GHID DE BUNE PRACTICI ÎN FERMELE

DE TAURINE

VOICU Dorica, HĂBEANU Mihaela, VOICU

Ilie, LEFTER

Nicoleta,

CIURESCU Georgeta, UŢĂ Răzvan Alexandru

-

CUPRINS -

I. Introducere

............................................ 1

II. Tehnologii şi soluţii

nutriţionaleinovatoare în contextul unor

standarde

superioare de bunăstare la taurine .................................................... 3

II.1. Asigurarea producţiei cantitative şi calitative de furaje corespunzătoare potenţialului productiv al animalelor

… 4

II.2. Utilizarea unor tehnologii de exploatare în acord cu respectarea condiţiilor de bunăstare a animalelor

………………… 7

II.2.1. Vaci de lapte

………………………… 7

II.2.2. Tineret taurin în creştere şi îngrăşare ..... 8

III. Cerinţe nutriţionale, întocmirea raţiilor furajere, tehnici hrănire

…… 11

III.1. Norma de hrană

………………………. 11

III.1.1. Norme pentru vaci de lapte

……………. 11

III.1.2. Norme pentru tineret taurin în creştere şi îngrăşare

……………………………… 14

III.2. Valoarea nutritivă a unor nutreţuri utilizate în raţii

………………………. 16

III.3. Principiile calculului raţiilor de hrană

. 20

III.3.1. Vaci de lapte

………………………... 21

III.3.2. Taurine la îngrăşat

…………………... 22

III.4. Soluţie nutriţională inovatoare pe

bază de tescovină uscată de struguri în hrana tineretului taurin în creştere şi îngrăşare

……………….. 24

III.4.1. Caracterizare nutriţională a tescovinei uscate

………………………………... 26

III.4.1.1. Compoziţia chimică brută

……………. 26

III.4.1.2. Valoarea nutritivă a tescovinei uscate de struguri

……………………………… 27

III.4.1.3. Compoziţia în acizi graşi

……………... 29

III.4.1.4. Activitatea antioxidantă a compuşilor regăsiţi în tescovina uscată

…………. 33

III.4.1.5. Receptură de nutreţ

combinat pentru taurine la îngrăşat

…………………… 37

III.4.1.6. Raţie de hrană pentru taurinele

destinate îngrăşării

……………………. 38

III.4.2. Performanţe zootehnice

…………….. 40

III.4.3. Modificări metabolice plasmatice

….. 41

III.4.4. Valoarea nutritivă a cărnii

…………... 43

III.4.5. Compoziţia în acizi graşi a muşchiului 44

IV. Concluzii şi recomandări

………….. 45

Bibliografie

………………………… 52

1 2

acces liber la hrană, apă, etc.Compoziţia hranei, respectiv tipul de materii

prime furajere şi valoarea nutritivă a acestora,

reprezintă aspecte de care trebuie să se ţină neapărat seama. Astfel, ingredientele trebuie sa fie selectate ţinând cont de posibilităţile existente în ferma respectivă cu privire la asigurarea nevoilor de materii nutritive energetice, proteice, vitaminice şi minerale aşa încât să răspundă parametrilor vizaţi în raport nu numai cu interesul fermierului, dar şi cu asigurarea confortului nutriţional al animalului.

Problematica bunăstării animalelor de fermă este un subiect tot mai abordat în ultima vreme chiar şi în ţările cu un nivel mai scăzut de dezvoltare, definindu-se ca o stare în care animalul relaţionează cu mediul înconjurător. De altfel, acest lucru se impune pe lângă efortul general al fermierilor de a realiza producţii cantitative şi mai cu seamă de ordin calitativ.

Investigarea cerinţelor animalelor pe diverse domenii care ţin de exploatarea acestora în ferme organizate, implică în mod automat şi abordări privind bunăstarea lor vazută prin asigurarea confortului în vederea satisfacerii necesităţilor, care ţin de modalităţile de hrănire, adăpare, de spaţiu, de odihnă şi de confort termic, toate acestea concurând la asigurarea unei bune stări de sănătate, care să garanteze performanţele scontate.

Nutriţia reprezintă indicatorul cheie al bunăstării animalelor, fiind ştiut faptul că o hrană de bună calitate asigură confortul nutriţional, implicit o bună stare de sănătate. Calitatea hranei pentru animale este dată de particularităţile definitorii ale unui nutreţ, însemnând asigurarea valorii nutritive a acestuia la nivelul cerinţelor fiziologice, specifice fiecărei specii, rase, categorii de vârstă sau greutate, de absenţa contaminanţilor,

I. INTRODUCEREI. INTRODUCERE

3 4

exigenţelor consumatorilor. În acest sens este necesară stabilirea unei relaţii optime sol-plantă-

animal-om, care să permită realizarea de producţii maxime dar şi economice.

Consumul specific de hrană al animalelor este elementul primordial în eficientizarea producţiei animaliere şi reprezintă cantitatea de hrană exprimată la taurine fie, în substanţă uscată, fie, mai concret prin unităţi nutritive, utilizată pentru realizarea unor produse cum ar fi un kg spor sau kg lapte, principalul factor care determină consumul specific fiind nivelul raţiei şi echilibrarea acesteia în principii nutritivi, alături de condiţiile de exploatare asigurate la nivel corespunzător.

II. TEHNOLOGII II. TEHNOLOGII ŞŞI SOLUI SOLUŢŢII NUTRIII NUTRIŢŢIONALE IONALE INOVATOARE INOVATOARE ÎÎN CONTEXTUL UNOR N CONTEXTUL UNOR

STANDARDE SUPERIOARE DE STANDARDE SUPERIOARE DE BUNĂSTAREBUNĂSTARE

LA TAURINELA TAURINE

Nutreţurile sunt substanţe cu compoziţie chimică complexă, pe care organismul le preia din mediul înconjurător, servind la întreţinerea organismului,

contribuind la formarea unor noi ţesuturi şi la refacerea acestora, care se uzează treptat prin activitatea continuă a animalului şi de asemenea, produc energia necesară activităţii permanente a organismului.

Indiferent de natura lor (animală sau vegetală), nutreţurile au în compoziţia lor substanţe organice şi anorganice.

Creşterea eficienţei utilizării hranei, respectiv a substanţelor nutritive de către animale, în cazul

nostru de către taurine implică, pe de o parte, organizarea unor lucrări privind selecţia şi ameliorarea de rase şi linii de înaltă productivitate, modernizarea tehnologiilor de producere, preparare şi conservare a nutreţurilor, pentru optimizarea raţiilor de hrană, conform potenţialului productiv al animalelor precum şi îmbunătăţirea sistemelor şi tehnicilor de hrănire, de asigurare a sănătăţii acestora, în cadrul tehnologiilor de exploatare pentruobţinerea unor produse alimentare la nivelul

II.1. ASIGURAREA PRODUCII.1. ASIGURAREA PRODUCŢŢIEI DE FURAJE IEI DE FURAJE CORESPUNZĂTOARE CANTITATIV CORESPUNZĂTOARE CANTITATIV ŞŞI I

CALITATIV POTENCALITATIV POTENŢŢIALULUI IALULUI PRODUCTIV AL ANIMALELOR.PRODUCTIV AL ANIMALELOR.

În acest sens sunt necesare următoarele:Ameliorarea pajiştilor, optimizarea structurii şi

calităţii culturilor furajere pe zone pedologice pentru sporirea producţiilor pe unitatea de suprafaţă.

Recoltarea furajelor de volum în stadiul de vegetaţie optim, adică în faza de îmbobocire la leguminoase, de înspicare la graminee şi de lapte-

ceară la porumbul pentru siloz.

5 6

ieftine (tocarea, însilozarea cu utilizarea bacteriilor acidolactice de tipul bioconservantului –

BIOCONS), şi administrarea lor combinată cu nutreţuri de mare valoare nutritivă. La potenţialul productiv al speciilor şi la producţiile planificate pentru rumegătoare se recomandă introducerea grosierelor în raţie de regulă prin asocierea acestora cu nutreţurile concentrate în proporţie de 1/1.

Stabilirea unui sistem naţional modern de apreciere cantitativă şi calitativă a nutreţurilor de volum, în vederea determinării corecte a valorii nutritive a nutreţurilor, se impune pentru

optimizarea raţiilor de hrană la fermele de creştere a animalelor, datorită în primul rând a necorelării cerinţelor animalelor cu potenţialul genetic al acestora, care este destul de variat.

Aplicarea unui nou sistem de apreciere a valorii nutritive a nutreţurilor şi a normelor de hrană care, de altfel există, dar nu este cunoscut la nivel naţional, ar conduce cu siguranţă la evitarea risipei de nutreţuri acolo unde există exces de proteină sau de energie sau dimpotrivă la eficientizarea vizibilă a managementului nutriţional prin dozarea raţională a nutrienţilor.

Administrarea furajelor de volum cât mai mult

posibil sub formă de nutreţ verde, fie direct prin păşunat, fie la iesle, cunoscând că prin conservare ca semisiloz se pierde cca. 20%, iar ca fân cca. 25% din valoarea nutreţului verde. Ţinând cont de valoarea nutritivă ridicată a nutreţului verde, se recomandă ca pe timpul administrării acestuia în sezonul estival să se asocieze şi administrarea nutreţurilor grosiere la limitele indicate de concentraţia în energie a raţiei, la nivelul de producţie planificat, din mai multe considerente şi mai puţin iarna, deoarece nutreţul de volum este reprezentat prin fân sau siloz cu valoare nutritivă mai mică, când şi aportul de proteină este pe măsură, solicitându-se raţii mai valoroase.

Este necesar să se asigure o gamă de maşini pentru recoltat şi preparat nutreţurile de volum din clase performante care să asigure executarea silozurilor şi a fânurilor în minimum de timp. Pentru realizarea silozurilor de porumb se recomandă tocarea acestuia la dimensiunile de 6-8 cm, iar a celor de ierburi de 3-5 cm. Nerespectarea tuturor recomandărilor privind conservarea nutreţurilor atrage după sine degradarea acestora care, are ca efect creşteri ale consumului specific cu până la

40%, atât prin acţiunea produşilor de degradare asupra eficienţei hranei şi sănătăţii animalelor, cât şi prin scăderea ingestibilităţii acesteia.

Valorificarea nutreţurilor grosiere trebuie să se facă prin prelucrarea acestora folosind tehnologii

7 8

40% nutreţuri verzi;30% nutreţuri însilozate;20% fânuri;10% nutreţuri grosiere. Nu se recomandă utilizarea furajelor conservate

la vacile de lapte decât în perioada de stabulaţie, întrucât se apreciază o pierdere a valorii nutritive a furajelor verzi prin conservare de cca.

20 – 30%. Temperatura adăpostului la vacile de lapte nu

trebuie să scadă sub 15ºC. Nu se recomandă menţinerea în cireadă a vacilor

cu potenţial productiv scăzut deoarece acestea consumă pentru aceleaşi kg lapte de peste 2 ori mai multă hrană faţă de cele cu producţie normală.

II.2.2. Tineretul taurin în creştere şi îngrăşare Intensificarea hrănirii în prima fază de creştere şi

dezvoltare (de la 40 la 120 kg) în vederea obţinerii unui spor mediu zilnic de 750 –

800 g cu un consum specific de 3,5 UNC/zi în condiţiile utilizării substituenţilor de lapte. Concomitent cu alăptarea se administrează şi furaje de volum (fân de bună calitate) şi concentrate în vederea dezvoltării timpurii a capacităţii tubului digestiv.

Tineretul taurin destinat îngrăşării după realizarea greutăţii de 120 kg, se recomandă a se creşte în sistem liber, dar în grupuri restrânse (acolo unde grajdurile permit) justificat de următoarele raţiuni:

II.2. UTILIZAREA UNOR TEHNOLOGII DE II.2. UTILIZAREA UNOR TEHNOLOGII DE EXPLOATARE EXPLOATARE ÎÎN ACORD CU N ACORD CU

RESPECTAREA CONDIRESPECTAREA CONDIŢŢIILOR DE IILOR DE BUNĂSTARE A ANIMALELOR BUNĂSTARE A ANIMALELOR

II.2.1. Vaci de lapte Hrănirea vacilor de lapte în perioada mai –

octombrie este de preferat să se facă pe păşuni de bună calitate, care să asigure masa verde necesară pe suprafeţe restrânse în scopul evitării efortului

fizic exagerat, urmând a se executa şi mulsul mecanic inclusiv asigurarea conservării laptelui până la livrare.

Păşunatul raţional se asigură prin parcelare cu garduri de lemn sau electrice, iar pe timpul păşunatului se recomandă de cele mai multe ori

suplimentarea cu alte furaje (fânuri sau grosiere) în cazul când paşunile nu asigură necesarul mai ales la vacile cu potenţial ridicat.

Concentratele la vacile de lapte trebuie

administrate individual în raport cu producţia de lapte, în timpul mulsului sau înainte.Structura raţiei de hrană pentru vacile de lapte se recomandă în funcţie de producţia acestora, astfel:

furaje de volum 70 –

80%;concentrate 20 –

30% variabil cu producţia de lapte;cu menţiunea ca furajele de volum să fie constituite din:

9 10

recomandă să se crească pe păşune cât este practicposibil şi în stabulaţie liberă în restul anului;

Se recomandă să se monteze la o vârstă şi greutate corporală în aşa fel ca la prima fătare să aibă o greutate de minimum 480 kg la Balţată cu negru românească (BNR) şi mai mare la rasele mixte, asigurându-se în acest fel vacilor în lactaţiile următoare o greutate corporală între 550 – 650 kg, care poate garanta o stare de sănătate şi un viitor potenţial reproductiv şi lactogen;

Ca şi la vacile de lapte nu se recomandă o temperatură a grajdurilor sub 15ºC, întrucât creşte consumul specific, însă se impune asigurarea unei bune ventilaţii.

În consecinţă, se consideră că eficienţa brută a hrănirii pentru obţinerea produselor animaliere variază în funcţie de foarte mulţi factori dintre care cei mai importanţi sunt cei legaţi de calitatea şi cantitatea nutreţurilor, de gradul de ameliorare al animalelor şi de asemenea de condiţiile de întreţinere.

realizarea unui spor de greutate superior

sistemului aglomerat, cu 15 – 20% prin reducerea activităţii fizice şi a stării de agitaţie caracteristice stabulaţiei libere;

reducerea pierderilor prin răniri, sacrificări de

necesitate şi mortalităţi.

Se recomandă utilizarea unor raţii de hrană cu

concentraţie în energie maximă, în special în faza finală a îngrăşării, având în vedere raportul invers proporţional între concentraţia în energie a raţiei şi consumul specific.

Administrarea amestecului unic se recomandă să se facă sub următoarele forme în raţiile de hrană în perioada de stabulaţie:

prin utilizarea unor subproduse de la fabricile de prelucrare a cerealelor, a fructelor, legumelor şi a strugurilor –

amestecarea grosierelor tocate cu soluţii de-melasă-săruri minerale sau administrarea unor dispozitive speciale de lins;

însilozarea restricţionată a porumbului şi promovarea altor plante rezistente la secetă cu conţinut ridicat în zaharuri fermentescibile (sorg,

mei) care să se poată dezvolta fără intervenţia irigaţiilor unde se necesită cheltuieli costisitoare sau cultivarea triticalelor sau a altor borceaguri pentru însilozare cu utilizarea BIOCONS-ului pentru conservarea valorii nutritive a plantei şi obţinerea unui siloz salubru şi de calitate;

Tineretul taurin femel destinat reproducţiei se

11 12

faze: faza ascendentă a curbei de lactaţie cu o durată

de 32 zile (Decaen şi Poutous, 1965, citaţi de

Wolter, 1971);

faza-platou – cu o durată de cca 2 luni, când nivelul producţiei scade cu cca 10% pe lună, mai exact cu 8 –

10% între lunile a III-a şi a VII-a şi ceva mai mult între lunile a VII-a şi a X-a de

lactaţie;

după 10 luni de lactaţie, este necesară o perioadă de înţărcare de 2 luni, timp în care se refac rezervele corporale, mai ales a substanţelor minerale, deoarece la începutul lactaţiei deficitul este inevitabil, indiferent de nivelul şi calitatea raţiilor (Stoica şi col., 1997; 2001).

III. CERINIII. CERINŢŢE NUTRIE NUTRIŢŢIONALE, IONALE, ÎÎNTOCMIREA RANTOCMIREA RAŢŢIILOR FURAJERE, IILOR FURAJERE,

TEHNICI DE HRĂNIRETEHNICI DE HRĂNIRE

III.1. NOIII.1. NORMA DE HRANĂRMA DE HRANĂ

Norma de hrană reprezintă, în general, cantitatea de substanţe nutritive necesare unui animal pentru satisfacerea cerinţelor sale de întreţinere pe de o parte, şi de producţie pe de altă parte, prin folosirea unor raţii echilibrate, adaptate particularităţilor lor digestive. Normele sunt în continuă dinamică, deoarece animalele sunt supuse permanent

schimbărilor în procesul de ameliorare şi specializare când îşi modifică şi necesarul de elemente nutritive, la care se adaugă şi condiţiile de mediu (temperatură, umiditate, etc.).

La calculul normelor de hrană s-a luat în consideraţie, atât datele experimentale obţinute de institutul nostru –

INCDBNA (Burlacu şi col., 1991; 2002), cât şi valorile indicate de diferite sisteme europene.

III.1.1. Norme pentru vaci de lapte Pentru o evaluare cât mai corectă a cerinţelor

nutritive se impune stabilirea greutăţii corporale medii a vacilor şi efectuarea unui control sistematic al producţiei de lapte, care să conducă la compararea curbelor de lactaţie teoretice şi practice cu cele 3

13 14

Nor

me

de h

rană

pen

tru

vaci

de

lapt

e, 5

50 k

g cu

3,5

-4%

gră

sim

e Tab

elul

1 III.1.2. Norme pentru tineret taurin în creştere şi îngrăşare

Necesarul de hrană pentru animalele destinate

îngrăşării este reprezentat atât de cantitatea de substanţe nutritive pentru asigurarea funcţiilor vitale, cât şi pentru obţinerea sporului în greutate.

15 16

IIII.2. VII.2. Valoarea nutritivă a unor nutrealoarea nutritivă a unor nutreţţuri uri utilizate utilizate îîn ran raţţiiii

Aprecierea valorii nutritive a nutreţurilor are un caracter dinamic, ca de altfel şi în cazul normelor de hrană, care ţine atât de procesul continuu de ameliorare a capacităţii animalelor de a ingera şi valorifica nutreţurile, cât şi de factorii exogeni, ce au în vedere natura furajelor, tehnologia de preparare şi conservare a lor, dar şi de tehnologiile de exploatare.

Nor

me

pent

ru ti

nere

tul t

auri

nîn

creşt

ere şi

îngrăş

are

–se

mip

reco

ce Tab

elul

2

17 18

Val

oare

a nu

triti

vă a

cât

orva

gru

pe d

e nu

treţ

uri d

e vo

lum

şi c

onc

entr

ate

care

se fo

lose

sc d

e re

gulă

în a

lcăt

uire

a raţii

lor

la r

umegăt

oare

(p

e kg

SU

) în

zona

de

câm

pie

Tab

elul

3

19 20

III.3. Principiile calculului raIII.3. Principiile calculului raţţiilor de hranăiilor de hrană

Pentru alcătuirea raţiilor de hrană la rumegătoare, este necesar să se cunoască următoarele:

substanţa uscată a nutreţurilor (SU); conţinutul de energie brută (EB), energie

digestibilă (ED), energie metabolizabilă (EM), unităţi nutritive lapte (UNL) şi unităţi nutritive

carne (UNC) al nutreţurilor;

conţinutul în proteină digestibilă reală la nivel intestinal (PDI) al nutreţurilor, cu două forme de exprimare şi anume: proteina digestibilă intestinală permisă de conţinutul în azot al raţiei (PDIN) şi proteina digestibilă intestinală permisă de conţinutul în energie fermentescibilă al raţiei (PDIE);

conţinutul în macro, microelemente şi vitamine al nutreţurilor;

valoarea de saţietate a nutreţurilor, exprimată în unităţi de saţietate specifice vacilor de lapte (USV) şi tineretului taurin în creştere şi îngrăşare (UST);

capacitatea de ingestibilitate a animalelor (CI),

exprimată în substanţă uscată (SU) şi unităţi de saţietate (USV şi UST);

necesarul de energie (UNL sau UNC), de

proteină (PDI), de macro şi microelemente şi de

21 22

conţinutul în grăsime al laptelui, % grăsime; conţinutul în SU (g/kg) şi valoarea de saţietate a

nutreţurilor de volum (VSVF) şi a nutreţurilor concentrate (VSVC), exprimate în unităţi de saţietate (USV);

capacitatea de ingerare a vacilor (CI), exprimată în USV;

conţinutul nutreţurilor în UNL, g PDI, g Ca şi g P;

densitatea

energetică a nutreţurilor de volum

(DEV), care reprezintă raportul: UNLV/USV;

diminuarea ingestibilităţii nutreţului de volum la adăugarea nutreţului concentrat în raţie (Sg), raportată la un kg SU concentrat;

corecţia valorii energetice a raţiei (E) în funcţie de nivelul energetic al acesteia şi de proporţia de nutreţuri concentrate.

III.3.2 Taurine la îngrăşatProducerea de carne la bovine se realizează

printr-o mare varietate de procedee care ţin de rasă, de sistemul de creştere şi de alimentaţie şi care, împreună, oferă o marte diversitate a ritmurilor de creştere a greutăţii vii până la sacrificare respectiv a calităţii carcaselor.

Întocmirea raţiilor de hrană care să pună în valoare potenţialul maxim, poate fi diferenţiată

în

vitamine, pentru întreţinere şi producţie.

III.

3.1.Vaci de lapteProblema formulării raţiilor de hrană la vacile de

lapte apare mai complexă, dată fiind variabilitatea

mare a productivităţii fiecărui animal în parte. De aceea, numai prin alcătuirea grupelor de producţie în cadrul unei cirezi sau, mai bine, prin dozarea individuală a nutreţurilor concentrate pentru fiecare vită, adăugate la o raţie de bază de nutreţuri de volum, se poate asigura hrănirea acestora în

condiţii optime de exploatare.

Pentru un grup de vaci cu producţia de lapte variabilă între 10 şi 35 kg se recomandă întocmirea unei raţii de bază din nutreţurile de volum şi folosirea a două sau mai multor nutreţuri concentrate, dintre care unul constituit fie din porumb, fie din orz şi al doilea din concentrate proteice (şrot de soia sau de floarea soarelui, mazăre etc.). Se asigură de asemenea, cerinţele în minerale şi biostimulatori, precum şi alte însuşiri nutritive ale raţiei, de exemplu structura acesteia şi conţinutul în hidraţi de carbon uşor solubili,

necesari sintezei producţiei de lapte. De asemenea, pentru a asigura nivelul producţiei de lapte planificat sunt necesare următoarele date:

greutatea corporală a vacii, G (kg); producţia de lapte scontată, (kg);

23 24

funcţie de scopul utilizării tineretului taurin: pentru reproducţie sau pentru îngrăşare. În ambele situaţii o primă atenţie trebuie acordată nutriţiei viţeilor care, fie sunt destinaţi înlocuirii turmei de bază, fie producţiei de carne, într-o perioadă de creştere şi hrănire cuprinsă între naştere, respectiv greutatea la 150 kg, corespunzătoare vârstei de 4-6 luni.

O atenţie deosebită trebuie acordată consumului nutreţurilor fibroase care să poată asigura o creştere a greutăţii şi a volumului compartimentelor preabomasale, ale rumenului în principal. În acest sens, furajele fibroase de bună calitate,

cu ingestibilitate ridicată, se recomandă a fi distribuite începând cu vârsta de 3 luni, printre care fânul de bună calitate este cel mai recomandabil pentru

evitarea diareelor la înţărcare. De asemenea, silozurile de porumb, bogate în grăunţe, cu substanţă uscată cuprinsă între 30-35% pot fi

recomandate.

Menţionăm că sporul de greutate vie al viţelului de la naştere până la 4 luni este dependent, în cea mai mare măsură de cantitatea de lapte (sau de substituentul) distribuit.

Pentru alcătuirea raţiilor de hrană la tineretul taurin, se au în vedere aceiaşi parametri ca şi la vacile de lapte, cu menţiunea sporului de greutate în locul producţiei de lapte şi fără corecţia valorii energetice (E).

III.4. SOLUŢIE NUTRIŢIONALĂ INOVATOARE PE BAZĂ DE TESCOVINĂ USCATĂ DE STRUGURI ÎN HRANA TINERETULUI TAURIN ÎN CREŞTERE ŞI ÎNGRĂŞARE

25 26

Printre resursele furajere suplimentare cu

potenţial nutriţional mai puţin cunoscut sau nou identificate,

care pot fi utilizate în hrana

rumegătoarelor este şi tescovina uscată rezultată în urma procesării strugurilor pentru vin sau de masă. Ea poate fi uscată şi păstrată o perioadă mai lungă de timp precum fânul (Şerban, 2013), apreciindu-se că dintr-o tonă de tescovină proaspătă se pot obţine 140-150 kg tescovină uscată (M. Bahcivanji şi col., 2012). Tescovina este considerată nu numai o potenţiala sursă de elemente nutritive dar şi un

puternic antioxidant, intrând

relativ recent în atenţia cercetătorilor de nutriţie animală.

III.4.1. CARACTERIZARE NUTRIŢIONALĂ

III.4.1.1. Compoziţia chimică a tescovinei uscate

Tescovina uscată este un subprodus valorificat eficient de către animalele rumegătoare, fiind consumată cu plăcere, datorită gustului său acrişor, caracterizându-se printr-un conţinut relativ ridicat de celuloză brută, ceea ce poate permite necondiţionat includerea acesteia într-un procent de 20% în reţetele de nutreţ

combinat pentru taurinele supuse îngrăşării.

Cercetări efectuate de Bahcivanji şi col., 2012, pun în evidenţă valori relativ asemănătoare cu cele obţinute de noi privind compoziţia chimică a tescovinei uscate de struguri la majoritatea componentelor substanţei organice (tabelul 4). Valori comparabile se regăsesc de asemenea şi în recenta lucrare elaborată de Coşman şi col., 2012.

27 28

Compoziţia chimică a tescovinei uscate (g/kg furaj/1000g SU)

Tabelul 5

Specificare Tescovină uscată

Substanţă uscată* 812 1000

Substanţă organică* 735 905

Proteină brută* 128 158

Grăsime brută* 27 33

Celuloză brută* 237 292

Substanţe extractive neazotate*

343 422

Cenuşă brută* 77 95

Energie metabolizabilă** 14,56 17,93

Datele de compoziţie chimică au servit la

stabilirea valoarii nutritive a tescovinei uscate exprimată în unităţi nutritive carne (UNC), proteină

III.4.1.2. Valoarea nutritivă a tescovinei uscate de struguri

Tabelul 4

digestibilă la nivel intestinal permisă de conţinutul în azot al nutreţului (PDIN), proteină

digestibilă la nivel intestinal permisă de conţinutul în energie al nutreţului (PDIE), în calciu (Ca) şi fosfor (P). S-a estimat astfel, că valorile nutritive energetice şi proteice se încadrează în general, în limitele de

valori comparabile cu literatura de specialitate (Burlacu şi col., 2002), aşa cum reiese din tabelul 5.

Specificare Tescovină uscată

SU* 812

UNC** 0,78

PDIN*** 102

PDIE**** 88

Ca 7,35

P 3,84*Substanţă uscată, g/kg SU; **Unităţi nutritive carne, UNC/kgSU;

***Proteină digestibilă la nivelul intestinal permisă de conţinutul în azot al raţiei, g/kg SU; **** Proteină digestibilă la nivelul intestinal permisă de conţinutul în energie al raţiei, g/kg SU.

*g/kg substanţă uscată; **MJ/kg substană uscată

Valorile nutritive calculate a tescovinei uscate de struguri

29 30

III.4.1.3. Compoziţia în acizi graşi

Ce sunt acizii graşi ?De ce sunt atât de importanţi ??

Acizii graşi, sunt componenţi cheie ai lipidelor(grăsimilor), care sunt biomolecule formate dinglicerină şi acizi graşi, aceştia fiind constituiţi dincatene lungi de 8–22 atomi de carbon şi hidrogen.

Denumirea de grăsime sau lipide este folositătocmai pentru a pune în evidenţă o mare diversitatede substanţe care se găsesc atât în ţesuturileplantelor cât şi al animalelor.

Grăsimile indiferent de origine conţin acizi graşi saturaţi sau nesaturaţi care au lanţ

de 14-18 atomi de carbon (National Cattlemen's Beef Association,

1997) şi care, în mod normal, sunt produşi în cantitate suficientă de fermentaţia microbiană (Ferrell, 2004).

Acizii graşi saturaţi sunt solizi la temperatura camerei şi se numesc acizi graşi grei, iar cei nesaturaţi variază cu temperatura, devenind lichizi, dar pe măsură ce nivelul de nesaturare creşte, temperatura la care devin lichizi scade. Acizii graşi nesaturaţi interferează cu fermentaţia ruminală mai mult decât cei saturaţi.

Din cele două

grupe de acizi graşi polinesaturaţi (omega-3 şi omega-6), cei mai importanţi sunt: alpha-linolenic, din familia n-3 şi linoleic din familia n-6, care se mai numesc esenţali deoarece nu pot fi sintetizaţi de către organism, fiind

obligatorie asigurarea lor prin raţia zilnică de hrană.

Tescovina uscată se caracterizează printr-un conţinut total în acizi graşi saturaţi de ~19,71%, din care cei mai importanţi sunt acizii graşi palmitic (14,36%) şi stearic (3,89%). De asemenea, se constată un conţinut ridicat în acizi graşi nesaturaţi (79,92%), evidenţiindu-se o pondere importantă a acizilor graşi polinesaturaţi de 61,98%, aşa cum

reiese din tabelul nr. 6.

Analizând acizii graşi mononesaturaţi, se observă o pondere apreciabilă a acidului oleic de 16,86%, însă dintre polinesaturaţi predominant este acidul gras linoleic (58,99%) dar şi acidul linolenic (2,19%).

! De dorit ar fi: creşterea acizilor graşi polinesaturaţi de

tipul n-3 (omega-3) în carnea de taurine;diminuarea acizilor graşi polinesaturaţi din

familia n-6 (omega-6);reducerea raportului n-6/n-3 la valori sub

4 (Mihaela Hăbeanu şi col., 2011).

31 32

Acizi graşi (% din total AG esteri metil) Tescovină uscată

Carpic (10:0) 0,26Lauric (12:0) 0,07Miristic (14:0) 0,39Pentadecanoic (15:0) 0,18Palmitic (16:0) 14,36Heptadecanoic (17:0) 0,11Stearic (18:0) 3,89Arachidic (20:0) 0,39Behenic (22:0) 0,06Pentadecenoic (15:1) 0,12Palmitoleic (16:1) 0,53Oleic (18:1 n-9) 16,86Eicosenoic (20:1) 0,30Erucic (22:1 n-9) 0,13Linoleic (18:2 n-6) 58,99Eicosadienoic (20:2 n-6) 0,03Eicosatrienoic (20:3 n-6) 0,37Docosatetraenoic (22:4 n-6) 0,26Arachidonic (20:4 n-6) 0,14Linolenic (18:3 n-3) 2,19Alţi acizi graşi 0,38

Compoziţia în acizi graşi a tescovinei uscate

(%)Tabelul 6

În consecinţă, calitatea grăsimii din tescovina uscată şi implicit valoarea biologică a acesteia este dependentă de conţinutul în acizi graşi şi antioxidanţi.

Acizi graşi Tescovină uscată

Total acizi graşi saturaţi/Total acizi graşi nesaturaţi

0,25

Total acizi graşi mononesaturaţi/ Total acizi graşi polinesaturaţi

0,29

Total acizi graşi polinesaturaţi n-6 59,82

Total acizi graşi polinesaturaţi n-3 2,19

Total acizi graşi polinesaturaţi n-

6/Total acizi graşi polinesaturaţi n-3

27,32

Linoleic/Linolenic 26,94

Total acizi graşi saturaţi = C10:0 + C12:0 + C14:0 + C15:0 + C16:0 + C17:0 + C18:0 + C22:0; Total acizi graşi mononesaturaţi = C15:1 + C16:1 + C18:1 + C20:1 + C22:1; Total acizi graşi polinesaturaţi = C18:2n-6 + C20:2n-6 + C20:3n-6 + C20:4n-6 + C22:4n-6+C18:3n-3+ C20:3n-3; Total acizi graşi n-6 polinesaturaţi = C18:2n-6 + C20:2n-6 + C20:3n-6 + C20:4n-6 + C22:4n-6; Total acizi graşi n-3 polinesaturaţi = C18:3n-3+ C20:3n-3.

Ponderea principalelor clase de acizi graşi regăsite în tescovina uscată

(%)

Tabelul 7

33 34

Având în vedere nivelul ridicat de acizi graşi polinesaturaţi care se regăsesc în tescovina uscată (61,98%) concomitent cu concentraţiile reduse de acizi graşi saturaţi (19,71%), noi considerăm că acest subprodus poate fi o sursă promiţătoare de acizi graşi polinesaturaţi pentru hrana taurinelor destinaţi îngrăşării.

III.4.1.4. Activitatea antioxidantă a compuşilor regăsiţi în tescovina uscată

Literatura de specialitate relevă faptul că, tescovina este o adevărată "mină”

de resveratrol, fiind considerat unul dintre cei mai puternici antioxidanţi descoperiţi până în prezent, cu înalte calităţi terapeutice.

Aprecierile oamenilor de ştiinţă, situează resveratrolul prezent din abundenţă în coaja şi pulpa strugurilor roşii, drept cel mai eficient protector cardiovascular care poate fi găsit în natură, fiind de 50 de ori mai puternic decât vitamina E.

Studii recente ale cercetătorilor de la Universitatea Harvard, din Statele Unite, arată că resveratrolul, antioxidantul cu puteri magice modifică considerabil calitatea şi durata vieţii.

Toate aceste descoperiri ştiinţifice sunt

argumente că tescovina, considerată o „rămăşiţă”

a

Figura nr.1273,4 nm

Compuşii polifenolici regăsiţi în tescovina uscată au fost absorbiți la lungimea de undă

de 273,4 nm.

Spectru de tescovină uscată

strugurilor din care a fost extras sucul, este, de fapt, un medicament cu implicaţii majore în special în asigurarea stării de sănătate.

În ţara noastră cercetări fundamentale relativ recente au fost orientate în direcţia determinărilor conţinutului în polifenoli al seminţelor de struguri (Chedea şi col., 2010), concluzionându-se că acesta poate varia între 5-8%. Redăm în continuare forma spectrală a compuşilor fenolici regăsiţi în tescovina uscată de struguri.

35 15

Ce sunt compuşii polifenolici ?De ce sunt atât de importanţi ??PRECIZ

ARE

Compuşii polifenolici sunt molecule organice produse în mod natural de plante găsindu-se cu precădere în fructe şi legume şi în mod deosebit în boabele de struguri (Chedea şi colab., 2010).

Cuantificarea acestor compuşi este destul de laborioasă

întrucat există

foarte multe clase de astfel de substanţe biologic active (peste 300).

Polifenolii reprezintă

de fapt antioxidanţi de origine exogenă, care ajută

organismul uman/animal să

lupte împotriva agresiunii factorilor interni/externi, generatori ai stressului oxidativ.

Ca o consecinţă aceşti compuşi vegetali naturali, protejează

organismul împotriva agenţilor patogeni.

36

37 38

III.4

.1.5

. Rec

eptu

ră d

e nu

treţ

com

bina

t pen

tru

taur

ine

la în

grăş

atR

ecep

tură

N.C

. (va

loar

e nu

triti

vă) p

entr

u tin

eret

taur

in la

îngrăş

atgr

euta

te m

edie

–25

0 kg

, spo

r m

ediu

ziln

ic 1

000

g

Tab

elul

8 III.4.1.6. Raţie de hrană pentru taurinele destinate îngrăşării

Raţia de hrană reprezintă cantitatea de nutreţuri administrate unui animal în timp de 24 ore, iar valoarea nutritivă a acesteia trebuie să corespundă cerinţelor speciei şi categoriei de animale la care se face referire. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o raţie sunt:

să fie completă - să conţină toate substanţele nutritive necesare animalului pentru care a fost destinată;

să fie săţioasă - să aibă un anumit volum, care să asigure animalului senzaţia de sătul;

să fie gustoasă -

pentru ca animalele să o consume cu plăcere;

să fie sănătoasă - să nu conţină nutreţuri alterate sau toxice;

să fie economică -

pentru a permite obţinerea producţiilor la un preţ de cost scăzut.

39 40

Raţ

ie -

tăur

aşi l

a în

grăş

at d

e 25

0 kg

,sp

or m

ediu

ziln

ic d

e 10

00 g

/cap

–st

abul

aţie

Tab

elul

9

IIIIII..4.2.4.2.

PERFORMANPERFORMANŢŢE ZOOTEHNICEE ZOOTEHNICE

Includerea tescovinei uscate de struguri în structura nutreţului combinat în proporţie de 20% şi utilizarea acesteia în hrana tineretului taurin supus îngrăşării timp de 91 de zile, când s-a atins o greutate vie de 372 kg, a permis realizarea unor performanţe zootehnice la nivelul potenţialului genetic, respectiv un spor mediu zilnic de 1300 g.

+ 20%

Tescovină uscată

Nutreţ combinat cu tescovină uscată

Totodată acest nivel de încorporare în amestecul de nutreţ

combinat (NC) pentru tineretul taurin în creştere şi îngrăşare, nu a afectat indicele de conversie a hranei şi nici eficienţa hrănirii

comparativ cu cele ale NC clasic.

Adaosul tescovinei uscate nu a modificat parametrii biochimici respectiv profilul

energetic, proteic, mineral şi enzimatic, aceştia încadrându-se în valorile normale pentru specia şi categoria de producţie la care facem referire (tabelul

10), fiind consideraţi indicatori ai stării de sănătate.

Conţinutul apreciabil de antioxidanţi naturali în tescovina uscată, creşte concentraţia de HDL-colesterol (lipoproteine cu densitate mare aşa numitul colesterol „bun” asupra sănătăţii), creştere pusă pe seama particularităţilor structurale ale grăsimii din tescovina uscată, asociind faptul că o

4241

261.00378.67

0.00

50.00

100.00

150.00

200.00

250.00

300.00

350.00

400.00

GV initiala (kg) GV finala (kg)

Sporul mediu total pe perioada (91 zile)

Figura nr.2

118 kg

carne

III.4.3. MOIII.4.3. MODIFICĂRIDIFICĂRI

METABOLICEMETABOLICE

PLPLASMATICEASMATICE

Parametrii biochimici la tăuraşii hrăniţi cu tescovină uscată

Valori de referinţă*

Glicemie (mg/dL) 71,70 40,00 –

100,00

Colesterol (mg/dL) 129,59 62,00 –

193,00

HDL (mg/dL) 73,57 -

Proteină totală (g/dL) 6,99 6,70 –

7,50

Albumina (g/dL) 4,11 2,50 –

3,80

Bilirubina totală (mg/dL) 0,36 0,00 –

1,60

Creatinină (mg/dL) 1,18 0,50 –

2,20

Uree (mg/dL) 20,14 10,00 –

25,00

Calciu (mg/dL) 10,25 8,00 –

11,40

Fosfor (mg/dL) 7,34 5,60 –

8,00

Magneziu (mg/dL) 4,00 1,50 –

2,90

Fosfataza alcalină (u/L) 93,77 18,00 –

153,00

Gama GT (u/L) 13,54 6,00 –

17,40

Creatinkinaza (u/L) 381,71 0,00 –

350,00

*Valorile de referinţă: după The Merk Veterinary Manual

Reference Guide, 2010.

cantitate mai

mare de grăsimi din hrană atrage şi un nivel ridicat al colesterolului din ser (Abrams, 1980).

Tabelul 10

III.4.4. VAIII.4.4. VALOAREA NUTRITIVĂ A CĂRNIILOAREA NUTRITIVĂ A CĂRNII III.4.5. COMPOZIIII.4.5. COMPOZIŢŢIA IA ÎÎN ACIZI GRAN ACIZI GRAŞŞI A I A MUMUŞŞCHIULUI LONGISSIMUS DORSI CHIULUI LONGISSIMUS DORSI ŞŞI I

FICATFICATCarnea respectiv muşchiul

Longissimus dorsi

şi ficatul provenit de la taurine, nu au fost influenţate

negativ de încorporarea în procent de 20% a

tescovinei uscate în structura

nutreţului combinat,

substanţele nutritive (tabelul 11) fiind în limitele

normale.

Conţinutul în colesterol indică o carne de

calitate

superioară a tauraşilor hrăniţi cu tescovină uscată de

struguri

43 44

Specificare Muşchi Ficat

Substanţă uscată 65ºC 26,19 33,41

Substanţă uscată 103ºC 94,30 87,22

Proteină brută 75,35 57,91

Grăsime brută 11,92 6,13

Cenuşă 3,68 4,05

Colesterol (probă proapătă) 0,02061 0,16959

Colesterol (probă uscată) 0,0787 0,5043

Compoziţia chimică brută a muşchiului Longissimus dorsi şi ficat la tauraşi (g/100g probă)

Tabelul 11

În general, conţinutul cărnii de bovine este mai

crescut în acizi graşi saturaţi faţă de carnea de porc şi pasăre, şi, pe de altă parte, conţine o proporţie

scăzută de acizi graşi polinesaturaţi din motivul biohidrogenării bacteriene a acizilor graşi din hrană în rumenul ierbivorelor (Hoquette and al., 2007),

ceea ce face mai dificilă manipularea profilului

acizilor graşi din ţesutul muscular la această specie.

Numeroşi autori demonstrează o înaltă eficienţă la rumegătoare a absorbţiei acizilor graşi comparativ

cu monogastricele, coeficientul de absorbţie

intestinală individuală a acizilor graşi variind de la

80% pentru acizii graşi saturaţi la 92% pentru acizii

graşi polinesaturaţi în dietele convenţionale cu un

conţinut redus de grăsimi (2-3% din SU) (Bauchart,

1992).

Tescovina uscată îmbunătăţeşte valoarea

nutritivă atât a cărnii de taurine cât şi a

ficatului

acestora prin creşterea conţinutului în acizi graşi

nesaturaţi în special a celor polinesaturaţi de tipul

omega 6 şi omega 3, remarcându-se prezenţa

acidului linoleic şi α

linolenic

(tabelul 12),

apreciaţi pentru

efectele lor benefice asupra sănătăţii oamenilor.

45 46

Raportul între acizii graşi polinesaturaţi şi cei

saturaţi (P:S) obţinut din probele de ficat al tăuraşilor, s-a situat în jurul valorii de 0,92, aşa cum este regăsit şi în literatura de specialitate. S-a considerat că raportul ideal ar trebui să aibă valori mai mari de 0,4 (Mihaela Hăbeanu şi col., 2011).

Privitor la raportul

n-6:n-3, care este de dorit să

fie mai mic de 4, în determinările noastre acesta a avut valoarea 2,011 doar în ficat,

aşa după cum se poate observa şi din tabelul 13.

Tabelul 12Conţinutul în principalii acizi graşi din muşchiul

Longissimus dorsi

şi ficatul tauraşilorAcizi graşi(% din total AG esteri metil)

Muşchi Ficat

C14:0 (miristic) 2,11 0,39

C16:0 (palmitic) 23,68 10,62

C16:1 (palmitoleic) 2,57 0,87

C17:0 (heptadecanoic) 0,91 0,35

C17:1 (heptadecenoic) 0,76 1,93

C18:0 (stearic) 18,05 31,28

C18:1 (oleic) 36,15 13,60

C18:2n6 (linoleic) 8,90 15,28

C18:3n3 (Linolenic α) 1,25 2,22

C18:2 CLA 0,26 0,34

C20:3n6 (eicosatrienoic) 0,00 0,43

C20:3n3 (eicosatrienoic) 0,35 3,29

C20:4n6 (arachidonic) 1,66 8,82

C20:5n3 (eicosapentaoic) 0,00 1,11

C22:2n6 (docosadienoic) 0,00 1,53

C20:5n3 (eicosapentaenoic) 0,00 5,14

C22:6n3 (docosahexaenoic) 0,00 1,22

Acizi grași Muşchi Ficat

SFA 45,21 42,83

MUFA 40,58 17,82

PUFA 12,42 39,36

UFA 53,00 57,18

Raport SFA/UFA 0,853 0,405

Raport PUFA/MUFA 0,306 2,217

Raport PUFA/SFA 0,274 0,918

% 98,21 100,00

Specificare Ω3 Ω6 Ω6/Ω3

Muşchi 1,60 10,55 6,586

Ficat 12,97 52,10 2,011

Tabelul 13

4847

Atât rezultatele determinărilor de laborator privind compoziţia chimică, cât şi valoarea nutriţională ridicată, înscrie tescovina uscată ca un subprodus de calitate, care poate fi valorificat cu succes în hrana taurinelor destinate îngrăşării.

Nu induce modificări ale ingerării hranei şi nu influenţează negativ gustul acesteia.

Nutreţul combinat realizat prin includerea a 20% tescovină uscată şi utilizarea acestuia în hrana tineretului taurin supus îngrăşării, permite realizarea unor performanţe zootehnice la nivelul potenţialului genetic, asemănătoare cu cele ale nutreţului combinat clasic, respectiv un spor mediu zilnic de 1300 g.

Nivelul de încorporare de 20% în amestecul de nutreţ

combinat (NC) pentru tineretul taurin în creştere şi îngrăşare, nu afectează indicele de conversie a hranei şi nici eficienţa utilizării acesteia comparativ cu nutreţul combinat clasic.

5049

Măreşte ponderea acizilor graşi plinesaturaţi şi a acizilor graşi cu catenă lungă în detrimentul celor saturaţi şi cu catenă scurtă sau medie comparativ cu cel al nutreţului combinat clasic.

Concluzia principală se referă la cantitatea totală şi proporţia diferiţilor acizi graşi prezenţi în carnea rumegătoarelor, care pot fi totuşi modificate prin alimentaţie, bacteriile din rumen jucând un rol important în transformarea lipidelor aduse prin hrană şi în sinteza de noi acizi graşi.

Nu modifică parametrii biochimici ai sângelui respectiv profilul energetic, proteic, mineral şi enzimatic, aceştia încadrându-se în valorile normale pentru specia şi categoria de producţie la care facem referire, fiind consideraţi indicatori ai stării de sănătate.

Creşte nivelul de agenţi antioxidanţi din sânge, sporind capacitatea de apărare a animalelor la stres.

Îmbunătăţeşte valoarea nutriţională atât a cărnii cât şi a ficatului de taurine prin creşterea conţinutului acestora în acizi graşi nesaturaţi, în special a celor polinesaturaţi de tipul n-6 şi n-3, remarcându-se prezenţa acidului linoleic şi α-linolenic, apreciaţi prin efectele lor benefice asupra sănătăţii oamenilor.

Datorită efectelor pozitive asupra performanţelor bioproductive, cât şi a calităţii produselor, nivelul de participare (20%) a tescovinei uscate de struguri în recepturile de nutreţ

combinat, poate fi recomandat fermierilor care au ca activitate de bază creşterea şi îngrăşarea taurinelor şi care folosesc ca nuteţuri de volum plante însilozate şi grosiere.

Folosirea unor materii prime furajere de tipul tescovinei uscate, ar trebui să fie în vizorul majorităţii fermierilor pentru îmbunătăţirea calităţii produselor obţinute, deoarece are un conţinut apreciabil de antioxidanţi, ceea ce îmbunătăţeşte calitatea cărnii şi măreşte rezistenţa de apărare a organismului

împotriva agenţilor patogeni.

51

RECOMANDĂRI RECOMANDĂRI

52

1. Abrams H. L., (1980) -

Vegetarianism: An Anthropological/Nutritional Evaluation. J. Appl. Nutr., 32, 2, pp. 53-82.

2. Bahcivanji S., Coşman S., (2012) -

Surse furajere suplimentare pentru animale. Institutul Ştiinţifico-

Practic de Biotehnologii în Zootehnie şi Medicină Veterinară. surse_furajere_supl.

3. Burlacu Gheorghe (1991) -

Metode şi tehnici pentru măsurarea valorii nutritive a nutreţurilor. Editura Ceres, Bucureşti.

4. Burlacu Gh., Cavache A., Burlacu R. (2002) -

Potenţialul productiv al nutreţurilor şi utilizarea lor. Editura Ceres, Bucureşti.

5. Bauchart D. (1992) –

Lipid absorption and transport in ruminant. Journal Dairy Sci 79: pp. 3864 –

3881.

6. Chedea, V.S., Braicu C., Socaciu C. (2010) -

Antioxidant /prooxidant activity of a polyphenolic grape seed extract. Food Chemistry

121,

132-139.

7. Coşman S., Bahcivanji M., Cociu V., Balanes S., 2012. Assessment nutritional value and efficiency for use of a new source of vegetable fodder. Journal Scientific Papers, Series D Animal

Science, Vol. 55, pp. 53-56.

53

8. Ferrell

C. L. (2004) -

Nutrient Requirements Ruminant. Encyclopedia of Animal Science, pp. 678-680.

9. Hăbeanu Mihaela, Veronica Hebean, H. Grosu, Nicoleta Lefter, Mariana Ropotă, C. Şonea (2011) -

Lipidele, între controverse şi certitudini în nutriţia porcilor, Editura Ars Academica, Bucureşti.

10. Hocquette J. F., Ortigues Martz I., Picard B., Doreau M., Bauchart D. and Micol D. (2007) –

Le viande des ruminants. De nouvelles approches pour améliorer et matriser la qualité. Science et Technique, Viandes Prod. Carnés, Vol. 24 (1).

11. Stoica Ioan (1997) –

Nutriţia şi alimentaţia animalelor, Editura Coral Sanivet, Bucureşti.

12. Stoica Ioan şi Liliana Stoica (2001) –

Bazele

nutriţiei şi alimentaţiei animalelor, Editura Coral Sanivet, Bucureşti.

13. Şerban Dragoş, 2013. Îngrăşământ organic obţinut după culegerea viţei de vie. www.infocasasigradina, 25 iulie.

14. Wolter R. (1971) –

Rationnement practique de la

vache laitiere, de la chevre et des ovins. Ed. Vigot Freres, Paris.

15. ***National Cattlemen's Beef Association (1997) –

Dietary fats and meat. Beef facts: Nutrition, Series No. FS/N 003.

16. XXX The Merck veterinary manual. Tenth edition, 2010.

BALOTESTICalea Bucuresti, nr.1,

077015, Balotesti, Ilfov, ROMANIA

BALOTESTICalea Bucuresti, nr.1,

077015, Balotesti, Ilfov, ROMANIA

BALOTESTICalea Bucuresti, nr.1,

077015, Balotesti, Ilfov, ROMANIA

Baloteşti