagnarea lor va facilita formarea de calculi. b) viteza sângelui. Viteza cu care circulă sângele este accele­rată în timpul efortului fizic; presiunea sangvină creşte şi uşurează epurarea. In consecinţă, sedentarismul este de două ori nociv pentru filtrarea renală, căci nu are loc doar înce­tinirea circulaţiei sângelui, ci şi proasta oxidare a deşeurilor, care sunt mari şi greu de eliminat.

6. Temperatură. Asemeni ficatului, rinichii par a avea nevoie de o temperatură de aproximativ 40 de grade pentru a putea funcţiona bine. Acest lucru explică de ce putem simţi nevoia să urinăm când facem o baie caldă. Rinichii expuşi unei temperaturi scăzute lucrează mai greu.

Semne ale unei bune şi ale unei p r o a s t e

funcţionări renale

Pe lângă analizele de urină făcute în laborator, există mijloace simple care permit aprecierea funcţionării renale.

Atunci când rinichii funcţionează corect, ei secretă apro­ximativ 1200-1500 mililitri de urină în 24 de ore. întrucât nevoia de a urina apare când vezica conţine aproximativ

| 8 8 8 9 |

300 de mililitri, numărul de micţiuni (acţiunea propriu-zisă de urinare) zilnice va fi de aproximativ cinci.

Frecvenţa micţiunilor este uşor de controlat. Volumul urinei se determină măsurând timp de 24 de ore volumul eliminat la fiecare micţiune. Pentru a obţine o cifră sigură, măsurătorile ar trebui făcute mai multe zile la rând.

Culoarea normală a urinii este galben deschis. Atunci când este incoloră sau insuficient colorată, aceasta înseamnă deseori că nu se elimină suficiente deşeuri. La persoanele care beau mult în timpul zilei, acest fenomen este normal: cantitatea de lichide ingerate diluează urina.

Urina are un miros caracteristic, care poate lipsi în caz de încetinire a funcţiei renale.

Ca reacţie de apărare, rinichii pot de asemenea să eli-, mine mai multă urină decât este normal. Urinele sunt atunci abundente, nisipoase, foarte închise la culoare şi au un miros puternic. Micţiunile pot fi însoţite de arsuri sau de dureri. Aceste eliminări exagerate nu au nimic rău în sine, cu condiţia să fie găsită şi suprimată cauza înainte ca filtrul renal să fie lezat.

Testul cu albastru de metilen permite evaluarea regula­rităţii funcţionării renale. Testul constă în înghiţirea unei pastile sau a unui vârf de cuţit de praf de albastru de metilen. Această substanţă inofensivă are proprietatea de a colora urina în albastru. Atunci când rinichii funcţionează bine şi cu regularitate, urinele, la început de culoare albastru închis, se deschid progresiv la culoare de-a lungul micţiunilor. Dim­potrivă, dacă rinichii funcţionează prost, colorantul albastru nu va fi eliminat progresiv. Vor putea fi observate urine albas­tru închis urmând după urine galbene sau albastru deschis. Dacă rinichii funcţionează foarte prost, urinele vor fi doar foarte palid colorate în albastru.

9 0

* f Drenanţii I *L renali

Toţi drenanţii care stimulează activitatea de filtrare şi de eliminare a rinichilor sunt diuretici. Numeroase plante medi­cinale au efect diuretic. Oferta este suficient de variată pen­tru ca fiecare să-şi poată găsi planta care i se potriveşte cel mai bine.

Eficienţa unui diuretic se constată după următoarele semne:

• Cantitatea de urină eliminată este net superioară cantităţii de lichide ingerate şi cantităţii de urină eliminate de obicei.

• Frecvenţa micţiunilor creşte. • Urinele sunt mai colorate sau mai închise, fiind mai

încărcate cu deşeuri. • Mirosul urinei se poate accentua.

Există două feluri de diuretice: • Diureticele chimice (derivaţi de mercur etc.) sunt

de evitat. Ele strică rinichii şi acţiunea lor este antifiziologică şi la limita toxicităţii. Desigur, ele permit eliminarea unor cantităţi mari de apă, dar favorizează şi eliminarea de mi­nerale care se găsesc în fluidele organice. Ele antrenează deci un dezechilibru mineral umoral. Acţiunea lor este violentă, dar de scurtă durată şi deseori însoţită de o rehidratare bru­tală a ţesuturilor.

• Diureticele vegetale, dimpotrivă, au o acţiune pro­fundă şi durabilă şi păstrează echilibrul mineral al ţesuturilor. Sunt bine tolerate şi pot fi administrate fără niciun inconve­nient în lungi cure de drenaj.

9 1

Fructele şi legumele

Aproape toate fructele şi legumele au un efect diuretic, dar unele sunt mai eficiente:

• Cireşele, pepenele, grepfrutul, piersica, mărul, prunele; para de asemenea, dar este un fruct care răceşte rinichii şi le paralizează activitatea. Din acest motiv, para este contraindicată la toţi cei care au rinichii delicaţi sau care suferă de maladii renale.

• Anghinarea, sparanghelul, vânătă, dovleacul, cresonul, fasolea, cicoarea sălbatică, gulia, ţelina, napul, păstârnacul, iarba grasă, salsifisul.

I Varza Consumată rasă, câte 400 de grame pe zi, varza

declanşează după câteva zile o diureză abundentă. Varza are numeroase alte proprietăţi curative. Se consumă în special crudă sau sub formă de zeamă, căci se degradează prin fier­bere.

I Anasonul Rădăcinile lui sunt diuretice. Trebuie uscate după ce au

fost tăiate rondele. • Decoct: 25 de grame de rădăcini la fiecare litru de

apă, se fierbe 10 minute.

| Porumbul Mătasea porumbului este diuretică şi favorizează funcţia

hepatică. • Decoct: un pumn de mătase de porumb la fiecare litru

de apă; se fierbe 10 minute.

| Prazul Este un bun diuretic şi un excelent curăţător intestinal.

Se consumă ca legumă sau în • Decoct: 2-3 fire de praz cu tot cu radicele, se fierb 30

de minute într-un litru de apă.

I Ceapa Este un diuretic puternic, capabil să dizolve cristalele.

Deseori este recomandată celor cu reumatisme sau ca antiin-fecţios. Cura de ceapă este foarte populară şi cu adevărat efi­cientă, căci ceapa acţionează asupra a numeroase funcţii organice. Există diferite modalităţi de utilizare:

• Se rad 2 cepe şi se lasă la macerat câteva ore sau întreaga noapte, într-un castron cu apă; se filtrează şi se bea.

• Sucul de ceapă (din comerţ): de 3 ori câte 2 linguriţe sau mai mult.

• Decoctul: 3 cepe tăiate, dar necurăţate, într-un litru de apă; se fierb 15 minute; se filtrează.

• Apucaţii (externe): în cataplasme: se aplică rondele de ceapă sau ceapă tocată pe regiunea rinichilor, la nivelul ultimelor coaste în regiunea dorsală. Se lasă să acţioneze Vi de oră - o oră.

Plantele medicinale

| Albumul de tei Foarte bun drenant al ficatului şi al rinichilor. Recoman­

dat în toate reumatismele, dizolvă de asemenea şi calculii. • Decoct: 40 de grame la un litru; se lasă să fiarbă până

când scade la un sfert de litru; cure de 20 de zile, repetate.

| larba-neagră Diuretic puternic, dezinfectant al căilor urinare.

93

• Decoct: 40 de grame de vârfuri înflorite, într-un litru de apă; se fierbe 3 minute, apoi se infuzează 10 minute.

| Osul-fepurelui Bun drenant al rinichilor şi al ficatului. • Infuzie: 30 de grame de frunze şi flori la fiecare litru

de apă; se infuzează 10 minute. • Decoct: un pumn de rădăcini la un litru de apă; se

fierbe 5 minute cu anason, fenicul, mentă etc. pentru aroma-tizare.

I Mesteacănul Mesteacănul este un bun depurant general, activ în spe­

cial asupra rinichilor. • Suc: 2 linguriţe de 3 ori pe zi. • Elixir: conform indicaţiilor. • Infuzie: 40 de grame de frunze (un pumn) într-un

litru de apă; se infuzează 10 minute.

I Strugurii-ursului Diuretic foarte cunoscut pentru acţiunea sa dezinfectan-

tă asupra căilor urinare. • Tinctură-mamă: de 3 ori câte 40 de picături sau mai

multe în fiecare zi.

| Coacăzele negre Frunzele sunt diuretice şi favorizează eliminarea

cristalelor. Băutură cu gust foarte plăcut. • Infuzie: 40 de grame de frunze la un litru de apă sau o

lingură la fiecare ceaşcă; se infuzează 10 minute.

| Cireşul Codiţele de cireşe sunt folosite pentru acţiunea lor diure­

tică. Codiţele trebuie păstrate după ce se mănâncă fructul!

• Decoct: un pumn de codiţe la un litru de apă; se fierb 10 minute; băutură răcoritoare; se bea o jumătate de litru pe zi (dacă codiţele au fost uscate, trebuie macerate în prealabil timp de 12 ore în apă rece).

| Pirul Excelentă plantă pentru curăţarea organismului.

Datorită gustului ei, este preferabil să fie folosită sub formă de comprimate.

• Comprimate: de 3 ori pe zi câte 1-2 comprimate.

| Păpădia Excelent drenant. Plantă bună pentru ficat şi rinichi. Se

folosesc rădăcinile şi frunzele. • In salate: primăvara • Suc: de 3 ori câte 2 linguriţe. • Decoct: un pumn plin de frunze şi de rădăcini la un

litru de apă; se fierbe 2 minute, apoi se infuzează 10 minute. • Comprimate: de 3 ori câte 1-2 comprimate. • Tinctură-mamă: de 3 ori câte 10-50 de picături pe zi.

| Măceşul Diuretic foarte blând. Nu irită rinichii, nici pe cei foarte

sensibili sau inflamaţi. • Decoct: 5-10 boabe la fiecare ceaşcă; se fierbe 2

minute, se strecoară printr-un tifon fin.

| Frasinul Un bun diuretic care, în doză mare, devine purgativ. • Infuzie: un pumn de frunze la fiecare litru de apă; se

infuzează 10 minute. • Comprimate: de 3 ori câte 1-2 comprimate pe zi.

9 5 I 9 4

| lenupărul Foarte bun diuretic şi depurativ general, boabele de

ienupăr sunt deseori recomandate celor care suferă de reumatism. In doze mari, boabele sunt iritante şi deci con­traindicate în tulburările inflamatorii ale rinichilor. lenupărul are proprietăţi multiple.

• Cură: se mestecă boabele uscate ca pe bomboane. In prima zi: 5 boabe, a doua zi: 6 boabe, până în a unsprezecea zi: 15 boabe. Apoi se scade câte o boabă pe zi până în a douăzeci şi doua zi. Cura trebuie repetată.

• Infuzie: 20-30 de grame de boabe la fiecare litru de apă sau o linguriţă la fiecare ceaşcă; se infuzează 10 minute.

• Piure (fără zahăr) de ienupăr: o lingură pe zi. • Ulei esenţial: 3 picături, de 3 ori pe zi.

| Urzica Recomandată şi pentru tonifierea şi refacerea sângelui în

caz de anemie. • In supă: cu cartofi. • Suc: de 3 ori câte 2 linguri pe zi. • Decoct: un mănunchi la fiecare litru de apă; se fierbe

3 minute, apoi se infuzează 20 de minute. • Comprimate: de 3 ori câte 1-2 comprimate pe zi.

| Vulturica Diuretic excelent şi dezinfectant al căilor urinare. • Tinctură-mamă: de 3 ori câte 50 de picături pe zi.

| Pipirigul Diuretic şi remineralizant. Nu este întotdeauna bine

suportat de către persoanele predispuse la demineralizarea prin aciditate.

• Infuzie: 1-2 linguriţe la fiecare ceaşcă. • Comprimate: de 3 ori câte 1-2 comprimate pe zi.

• Tincturd-Tnamă: de 3 ori câte 20-40 de picături. • Suc: de 3 ori câte o linguriţă.

| Creţuşca (barba caprei) Este planta de la care s-a pornit în fabricarea aspirinei.

Creţuşca este diuretică, colagogă şi antalgică. Este recoman­dată în caz de edeme, răceli şt reumatism.

• Infuzie: o lingură de flori sau de frunze la fiecare ceaşcă; se infuzează 10 minute.

| Ceaiuri amestecate 3 căni pe zi, înainte de mese. • Mesteacăn 30 grame

Boabe de ienupăr 20 grame Pipirig 20 grame

1-2 linguri la fiecare ceaşcă; se infuzează 104minute. • Osul-iepurelui 20 grame

Strugurii-ursului 50 grame Creţuşca 10 grame

• Sânziana de grădină 40 grame Frasin 30 grame Paracherniţă 30 grame

1-2 linguri la fiecare ceaşcă; se infuzează 10 minute. • Coacăze negre 25 grame

Orthosiphon 25 grame • Cozi de cireşe 50 grame

Pir 30 grame Scaiul dracului 20 grame

1-2 linguri la fiecare ceaşcă; se fierbe 2 minute şi se infuzează 10 minute.

• Soc 40 grame Lemn-dulce 20 grame Mătase de porumb 20 grame

9 7 I ! 9 6

Alţi drenanţi naturali

| Cura de apă Apa băută în cantitate mare are efect diuretic, căci

obligă rinichii să lucreze. Corpul respinge efectiv lichidul care depăşeşte nevoile sale la aproximativ o jumătate de oră după ingestie. Odată cu apa, se duc şi toxinele. Bazându-se pe acest fapt, cura de apă constă în a bea de-a lungul zilei o cantitate mai mare de apă decât îi trebuie corpului. Se creează astfel un puternic curent de eliminare.

Se procedează în felul următor: • După prima micţiune de dimineaţă, se consumă sufi­

cientă apă pentru a obţine repede o nouă micţiune. • Imediat după aceasta, se bea din nou o cantitate de

apă echivalentă, pentru a reface excedentul de lichide din corp şi pentru a-l obliga să redeclanşeze o diureză compen­satoare. Această metodă se aplică de-a lungul întregii zile. Dozând cantitatea de lichid băută la fiecare priză (crescând-o sau micşorând-o), se poate regla frecvenţa micţiunilor pentru a fi compatibilă cu activităţile cotidiene.

(Pentru mai multe detalii, a se vedea cartea aceluiaşi autor: Apa, sursă vitală de sănătate, Ed. Jouvence, 2002).

1 Curele de apă minerală Numeroase ape minerale vândute în comerţ ca băuturi

de masă stimulează activitatea rinichilor. Consumându-se cu regularitate 1,5 până la 2 litri pe zi, timp de câteva săp­tămâni, este favorizată eliminarea toxinelor pe cale renală. Efectul diuretic al unei ape minerale nu este în general acelaşi pentru toate: unele persoane reacţionează mai bine la o apă decât la alta. Trebuie uneori testate mai multe ape pen­tru a o descoperi pe cea mai eficientă.

| Cataplasmele Argila şi varza sub formă de cataplasme aplicate pe

Pgfriunea rinichilor curăţă filtrul renal şi favorizează funcţia renală. h ( - :

în legătură cu maniera de aplicare, a se vedea capitolele despre cataplasmele de argilă şi de frunze de varză.

| Masajul zonelor reflexogene plantare A se vedea anexa 2.

j 98

* | ^ E m o n c t o r i u l I 3 c u t a n a t

Pielea este un organ de protecţie; are funcţii de ter-moreglare, precum şi de secreţie şi excreţie; are şi rol senzo­rial. Vorbind despre piele, distingem (fig. 7):

• hipodermul • dermul • epidermul

Hipodermul

Este stratul cel mai profund al pielii. Este un ţesut cu ochiuri largi, constituit în principal din celule adipoase, în care sunt stocate rezervele de grăsime. Când organismul - şi mai ales pielea - nu mai reuşeşte să elimine deşeurile, el caută să le „scoată din joc" stocându-le în ţesuturi de mai mică importanţă. Unul din aceste ţesuturi este hipodermul. Această acumulare de grăsimi şi de toxine în fluidele orga­nice ale hipodermului se numeşte celulita.

© Epiderm © D e r m ® H i p o d e r m

G l a n d e sudoripare G l a n d e

Fig. 7

sebacee

1 0 0

Dermul

în derm se află glandele sudoripare care prezintă interes pentru drenaj. Glandele sebacee aparţin epidermului. Dar pentru simplificare, le vom trata tot în capitolul referitor Ia derm.

| Glandele sudoripare Aceste glande sunt organe excretoare şi sunt construite

pe acelaşi model cu nefronii din rinichi. Glandele sudoripare pot fi chiar comparate cu nişte nefroni diseminaţi la nivelul pielii. Ele filtrează sângele şi expulzează deşeurile solubile prin porii pielii. Printre altele, transpiraţia conţine apă, clorura de sodiu, deşeuri azotate (uree, acid uric). In prac­tică, transpiraţia poate fi comparată cu urina diluată. In unele cazuri de boală, transpiraţia este mai încărcată cu deşeuri decât urina.

Transpiraţia nu este doar un mijloc de eliminare a deşeurilor, ea contribuie şi la echilibrul termic şi ajută la menţinerea unei temperaturi constante a corpului. Evapo­rarea transpiraţiei lipseşte corpul de caloriile necesare trans­formării lichidului în vapori.

Eliminarea zilnică de transpiraţie ajunge la circa 8 deci-litri, faţă de 1,5 litri de urină. Totuşi, în timpul unui acces febril, pielea poate elimina cu uşurinţă 2 până la 3 litri de transpiraţie.

Semne ale unei bune şi ale unei proaste funcţionări a glandelor sudoripare

O piele ale cărei glande sudoripare funcţionează bine devine umedă şi transpiră atunci când este cald sau în timpul unui efort fizic.

1 0 1

iVt'Hoiinclc care nu transpiră niciodată sau o fac doar în Kttue bine delimitate, de pildă la subsuoară, au o piele „închisă" sau „moartă". „Emonctoriul lor sudoripar" este înfundat de către deşeuri: eliminarea se face defectuos.

în mod normal, transpiraţia nu are un miros dezagreabil; dar cu cât transpiraţia este mai încărcată cu deşeuri, cu atât mirosul său este mai pătrunzător. Nu este în sine un semn rău, pentru că deşeurile sunt eliminate. Totuşi, acest lucru înseamnă că echilibrul dintre producerea şi eliminarea de toxine este distrus.

Când eliminarea toxinelor depăşeşte capacitatea glande­lor sudoripare şi acestea se înfundă şi se irită, pot apărea diverse probleme cutanate: papule roşii cu suprafaţa dură şi care nu au conţinut lichidian, tot felul de eczeme, dar în spe­cial urticarii, mâncărimi etc.

| Glandele sebacee Glandele sebacee sunt situate la rădăcina părului şi sunt

în număr de 300 000. Ele secretă printre altele un amestec de corpi graşi şi de materii proteice provenind din resturile de celule secretoare. Această secreţie grasă se numeşte sebum.

Semne ale unei bune şi ale unei proaste funcţionări a glandelor sebacee

Rolul sebumului este acela de a lubrifia pielea, pentru a o face suplă. Când secreţiile sunt insuficiente, pielea devine uscată şi se crapă. Când secreţiile sunt prea abundente, pielea devine grasă. Mătreaţa este constituită din aglomerări de celule moarte, lipite între ele prin sebum. Când canalul excretor al glandei sebacee se înfundă, apare punctul negru; când se înfundă şi se inflamează, apar acneea sau furunculii.

Coşurile „cu cap alb" sunt şi ele datorate unei proaste funcţionări a glandelor sebacee, la fel ca eczemele care supurează,

Epidermul

Este stratul superficial al pielii. La baza lui se găseşte stratul bazai ondulat care acoperă corpul asemenea unei teci; este dotat cu proprietăţi surprinzătoare, întrucât este capabil să digere şi să transforme o parte din deşeuri în substanţe utile.

Deşeurile care nu pot fi transformate de către stratul bazai ondulat sunt eliminate în afara corpului prin stratul cornos. Celulele care urcă spre suprafaţa stratului cornos mor şi se desprind, şi procesul se repetă (descuamare sau exfoliere). Acest fenomen de descuamare este cu precădere vizibil la nivelul pielii păroase (mătreaţa).

Semne ale unei bune şi ale unei proaste funcţionări a epidermului

Când epidermul funcţionează prost, celulele moarte rămân sub suprafaţa pielii. Pielea se îngroaşă, se indurează sau se sclerozează. Apar excrescenţe, veruci, bătături la picioare, pete senile, psoriasis şi diferite forme de scleroză cutanată.

Pe lângă rolul său de emonctoriu, pielea are trei funcţii importante care trebuie cunoscute:

Pielea este un organ vascular

Reţeaua capilară de la nivelul pielii este extrem de dez­voltată: poate conţine o cincime din cantitatea totală de sânge.

1 0 3 | | 1 0 2

Această importantă reţea capilară joacă un rol funda­mental în termoreglare. Când organismul produce sau acu­mulează prea multă căldură, capilarele cutanate se dilată şi se umplu de sânge pentru a înlesni eliminarea de căldură în exterior.

Dimpotrivă, dacă organismul vrea să se protejeze de frig, într-o primă fază reţeaua sa capilară se goleşte de conţinut prin vasoconstricţie: sângele este deci refulat spre centru, departe de sursa de frig. Intr-o fază ulterioară, capilarele sangvine sunt din nou umplute cu sânge, schimburile şi arderile sunt puternic intensificate la nivelul pielii pentru a produce căldură şi a menţine o temperatură normală.

De fiecare dată când se intensifică circulaţia sângelui la nivelul pielii, toate glandele de la acest nivel sunt stimulate. Tehnicile hidroterapeutice calde şi reci sunt eficiente în faci­litarea eliminărilor prin intermediul pielii tocmai datorită faptului că glandele profită de acest sistem de apărare prin creşterea irigării cutanate.

Pielea este un organ contracţii

Este dotată cu trei tipuri diferite de muşchi: fibre muscu­lare netede, izolate în ţesutul cutanat şi care dau pielii toni-citate şi elasticitate; muşchii pereţilor vasculari, care permit varierea diametrului vaselor sangvine; muşchii erectori ai fi­rului de păr care, contractându-se, ridică firul de păr (pielea de găină) şi provoacă căldură (frison).

Toţi aceşti muşchi sunt foarte mici, dar numărul lor este atât de mare încât, pentru a se contracta, ard o cantitate importantă de substanţe energetice şi toxine; deşeurile sunt astfel degradate în particule mai mici, deci mai uşor de elimi­nat. In plus, contracţia tuturor acestor fibre musculare deter­mină importante mişcări ale masei sangvine, cu consecinţe pozitive la nivelul eliminărilor.

Pielea este un organ nervos

Pielea conţine foarte multe filete nervoase senzitive şi senzoriale. Este o adevărată teacă nervoasă care intră în vibraţie la cea mai mică influenţă exterioară: senzaţie de cald sau de frig, de presiune, de atingere etc.

Ca răspuns la aceste stimulări exterioare, pielea reacţio­nează activând sau inhibând metabolismele, adică circulaţia, arderile, schimburile şi eliminările.

Solicitarea senzitivă şi senzorială a pielii are deci o influ­enţă şi asupra eliminărilor, după cum se poate constata în cazul folosirii unor tehnici de tipul frecţiilor (în special a ce­lor cu mănuşi din păr de cal), a curelor de aer şi de soare etc.

1 0 5 | 1 0 4

D r e n a n ţ i i

c u t a n a ţ i

Drenanţii cutanaţi permit provocarea unor eliminări puternice prin transpiraţie. Reeducarea pielii „închise" cere uneori destul de mult timp, dar merită încercată. în timpul febrei, oare forţa vitală nu utilizează transpiraţia pentru a curăţa organismul de un preaplin de toxine?

Frecţia uscată

Frecţia este unul din cele mai bune procedee de reedu­care a pielii. Cu ajutorul unei mănuşi din păr de cal, a unei perii pentru frecţie sau a unui material textil rugos, se freacă pielea de pe toată suprafaţa corpului. Şedinţa se face dimineaţa, imediat după trezire şi durează mai multe minute. Forţa cu care se frecţionează depinde de obişnuinţă şi de sen­sibilitatea pielii.

Din motive evidente, primele şedinţe sunt în general scurte şi frecţiile uşoare. Cu timpul, şedinţele se lungesc şi frecţionarea devine mai energică. Cei care nu şi-au făcut niciodată o frecţie nu pot ştii ce sentiment plăcut provoacă aceasta. Frecţia

• excită filetele nervoase senzitive şi prin aceasta, metabolismele cutanate. Accelerarea funcţiilor cutanate este vizibilă în special la nivelul circulaţiei. Pielea devine repede roşie;

• ajută la descuamarea celulelor moarte. în timpul unei frecţii viguroase, poate fi cu uşurinţă constatată pierderea resturilor celulare dacă frecţia se face stând în picioare pe o cârpă de culoare închisă.

Exerciţiul fizic

Producţia de căldură a organismului este mult mai mare în timpul unei activităţi fizice. Fiecare contracţie musculară antrenează arderea de substanţe energetice care degajă un anumit număr de calorii. Cu cât exerciţiul este mai intens şi mai susţinut, cu atât cantitatea de căldură produsă este mai

• însemnată. Aşa cum am văzut, pielea este un regulator termic. Tran­

spiraţia eliminată în timpul exerciţiului este mult mai abun­dentă şi mai încărcată de toxine decât de obicei, căci activităţile fizice stimulează puternic metabolismele şi schim­burile.

Tipul de activitate fizică ales nu contează prea mult, totul este să provoace o transpiraţie abundentă. De la individ la individ, poate fi vorba despre un sport (marş, tenis...) sau o activitate de agrement (drumeţie pe munte, mers pe jos, grădinărit...). Se transpiră mai repede dacă activitatea are loc la soare. O altă metodă pentru a reţine căldura cât mai mult posibil la nivelul corpului este folosirea unei îmbrăcăminţi călduroase, pulovere, colanţi, trening, imper­meabile etc.

Din momentul în care începe transpiraţia, exerciţiul fizic va fi continuat o perioadă mai lungă sau mai scurtă, în funcţie de rezistenţa individuală, pentru a favoriza o bună eliminare cutanată.

Este neapărată nevoie de un duş după ce s-a transpirat, pentru a curăţa pielea de deşeurile eliminate.

Baia caldă

Baia caldă, numită şi baia hipertermică, este un mijloc minunat şi foarte eficient pentru stimularea pielii şi provocarea

I 1 0 6 1 0 7 J

ULIEL F Î I U Î F I P I H I H L abundente. Făcând parte din metodele de tltfisincriiHliirc, baia hipertermică este tratată în detaliu la capi­tolul 28 (baia hipertermică).

Sauna

Sauna este o baie de aer cald. Sauna se face într-o cabină construită din lemn şi prevăzută cu un dispozitiv care încălzeşte încăperea şi cu gradene care urcă până la tavan, întrucât căldura urcă, gradenele superioare permit o baie la temperaturi foarte ridicate, de 90 de grade şi mai mult. La nivelul gradenelor inferioare temperatura este de aproxima­tiv 60 de grade.

Galeţii dispuşi pe sursa de încălzire înmagazinează căl­dură. Stropindu-i cu apă, se umidifică aerul, ceea ce accentuează efectele saunei, dar face căldura mai greu de suportat.

Binefacerile saunei rezultă din forţa de eliminare a to­xinelor prin transpiraţia provocată de contactul corpului cu aerul cald.

In general sauna este practicată în următorul fel: • Se începe întotdeauna cu un duş, pentru a se curăţa.

Apoi persoana intră în cabină şi se instalează pe gradenul dorit timp de aproximativ 10 minute. în general, aceste 10 minute sunt suficiente pentru a declanşa sudoraţia.

• Se iese din cabină şi în funcţie de rezistenţa indivi­duală, se face un duş călduţ sau rece ori se face o imersie într-un bazin cu apă rece. Contactul cu apa rece trebuie să fie scurt. Are ca scop crearea unui şoc termic.

• Persoana se odihneşte un moment, întinsă pe un şezlong, interval care permite organismului să-şi regăsească echilibrul şi inimii să-şi reia ritmul obişnuit.

• In funcţie de vitalitatea şi rezistenţa individuală, această serie de trei paşi va fi repetată de una sau două ori.

Ce se întâmplă în organism în timpul sesiunii de saună? în timp ce organismul este în contact cu căldura, vasele

80 dilată, sângele urcă la suprafaţă, porii se deschid şi elimină transpiraţia încărcată în toxine. De fapt, organismul îşi des­chide porţile pentru a evita acumularea de prea multă căldură.

Contactul cu apa rece obligă organismul să reacţioneze exact invers: porii se închid, vasele se contractă şi sângele este împins în profunzime.

Binefacerilor transpiraţiei provocate de aerul cald li se adaugă cele ale unei intensificări a schimburilor metabolice, datorate apei reci.

Baia de vapori

Baia arabă de vapori, hammamul, se bazează pe aceleaşi principii ca sauna, cu singura diferenţă că temperatura este mai puţin ridicată şi că durata băii este mai lungă. Este dese­ori urmată de un masaj.

Baia de aer cald la domiciliu

Există un sistem foarte simplu şi uşor de realizat cu un minim de material şi care poate fi repede pus în funcţiune. Este un procedeu care se folosea în trecut. Este însă bine de cunoscut pentru cazuri de urgenţă şi în absenţa unor mijloace mai sofisticate.

Singurul lucru necesar este o pătură mare în care se face un orificiu suficient de mare pentru a putea fi îmbrăcată peste cap. îmbrăcată cu această pătură, persoana se aşază pe un taburet sub care se află o cratiţă cu apă clocotită. Tot cor­pul, exceptând capul, se află sub cuvertură şi în contact cu aerul cald şi umed pe care-l degajă apa din cratiţă.

1 0 9 | 1 0 8

Prin acest procedeu simplu, se obţine repede o căldură suficientă pentru a provoca transpiraţia. înainte ca apa să se răcească, ea este înlocuită cu altă cratiţă cu apă clocotită, Şedinţa durează atâta timp cât este necesar pentru a provoca o bună transpiraţie. Capul rămânând în atmosfera ambiantă, căldura este mai bine suportată decât într-o saună.

Dacă nu vrem să facem un orificiu în pătură, putem la fel de bine să ne învelim complet în ea şi să stăm în patru labe deasupra cratiţei cu apă clocotită, având grijă să nu ne opărim.

In comerţ se găsesc acum cabine construite în acest scop din lemn sau din materiale sintetice neinflamabile. Sursa de căldură provine de la un mic generator de aer cald, care este bine izolat şi care poate fi plasat direct sub taburet.

împachetările calde

în lipsa altor mijloace, se poate recurge şi la una din metodele de împachetare aşa cum se practicau ele altădată. Aceste împachetări pot fi uscate sau umede, reci sau calde, locale sau generalizate. Să luăm ca exemplu „maioul pentru bust". Aportul de căldură se face printr-un material textil îmbibat în apă foarte caldă, care este aplicat direct pe piele, învelind trunchiul. Pentru a evita pierderea de căldurii, materialul textil ud este acoperit de altul, uscat, şi de 0 cuvertură. Persoana se întinde pe pat, acoperită de pături gl de pilote. Şedinţa durează atât cât este necesar pentru obţinerea unei bune transpiraţii.

Baia de soare

Expunerea pielii la razele solare antrenează repede o acumulare de căldură în organism, care va determina o transpiraţie binefăcătoare.

Această acumulare de căldură poate fi înlesnită stând într-un loc ferit sau desfăşurând o activitate fizică. în acest din urmă caz, la căldura solară se adaugă şi căldura produsă de activitatea musculară.

O altă variantă este de a face o baie de soare îmbrăcat în haine negre sau acoperit cu un material textil de culoare închisă. Negrul, spre deosebire de alb, nu reflectă razele solare, ci le absoarbe. Temperatura corpului creşte atunci repede şi transpiraţia nu întârzie să apară.

Capul trebuie întotdeauna acoperit pentru a evita con­gestia. Baia de soare nu trebuie să dureze niciodată prea mult, căci oboseşte repede organismul. La sfârşit trebuie făcut un duş răcoritor.

Masajul prin frământare

Masajul prin frământare este mai mult un procedeu complementar decât o metodă de drenaj în sine. Acest tip de masaj este frecvent folosit în băile arabe de vapori (ham-mam), dar poate fi aplicat după orice procedeu de sudaţie.

Masajul prin frământare curăţă în profunzime porii pielii, deschişi în prealabil de către transpiraţie. Constă în separarea pielii de straturile profunde pentru a forma un pliu. Acest pliu este apoi răsucit înspre înainte, între police şi arătător. Prin presiunea exercitată asupra pliurilor sunt eliminate deşeurile din pori.

Fructele şi legumele

Fructele şi legumele nu au propriu-zis acţiune sudorifică, dar menţionăm câteva care au o acţiune benefică la nivelul pielii:

• Migdalele, căpşunile, fragii, portocala, nucile, lămâia; • Anghinarea, prazul, sfecla, castravetele, morcovii,

I 1 1 0 , , i |

ţelina, hasmaţuchi, cresonul, varza, salsifisul, ridichile, păpădia.

Plantele medicinale

Plantele sudorifice provoacă şi ajută sudoraţia, cu atât mai mult dacă ceaiul preparat din ele este băut cald.

Eliminarea toxinelor se face evident mai uşor dacă plantele sudorifice sunt utilizate în acelaşi timp cu una din tehnicile de transpiraţie. In acest caz, se va bea o ceaşcă mare de infuzie foarte caldă cu puţin timp înainte de sesiunea de transpiraţie şi încă o cană după.

| Brusture Această plantă sudorifică este şi diuretică, coleretică şi

laxativă. Este deseori recomandată în boli ale pielii. • Decoct: 40 de grame de rădăcini la un litru de apă; se

fierbe 10 minute. • Comprimate: de 3 ori câte 1-2 comprimate pe zi. • Tmctură-mamd: de 3 ori câte 40 de picături.

| Umba-mielului Plantă bine cunoscută pentru proprietăţile ei sudorifice

şi diuretice. • Suc: de 3 ori câte 2 linguriţe. • Infuzie: o lingură de flori la fiecare ceaşcă; se

infuzează 10 minute.

| Muşeţel Plantă cu proprietăţi multiple. • Infuzie: 5-10 flori la fiecare ceaşcă; se infuzează

10 minute. • Suc: de 3 ori câte 2 linguriţe.

I Panseluţă sălbatică Această plantă este un depurator general foarte bun, efi­

cient în special în boli ale pielii. • Infuzie: 60 de grame de flori la fiecare litru de apă; se

infuzează 10 minute. • Comprimate: de 3 ori câte 1-2 comprimate pe zi. • Tinctură-mamă: de 3 ori câte 50 de picături.

| Soc

Florile de soc sunt diuretice şi dau o băutură foarte plă­cută.

• Infuzie: o lingură de flori la fiecare ceaşcă; se infuzează 10 minute.

| Infuzii amestecate • Tei 50 grame

Flori de soc 60 grame Limba-mielului 40 grame

1-2 linguri la fiecare ceaşcă; se infuzează 10 minute. • Roiniţă 10 grame

Violetă 10 grame • Creţuşcă 40 grame

Flori de porumbar 20 grame Muşeţel 30 grame

1-2 linguri la fiecare ceaşcă; se infuzează 10 minute. • Panseluţă sălbatică 30 grame

Ciuboţica cucului 20 grame

1 1 3 | | 1 1 2

* | jJEmonctoriuI I 3 pulmonar

A e r u l c a r e p ă t r u n d e p r i n n ă r i e s t e d i r i j a t s p r e p r o f u n z i ­

m i l e p u l m o n a r e p r i n d i f e r i t e c o n d u c t e a l c ă r o r d i a m e t r u

s c a d e p r o g r e s i v ş i c a r e s e r a m i f i c ă d i n c e î n c e m a i m u l t , a s e ­

m e n i r a m u r i l o r u n u i c o p a c ( f i g . 8 ) . L a r i n g e l e , t r a h e e a , b r o n ­

h i i l e , b r o n ş i o l e l e ş i c a n a l e l e a l v e o l a r e s e s u c c e d ă p e n t r u a

a d u c e a e r u l î n c o n t a c t c u m u c o a s a a l v e o l a r ă u n d e v a a v e a

l o c e l i b e r a r e a o x i g e n u l u i î n s â n g e .

A l v e o l e l e s a u s a c i i a l v e o l a r i s u n t p u n g u ţ e m i n u s c u l e g r u ­

p a t e î n c i o r c h i n i l a e x t r e m i t a t e a c a n a l e l o r a l v e o l a r e . O x i ­

g e n u l c o n ţ i n u t î n a l v e o l e t r e c e c u u ş u r i n ţ ă î n s â n g e , p e n t r u

c ă o p a r t e a p e r e t e l u i a l v e o l e i e s t e î n a c e l a ş i t i m p p e r e t e l e

c a p i l a r u l u i s a n g v i n . P r i n a c e s t p e r e t e c o m u n , o x i g e n u l c a r e

p ă r ă s e ş t e a l v e o l a p ă t r u n d e d i r e c t î n s â n g e .

D r u m u l u r m a t d e d e ş e u r i l e e l i b e r a t e d e p l ă m â n i e s t e

a c e l a ş i c u c e l d e s c r i s î n c a z u l o x i g e n u l u i , d a r î n s e n s i n v e r s .

D e ş e u r i l e e l i m i n a t e d e c ă t r e c ă i l e r e s p i r a t o r i i s u n t t r a n s ­

p o r t a t e s u b f o r m ă l i c h i d ă î n s â n g e . E l e s u n t a p o i t r a n s f o r ­

m a t e î n g a z c â n d a j u n g î n a l v e o l e . S u b a c e a s t ă f o r m ă , s u n t

u ş o r d e e l i m i n a t î n a f a r a c o r p u l u i o d a t ă c u a e r u l e x p i r a t . I n

t i m p u l e x p i r u l u i , g a z u l , î n p r i n c i p a l c e l c a r b o n i c , e s t e î m p i n s

p r i n t o a t ă r e ţ e a u a d e c o n d u c t e a l e s i s t e m u l u i r e s p i r a t o r -

b r o n ş i o l e , b r o n h i i e t c . - p â n ă l a e x t e r i o r .

C ă i l e r e s p i r a t o r i i s u n t î n a i n t e d e t o a t e o c a l e d e i e ş i r e a

d e ş e u r i l o r g a z o a s e . D a r e l e p o t e l i m i n a ş i d e ş e u r i s o l i d e c a r e ,

a d u s e d e a e r u l i n s p i r a t , a u p ă t r u n s î n i n t e r i o r . E s t e v o r b a

d e s p r e d i f e r i t e t i p u r i d e p r a f : p r a f m e n a j e r s a u p r a f d a t o r a t

p o l u ă r i i , p o l e n e t c .

C ă i l e r e s p i r a t o r i i s u n t e c h i p a t e p e n t r u a s e p r o t e j a ş i a

e l i m i n a a c e s t t i p d e d e ş e u . C i l i i v i b r a t i l i r e ţ i n a c e s t p r a f ş i

p r i n m i ş c ă r i l e l o r î l c o n d u c s p r e i e ş i r e . A c e s t l u c r u s e p o a t e

1 1 5

constata uşor la sfârşitul unei zile petrecute într-un mare oraş: suflându-ne nasul, umplem batista de praf negru.

In ciuda poluării actuale, deşeurile care pătrund în acest mod în căile respiratorii nu reprezintă decât o cantitate mi­nimă. Grosul deşeurilor solide pe care le eliminăm prin plămâni provine din poluarea internă a mediului nostru umoral.

Aşa cum am văzut, când emonctoriile principale (ficat, intestin, rinichi) nu mai reuşesc să epureze sângele, organis­mul încearcă să elimine deşeurile pe alte căi. Căile respira­torii pot fi astfel utilizate în chip de „ieşire de urgenţă". în mod normal, deşeurile solide nu pot traversa pereţii alve­olelor. Dar când mucoasa alveolară este afectată de către toxinele transportate de sânge, după ceva timp ea devine poroasă şi lasă să pătrundă deşeurile solide în plămâni. Aces­tea vor fi eliminate în acelaşi fel cu gazul carbonic, cu deose­birea că drumul lor este mai anevoios prin ramificaţiile „arborelui bronşic".

Aceste deşeuri, acumulându-se în căile respiratorii până în sinusuri, jenează respiraţia, deteriorează mucoasa şi sunt responsabile de bolile respiratorii. Consecinţa acestei încăr­cări, chiar dacă apare ulterior, va fi deschiderea porţii de intrare pentru instalarea, dezvoltarea şi proliferarea micro­bilor! „Microbul un înseamnă nimic, terenul e totul!"

Sputa pe care o expectorăm nu e constituită doar din deşeuri provenind de la microbi şi activitatea lor, aşa cum se crede de obicei. Ea provine înainte de toate din deşeurile unei alimentaţii neadaptate - cantitativ şi calitativ - capa­cităţilor noastre digestive şi eliminatoare.

Când deşeurile obstrucţionează prea mult căile respira­torii, sunt eliminate prin tuse. Tuşea şi expectoraţia sunt reacţii de apărare.

1 1 6

Mecanismul tusei este următorul: ea debutează printr-un inspir profund care se termină cu închiderea glotei. Acest inspir este urmat de un efort violent destinat expirării aeru­lui. Glota fiind închisă, presiunea aerului creşte în plămâni până în momentul când glota este obligată să se deschidă. Aerul ţâşneşte atunci brusc, antrenând cu el, prin aspiraţie, deşeurile care jenau.

Semne ale unei bune

şi ale unei proaste funcţionări

Când căile respiratorii funcţionează bine, nările sunt degajate şi respiraţia este liberă şi se desfăşoară cu uşurinţă. Nevoia de a sufla nasul nu se manifestă decât rareori şi în special atunci când trebuie eliminat praful care pătrunde în interior odată cu aerul inspirat.

Când căile respiratorii funcţionează prost şi au devenit o poartă de ieşire pentru deşeurile solide, nasul este înfundat, curge, aerul pătrunde greu şi trebuie să ne suflăm nasul în mod constant pentru a degaja căile respiratorii superioare. Simplul fapt de a ne apleca înainte, cu capul în jos, antre­nează o scurgere nazală. Gura trebuie uneori să stea deschisă pentru a permite respiraţia. Apare şi tuşea, întâi izolată, apoi din ce în ce mai frecventă şi mai violentă.

Chiar şi cele mai discrete semne de înfundare pot fi observate în timpul unui marş. Mişcările mai ample ale cutiei toracice provocate de gâfâială antrenează expulzarea deşeurilor.

1 1 7

*ţ Drenanţii I O pulmonari Expectoraţia voluntară

Pentru a goli plămânii, putem încerca să tuşim în mod voluntar, copiind astfel procedeul folosit de organism. Instinctiv, toată lumea foloseşte acest procedeu. Dar cum să expectorăm?

Scuipatul brusc, violent, impune plămânilor un puternic efort şi un şoc care va fragiliza mucoasa. Este mai bine să împingem treptat sputa în arborele bronşic, tuşind uşor şi în chinte. Impulsul de tuse uşoară este dat de către diafra<*m şi de partea inferioară a cutiei toracice.

Efectele acestei metode pot fi ameliorate utilizând plante medicinale care fluidifică secreţiile (a se vedea mai departe).

Inversarea poziţiei corpului

Prin forţa greutăţii, poziţia verticală antrenează o acu­mulare de secreţii la baza plămânilor. în timpul somnului, poziţia orizontală permite deşeurilor să părăsească baza plămânilor şi să se repartizeze pe toată lungimea lor. Cilii vibratili ajută această repartizare, conducând deşeurile spre ieşire.

Profitând de faptul că secreţiile se găsesc la poarta de ieşire, putem favoriza eliminarea lor adoptând pentru câteva minute o poziţie verticală inversată, adică stând cu capul în jos. Această poziţie permite secreţiilor să alunece spre poarta de ieşire.

La trezire, în funcţie de agilitatea persoanei în cauză, se poate recurge la una din următoarele variante:

• stând întins pe pat, se apleacă capul şi toracele în afara patului până când capul atinge podeaua;

• se adoptă aceeaşi poziţie, dar stând pe o masă; • se stă culcat, cu capul în jos, pe un plan foarte încli­

nat, de pildă o scândură sau o scară; • se suspendă corpul de o bară, cu capul în jos; • se execută lumânarea. Metoda poziţiei inversate este foarte simplă şi în unele

cazuri, această poziţie permite chiar eliminarea unor mari cantităţi de secreţii.

Gâfâiala

în timpul gâfâielii, mişcarea puternică de du-te-vino •< aerului de-a lungul căilor respiratorii determină eliminarea deşeurilor în exterior: bronhiile şi bronşiolele se dilată şi se contractă în ritmul respiraţiei şi ajută astfel la dezlipirea mucozităţilor. Tuşind şi curăţându-ne gâtul, reuşim să eli­minăm cantităţi mari de deşeuri.

Pentru persoanele pline de vitalitate, care nu sunt bol­nave, gâfâiala poate fi obţinută prin marş, mers pe bicicletă în ritm susţinut, o şedinţă de gimnastică etc.

Pentru ceilalţi, există o metodă foarte simplă. Singurul material necesar este o sticlă goală de un litru şi un tub de cauciuc lung de 80 de centimetri şi cu un diametru interior de 0,5 centimetri. Se umple o treime din sticlă cu apă şi se introduce tubul în sticlă până atinge fundul.

Metoda constă în efectuarea unor expirări profunde suflând în tub. Diametrul mic al tubului şi apa opun rezis­tenţă aerului expirat.

Pentru a învinge această rezistenţă, suntem obligaţi să creăm un flux puternic de aer, care va antrena deşeurile cu el. După expir, ne recăpătăm suflul şi începem iar. Putem astfel,

1 1 9 j 1 1 8

de-a lungul unei zile, să facem trei serii de câte 5, 10, 15 sau 20 de expiruri, îh funcţie de antrenament.

Această metodă are şi avantajul de a reeduca sistemul respirator şi de a favoriza circulaţia sângelui. Nu există con­traindicaţii, cu condiţia să se acţioneze progresiv şi fără a forţa.

Plantele medicinale

Plantele medicinale active la nivelul căilor respiratorii acţionează:

• fluidificând secreţiile bronşice; • dilatând alveolele; • provocând eliminarea deşeurilor. Se spune despre aceste plante că sunt: • expectorante când provoacă eliminarea secreţiilor; • antitusive când facilitează expectoraţia şi potolesc

tuşea; • balsamice când calmează mucoasa respiratorie iritata

de deşeuri şi de tuse; • fluidifiante când fluidifică deşeurile pentru a le face

mai uşor de expectorat.

Aceste plante pot fi luate: • pe cale internă (infuzie, picături...), principiile active

sunt transportate până la căile respiratorii de către circulaţia sangvină;

• pe cale externă (inhalaţii), principiile active sunt puse în contact cu mucoasa pulmonară, pătrunzând direct în căile respiratorii.

| Inhalaţia Constă în inspirarea profundă a vaporilor emanaţi de un

preparat apos pe bază de plante. O jumătate de litru de

infuzie caldă este turnată într-un borcan mare, deasupra căruia ne aplecăm capul pentru a capta vaporii curativi ai preparaţiei.

Eficienţa inhalaţiei este crescută dacă se acoperă capul şi borcanul cu un prosop. Se pot folosi şi inhalatori din comerţ.

In locul infuziei se pot turna zece picături de uleiuri esenţiale într-un castron cu apă clocotită. Uleiurile esenţiale, fiind foarte volatile, sunt des folosite pentru a acţiona la nivelul căilor respiratorii.

Un procedeu foarte simplu de inhalare constă în a inspi­ra profund câteva picături de ulei esenţial.

Există şi aparate care difuzează uleiurile esenţiale sub formă de picături atât de fine încât rămân suspendate în aer. Ele sunt astfel absorbite odată cu aerul pe care îl inspirăm.

| Eucaliptul Fiind folosit în mod obişnuit pentru căile respiratorii,

eucaliptul este balsamic, antitusiv, fluidifiant şi antiseptic. • Infuzie: 3 sau 4 frunze la fiecare ceaşcă; se infuzează

15 minute. • Comprimate-, de 3 ori pe zi câte 1-2 comprimate. • Viei esenţial: de 3 ori pe zi câte 3-5 picături. • Inhalaţie: 2 linguri de frunze în infuzie la o jumătate

de litru de apă; 10-15 picături de ulei esenţial într-un cas­tron cu apă clocotită.

| Oregano Sedativ antispasmodic (tuse), expectoram şi fluidifiant,

oregano este activ mai ales la nivelul gâtului. • Infuzie: 1-2 linguriţe la fiecare ceaşcă; se infuzează 10

minute. • Ulei esenţial: foarte puternic şi fierbinte. Nu trebuie

înghiţit decât foarte diluat şi nu se foloseşte pentru frecţie; de 3 ori câte 1—2 picături bine diluate în miere.

121 I 120

• Inhalare: 5-10 picături de ulei esenţial într-un cas­tron cu apă clocotită.

| Pinul sălbatic Balsamic şi antiseptic. • Infuzie: 20-50 de grame de muguri la 1 litru de apă;

se infuzează 10 minute. • Ulei esenţial: de 3 ori pe zi câte 3 picături. • Comprimate: (muguri de pin) de 3 ori pe zi câte 1-2

comprimate. • Inhalare: 10-15 picături de ulei esenţial într-un cas­

tron cu apă clocotită.

| Pătlagina Pătlagina este una din „buruienile" cel mai frecvent

întâlnite. Purifică şi fortifică căile respiratorii. • Infuzie: 1-2 linguri de frunze; se infuzează 10 minute. • Suc: de 3 ori pe zi 2 sau mai multe linguriţe. • Comprimate: de 3 ori pe zi câte 1-2 comprimate.

| Amăreala (şopârliţa) Fluidifiant bronşic, expectorant şi tonic respirator. Con­

traindicat la persoanele cu tub digestiv sensibil. • Decoct: 100 de grame de rădăcini la 1 litru de apă; se

fierb 2 minute, apoi se infuzează 10 minute.

I Lemnul-dulce Printre numeroasele sale proprietăţi, rădăcinile de lemn-

dulce sunt fluidifiante şi antitusive. Ele stimulează glandele suprarenale şi sunt antiinflamatorii.

• Decoct: 50 de grame de rădăcini la 1 litru de apă; se fierb 10 minute; se lasă la macerat peste noapte.

• Comprimate: de 3 ori pe zi câte 1-2 comprimate.

1 2 2

| Cimbrişorul si cimbrul Aceste două plante sunt foarte apropiate şi au aceleaşi

proprietăţi: balsamice, expectorante puternice, antiseptice. Sunt recomandate pentru toate răcelile.

• Infuzie: 1-2 linguriţe la fiecare ceaşcă; se infuzează 10 minute.

• Ulei esenţial: foarte puternic şi fierbinte; de 3 ori pe zi câte 2 picături, cu miere.

• Comprimate: de 3 ori pe zi câte 1-2 comprimate. • Inhalare: 5-10 picături de ulei esenţial într-un cas­

tron cu apă clocotită.

| Podbalul Expectorant şi antitusiv frecvent utilizat. • Infuzie: 2 linguriţe la fiecare ceaşcă; se infuzează 10

minute. • Suc: de 3 ori pe zi câte 2 linguriţe.

| Ceaiuri în amestec • Flori de nalbă 20 grame

Flori de nalbă mare 20 grame Flori de parpian 20 grame Flori de podbal 20 grame

o linguriţă la fiecare ceaşcă; se infuzează 10 minute. • Flori de mac 20 grame

Flori de violetă 20 grame Flori de lumânare 20 grame

• Silnic 20 grame Unguraş 20 grame Cimbrişor 20 grame

1-2 linguriţe Ia fiecare ceaşcă; se infuzează 10 minute. • Lemn-dulce 20 grame • Pătlagină 30 grame

Podbal 30 grame

1 2 3

Ace de pin 10 grame 1-2 linguriţe la fiecare ceaşcă; se infuzează 10 minute. • Muşchi de munte 10 grame

Mierea-ursului 20 grame

Alţi drenanţi naturali

I Masajul zonelor reflexe plantare A se consulta tabelul şi instrucţiunile din anexa 2.

1*Ţ D r e n a j u l

i a u r i c u l a r

Urechile nu sunt organe specializate în filtrarea şi eli­minarea deşeurilor, aşa cum sunt ficatul şi rinichii. Totuşi, există un procedeu atât de simplu şi de eficient pentru a drena deşeurile care stagnează la nivelul urechilor, încât ni s-a părut util să vorbim despre el.

Procedeul ne-a parvenit de la indienii Hopi din America de Nord şi se realizează cu ajutorul unor „lumânări" scobite, numite şi „lumânări de ureche".

Anatomia urechii

Ceea ce numim ureche nu este decât partea aflată la limita externă a sistemului auditiv. Deja conductul auditiv, lung de 2,5 centimetri, care pătrunde spre interiorul capului, ne face să presimţim că urechile înseamnă mai mult decât pavilionul şi lobul vizibil la exterior. într-adevăr, partea internă a sistemului auditiv este de departe cea mai impor­tantă şi mai complexă. Ea adăposteşte nu numai organele necesare pentru recepţionarea şi înregistrarea sunetelor (aparatul auditiv), dar şi organele care permit să ne situăm şi să ne orientăm în spaţiu (aparatul echilibrului).

Aceste două aparate sunt compuse dintr-un ansamblu perfecţionat şi elaborat de organe şi dintr-o reţea complexă de cavităţi şi de conducte. Totul este protejat faţă de exterior de membrana timpanului care este extremitatea internă a conductului auditiv.

Partea internă a urechii nu este însă un spaţiu închis. Printr-un conduct - trompa lui Eustachio - ea comunică cu partea din spate a foselor nazale, la nivelul rinofaringelui.

125

A c e a s t ă c a l e d e c o m u n i c a r e e x p l i c ă d e c e u n e l e t u l b u r ă r i s a u

i n f e c ţ i i l a n i v e l u l n a s u l u i s a u a l g â t u l u i a u r e p e r c u s i u n i l a

n i v e l u l u r e c h i l o r , c u m s e î n t â m p l ă î n c a z u l o t i t e l o r , d e e x e m ­

p l u , ş i v i c e v e r s a .

C h i a r d a c ă e s t e i r i g a t ă d e v a s e s a n g v i n e ş i l i m f a t i c e , u r e ­

c h e a i n t e r n ă p o a t e f i ş i e a , a s e m e n i t u t u r o r o r g a n e l o r , ţ i n t a

u n e i a c u m u l ă r i d ă u n ă t o a r e d e d e ş e u r i . A c e a s t a p o a t e c o n ­

d u c e f i e l a i n f e c ţ i i ( o t i t e ) , f i e l a s u r d i t a t e p r i n s c l e r o z a

o r g a n e l o r a p a r a t u l u i a u d i t i v , f i e l a t u l b u r ă r i d e e c h i l i b r u ( v e r ­

t i j , b â z â i t u r i . . . ) p r i n s c l e r o z a r e a o r g a n e l o r a p a r a t u l u i e c h i l i ­

b r u l u i . S a u , î n g e n e r a l , l a d u r e r i d e c a p , m i g r e n e , s i n u z i t e ,

o t a l g i i .

O a c u m u l a r e a d e ş e u r i l o r p o a t e a v e a l o c ş i î n p a r t e a

e x t e r n ă a u r e c h i i . P e r e ţ i i c o n d u c t u l u i a u d i t i v s u n t t a p e t a ţ i c u

g l a n d e s e b a c e e ş i g l a n d e s u d o r i p a r e s p e c i f i c e c a r e s e c r e t ă

c e r u m e n : „ c e a r a " d i n u r e c h i . A ş a c u m s e î n t â m p l ă l a n i v e l u l

p i e l i i , a c e a s t ă s e c r e ţ i e , c a r e e s t e u n a d i n m o d a l i t ă ţ i l e c o r p u ­

l u i d e a e l i m i n a d e ş e u r i l e , e s t e m a i m u l t s a u m a i p u ţ i n a b u n ­

d e n t ă , î n f u n c ţ i e d e p e r s o a n ă . A c u m u l â n d u - s e ş i

î n t ă r i n d u - s e , c e r u m e n u l f o r m e a z ă u n d o p , c a r e e s t e d e r e g u l ă

e l i m i n a t d u p ă i n j e c t a r e a c u o s e r i n g ă a a p e i î n c o n d u c t .

L u m â n ă r i l e p e n t r u u r e c h i a l e i n d i e n i l o r H o p i

I n t e r e s u l p e c a r e - l p r e z i n t ă l u m â n ă r i l e H o p i c o n s t ă î n

f a p t u l c ă a c ţ i o n e a z ă n u n u m a i l a n i v e l u l c o n d u c t u l u i a u d i t i v

p e n t r u a - l d e b a r a s a d e c e r u m e n u l a c u m u l a t s a u d e d o p u r i -

c u m f a c e s e r i n g a - , d a r ş i p e n t r u c ă s t i m u l e a z ă c i r c u l a ţ i a

s a n g v i n ă ş i l i m f a t i c ă l a n i v e l u l u r e c h i i i n t e r n e ş i î n c o n ­

s e c i n ţ ă , e l i m i n a r e a d e ş e u r i l o r c a r e s e g ă s e s c l a a c e s t n i v e l .

A c e s t e l u m â n ă r i a u f o r m ă c i l i n d r i c ă ş i m ă s o a r ă a p r o x i ­

m a t i v 2 0 d e c e n t i m e t r i - d e u n d e n u m e l e d e l u m â n a r e s c o ­

b i t ă - s u n t c o n f e c ţ i o n a t e d i n t r - o ţ e s ă t u r ă u ş o a r ă , d e t i p u l

t i f o n u l u i , i m p r e g n a t ş i r i g i d i z a t c u a j u t o r u l c e r i i d e a l b i n e l a

c a r e s e a d a u g ă p l a n t e m e d i c i n a l e z d r o b i t e s a u u l e i u r i

e s e n ţ i a l e .

L u m â n a r e a e s t e a ş e z a t ă v e r t i c a l p e i n t r a r e a î n c o n d u c t u l

a u d i t i v a l p a c i e n t u l u i c a r e s t ă c u l c a t p e o p a r t e . E x t r e m i t a t e a

l i b e r ă a l u m â n ă r i i e s t e a p r i n s ă . N e f i i n d p r e v ă z u t ă c u f i t i l , s e

a p r i n d p e r e ţ i i c i l i n d r u l u i ş i î n c e p s ă a r d ă . A t u n c i c â n d

l u m â n a r e a d e v i n e p r e a s c u r t ă ş i f l a c ă r a s e a p r o p i e d e c o r p ,

t r e b u i e î n d e p ă r t a t ă . D a c ă a p l i c a r e a s e f a c e c o r e c t , c e a r a

l u m â n ă r i i n u a r t r e b u i s ă c u r g ă , c i s ă s e e v a p o r e , a ş a c u m s e

î n t â m p l ă l a o l u m â n a r e o b i ş n u i t ă .

Mod de acţiune L u m â n ă r i l e H o p i a c ţ i o n e a z ă î n m a i m u l t e m o d u r i . C ă l ­

d u r a p e c a r e o d e g a j ă p r i n c o m b u s t i e i r a d i a z ă î n c e t ş i a g r e a b i l

p â n ă l a b a z a l u m â n ă r i i ş i i n t e n s i f i c ă s c h i m b u r i l e c e l u l a r e l a

n i v e l u l u r e c h i i .

A e r u l c a l d c a r e u r c ă î n c i l i n d r u l l u m â n ă r i i p r o v o a c ă u n

„ e f e c t d e s o b ă " , a d i c ă u n c u r e n t d e a s p i r a ţ i e o r i e n t a t î n s u s ,

c a r e a r e u r m ă t o a r e l e e f e c t e b e n e f i c e :

• C e a r a a c u m u l a t ă î n c o n d u c t u l a u d i t i v e s t e a s p i r a t ă

s p r e e x t e r i o r . I n c a z u l p r e z e n ţ e i d o p u r i l o r , a r e l o c a c e l a ş i p r o ­

c e s . T r e b u i e î n s ă m a i m u l t e ş e d i n ţ e p e n t r u a l e e x t r a g e c o m ­

p l e t . C ă l d u r a , î n m u i n d c e a r a , î n l e s n e ş t e p r o c e s u l d e

e x t r a c ţ i e . C e a r a e s t e a s p i r a t ă p â n ă l a b a z a c i l i n d r u l u i ş i e s t e

d e c i p e r f e c t v i z i b i l ă l a s f â r ş i t u l o p e r a ţ i e i .

• G l a n d e l e s u d o r i p a r e ş i s e b a c e e s u n t s t i m u l a t e . D a c ă

s u n t a s t u p a t e , s e g o l e s c ş i - ş i r e i a u a c t i v i t a t e a d e f i l t r a r e ş i

e l i m i n a r e .

• C i r c u l a ţ i a s a n g v i n ă ş i c e a l i m f a t i c ă s u n t a c t i v a t e

p â n ă l a u r e c h e a i n t e r n ă , p e r m i ţ â n d a s t f e l o m a i b u n ă i r i g a r e

ş i e p u r a r e a o r g a n e l o r a p a r a t u l u i a c u s t i c ş i a l e c h i l i b r u l u i .

P e r s o a n a t r a t a t ă a r e s e n z a ţ i a c l a r ă c ă î ş i s i m t e c a p u l m a i u ş o r ,

1 2 7 I 1 2 6

mai degajat; ea aude mai bine, durerile de cap pot diminua sau dispărea progresiv. Aplicaţii Se tratează întotdeauna ambele urechi în cursul aceleiaşi şedinţe. In cazurile acute, sunt necesare trei şedinţe zilnice. In cazul unei cure sau al maladiilor cronice, şedinţele au loc de două ori pe săptămână. Lumânările Hopi se găsesc în magazinele specializate.

1Q sistemul

I O limfatic Deşeurile, pentru a ajunge în emonctorii, merg pe calea venoasă a sistemului sangvin sau pe calea limfatică, aceasta fiind, printre altele, şi o cale de eliminare foarte importantă. Sistemul limfatic se formează plecând de la capilarele lim­fatice. Aceste capilare se unesc pentru a forma vasele limfatice. Cei 2 litri de limfă care circulă în interiorul vaselor lim­fatice se formează încontinuu pornind de la lichidele inter-stiţiale, adică serul extracelular traversează pereţii capilarelor limfatice pentru a forma şi a reîmprospăta volumul limfei şi pentru a permite deşeurilor să părăsească ţesuturile. Un mare număr de vase limfatice ajung într-un ganglion limfatic, de unde iese un singur vas limfatic de calibru mai mare. Cele mai mari capilare limfatice confluează pentru a forma trunchiurile limfatice. Cel mai important dintre ele este canalul toracic. Acest canal se varsă în circulaţia sangvină la nivelul venelor subclaviculare. Aceasta înseamnă că deşeurile, care până atunci fuseseră transportate de curentul limfatic, ajung într-un emonctoriu utilizând calea sangvină. Capilarele sangvine şi capilarele limfatice acţionează împreună pentru evacuarea deşeurilor. Când circulaţia venoasă este defectuoasă, sistemul limfatic încearcă să com­penseze deficienţele sistemului sangvin intensificându-şi pro­pria activitate sau reţeaua capilară venoasă îşi poate intensifica activitatea pentru a reduce din sarcina sistemului limfatic. Ganglionii limfatici sunt dispuşi în grupuri de-a lungul vaselor limfatice. Rolul lor este multiplu, dar întotdeauna are legătură cu curăţarea umorilor şi apărarea organismului. Ei se găsesc în număr mare în regiunea gâtului, a axilelor şi în cea inghinală.

1 2 9

Ganglionii limfatici sunt staţii de filtrare care folosesc la apărarea împotriva procesului infecţios; ei constituie sediile cele mai importante de producere a limfocitelor - globulele albe. Când corpul este agresat, în timpul unei infecţii de pildă, producţia de globule albe creşte repede şi proporţional cu intensitatea agresiunii. Ganglionii cei mai apropiaţi de locul în care se produce agresiunea sunt cei care reacţionează primii. Ganglionii inflamaţi sunt tumefiaţi, calzi şi dureroşi la apăsare.

Activitatea ganglionilor poate fi insuficientă, făcând ca filtrarea, degradarea şi transportul deşeurilor să se facă defec­tuos, în plus, dacă producţia de limfocite este insuficientă, organismul se apără prost de agresiunile microbiene şi devine prea receptiv la infecţii.

Printre organele producătoare de limfocite se găsesc, ală­turi de ganglionii limfatici, şi splina, timusul, amigdalele şi apendicele cecal.

Buna funcţionare a sistemului limfatic este deci primor­dială, căci el nu participă doar la eliminarea deşeurilor, ci joacă şi un rol cheie în apărarea organismului.

1 3 0

Drenajul sistemului limfatic

Metodele de drenaj deja menţionate, care acţionează asupra emonctoriilor, influenţează şi sistemul limfatic, dar doar la modul general şi nespecific.

Prezentăm aici trei metode care permit o acţiune directă şi specifică asupra sistemului limfatic:

Postul negru

Orice post negru obligă organismul să-ţi extragă lichidele din limfă pentru a menţine un volum sangvin normal. într-a­devăr, pierderea apei prin transpiraţie, urină etc, nu este compensată în cazul postului negru. Organismul nu mai are deci decât o singură soluţie, aceea de a extrage din fluidul extracelular, deci din limfă, lichidul care îi lipseşte. Se creează astfel o accelerare a circulaţiei limfatice, care se tra­duce printr-o deversare într-o cantitate mai mare a limfei în circulaţia sangvină.

Acest procedeu este eficient pentru a epura mai repede limfa care, se ştie, circulă foarte încet. Dar este un procedeu problematic şi necesită consiliere şi supraveghere din partea unui practician competent.

Masajul Vodder

(sau masajul de drenaj limfatic)

Acest masaj extrem de blând şi de lent permite desfun­darea ganglionilor limfatici congestionaţi şi accelerarea înaintării limfei în vasele limfatice.

Acest masaj este foarte eficient, dar având în vedere complexitatea acestei metode, nu vom intra aici în detalii.

1 3 1

P e r s o a n e l e i n t e r e s a t e d e a c e s t m a s a j s e v o r a d r e s a u n u i c e n ­

t r u s p e c i a l i z a t .

M a s a j u l z o n e l o r r e f l e x o g e n e p l a n t a r e

A s e v e d e a a n e x a 2 .

Derivaţiile

D i f e r i t e l e t i p u r i

d e d e ş e u r i

F o r ţ a v i t a l ă c a u t ă î n t o t d e a u n a s ă m e n ţ i n ă m e d i u l

u m o r a l c â t m a i c u r a t c u p u t i n ţ ă e x p u l z â n d d e ş e u r i l e p r i n

e m o n c t o r i i . D a c ă a c e s t e e l i m i n ă r i s e m a n i f e s t ă î n m o d a n o r ­

m a l , v o r b i m a t u n c i d e s p r e b o a l ă c a r e - o ş t i m a c u m - n u e s t e

a l t c e v a d e c â t u n ş i r d e c r i z e d e c u r ă ţ a r e c r e a t e ş i d i r i j a t e d e

c ă t r e f o r ţ a v i t a l ă p e n t r u a o b ţ i n e a u t o v i n d e c a r e a .

C â n d u n e m o n c t o r i u e s t e s u p r a a g l o m e r a t ş i n u m a i

p o a t e e l i m i n a d e ş e u r i l e , o r g a n i s m u l n u - ş i a b a n d o n e a z ă t o t u ş i

e f o r t u r i l e c u r a t i v e : e l v a d i r i j a d e ş e u r i l e a f l a t e î n e x c e s s p r e o

a l t ă c a l e d e i e ş i r e .

I n a f a r a p e r i o a d e l o r d e b o a l ă , d e ş e u r i l e s u n t d e v i a t e d e l a

u n e m o n c t o r i u l a a l t u l f ă r ă s ă n e d ă m s e a m a d e a c e a s t a . D a r

c â n d a c e s t f e n o m e n a r e l o c î n t i m p u l u n e i b o l i , e l e s t e m u l t

m a i v i z i b i l ş i s e n u m e ş t e transfer morbid. I n c u r s u l u n u i t r a n s f e r m o r b i d , o p r i m ă m a l a d i e d i s p a r e

p e n t r u a f i î n l o c u i t ă d e o „ n o u ă " m a l a d i e . M a l a d i a n o u ă n u

e s t e n o u ă d e c â t c u n u m e l e , c ă c i î n r e a l i t a t e e a a r ă m a s p r a c ­

t i c a c e e a ş i .

A l t e r n a n ţ a d i n t r e o e c z e m ă ş i o c r i z ă d e a s t m e s t e u n

e x e m p l u f r a p a n t ş i b i n e c u n o s c u t d e t r a n s f e r m o r b i d . D e

I 1 3 2 1 3 3

î n d a t ă c e a s t m u l e s t e s u f i c i e n t d e „ s t ă p â n i t " p r i n t r - u n t r a t a ­

m e n t r e p r e s i v , t o x i n e l e s u n t d i r i j a t e s p r e e m o n c t o r i u !

c u t a n a t , u n d e s e m a n i f e s t ă s u b f o r m ă d e e c z e m ă . D a c ă l a

r â n d u l e i , e l i m i n a r e a p r i n p i e l e e s t e b l o c a t ă p r i n r e m e d i i

a n t i s i m p t o m a t i c e , d e ş e u r i l e , î n c a z u l d e f a ţ ă , f a c d r u m u l

i n v e r s ş i a j u n g d i n n o u l a p l ă m â n i . î n a l t e c a z u r i , d e ş e u r i l e

v o r fi d i r i j a t e s p r e u n a l t e m o n c t o r i u s a u o r g a n ş i v o r a p ă r e a

a t u n c i n o i t u l b u r ă r i l a n i v e l u l f i c a t u l u i , a l i n i m i i e t c .

E x e m p l e l e a b u n d ă ş i f i e c a r e , o b s e r v â n d u - s e , v a î n ţ e l e g e

c ă t u l b u r ă r i l e p e c a r e l e - a s u f e r i t n u s u n t a t a c u r i i z o l a t e ş i

f ă r ă l e g ă t u r ă î n t r e e l e , c i u n u n i c ş i continuu efort al forţei vitale de a purifica mediul interior eliminând deşeurile.

D e r i v a ţ i a e s t e o t e h n i c ă c e i m i t ă e f o r t u r i l e f o r ţ e i v i t a l e .

T e h n i c i l e d e d e r i v a ţ i e e x p l o a t e a z ă c a p a c i t a t e a p e c a r e o a r e

o r g a n i s m u l d e â p u t e a e l i m i n a u n a c e l a ş i t i p d e d e ş e u p e m a i

m u l t e c ă i .

P â n ă a c u m , a m v o r b i t î n t o t d e a u n a d e s p r e d e ş e u r i î n

g e n e r a l , c a ş i c â n d a r e x i s t a u n s i n g u r f e l d e d e ş e u r i s a u

d e ş e u r i l e a r p u t e a f i e l i m i n a t e o r i c u m p r i n t r - u n e m o n c t o r i u

s a u a l t u l . E x i s t ă î n r e a l i t a t e m a i m u l t e f e l u r i d e d e ş e u r i ş i

fiecare e s t e e l i m i n a t p r i n t r - u n e m o n c t o r i u a n u m e .

î n m e d i c i n a n a t u r i s t ă , s e c o n s i d e r ă c ă e x i s t ă d o u ă t i p u r i

d e d e ş e u r i : c r i s t a l e l e ş i c e r u r i l e . D e s c o p e r i r e a l o r n u e s t e

r o d u l a n a l i z e l o r c h i m i c e , c i a l u m i l e i o b s e r v a ţ i i a p r o c e s e l o r

m o r b i d e .

C r i s t a l e l e

D e ş e u r i l e g r u p a t e s u b t e r m e n u l d e „ c r i s t a l e " s u n t d e ş e u r i

s o l u b i l e î n l i c h i d e . S u n t e v a c u a t e p r i n r i n i c h i ş i g l a n d e l e

s u d o r i p a r e c a r e , p r i n u r i n ă ş i t r a n s p i r a ţ i e , o f e r ă u n s p r i j i n

c o n s i s t e n t p e n t r u d i z o l v a r e a l o r .

D e ş e u r i l e - c r i s t a l e s u n t d u r e ş i v ă t ă m ă t o a r e a s e m e n i

u n o r a d e v ă r a t e c r i s t a l e . N i s i p u l p e c a r e - 1 a v e m d i m i n e a ţ a l a

t r e z i r e î n o c h i s a u n i s i p u l c a r e f a c e c a a r t i c u l a ţ i i l e s ă n e

s c â r ţ â i e s u n t e x e m p l e t i p i c e d e c r i s t a l e .

C â n d s e a c u m u l e a z ă î n o r g a n i s m , p r o v o a c ă b o l i î n g e n e ­

r a l d u r e r o a s e , „ c a r e n u c u r g " . P r i n f a p t u l c ă n u c u r g ,

î n ţ e l e g e m c ă n u p r o v o a c ă d e c â t r a r e o r i s u p u r a ţ i i s a u c a t a r u r i .

P r i n t r e b o l i l e d a t e d e c r i s t a l e s a u m a l a d i i c r i s t a l o i d e

p u t e m c i t a r e u m a t i s m e l e a c u t e s a u c r o n i c e , s c i a t i c a , c a l c u l i i ,

n e v r i t e l e , e c z e m e l e u s c a t e e t c .

C r i s t a l e l e s u n t r e z i d u u l m e t a b o l i s m u l u i p r o t e i n e l o r : s u n t

d e ş e u r i l e c a r e r e z u l t ă d i n d i g e s t i a ş i u t i l i z a r e a a l i m e n t e l o r

b o g a t e î n p r o t e i n e , d e t i p u l c ă r n i i , a l p e ş t e l u i , a l o u ă l o r ,

p r o d u s e l o r l a c t a t e , l e g u m i n o a s e l o r ş i c e r e a l e l o r . A c i d u l u r i c .

u r e e a f a c p a r t e d i n g r u p u l d e c r i s t a l e .

C r i s t a l e l e p o t p r o v e n i ş i d i n t r - u n e x c e s d e a l i m e n t e a c i d J

s a u d e g l u c i d e p e r i c u l o a s e d e t i p u l z a h ă r u l u i r a f i n a t ş i - I

z a h a r i c a l e l o r .

I n d i f e r e n t d e m a l a d i a c r i s t a l o i d ă d e c a r e s u f e r i m , t e r a p i a

d e b a z ă c a r e v a f i a p l i c a t ă d e c u r g e d i r e c t d i n c a r a c t e r i s t i c i l e

c r i s t a l e l o r :

• c o r e c t a r e a r e g i m u l u i a l i m e n t a r , d i m i n u â n d s a u

s u p r i m â n d t e m p o r a r a l i m e n t e l e p r o d u c ă t o a r e d e c r i s t a l e ;

• s t i m u l a r e a e l i m i n ă r i l o r l a n i v e l u l r i n i c h i l o r ş i a l g l a n ­

d e l o r s u d o r i p a r e ;

• c o n s u m u l g e n e r o s d e l i c h i d e , î n c a r e c r i s t a l e l e s e v o r

p u t e a d i z o l v a ş i e l i m i n a .

C e r u r i l e

D e ş e u r i l e g r u p a t e s u b n u m e l e d e „ c e r u r i " s u n t d e ş e u r i i n s o ­

l u b i l e î n l i c h i d e . M u c o z i t ă ţ i l e , m a t e r i a v â s c o a s ă e l i m i n a t ă a t u n c i

c â n d n e s u f l ă m n a s u l s u n t c e r u r i c a r e n u s e d i z o l v ă î n a p ă .

C â n d c e r u r i l e s e a c u m u l e a z ă î n s â n g e , v o r b i m d e s p r e

h e m o g l i a z ă , i a r c â n d s e a c u m u l e a z ă î n l i m f ă , d e s p r e l i m f o g l i a z ă .

1 3 5 I 1 3 4

Cerurile se elimină prin ficat, intestin şi glandele sebacee. Bila, scaunele şi sebumul sunt suporturi pentru eliminarea cerurilor. Dacă aceste emonctorii nu elimină sufi­ciente ceruri, căile respiratorii vor putea fi utilizate drept ieşiri de urgenţă: mucusul, mucozităţile, sputa etc. sunt ceruri. Uterul este şi el o cale de ieşire atunci când elimina cerurile sub formă de leucoree.

Bolile cerurilor sau maladiile coloidale nu sunt în gene­ral dureroase cum sunt maladiile cristaloide; în schimb, ele curg. Toate catarurile sunt boli ale cerurilor: catarurile căilor respiratorii precum astmul, bronşitele, sinuzitele etc; catarurile pielii de tipul eczemelor supurante, acneei etc; catarurile uterului, ale căilor digestive...

Cerurile provin dintr-o alimentaţie prea bogată în glu­cide: cerealele, pâinea, tăiţeii, şi dintr-o alimentaţie prea bogată în lipide: grăsimile folosite în prăjeli. Lanţurile lungi de molecule de amidon prost degradate formează ceruri.

Terapia bolilor cerurilor constă din: • oprirea sursei de ceruri printr-o reformă alimentarii

adecvată: diminuarea sau suprimarea alimentelor incrimi­nate;

• drenarea cerurilor excedentare prin emonctoriile adecvate;

• „secarea" organismului. într-adevăr, dacă cristalele se elimină mai uşor când se bea mai mult, cerurile, dimpotrivă, se elimină mai bine diminuând aportul de lichide. Cerurile, fiind insolubile, au tendinţa să se acumuleze în limfă. Bând puţin timp de câteva zile, obligăm organismul să-şi extragă lichidele din limfă pentru a menţine volumul sangvin nor­mal, în acest fel, cerurile, transportate prin limfă, pătrund în cantitate mai mare în curentul sangvin decât în mod normal.

1 3 6

Toxinele (surse/caracteristici/terapii)

Cristalele Cerurile

Exemplu Nisip în ochi

Nisip în articulaţii

Ex.: acid uric

Solubilitate Solubile în apă

Emonctorii Rinichi

Glande sudoripare

Glande sebacee

Căi respiratorii

Boli Maladii cristaloide

Dureroase -

- Nu curg

Ex.: - reumatisme

- sciatică

- calculi renali

- eczeme uscate

- nevrite

Sursă Proteine

Zahăr alb

Alimente acidifiante

Terapie Terapie lichidă - multe lichide

- plante diuretice

- plante sudorifice

- sudoraţie

- suprimare a sursei ali­mentare de cristale

Mucozităţi, sputâ

Puroi din coşuri cu vârf alb

Ex.: colesterol

Insolubile

Ficat - vezică biliară

Intestin

Maladii coloidale

Nedureroase -

Curg (cataruri)

Ex.: - bronşită

- sinuzită

- acnee

- eczeme supurante

- leucoree

Amidon

Grăsimi

Terapie uscată - plante laxative

- plante hepato-biliare

- plante pulmonare - suprimare a sursei ali­

mentare de ceruri

1 3 7

* % * | Practica d* I derivaţiilor

Să rezumăm sub formă de tabel relaţia emonc-torii-deşeuri:

Deşeuri Ceruri Cristale Emonctorii principale Ficat-vezicâ biliară Rinichi-vezică

Intestin

Glande sebacee Glande sudoripare

Emonctorii secundare Câi respiratorii Mucoasa uterină

Mucoase în general (stomac, căi respira­torii, uter...)

Distincţia între emonctoriu principal şi secundar permite sporirea eficienţei curelor. Un emonctoriu principal curăţă corpul mai uşor şi de mai multe deşeuri decât un emonctoriu secundar.

Emonctoriile din interiorul unei categorii sunt enume­rate în ordinea importanţei. Exceptând cazurile în care există disfuncţii ereditare sau dobândite, rinichii, de exemplu, fil­trează şi elimină mai multe deşeuri decât glandele sudoripare şi acestea din urmă mai multe decât mucoasele în general.

O derivaţie este un transfer de toxine de la un emonctoriu la altul, realizat voluntar. Tehnicile utilizate nu vizează niciodată să blocheze poarta de ieşire surmenată, ci să deschidă larg o alta, menţinând o eliminare energică cu ajutorul unui drenant. Puternicul curent de eliminare astfel creat aspiră oarecum deşeurile, inclusiv cele blocate în emonctoriul surmenat. De exemplu, o transpiraţie zilnică puternică obţinută printr-o baie hipertermică provoacă o eliminare intensă de cristale la nivelul pielii: deşeurile care blochează rinichii sunt astfel deviate spre emonctoriul cutanat.

Regula de aur constă în a utiliza întotdeauna un emonc­toriu de acelaşi tip. De pildă, dacă glandele sebacee sunt supraîncărcate cu deşeuri (acnee, piele grasă, furuncul...), va fi mai utilă devierea deşeurilor spre ficat şi vezică biliară -care sunt emonctorii pentru ceruri - decât spre rinichi - care sunt emonctorii pentru cristale.

O a doua regulă constă în utilizarea cu prioritate a emonctoriilor celor mai puternice, adică a celor care sunt cât mai sus în capul listei. Având o capacitate de eliminare mai mare, derivaţia va fi mai uşor de realizat şi mai eficientă.

O remarcă specială la adresa cuplului ficat-intestin. Aceste două emonctorii sunt strâns dependente unul de celălalt pentru că se succed pe drumul spre exterior: bila se­cretată de ficat şi deşeurile pe care le conţine sunt întâi de­versate în intestin, înainte ca acesta să le elimine în exteriorul corpului. Este deci important să ne asigurăm că deşeurile eliminate de către ficat în timpul curelor de drenaj vor putea fi eliminate în afara organismului de către intestin.

Derivarea constă deci în drenarea deşeurilor printr-un emonctoriu diferit de cel pe care l-ar fi folosit organismul. Mai multe motive pot justifica o derivaţie:

Eliminările cele mai eficiente, adică cele mai abundente şi uşoare se fac prin emonctoriile principale. Deşeurile care sunt foarte greu eliminate printr-un emonctoriu sunt deviate spre un alt emonctoriu principal.

De exemplu, când o bronşită durează sau devine cronică şi cerurile se tot elimină prin căile respiratorii, ele trebuie deviate spre alt emonctoriu principal pentru ceruri. Plămânul nemaifiind utilizat ca emonctoriu, bronşita se calmează şi dis­pare.

Atunci când mareea de toxine care încearcă să iasă printr-un emonctoriu este prea abundentă şi agresivă cu ţesuturile organului filtru, iar acesta din urmă riscă să fie

1 3 9 J 1 3 8

l e z a t i r e m e d i a b i l , a f l u x u l d e t o x i n e e s t e d e v i a t s p r e u n a l t

e m o n c t o r i u . E m o n c t o r i u l s u p r a î n c ă r c a t ş i a m e n i n ţ a t d e m a s a

d e t o x i n e e s t e a s t f e l d e g r e v a t ş i f e r i t .

D e e x e m p l u , e l i m i n a r e a d e c r i s t a l e p r i n g l a n d e l e s u d o r i ­

p a r e t r a n s f o r m ă u n e o r i p i e l e a î n t r - o î n t i n s ă r a n ă d e s c h i s ă ş i

d u r e r o a s ă . F a v o r i z â n d e l i m i n a r e a c r i s t a l e l o r p r i n c u r e d e

t r a n s p i r a ţ i e , n u f a c e m d e c â t s ă î n r ă u t ă ţ i m s i t u a ţ i a , s o l i c i t â n d

p i e l e a s u p l i m e n t a r . T r e b u i e , d i m p o t r i v ă , s ă o d e g r e v ă m d e v i ­

i n d d e ş e u r i l e s p r e u n e m o n c t o r i u d e a c e l a ş i t i p : rinichii.

P e n t r u a p r o t e j a o r g a n e l e i n t e r n e , i n i m a , ficatul e t c , s e

d e v i a z ă d e s e o r i d e ş e u r i l e c a n t o n a t e î n p r o f u n z i m e s p r e

s u p r a f a ţ ă , s p r e p i e l e . A c e s t e m o n c t o r i u p r e z i n t ă a v a n t a j u l d e

a f i o p o a r t ă d e i e ş i r e d u b l ă : e m o n c t o r i u p e n t r u c e r u r i p r i n

g l a n d e l e s e b a c e e ş i e m o n c t o r i u p e n t r u c r i s t a l e p r i n g l a n d e l e

s u d o r i p a r e . P i e l e a e s t e d e a s e m e n e a u n e m o n c t o r i u f o a r t e

r e z i s t e n t c a r e s u p o r t ă u n d r e n a j e n e r g i c .

U n e l e o r g a n i s m e s u n t a t â t d e s u p r a î n c ă r c a t e î n c â t u n

d r e n a j g e n e r a l - n e c e s a r r e f a c e r i i t e r e n u l u i - a r r e p r e z e n t a

u n p e r i c o l p e n t r u o r g a n e l e i n t e r n e . D a r p e n t r u a r e a l i z a

t o t u ş i e v a c u a r e a d e ş e u r i l o r , v a fi s o l i c i t a t î n t â i e m o n c t o r i u l

c u t a n a t . C h i a r d a c ă a c e s t a e s t e p u ţ i n s u r m e n a t d e c ă t r e

d r e n a j , v o m p u n e l a a d ă p o s t o r g a n e l e i n t e r n e d e u n e x c e s d e

m u n c ă ş i d e l e z i u n i p e c a r e l e - a r s u f e r i î n t i m p u l t r e c e r i i t o ­

x i n e l o r .

I n s i t u a ţ i i d e u r g e n ţ ă ş i p e n t r u a e l i b e r a r e p e d e o r g a n i s ­

m u l , p u t e m c r e a u n e m o n c t o r i u a r t i f i c i a l s p r e c a r e s ă d e v i e m

p r e a p l i n u l d e t o x i n e . T e h n i c i l e c a r e p e r m i t c r e a r e a u n e i p o r ţ i

d e i e ş i r e s u p l i m e n t a r e n u s u n t d e u z c u r e n t ş i n u s u n t

m e n ţ i o n a t e a i c i d e c â t p e n t r u a a j u t a l a î n ţ e l e g e r e a m a i b u n ă

a p r i n c i p i u l u i c a r e g u v e r n e a z ă d e r i v a ţ i i l e , S â n g e r ă r i l e s a u

a p l i c a r e a d e l i p i t o r i p e r m i t u n e i a n u m i t e c a n t i t ă ţ i d e s â n g e

î n c ă r c a t c u t o x i n e s ă p ă r ă s e a s c ă r e p e d e o r g a n i s m u l . P e p i e l e

p o a t e f i a p l i c a t ş i u n p r o d u s i r i t a n t , a s e m e n i e s e n ţ e i d e

t e r e b e n t i n ă , u n c ă ţ e l d e u s t u r o i t ă i a t î n d o u ă , u l e i d e c r o t o n *

e t c . I n f u n c ţ i e d e f o r ţ a c u c a r e p i e l e a e s t e a g r e s a t ă d e c ă t r e

p r o d u s u l i r i t a n t , a p a r e o b ă ş i c ă s a u o r a n ă p e u n d e s e s c u r g

l i c h i d e l e î n c ă r c a t e c u d e ş e u r i ( t e h n i c a a b c e s u l u i d e f i x a r e ) .

C r e â n d o p o a r t ă d e e l i m i n a r e a p r o a p e d e z o n a u n d e s u n t

l o c a l i z a t e t u l b u r ă r i l e , d e ş e u r i l e p ă r ă s e s c o r g a n i s m u l b o l n a v

p e d r u m u l c e l m a i s c u r t .

D e p i l d ă , d o u ă r â n d u r i ' d e c â t e 3 s a u 4 v e n t u z e a p l i c a t e

d e o p a r t e ş i d e a l t a a c o l o a n e i v e r t e b r a l e a s p i r ă s p r e p i e l e

s â n g e l e s u p r a î n c ă r c a t c e s t a g n e a z ă l a n i v e l u l s i s t e m u l u i r e s p i ­

r a t o r . I n a c e s t m o d , s u n t o p r i t e c r i z e l e d e a s t m i m i n e n t e s a u

s e c a l m e a z ă t u l b u r ă r i l e p u l m o n a r e . T o x i n e l e s u n t a t r a s e î n

a f a r a o r g a n u l u i s e n s i b i l f ă r ă c a a c e s t a s ă f a c ă u n e f o r t p r e a

m a r e p e n t r u e l i m i n a r e .

P e n t r u a d e v i a d e ş e u r i l e s p r e p i e l e , p o t f i u t i l i z a t e c u s u c ­

c e s ş i c a t a p l a s m e l e d e a r g i l ă ş i d e f r u n z e d e v a r z ă d e s c r i s e î n

c a p i t o l e l e 2 9 ş i 3 0 .

* C r o t o n , a r b o r e tropical cu seminţe toxice (n.tr.)

1 4 1 I 1 4 0

Partea a doua:

Dezincrustajul deşeurilor profunde

Dezincrustajul

2D e ş e u r i l e c i r c u l a n t e şi

d e ş e u r i l e i m p r e g n a t e

Tehnicile de dezincrustaj al deşeurilor au acelaşi scop ca drenajul: eliminarea deşeurilor. Dar deşeurile vizate de această tehnică nu sunt aceleaşi. Ele se găsesc în profunzimi­le tisulare, în vreme ce drenajele vizează deşeurile situate mai la suprafaţă, aproape de emonctorii.

în funcţie de localizare, se disting deci două tipuri de deşeuri: deşeurile circulante şi deşeurile necirculante sau impregnate.

Deşeurile circulante

Aceste deşeuri se numesc aşa pentru că sunt localizate în regiunile corpului unde circulaţia se face în ritm rapid. De altfel, din acest motiv sunt mai uşor accesibile şi uşor de drenat.

Deşeurile circulante sunt localizate în emonctorii, de unde vor fi în principiu eliminate în scurtă vreme. Este

vorba, de pildă, despre materiile fecale care se găsesc încă în intestin, de urina care este încă în vezică, despre sebumul glandelor sebacee etc.

Sunt considerate circulante deşeurile care, datorită unei proaste eliminări, rămân mai multă vreme în ţesuturile emonctoriilor: bila care saturează celulele hepatice, sărurile reziduale care îmbâcsesc celulele renale etc.

O altă localizare a deşeurilor circulante este sângele. Este vorba despre deşeurile transportate de sânge, în egală măsură cele care s-au depus pe pereţii vaselor şi cele care stagnează în reţeaua capilară. Ele se găsesc atât de aproape de o poartă de ieşire, încât sunt eliminate de îndată ce emonctoriile încep să funcţioneze corect şi se restabileşte cir­culaţia.

Deşeurile necirculante sau impregnate

Sângele circulă repede prin întregul nostru organism, dar nu se întâmplă acelaşi lucru cu fluidele care înconjoară celulele şi cu limfa care circulă în reţeaua limfatică; acestea au un ritm mult mai lent. Deşeurile care se găsesc în aceste fluide sunt în consecinţă mult mai greu de ţintit şi de elimi­nat, căci ele se îndreaptă foarte încet spre emonctorii.

Bineînţeles că şi aceste deşeuri circulă. Dar ele au fost numite „necirculante" pentru a putea fi bine diferenţiate de deşeurile de suprafaţă care se deplasează repede şi uşor. Deşeurile necirculante pot fi considerate şi drept deşeuri impregnate, deoarece unele dintre ele stagnează multă vreme în profunzimile mediului intern, impregnând ţesuturile celu­lare şi fiind din acest motiv deseori greu de dizlocat.

în linii generale, deşeurile necirculante sunt mai greu de eliminat, căci trebuie întâi să părăsească mediul celular, pen­tru a fi apoi antrenate de curenţii lenţi de fluid extracelular

1 4 3 I 1 4 2

pân;i la un capilar sangvin şi de acolo să ajungă la un emonc­toriu prin circulaţia generală.

Eliminarea deşeurilor impregnate depinde deci mult de cantitatea de deşeuri circulante de la suprafaţă. Cu cât sunt mai lipsite de toxine emonctoriile şi sângele, cu atât le este mai uşor deşeurilor să iasă la suprafaţă.

In funcţie de momentul interpretării, un deşeu poate fi circulant sau necirculant. Deşeurile circulante devin necir­culante pentru că ele se depun unele peste altele, pe măsură ce se acumulează, asemeni straturilor de sediment, primele valuri de deşeuri fiind împinse în profunzime de către urmă­toarele.

Un fapt deosebit de semnificativ confirmă acest lucru: analizele de sânge arată că o valoare de 0,7 grame de uree pe litru de sânge este normală, că 1-2 grame pe litru este o va­loare prea mare, iar mai mult de 2 grame pe litru reprezintă un pericol. Dar s-a dovedit că în timpul unei dialize, timp dc 24 de ore, atunci când totalitatea sângelui arterial este extrasă din organism şi trecută printr-un filtru care fixează ureea şi apoi reintrodusă la nivelul unei vene, se ajunge la epurarea a până la 300-400 de grame de uree! Aceste 300-400 de grame de uree evident că nu erau stocate în sânge, întrucât prezenţa a doar câteva grame este considerată mortală. Dar, neputând fi eliminate normal, ele au fost refu­late în fluidele extracelulare şi nu au putut ieşi la suprafaţă decât prin intermediul dializei.

Deşeurile necirculante devin la rândul lor deşeuri circu­lante, adică ajung în sânge şi se elimină cu uşurinţă atunci când nu mai sunt împinse şi menţinute în profunzime de către prezenţa deşeurilor circulante.

Deschiderea emonctoriilor, prin curăţarea „suprafeţei" deşeurilor circulante, permite, în principiu, deşeurilor necir­culante să ajungă progresiv la suprafaţă. Dar acest procedeu

este uneori prea lent şi nu este întotdeauna suficient, căci deşeurile sunt deseori puternic incrustate.

Desigur, eliminarea deşeurilor circulante prin drenaje aduce deja o ameliorare şi o vindecare. Dar unele tulburări persistă atâta timp cât nu s-a efectuat o curăţare profundă la nivelul deşeurilor incrustate.

Aici trebuie să intervină tehnici speciale de dezincrustaj. Acestea acţionează în două feluri.

Ele intensifică combustiile la nivel celular şi obligă astfel organismul să degradeze o cantitate mai mare de combustibil şi de deşeuri. Deşeurile rămân deseori incrustate în profun­zime pentru că sunt prea voluminoase. Dezincrustajul constă atunci din arderea deşeurilor acolo unde se găsesc sau din descompunerea lor în particule mai mici, care vor putea urca spre suprafaţă, unde vor putea fi eliminate.

Tehnicile de dezincrustaj intensifică şi circulaţia între inte­riorul şi exteriorul celulelor pe de o parte, şi între fluidul extracelular şi circulaţia sangvină (la nivel capilar) pe de altă parte. Circulaţia fiind accelerată, schimburile se intensifică şi deşeurile sunt mai uşor de extras din profunzimi şi de condus spre emonctorii.

înainte de a trece la expunerea acestor metode, trebuie lansat un apel la prudenţă:

Modul de desfăşurare a curei de dezincrustaj nu tre­buie niciodată exagerat!

Din două motive. Unele persoane, odată conştiente de rolul toxinelor şi de posibilităţile de dezincrustaj, îşi impun cure atât de intensive încât îşi pierd nu doar toxinele, ci şi sănătatea! Nu trebuie uitat că la polul opus al bolii datorate supraîncărcării, se află boala datorată carenţelor.

Curele de dezincrustaj prea constrângătoare, prea lungi şi în consecinţă prost adaptate posibilităţilor individuale pot, pe ter­men lung, să devitalizeze şi să carenţeze organismul. într-adevăr,

| 1 4 4 1 4 5 |

substanţe nobile şi utile, precum serurile minerale, vitaminele etc. sunt şi ele extrase din ţesuturi şt eliminate din corp în cursul procesului de curăţare organică.

Apariţia crizelor curative mai mult sau mai puţin vio» lente este al doilea motiv pentru a nu exagera în modalitatefl de practicare a curelor de dezincrustaj. Având în vedere importanţa pe care o au aceste crize, capitolul următor va A în întregime consacrat acestui subiect.

*J Crizele 3 curative

Două noţiuni sunt esenţiale pentru înţelegerea acestui fenomen:

• Organismul caută în mod constant să scape de sub­stanţele care îi sunt dăunătoare, expulzându-le prin emonc­torii.

• Sângele este un lichid organic epurat cu prioritate, căci buna funcţionare a organismului depinde înainte de toate de compoziţia lui.

în mod normal, eliminarea deşeurilor din sânge se face prin emonctorii. Dar atunci când acestea sunt depăşite de muncă şi când compoziţia normală a sângelui este ameninţată, forţa vitală - în disperare de cauză - este con­strânsă să împingă deşeurile în mod anormal spre interiorul organismului, în ţesuturile profunde.

Totuşi, această situaţie anormală de autointoxicare nu poate fi decât provizorie şi forţa vitală aşteaptă prima ocazie pentru a face să iasă aceste toxine la suprafaţă, pentru a le expulza în exterior. Această ocazie îi este oferită de fiecare dată când scade cantitatea de toxine circulante. Este în spe­cial cazul curelor de dezincrustaj de tipul posturilor sau al monodietelor şi al curelor de drenaj foarte intensiv. „Supra­faţa" fiind brusc liberă, toxinele urcă în masă din profunzimi.

Aceste reveniri bruşte ale toxinelor antrenează eliminări spectaculoase şi violente la nivelul emonctoriilor, pentru că acestea sunt constrânse să lucreze într-un ritm accelerat pen­tru a elimina repede toate deşeurile care le ies în cale. Organismul este atunci în stare de criză, criză care vizează salvarea organismului prin curăţare. Pentru acest motiv, aceste crize de curăţare sunt numite crize curative.

1 4 7 |

C r i z e l e c u r a t i v e p o t s ă s e m a n i f e s t e î n f e l u r i f o a r t e

d i f e r i t e , d a r , î n d e f i n i t i v , e l e s e a s e a m ă n ă t o a t e c u m a l a d i i l e

c a t a l o g a t e : p i e l e a s e p o a t e a c o p e r i c u c o ş u r i s i m i l a r e c e l o r

s p e c i f i c e a c n e e i s a u c u e c z e m e , c ă i l e r e s p i r a t o r i i p o t s ă 86

u m p l e c u s e c r e ţ i i c a î n b r o n ş i t e , n a s u l p o a t e c u r g e c a î n

r ă c e l i s a u î n s i n u z i t e , a r t i c u l a ţ i i l e s e p o t i n f l a m a c a î n r e u r n f l »

t i s m e e t c .

A c e a s t ă a s e m ă n a r e d e a s p e c t î n t r e c r i z e l e c u r a t i v e ş i b o l i

n u t r e b u i e s ă n e s u r p r i n d ă p e n t r u c ă , a ş a c u m a m v ă z u i ,

b o l i l e n u s u n t a l t c e v a d e c â t c r i z e c u r a t i v e d e c l a n ş a t e d r

o r g a n i s m p e n t r u a s e v i n d e c a .

C u t o a t e c ă u n e o r i s u n t f o a r t e s p e c t a c u l o a s e , c r i z e l e

c u r a t i v e n u d u r e a z ă m u l t ă v r e m e : d e l a c â t e v a o r e l a c â t e v n

z i l e . S i m p t o m e l e c r i z e i d i s p a r r e p e d e , î n t r u c â t d e ş e u r i l e c a r e

l e - a u p r o v o c a t a u f o s t e l i m i n a t e d i n o r g a n i s m * .

C r i z e l e c u r a t i v e s u n t d e c i b e n e f i c e , p e n t r u c ă e l e p e r t u H

c o r p u l u i s ă s e e l i b e r e z e d e o m u l ţ i m e d e t o x i n e . A c e s t l u c r u

e s t e i m p o r t a n t d e ş t i u t , c ă c i m a n i f e s t ă r i l e a c e s t o r c r i z e s u n t

u n e o r i i m p r e s i o n a n t e ş i d e t e r m i n ă p e r s o a n e l e i n s u f i c i e n t

a v e r t i z a t e a s u p r a a c e s t u i a s p e c t s ă a b a n d o n e z e c u r a .

S a l u t a r e , c r i z e l e c u r a t i v e n u a r t r e b u i d e c i n i c i r e p f U

m a t e , n i c i s u g r u m a t e . T r e b u i e î n s ă s ă f i e c o n t r o l a t e ş i f r â n a t e

d e c â t e o r i e m o n c t o r i i l e n u m a i r e u ş e s c s ă ţ i n ă p a s u l c u e l l «

m i n ă r i l e , a l t f e l a r p u t e a r e z u l t a c o n s e c i n ţ e n e f a s t e . E m o ţ i e *

t o r i i l e a r p u t e a f i l e z a t e d e u n flux p r e a a b u n d e n t d e t o x i n e

i r i t a n t e c a r e l e - a r t r a v e r s a , s a u , m a i g r a v , d a r ş i m a i j f lp,

e m o n c t o r i u l s u p r a î n c ă r c a t s - a r p u t e a b l o c a .

P o s i b i l i t a t e a d e a a j u n g e l a c r i z e c u r a t i v e p r e a v i o l e n ţ i *

n u e s t e î n s ă f o a r t e m a r e . A c e s t l u c r u s e p o a t e î n t â m p l a î n

p r i m u l r â n d l a b o l n a v i i d e o s e b i t d e s l ă b i ţ i s a u l a p e r s o a n e l e

* DESPRE DURATA CRIZELOR ŞI MOMENTUL CÂND TREBUIE ÎNTRERUPTĂ CURA, A SE CITI ŢI CAPITOLUL REFERITOR LA ACESTE ASPECTE DIN Regenerare şi detoxificare prin cura §(J

struguri, C H VASEY, ED. JOUVENCE, 1 9 9 2 .

f o a r t e i n t o x i c a t e : b o l n a v i s u p r a m e d i c a ţ i , m a r i f u m ă t o r i , m a r i

b ă u t o r i d e a l c o o l ş i / s a u m a r i c o n s u m a t o r i d e c a r n e .

D e a l t f e l , c r i z e l e p r e a v i o l e n t e s u n t f o a r t e u ş o r d e e v i t a t .

E s t e s u f i c i e n t c a t o x i n e l e s ă fie d i z l o c a t e p r o g r e s i v p r i n

d r e n a j e u ş o a r e t i m p d e m a i m u l t e l u n i , î n a i n t e d e a î n c e p e o

c u r ă d e d e z i n c r u s t a j .

O a l t ă m o d a l i t a t e c o n s t ă î n u r m a r e a , t i m p d e u n a s a u

d o u ă l u n i , a u n u i r e g i m f o a r t e b o g a t î n v i t a m i n e , m i n e r a l e ş i

o l i g o e l e m e n t e , a d i c ă u n r e g i m c o m p u s d i n m u l t e l e g u m e ,

f r u c t e ş i p r o d u s e n e r a f i n a t e ( c e r e a l e c o m p l e t e , g e r m e n i d e

g r â u , u l e i r e z u l t a t d i n p r i m a p r e s a r e l a r e c e ) , l a c a r e s e

a d a u g ă c o m p l e m e n ţ i a l i m e n t a r i d e t i p u l p o l e n u l u i , d r o j d i e i

d e b e r e , p r a f u l u i d e a l g e , l ă p t i ş o r u l u i d e m a t c ă , a l c ă t i n e i

a l b e * . A p o r t u l m a s i v d e s u b s t a n ţ e c a t a l i z a t o a r e c a r e s e r e a ­

l i z e a z ă î n a c e s t f e l i n t e n s i f i c ă t o a t e m e t a b o l i s m e l e , p r i n t r e

c a r e ş i d e g r a d a r e a t o x i n e l o r . O p a r t e a d e ş e u r i l o r e s t e a s t f e l

e l i m i n a t ă d a t o r i t ă a m e l i o r ă r i i m e t a b o l i s m e l o r , i a r r e s t u l v a f i

m a i u ş o r d e e l i m i n a t : d e ş e u r i l e f i i n d m a i b i n e d e g r a d a t e , t r a ­

v e r s e a z ă m a i u ş o r filtrele.

B i n e î n ţ e l e s c ă a c e s t e d o u ă m o d a l i t ă ţ i p o t f i c o m b i n a t e

e f e c t u â n d u n d r e n a j g e n e r a l ş i u r m â n d u n r e g i m b o g a t î n v i ­

t a m i n e ş i o l i g o e l e m e n t e .

D a c ă t o t u ş i o c r i z ă c u r a t i v ă e s t e p e p u n c t u l d e a a p ă r e a ,

e a a r p u t e a f i f r â n a t ă î n t r - u n u i d i n m o d u r i l e u r m ă t o a r e :

• S e p o a t e e l i b e r a e m o n c t o r i u l s u p r a î n c ă r c a t c o n ­

d u c â n d d e ş e u r i l e s p r e u n a l t e m o n c t o r i u ( c f . c a p i t o l e l o r 2 0 ş i

2 1 r e f e r i t o a r e l a d e r i v a ţ i i ) .

• S e p o a t e s t o p a u r c a r e a ş i e l i m i n a r e a t o x i n e l o r

p r o v o c â n d u n c u r e n t c o n t r a r c e l u i a l e l i m i n ă r i l o r . A c e a s t ă

f r â n ă - ş i n u o p r i r e - s e o b ţ i n e c r e â n d u n c u r e n t d e a s i m i l a r e

c a r e c o n t r a c a r e a z ă d e z a s i m i l a ţ i a , c e e a c e s e p o a t e f a c e p r i n

* A SE CITI D E ACELAŞI AUTOR COMP/EMENTII ALIMENTARI NATURALI, ED. JOUVENCE, 2 0 0 3 .

| 1 4 8 1 4 9 I

r e l u a r e a u n e i a l i m e n t a ţ i i n o r m a l e . F a p t u l d e a m â n c a v a

c h e m a f o r ţ a v i t a l ă l a n i v e l d i g e s t i v , r e n u n ţ â n d l a a c ţ i u n e a e i

l a n i v e l e l i m i n a t o r i u . D e a l t f e l , a l i m e n t a ţ i a v a a d u c e t o x i n e

c i r c u l a n t e , c e e a c e v a f r â n a e l i m i n a r e a t o x i n e l o r a f l a t e î n

p r o f u n z i m e .

A c e s t e c â t e v a a v e r t i z ă r i r e f e r i t o a r e l a c r i z e l e c u r a t i v e

p r e a v i o l e n t e n u t r e b u i e s ă n e f a c ă s ă u i t ă m c ă î n g e n e r a l ,

a c e s t e c r i z e s u n t p e r f e c t s u p o r t a t e ş i n u p r e z i n t ă p e r i c o l . Tehnicile de dezincrustaj

P o s t u l

P o s t u l e s t e i n c o n t e s t a b i l m i j l o c u l c e l m a i e f i c i e n t p e n t r u

a d e z i n c r u s t a d e ş e u r i l e .

P e t o a t ă p e r i o a d a p o s t u l u i , o r g a n i s m u l n u a b s o a r b e n i c i -

u n a l i m e n t s o l i d s a u l i c h i d , c u e x c e p ţ i a a p e i . T o t u ş i , p e n t r u a

p u t e a f u n c ţ i o n a , p e l â n g ă o x i g e n u l d i n a e r ş i f o r ţ e l e v i t a l e ,

o r g a n i s m u l u i î i t r e b u i e u n c a r b u r a n t d e a r s î n m u ş c h i , a c i z i

a m i n a ţ i p e n t r u a r e p a r a ţ e s u t u r i l e , m i n e r a l e , v i t a m i n e e t c .

N e p r i m i n d c a r b u r a n t s o l i d d i n e x t e r i o r , o r g a n i s m u l e s t e

o b l i g a t s ă - 1 g ă s e a s c ă î n i n t e r i o r u l s ă u . I n t i m p u l p o s t u l u i ,

o r g a n i s m u l î ş i v a a b s o r b i d e c i p r o p r i i l e ţ e s u t u r i , p r i n t r - u n

f e n o m e n n u m i t a u t o l i z ă .

A u t o l i z a e s t e o d i g e s t i e ( l i z ă ) a p r o p r i i l o r s t r u c t u r i ( a u t o ) ,

c a r e a r e l o c î n i n t e r i o r u l c e l u l e l o r . E s t e u n f e n o m e n n a t u r a l

c a r e s e î n t â l n e ş t e d e p i l d ă l a m o r m o l o c i i c a r e - ş i d e v o r e a z ă

c o a d a ( a u t o l i z ă ) p e n t r u a - ş i c o n t i n u a c r e ş t e r e a ş i t r a n s f o r ­

m a r e a î n b r o a ş t e . D a t o r i t ă a u t o l i z e i , u t e r u l î ş i r e c a p ă t ă d i m e n ­

s i u n i l e n o r m a l e d u p ă n a ş t e r e . I n r e g n u l v e g e t a l , a u t o l i z a

b u l b i l o r d e flori f u r n i z e a z ă s u b s t a n ţ e l e u t i l e d e z v o l t ă r i i p l a n t e i .

151

Autoliza se realizează prin enzime care acţionează asupra diferitelor substanţe din care este compus organismul nostru» proteine, grăsimi, zaharuri etc. Din fericire, autoliza nu sc desfăşoară orbeşte, atacând la nimereală toate ţesuturile. Dacă s-ar fi întâmplat aşa, organele noastre ar fi fost repede afectate de îndată ce am fi început o perioadă de post.

Atunci când se produce autoliza, ţesuturile sunt degra» date în ordinea inversă a importanţei lor, adică ţesuturile şi substanţele cel mai puţin utile, cel mai puţin indispensabile pentru economia generală suferă autoliza primele, în vreme ce ţesuturile cele mai importante - ultimele. De altfel, se pare chiar că organele vitale sunt aproape complet protejate de autoliza. Atunci când o persoană moare de inaniţie, autopsia nu arată nicio pierdere de greutate a organelor nobile precum creierul, inima etc.

Forţa vitală dirijează deci cu inteligenţă întâi autoliza deşeurilor, apoi pe cea a ţesuturilor patologice: tumori, gră­simi excedentare etc. Doar după aceea începe autoliza ţesu» turilor mai utile cum ar fi muşchii, pielea etc.

In această degradare inteligentă a ţesuturilor din timpul autolizei rezidă toată explicaţia eficacităţii postului. In timpul postului, enzimele atacă toate deşeurile, indiferent unde se află şi le descompun în energii utilizabile. Toxinele sunt dec! arse pentru a furniza energie şi dezintegrate în particule mal mici şi mai uşor de eliminat. Consecinţă: deşeurile dispar din ţesuturile organice; terenul este curăţat în profunzime.

Doar cei care admit că la originea bolii se află îmbâcsirea umorilor vor înţelege în ce măsură poate fi postul eficient pentru recuperarea sănătăţii.

Postul rezolvă deci problema eliminării toxinelor incrus* tate în profunzime, descompunându-le pe loc. Evident, can« titatea de deşeuri de care organismul se poate debarasa prin acest mijloc depinde de durata postului.

Concomitent cu autoliza, are loc o aducere la zi a eli­minărilor. Deşeurile de origine alimentară, otrăvurile intesti­nale şi reziduurile metabolice scad vizibil în timpul postului, în viaţa noastră de zi cu zi, datorită obiceiurilor noastre ali­mentare, cantitatea de deşeuri pe care suntem capabili să le eliminăm este în majoritatea cazurilor inferioară celei pe care o producem. în timpul postului se întâmplă chiar invers. Fa­bricăm mai puţine deşeuri decât eliminăm. Organismul are în sfârşit posibilitatea să se debaraseze de deşeurile pe care a fost constrâns să le acumuleze în profunzimile tisulare.

El recuperează întârzierea eliminând toate toxinele pro­funde care sunt degradate prin autoliza şi care urcă spre suprafaţă, în sânge şi în emonctorii. De altfel, această migrare a toxinelor spre suprafaţă este cea care face ca primele zile de post să fie mai greu de suportat. într-adevăr, mobilizarea toxinelor antrenează o îngroşare a sângelui şi o modificare a compoziţiei sale, care are urmări imediate asupra stării psihice şi fizice a celui care posteşte. Acesta se poate simţi abătut, epuizat, demoralizat sau copleşit. Pot avea loc şi crize curative mai mult sau mai puţin violente.

Deşeurile au părăsit deci ţesuturile, au ajuns în sânge şi au fost dirijate spre emonctorii. Pentru ca eliminarea să se facă în mod corect, trebuie ca porţile de ieşire să fie deschise pentru ca deşeurile să poată fi expulzate. In caz contrar, nu facem altceva decât să schimbăm localizarea toxinelor.

Pe lângă autoliza şi aducerea la zi a eliminărilor, un al treilea fenomen are şi el loc în timpul postului: regenerarea tisulară.

Această regenerare a ţesuturilor este posibilă prin curăţarea organismului, dar şi prin utilizarea judicioasă a sub­stanţelor autolizate. Organismul, nemaitrebuind să-şi con­serve o mare parte a energiei pentru a lupta cu masa de alimente mai mult sau mai puţin indigeste pe care le absorbim încontinuu, se poate concentra pe refacerea ţesuturilor.

153 I 152

Profitând de autoliză, sunt prelevate elemente din ţesu­turile puţin importante pentru a fi utilizate la repararea celor care au nevoie. Putem deseori constata că în timpul postului se vindecă sau se ameliorează mici leziuni sau că răni care mi se cicatrizaseră până atunci se cicatrizează în sfârşit. Această regenerare organică se explică şi prin pauza pe care şi-o acordă organismul în timpul postului.

Cum să ţinem un post?

Un post nu este doar o perioadă de timp în care ne abţinem de la consumul de alimente. Pentru a beneficia de toate avantajele pe care le poate aduce un post şi pentru n evita orice pericol, este important să ţinem seama de urmă­toarele trei aspecte:

a) intrarea în post b) postul propriu-zis c) ieşirea din post

a) Intrarea în post Am văzut că în timpul postului un mare număr de to»

xine urcă din profunzime şi ajung în emonctorii. Intrarea în post vizează pregătirea emonctoriilor pentru o

face faţă acestei maree de toxine şi evitarea înfundării lor. Pentru aceasta, trebuie luate două măsuri de precauţie:

• Să ne asigurăm că emonctoriile sunt deschise, s(;i« mulându-le şi curăţându-le cu ajutorul unor drenanţi. De pildă, vom elibera intestinul luând laxative sau făcând spălft» turi; vom deschide pielea prin câteva şedinţe de transpiraţie; vom curăţa ficatul prin plante hepatice şi rinichii prin diure­tice.

• Progresiv, vom diminua cantitatea de alimente pe care le consumăm, pentru a permite organismului să se obişnuiască cu abstinenţa totală de hrană care va urma.

Dacă emonctoriile nu sunt deschise în prealabil, toxinele care au suferit autoliza nu pot părăsi organismul şi curăţarea nu are loc.

Dacă nu ţinem o dietă uşoară înainte de post, organis­mul riscă să fie tulburat de schimbarea bruscă ce va avea Ioc. în plus, în acest fel, în primele zile îi cerem organismului să depună eforturi mari pentru a elimina masa de toxine circu­lante care ar fi ieşit oricum în timpul unei diete mai uşoare.

In toate situaţiile, dacă intrarea în post trebuie să se facă brusc, este imperios necesară golirea măcar a intestinului printr-o purgaţie. A ţine post cu intestinul plin de materii -care adesea nu se elimină timp de câteva zile pentru că tubul digestiv nu mai este stimulat de către alimente - este nu doar foarte dezagreabil, ci şi foarte periculos: există un mare risc de intoxicare.

b) Postul propriu-zis In timpul postului propriu-zis, nu se consumă decât apă.

Apa poate fi caldă sau rece sau pregătită sub formă de infuzii neîndulcite. Când se consumă apă cu miere sau sucuri de fructe sau zeamă de legume, nu mai ţinem post, ci dietă.

Din cauza autolizei şi a aducerii la zi a eliminărilor, organismul continuă să elimine deşeuri chiar şi după câteva săptămâni de post. Trebuie deci avut grijă ca toate emonc­toriile să fie deschise, drenându-le. Astfel, toxinele circu­lante, odată eliminate, eliberează locul şi permit toxinelor din profunzime să urce spre emonctorii.

Cât va dura postul, vom stimula deci emonctoriile şi de altfel toate schimburile şi metabolismele, păstrând activitatea fizică: mers, grădinărit, hidroterapie uşoară, şedinţe de exer­ciţii fizice, frecţie cu mănuşă din păr de cal, respiraţii pro­funde etc. Acest lucru se dovedeşte cu atât mai necesar cu cât organismul, nemaifiind stimulat de către alimente, îşi încetineşte vizibil funcţionarea organică.

1 5 5 I 1 5 4

O a t i t u d i n e p o z i t i v ă ş i î n c r e z ă t o a r e , c a r e p o a t e f i d o b â n ­

d i t ă p r i n î n ţ e l e g e r e a p r o c e s e l o r c a r e a u l o c î n t i m p u l p o s t u l u i

p e r m i t e o r g a n i s m u l u i s ă f u n c ţ i o n e z e l i b e r .

D i m p o t r i v ă , f r i c a p r o v e n i t ă d i n i g n o r a n ţ ă d e t e r m i n ă

c r i s p ă r i , b l o c a j e ş i d e r e g l ă r i a l e f u n c ţ i i l o r o r g a n e l o r . î n a c e s t e

c o n d i ţ i i , p o s t u l n u s e p o a t e d e s f ă ş u r a c o r e c t ş i a r f i m a i b i n e

s ă n e a b ţ i n e m d e l a e l .

D u r a t a u n u i p o s t e s t e u n a s p e c t m u l t d i s c u t a t . P a r t i z a n i i

p o s t u r i l o r p r e l u n g i t e ( m a i m u l t e s ă p t ă m â n i ) p r e t i n d c ă n a t u ­

r a n e d ă u n s e m n l i p s i t d e e c h i v o c p e n t r u î n c h e i e r e a p o s t u ­

l u i : r e a p a r i ţ i a v e r i t a b i l e i s e n z a ţ i i d e f o a m e . F o a m e a v e r i t a b i l ă

e s t e o n e v o i e f i z i c ă i r e z i s t i b i l ă c a r e n u p o a t e f i c a l m a t ă d e c â t

m â n c â n d . E s t e f o a r t e u ş o r d e d e o s e b i t d e p o f t a d e a m â n c a

s a u f a l s a f o a m e , c a r e d i s p a r e d e î n d a t ă c e n e c o n c e n t r ă m p e

a l t c e v a .

T r e b u i e u n e o r i s ă a ş t e p t ă m m a i m u l t e s ă p t ă m â n i d e p o s t

p â n ă s ă a p a r ă f o a m e a v e r i t a b i l ă , c e e a c e , d i n c o n s i d e r e n t e d c

v o i n ţ ă , o r g a n i z a r e ş i a n t u r a j , n u e s t e l a î n d e m â n a o r i c u i .

P a r t i z a n i i p o s t u r i l o r s c u r t e c o n s i d e r ă c ă p o s t u r i l e d e u n a

p â n ă l a 3 - 4 z i l e s a u o s ă p t ă m â n ă , r e p e t a t e l a u n i n t e r v a l d e

c â t e v a s ă p t ă m â n i , s u n t m u l t m a i p u ţ i n s o l i c i t a n t e , m a i u ş o r

d e d u s l a c a p ă t ş i l a f e l d e e f i c i e n t e .

D e c i n u e x i s t ă o r e g u l ă a b s o l u t ă î n c e e a c e p r i v e ş t e d u r a ­

t a p o s t u l u i . Fiecare trebuie să-şi analizeze cu atenţie capacităţile personale şi starea p e p a r c u r s u l p o s t u l u i .

P e l â n g ă f o a m e a v e r i t a b i l ă , ş i a l t e s e m n e a r a t ă c ă p o s t u l

d e p ă ş e ş t e c a p a c i t ă ţ i l e c e l u i c a r e î l ţ i n e ş i c ă t r e b u i e î n t r e r u p t :

e p u i z a r e a g e n e r a l ă , g â n d u r i l e n e g r e , d e p r e s i a , o s c ă d e r e î n

g r e u t a t e p r e a i m p o r t a n t ă s a u p r e a r a p i d ă , i n s o m n i a ,

c o ş m a r u r i l e ş i î n s p e c i a l h a l e n a c u m i r o s d e a c e t o n ă . C r i z e l e

c u r a t i v e d e c u r ă ţ a r e f a c p a r t e d i n f e n o m e n e l e n o r m a l e c a r e

a u l o c î n t i m p u l p o s t u l u i . E l e n u n e c e s i t ă î n t r e r u p e r e a p o s t u ­

l u i d e c â t d a c ă s u n t p r e a v i o l e n t e s a u e p u i z a n t e .

c ) I e ş i r e a d i n p o s t

T r e b u i e l u a t e d i f e r i t e m ă s u r i p e n t r u c a f e n o m e n e l e c a r e

a u l o c î n t i m p u l p o s t u l u i s ă n u fie b r u s c î n t r e r u p t e , c e e a c e a r

p u t e a d i m i n u a e f i c i e n ţ a p o s t u l u i s a u a r fi d ă u n ă t o r p e n t r u c e l

c a r e î l ţ i n e .

T u b u l d i g e s t i v , c a r e a f o s t î n t r - u n r e p a u s a p r o a p e a b s o l u t

p e t o a t ă d u r a t a p o s t u l u i , n u p o a t e f i o b l i g a t s ă - ş i r e i a a c t i v i ­

t a t e a o b i ş n u i t ă p e s t e n o a p t e . S c h i m b a r e a a r fi p r e a r a d i c a l ă ş i

a r fi i m p o s i b i l d e r e a l i z a t .

R e l u a r e a a l i m e n t a ţ i e i t r e b u i e f ă c u t ă p r o g r e s i v , p e n t r u c a

î n t r - o p r i m ă f a z ă s ă f i e s c o s d i n a m o r ţ e a l ă t u b u l d i g e s t i v ,

a p o i , î n t r - o a d o u a f a z ă , s ă - 1 s t i m u l ă m d i n c e î n c e m a i m u l t ,

p e n t r u c a s ă - ş i r e g ă s e a s c ă p r o g r e s i v v e c h i u l r i t m .

C a r e s u n t d e c i c a r a c t e r i s t i c i l e a l i m e n t e l o r c e p o t f i

f o l o s i t e l a r e l u a r e a a l i m e n t a ţ i e i ?

A l i m e n t e l e t r e b u i e s ă fie u ş o r d e d i g e r a t ş i c â t m a i p u ţ i n

i r i t a n t e , c ă c i m u c o a s a d i g e s t i v ă c a r e , s ă a m i n t i m , n u a f o s t

s o l i c i t a t ă î n t i m p u l p o s t u l u i , a d e v e n i t f o a r t e s e n s i b i l ă . D a c ă

r e l u a r e a a l i m e n t a ţ i e i s e f a c e p r e a b r u s c , a t u n c i n e a f l ă m î n

u r m ă t o a r e a s i t u a ţ i e d r a m a t i c ă : c e l c a r e a ţ i n u t p o s t u l t r e b u i e

s ă m ă n â n c e d i n n o u , d a r n u p o a t e c ă c i n u m a i s u p o r t ă a l i ­

m e n t e l e !

D e s e o r i , a u t o l i z a m a i c o n t i n u ă c â t e v a z i l e d u p ă p o s t ,

d a c ă a l i m e n t a ţ i a e s t e f o a r t e u ş o a r ă . L a r e l u a r e a a l i m e n t a ţ i e i ,

a l i m e n t e l e a r t r e b u i d e c i s ă fie c â t m a i d i g e s t e c u p u t i n ţ ă ş i s ă

n u f i e g r e l e .

M i ş c a r e a d e r e v e n i r e a d e ş e u r i l o r c a r e a u s u f e r i t a u t o l i z a ,

m i ş c a r e p o r n i n d d e l a c e l u l e ş i î n d r e p t â n d u - s e s p r e s â n g e ş i

e m o n c t o r i i , p o a t e f i b r u s c i n v e r s a t ă d a c ă a l i m e n t e l e c o n s u ­

m a t e s u n t a l i m e n t e f o a r t e u ş o r a s i m i l a b i l e , c a r e d i f u z e a z ă

r e p e d e s p r e ţ e s u t u r i l e p r o f u n d e . T o x i n e l e c a r e e r a u p e p u n c ­

t u l d e a i e ş i p r i n p r o c e s u l d e d e z a s i m i l a ţ i e v o r fi r e a n t r e n a t e

î n p r o f u n z i m e p r i n o p e r a ţ i u n e a i n v e r s ă d e a s i m i l a ţ i e . P e n t r u

1 5 7 [ 1 5 6

a evita acest fenomen, nu se vor consuma fructe sau legume crude, nici sucuri de fructe sau de legume. Alimentele tre­buie să fie pe cât posibil alimente care nu difuzează cu uşurinţă. Tot datorită aducerii la zi a eliminărilor, alimentele, în momentul reluării alimentaţiei, ar trebui să fie bogate ta fibre. într-adevăr, cei 600 de metri pătraţi de mucoasă diges­tivă dezasimilează deşeuri prin pereţii lor pe toată durata pos* tului. Alimentele care nu difuzează împiedică reabsorbirea acestor deşeuri şi alimentele bogate în fibre le conduc spre ieşire. Alimentele consumate la reluarea alimentaţiei ar trebui deci să aibă următoarele caracteristici: să fie uşor de digerat, să nu fie grele, să nu difuzeze repede şi să fie bogate în fibre. Există un aliment care îndeplineşte toate aceste carac­teristici: lichidul celulozic pe care l-am menţionat deja. Când este utilizat pentru reluarea alimentaţiei, la sfârşitul postului, trebuie fiert, schimbând de două sau trei ori apa şi ne-adăugând sare. în acest fel, sunt eliminate cât mai multe principii nutritive şi prin aceasta, devine mai puţin difuzibil şi, mai uşor de digerat. Datorită bogăţiei de fibre, el curăţa foarte bine mucoasa digestivă. Iată un exemplu de ieşire din post, a cărui durată trebuie să fie adaptată în funcţie de lungimea postului. • Primul moment (sau prima zi): lichid celulozic fiert cu schimbarea apei; • A! doilea moment: lichid celulozic fiert fără schim­barea apei = supă densă; • Al treilea moment: supă densă şi crudităţi (legume); • Ai patrulea moment: idem şi brânză sau sere*, fructe,

* Var ietate d e b r â n z a e lve j ianâ , proaspâtâ şi c o m p a c t ă , s l a b ă , produsă prin

precipi tarea la ca ld a proteinelor dintr-un zer gras . Se consumă proaspătă sau

a f u m a t ă , (n . tr.)

1 5 8

apoi, având grijă la cantităţi, se reintroduc progresiv, de la o zi la alta, celelalte alimente. Poate fi avută în vedere şi ieşirea din post, aşa cum se întâmplă după un post involuntar care are loc în timpul unei febre, reintroducând progresiv şi în ordine: Regimul lichid • supă de legume sau ceaiuri; • suc de fructe sau de legume diluat în apă (această soluţie prezintă inconvenientul alimentelor care difuzează cu uşurinţă, dar cu toate acestea, este perfect valabilă). Regimul fluid sau semilichid Se adaugă progresiv la regimul lichid care trebuie redus. • piure de fructe rase; • piure de legume fierte sau crude; • supe de legume, eventual cu griş, tăiţei etc; • decoct de cereale; • compot de fructe; • iaurt; • griş, tapioca, tăiţei. Regimul solid • legume fierte şi cartofi; • cereale; • pâine; • brânzeturi uşoare; • ouă. Există şi alte modalităţi de ieşire din post şi instinctul celui care ţine postul este capabil să îi dea indicaţii preţioase. Ceea ce contează în primul rând este să înţelegem marile

1 5 9

princ ipii care guvernează derularea postului pentru a putea adapta mijloacele la fiecare situaţie particulară.

Dacă ne lăsăm ghidaţi de principii rigide, de reguli prea precise, neînţelese, greşim foarte repede sau ne trezim dezarmaţi atunci când apare o situaţie neprevăzută.

D i e t e l e

Dietele sunt regimuri caracterizate prin restricţii ali­mentare şi în consecinţă, ţin de dietetică. Dimpotrivă, regimurile, al căror scop este să furnizeze organismului toate substanţele nutritive care îi sunt necesare, sunt regimuri nutriţioniste şi nu ţin de dietetică.

Dietele au un scop terapeutic şi nu trebuie să fie urmate decât o perioadă limitată de timp. Regimurile nutriţioniste, dimpotrivă, trebuie ţinute zilnic, pe perioade lungi de timp.

Deseori, după câteva zile de dietă ne simţim atât de bine, încât suntem tentaţi să o continuăm la nesfârşit. Este o greşeală. O dietă urmată prea mult timp, fiind confundată cu un regim nutriţionist zilnic, prejudiciază deseori sănătatea fi­zică şi psihică mai mult decât dacă n-am fi recurs la nicio schimbare alimentară.

In funcţie de dietă, restricţia poate fi cantitativă sau ca­litativă şi mai mult sau mai puţin severă. Când restricţia vizează doar câteva alimente, avem de-a face cu un regim restrictiv. Dacă toate alimentele sunt suprimate cu o singură excepţie, vorbim despre o monodietă. în cursul postului, restricţia vizează toate alimentele, mai puţin apa.

Restricţia este cea responsabilă de valoarea terapeutică a dietelor. Aşa cum am văzut când am vorbit despre post, suprimarea aportului alimentar antrenează o autoliză a ţesu­turilor, o aducere la zi a eliminărilor şi o regenerare tisulară. In regimurile restrictive şi în monodiete, aceste trei fenomene au loc, dar cu o intensitate mult mai mică şi pro­porţională cu severitatea dietei.

Cu cât restricţiile se apropie de cele ale postului, cu atât autoliza, aducerea la zi a eliminărilor şi regenerarea ţesu­turilor se produc mai intens.

1 6 1

Chiar dacă fenomenele care se declanşează în timpul postu­lui sunt mai puternice decât cele care au loc în timpul regimurilor restrictive sau al dietelor, acestea din urmă suni; totuşi cele mai utilizate. Unele organisme sunt într-atât de uzate şi dependente de stimulii externi pentru a funcţiona corect, încât o prea mare restricţie alimentară ar antrena o scădere prea importantă a stimulilor, ar încetini funcţionarea organelor şi autoliza şi astfel aducerea la zi a eliminărilor ar ajunge repede într-un „punct mort". Un astfel de organism este ca imobilizat, căci nu are atâta energie la dispoziţie şi ar fi repede copleşit de toxinele care urcă din profunzime şi nu pot fi eliminate. Spre deosebire de post, monodietă şi regimul restrictiv, menţinând un. aport alimentar, stimulează activitatea organismului.

In dietele mai puţin restrictive decât postul, curăţarea de toxine se face mai lent, dar şi mai puţin violent. Aceasta poate constitui un avantaj, căci astfel devine posibil, prin alegerea gradului de restricţie, să controlăm viteza şi intensi­tatea eliminărilor. Persoanele devitalizate, persoanele vârst­nice, marii intoxicaţi cu carne sau cu medicamente, alegând un regim restrictiv mai degrabă decât un post, evită crize curative violente şi epuizante.

Un regim restrictiv permite de asemenea celor care nu au multă voinţă, celor care au un anturaj neadecvat sau celor care nu au posibilităţi, dintr-un motiv sau altul, să urmeze un regim foarte strict sau celor care pur şi simplu nu doresc să urmeze nici o monodietă, nici un post, să se ocupe de sănă­tatea lor.

Regimurile restrictive

Un regim nu este restrictiv în sine. El este întotdeauna restrictiv în raport cu regimul obişnuit al persoanei care îl va urma. Regimul vegetarian, de pildă, în care nu se consumă deloc

carne, dar nu şi subproduse animaliere, este restrictiv pentru marii consumatori de carne, dar nu şi pentru vegetarienii care oricum nu consumă nici carne, nici subproduse din carne.

Valoarea autolitică a unui regim restrictiv nu durează decât atâta timp cât organismul nu s-a obişnuit încă cu noul regim. Cu cât restricţiile sunt mai moderate, cu atât mai repede se adaptează organismul la noul mod de alimentaţie şi cu atât mai repede dispare valoarea autolitică a dietei alese. Pentru ca autoliza să se redeclanşeze, trebuie recurs la noi restricţii. Dimpotrivă, dacă restricţiile sunt prea severe, organismul nu se va obişnui şi acesta este motivul pentru care o dietă nu trebuie niciodată să fie urmată un timp prea îndelungat. Prin însăşi natura lor, există o multitudine de regimuri restrictive. Pentru ca fiecare să-şi poată compune regimul restrictiv care îi convine, vom da câteva exemple:

Regimuri cu restricţie cantitativa Orice aliment poate fi ales pentru aceste regimuri, dar în

cantitate limitată.

Regimul cântărit Restricţia se referă la greutatea totală a alimentelor con­

sumate zilnic. Greutatea se stabileşte prin tatonare şi este individuală. Trebuie să fie suficientă pentru ca persoana care urmează regimul să nu se simtă „slăbită".

Regimul hipocaloric Cu ajutorul unor tabele în care figurează valoarea

calorică a fiecărui aliment, se compun meniuri zilnice care furnizează un număr determinat de calorii.

în Elveţia, de pildă, majoritatea oamenilor consumă mai mult de 3000 de calorii pe zi. Urmând un regim cu 1500 până la 2000 de calorii pe zi, ei ţin deja o dietă foarte bună.

1 6 3 I 1 6 2

Suprimarea unei mese In acest tip de regim, se suprimă în mod sistematic unâ

sau două mese pe zi. Când se renunţă la micul dejun, postul zilnic care începe după cină şi se întinde până a doua zl dimineaţa este prelungit până Ia prânz, ceea ce nu mal reprezintă un post de 12 ore, ci de 17. Mesele nu sunt mo» dificate, dar se mănâncă doar de două ori pe zi.

Regimul cu 3 alimente la fiecare masă Aici restricţia se referă la numărul de alimente diferite

care pot fi consumate, dar doar câte 3 deodată. Acest regim este mai restrictiv şi mai greu de urmat decât pare la prima vedere.

Exemple: • brânză - cartofi - morcovi raşi • morcovi fierţi - ouă - biscuiţi

Regimuri cu restricţie calitativă Alimentele sunt alese cu multă grijă, în funcţie de

diferite criterii. Cantitatea nu se ia în considerare.

Regimul vegetarian Exclude toate produsele animaliere (carne, peşte, crus­

tacee), dar nu şi subprodusele (lapte, brânză şi ouă).

Regimul vegetal Exclude toate alimentele de origine animală: carne şi

subproduse.

Regimul de crudităţi Alimentele sunt toate consumate aşa cum ni le oferă

natura, adică crude. Chiar dacă în principiu acest regim to­lerează toate alimentele, are loc o selecţie naturală: cărnurile,

1 6 4

peştii, cerealele şi leguminoasele sunt repede lăsate la o parte, în favoarea fructelor proaspete, uscate şi oleaginoase, a legumelor, a produselor lactate şi a ouălor.

Considerat de unii ca o metodă raţională de alimentaţie, regimul de crudităţi este în realitate o bună dietă. Mâncând crudităţi, mâncăm mai puţin şi mai bine, pentru că trebuie să mestecăm alimentele mai multă vreme şi pentru că eliminăm pregătirea complicată, cu- grăsimi, cu sosuri şi amestecuri greu de digerat.

Regimul disociat Bazat pe constatarea că diferitele sucuri digestive pot să

se opună unul altuia în acţiunea lor, regimul disociat nu acceptă la o aceeaşi masă decât alimente care se digeră la fel. Sistemul poate fi împins până la extrem, dar în linii mari constă dintr-un mic dejun compus din fructe proaspete, uscate şi oleaginoase şi din produse lactate uşoare: sere, iaurt; dintr-o masă de prânz alcătuită din legume crude sau fierte şi dintr-un produs făinos Ia alegere (o cereală, tăiţei, sau cartofi); de o cină cu legume crude şi fierte însoţite de o proteină Ia alegere (ou, brânză, peşte sau carne). Regimul disociat favorizează enorm digestia şi binefacerile lui sunt evi­dente la persoanele suferind de afecţiuni digestive (indigestie cronică, enterită, colită, fermentaţie, balonare, flatulenţă etc), tulburări pentru care de altfel a şi fost pus la punct regimul.

Din păcate, regimul disociat prezintă un inconvenient major - simplificarea excesivă a procesului digestiv reduce posibilităţile de absorbţie şi de fixare a substanţelor nutritive. De altfel, din acest motiv el este folosit ca regim de slăbire. Regimul disociat nu trebuie deci să fie utilizat ca mod perma­nent de alimentaţie. Este un regim terapeutic foarte eficient pentru eliminări, dar care nu trebuie utilizat decât pe o durată limitată, dacă vrem să evităm riscul carenţelor.

1 6 5

Regimul hipoazotat Acest regim restrânge la maxim consumul de alimente

bogate în proteine, cum ar fi carnea, peştele, mezelurile, laptele, brânzeturile, ouăle, leguminoasele şi cerealele.

Proteinele dau deşeuri foarte toxice care sunt neutra­lizate în ficat şi filtrate din sânge de către rinichi şi glandele sudoripare. Dieta hipoazotată este deci recomandată în spe­cial persoanelor care suferă de tulburări hepatice, renale sau cutanate, sau de tulburări legate de o acumulare de cristale: reumatism, calculi...

Regimul hipocarbonatat Aici, restricţia vizează în primul rând toate zaharurile

rafinate şi alimentele care conţin zahăr sub formă de amidon, cum ar fi cerealele, făinurile, pâinea, tăiţeii, cartofii şi cas­tanele. Fructele nu sunt vizate de restricţie, căci zaharurile lor nu necesită decât un minimum de transformare digestivă.

Zaharurile din alimentele făinoase şi zahărul rafinat sunt deseori prost metabolizate, epuizează ficatul şi pancreasul şl se acumulează în ţesuturi sub formă de „ceruri" sau de gră­simi. Dieta hipocarbonatată este deci recomandată celor obezi, celor cu tulburări hepatice şi pancreatice şi tuturor celor care suferă de boala cerurilor, de cataruri ale căilor res* piratorii etc.

Regimul hipolipidic sau sărac în grăsimi în această dietă, alimentele bogate în grăsimi sunt cele

care vor fi evitate: untul, smântână, majoritatea brânzeturilor şi a produselor lactate, uleiurile vegetale, cărnurile şi peştele gras, grăsimile pentru gătit şi oleaginoasele.

Această dietă este recomandată în special persoanelor care au tulburări digestive, cu precădere hepatice şi biliare, tulburări cardiovasculare sau care au un exces ponderal.

Regimul desodat Restricţia vizează aici toate alimentele bogate în sare:

peştele de mare, pâinea, produsele de patiserie, untul, brânzeturile, laptele. Bineînţeles, sarea de bucătărie şi sarea de mare sunt de asemenea eliminate pe durata curei.

Organismul nostru are nevoie de sare, dar sarea exce­dentară îi este dăunătoare. Regimul fără sare este în special benefic pentru cei care au probleme cu rinichii, hiperten­siune, obezitate datorată retenţiei de apă, edeme etc.

Să mai amintim că cei care abuzează de sare pot să-şi ajute organismul să se debaraseze de ea consumând mari cai tităţi de cartofi pregătiţi fără sare. Cartofii au proprietatea a a evacua cantitatea de sare excedentară.

Monodietele

Monodietă este o dietă în cursul căreia nu se consumă decât un singur aliment. Este o dietă foarte strictă care se apropie mult de post, întrucât toate alimentele au fost supri­mate, cu o singură excepţie. Digestia este deci simplificată extrem de mult şi surplusul de forţă astfel obţinut este utilizat pentru autoliza, aducerea la zi a eliminărilor şi regenerarea tisulară.

Alimentul ales poate fi consumat după bunul plac ori de câte ori foamea se face simţită. Trebuie deci ales un aliment agreat, uşor de găsit şi care poate fi consumat în cantităţi mari pe parcursul întregii zile de dietă.

Alimentul ales trebuie să fie sănătos pentru ca efectele benefice ale. dietei să nu fie repede anihilate de inconvenien­tele provocate chiar de alimentul folosit. De pildă, o monodi­etă cu carne sau cu ouă antrenează rapid tulburări digestive şi producerea unor mari cantităţi de deşeuri.

1 6 7 I 1 6 6

P E N T R U A A T E N U A S E V E R I T A T E A M O N O D I E T E I , S E P O A T E L U A Î N

C O N S I D E R A R E S C H I M B A R E A A L I M E N T U L U I C O N S U M A T Î N FIECARE Z I ŞL

C H I A R LA F I E C A R E M A S Ă .

I A T Ă C Â T E V A E X E M P L E :

Monodieta cu suc de legume S E A L E G E S U C U L D E L E G U M E S A U U N A M E S T E C D E M A I M U L T E

S U C U R I P E N T R U A O B Ţ I N E U N C O C K T A I L . S U C U L P O A T E FI C O N S U M A T

R E C E S A U C A L D . D E F A P T , E L N U E S T E B Ă U T , C I „ M Â N C A T " C U L I N ­

G U R I Ţ A . I N A C E S T FEL C A L M E A Z Ă M A I B I N E F O A M E A Ş I S E E V I T Ă U N

C O N S U M E X C E S I V D E S U C .

Monodieta cu suc de fructe S E P O T U T I L I Z A S U C U R I L E F Ă C U T E Î N C A S Ă S A U C E L E D I N C O M E R Ţ

D A C Ă N U A U A D I T I V I Ş I N U S U N T Î N D U L C I T E A R T I F I C I A L .

F R U C T E L E , C A Ş I L E G U M E L E , A U P R A C T I C T O A T E P R O P R I E T Ă Ţ I D E

D I Z O L V A R E A D E Ş E U R I L O R Ş I D E S T I M U L A R E A E M O N C T O R I I L O R . SFT

C I T Ă M C U P R E C Ă D E R E cura de suc de lămâie C A R E E S T E B I N E

C U N O S C U T Ă . E A P O A T E F I U R M A T Ă Ş I C O N T I N U Â N D S Ă M Â N C Ă M N O R ­

M A L S A U S U B F O R M Ă D E M O N O D I E T A .

S U C U L D E L Ă M Â I E E S T E A M E S T E C A T C U P U Ţ I N Ă A P Ă . S E F A C E

C U R A C R E S C Â N D Z I L N I C N U M Ă R U L D E L Ă M Â I C O N S U M A T E . Î N P R I M Ă

Z I , S E F O L O S E Ş T E O J U M Ă T A T E D E L Ă M Â I E , A P O I S E C R E Ş T E P R O G R E S I V

P Â N Ă C Â N D S E B E A S U C U L D E LA 1 0 - 1 2 L Ă M Â I P E Z I . C U R A S<3

Î N T I N D E D E C I D E - A L U N G U L A T R E I S A U P A T R U S Ă P T Ă M Â N I .

B I N E F A C E R I L O R A D U S E D E R E S T R I C Ţ I E LI S E A D A U G Ă Ş I C A L I T Ă Ţ I L E

L Ă M Â I I , A L I M E N T E X C E L E N T P E N T R U D I Z O L V A R E A , D E C A P A R E A Ş I E L I ­

M I N A R E A D E Ş E U R I L O R A C U M U L A T E Î N Ţ E S U T U R I . S E O B Ţ I N U N E O R I

R E Z U L T A T E S P E C T A C U L O A S E C U A C E A S T Ă C U R Ă . E S T E C H I A R C O N S I D E ­

R A T Ă M I R A C U L O A S Ă , D A R D O A R P E N T R U C E I C A R E S U P O R T Ă Ş I M E T A B O -

L I Z E A Z Ă B I N E A C I Z I I .

Pentru ceilalţi, această cură este o adevărată sinucidere inconştientă. Î N T R - A D E V Ă R , O R G A N I S M U L E S T E Î N M O D N O R M A L

C A P A B I L S Ă T R A N S F O R M E A C I Z I I D I N A L I M E N T E Î N B A Z E M I N E R A L E . Î N

A C E S T C A Z , C U R A D E S U C D E L Ă M Â I E E S T E R E M I N E R A L I Z A N T Ă . D I N

C O N T R Ă , U N E L E P E R S O A N E Î N L O C S Ă S E R E M I N E R A L I Z E Z E , S E D E M I -

N E R A L I Z E A Z Ă !

A C E S T F E N O M E N N E A Ş T E P T A T D E D E M I N E R A L I Z A R E P R I N A C I D I F I -

C A R E S E E X P L I C Ă A S T F E L :

O R G A N I S M U L E S T E A G R E S A T D E C Ă T R E A C I Z I D A C Ă N U R E U Ş E Ş T E

S Ă - I T R A N S F O R M E ; E S T E A T U N C I O B L I G A T S Ă S E P R O T E J E Z E D E E I , N E U -

T R A L I Z Â N D U - I . B A Z E L E A L C A L I N E C A R E S U N T U T I L I Z A T E P E N T R U E F E C T U ­

A R E A N E U T R A L I Z Ă R I I P R O V I N D I N R E Z E R V E L E M I N E R A L E A L E

O R G A N I S M U L U I : O A S E , D I N Ţ I , P Ă R , M U C O A S E , S Â N G E E T C .

A C E A S T Ă D E M I N E R A L I Z A R E A Ţ E S U T U R I L O R S E R E M A R C Ă C U

U Ş U R I N Ţ Ă , C Ă C I E A A N T R E N E A Z Ă C U R Â N D A P A R I Ţ I A D E N O I T U L B U R Ă R I

S A U A G R A V A R E A U N O R A V E C H I , C A R E N U T R E B U I E I N T E R P R E T A T E Î N

M O D E R O N A T D R E P T C R I Z E C U R A T I V E .

P E N T R U M O T I V E L E P E C A R E L E - A M E X P U S , C U R E L E D E S U C U R I D E

F R U C T E T R E B U I E U R M A T E C U M A R E P R U D E N Ţ Ă * .

Monodieta cu fructe F R U C T E L E S U N T E X C E L E N T E Ş I F O A R T E E F I C I E N T E . M O N O D I E T E L E

C U S T R U G U R I * * , C U M E R E C O A P T E S U N T F O A R T E C U N O S C U T E . S E P O T

U T I L I Z A Ş I F R U C T E U S C A T E : S T A F I D E , C U R M A L E . . . Î N M U I A T E S A U N U Î N

A P Ă . F R U C T E L E O L E A G I N O A S E : M I G D A L E , N U C I . . . P U N U N E L E P R O ­

B L E M E D E C O N S U M , C Ă C I , A Ş A C U M LE I N D I C Ă N U M E L E , S U N T

B O G A T E Î N S U B S T A N Ţ E G R A S E .

S Ă R E A M I N T I M T O T U Ş I C Ă M O N O D I E T A C U F R U C T E , C A T O A T E

C E L E F Ă C U T E C U A L I M E N T E A C I D E S A U A C I D I F I A N T E , E S T E S T R I C T C O N ­

T R A I N D I C A T Ă P E R S O A N E L O R S U S C E P T I B I L E D E A S E D E M I N E R A L I Z A

D A T O R I T Ă A C I D I T Ă Ţ I I . A C E S T E P E R S O A N E V A T R E B U I S Ă M Ă N Â N C E

* D E ACELAŞI AUTOR. Echilibrul acido-bazic, sursă de bunăstare şi vitalitate, ED. JOUVENCE, G E N E V A , 1 9 9 1 .

** D E ACELAŞI AUTOR ÎMPREUNĂ CU JOHONNA BRANDT, Regenerare şi detoxificare prin cura cu struguri, ED. JOUVENCE, 1 9 9 2 .

1 6 9 I 1 6 8

alimente alcaline de tipul legumelor colorate (exceptând roşiile), cartofilor, migdalelor etc.

Monodietă cu-legume Este uşoară şi agreabilă, căci legumele sunt bine tolerate

şi pot fi preparate după gust. Se consumă fierte sau crude, în salate sau înăbuşite.

Monodietă cu cereale Cel mai des urmată este monodietă cu orez, care vine

din macrobiotică. O altă cură constă în a nu mânca decât brioşe şi lapte. Acest regim calmează foamea, are un conţinut nutritiv redus, iar brioşele curăţă intestinele.

Dietele şi crizele curative

Aşa cum se întâmplă în timpul drenajelor, şi în cursul dietelor se pot manifesta crize curative. La modul general, ele sunt benefice căci debarasează organismul de numeroase deşeuri. Nu trebuie totuşi să le confundăm cu simptomele patologice - sau false crize curative - datorate unei diete prost alese.

Pentru a înţelege de ce în unele cazuri crizele curative sunt benefice, iar în altele dăunătoare, trebuie întâi să descriem, fază cu fază, procesele care au loc în timpul dietelor.

1 Ce se întâmplă în timpul unei diete? Să luăm exemplul unei persoane oarecare: Faza I: Domnul X mănâncă prea mult şi are prea puţină

activitate fizică. Ceea ce mănâncă se arde prost, iar orga­nismul îi este supraîncărcat cu toxine. Forţa lui vitală nu este suficientă pentru a face faţă la surplusul de activitate pe care-l necesită modul său de viaţă şi apar boli de

I 1 7 0

supraîncărcare: dureri de cap, cataruri ale căilor respiratorii, dureri de articulaţii.

Faza II: Conştient de situaţia sa şi de problemele de sănătate care decurg din ea, domnul X recurge la o dietă. Scăderea importantă a aportului alimentar şi în consecinţă scăderea activităţii organelor de care are nevoie digestia fac ca brusc forţa vitală a domnului X să devină superioară muncii pe care o are de făcut. în realitate, forţele sale au rămas aceleaşi. Ele par mai mari doar pentru că munca pe care o are de făcut a scăzut. Bineînţeles, organele însărcinate cu eliminările sunt primele beneficiare ale acestei reveniri de forţe şi-şi vor mări în consecinţă activitatea.

în timpul curăţării intense a organelor se vor declanşa crize de curăţare care se datorează fie activităţii de excreţie, fie bruştelor ascensiuni dinspre profunzime spre suprafaţă a toxinelor. Acestea din urmă, apărând prea repede şi în canti­tate prea abundentă la nivelul emonctoriilor, provoacă perioade de criză uneori spectaculoase. Dar forţa vitală fiind ridicată, toxinele vor putea fi eliminate în exteriorul organis­mului, în ciuda obstacolului reprezentat de emonctoriile pe moment depăşite.

Faza III: în această a treia fază, dieta durează deja de ceva timp şi a permis eliminarea unei mari părţi din deşeuri. Corpul a fost astfel debarasat şi eliberat de toxine. Tul­burările morbide au dispărut datorită curăţării provocate de cură. Aportul de substanţe nutritive furnizate de dietă sau rezervele organice, dacă este vorba despre post, sunt sufi­ciente pentru a face faţă activităţilor acum reduse ale corpu­lui (activitatea digestivă şi eliminatorie este redusă). Domnul X resimte atunci o stare de bine. Se simte uşor, în plină formă, cu mintea limpede. într-adevăr, forţele vitale şi dieta se echilibrează perfect cu nevoile organice.

17, |

Faza I V : D a c ă d o m n u l X c o n t i n u ă d i e t a , r e z e r v e l e n u t t l »

t i v e ( î n p o s t ) s a u a p o r t u l a l i m e n t a r ( î n d i e t e ) v o r d e v e n i i n s u ­

f i c i e n t e p e t e r m e n l u n g , p e n t r u a p e r m i t e o r g a n e l o r s ă - | l

d e s f ă ş o a r e a c t i v i t a t e a n o r m a l . î n c e t i n i r e a a c t i v i t ă ţ i i o r g a n e l o P j

c a r e r e z u l t ă d e a i c i , v a p r o v o c a o c r e ş t e r e a p r o d u c ţ i e i (k

d e ş e u r i , c ă c i a l i m e n t e l e s u n t p r o s t t r a n s f o r m a t e ş i p r o s t e l i m U

n a t e ş i t o x i n e l e p r o v e n i t e d i n a c t i v i t a t e a c e l u l a r ă î n c e p 8fi

d e p ă ş e a s c ă c a p a c i t ă ţ i l e d e e l i m i n a r e r e s t r â n s e a l e f o r ţ e i v i t a l e ,

A c u m u l a r e a d e d e ş e u r i v a p r o v o c a a p a r i ţ i a d e n o i t u l ­

b u r ă r i , c a r e s e v o r m a n i f e s t a î n t r - u n m o d identic c u c e l e d i n

f a z a I ş i I I , c ă c i î n r e a l i t a t e s i t u a ţ i a e s t e a c e e a ş i : corpul cs i f l

îmbâcsit cu deşeuri.

Faza V: D a c ă n u s e î n t r e r u p e c u r a , c o r p u l , p r i v a t d a t o r i l'ft

d i e t e i d e s u b s t a n ţ e l e n u t r i t i v e c a r e î i s u n t i n d i s p e n s a b i l e ( v l ^

t a m i n e , o l i g o e l e m e n t e , m i n e r a l e , a m i n o a c i z i e t c . ) s f â r ş e ş t e

p r i n a s e carenţa. F u n c ţ i i l e o r g a n i c e î n c e t i n e s c ş i m a i t a r e s a u

s e î n t r e r u p , i a r l e z i u n i l e o r g a n i c e s e a d â n c e s c ( c r e v a s e p e

p i e l e , o s t e o p o r o z ă . . . ) . C u a l t e c u v i n t e , a p a r t u l b u r ă r i m o r »

b i d e s u p l i m e n t a r e , d a t o r a t e d e d a t a a c e a s t a n u s u p r a î n c f t i ^

c a r i i , c i c a r e n ţ e l o r .

Faza VI: D a c ă s e c o n t i n u ă c u r a , a p a r e i n a n i ţ i a ş i a p o i

m o a r t e a .

| Crizele curative benefice C r i z e l e b e n e f i c e a u l o c î n t i m p u l f a z e i I I , a d i c ă a t u n c i

c â n d f o r ţ a v i t a l ă e s t e p u t e r n i c ă ş i c u r ă ţ ă î n m o d a c t i v o r g a ­

n i s m u l . E l e s u n t i n t e n s e , d a r î n g e n e r a l d e s c u r t ă d u r a t f t i

d e l a c â t e v a o r e l a u n a s a u 2 z i l e . C a p ă t ă î n g e n e r a l a s p e c t u l

u n o r t u l b u r ă r i d e c a r e b o l n a v u l a s u f e r i t î n t r e c u t . I n r e a l i ­

t a t e , a c e s t e c r i z e c u r a t i v e n u s u n t d e c â t c o n t i n u a r e a

e f o r t u r i l o r i n c o m p l e t e d i n t r e c u t a l e o r g a n i s m u l u i d e a s e

d e b a r a s a d e t o x i n e l e c a r e - i i n v a d e a z ă t e r e n u l . E f o r t u r i

i n c o m p l e t e d a t o r a t e l i p s e i d e f o r ţ ă s a u d e o a r e c e a u f o s t

o p r i t e p r i n m e d i c a ţ i e s i m p t o m a t i c ă .

C r i z e l e c u r a t i v e s u n t d o r i t e d e o r g a n i s m p e n t r u a s e

d e b a r a s a d e s u r p l u s u l d e t o x i n e . C h i a r d a c ă s u n t d e z a g r e a b i l e

p e n t r u c e l c a r e l e e x p e r i m e n t e a z ă , c a r a c t e r u l l o r b i n e f ă c ă t o r

e s t e d e m o n s t r a t d e f a p t u l c ă d u p ă c r i z ă , b o l n a v u l s e s i m t e

m u l t m a i b i n e .

S e p o t s u c c e d a m a i m u l t e c r i z e c u r a t i v e - î n t r e r u p t e d e

p e r i o a d e d e a c a l m i e - ş i p o t l u a f o r m e d i f e r i t e ( d u r e r i d e c a p ,

e r u p ţ i e c u t a n a t ă , g r e u t a t e î n p i c i o a r e , o b o s e a l ă s a u r e a c t i ­

v a r e a v e c h i l o r t u l b u r ă r i ) , p e m ă s u r ă c e s e „ d e s p r i n d " s t r a ­

t u r i l e d e t o x i n e d i n p r o f u n z i m e ş i u r c ă s p r e s u p r a f a ţ ă .

1 Starea de bine C â n d g r o s u l d e ş e u r i l o r a f o s t e l i m i n a t , s e i n s t a l e a z ă o

p e r i o a d ă d e b i n e ( f a z a I I I ) c a r e e s t e e x p r e s i a u n u i e c h i l i b r u a l

d i f e r i t e l o r f o r ţ e . I n a c e s t s t a d i u , marea eroare este să se con­sidere această stare ca fiind starea de echilibru care trebuie con­servată în permanenţă. î n r e a l i t a t e , n u n u m a i c ă a c e a s t ă s t a r e

n u r e p r e z i n t ă o s ă n ă t a t e e c h i l i b r a t ă , d a r n i c i n u p o a t e f i c o n ­

s e r v a t ă î n t i m p . E a e s t e r e z u l t a t u l d i e t e i a l e s e , a d i c ă n u a l

u n u i m o d d e a l i m e n t a ţ i e n o r m a l c e p o a t e f i p r a c t i c a t t i m p d e

c â ţ i v a a n i , c i r e z u l t a t u l u n u i r e g i m terapeutic restrictiv c a r e ,

t o c m a i d a t o r i t ă c a r a c t e r u l u i s ă u t e r a p e u t i c ş i r e s t r i c t i v , n u

poate şi nu trebuie să fie urmat pe o perioadă nelimitată. E s t e

v o r b a d e s p r e u n e c h i l i b r u i n s t a b i l , m o m e n t a n , î n t â l n i t î n

t i m p u l c u r e i ş i c a r e v a î n c e t a p e n t r u a f i u r m a t d e f a z a I V

d a c ă s e c o n t i n u ă c u r a s a u d e a l t ă s t a r e d e e c h i l i b r u î n c a z u l

r e l u ă r i i a l i m e n t a ţ i e i .

i Crizele curative distructive C â n d c e l c a r e u r m e a z ă c u r a a a t i n s s t a d i u l I I I a l s t ă r i i d e

b i n e , e l a e p u i z a t e f e c t e l e d i e t e i a l e s e . A r trebui neapărat

1 7 3 I I 1 7 2

să-şi întrerupă dieta pentru a relua progresiv un mod de alimen* taţie normal, echilibrat, adică adaptat pe termen lung capa' c i t a ţ i l o r sale organice. V a p ă r ă s i a s t f e l t e r e n u l t e r a p e u t i c i i

p e n t r u a i n t r a p e c e l a l i g i e n e i .

D e s e o r i , d i n p ă c a t e , e l n u f a c e a c e s t l u c r u , t r ă i n d c u

i l u z i a c ă r e g i m u l e s t e m o d u l s ă u d e a l i m e n t a ţ i e o p t i m ,

î n t r u c â t s e s i m t e b i n e ş i î ş i u r m e a z ă d i e t a î n c o n t i n u a r e . D a r ,

t o c m a i p e n t r u c ă e s t e v o r b a d e s p r e o d i e t ă ş i î n c o n s e c i n ţ ă ,

n u m e r o a s e a l i m e n t e ş i s u b s t a n ţ e n u t r i t i v e l i p s e s c , o r g a n i s m u l

s ă u v a f u n c ţ i o n a p r o s t ( f a z e l e I V ş i V ) ş i e l v a î n c e r c a s ă - ş i

r e c â ş t i g e e c h i l i b r u l m e n ţ i n â n d u - ş i d i e t a s a u c h i a r c r e s c â n d

r e s t r i c ţ i i l e a c e s t e i a , p e n t r u a r e a t i n g e s t a r e a d e b i n e p i e r d u t ă ,

î n c e t i n i r e a f u n c ţ i i l o r o r g a n i c e d a t o r a t ă c a r e n ţ e l o r şi

s c ă d e r i i f o r ţ e l o r v i t a l e î m p i e d i c ă o r g a n e l e s ă - ş i î n d e p l i n e a s c ă

a c t i v i t a t e a . R e z u l t ă d i n n o u o p r o a s t ă d e s c o m p u n e r e a s u b ­

s t a n ţ e l o r n u t r i t i v e ş i o p r o a s t ă e l i m i n a r e . D e ş e u r i l e , d i n c e î n

c e m a i n u m e r o a s e , s u n t p r o d u s e d a t o r i t ă s l ă b i r i i m e t a b o l i s -

m e l o r . T e r e n u l r e a c u m u l e a z ă d e ş e u r i , s â n g e l e s e î n g r o a ş ă ,

o r g a n e l e s e c o n g e s t i o n e a z ă ş i a p a r d i n n o u b o l i d a t o r a t e

s u p r a î n c ă r c ă r i i . C e l c a r e u r m e a z ă c u r a , c o n t i n u â n d s ă v a d ă

l u c r u r i l e d i n t r - o p e r s p e c t i v ă e r o n a t ă , s e v a b u c u r a d e a p a r i ţ i a

a c e s t o r s i m p t o m e , l e v a i n t e r p r e t a c a f i i n d a p a r i ţ i a c r i z e i

c u r a t i v e c a r e a n t e r i o r i - a f ă c u t a t â t d e b i n e . D a r d e f a p t n u

e s t e v o r b a d e s p r e c r i z e c u r a t i v e p r e c u m c e l e c a r e a u a v u t l o c

î n s t a d i u l I I , c i d e t u l b u r ă r i d e s ă n ă t a t e d a t o r a t e î m b â c s i r i i ,

c a î n s t a d i u l 1 !

A l e n u m i c r i z e c u r a t i v e e s t e d e c i g r e ş i t , c ă c i e l e n u s u n t

r e z u l t a t u l e f o r t u r i l o r i n t e n s e a l e f o r ţ e i v i t a l e d e a s e d e b a r a s a

d e t o x i n e - f o r ţ a v i t a l ă fiind c h i a r f o a r t e s c ă z u t ă - c i r e z u l t a ­

t u l u n e i î m b â c s i r i c e depăşeşte capacităţile de eliminare ale organismului. E l e n u s u n t c u r a t i v e , c i d i s t r u c t i v e . C a r a c t e r i s ­

t i c i l e l o r s u n t d e a l t f e l t o t a l o p u s e c e l o r d i n s t a d i u l I I .

M a n i f e s t ă r i l e a c e s t e i î m b â c s i r i n u s u n t d e s c u r t ă d u r a t ă ş i

1 7 4

i n t e n s e , c i m a i d e g r a b ă s l a b e ş i d e l u n g ă d u r a t ă . D u r e a z ă î n

t i m p ş i s e adâncesc d a c ă s e c o n t i n u ă c u r a .

D a c ă c e l c a r e u r m e a z ă c u r a s e î n c ă p ă ţ â n e a z ă c r e z â n d c ă

f a c e o n o u ă c r i z ă c u r a t i v ă c ă r e i a î i v a u r m a o n o u ă f a z ă d e

s t a r e d e b i n e , e l e p u i z e a z ă r e z e r v a d e f o r ţ e ş i s e c a r e n ţ e a z ă

d i n c e î n c e m a i m u l t . D a c ă e s t e p r e a î n c ă p ă ţ â n a t s a u p r o s t

s f ă t u i t , s e p o a t e t r a n s f o r m a î n t r - o v e r i t a b i l ă e p a v ă ( f a z a V I ) .

Crizele curative benefice s u n t s c u r t e ş i u r m a t e d e

a m e l i o r ă r i a l e t u l b u r ă r i l o r ş i d e o s t a r e d e b i n e g e n e ­

r a l ă . C u r a p o a t e fi c o n t i n u a t ă .

Crizele curative dăunătoare s a u „ f a l s e l e " c r i z e c u r a ­

t i v e s e r e p e t ă s a u d u r e a z ă . E l e a n t r e n e a z ă 6 s c ă d e r e a

v i t a l i t ă ţ i i ş i n u s u n t u r m a t e d e a m e l i o r a r e a s i m p -

t o m e l o r . C u r a t r e b u i e î n t r e r u p t ă .

| Până când trebuie urmată dieta? P r o b l e m a d u r a t e i d i e t e l o r e s t e c o m p l e x ă d e o a r e c e u n e l e

p e r s o a n e s e p o t a f l a d i r e c t î n f a z a I V ( î m b â c s i r e d a t o r i t ă

d e v i t a l i z ă r i i ) s a u c h i a r V ( î m b â c s i r e d a t o r i t ă c a r e n ţ e l o r ) . A ş a

s e p e t r e c l u c r u r i l e a t u n c i c â n d u n b o l n a v d e v i t a l i z a t ş i

c a r e n ţ a t s e l a n s e a z ă î n t r - o c u r ă p r e a s t r i c t ă ş i p r e a r e s t r i c t i v ă .

A p o r t u l n u t r i t i v i n s u f i c i e n t s a u a b s e n ţ a a p o r t u l u i n u t r i t i v ,

d a c ă e s t e v o r b a d e s p r e p o s t , î ş i i p o t e c h e a z ă s l a b e l e r e s u r s e ş i

i a t ă - 1 f o a r t e c u r â n d î n s t a r e d e d e n u t r i ţ i e , i n c a p a b i l s ă

r e a c ţ i o n e z e ş i s ă - ş i e f e c t u e z e a c t i v i t ă ţ i l e o r g a n i c e . P e n t r u p e r ­

s o a n e l e c a r e m e t a b o l i z e a z ă p r o s t a c i z i i , c u r e l e d e f r u c t e

( l ă m â i e , s t r u g u r i . . . s a u r e g i m d e f r u c t e ) a u a c e l a ş i e f e c t . E l e

p r e c i p i t ă c r i z e l e c u r a t i v e d i r e c t î n f a z e l e I V ş i V a l e d e v i t a ­

l i z ă r i i ş i d e n u t r i ţ i e i .

î n c e l e d o u ă c a z u r i c i t a t e m a i s u s , p r o b l e m a n u e s t e

„ c â n d t r e b u i e s ă o p r e s c d i e t a ? " , c i „ c e d i e t ă s a u c e r e g i m s ă

1 7 5

aleg.7". într-adevăr, aceşti oameni nici n-ar fi trebuit să în­ceapă o dietă restrictivă, ci ar fi trebuit să opteze direct pen­tru un regim revitalizant, adică un mod de alimentare bogat şi echilibrat în substanţe vitale, pentru a-şi regăsi forţele şi a-şi acoperi carenţele. Paradoxal, ei ar fi putut chiar să se debaraseze de o mare parte din toxinele lor cu acest regim revitalizant, întrucât organismul lor, funcţionând mai bine, ar fi putut descompune şi elimina deşeurile aflate în surplus. Acest lucru se explică logic: viscerele pot să nu-şi îndeplinească rolul şi terenul se poate supraîncarcă atât datorită surmenajului şi supraalimentării, cât şi datorită devitalizării şi carenţelor.

Din păcate, nu există o regulă absolută care să permită sa stabilim cu certitudine dacă cineva face o criză curativă în stadiul II şi poate deci să continue cura sau dacă a ajuns în stadiul IV sau V, stadii ale falselor crize curative. Pentru a răspunde la întrebarea legată de durata dietelor, trebuie luata în considerare nu doar dieta în sine, ci şi bolnavul şi modul lui de viaţă, maniera de a se alimenta înainte de începerea curei, bolile din trecut, slăbiciunile sale organice. Doar în acest mod este posibil să ştim care este gradul de îmbâcsire a bolnavului şi ce potenţial vital are la dispoziţia sa pentru a realiza activitatea de eliminare. Urmărindu-l şi observându-l în timpul curei putem determina în ce fază se află.

Dacă totuşi mai există dubii, nu trebuie să ezităm sâ urmăm contrariul dietei, adică să reluăm o alimentaţie nor­mală pentru a observa cum evoluează lucrurile. Dacă pacien­tul se află în faza IV sau V, crizele vor înceta, el îşi va regăsi vitalitatea şi starea sa generală se va ameliora. Dacă dim­potrivă, se află în faza II de adevărată criză de eliminare, reluarea alimentaţiei nu va ameliora lucrurile. Atunci trebuie continuată dieta.

Hipocrat, părintele medicinii, a fost cel care a recomandat, în caz de ezitare, folosirea alternativă a agenţilor terapeutici

1 7 6

opuşi, restrângând astfel tendinţele mărginite şi înguste şi făcând apel la vigilenţa noastră şi la vederile noastre largi:

„Regimul de viaţă al omului cere ca să se umezească ce este uscat, ceea ce este umed să se usuce, să se divizeze, să se separe, să se unească şi să se redea sănătatea printr-o mul­ţime de lucruri contrare... Când dieta severă face rău, tre­buie trecut la un regim hrănitor şi trebuie schimbat frecvent, în această ordine de idei, fie un lucru, fie altul... Deseori, într-adevăr, medicina trebuie să facă la un moment dat ceva şi în momentul următor să facă contrariul."

Pericolele reprezentate de curele prost conduse nu tre­buie să ne facă să renunţăm la practicarea dietelor în general, ci ar trebui să ne incite să nu le începem decât în cunoştinţă de cauză.

1 7 7

*y C u r a d e a p ă

£m O d i s t i l a t ă

Pentru a înţelege modul de acţiune al acestei cure, este bine să amintim câteva noţiuni referitoare la apă.

• Apa nu este niciodată „pură". Ea conţine întotdeau­na substanţe minerale sau microorganisme.

• Apa distilată se obţine recoltând vaporii de apă care s-au condensat într-un alambic. Ea este pură din punct de vedere chimic, adică nu mai conţine nici microorganisme, nici minerale.

• Această apă depurată are proprietatea de a se încărca uşor cu diferite substanţe.

• Când două lichide de densitate diferită sunt separate de o membrană semipermeabilă, lichidul mai puţin concen­trat atrage prin osmoză mineralele din soluţia cea mai con­centrată până când cele două lichide ajung la aceeaşi densitate.

Apa distilată pe care o introducem în organism păstrează aceste proprietăţi: se încarcă cu deşeurile pe care le întâlneşte în drumul ei. Când este separată de fluidele organice, ea va atrage prin osmoză o parte din substanţele aflate acolo.

Deşeurile care sunt astfel fixate în apa distilată sunt săruri reziduale, cristale, acizi, substanţe nutritive, minerale etc. Apa distilată nu este evident capabilă să aleagă ceea ce atrage. Ea se încarcă şi cu deşeuri şi cu substanţe utile. Dar practica arată că în special deşeurile sunt cele eliminate, probabil deoarece corpul încearcă prin toate mijloacele să se debaraseze de ele sau pentru că sunt mai prost fixate în ţesu­turi decât substanţele utile.

Există deci un risc de demineralizare atunci când această cură de apă distilată durează prea mult. De altfel, riscul dovedeşte că această cură este eficientă.

Să mai subliniem că, cu cât cantitatea de apă distilată absorbită este mai mare, cu atât presiunea osmotică cu care deşeurile sunt atrase este mai mare.

Procedeu Cura trebuie întotdeauna individualizată, dar după Hanish,

care a popularizat această metodă, ea constă din a bea câte 2 pahare de 3 decilitri la fiecare 3 ore. Apa este băută încet, dar în ritm constant, timp de aproximativ 30 de minute. La prima oră a dimineţii, se vor bea deci 6 decilitri de apă distilată. Ope­raţiunea se va repeta la fiecare 3 ore. într-o zi, aceasta repre­zintă de 6 ori câte 6 decilitri, sau 3 litri şi 6 decilitri.

Evident, ţinem să facem imediat precizarea, nu este posi­bil şi este contraindicat să bem o asemenea cantitate de apă de pe o zi pe alta. Trebuie să ne obişnuim treptat şi mulţi nu vor reuşi s-o facă. De altfel, cura poate fi profitabilă şi în cantităţi mai mici. Cura se poate face continuând să mâncăm ca de obicei, dar apetitul scade foarte repede din cauza cantităţilor de apă consumate. în funcţie de rezistenţa individuală şi de uşurinţa cu care are loc demineralizarea, cura durează între 3 şi 12 săptămâni.

Este posibil să urmăm cura sub formă de post cu apă dis­tilată, în acest caz, cura este redusă: de la câteva zile la maxim o săptămână.

Apa se bea rece sau caldă. Cura este valabilă şi dacă se utilizează o apă slab minerali­

zată precum cele aflate în comerţ. Acţiunea de atragere va fi mai puţin intensă, dar problema aprovizionării cu apă va fi mai uşor de rezolvat.

Mod de acţiune Consumul unei aşa mari cantităţi de lichid oferă toxi­

nelor un suport pentru a părăsi organismul. Făcând o cură de

1 7 9 I 1 7 8

apă distilată, acţionăm aproape în acelaşi mod ca atunci când creştem debitul de apă al unui râu pentru a-i curâfR albia de deşeurile. care s-au acumulat din lipsă de curenţi.

Apa, încărcându-se cu deşeuri, curăţă întâi sângelct Acesta, debarasat de deşeuri şi reîmprospătat cu apă pură, va putea să se reîncarce mai bine cu toxine. Când reţeaua capi­lară va fi la rândul ei debarasată de deşeurile care o sufoca, va apărea o cale de ieşire pentru eliminarea toxinelor pro­funde.

Apa pură, infiltrându-se peste tot, dizolvă deşeurile, le antrenează în afara ţesuturilor în care se incrustaseră şi Ic aduce, traversând pereţii capilarelor, spre circulaţia generala şi emonctorii. Are loc o adevărată „spălare" a ţesuturilor pc durata curei de apă distilată.

Contraindicaţii Persoanele care se demineralizează uşor ar trebui să se

abţină de la această cură. La fel ar trebui să facă şi persoanele care au probleme cu inima, căci cantitatea de lichide absor­bită reprezintă o creştere periculoasă a activităţii muşchiului cardiac.

Persoanele care au o vitalitate defectuoasă pot urma această cură bând moderat şi pe o perioadă scurtă de timp.

Apele slab mineralizate

O apă este considerată slab mineralizată dacă nivelul său de mineralizare este sub 500 miligrame pe litru şi foarte slab mineralizată dacă acest nivel este sub 50 miligrame.

| 1 8 0

*J Efortul fizic £*J i n t e n s

Orice efort fizic de lungă durată antrenează arderea re­zervelor energetice stocate în ţesuturi. Cu cât efortul este mai intens şi mai lung, cu atât mai mult se consumă re­zervele. Nu vor fi distruse "doar rezervele energetice, ci şi deşeurile care sunt acumulate în ţesuturi.

Efortul fizic antrenează o oxigenare mult mai intensă, ceea ce permite o mai bună oxidare la nivel celular. Să amin­tim doar că deşeurile sunt descompuse prin oxidare.

Când o persoană sedentară face un efort fizic, se mani­festă destul de repede imposibilitatea de a fi continuate descompunerile-oxidările care furnizează energia servind drept carburant. Cu antrenament, acest impas se produce din ce în ce mai rar: organismul se obişnuieşte să oxideze din ce în ce mai mult în profunzime. Supraoxigenarea celulară şi creşterea nevoilor energetice pe care Ie antrenează efortul fizic susţinut permit arderea deşeurilor şi a supraîncărcărilor până Ia nivel celular.

Cu alte cuvinte, toxinele necirculante mai mult sau mai puţin incrustate în ţesuturi sunt descompuse pe loc.

Pentru a obţine un veritabil efect în profunzime, efortul fizic ar trebui să fie la fel de intens cum este cel practicat în sporturi precum ciclismul, cursa de fond, schi fond etc. Din păcate, acest tip de efort depăşeşte deseori cu mult efortul natural şi fiziologic.

Pentru a beneficia de avantajele acestei metode fără a ajunge atât de departe, fiecare poate fie să-şi intensifice activităţile fizice în general, fie să le intensifice pe perioade scurte de timp, în vacanţe sau în weekend.

1 8 1

în viaţa de zi cu zi ne putem impune - în funcţie de pfjih bilităţile fiecăruia - să utilizăm propriii muşchi mai degrfibl decât pe cei ai maşinilor, fie ele automobile, ascensoare elf,

In timpul vacanţelor, ar trebui să profităm şi să facem nic ascensiuni pe munte, lungi plimbări pe jos sau cu bicieli» ta, înot etc.

^ Q Baia te O hipertermică

Baia hipertermică este, împreună cu postul, unul din procedeele terapeutice cele mai eficiente pentru a dezincrus-ta şi drena toxinele care saturează terenul organic. La îndemâna tuturor, este uşor de practicat.

Procedeu Se intră în apă cu temperatura de aproximativ 37 d'̂

grade. Apoi temperatura apei este crescută progres adăugând apă caldă până când se atinge pragul de toleranţa adică înainte ca senzaţia de căldură să devină prea puternic» Chiar dacă este foarte caldă, baia trebuie să fie suportat, bine; trebuie ca organismul să se simtă în largul său. Nu tre­buie încercată atingerea temperaturii maxime, ci trebuie găsită cea care permite băii să dureze mai bine de un sfert de oră. In funcţie de rezistenţa fiecăruia, baia va avea între 39 şi 42 de grade sau mai mult.

Scopul băii hipertermice este de a aduce multă căldură organismului. Dacă temperaturile ridicate sunt greu supor­tate, se poate sta mai mult la temperaturi mai mici.

Este obligatoriu să-i permitem organismului să se obişnuiască cu baia hipertermică şi se va creşte temperatura şi durata băii doar progresiv, de-a lungul câtorva săptămâni, înainte de a atinge un maxim personal. Ca măsură de pre­cauţie şi pentru a evita congestia cerebrală, se poate pune pe frunte o batistă înmuiată în apă rece.

Nu trebuie intrat brusc în apa prea caldă, chiar şi atunci când temperatura este bine suportată. Organismul se apără de această bruscă agresiune termică închizând porii. Aceştia nu se vor redeschide decât încet în timpul băii, iar efectele benefice pe care le sperăm vor fi în parte anihilate. Când baia

1 8 3

este gata, se iese încet din apă şi se stă întins 30 de minute, acoperit cu o ţesătură absorbantă şi o pătură. Această odihni) la orizontală permite organismului să-şi încheie sudoraţia tjl să-şi regăsească echilibrul.

In funcţie de vitalitate, se poate face o asemenea baie ÎR fiecare zi timp de 2 sau 3 săptămâni sau la fiecare 2 sau 3 zilş timp de mai multe luni. Baia se face de regulă seara, căci deft* tinde bine organismul şi favorizează somnul.

Mod de acţiune Când corpul se scaldă în apă caldă, acumulează repede

căldura. Temperatura corpului creşte, lucru pe care putem să-l verificăm cu termometrul în gură. Baia hipertermiefl creează o febră artificială care are aceleaşi proprietăţi cu febiŢ] naturală.

Febra, reamintim, este un mijloc de apărare pe cafq organismul îl foloseşte pentru a intensifica metabolismele şl H accelera schimburile în scopul arderii deşeurilor care m* turează terenul. Febra este deci o reacţie de apărare binefăcfl» toare care permite organismului să-şi readucă repede Iţi normal mediul umoral. Dacă n-ar exista febra, organismul s-ar satura iremediabil de deşeuri şi n-ar avea niciodată posi­bilitatea să facă o bună criză de curăţare.

Făcând o cură de băi hipertermice, sunt devansate schimburile morbide corijând terenul înainte de ora reglării conturilor şi anume, producerea bolii.

în timpul febrei, când combustiile se intensifica r

deşeurile care se află cam peste tot în organism sunt degra­date pentru a furniza material energetic: există combustii de toxine necirculante incrustate în profunzime.

Cum am spus deja, inconvenientul toxinelor incrustate nu este numai că se localizează în profunzime, ci că deseori sunt prea mari pentru a fi eliminate pe cale normală. Febril

descompune aceste mari toxine în particule mai fine, per­miţând astfel eliminarea lor.

Bineînţeles, organismul se simte agresat de căldură şi echilibrul său termic este ameninţat. El va reacţiona atunci şi se va apăra în 3 moduri diferite, care sunt tot atâtea moda­lităţi de dezincrustare şi de eliminare a deşeurilor:

Vasele se dilată, căci organismul încearcă să se deschidă la maxim spre exterior pentru a reţine cât mai puţină căl­dură. Această dilatare a vaselor are loc în special la nivelul capilarelor a căror importanţă este capitală pentru irigarea în profunzime a ţesuturilor.

Când capilarele se dilată, suprafaţa de schimburi între ţesuturi şi circulaţia sangvină creşte şi permite astfel o mai bună dezasimilaţie şi eliminare a toxinelor care provin din celule. Când capilarele sunt constrânse să se dilate, circulaţia poate fi restabilită în regiunile prost irigate, care deveniseră mlaştini sau deserturi tisulare datorită îmbâcsirii cu toxine şi proastei funcţionări a capilarelor.

Nişte capilare închise, spastice, înfundate, sunt ca nişte baraje în calea ieşirii toxinelor profunde. Dilatând capilarele, baia hipertermică deschide o uşă de ieşire pentru toxinele necirculante incrustate. Aceste toxine urcă din profunzime, intră în curentul sangvin şi de acolo ajung într-un emoncto­riu prin care vor fi expulzate.

Baia hipertermică obligă capilarele să facă o veritabilă gimnastică de reeducare. Băile regulate ameliorează enorm posibilităţile funcţionale ale capilarelor cu toate consecinţele pozitive care decurg de aici.

Circulaţia sangvină se accelerează pentru a împiedica sângele să stea prea mult timp în contact cu sursa de căldură şi pentru a răci ţesuturile supraîncălzite aducând sânge proaspăt.

1 8 5 | | 184

Sângele, crescându-şi viteza de circulaţie, mătuffj deşeurile depuse pe pereţii vaselor şi le conduc spre emone* torii pentru a fi filtrate. In plus, accelerarea vitezei sangvine antrenează accelerarea circulaţiei limfatice care, dată fiind lentoarea ritmului, nu permite decât o eliminare lentă a £§• xinelor.

Pielea transpiră pentru a permite pierderea de călduffl prin evaporarea transpiraţiei. Această sudoraţie a început deja în baie, dar ea persistă încă timp de câteva zeci de minute după baie. Prin această transpiraţie, se elimini numeroase toxine.

Remarci Neglijând aplicarea progresivă, putem declanşa o molii»

Uzare masivă a toxinelor profunde (crize de curăţare). AcCHlff toxine, urcând brusc spre suprafaţă şi adăugându-se toxinelor circulante, pot depăşi complet capacitatea de eliminare tt emonctoriilor. Pot apărea simptome de tipul durerilor de eiip sau al greţei. Acestea pot fi evitate dacă baia se face proglP* siv şi dacă toxinele circulante sunt drenate înainte de a fii( e 0 cură intensivă de băi hipertermice.

Baia hipertermică acţionează înainte de toate prin aport (k căldură, dar putem profita de faptul că porii sunt deschişi (jl să adăugăm în apă preparate din plante medicinale. Ceaiul llti sudorifice pot fi băute înainte şi după baie. In timpul bflll, frecţiile pot intensifica şi mai tare activitatea pielii. Se |Wt elibera porii şi practicând masajul prin frământare.

Criticile următoare au fost emise la adresa acestui tip baie:

• Nu ar fi bună pentru inimă; este adevărat că în (ini-pul băii, inima este obligată să desfăşoare o activitate mji

intensă. Dar inima este un muşchi şi ca toţi muşchii, suportă eforturi mai mari dacă este antrenat progresiv, • Ar antrena o pierdere a tonusului ţesuturilor (verge-turi, lăsarea sânilor etc.); unele persoane sunt desigur predis­puse la asemenea probleme. Ele ar trebui să încheie baia sau şedinţa de odihnă care urmează băii printr-un duş rece care va tonifica ţesuturile. Aceste persoane va trebui să nu exagereze cu durata şi frecvenţa acestor băi. • Ar fi dăunătoare pentru varice; teoretic nu, ba chiar dimpotrivă: favorizând circulaţia, varicele ar trebui să se atenueze. Dar în practică nu se întâmplă întotdeauna aşa. Se poate încerca îmbăierea ţinând picioarele în afara apei şi făcând un duş cu apă rece la picioare după baie. In plus, nu trebuie stat în picioare după baie, pentru a evita ca sângele să coboare spre picioare. Se va sta culcat, cu picioarele ridicate. Dacă în ciuda acestor precauţii varicele se dilată, trebuie renunţat la baia hipertermică şi recurs la alte procedee.

1 8 7 1 1 8 6

C a t a p I a s m e S e

d e a r g i l ă

A r g i l a e s t e l u t u l o l a r i l o r , c e l d i n c a r e s e f a c cârâmtid ţ i g l e . . . U t i l i z a t ă î n c a t a p l a s m e , a r g i l a a r e p r o p r i e t ă ţ i curativa s u r p r i n z ă t o a r e . A c e s t e p r o p r i e t ă ţ i s u n t d e a l t f e l g r e u (la

e x p l i c a t , d a r s u n t u ş o r d e r e m a r c a t î n p r a c t i c ă .

A r g i l a a r e p u t e r e a de a absorbi a l t e s u b s t a n ţ e . E s t e c a p i i -

b i l ă ş i să pompeze s u b s t a n ţ e p r i n p e r e ţ i i p e r m e a b i l i . D e p i l d a ,

u n o u î n v e l i t î n t r - o c a t a p l a s m ă d e a r g i l ă p i e r d e d e t r e j Ori

m a i m u l t ă g r e u t a t e d e c â t u n o u l ă s a t î n a e r l i b e r , ş i a s t a f f l i f t

c a s ă s e s p a r g ă c o c h i l i a . C a p a c i t a t e a p e c a r e o a r e a r g i l a d e M

f i x a d e ş e u r i l e a f o s t d i n t o t d e a u n a f o l o s i t ă p e n t r u a spalth d e c o l o r a , d e z o d o r i z a e t c .

î n t e r a p e u t i c ă , a r g i l a s u b f o r m ă d e c a t a p l a s m ă e s t e u l l -

l i z a t ă p e n t r u a a s p i r a d e ş e u r i l e o r g a n i c e . F a p t u l c ă d e ş c m t k 1

a f l a t e l a s u p r a f a ţ a p i e l i i , î n t r - u n c o ş s a u î n t r - u n a b c e s p o l 0

u ş o r e l i m i n a t e î n e x t e r i o r e s t e u ş o r d e î n ţ e l e s p e n t r u t o n i f l

l u m e a . D a r a r g i l a n u s e m u l ţ u m e ş t e s ă a c ţ i o n e z e d o a r l i *

s u p r a f a ţ ă , c ă c i e s t e c a p a b i l ă s ă atragă ş i d e ş e u r i l e l o c a l i z a t e î i i

o r g a n e l e p r o f u n d e .

P r i n a p l i c a r e a z i l n i c ă a c a t a p l a s m e l o r , d e ş e u r i l e c e s e a f l f l

c h i a r s u b c a t a p l a s m ă s u n t a s p i r a t e în a f a r a c o r p u l u i . O d a i a

e l i m i n a t e , „ c u r e n t u l d e a s p i r a ţ i e " p r o v o c a t d e a p l i c a ţ i i l e f C B

g u l a t e a s p i r ă t o x i n e l e m a i î n d e p ă r t a t e d e c a t a p l a s m ă , cantO6

n a t e m a i p r o f u n d î n ţ e s u t u r i ş i c a r e p o t u r c a s p r e c a t a p l a s m f t

p e n t r u c ă a c c e s u l l a s u p r a f a ţ ă a f o s t f ă c u t p o s i b i l p r i n e v a ­

c u a r e a d e ş e u r i l o r c i r c u l a n t e .

A c ţ i u n e a î n p r o f u n z i m e a c a t a p l a s m e l o r d e a r g i l ă e s t e

d e c i p o s i b i l ă d a t o r i t ă r e g u l a r i t ă ţ i i ş i p e r s e v e r e n ţ e i a p l i c a ţ i e i ,

î n a c e s t m o d , o r g a n e l e p r o f u n d e p o t f i d e c o n g e s t i o n a t e ,

a r t i c u l a ţ i i l e d e b l o c a t e , t u m o r i l e ş i c h i s t u r i l e r e s o r b i t e .

1 8 8

D a c ă a r g i l a a r e e f e c t î n t o a t e b o l i l e , a c e a s t a n u e s t e

n e a p ă r a t b e n e f i c ă î n o r i c e s i t u a ţ i e . U n e l e o r g a n i s m e p a r s ă

n u a i b ă m a r e a f i n i t a t e p e n t r u a r g i l ă . D e s e o r i , î n a c e s t e

c a z u r i , s u n t m a i i n d i c a t e c a t a p l a s m e l e d i n f r u n z e d e v a r z ă .

C u m s e f a c e o c a t a p l a s m ă c u a r g i l ă ?

I Prepararea pastei S e u m p l e u n r e c i p i e n t n e m e t a l i c c u c a n t i t a t e a d e a r g i l ă

u s c a t ă c o n s i d e r a t ă n e c e s a r ă . S e a d a u g ă a p ă p e n t r u a u m e z i

a r g i l a , d a r n u s e a m e s t e c ă . S e I a s ă s ă s e î m b i b e a r g i l a c u a p ă .

D u p ă a p r o x i m a t i v o o r ă , a r g i l a e s t e u m e z i t ă o m o g e n , c e e a c e

n u s e î n t â m p l ă d a c ă e s t e a m e s t e c a t ă . A r g i l a t r e b u i e s ă

f o r m e z e o p a s t ă n e t e d ă , s u f i c i e n t d e g r o a s ă c a s ă n u c u r g ă

a t u n c i c â n d e s t e a p l i c a t ă .

I Aplicarea cataplasmei C a t a p l a s m ă s e a p l i c ă p e p i e l e , d a r n u p e r ă n i l e d e s c h i s e .

S e p o a t e i n t e r c a l a u n m a t e r i a l t e x t i l p r o t e c t o r p e r e g i u n i l e

p ă r o a s e .

C u o s p a t u l ă d i n l e m n , s e a p l i c ă a r g i l a p e r e g i u n e a d e

t r a t a t a v â n d g r i j ă c a î n t i n d e r e a c a t a p l a s m e i s ă d e p ă ş e a s c ă

z o n a c e t r e b u i e t r a t a t ă .

P r i m e l e c a t a p l a s m e n u a u d e c â t o j u m ă t a t e d e c e n ­

t i m e t r u g r o s i m e . P e n t r u a l e m ă r i e f i c i e n ţ a , e l e p o t f i f ă c u t e

d i n c e î n c e m a i g r o a s e : p â n ă l a 3 s a u 4 c e n t i m e t r i g r o s i m e .

P e n t r u a e v i t a m u r d ă r i r e a z o n e l o r a d i a c e n t e , a r g i l a e s t e

a c o p e r i t ă c u u n t i f o n , d a r f ă r ă a s t r â n g e .

i Cataplasmă caldă sau rece? C a t a p l a s m ă d e a r g i l ă e s t e d e r e g u l ă r e c e , a d i c ă s e

p r e g ă t e ş t e u t i l i z â n d a p ă r e c e ş i l ă s â n d - o s ă s t e a l a t e m p e r a t u ­

r a a m b i a n t ă .

1 8 9 |

Cataplasma rece este utilizată în special atunci când organul sau regiunea de tratat este inflamată, congestionata sau când există o creştere a temperaturii locale. La acţiunea de drenant a argilei se adaugă atunci o acţiune antiinflama-toare şi decongestionantă produsă de răceala cataplasmei.

Cataplasma caldă se aplică atunci când organismul nu este deja „încălzit" dintr-unul din motivele menţionate mai sus sau când organismului îi lipseşte vitalitatea pentru a reacţiona la cataplasma rece. Binefacerile aplicaţiei rezultă în special din reacţia organismului faţă de cataplasma: corpul „agresat" de o cataplasma rece reacţionează în sensul încălzirii.

Unele persoane nu reuşesc să-şi încălzească cataplasma; aceasta rămâne rece şi persoanelor le e din ce în ce mai frig. Pentru aceste persoane, aplicaţia trebuie întreruptă repede şi nu trebuie reîncercată altădată. Pentru a evita devitalizarea care ar urma în mod normal, trebuie folosită o cataplasma caldă.

Pentru a obţine o cataplasma caldă, argila trebuie încăl­zită la bain-marie sau pe un radiator.

| Durata aplicaţiei Când o aplicaţie este bine făcută, cataplasma se întăreşte

şi se desprinde practic de la sine şi într-o singură bucată. în caz contrar, se lipeşte şi trebuie răzuită pentru a elibera pielea de învelişul de argilă.

Cataplasma poate fi menţinută atâta vreme cât oferă o senzaţie agreabilă. Dacă nu reuşim s-o încălzim, trebuie să întrerupem aplicaţia; dacă devine fierbinte, trebuie înlăturată şi înlocuită, căci este saturată de deşeuri şi va avea tendinţa să inflameze zona tratată.

O aplicaţie este cu atât mai scurtă - 30 de minute până la o oră - cu cât cantitatea de puroi şi de deşeuri care sunt

extrase este mai mare. Cataplasma este atunci reînnoită de mai multe ori pentru a evita ca deşeurile să rămână multă vreme în contact cu pielea (ceea ce ar irita-o) sau să fie reab-sorbite. Din aceleaşi motive, argila folosită trebuie aruncată.

Aplicaţiile lungi se fac atunci când vrem să acţionăm în profunzime asupra unui organ. Aplicaţia poate dura 3 sau 4 ore sau chiar întreaga noapte. Cataplasma va fi atunci sufi­cient de groasă pentru a nu se usca prea repede.

| Cadenţă Cataplasmele mari, adică cele ce se aplică pe o suprafaţă

întinsă şi care sunt foarte groase şi se păstrează timp îndelun­gat nu se aplică decât o dată pe zi.

Dimpotrivă, se administrează în serie cataplasmele mici, nu prea groase, nu prea întinse, care se usucă repede şi sunt repede saturate de deşeuri. De fiecare dată când cataplasma încetează să mai fie activă, când nu mai „trage", ea este înlocuită cu o alta. Cinci sau şase aplicaţii pot să urmeze una după alta, la o oră distanţă, de pildă. Nu există o regulă. Cadenţa depinde de efectele cataplasmei şi de reacţia orga­nismului. Fiecare caz este particular şi trebuie gândit în funcţie de situaţie.

| Durata tratamentului Aplicaţiile zilnice de argilă se vor face până la obţinerea

vindecării complete. Aceasta poate surveni după câteva zile pentru tulburările minore şi după câteva luni pentru tul­burările grave.

Odată toxinele din regiunea acoperită de cataplasma eliminate, cataplasma atrage toxinele care se găsesc în ţesu­turile învecinate. încetul cu încetul, cataplasma care funcţionează ca poartă de ieşire atrage spre ea toxinele din întregul organism.

1 9 1 | 1 9 0

J Folosirea argilei pe cale internă Argila poate fi folosită şi pe cale internă. In acest fel se

realizează oarecum o cataplasmă la nivelul tubului digestiv. Deşeurile nu sunt eliminate prin piele, ci odată cu materiile fecale.

Cura de argilă pe cale internă se face în felul următor: timp de trei săptămâni, dimineaţa pe stomacul gol, se bea un pahar cu apă în care se amestecă o lingură de argilă de uz intern.

In timpul curei, sunt categoric contraindicate adminis­trarea de laxative cu parafină şi consumul de alimente grase. Dacă se instalează constipaţia, se administrează ceaiuri cu efect laxativ.

Cura poate fi făcută de mai multe ori pe an.

3 f\ Cataplasmeie .3 w din frunză de varză

Ceea ce uimeşte întotdeauna în legătură cu cataplasmeie din frunze de varză este că reprezintă un procedeu atât de. sim­plu care poate trata şi vindeca atât de multe maladii diferite.

Multă lume crede că varza este un remediu cu multe ca­lităţi, într-adevăr, varza ăre două proprietăţi importante. Este foarte eficientă în aspirarea deşeurilor care sunt acumulate în ţesuturi, chiar şi în cele mai profunde şi ajută la înlăturarea carenţelor cedându-şi prin intermediul pielii mineralele şi vitaminele. Ţesuturile, fiind purificate, primesc elementele indispensabile regenerării lor.

Asemeni argilei, eficienţa verzei rezidă în acţiunea ei la nivelul celor două cauze principale ale bolilor: supraîncăr­carea cu deşeuri şi carenţele. Modurile sale de acţiune şi de utilizare fiind practic asemănătoare celor ale argilei, vă rugăm să reveniţi la paginile precedente în care sunt descrise calităţile şi proprietăţile argilei.

Vom preciza totuşi ceea ce este specific cataplasmelor din frunze de varză, din punctul de vedere al utilizării lor.

• Foile de varză milaneză par cele mai eficiente. Frun­zele cele mai verzi, cel mai bine hrănite, cele mai vii sunt cele mai eficiente. Frunzele uscate sunt ineficiente.

• Spălaţi frunzele şi înlăturaţi nervurile care ies la suprafaţă cu ajutorul unui cuţit, pentru a obţine o suprafaţă foarte netedă; cataplasmă este dureroasă dacă nervurile sunt prea proeminente.

• Se înmoaie frunzele câteva secunde în apă foarte caldă.

• Se rulează frunzele cu un făcăleţ sau cu o sticlă pen­tru a distruge nervurile şi celulele până când frunzele devin foarte suple şi apar picături transparente de sevă la suprafaţă.

1 9 3

• S E A Ş A Z Ă F R U N Z E L E U N E L E P E S T E ALTELE P E R E G I U N E A C E

T R E B U I E TRATATĂ. C U C Â T C A T A P L A S M A E M A I G R O A S Ă , C U A T A T V A T I

M A I E F I C I E N T Ă . . . .

• A V E Ţ I GRIJĂ C A F R U N Z E L E SĂ F I E Î N C O N T A C T C U P I E L E A §1

A C O P E R I Ţ I - L E C U U N B A N D A J .

• C A T A P L A S M A P O A T E fi P Ă S T R A T Ă T O A T Ă N O A P T E A S A U P O A T E

F I R E Î N N O I T Ă D I N ORĂ Î N O R Ă .

CONCLUZII

M Â N C Â N D Ş I B Â N D M A I M U L T D E C Â T E S T E N E C E S A R Ş I D E C Â T

P O A T E Ş I C O N S U M Â N D S T I M U L E N T E Ş I M E D I C A M E N T E N E A D A P T A T E

O R G A N I S M U L U I , O M U L A C U M U L E A Z Ă Î N C O R P U L S Ă U O M A S Ă D E

D E Ş E U R I Ş I D E O T R Ă V U R I . Boala este consecinţa inevitabilă a acestui fapt.

P E N T R U A R E M E D I A O A S E M E N E A S I T U A Ţ I E , M Ă S U R A C E A M A I

U R G E N T Ă C A R E T R E B U I E L U A T Ă E S T E D E A S E D E T O X I F I C A , A D I C Ă D E A

E L I M I N A , P R I N D R E N A J E Ş I C U R E D E D E Z I N C R U S T A R E , D E Ş E U R I L E C A R E

Î M B Â C S E S C C O R P U L .

P E N T R U B I N E L E LOR, M U L Ţ I O A M E N I FAC P E R I O D I C C Â T E O C U R Ă

D E C U R Ă Ţ A R E , O C U R Ă D E „ P R I M Ă V A R Ă " .

D A R T O T U Ş I A C E A S T A N U E S T E S U F I C I E N T Ă . E S T E L O G I C SĂ N U

D O R I M D O A R SĂ scoatem D E Ş E U R I L E P E M Ă S U R Ă C E ELE P Ă T R U N D Î N

O R G A N I S M , C I Î N T Â I D E T O A T E SĂ LE Î M P I E D I C Ă M SĂ INTRE! A C E S T

L U C R U E S T E P O S I B I L P R I N T R - O R E F O R M Ă A M O D U L U I D E V I A Ţ Ă Ş I D E

A L I M E N T A Ţ I E .

S Ă N Ă T A T E A ARE acest preţ. T R E B U I E C O N T R O L A T E „ I E Ş I R I L E " Ş I

S U P R A V E G H E A T E „ I N T R Ă R I L E " .

P R I N C I P I U L E S T E D E ALTFEL U N I V E R S A L :

Să înlăturăm din noi to t ceea ce este rău şi să nu primim în noi decât ceea ce este bun.

1 9 5

ANEXE

Anexa 1 N o t e d e s p r e f o l o s i r e a p l a n t e l o r m e d i c i n a l e

Ţ i n e m s ă m e n ţ i o n ă m a i c i c â t e v a n o ţ i u n i d e b a z ă r e f e r i ­

t o a r e l a d i f e r i t e l e f o r m e d e p r e p a r a r e a p l a n t e l o r m e d i c i n a l e ,

l a d o z a j u l ş i l a e v e n t u a l e l e l o r c o n t r a i n d i c a ţ i i .

C e a i u r i l e

I n f u z i a s e p r e p a r ă l ă s â n d să se odihnească u n a s a u m a i

m u l t e p l a n t e m e d i c i n a l e î n a p ă c l o c o t i t ă , f i e v ă r s â n d a p a

p e s t e p l a n t e , f i e p u n â n d p l a n t e l e î n a p ă .

D u r a t a i n f u z i e i e s t e d e c i r c a 1 0 m i n u t e . A c e s t i n t e r v a l

d e t i m p e s t e s u f i c i e n t p e n t r u c a a p a s ă p o a t ă p ă t r u n d e î n

ţ e s u t u r i l e v e g e t a l e p e n t r u a e x t r a g e p r i n c i p i i a c t i v i . E s t e m a i

b i n e s ă l ă s ă m s ă i n f u z e z e m a i m u l t , d e c â t i n s u f i c i e n t : e v i t ă m

a s t f e l s ă n e l i p s i m d e o p a r t e d i n b i n e f a c e r i l e p e c a r e l e - a r f i

p u t u t a d u c e p l a n t a . S ă s e m n a l ă m ş i c ă , c u c â t a p a u t i l i z a t ă

e s t e m a i p u r ă , c u a t â t p u t e r e a e i d e p e n e t r a ţ i e e s t e m a i m a r e ,

D e c o c t u l s e p r e p a r ă f i e r b â n d p l a n t e l e m e d i c i n a l e p e n t r u

a f a v o r i z a p ă t r u n d e r e a a p e i ş i e x t r a g e r e a p r i n c i p i i l o r a c t i v i .

D e c o c t u l e s t e u t i l i z a t c â n d a v e m d e - a f a c e c u ţ e s u t u r i v e g e ­

t a l e d u r e , d e t i p u l s c o a r ţ e i , t u l p i n i l o r , r ă d ă c i n i l o r ş i s e m i n ­

ţ e l o r . D e c o c t u l e s t e î n g e n e r a l u r m a t d e o i n f u z i e . D u r a t a

d e c o c t u l u i e s t e p r e c i z a t ă p e n t r u fiecare p l a n t ă î n p a r t e .

C â n d t r e b u i e a d m i n i s t r a t ă o c a n t i t a t e m a r e d e c e a i , s e

p r e p a r ă u n l i t r u d i m i n e a ţ a . P e n t r u o c a n t i t a t e m i c ă , d e p i l d ă

d a c ă t r e b u i e b ă u t ă o c e a ş c ă î n a i n t e d e f i e c a r e m a s ă , c e a i u l s e

p r e g ă t e ş t e î n a i n t e d e a fi c o n s u m a t .

C o m p r i m a t e l e - c a p s u l e l e

P e n t r u a o b ţ i n e c o m p r i m a t e , p l a n t e l e s u n t u s c a t e , a p o i

z d r o b i t e ş i p u l v e r i z a t e p â n ă s e o b ţ i n e u n p r a f f i n c a r e v a f i

i n t r o d u s î n c o m p r i m a t e c u a j u t o r u l u n e i m a ş i n i s p e c i a l e .

S t r u c t u r a p r a f u l u i p r o v e n i t d i n u n e l e p l a n t e n u p e r m i t e

c o n d i ţ i o n a r e a î n c o m p r i m a t e ; p r a f u l e s t e a t u n c i i n t r o d u s

î n t r - o c a p s u l ă . C a p s u l e l e s e d e s c o m p u n u ş o r l a u m i d i t a t e a ş i

c ă l d u r a t u b u l u i n o s t r u d i g e s t i v . I n f u n c ţ i e d e g r o s i m e a

p e r e t e l u i , p r a f u l d e p l a n t e e s t e e l i b e r a t l a n i v e l u l s t o m a c u l u i

s a u m a i j o s , î n i n t e s t i n .

F o l o s i r e a c o m p r i m a t e l o r e s t e a v a n t a j o a s ă , c ă c i o d a t ă

î n g h i ţ i t e , t o t a l i t a t e a p r i n c i p i i l o r a c t i v i a i p l a n t e i s e g ă s e s c î n

o r g a n i s m , c e e a c e n u s e î n t â m p l ă î n c a z u l a d m i n i s t r ă r i i d e

p r e p a r a ţ i i p r e c u m c e a i u r i l e .

T i n c t u r i l e - m a m ă

A c e s t m o d d e p r e p a r a r e c o n s t ă î n a l ă s a s ă s e m a c e r e z e

p l a n t e l e î n t r - u n s u p o r t a l c o o l i c . I n g e n e r a l , s e f o l o s e ş t e p r o ­

p o r ţ i a : o p a r t e p l a n t ă , 9 p ă r ţ i a l c o o l .

C o n c e n t r a ţ i a d e p r i n c i p i i a c t i v i a i p r e p a r a ţ i e i f i n a l e e s t e

f o a r t e s t r i c t c o n t r o l a t ă p e n t r u c a e f i c i e n ţ a t i n c t u r i i - m a m ă s ă

f i e c o n s t a n t ă d e l a u n a n l a a l t u l .

E x t r a c t u l c u a l c o o l e s t e f o a r t e e f i c i e n t ş i c o n c e n t r a ţ i a d e

p r i n c i p i i a c t i v i a i t i n c t u r i i - m a m ă e s t e î n c o n s e c i n ţ ă f o a r t e

m a r e .

1 9 7 | 1 9 6

Sunt de ajuns câteva picături pentru a obţine un efect! terapeutic. Este un preparat simplu şi plăcut de utilizat.

Tincturile-mamă se iau de regulă de 3 ori pe zi cu puţinfl apă, în doze de 15 până la 50 de picături odată.

Chiar dacă se iau mai multe tincturi în paralel, canti­tatea de alcool ingerată rămâne minimă.

Uleiurile esenţiale »

Prin diferite procedee, se poate extrage din plante un produs uleios, volatil şi odorant numit ulei esenţial. Plantele sunt mai mult sau mai puţin bogate în aceste uleiuri. Familie» labiatelor (menta, salvia, cimbrişorul, rozmarinul...) este familia de plante cu conţinutul cel mai mare.

Uleiurile esenţiale naturale, procurate din comerţ, sunt extrem de concentrate, căci trebuie cantităţi enorme de plante pentru a extrage câţiva decilitri. De pildă, trebuie 100 de kilograme de cimbrişor sau de pătrunjel pentru a obţine 200 de grame de ulei esenţial; 100 de kilograme de ienupăr pentru a obţine aproximativ 1 kilogram de ulei esenţial.

Concentraţia mare a esenţelor este în acelaşi timp avan­tajul şi inconvenientul uleiurilor esenţiale: avantaj pentru că au o acţiune foarte puternică; inconvenient, pentru că nu sunt întotdeauna bine suportate.

Luate ca atare, pe cale orală, ele pot irita puternic tubul, digestiv. Utilizate pure în frecţii, unele uleiuri esenţiale deosebit de puternice şi de agresive (terebentina, cimbrişorul...) pot arde pielea.

Uleiurile esenţiale nu trebuie deci utilizate decât respec­tând posologia indicată.

Inhalarea este procedeul cel mai natural şi care echivalează, în natură, cu respirarea mirosului plantelor. In acest fel, uleiurile esenţiale sunt diluate natural.

Plantele conţin numeroase substanţe ca de pildă he-terozidele, alcaloizii, taninul, principii amare etc. Fiecare din aceste substanţe are o calitate curativă determinată. Uleiul esenţial nu este decât unul din aceşti constituenţi.

In general, uleiurile esenţiale se iau de 3 ori pe zi câte 3 picături bine diluate în miere sau sere. Dacă avem un stomac sensibil, le vom lua la mijlocul mesei. Esenţele şi apa nefiind miscibile, va trebui să folosim mai degrabă un suport alcoolic sau gras pentru a le dilua.

Dozare

Pentru toate preparaţiile citate în această lucrare, dozo indicată este cea medie.

Este la fel de greu de prescris cuiva cantitatea optimă dc alimente pe care trebuie s-o consume pe cât este de greu de prescris doza ideală de preparate pe care trebuie s-o ia. Pen­tru unii, o linguriţă de plante poate fi suficientă pentru o ceaşcă de infuzie, în vreme ce pentru alţii aceeaşi plantă va trebui administrată în doze de câte 1-2 linguri pentru a fi efi­cientă.

Trebuie căutat prin tatonare până când se găseşte doza convenabilă. Doza convenabilă este doza la care apare efectul: este cea care declanşează micţiunea atunci când administrăm un diuretic, este cea care accelerează activitatea intestinală când administrăm un laxativ etc.

Doza convenabilă este de asemenea doza care poate fi luată ( şi suportată pe toată durata curei. Desigur că în cazul unei doze

prea puternice, efectul îşi face apariţia, dar este prea violent | şi prin urmare, iritant şi antifiziologic.

Din prudenţă, este preferabil să începem cu doze mici, j pe care să le creştem progresiv până când se obţin efectele | dorite.

j 1 9 8

E f e c t e l e v a r i a z ă d a c ă p l a n t a e s t e c o n s u m a t ă p e s t o m a c u l

g o l s a u î n t i m p u l m e s e l o r . I n a c e a s t ă u l t i m ă s i t u a ţ i e , p r i n c i p i i

a c t i v i s u n t î n e c a ţ i . î n m a s a d e a l i m e n t e ş i s u n t d e c i m a i g r e u

d e a s i m i l a t ; e f e c t e l e v o r f i d e c i m a i p u ţ i n p r o n u n ţ a t e .

I n t o l e r a n t ă s i c o n t r a i n d i c a ţ i i > > *

U n e o r i , s t o m a c u l d ă s e m n e d e i n t o l e r a n ţ ă : i r i t a ţ i i s a u

a r s u r i a l e m u c o a s e i g a s t r i c e . I n a c e s t c a z , p l a n t a t r e b u i e

a d m i n i s t r a t ă î n t i m p u l m e s e i ; a m e s t e c a t ă c u a l i m e n t e , e a î ş i

p i e r d e a g r e s i v i t a t e a ş i a r e o a c ţ i u n e m a i b l â n d ă .

D a c ă t u l b u r ă r i l e p e r s i s t ă , a d m i n i s t r a r e a t r e b u i e o p r i t ă

p â n ă s e c a l m e a z ă i r i t a ţ i a ş i s e r e î n c e p e a p o i t r a t a m e n t u l c u

a l t ă p l a n t ă s a u a l t ă p r e p a r a ţ i e .

O s i n g u r ă p l a n t ă s a u u n a m e s t e c d e p l a n t e ?

E x i s t ă a f i n i t ă ţ i î n t r e p l a n t e ş i i n d i v i z i . P l a n t a p e n t r u c a r e

a v e m a f i n i t a t e , c e a c a r e e s t e s p e c i f i c ă p e n t r u f i e c a r e d i n n o i

e s t e e v i d e n t c e a m a i e f i c i e n t ă . A v e m t o t i n t e r e s u l s ă c ă u t ă m

s - o c u n o a ş t e m .

S e î n t â m p l ă t o t u ş i c a u n e l e p l a n t e b i n e c u n o s c u t e p e n ­

t r u e f i c i e n ţ a l o r î n t r - o a n u m i t ă p a t o l o g i e s ă f i e a p r o a p e t o t a l

i n e f i c i e n t e î n c a z u l u n o r p e r s o a n e .

P e n t r u a e v i t a t a t o n a r e a c ă u t â n d p l a n t a c e a m a i e f i c i e n ­

t ă , p e c e a p e n t r u c a r e a v e m a f i n i t a t e , p u t e m r e c u r g e l a u n

a m e s t e c .

A m e s t e c u l a r e d o u ă a v a n t a j e :

• e f i c i e n ţ a r e m e d i u l u i e s t e g a r a n t a t ă c h i a r d a c ă u n a

s a u a l t a d i n p l a n t e n u a r e e f e c t a s u p r a c e l u i c a r e o c o n s u m ă ;

• s p e c t r u l d e a c ţ i u n e a l r e m e d i u l u i e s t e m ă r i t î n t r u c â t

p r o p r i e t ă ţ i l e d i f e r i t e l o r p l a n t e s e c o m p l e t e a z ă ş i s e î n t ă r e s c

u n a p e c e a l a l t ă .

200

" " l u i p e c a r e î [ UimZ71 J'^ ('° ™md' r i n i c h i , ficat „ c . fle „ , " ' , ; C e a ' s a u « o p r i m a t e p e n t r u

l a x a t i v e t c A c e a e n " P r o P " = « t i i I o n c e a i d i u r e t i c

* • « » . u t i l ^ e c i f o i r r a ! ' ' h 8 e n e r a l f M r K * i e „ t e

A n e x a 2

Masajul zonelor reflexogene plantare

O zonă reflexogenă este o mică suprafaţă a învelişului nostru cutanat Ia care ajunge un nerv, nerv care face conexi­unea cu un organ intern. Găsim aceste zone reflexogene în întregul organism; dar în lucrarea de faţă ne vom referi doar

Fig. 9

202

l a c â t e v a z o n e i m p o r t a n t e c a r e s e g ă s e s c p e t a l p ă . P e r s o a n e l e

i n t e r e s a t e d e a c e a s t ă m e t o d ă v o r p u t e a c o n s u l t a d i f e r i t e c ă r ţ i

c a r e e x i s t ă p e p i a ţ ă s a u v o r p u t e a u r m a u n c u r s s a u u n s e m i ­

n a r d e r e f l e x o l o g i e .

P r i n m a s a j u l z o n e i r e f l e x o g e n e , s e o b ţ i n e o m a i b u n ă i r i ­

g a r e a r e s p e c t i v e i z o n e ş i d e a c o l o , a o r g a n u l u i c a r e î i c o ­

r e s p u n d e . P r i n a c e s t m i j l o c a t â t d e s i m p l u , d a r f o a r t e

e f i c i e n t , a j u n g e m s ă s t i m u l ă m a c t i v i t a t e a o r g a n e l o r i n t e r n e şi

e v i d e n t a e m o n c t o r i i l o r .

M a s a j u l m a n u a l s e f a c e c u a j u t o r u l d e g e t u l u i m a r e s a u a l

a r t i c u l a ţ i e i u n e i f a l a n g e ; s e a p a s ă z o n e l e r e f l e x o g e n e a l e s e

d u p ă c e l e - a m u n s î n p r e a l a b i l c u c r e m ă p e n t r u a u ş u r a

m a s a j u l . A c e a s t ă m i ş c a r e d e a p ă s a r e f ă c u t ă t i m p d e c â t e v a

m i n u t e d o a r t r e b u i e e x e c u t a t ă z i l n i c ş i l a a m b e l e p i c i o a r e .

M a s a j u l p o a t e f i p r a c t i c a t d e a s e m e n e a ş i c ă l c â n d p e o

s c â n d u r ă d e m a s a j r e f l e x o g e n c a r e e s t e c o m e r c i a l i z a t ă î n

m a g a z i n e l e s p e c i a l i z a t e .

I n f i g u r a 9 s u n t i n d i c a t e d o a r e m o n c t o r i i l e p r i n c i p a l e

d e s p r e c a r e e s t e v o r b a î n a c e a s t ă l u c r a r e ş i c a r e n e i n t e r e ­

s e a z ă î n m o d s p e c i a l p e n t r u e l i m i n a r e a t o x i n e l o r .

Z o n a d i s t i n c t ă d e m a s a t e s t e u ş o r d e l o c a l i z a t , c ă c i e s t e î n

g e n e r a l d u r e r o a s ă l a a p ă s a r e . L a î n c e p u t , m a s a j u l n u d u r e a z ă

d e c â t u n m i n u t ş i s e f a c e c u b l â n d e ţ e . î n c e t u l c u î n c e t u l , s e

c r e ş t e p r e s i u n e a ş i m a s a j u l v a p u t e a d u r a p â n ă l a 5 m i n u t e p e n ­

t r u f i e c a r e p u n c t s a u c h i a r m a i m u l t . M a s a j u l s e p o a t e î n t i n d e

p e m a i m u l t e z o n e r e f l e x o g e n e ş i c h i a r p e t o a t e z o n e l e d e p e

p i c i o r u l s t â n g ş i d r e p t , d a r e s t e r e c o m a n d a b i l s ă f a c e m ' a c e a s t a

p r o g r e s i v p e n t r u a e v i t a o e l i b e r a r e m a s i v ă d e t o x i n e î n c u r e n ­

t u l s a n g v i n . P r i m e l e e f e c t e p o t a p ă r e a f o a r t e r e p e d e . S t i m u l a r e a

u n u i o r g a n p o a t e e v e n t u a l s ă a d u c ă r e a c ţ i i p a s a g e r e ; c o n t e a z ă

î n a c e s t c a z s ă n u i n t r ă m î n p a n i c ă , s ă n u r e n u n ţ ă m l a m a s a j , c i

s ă - 1 c o n t i n u ă m . U n e o r i s u n t n e c e s a r e m a i m u l t e s ă p t ă m â n i

p e n t r u a o b ţ i n e u n r e z u l t a t m p r o f u n z i m e .

204

Anexa 3

D e z i n t o x i c a r e a t o x i c o m a n i l o r ş i c u r e l e d e d r e n a j

F i e c a r e d r o g a t c a r e î n c e a r c ă s ă s e e l i b e r e z e d e d r o g u l s ă u

s e c o n f r u n t ă c u d o u ă p r o b l e m e p r i n c i p a l e : p e d e o p a r t e ,

d e p e n d e n ţ a s a p s i h i c ă ş i f i z i c ă f a ţ ă d e d r o g ş i p e d e a l t ă p a r t e ,

d e t e r i o r a r e a m a i m u l t s a u m a i p u ţ i n p r o n u n ţ a t ă a s t ă r i i s a l e

f i z i c e . A c e s t a l d o i l e a a s p e c t - s ă n ă t a t e a c o r p u l u i - a r e o

i m p o r t a n ţ ă s p e c i a l ă , c ă c i n u s e r e f e r ă d o a r l a v i a ţ a ş i s u p r a ­

v i e ţ u i r e a t o x i c o m a n u l u i , c i c o n d i ţ i o n e a z ă ş i e v o l u ţ i a s e v r a j u -

l u i . î n t r - a d e v ă r , u n o r g a n i s m d i s t r u s , s l ă b i t ş i c a r e n ţ a t f a c e

m a i d i f i c i l e e f o r t u r i l e p e c a r e t o x i c o m a n u l t r e b u i e s ă l e f a c ă

p e n t r u a d e p ă ş i d e p e n d e n ţ a .

I n c e e a c e p r i v e ş t e r e f a c e r e a c o r p u l u i , d r e n a j e l e u t i l i z a t e

î n m e d i c i n a n a t u r i s t ă p e n t r u a c u r ă ţ a o r g a n i s m e l e

s u p r a î n c ă r c a t e c u d e ş e u r i p o t f i a p l i c a t e c u m u l t s u c c e s ş i l a

t o x i c o m a n i i a f l a ţ i î n c u r ă d e d e z i n t o x i c a r e .

I n t o x i c a ţ i a »

I n d i f e r e n t d e d r o g u l c o n s u m a t - m o r f i n ă , h e r o i n ă , h a l u ­

c i n o g e n e , a l c o o l , t u t u n , h i p n o t i c e , b a r b i t u r i c e . . . - s u b s t a n ­

ţ e l e a c t i v e , c e l e c a r e p r o d u c e f e c t e l e a ş t e p t a t e d e t o x i c o m a n ,

s u n t s u b s t a n ţ e t o x i c e ( a l c a l o i z i , n i c o t i n ă , a l c o o l e t c ) .

205 |

Aceste substanţe toxice, după ce au traversat mucoasa digestivă (în administrarea orală), respiratorie (droguri fumate) sau pielea (injecţii), ajung în curentul sangvin. Datorită întinderii reţelei vasculare (100 000 de kilometri lungime) şi datorită vitezei de circulaţie a sângelui (parcurg tot corpul în 60 de secunde), substanţele toxice sunt repede dispersate în întregul organism.

Intoxicaţia ar putea să se oprească la intrarea în celule, întrucât acestea dispun de o membrană de grăsime care le permite să selecteze substanţele pe care acceptă să Ie lase să pătrundă. Din păcate, spre deosebire de substanţele nutritive care sunt aproape toate JiidYosolubile, substanţele toxice din droguri sunt iiposolubile şi nu sunt deci oprite de membrana filtru. Ele pătrund în interiorul celulei, care este astfel agre­sată de substanţele toxice atât din exterior, cât şi din interior.

Nicio zonă a corpului nu este cruţată, nici măcar creierul şi sistemul nervos care sunt deosebit de bine protejate.

Un contact unic al substanţelor toxice cu celulele are deja un efect nociv pentru viaţa celulei şi a organismului. In cazul drogaţilor, acest contact nu este din păcate unic, ci se repetă: drogul poate fi administrat zilnic sau chiar mai frecvent.

Efectele nocive care rezultă din intoxicaţie sunt variate. Aspectul de „mâncător de vitamine" al drogurilor este bine cunoscut. Reacţiile biochimice indispensabile vieţii sunt de­ranjate prin atingerea directă a enzimelor sau prin dis­trugerea activatorilor enzimelor, ca de pildă distrugerea vitaminelor sau chelarea oligoelementelor.

Pe lângă aceasta, celulele pot fi deranjate în activitatea lor deoarece prezenţa substanţelor toxice le încetineşte prea mult funcţionarea sau chiar o împiedică în totalitate. In plus, iritarea celulelor datorată substanţelor toxice duce la infla-maţie, apoi la scleroză. Activitatea celulară este astfel mult

împiedicată sau imposibil de desfăşurat, ceea ce creşte nivelul de intoxicaţie, căci celulele nu mai metabolizează corect sub­stanţele nutritive care sosesc la nivelul lor.

Aşa cum am văzut, în medicina naturistă, prezenţa to­xinelor în ţesuturi este considerată cauza profundă a mala­diilor. Dar aceste toxine nu sunt decât deşeuri şi reziduuri ale substanţelor alimentare. Dacă acelea pot provoca atâtea ma­ladii grave, darmite substanţele toxice!

Care este soluţia pentru intoxicaţie?

In mod logic, dacă degradarea toxicomanului se datorea­ză prezenţei otrăvurilor în ţesuturi, doar expulzarea acestor substanţe - în paralel cu sevrajul definitiv - poate permite corpului să-şi regăsească forţele şi o funcţionare armonioasă.

Corpul dispune de organe al căror rol este tocmai acela de filtrare şi de eliminare a substanţelor nocive (toxine sau otrăvuri). Este vorba despre ficat, intestin, rinichi, piele şi plămâni. Să reamintim că aceste organe, sau emonctorii, sunt porţi de ieşire obligatorie a deşeurilor.

Trebuie deci, în toate cazurile de dezintoxicare a dro­gaţilor, susţinută şi intensificată activitatea de eliminare a emonctoriilor în vederea eliberării corpului de otrăvurile care îl fac dependent şi îl îmbolnăvesc.

Fundamentul acestei abordări este bine verificat în prac­tică, dar şi prin faptul că aceasta este calea pe care ne-o indică natura.

Caprele-negre şi lupii, după ce au fost muşcaţi de şerpi veninoşi, încearcă să scape de otravă recurgând la plante pe care nu le consumă în alte situaţii. Este de asemenea cunos­cut că pisicile şi câinii mănâncă pir sau trifoi pentru a-şi eli­bera organismul de substanţele indezirabile.

2 0 7 | 2 0 6

In cursul curelor de dezintoxicare a morfinomanilor, în momentul sevrajului definitiv şi chiar mult timp după supri­marea drogului, s.-a observat prezenţa unor cantităţi foarte ridicate de bilă în scaun. Se pot semnala şi albuminurii tran­zitorii (30 de grame de albumină per litru de urină). Aceste excreţii anormale dovedesc efortul pe care-l întreprinde organismul pentru a se regenera. Ajutorul pe care-l pot aduce drenajele persoanelor aflate în cure de dezintoxicare este deci evident.

Drenajul prin hipervitaminizare

La drenajul tradiţional, aşa cum este el expus în această carte, se poate alătura un alt soi de procedeu de drenaj: drenajul prin hipervitaminizare. Am văzut că drogurile sunt „arzători" de vitamine sau chelatori de oligoelemente. Iar de prezenţa în cantitate suficientă a vitaminelor şi a oligoele-mentelor depinde activitatea enzimelor. Dacă acestea sunt private de activatorii lor, activitatea li se încetineşte sau se întrerupe, având drept urmare creşterea gradului de intoxi­care a drogatului. Concret, nu numai că organismul neutra­lizează şi elimină din ce în ce mai prost drogul consumat, dar încetinirea funcţionării organice este în sine producătoare de numeroase deşeuri şi toxine.

Suntem în prezenţa unui cerc vicios: intoxicarea datorată drogului distruge activatorii enzimatici, distrugerea activatorilor enzimatici creşte gradul de intoxicare, intoxi­caţia creşte starea de rău, starea de rău creşte necesarul de drog.

Pentru a ajuta drogatul să se elibereze de drog, trebuie să-i diminuăm starea de rău prin drenarea substanţelor toxi­ce şi prin administrarea cu generozitate de vitamine şi oli­goelemente care, relansând toate activităţile enzimatice, va

2 0 8

permite acestora să ardă şi să debaraseze corpul de deşeurile şi otrăvurile care-l îmbâcsesc. Prezenţa vitaminelor într-un corp carenţat acţionează ca un curent de aer proaspăt asupra unui foc pe punctul de a se stinge. Aportul de oxigen permite din nou jarului să ardă.

Hipervitaminizarea este un drenaj activ al toxinelor. Accelerând metabolismele şi dând acestora posibilitatea să se desfăşoare, ea stimuleazăxorpul în eforturile de epurare. Ca­lităţile antitoxice ale vitaminei C şi cele detoxifiante ale vita­minelor B sunt bine cunoscute. Dar având mai multe carenţe, drogaţii nu trebuie să ia doar vitamine izolate. Ei trebuie dimpotrivă să ia complexe de vitamine, aşa cum ni le oferă natura: polen, drojdie de bere, suc de cătină albă, ulei de germeni de grâu, grâu germinat, alge, praf de scoici, apă de mare, praf de dolomit, ginseng, lăptişor de matcă etc*

Administrarea regulată şi judicioasă a acestor suplimente va pune, în sensul bun al cuvântului, „paie pe foc" peste metabolismele lor amorţite. Va înlesni nu doar dezintoxi­carea lor, ci şi regenerarea ţesuturilor lor, cărora - datorită modului de alimentare cel mai adesea dezastruos al dro­gaţilor - numeroşi nutrimenţi le lipsesc teribil. Drenajele şi hipervitaminizarea pot fi practicate împreună, ele diminuând de altfel foarte mult severitatea „crizelor curative sau de detoxificare" la care sunt supuşi atât drogaţii, cât şi bolnavii de îndată ce încep să se dezintoxice, crize de detoxificare care duc frecvent la abandonarea curelor.

* A se citi d e acelaşi autor Suplimentele alimentare naturale, Ed . Jouvence, 2 0 0 3 .

2 0 9

Anexa 4

Cure de slăbire şi detoxificare

Regimurile curelor de slăbire se caracterizează printr-o restricţie a aportului alimentar. Restricţiile acestor regimuri trebuie să declanşeze aceleaşi fenomene precum cele declanşate de regimurile restrictive de genul monodietelor sau posturilor despre care am amintit mai sus (capitolele 24 şi 25). Concret, regimurile pentru slăbit declanşează autoliză ţesuturilor - ceea ce va duce la scăderea în greutate. Dar pot' provoca şi crize curative, care sunt resimţite ca acele perioade de stare generală proastă care compromit atât de des buna desfăşurare a curelor.

Crizele curative pot de altfel să fie deosebit de neplăcute în timpul curelor de slăbire. Numeroase deşeuri şi otrăvuri sunt stocate în ţesuturile grase. Caracterul lor liposolubil, adică solubil în grăsimi, face ca aceste otrăvuri să fie absorbite odată cu grăsimile, dar şi stocate şi eliminate odată cu ele.

In timpul curelor de slăbire, autoliza făcându-se în spe­cial în ţesuturile grase, aceste otrăvuri - care altfel at fi rămas „pe bară" în rezervele de grăsime - părăsesc ţesuturile şi sunt repuse în circulaţie. Contribuie astfel la creşterea posibi­lităţilor şi a severităţii crizelor curative. Acestea vor fi cu atât mai neplăcute, cu cât aceste toxine eliberate din grăsimi sunt

nu doar reziduuri metabolice (toxine), ci şi substanţe toxice. Printre aceste otrăvuri liposolubile figurează numeroase medicamente psihotrope, solvenţi, pesticide care poluează alimentele (ierbicide, insecticide, fungicide), aditivi alimen­tari etc.

Dintre cele două procedee de eliminare pe care le-am abordat - drenajele şi dietele - curele de slăbire nu includ decât unul, dieta. Spre deosebire de ceea ce se întâmplă în curele tradiţionale de drenaj, toxinele sunt eliberate prin to­pirea ţesutului adipos, dar nu pot părăsi aşa de uşor corpul deoarece activitatea emonctoriilor nu a fost stimulată. Otrăvurile nu fac decât să-şi schimbe locul, părăsind profun­zimile unde corpul le stocase, pentru a se sustrage influenţei lor dăunătoare şi urcă spre suprafaţă. Rezultă o stare generală proastă datorată prea marii concentraţii de deşeuri la nivelul organelor şi al sângelui. Deşeurile şi otrăvurile irită organele digestive, stomacul de exemplu şi provoacă false senzaţii de foame. False, căci nu este vorba în realitate decât de o iritare a tubului digestiv, care poate fi calmată prin ingestia de ali­mente. Aceasta însă nu calmează foamea - care nu este reală -ci iritaţia. Acelaşi fenomen de iritare poate avea loc şi în alte organe (sistem nervos, de exemplu).

Corpul încearcă de asemenea să corecteze compoziţia sângelui dând naştere la pofte de diverse alimente şi băuturi susceptibile să o modifice şi care împing deci spre... mân­care. Toţi aceşti factori contribuie la cedarea nervoasă a per­soanei care ţine regimul. Şi astfel, reluarea alimentaţiei, diluând deşeurile şi întrerupând autoliza, permite suprimarea momentană a stării de rău şi a tulburărilor determinate de criza de curăţare.

Acest rezultat provizoriu nu face decât ca următoarele cure de slăbire să fie mai dificile. într-adevăr, la viitoarele restricţii, corpul va declanşa cu mult mai puţină putere şi mai

2 1 1

j 2 1 0

puţin intens fenomenul de autoliza pentru a preîntâmpina o topire prea rapidă a rezervelor sale. Acest lucru vine în întâmpinarea scopului dorit, pentru că Ia persoanele care cresc uşor în greutate autoliza este deja foarte slabă şl înceată.

Va trebui deci întotdeauna făcută o cură de eliminare a toxinelor în paralel cu o cură de slăbire, pentru a evita astfel crize de curăţare prea neplăcute. Regimurile de slăbit ar putea fi urmate mult mai uşor şi mai multă vreme. In plus, nu ar profita doar estetica, ci şi sănătatea!

B I B L I O G R A F I E

Generalităţi »

Asociaţia medicală Kousmine, C e i 5 p i l o n i a i s ă n ă t ă ţ i i s a u a b o r d a r e a

K o u s m i n e , Ed. Jouvence, Grand-Lancy/Geneva, 1992. O e d i ( i c î n î n t r e g i m e r e v ă z u t ă a m e t o d e i d o c t o r i ţ e i K o u s m i n e , c a r e

a p r o f u n d e a z ă a b o r d a r e a s ă n ă t ă ţ i i .

D r . Pau l C a r t o n , T r a t a t d e m e d i c i n ă , d e a l i m e n t a ţ i e şi d e i g i e n ă

n a t u r i s t ă , Librairie Malome, Paris, 1931. L u c r a r e d e b a z ă , i n d i s p e n s a b i l ă o r i c ă r e i p e r s o a n e , t e r a p e u t sau n u ,

c a r e d o r e ş t e să c a p e t e c u n o ş t i n ţ e so l ide d e s p r e p r i n c i p i i l e f u n d a m e n t a l e

a l e m e d i c i n i i n a t u r i s t e . E x p u s e c u s i m p l i t a t e şi l o g i c , t o a t e a s p e c t e l e m e -

d i c i n e i n a t u r i s t e s u n t t r e c u t e î n r e v i s t ă . F i i n d e p u i z a t ă , c a r t e a p o a t e fi

c o m a n d a t ă d i r e c t l a f a m i l i a a u t o r u l u i : D - n a Te l l i e r , 5 7 , r u e E d . V a i l l a n t ,

F - 9 4 4 5 0 L i n i e i l B r e v a n n e s .

Dr. Pată. Canon, E s e n ţ a d o c t r i n e i l u i H i p o c r a t , Librairie le Fransois, Paris, 1977.

O p e r a i m e n s ă şi f u n d a m e n t a l ă a l u i H i p o c r a t , p ă r i n t e l e m e d i c i n i i ,

f ă c u t ă acces ib i lă t u t u r o r d e c ă t r e D r . C a r t o n .

Asociata medicală Kousmine, M e t o d a K o u s m i n e , ErJ. Jouvence, Grand-Lancy/Geneva, 1989.

M e t o d a d o c t o r i ţ e i K o u s m i n e asoc iază b u n u l s i m ţ şi s i m p l i t a t e a m e ­

d i a n e i n a t u r i s t e c u c u n o ş t i n ţ e l e c e l e m a i m o d e r n e d e n u t r i ţ i e şi i m u n o l o -

g i e . U n e x e m p l u a c e e a c e p o a t e r e z u l t a d i n t r - o c o m b i n a ţ i e a c e l o r d o u ă

a b o r d ă r i .

2 1 3

Robert Masson, R e v o l u ţ i a d i e t e t i c ă a e u t i n o t r o p i e i * , Albiri M ie / l c î ,

1986. O c o n t r i b u ţ i e l a d i e t e t i c ă , e c h i l i b r a t ă şi d e s c h i s ă , c e ţ i n e c o n t d o

a p o r t u l n a t u r o p a t i e r .

Robert Masson, S ă n ă t a t e şi v i t a l i t a t e o r i g i n a r ă , Retz, Paris, 1990. V i t a l i t a t e a o r i g i n a r ă este u n p o t e n ţ i a l d e v i a ţ ă c a r e p e r m i t e organls»

m u l u i n o s t r u să-ş i păs t reze e c h i l i b r u l ; s u p r a î n c ă r c ă r i l e şi s u r m e n a j u l r u p

acest e c h i l i b r u .

Andre" Passebecq, C u r s d e p s i h o s o m a t i c ă n a t u r i s t ă , Ed. Institutului dc cultură umană, 62, Av. Foch, Marcq-Lille, Franţa.

C u r s d e a p ă r a r e şi r e s t a u r a r e a s ă n ă t ă ţ i i f i z ice şi m i n t a l e f ă r ă v a c ­

c i n a r e , m e d i c a m e n t e sau o p e r a ţ i i , c i p r i n i g i e n ă . C o n f r u n t a r e d i n p u n c t

d e v e d e r e n a t u r i s t c u m e d i c i n a a l o p a t ă î n c e e a c e p r i v e ş t e n o ţ i u n i l e d c

v i a ţ ă , s ă n ă t a t e , v i n d e c a r e , d i a g n o s t i c şi t e r a p e u t i c ă .

Christopher Vasey, Johanna Brandt, C u r e l e d e s ă n ă t a t e , E d . Jouvence, Grand-Lancy, Geneva, 1995.

S t u d i u r e a c t u a l i z a t , c lar şi a p r o f u n d a t a l p r o c e d e e l o r c u r a t i v e puse î n

j o c d e c e l e b r a c u r ă d e s t r u g u r i a J o h a n n e i B r a n d t . I n p a r t e a a d o u a , t e x t u l

o r i g i n a l a l J o h a n n e i B r a n d t î n v e r s i u n e p u ţ i n s c u r t a t ă . C o n ţ i n e d e a s e m e ­

n e a u n g h i d p r a c t i c r e z u m â n d t o a t e p u n c t e l e i m p o r t a n t e c e t r e b u i e l u a t e

î n c o n s i d e r a r e p e n t r u a c reşte e f i c i e n ţ a c u r e l o r d e d e t o x i f i c a r e .

Christopher Vasey, E c h i l i b r u l a c i d o - b a z i c , sursă d e b u n ă s t a r e şi d e

v i t a l i t a t e , Ed. Jouvence, Grand-Lancy, Geneva, 1991. F ă r ă a fo los i t e r m e n i foarte t e h n i c i , aceas tă c a r t e e x p l i c ă p r o b l e m a

a c i d i f k ă r i i t e r e n u l u i d e c ă t r e a l i m e n t a ţ i a m o d e r n ă , cauză a n u m e r o a s e b o l i

d e c a r e s u f e r i m î n p r e z e n t . E x p l i c ă c e e a c e este p H - u l şi c u m se face tes tu l

d e d e p i s t a r e a p H - u l u i u r i n a r . C o n ţ i n e n u m e r o a s e t a b e l e p r a c t i c e c u l iste

d e a l i m e n t e a c i d i f i a n t e , a c i d e şi a l c a l i n i z a n t e , t a b e l e c u î n l o c u i t o r i , e x e m ­

ple d e m e n i u r i a l c a l i n e şi descr ierea d i f e r i t e l o r t e h n i c i d e d e z a c i d i f i c a r e .

Docteur Soleil, S ă î n v ă ţ ă m să n e d e t o x i f i c ă m , Ed. Solea, Geneva, 1 9 8 5 .

O c a r t e d e i n i ţ i e r e şi d e bază despre d e t o x i f k a r e a o r g a n i s m u l u i c a r e

asociază i n f o r m a ţ i a c u d e s e n e şi u m o r .

* Reglarea individualizata a al imentaţ iei (n. tr.)

2 1 4

G u n t h e r Schwab, D a n s u l c u d i a v o l u l , Ed. la Colombe, Paris, 1 9 6 3 .

S u b formă d e r o m a n , u n i n t e r v i u f i c t i v c u d i a v o l u l c a r e v isează c u m

î l î m p i n g e p e o m să se a u t o d i s t r u g ă p o l u â n d u - i m e d i u l , a l t e r â n d u - i a l i ­

m e n t e l e , i n t o x i c â n d u - 1 c u m e d i c a m e n t e e t c . C a r t e a sper ie p r i n r e a l i s m .

Emonctorii

Dr. Ralph Bircher, Ed. Victor A t tmger , Neuchâtel. B o l i a l e f i c a t u l u i şi v e z i c i i b i l i a r e . B o l i a l e s t o m a c u l u i şi i n t e s t i n u l u i .

B o l i a l e r i n i c h i l o r . B o l i c u t a n a t e .

Raymond Dext re i t , Ed. Revistei Vivre en harmonie. Paris. F i c a t u l . . . aces t n e c u n o s c u t . U r e e , a l b u m i n ă , c o l i b a c i l i ( r i n i c h i i )

C o n s t i p a ţ i a î n v i n s ă . C ă i l e r e s p i r a t o r i i . î n g r i j i r i l e p i e l i i .

Paul Marchesseau, editat de autor, Spirvie-Natura, F - 8 6 6 0 0 Saint-Sauvant.

F i c a t u l şi v e z i c a b i l i a r ă . M i z e r i a şi m i s t e r u l i n t e s t i n u l u i s u b ţ i r e . C o n ­

s t i p a ţ i a î n v i n s ă . R i n i c h i i , f i l t r e i n t e l i g e n t e . B o l i p u l m o n a r e şi m i j l o a c e d e

p r o t e c ţ i e . P i e l e a , bo l i l e sale , f u n c ţ i i l e sale .

D r . A l / r e d Vogel , F i c a t u l , r e g u l a t o r a l s ă n ă t ă ţ i i , E d . A . Voget,

C H - 9 0 5 3 Teu /en .

D r . Georges Monnier, S ă n ă t a t e a p r i n i g i e n ă i n t e s t i n a l ă , Ed. 3

Fontaines, Fillinges, 1992. O s i n t e z ă d e s p r e i g i e n a i n t e s t i n a l ă c a r e e x p l i c ă d e ce c o l o n u l j o a c ă

u n r o l f u n d a m e n t a l î n m e n ţ i n e r e a s ă n ă t ă ţ i i şi i n d i c ă t o a t e t e h n i c i l e .

S a u n a , regăs i ţ i şi c o n s e r v a ţ i s ă n ă t a t e a p r i n s a u n ă . Alain Rousseaux, editat de autor: 46, rue de la Victoire, F-75009 Paris,

U n a d i n c ă r ţ i l e c e l e m a i c o m p l e t e scrise p â n ă as tăz i pe t e m a s a u n e i .

U t i l i z a r e a s a u n e i , p r a c t i c a r e a s a u n e i c a i g i e n ă d e v i a ţ ă , c a m e t o d ă c o m ­

p l e m e n t a r ă e x e r c i ţ i u l u i şi m a s a j u l u i p e n t r u b o l n a v i . P o s i b i l i t ă ţ i l e c u r a t i v e

a l e s a u n e i şi e f e c t e l e e i a s u p r a o r g a n e l o r . Pe l â n g ă f a p t u l c ă este u n g h i d

p r a c t i c , aceas tă c a r t e scrisă d e u n m a r e n a t u r o p a t î l i n t r o d u c e pe c i t i t o r î n

l u m e a c o n c e p ţ i i l o r d e s p r e i g i e n a v i t a l ă şi n a t u r o p a t i e .

2 1 5 |

P o s t u l

D r . Edouard Bertholet, R e î n t o a r c e r e a l a s ă n ă t a t e p r i n p o s t , Ed. Genil-lard, Lausanne, 1974.

D e s c r i e r o l u l n e f a s t a l t o x i n e l o r şi s u b l i n i a z ă n e c e s i t a t e a d e a se d e ­

z i n t o x i c a p e n t r u a se v i n d e c a . D u p ă o i n t r o d u c e r e î n i s t o r i c u l p o s t u l u i şi

u n s t u d i u a l p o s t u l u i aşa c u m l -au g â n d i t m a r i i a u t o r i n a t u r i ş t i , D r . B e r t h ­

o l e t , m a r e l e v u l g a r i z a t o r a l p o s t u l u i , îşi e x p u n e m e t o d a .

D r . Herbert Shelton, P o s t u l , Ed. le Courrier du Livre, Paris, 1970. A n a l i z ă d e t a l i a t ă a p o s t u l u i : m o d i f i c ă r i l e c h i m i c e şi o r g a n i c e ,

a u t o l i z a , r e g e n e r a r e a o r g a n e l o r , e l i m i n a r e a d e ş e u r i l o r ; p o s t u l î n c o n t e x t u l

p e r i o a d e l o r şi c o n d i ţ i i l o r spec ia le a l e v i e ţ i i . R ă s p u n s u l l a o b i e c ţ i i l e v i z â n d

r iscur i le d e c a r e n ţ e , d e m o a r t e e t c .

R e g i m u r i

Docteur Solea, G h i d u l r e g i m u r i l o r , Ed. SoleU, Geneva 1987. P r e z e n t a r e a c r i t i c ă a p r i n c i p a l e l o r r e g i m u r i . P r e z e n t a r e a a v a n t a j e l o r

şi i n c o n v e n i e n t e l o r fiecăruia şi a a c ţ i u n i i l o r a s u p r a bo l i lo r . B i b l i o g r a f i e

a b u n d e n t ă .

P l a n t e

D r . Jean V a m e t , F i t o t e r a p i e — t r a t a m e n t u l b o l i l o r p r i n p l a n t e , Ed. Maloine, Paris, 1975.

T a b e l e l e c a r e c o n ţ i n t r i m i t e r i d e I a p l a n t e l a m a l a d i i ş i d e l a p r o p r i ­

e t ă ţ i l a p l a n t e f a c d i n a c e a s t ă c a r t e o l u c r a r e d e r e f e r i n ţ ă d i n t r e c e l e m a i

u t i l e .

D r . jean Valnet, A r o m a t e r a p i e - T r a t a m e n t u l b o l i l o r p r i n e s e n ţ e d e

p l a n t e , Ed. Maloine, Paris, 1975. C o n s t r u i t ă p e ace laş i m o d e l c u Fitoterapia, a c e a s t ă l u c r a r e t r a t e a z ă

folosirea p l a n t e l o r b o g a t e î n u l e i u r i e s e n ţ i a l e .

R e f l e x o l o g i e

Hedi Mazafret, S ă n ă t a t e a d e m â i n e : t r a t a t e l e m e n t a r d e r e f l e x o l o g i e ,

Ed. Trema, Zurich, 1976.

2 1 6

E x p u n e r e s i m p l a şi c l a r a despre f u n c ţ i i l e organelor , l o c a l i z a r e a

z o n e l o r r e f l e x o g e n e şi t e h n i c i l e d e st l tnuturc . N u m e r o a s e s c h e m e , t a b e l e şi

e x e m p l e .

A r g i l a

Raymond Dextreit, A r g i l a c a r e v i n d e c a , Ed. Revistei Vivre en Har-monie, Paris, 1976.

A r t a c a t a p l a s m e l o r c u a r g i l ă c u t o a t e m o d a l i t ă ţ i l e d e a p l i c a r e .

N u m e r o a s e e x e m p l e şi m ă r t u r i i .

A p a

Christopher Vasey, A p a , sursă v i t a l ă a s ă n ă t ă ţ i i noastre , Ed. Jouvence, 2002.

A c e a s t ă c a r t e e x p l i c ă d e c e a re c o r p u l n e v o i e de apă, c e se î n t â m p l ă

c u e a d u p ă c e p ă t r u n d e î n o r g a n i s m şi c u m t rebu ie să b e m c a să n e

î n t r e ţ i n e m v i t a l i t a t e a şi s ă n ă t a t e a . S u b l i n i a z ă c u precădere i m p o r t a n ţ a

a p e i p e n t r u e l i m i n a r e a t o x i n e l o r şi p r o p u n e d i fe r i t e cure de d e t o x i f i c a r e

p r i n a p ă .

Evina Emmanuetk, G h i d u l b ă u t o r u l u i d e a p ă , Ed . SOIAT, 1 9 9 7 .

A c e s t g h i d r e c e n z e a z ă t o a t e a p e l e m i n e r a l e î m b u t e l i a t e d e o r i g i n e

f r a n c e z ă şi le descr ie c a r a c t e r i s t i c i l e , g u s t u l şi ca l i tă ţ i l e .

Z e r u l

Croistop/ ier Vasey, Z e r u l , Ed. Jouvence, 1994-

Z e r u l c o n t r i b u i e l a c u r ă ţ a r e a t e r e n u l u i d e tox ine p r i n a c ţ i u n e a

a s u p r a a t r e i e m o n c t o r i i p r i n c i p a l e : ficatul, r i n i c h i i şi in tes t inu l . S u n t d a t e

i n d i c a ţ i i p r e c i s e a s u p r a m a n i e r e i d e c o n d u c e r e a cure i ( u n d e se găseşte

z e r u l , d o z a r e , d u r a t ă e t c ) .

D r e n a j u l p r i n h i p e r v i t a m i n i z a r e

Christopher Vasey, S u p l i m e n t e l e a l i m e n t a r e natura le , Ed. Jouvence, 2003. P r e z e n t a r e a c o m p o z i ţ i e i , a p r o p r i e t ă ţ i l o r c u r a t i v e , a i n d i c a ţ i i l o r şi

a u t i l i z ă r i i a u n s p r e z e c e s u p l i m e n t e a l i m e n t a r e bogate î n v i t a m i n e ,

2 1 7

m i n e r a l e , o l i g o e l e m e n t e e t c : d r o j d i a d e b e r e , l ă p t i ş o r u l d e m a t c ă , u n t u r a

d e p e ş t e , u l e i u l d e i n , s p i r u l i n a , a lge le m a r i n e , m e l a s a n e a g r ă , g e r m e n i i d e

g r â u , g i n s e n g u l , p o l e n u l şi c ă t i n a a l b ă . A c e s t e s u p l i m e n t e s u n t r e c o m a n ­

d a t e p e n t r u a c o m p e n s a c a r e n ţ e l e şi a s u s ţ i n e o r g a n i s m u l î n e f o r t u r i l e l u i

d e d e t o x i f i c a r e .

Indexul drenanţilor si ai tehnicilor

A g a r - a g a r , 6 1

A l b u r n de te i , 9 3

A m ă r e a l ă , 122

A n a s o n , 6 9 , 8 4 , 9 2

A n g h i n a r e , 8 0 , 8 4 , 9 2 , 1 1 2

A p ă , 7 1 , 8 6 , 9 8 - 9 9 , 1 0 7 , 1 7 8 - 1 8 0 , 2 1 7

dist i lată , 1 7 8 - 1 8 0

d iure t ică , 9 8

l a x a t i v ă , 7 1

m inera lă , 7 1 , 9 8 , 1 8 0

slab minera l i za tă , 1 8 0

A r g i l ă , 3 9 - 4 0 , 9 9 , 1 4 1 , 1 8 8 - 1 9 2 , 2 1 7

B a i e

ca ldă , 8 9 , 107

de aer ca ld la d o m i c i l i u , 1 0 9

de soare, 1 1 0 - 1 1 1

de v a p o r i , 1 0 9

h ipe r te rmică , 107

Balast , 6 3 - 6 4

Bo ldo , 6 9 , 8 2 , 8 4

Brusture , 112

C a s c a r a , 6 6

Cassia, 6 6

C a t a p l a s m ă d e argi lă , 1 8 8 - 1 8 9

C a t a p l a s m ă d i n f runze de varză , 193

C e a p ă , 9 7

C e l u l o z ă , 4 7 , 5 8 - 6 0

C i c o a r e sălbat ică, 8 0 , 8 3 , 8 4 , 9 2

Cimbr işor , 6 5 , 1 2 3 , 1 9 8

C i m b r u , 123

Ci reşe (cozi d e ) , 9 5

C o a c ă z e negre , 8 0 , 9 4 , 9 7

C o m p r i m a t e d i n p l a n t e , 197

C r e ţ u ş c ă , 9 7 , 1 1 3

C r u ş i n , 6 6 , 6 9 , 8 4

C u r a de apă , 6 5 , 1 7 8 - 1 8 0

C u r c u m a , 8 3 , 9 8

D e c o c t , 1 9 6 - 1 9 7

D i e t e , 1 6 1 - 1 6 2 , 1 7 0 - 1 7 1 , 1 7 5 - 1 7 7 , 2 1 1

D r e n a j l imfa t ic , 131

D u ş rec ta l , 6 5 - 6 6

E f o r t fizic in tens , 181

Euca l ip t , 6 5 , 121

Exerc i ţ iu f izic, 107

Expec tora ţ i e v o l u n t a r ă , 118

F e r e g u ţ ă , 6 8

Fibre vegeta le , 5 8

F i e r e a - p ă m â n t u l u i , 8 2

Frasin , 6 7 , 6 9 , 9 5 , 9 7

Frecţ ie uscată , 106

G â f â i a l ă , 1 1 7 , 1 1 9

I a r b a roşie a l u i A v i c e n a , 6 6 , 6 9 , 8 3 , 8 4

I a rbă -neagră , 9 4

Ienupăr , 6 9 , 9 6

I n ( s e m i n ţ e ) , 5 7 , 6 0 - 6 1

In fuz ie , 1 9 6 - 1 9 7

I n h a l a ţ i e , 1 2 0

I r iga ţ i i c o l o n i c e , 6 5

I z m ă d o m n e a s c ă , 8 4

î m p a c h e t ă r i ca lde , 1 1 0

L a x a t i v e , 5 6 - 5 8 , 6 6 - 7 1 , 1 5 4 , 1 9 2

L e m n - d u l c e , 6 8 , 6 9 , 8 4 , 9 8 , 1 2 2 , 1 2 3

L i c h i d ce lu loz ic , 5 9

L i m b a - m i e l u l u i , 1 1 2 , 1 1 3 _

j \ d a g n e z i u

c lorura d e , 7 0

h i d r a t d e , 7 0

hiposulf t t d e , 7 0

M a s a j

a l zonelor re f lexogene , 2 0 2 - 2 0 4

p r i n f r ă m â n t a r e , 1 1 1 , 1 8 6

Vodder , 117

M ă c e ş , 9 7

M ă s l i n , 8 1

M e s t e a c ă n , 9 4 , 9 7

M o n o d i e t a , 1 4 7 , 1 6 1 , 1 6 7 , 2 1 0

cu cerea le , 1 7 0

c u f ruc te , 1 6 9

cu l e g u m e , 1 7 0

cu suc de f ruc te , 1 6 8

c u suc de l e g u m e , 1 6 8

M u ş e ţ e l , 6 5 , 1 1 2 , 113

N a l b ă , 6 7 , 1 2 3

O r e g a n o , 1 2 1

O s u l - i e p u r e l u i , 9 4 , 9 7

P a n s e l u ţ ă sălbat ică, 6 9 , 1 1 3

Păpăd ie , 5 8 , 6 9 , 8 1 , 8 4 , 9 5 , 1 1 2

Pă t lag ină , 1 2 2 , 123

Piersică, 5 8

P i n sălbat ic, 122

Pipir ig, 9 6

Pir, 9 5 , 9 7

Podba l , 123 , 124

P o r u m b , 9 2 , 9 8

Post, 3 9 - 4 0 , 1 3 1 , 1 5 1 - 1 6 2 , 179 , 2 1 6

Post negru , 131

Poziţie inversată , 1 1 9

Praz, 5 8 , 9 3

Prune î n m u i a t e , 5 9

Psyl l ium ( s e m i n ţ e ) , 6 1

Purgaţ ia Ber tho le t , 7 1

Purgaţ ie , 5 5 , 7 1 , 155

R e f l e x o l o g i e p lan tară , 2 0 2 - 2 0 4

R e g i m

cân tă r i t , 163

cu 3 a l i m e n t e , 164

de c r u d i t ă ţ i , 164

disociat , 165

fără sare, 167

fluid, 1 5 9

h ipoazota t , 166

h ipocalor ic , 163

K ipocarbonata t , 166

h ipo l ip id ic , 166

l i ch id , 1 5 9

restr ict iv, 162

semi l ich id , 1 5 9

sol id, 1 5 9

vege ta l , 164

vege ta r ian , 1 6 2 , 1 6 4

R i c i n , 6 8

R i d i c h e neagră , 8 0

R o z m a r i n , 8 2 , 8 4 , 1 9 8

S â n z i a n a de grăd ină , 8 3 , 9 7

S a u n ă , 1 0 8 - 1 0 9 , 2 1 5

S i m i n i c h i e , 6 7 , 7 1

S m o c h i n e î n m u i a t e , 5 9

2 2 2

Soare , 1 1 0 - 1 1 1

S o c , 6 9 , 9 8 , 1 1 3

S p ă l a t u r i , 4 0 - 4 1 , 5 0 - 5 1 , 5 7 , 6 2 - 6 3 , 6 5 , 1 5 4

S t rugur i i -u rsu lu i , 9 4 , 9 7

S u l f a t d e sod iu , 5 7 , 7 0

S u p r i m a r e a u n e i mese, 1 6 4

T ă r â ţ e d e g r â u , 5 7 , 6 0

Termofor , 8 6

T i n c t u r i - m a m ă , 1 9 7 , 1 9 8 , 2 0 0

T r i f o i u l d e ba l tă , 8 3

U l e i

de măs l ine , 6 3 , 6 5 , 8 1

d e ricin, 7 0

esenţ ia l , 1 9 8 - 1 9 9

U r z i c ă , 6 9 , 9 6

V ă r s ă t u r i v o l u n t a r e , 7 3

V a r z ă , 9 2 , 9 9 , 1 4 1 , 1 8 9 , 1 9 3

V e r i g a r i u , 6 7

V u l t u r i c ă , 9 6

Z e r , 7 1 , 2 1 9

2 2 3

i n f o r m a r c o l e c ţ i a f r o n t î e r

Colecţia FRONTIERE vine in sprijinul interesului tot mai larg manifestat ţi în ţara noastră faţă de alte culturi existente pe glob. P lecturi bine organizate părăsim stadiul informaţiei întâmplătoare, care păcătuieşte, inevitabil, prin lipsă de profunzime consistenţă. Avem o bună ocazie de a dobândi cunoştinţe noi, esenţiale şi durabile, despre comunităţi ce revendică la aâfi planetei un loc sub soare de reală distribuţie şi autoritate.

Islamul este una dintre religiile cele mai cuprinzătoare de pc glob. însumând o cincime din omenire. Cum trăiesc aceşti oameni? Cum îşi organizează viaţa? Ce reguli Ic prezidează existenţa'.' S» cât de important esle ca noi. ceilalţi, să le

ISLAMUL ŞI MUSULMANII Mark Sedgwick Traducere: Daniela Gcorgcscu 312 p.. 13 x 20 cm, ISBN 97S-W-748-269-3 CUM SĂ U ÎNŢELEGEM PE ARABI Msrgaret K. Nydefl Traducere: Diana Şipu 29ftp.. 13 x 211 an. ISBN 97S-973-74HO43-0

cunoaştem şi să le înţelegem fllosotla proprie ţi aspiraţiile, modul de a se prezenta şi comporta în relaţia cu alţii? Arabii. în marea lor majoritate, suni isla­mici . Dar nu toţi islamiştii sunt arabi. La scara prezentului, cunoştinţei? dobândite cândva se dovedesc neîndestulătoare şi

riscante prin pauperitstea lor în raport uM o lume risipită pe mari suprafeţe de pc diferite continente, cu pondere vizibilii k| importantă in influenţarea metabolism» III planetelor. A trecut vremea când arabii trebuiau căutaţi m întinderea deşertului, pe marginea ea/elor ivite în calea caravn» nelor. Astăzi, roiul statelor arabe Ia scnifl glgbalâ se dovedeşte important, în amintii' privinţe copleşitor, in plus, îi întâlneşti pfr arabi în oraşul în care locuieşti, copiii lot merg ia şcoală împreună cu cu copiii noştri, ceva din (ciul lor de a ft înlcrsec* tea/i şi influenţează modul nostru de trai, Cele două volume ne deschid ochii astipm parucularitâţiW ce funcţionează separator dar care, aprofundate, pol micşora distanţele dintre ei şi noi.

c o l e c ţ i a e u r o p a

DERULAREA TRANZACŢIILOR INTRA 51 EXTRA COMUNITARE DUPĂ ADERAREA LA UNIUNEA EUROPEANA Andrei Dobrescu, Vsleriu Petecea, Mibai Sebea 256 p-, 17 x 24 cm, ISBN 97S-97>-'M*-334-7

GHIDUH'NIUNII EUROPENE Jose Eckhenazj Traducere: (rina Belabed 160 p.. 10 * 2.1 ca ISBN J-74S-J45-4 Suntem în Uniunea Europeană şi se cuvine să ne comportăm tn cunoştinţă de cauză. Ceea ec presupune cunoaşterea in detaliu a toi ceea ce ţine de organizarea anatomice şi funcţionarea practică a instituţiilor UE. Asta ne vi propune ghidul scris de Jose Kchkena/i, expert cunoscut şi recunoscut în afaceri europene. Autorul îşi ia de mână cititorul pentru a-i face cunoscute structurile şi mecanismele de lucru ale Uniunii Europene, explicând

GREAT SEX Paul Jenner KAMA SUTRA Paul J e n n e r

* NtCUlrSCL* DERULAREA

TRANZACŢIILOR COMERCIALE.

=MRA ? COSA COMUWÎAR? -DUPA AOERAREA LA

UtfiUNKA fcL'SOPSANĂ

cu răbdare şi pricepere roluri şi atribuţii încredinţau; dc către statele membre auto­rităţilor desemnate să gestioneze întreg portofoliul problematic Ia nivel comunitar. Unde încep st iunie se încheie atribuţiile Consiliului Mînişirihtr? Ceface Comisus Europeană ţi care suni ralurile rezervare comisa/Hor europeni? Cât dc mari siuit puietile Parlamentului European? în ce scop a fost creată CurW-a de Justiţie? Când si cu ce senp se întâlnesc sefi de stat

TOTUL DESPRE ZODIAC Bil Tieroay CHINA MODERNA MichaeJ Lynch

G H I D U L ; UNIUNII

E U R O P E N E

fi de guvern ai (arilor membre? Apelând U un limbai accesibil tuturor, autorul vizibilizează în mod nece-sar şi profila bil pentru cititorul interesat programe şi ţinte asumate dc Uniunea Europeană in varii domenii de activitate, aducând aproape de înţelegerea noastră, odată cu esenţa actelor ce-î guvernează existenţa şi opţiunile definitorii asumate de UE în folosul tuturor statelor membre mari sau mici. în beneficiul cetăţenilor lor.

î n p r e g ă t i r e

EGIPTUL Joseph Corrfavreux, Alexandra Romano ORIENTUL MULOCIU DUPĂ 1945 Stewart Ross