1. DEFINIREA PROCESULUI BUGETAR SI CONTINUTUL FAZELOR ACESTUIA1.1.CONSIDERATII GENERALEConstituirea resurselor financiare publice se face pe seama impozitelor, taxelor, contributiilor precum si a veniturilor nefiscale prelevate de la persoane fizice si juridice, cu luarea in considerare a potentialului economic si a altor criterii stabilite de lege.Dimensionarea cheltuielilor publice si repartizarea acestora pe destinatii se efectueaza in concordanta cu obiectivele strategiei de dezvoltare economica si sociala a tarii si cu prioritatile imediate stabilite de autoritatile publice competente. Resursele financiare publice se constituie si se gestioneaza printr-un sistem unitar de bugete si anume: bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului si bugetele altor institutii publice cu caracter autohton.Veniturile si cheltuielile reflectate cumulat la nivel national alcatuiesc resursele financiare publice totale, respectiv cheltuielile publice totale, care dupa consolidare prin eliminarea transferurilor din bugetele respective vor evidentia dimensiunile efortului financiar public, starea de echilibru sau dezechilibru dupa caz .Administratia publica centrala este constituita din toate organele si organismele publice care produc si ofera o mare gama de servicii necesare pentru colectivitate, cum ar fii: Parlamentul, Administratia Prezidentiala, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administratiei publice, institutiile publice din subordinea acestora.Administratiile publice locale cuprind acele organe si organisme a caror competenta publica se extinde pe o parte a teritoriului tarii. In cazul Romaniei acesta se manifesta in judete, municipii, orase, comune, etc.Bugetul de stat, ca buget al administratiei centrale de stat este elaborat si administrat de Guvern si aprobat de Parlament, prin lege, cuprinzand veniturile si cheltuielile aprobate prin legea bugetara anuala.Bugetele locale cuprind bugetele unitatilor administrativ teritoriale care au personalitate juridica(comune, orase, municipii)La determinarea cheltuielilor publice se vor avea in vedere urmatoarele :a)politica financiara a statului, numarul de salariati, reteaua de institutii publice in functiune, cele care urmeaza a se infiinta in noul exercitiu bugetar, folosirea bazei tehnice existente cu maxima eficienta.b)in domeniul social utilizarea resurselor financiare ale statului pentru invatamant, sanatate, ocrotiri si asigurari sociale, cultura, arta, tineret si sport, refacerea si ocrotirea mediului inconjurator, mentinerea echilibrului ecologic si altele.c)sustinerea unor programe prioritare de cercetare, indeosebi fundamentala.d)in domeniul economic - realizarea unei investitii si a altor actiuni economice de interes public, in limita alocatiilor bugetare.e)asigurarea cerintelor de aparare a tarii, ordinii publice si a sigurantei nationale.f)finantarea administratiei publice centrale si locale si a altor cheltuieli prevazute de lege.2. ELABORAREA, APROBAREA, EXECUTIA SI INCHEIEREA EXECUTIEI BUGETULUI DE STAT2.1 ELABORAREA PROIECTULUI BUGETULUI DE STAT SI APROBAREA ACESTUIAAdministratia publica in unitatile administrativ - teritoriale se intemeiaza pe principiile autonomiei locale, descentralizarii serviciilor publice, eligibilitatii autoritatilor administratiei publice locale, legalitatii si consultarii cetatenilor in problemele locale, de interes deosebit.Oricat de dezvoltate ar fi autonomia locala si descentralizarea, acestea nu trebuie sa afecteze nici suveranitatea statului si nici caracterul sau national si unitar, statul fiind tocmai factorul care asigura si garanteaza autonomia locala, fiind direct interesat atat in rezolvarea interesului local cat si a celui national, pastrandu-le intr-un echilibru optim si avand conditii corespunzatoare de conlucrare dintre autoritatile publice locale si cele centrale, in scopul bunei functionari a societatii in ansamblul sau.Proiectul legii bugetare anuale este rezultatul unui proces complex, care consta in dimensionarea creditelor si alocatiilor bugetare destinate finantarii obiectivelor si actiunilor de utilitate publica ale perioadei precum si a resurselor financiare ce urmeaza sa fie mobilizate in acest scop pe surse de provenienta.Intocmirea proiectului bugetului de stat se realizeaza de catre organisme diferite, in functie de competentele stabilite de lege.A.Proiectele legilor bugetare anuale si ale bugetelor se elaboreaza de catre Guvern, prin Ministerul Finantelor Publice, pe baza urmatoarelor:a)prognozele indicatorilor macro economici si sociali pentru anul bugetar, precum si pentru urmatorii trei anib)politicile fiscale si bugetarec)prevederile memorandumurilor de finantare sau alte acorduri internationale semnate si ratificated)prioritatilor stabilite prin formularea propunerilor de buget de catre ordonatorii principali de creditee)propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de creditef)programelor intocmite de catre ordonatorii principali de credite in scopul finantarii unor actiunig)propunerilor de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum si transferuri pentru autoritatile publice localeh)posibilitatilor de finantare a deficitului bugetarIn vederea realizarii in timp util a acestei activitati extrem de complexe prin legea finantelor publice au fost fixate urmatoarele termene si obligatii (Legea nr.500/13.08.2002)B.Ministerul Finantelor va inainta Guvernului pana la data de 1 mai obiectivele fiscale si bugetare pentru anul bugetar pentru care se elaboreaza proiectul de buget si pentru urmatorii trei ani, impreuna cu limitele de cheltuieli stabilita pe ordonatori principali, urmand ca acesta sa le aprobe pana la data de 15 mai.Intr-o a doua etapa, Ministerul Finantelor Publice va transmite ordonatorilor principali de credite, pana la data de 1iunie o "scrisoare-cadru", care va specifica contextul macroeconomic, metodologiile de elaborare a proiectelor de buget si limitele de cheltuieli aprobate de Guvern.Ordonatorii principali de credite au obligatia ca pana la 15 iulie, sa depuna la Ministerul Finantelor Publice propunerile pentru proiectul de buget si estimarile pe urmatorii trei ani, insotite de documentatii si fundamentari detaliate.Camerele Parlamentului isi aproba bugetele proprii si le inainteaza Guvernului pentru includerea in proiectul bugetului de stat.De asemenea, autoritatile administratiei publice locale au obligatia de a transmite propunerile de transformari si sume defalcate din unele venituri ale bugetului statului.Ministerul Finantelor Publice examineaza proiectele de buget si poarta discutii cu ordonatorii principali de credite pentru definitivarea acestora.Proiectele de buget definitivate se depun la Ministerul Finantelor Publice pana la data de 1 august, iar pe baza acestora, acest minister intocmeste proiectele legilor bugetare si proiectele bugetelor pe care le depune la Guvern pana la data de 30 septembrie.Proiectul bugetului de stat este insotit de un raport privind situatia macroeconomicaDupa insusirea de catre Guvern a proiectelor legii bugetare si de buget, acesta le supune aprobarii Parlamentului pe ansamblu, pe capitole , subcapitole, titluri, articole, alineate si pe ordonatori principali de credite.Daca legile bugetare nu au fost aprobate cu cel putin trei zile inainte de expirarea exercitiului bugetar, Guvernul indeplineste sarcinile prevazute in bugetul anului precedent ,limitele lunare de cheltuieli neputand depasi de regula 1/12 din prevederile bugetelor anului precedent, cu exceptia cazurilor deosebite, temeinic justificate de catre ordonatorii principali de credite.

2.2. EXECUTIA BUGETULUI DE STATExecutia bugetului de stat reprezinta ansamblul operatiilor privind incasarea veniturilor si efectuarea propriu zisa a cheltuielilor aprobate de catre Parlament.Caracteristica esentiala a procesului executiei bugetului de stat consta in separarea activitatilor de executare a cheltuielilor de cele de executare a veniturilor, fiecare dintre acestea folosind instrumente si proceduri diferite.In executia partii de cheltuieli a bugetului de stat se parcurg in mod succesiv urmatoarele etape: angajarea, lichidarea, ordonantarea, plata.a) Angajarea - reprezinta asumarea de catre un organism public a obligatiei de a plati unei terte persoane fizice sau juridice o anumita suma de bani repartizata din bugetul de stat.Aceasta obligatie rezulta dintr-un act legal care poate fi contract, hotarare judecatoreasca, decizie sau ordin ministerial etc, si este legata de livrarea catre institutia publica a unor bunuri, executarea unor lucrari, prestarea unor servicii, numirea sau angajarea unor functionari publici etc.Angajarea este consecinta unei decizii deliberate avand natura voluntara, dar exista cazuri cand aceasta este fortuita, avand natura involuntara in situatia platilor impuse de acoperirea unor pagube produse de accidente sau calamitati naturale precum si de alte evenimente necunoscute dinainte.Angajarea cheltuielilor se face de catre ordonatorii principali, secundari si tertiari.Angajarea cheltuielilor se bazeaza fie pe prerogative guvernamentale in materie, in limita creditelor bugetare aprobate, fie ca urmare a deciziei organului legislativ, pentru situatii specifice intervenite in sensul derularii exercitiului bugetar.b) Lichidarea - constituie operatiunea prin care se verifica si se constata realitatea in legatura cu realizarea furnizarii, a efectuarii lucrarii sau a prestarii serviciului, in favoarea institutiilor publice, in functie de care se stabileste cuantumul platii ce urmeaza a fi efectuata din creditul bugetar aprobat.Lichidarea reprezinta o forma distincta a executiei cheltuielilor publice deoarece in cele mai multe cazuri, sumele datorate de institutiile publice catre diverse persoane nu pot fi stabilita decat cu aproximatie in momentul angajarii lorLichidarea trebuie sa aiba la baza actele justificative privind livrarile de bunuri, lucrarile executate si serviciile prestate, statele de plata a salariilor sau a altor drepturi banesti etc, fiind o operatiune posterioara realizarii prestatiilor catre institutia publica angajatoare a cheltuielilor bugetare.c) Ordonantarea presupune emiterea unui ordin de plata prin care pe baza evaluarii realizate prin lichidare se dispune plata unei sume de bani in favoarea unei terte persoane, indreptatite la aceasta.Intrucat pe baza acestor acte administrative urmeaza sa fie afectate resursele banesti ale statului, dispozitiile sau ordinele de plata emise de ordonatorii (principali, secundari sau tertiari) de credite, trebuie sa fie avizate in prealabil de catre conducatorii compartimentelor financiar - contabile sau de catre alte persoane insarcinate cu exercitarea controlului financiar preventiv.In cazul efectuarii de cheltuieli in temeiul unor legi cu o mare valabilitate in timp cum ar fi de exemplu plata de dobanzilor aferente datoriei publice sau a salariilor functionarilor publici se trece direct la operatiunea de plata fara a mai fi nevoie de o ordonantare prealabilad) Plata - este operatiunea prin care are loc stingerea obligatiilor banesti a institutiilor publice fata de persoane fizice sau juridice indreptatite care au efectuat anumite prestatii in favoarea acestora.Aceasta plata se efectueaza prin instrumente de plata fara numerar utilizate in practica obisnuita, prin mandat postal, in numerar etc.

2.3. INCHEIEREA SI APROBAREA CONTULUI DE EXECUTIE BUGETARAExecutia bugetului de stat presupune inregistrarea contabila a veniturilor si cheltuielilor, precum si a incasarilor si a platilor aferente acestora.Aceste inregistrari sunt concentrate in darile de seama contabile trimestriale si pentruintreg exercitiu bugetar anual pe care ordonatorii principali de credite au obligatia sa le depuna la Ministerul Finantelor, iar ordonatorii secundari si tertiari la ordonatorii ierarhici superiori.Pe baza acestor dari de seama contabile si a conturilor privind executia de casa a bugetului de stat prezentate de organele de specialitate ale administratiei publice, Ministerul Finantelor intocmeste contul general anual de executie a bugetului de stat, al carui cuprins este corespunzator structurii bugetului, care a fost aprobat de Parlament.Acest cont general, cuprinzand ca anexe conturile anuale de executie a bugetelor ordonatorilor principali se prezinta spre analiza si definitivare Guvernului.Competenta aprobarii contului anual de executie a bugetului de stat revine Parlamentului.Pentru a nu se intarzia nejustificat, examinarea acestei importante lucrari de sinteza financiara legea privind finantele publice prevede un termen limita pentru prezentarea de catre Guvern, Parlamentului spre aprobare, a contului general de executie a bugetului de stat care este data de 1 iulie a anului urmator celui la care se refera.Contul general anual de executie a bugetului de stat si celelalte conturi anuale de executie se aproba prin lege dupa verificarea acestora de catre Curtea de Conturi.Controlul executiei bugetului de stat reprezinta o etapa a procesului bugetar a carei necesitate se intemeiaza pe restrictiile ce trebuie luate in considerare in alocarea pe destinatii si utilizarea resurselor bugetare, avandu-se in vedere caracterul limitat al acestora. In acest context necesitatea controlului bugetar deriva atat din considerente de ordin politic cat si din considerente de ordin financiar.Din punct de vedere politic Parlamentul este interesat ca Guvernul sa realizeze integral veniturile bugetare aprobate si sa nu depaseasca cheltuielile bugetare stabilite, in conditiile infaptuirii tuturor obiectivelor vizate.Considerentele financiare ale controlului bugetar vizeaza cresterea interesului Guvernului si a tuturor subiectilor antrenati in procesul executiei bugetare pentru buna gestionare a fondurilor statului ,prevenirea deturnarilor de fonduri si a delapidarilor, evitarea risipei si a fraudelor.

3. ELABORARA, APROBAREA SI EXECUTIA BUGETELOR LOCALEProiectele bugetelor locale se elaboreaza de catre ordonatorii principali de credite avand in vedere urmatoarele:-prognozele principalilor indicatori macroeconomici si sociali pentru anul bugetar pentru care se elaboreaza proiectul de buget si pentru urmatorii trei ani;-politicile fiscale si bugetare, nationale si locale;-prevederile acordurilor de imprumuturi interne sau externe incheiate, ale memorandumurilor de finantare sau altor acorduri internationale;-politicile si strategiile sectoriale si locale precum si prioritatile in formularea propunerilor de buget;-propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor de credite din subordine;-programele intocmite de ordonatorii principali de credite in scopul finantarii unor actiuni sau ansamblu de actiuni;-programele de dezvoltare economico-sociale in perspectiva ale unitatii administrativ-teritoriale in concordanta cu politicile de dezvoltare la nivel national, regional, judetean, zonal sau local.

Ministerul Finantelor Publice transmite directiilor generale ale finantelor publice pana la data de 1 iunie a fiecarui an, o scrisoare cadru care va specifica contextul macroeconomic pe baza fiecaruia vor fi intocmite proiectele de buget, metodologiile de elaborare a acestora, limitele sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, in vederea elaborarii de catre ordonatorii de credite a proiectelor buget.Ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat sau ai altor bugete, in bugetele carora sunt prevazute transferuri catre bugetele locale, transmit autoritatilor administratiei publice locale sumele aferente, in termen de 10 zile de la primirea limitelor de cheltuieli aprobate de Guvern, in vederea cuprinderii acestora in proiectele de buget.Ordonatorii principali de credite, pe baza limitelor sumelor primite, elaboreaza si depun la directiile generale ale finantelor publice, pana la data de 1 iulie, proiectele bugetelor locale, pentru anul bugetar urmator, precum si estimarile pentru urmatorii trei ani, urmand ca acestea sa transmita proiectele bugetelor locale pe ansamblul judetului si municipiului Bucuresti la Ministerul Finantelor Publice, pana la data de 15 iulie a fiecarui an.Ministerul finantelor Publice are obligatia ca in termen de 5 zile de la publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, a legii bugetului de stat, sa transmita directiile generale ale finantelor publice sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si transferurile consolidabile.Acestea vor fi repartizate pe unitatile administrativ-teritoriale de catre Consiliile judetene si Consiliul general al Municipiului Bucuresti pentru definitivarea proiectelor bugetelor locale de ordonatorii principali de credite. Ordonatorii principali de credite au obligatia cain 15 zile de la publicarea Legii Bugetului de Stat in Monitorul Oficial, sa definitiveze proiectul bugetului local care trebuie publicat in presa locala sau se afiseaza la sediul unitatii administrativ-teritoriale. Locuitorii au dreptul de a depune contestatii privind proiectul de buget in termen de 15 zile de la data publicarii sau afisarii acestuia.In termen de 5 zile de la expirarea termenului de depunere a contestatiilor proiectul de depunere a contestatiilor, proiectul bugetului este supus aprobarii Consiliului local, judetean sau Consiliului general al Municipiului bucuresti, dupa caz de catre ordonatorii principali de credite. In termen de maximum 10 zile de la data supunerii spre aprobare consiliile mentionate se pronunta asupra contestatiilor si adopta proiectul bugetului local, dupa ce acesta a fost votat pe capitole, subcapitole, titluri, articole, precum si alineate, dupa caz si pe anexe.Astfel, proiectele de buget trebuie aprobate in termen de maximum 45 zile de la data publicarii legii bugetului de stat in Monitorul oficial al Romaniei.In situatia in care consiliile locale, judetene sau consiliul general al municipiului Bucuresti, dupa caz, nu aproba bugetele locale in cadrul acestui termen, directiile generale ale finantelor publice vor dispune sistarea alimentarii cu cote si nume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si cu transferuri consolidabile pana la aprobarea acestora. In aceasta situatie, din bugetele locale se pot efectua plati numai in limita celorlalte venituri incasate.Bugetele locale aprobate sunt transmise de catre ordonatorii principali de credite directiilor generale ale finantelor publice, in termen de 5 zile de la aprobarea acestora, iar acestea in termen de 10 zile intocmesc si transmit Ministerului Finantelor publice bugetele pe ansamblul fiecarui judet, respectiv al municipiului Bucuresti.Legea finantelor publice locale cuprinde prevederi si pentru situatiile in care legea bugetului de stat nu a fost adoptata cu cel putin 3 zile inainte de expirarea exercitiului bugetar.In aceasta situatie se aplica in continuare bugetele anului precedent, limitele lunare de cheltuieli neputand depasi 1/12 din prevederile anului precedent, cu exceptia cazurilor deosebite, temeinic justificative de catre ordonatorii de credite.Daca sumele propuse in proiectul de buget sunt mai mici decat cele din anul precedent, limitele lunare de cheltuieli nu vor depasi 1/12 din sumele propuse. De asemenea directiile generale ale finantelor publice vor acorda unitatilor administrativ-teritoriale sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si transferuri consolidabile, cu incadrarea in limita lunara de 1/12 din prevederile bugetare ale anului precedent.Si in acest caz, daca sumele prevazute in proiectul bugetului de stat sunt mai mici decat cele din anul precedent, limitele lunare se acorda in cota de 1/12 din sumele propuse prin proiectul bugetului de stat.Executia bugetara a cheltuielilor presupune parcurgerea urmatoarelor faze: angajament, lichidare, ordonantare, plata.Executia bugetara la unitatile administrativ-teritoriale se bazeaza, de asemenea, pe principiul separarii atributiilor persoanelor care au calitatea de ordonator de credite de atributiile persoanelor care au calitatea de contabil.Astfel, operatiunile specifice angajarii, lichidarii si ordonantarii cheltuielilor sunt in competenta ordonatorilor de credite si se efectueaza pe baza avizelor compartimentelor de specialitate din cadrul institutiilor publice, iar plata cheltuielilor este asigurata de seful compartimentului financiar-contabil in limita fondurilor disponibile.Documentele justificative care insotesc instrumentele de plata, trebuie sa certifice exactitatea sumelor de plata, receptia bunurilor si executarea serviciilor, conform angajamentelor legale incheiate. Instrumentele de plata se semneaza de contabil si seful compartimentului financiar-contabil. Plata cheltuielilor la comune si la institutiile publice unde compartimentul financiar contabil are un numar de personal mai mic de 5 persoane se realizeaza de ordonatorul de credite si persoana imputernicita cu atributii financiar contabile.Unitatile administrativ-teritoriale si institutiile publice din subordine pot afecta, pentru anumite categorii de cheltuieli, plati in avans de pana la 30%.Sumele reprezentand plati in avans si nejustificative pana la sfarsitul anului, in conditiile prevederilor contractuale, vor fi recuperate de institutiile publice care au acordat avansurile si se vor restitui bugetului din care au fost avansate.Pentru neonorarealatermenele scadente a obligatiilor contractuale, in cazul acordarii de avansuri, recuperarea sumelor de catre institutiile publice se va face cu perceperea dobanzilor si penalitatilor de intarziere la nivelul celor existente pentru veniturile bugetare.Salariile pentru unitatile administrativ teritoriale si institutiile publice din subordine se platesc o data pe luna in perioada 5-15 a fiecarei luni, pentru luna precedenta.La ordonatorii principali de credite siinstitutiile publice din subordine, la care salariile se platesc de doua ori pe luna, obligativitatea introducerii platii doar o data pe luna va fi incepand cu luna ianuarie 2005.Ordonatorii principali de credite intocmesc si prezinta spre aprobare, consiliilor locale, judetene si Consiliului General al Municipiului Bucuresti, dupa caz, pana la data de 31 mai a anului urmator, conturile anuale de executie.Acestea au urmatoarea structura:a)la venituri -:prevederi bugetare initiale;- prevederi bugetare definitive;

- incasari realizate.b)la cheltuieli: -credite bugetare initiale;-credite bugetare definitive;-plati efectuate.Ordonatorii principali de credite intocmesc, trimestrial si anual, situatii financiare asupra executiei bugetare care se depun la directiile generale ale finantelor publice.Dupa verificare, acestea intocmesc si depun la Ministerul Finantelor Publice situatii financiare centralizateOrdonatorii principali de credite au obligatia sa anexeze la situatiile financiare anuale rapoarte de performanta, in care sa prezinte pe fiecare program, obiectivele, rezultate preconizate si cele obtinute, indicatorii si costurile asociate, precum si situatii privind angajamentele legale. Excedentul anual al bugetului local, rezultat la incheierea exercitiului bugetar, se utilizeaza, in ordine, pentru:-rambursarea eventualelor imprumuturi restante; plata dobanzilor, comisioanelor si a altor costuri aferente acestora;-constituirea fondului de rulment.Disponibilitatile fondului de rulment sunt purtatoare de dobanda si se pastreaza intr-un cont destinct; deschis pe seama fiecarei unitati administrativ-teritoriale, la unitatile teritoriale ale trezoreriei statului. Fondul de rulment poate fi utilizat, temporar, pentru acoperirea golurilor de casa provenite din decalaje intre veniturile si cheltuielile anului curent, precum si pentru acoperirea definitiva a eventualului deficit bugetar rezultat la sfarsitul exercitiului bugetar. Fondul de rulment poate fi utilizat si pentru finantarea unor investitii din competenta autoritatilor administratiei publice locale sau pentru dezvoltarea serviciilor publice locale in interesul colectivitatii.Utilizarea fondului de rulment se aproba de consiliul local, judetean si Consiliul general al Municipiului Bucuresti

4. IMPRUMUTURI CONTRACTATE DE AUTORITATILE ADMINISTRATIEIPUBLICE LOCALEConsiliile locale, judetene si Consiliul general al Municipiului Bucuresti, pot aproba contractarea sau garantarea de imprumuturi interne sau externe, pe termen scurt, mediu si lung, pentru realizarea de investitii publice de interes local, precum si pentru refinantareadatoriei publice locale.Angajarea de imprumuturi interne fara garantia statului se poate realiza doar cu conditia informarii prealabile a Ministerului Finantelor Publice.Imprumuturile externe pot fi contractate direct si vor fi garantate de catre autoritatile administratiei publice locale numai cu avizul comisiei de autorizare a acestor imprumuturi.De asemenea autoritatile administratiei publice locale pot beneficia si de imprumuturi externe contractate sau garantate de stat.Datoria publica locala reprezinta o obligatie generala care trebuie rambursata, conform acordurilor incheiate, din veniturile proprii ale unitatii administrativ-teritoriale., formate din impozite, taxe, contributii, alte venituri si cote planificate din impozitul pe venit.Instrumentele datoriei publice locale sunt:-titluri de valoare;-imprumuturi de la societatile comerciale bancare sau de la alte institutii de credit.Emiterea si lansarea titlurilor de valoare se pot face direct de autoritatea administratiei publice locale sau prin intermediul unor institutii specializate.Pentru evidenta datoriei publice locale se va tine un registru care va cuprinde informatii cu privire la suma totala a datoriilor autoritatii administratiei publice locale, precum si detalierea datoriei si a altor informatii.De asemenea valoarea totala a garantiilor emise de autoritatea administratiei publice locale se inscrie in registru garantiilor locale care cuprinde informatii din care sa rezulte suma totala a garantiilor, precum si detalierea garantiilor.Dupa contractarea si garantarea de imprumuturi interne sau externe, autoritatile administratiei publice locale au obligatia de a transmite Ministerului Finantelor Publice, in termen de 10 zile de la data intrarii in vigoare a contractului respectiv, copii din care sa rezulte urmatoarele:-contractarea /garantarea imprumuturilor;-actul aditional la contractul de imprumut sau garantare daca au fost aduse modificari la acestea.Pe perioada utilizarii si rambursarii imprumutului se raporteaza lunar Ministerului Finantelor Publice, date cu privire la datoria publica locala.Serviciul datoriei publice locale nu reprezinta obligatii sau raspunderi aleGuvernului si acesta va fi platit din bugetele locale si din imprumuturi pentru refinantarea datoriei publice locale.Imprumuturile contractate de unitatile administrativ teritoriale, precum si cele contractate de agentii economici si serviciile publice din subordinea acestora pot fi garantate de catre acestea prin veniturile proprii. Veniturile care se constituie in garantie ti care sunt incasate la bugetul local, vor fisupuse conditiile acordului de garantare, care se va aplica cu prioritate fata de orice revendicari ale unor terti fata de unitatea administrativ teritoriala:Autoritatilor administratiei publice locale li se interzice accesul la imprumuturi, sau sa garanteze orice fel de imprumut, daca totalul datoriilor anuale reprezentand ratele scadente la imprumuturile contractate sau garantate, dobanzile si comisioanele aferente acestora, inclusiv a imprumutului care urmeaza sa fie contractat sau garantat in anul respectiv, depaseste limita de 20% din veniturile proprii.Ratele scadente aferenteimprumuturilor, dobanzile si comisioanele aferente se prevad in bugetul local.Pentru acoperirea riscurilor financiare care decurg din garantarea de catre autoritatile administratiei publice locale a imprumuturilor contractate de agentii economici si serviciile publice de subordonare locala, se constituie fondul de risc in afara bugetului local.Fondul de risc se pastreaza in conturi separate deschise la unitatile teritoriale ale trezoreriei statului si se constituie din: sumele incasate sub forma de comisioane de la beneficiarii imprumuturilor garantate; dobanzile acordate de unitatile trezoreriei statului la disponibilitatile fondului ;dobanzi si penalitati de intarziere aplicate pentru neplata la termen de catre beneficiarii imprumuturilor garantate a ratelor scadente, dobanzilor si comisioanelor aferente si in complementare din bugetul local.In cazul in care se efectueaza plati din fondul de risc aferente unor scadenteneonoratede garantat, veniturile fondului de risc se intregesc cu sumele recuperate de acesta.Nivelul comisionului de risc se aplica asupra valorii imprumutului garantat si se determina de ordonatorul principal de credite fiind supus aprobarii consiliilor locale. Sumele aflate in fondul de risc la sfarsitul anului se regularizeaza cu bugetul local in limita sumelor primite de la acest buget, iar diferenta se raporteaza in anul urmator cu aceiasi destinatie.In situatia in care, pe parcursul executiei bugetare, apar goluri temporare de casa ca urmare a decalajului dintre veniturile si cheltuielile bugetului local, acestea pot fi acoperite prin imprumuturi fara dobanda acordate de Ministerul Finantelor Publice din disponibilitatile contului curent general al trezoreriei statului, cu conditia utilizarii in prealabil, daca este cazul, a fondului de rulment.Valoarea totala a imprumutului care poate fi angajat de autoritatile administratiei publice este impusa urmatoarea limita:-nu va depasi 5% din totalul veniturilor estimate a fi incasate pe durata anului bugetar in care se face imprumutul;-autoritatile administratiei publice locale nu pot angaja imprumuturi mai mari decat fondurile pe care le pot rambursa pe durata aceluiasi exercitiu bugetar. In situatia in care imprumutul nu a fost restituit pana la 31 decembrie, directiile generale ale finantelor publice au obligatia sa execute contul unitatii administrativ-teritoriale in cauza.Daca autoritatea administratiei publice locale nu isi ramburseaza toate obligatiile de plata pana la sfarsitul anului bugetar in care au fost angajate imprumuturile sau daca, la un moment pe durata anului bugetar, datoriile pe termen scurt depasesc limita de 5% din totalul veniturilor, Curtea de Conturi vor efectua o verificare exceptionala asupra activitatii autoritatilor administratiei publice locale. De asemenea Curtea de Conturi va solicita autoritatii administratiei publice locale sa intocmeasca un plan de redresare, care va fi depus si la directia generala a finantelor publice. In cadrul planului de redresare, Ministerul Finantelor publice poate acorda din disponibilitatile conturi curent general al trezoreriei statului imprumuturi cu dobanda, cu conditia ca autoritatile administratiei publice locale sa se angajeze la rambursarea acestor fonduri intr-un termen stabilit de Ministerul Finantelor Publice, dar care nu poarte depasi 2 ani.

5. CLASIFICATIA BUGETARA - INSTRUMENT DE PROGRAMARE SI DE URMARIRE A VENITURILOR SI CHELTUIELILORBUGETULUI PUBLICLegea bugetara anuala aproba pentru fiecare exercitiu bugetar, lista impozitelor, taxelor precum sicelorlalte venituri ale statului care urmeaza sa se perceapa. De asemenea se prevad creditele bugetare pe destinatii.Pentru cunoasterea veniturilor si cheltuielilor bugetare acestea sunt grupate intr-o ordine unitara si obligatorie in functie de similitudinea lor fundamentala.Se are in vedere prezentarea acestora pe categorii omogene care sa indice natura, compozitia si efectele veniturilor si cheltuielilor precum si a celorlalti indicatori care nu fac parte din categoria veniturilor si cheltuielilor.Prin clasificatia indicatorilor privind finantele publice se intelege ordinea obligatorie si uniforma, stiintific fundamentata, in care sunt grupate veniturile dupa sursele lor de provenienta si cheltuielile dupa destinatia lor dar si ceilalti indicatori privind finantele publice.Clasificatia este deosebit de importanta in activitatea de analiza a modului de realizare a veniturilor si de efectuare a cheltuielilor.In acelasi timp ea are o importanta juridica si statistica. Astfel, ea permite stabilirea responsabilitatilor financiare, exercitarea controlului financiar pe de o parte, iar pe de alta parte permite prezentarea in dinamica, in conditii de comparabilitate a indicatorilor financiari.In tara noastra clasificatia indicatorilor privind finantele publice este stabilita de Ministerul Finantelor si are caracter obligatoriu pentru toate organele care participa la intocmirea si executarea bugetului public - organe centrale si locale ale puterii si administratiei de stat, institutii publice etc.Este de remarcat ca prin aceasta clasificare se realizeaza o reglementare globala a tuturor indicatorilor cuprinsi in sfera finantelor publice, reglementare a indicatorilor cuprinsi in bugetul administratiei centrale de stat, in bugetul asigurarilor sociale si in celelalte fonduri constituite in cadrul bugetului public.Clasificatia indicatorilor finantelor publice cuprinde mai multe anexe dintre care amintim :-:-clasificatia indicatorilor privind finantele publice .- clasificatia veniturilor si cheltuielilor de stat- clasificatia veniturilor si cheltuielilor institutiilor publice si a activitatilor autofinantate.-clasificatia veniturilor si cheltuielilor asigurarilor sociale de stat, etc.-clasificatia veniturilor si cheltuielilor administratiei publice locale.La venituri, criteriul de baza al clasificari il constituie, natura veniturilor sau surselor de provenienta, deosebindu-se trei categorii de venituri:- venituri curente- venituri de capital- subventiiVeniturile curente, cea mai importanta sursa a veniturilor bugetului public national, se impart la randul lor in :- venituri fiscale, reprezentand transferuri obligatorii si fara contraprestatie catre administratia de stat a impozitelor directe si indirecte- venituri nefiscale, provenite de la sectorul public sau privat.In continuare, veniturile sunt grupate in functie de natura lor pe capitole(impozit pe profit, impozit pe salarii, T.V.A, impozite si taxe de la populatie), iar unele capitole cu caracter complex sunt impartite pe subcapitole. De exemplu, capitolul impozite si taxe de la populatie cuprinde subcapitolele:- impozitul pe terenurile agricole de la populatie.- impozitul pe veniturile liber - profesionistilor.-impozitul pe cladirile si terenurile populatiei.- taxele asupra mijloacelor de transportPentru a pune in evidenta unitatile de la care provin o serie de venituri, se folosesc titlurile si paragrafele care indica ministerele si departamentele din cadrul acestora de la care provin veniturile bugetare.La cheltuieli, clasificatia urmeaza doua linii principale:- obiectul sau functia pentru care cheltuiala este destinata(clasificatia functionala)- natura cheltuielii sau efectul economico al acesteia(clasificatia economica)Cheltuielile sunt impartite in parti, cele mai importante fiind:I - autoritati publiceII - aparare, ordine publica si siguranta nationalaIII - cheltuieli social culturaleIV - servicii si dezvoltare publica, locuinte, mediu si apeV - actiuni economiceVI - alte actiuniIn cadrul partilor cheltuielile sunt impartite pe capitole (clasificatie functionala). De exemplu partea III, cheltuieli social culturale, se subdivide in mai multe capitole: invatamant, sanatate, cultura si arta, asistenta sociala, etc Cheltuielile unui capitol sunt sistematizate pe subcapitole, de exemplu pentru invatamant: invatamant prescolar, invatamant primar si gimnazial, invatamant profesional, invatamant liceal, invatamant post liceal, invatamant superior, etc.Cheltuielile fiecarui subcapitol se impart pe titluri si paragrafe, care arata unitatile carora le sunt destinate cheltuielile respective. Prin clasificatie se asigura, de asemenea, detalierea cheltuielilor aferente fiecarui paragraf, in functie de natura cheltuielilor sau efectul economic al acestora(clasificatia economica). Dupa natura lor, prin clasificatie, cheltuielile sunt impartite mai intai pe titluri, care au urmatoarea semnificatie:- cheltuieli de personal- cheltuieli materiale si servicii- subventii- transferuri- cheltuieli de capital- dobanzi, etcContinutul fiecarui titlu este impartit pe articole. De exemplu cheltuielile de personal se impart pe urmatoarele articole:- cheltuieli cu salariile- CAS- cheltuieli pentru constituirea fondului pentru plata ajutorului de somaj.- deplasari, detasari, transferari.Unele articole sunt detaliate pe aliniate. De exemplu cheltuielile privind salariile cuprind urmatoarele aliniate:- salarii de baza- salarii de merit- indemnizatii de conducere- spor vechime- sporuri pentru conditii de munca- salarii platite cu ora, plati pentru ore suplimentare- fond de premiere- alte drepturi salarialeSe constata deci ca prin clasificatia functionala a cheltuielilor se determina destinatia acestora, precum si unitatile carora le sunt destinate, iar prin clasificatie economica se stabileste natura si felul cheltuielilor pe care are dreptul sa le efectueze fiecare unitate finantata de la bugetul public.

6. PRINCIPIILE BUGETARE

Apariia principiilor bugetare

Principiile bugetare sunt reguli de baz definite prin dreptul bugetar, care au luat natere n perioada de nceput a capitalismului.Nemulumit de dezordinea total motenit n domeniul finanelor publice, burghezia n ascensiune pretinde nu numai abolirea privilegiilor fiscale ale nobililor i ale clerului i nlturarea abuzurilor i a bunului plac n cheltuirea banului public, ci i respectarea unor reguli precise n domeniul bugetar.nceputurile dreptului bugetar i deci ale principiilor bugetare le gsim n Anglia n secolul al XIII-lea cnd a fost adoptat Marea Chart (1215) prin care regele sau altcineva era oprit s ncaseze venituri de la populaie fr aprobarea Parlamentului. Tot Parlamentul era acela care trebuia s aprobe modul de cheltuire a veniturilor de ctre suveran, s aprobe cheltuielile coroanei, precum i lefurile funcionarilor civili ai regelui (aa zisa list civil).n Frana, primele manifestri ale principiilor bugetare se fac simite din 1790, an dup care ncep s se cristalizeze elementele de drept bugetar.n rile Romne prima cristalizare a principiilor bugetare se realizeaz prin Regulamentele Organice, documente prin care se separ visteria statului de cea a domnitorului i se precizeaz obligaiile Obtetii Adunri privind folosirea veniturilor i cheltuielilor statului.Treptat se contureaz deci reguli din ce n ce mai precise n materie bugetar: se interzice regelui instituirea de noi impozite i taxe fr aprobarea parlamentului; se limiteaz cheltuielile monarhului i ale curii sale; se anuleaz privilegiile fiscale; se instituie regula aprobrii de ctre parlament a bugetului.La acestea se adaug apoi obligaia nscrierii tuturor veniturilor i cheltuielilor statului n suma lor global n buget, aceea a cuprinderii acestora ntr-un singur document, a autorizrii bugetului de ctre parlament n fiecare an i pentru o perioad de un an; a echilibrrii veniturilor i cheltuielilor bugetare; a nscrierii veniturilor i cheltuielilor n buget n aa fel nct s se poat desprinde cu uurin proveniena veniturilor i destinaiile cheltuielilor; a fundamentrii i comensurrii cifrelor bugetare ct mai exact pentru ca ele s reflecte realitatea, a unei largi publiciti n jurul bugetului.n multe lucrri toate aceste reguli sunt ridicate la rang de principii bugetare. ntr-o astfel de abordare sunt nominalizate ca principii bugetare: universalitatea, unitatea, anualitatea, echilibrarea, specializarea, specificitatea cheltuielilor, realitatea, unitatea monetar i publicitatea.

Principiul universalitii bugetare

Principiul universalitii bugetare permite un control democratic asupra bugetului, regrupnd dou reguli:a) regula bugetului brut (regula non contractrii), potrivit creia veniturile i cheltuielile se nscriu n buget n sumele lor totale, fr nici o ajustare;b) regula de neafectare (regula non afectrii), potrivit creia veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare (adic nu se stabilete o legtur particular ntre un anumit venit i o anume cheltuial), cu excepia donaiilor i sponsorizrilor, care au stabilite destinaii distincte.Dac se respect cele dou reguli, avem de-a face cu un buget brut, n el figurnd toate veniturile i toate cheltuielile cu sumele lor totale, totalul veniturilor fiind destinat acoperirii cheltuielilor privite n ansamblul lor.Un astfel de buget ofer posibilitatea celor chemai s-l analizeze i s-l aprobe s-i formeze o imagine de ansamblu asupra totalitii veniturilor i a sumei totale a cheltuielilor, precum i a raportului dintre acestea. Cum veniturile se nscriu pe grupe n raport cu proveniena lor, iar cheltuielile n funcie de destinaiile ce le primesc, i contribuabilii i beneficiarii veniturilor publice pot constata de la cine provin veniturile i n folosul cui se cheltuiesc, deci n slujba cui se afl guvernul.Universalitatea ofer astfel transparena necesar n materie bugetar i ansa unui control real asupra bugetului, deoarece devine imposibil compensarea ntre venituri i cheltuieli sau afectarea unor venituri pentru acoperirea anumitor cheltuieli.n practic, cerinele universalitii bugetului nu se mai respect dect parial. Astfel, n locul bugetelor brute, ntocmite cu includerea tuturor veniturilor i cheltuielilor n sume totale, s-a trecut la elaborarea de bugete mixte, n care veniturile i cheltuielile unor instituii publice figureaz cu sumele lor totale, iar altele numai cu soldul.Motivul principal este acela c unele activiti lucrative sau servicii publice se realizeaz prin regii sau instituii ce dispun de personalitate juridic i de o anumit autonomie financiar. Pentru ca acestea s fie interesate de realizarea aciunilor cu cheltuieli ct mai mici i pentru sporirea veniturilor proprii este permis compensarea cheltuielilor din venituri i organizarea raporturilor cu bugetul per sold, nscriindu-se deci n buget doar veniturile de vrsat sau subveniile ce trebuie acordate. Intr n aceast categorie unitile productive din sectorul public, organizate ca regii autonome, unitile administrativ teritoriale, unele instituii publice de nvmnt, cercetare tiinific, sntate public, gospodrire comunal, organele ce administreaz fondurile asigurrilor i proteciei sociale etc.Pe de alt parte, aplicarea strict a principiului universalitii duce la apariia unor rulaje bugetare artificiale. Este cazul raporturilor cu bugetul a regiilor publice, obligate s verse la buget eventualele lor venituri i finanate integral de la buget. Aici apar rulaje inutile, iar subveniile nscrise n buget nu reflect realitatea.Dei legea finanelor publice stipuleaz n mod expres principiul universalitii n materie bugetar, continu s se foloseasc i n Romnia bugete mixte n care pentru principalele activiti social culturale i de aprare se practic regula bugetului brut, iar n relaiile cu regiile autonome i cu instituiile publice ce realizeaz venituri este preferat soluia bugetului net. Aceasta nu reprezint totui o sustragere de la controlul parlamentar, deoarece forul legislativ aprob, odat cu bugetul de stat i bugetele ministerelor i instituiilor publice, depuse ca anexe, n care se oblindete situaia tuturor regiilor i instituiilor finanate sau subvenionate din buget.Regula de neafectare a veniturilor este ridicat de unii specialiti la rang de principiu distinct. De fapt, non afectarea veniturilor ine de regula unitii de cas a bugetului, n virtutea creia veniturile, odat ncasate, se depersonalizeaz, sunt administrate global, fiind destinate acoperirii cheltuielilor privite n ansamblul lor.Neafectarea ne apare ca un lucru firesc cel puin din trei motive:1) nu se poate stabili o corelaie direct i depin ntre volumul i periodicitatea ncasrii unui anume venit, pe de o parte, i volumul i ealonarea n timp a cheltuielilor ce trebuie efectuate pe seama veniturlui respectiv, pe de alt parte. Corelarea i sincronizarea acestora este extrem de dificil, iar afectarea special ar provoca fie lipsa sau insuficiena resurselor n momentul n care plile devin exigibile, fie un plus de resurse care poate incita la risip;2) cei care ar beneficia de venituri cu afectare special ar avea privilegiul de a putea s-i majoreze cheltuielile dac veniturile realizate efectiv le-ar depi n execuie pe cele iniial prevzute, ceea ce ar putea incita att la abuzuri prin creterea presiunii fiscale, ct i la risip n cheltuirea veniturilor ndestultoare. Ei ar dispune, n plus, de o mare independen n raport cu autoritile bugetare;3) bugetul statului, prin natura sa, este un buget redistribuitor, din raiuni de ordin economic, social, politic. Dac s-ar renuna la depersonalizarea veniturilor, mobilizarea lor cu afectare special n-ar mai avea sens deplin, deoarece ele s-ar rentoarce spre cei care le-au furnizat i, de aici, un alt motiv care poate fi, n acelai timp, i un risc: unii contribuabili ar putea protesta la plata unor impozite sau contribuii cu afectare special, dac ei nu beneficiaz de aciunile finanate pe seama acestora.n practic se nregistreaz frecvent abateri i de la aceast regul. Astfel, pentru finanarea unor servcii ale statului sunt scoase n afara bugetului ordinar venituri care provin din anumite surse. Acestea fac obiectul unor bugete extraordinare, anexe, autonome sau conturi speciale de trezorerie. Deci abaterile de la principiul unitii bugetare reprezint, n acelai timp, i abateri de la regula de neafectare a veniturilor. Este cunoscut, de asemenea, practica afectrii anumitor venituri publice n scopul restituirii unor mprumuturi de stat. Uneori, cnd se introduce un nou impozit, guvernul, pentru a preveni nemulumirea contribuabililor, indic i scopul n care vor fi utilizate ncasrile din impozitul respectiv.

Principiul unitii bugetare

Imaginea global asupra bugetului pe care o ofer respectarea principiului universalitii este ntregit dac este aplicat i principiul unitii bugetare. Acest principiu pretinde ca veniturile i cheltuielile bugetare s se nscrie ntr-un singur document. Respectarea acestui principiu conduce la elaborarea unui buget clar, pentru a se asigura utilizarea eficient i monitorizarea fondurilor publice. Un buget unitar permite puterii legislative s emit judeci de valoare asupra structurii i volumului cheltuielilor propuse de guvern, pe baza crora se pot lua decizii de amnare sau respingere a anumitor cheltuieli considerate inoportune, oferind cadrul favorabil exercitrii unui control mai riguros asupra execuiei veniturilor i cheltuielilor publice.Principiul unitii, la fel ca i cel al universalitii, valabile n esena lor, nu se mai aplic ntocmai de mult vreme. Exist suficiente motive pentru a afirma c principiul unitii este negat din punct de vedere practic. Tot mai muli sunt aceia care apreciaz c el nu mai poate fi aplicat rigid deoarece a devenit incomod din punct de vedere tehnic i depit din punct de vedere al realitilor practice.Realitile practice au fcut ca doctrina financiar despre unitatea bugetului s fie adaptat, locul bugetului unitar s fie preluat, prin renunarea la construcia unic i acceptarea numeroaselor aciuni de debugetizare, de o adevrat aglomerare bugetar.Derogrile de la principiul unitii bugetare, acceptate n prezent n practica internaional, se refer la elaborarea, pe lng bugetul de stat, a unor bugete anexe i conturi speciale de trezorerie. n unele ri, n funcie de anumite situaii speciale sau conjuncturale ori n funcie de reglementrile proprii privind organizarea i funcionarea economiei, abaterile de la principiul unitii au vizat ntocmirea unor bugete extraordinare i a bugetelor autonome.Bugetele anexe sunt bugete ntocmite de unele instituii sau servicii publice ale statului, care au o autonomie relativ i nu dispun obligatoriu de personalitate juridic. Ele i acoper cheltuielile din venituri proprii i au legtur cu bugetul de stat dup regula bugetului net, adic figureaz n buget fie cu subveniile pe care urmeaz s le primeasc n completarea veniturilor proprii (aceasta fiind situaia obinuit), fie cu vrsminte la buget, dac veniturile lor depesc eventual cheltuielile. Aceste uniti i ntocmesc bugete proprii care se anexeaz bugetului general, fiind aprobate odat cu acesta de ctre parlament.nseamn c existena bugetelor anexe nu reprezint o abatere grav de la principiul unitii bugetare. Ea creeaz posibilitatea cunoaterii exacte a situaiei financiare a diferitelor sercivii publice, dar dac numrul lor este prea mare, procedura de analiz i aprobare devine groaie.n Romnia, practica bugetelor anexe s-a folosit din plin n timpul rzboiului, n 1942/43, adoptndu-se nu mai puin de 41 de bugete anexe pentru regiile publice, casele autonome, administraiile comerciale i pentru o serie de direcii generale i speciale.Exist i n prezent uniti de stat care au legturi cu bugetul per sold. La bugetul de stat se anexeaz, de asemenea, bugetele ministerelor i instituiilor publice n care se regsete situaia tuturor regiilor autonome i a instituiilor finanate sau subvenionate din buget.Conturile speciale de trezorerie reprezint o alt abatere de la principiul unitii bugetare. Este vorba, n principiu, despre conturile deschise la trezoreria statului, care efectueaz execuia de cas a bugetului, dar face i alte ncasri i pli n contul statului, care nu reprezint venituri propriu zise ale bugetului sau nu sunt cheltuieli definitive pentru buget.Statul poate folosi ns, n cursul anului, pentru echilibrarea de cas a bugetului, resursele existente n aceste conturi, iar plile fcute cu titlu de avans le regularizeaz n timp, cu prilejul decontrilor definitive sau a recuperrii fondurilor avansate. Aceste ncasri i pli se nscriu n conturi speciale de trezorerie. Este vorba, de exemplu, despre ncasarea cauiunilor (garaniilor) depuse de ctre angajaii care mnuiesc banul public sau gestioneaz valori publice i care, pn la restituirea lor, cu prilejul ncetrii exercitrii funciei respective, se pstreaz ntr-un cont special sau despre pli fcute sub form de avans n contul unor comenzi publice i care se regularizeaz la decontarea definitiv a mrfurilor comandate i primite, ori despre sumele avansate bugetelor locale n contul veniturilor proprii viitoare, care se vor restitui pe seama ncasrii acestora.Bugetele extraordinare se elaboreaz n situaii deosebite, cnd apar vremelnic cheltuieli excepionale, ca cele privind asanarea crizelor, prevenirea i ducerea rzboaielor sau nlturarea efectelor acestora. Pentru acoperirea unor cheltuieli de aceast natur se instituie adesea venituri speciale sub forma impozitelor sau contribuiilor speciale, se apeleaz la mprumuturi speciale, adesea forate sau la aa zisa manipulare (emisiune) monetar.Opiniile privind practica adoptrii bugetelor extraordinare sunt mprite. Unii apreciaz ca justificat prezena lor nu numai datorit caracterului excepional al unor cheltuieli care pot dura mai muli ani, ci i datorit faptului c ele uneori se fac n folosul mai multor generaii i n-ar fi echitabil s le suporte una singur.Adevratul motiv pentru care se recurge la ntocmirea de bugete extraordinare rezid n dificultile financiare cu care se confrunt statele i n faptul c guvernele nu doresc s fac public adevrata destinaie pe care o capt veniturile publice n totalitatea lor. Totodat, guvernele pot disimula deficitele, trecndu-le n bugete distincte i au posibilitatea s prezinte drept cheltuieli extraordinare cheltuieli care, prin natura lor, nu au un astfel de caracter, scpnd mai uor de controlul parlamentului. Uneori, mai ales n fazele preelectorale, pentru nfrumusearea imaginii asupra finanelor publice, executivul prezint un buget general echilibrat, aruncnd deficitele n bugete extraordinare. Acest lucru se ntmpl frecvent i n vzul lumii n ri n care legea interzice ntocmirea i aprobarea bugetului cu deficit.Bugetele autonome sunt elaborate, spre deosebire de cele anexe, de ctre ntreprinderi publice cu personalitate juridic i autonomie financiar, de instituii publice din sfera administraiei de stat, de servicii publice care dispun de personalitate juridic i nu au caracter industrial sau comercial, cum ar fi serviciile sociale, culturale i de educaie.Elaborarea de bugete autonome de ctre consiliile de administraie a ntreprinderilor publice cu caracter industrial sau comercial cu personalitate juridic este pe deplin justificat. Ele i acoper cheltuielile din venituri proprii, realizeaz profit, pe care l pot angaja n autofinanare, pltesc impozite i taxe la buget, contracteaz mprumuturi la bnci etc.Bugetele autonome ntocmite de serviciile cu caracter social i cultural, ca excepie de la principiul unitii bugetare, sunt frecvent criticate, deoarece, n cele mai multe cazuri, veniturile realizate de aceste instituii publice sunt insuficiente pentru efectuarea cheltuielilor i, deci, ele sunt subvenionate masiv de la buget.n sfrit, ntocmesc bugete autonome i unitile administrativ teritoriale, dar, peste tot n lume, bugetele lor sunt dependente de subveniile i cotele defalcate primite din bugetul de stat.Dac existena bugetelor anexe nu reprezint o abatere grav dela principiul unitii bugetare, acestea fiind supuse aprobrii parlamentului odat cu bugetul de stat, n schimb bugetele autonome, de cele mai multe ori, nici nu se mai prezint parlamentului, iar acolo unde parlamentul le pretinde, ele se prezint doar spre informarea acestuia.

Anualitatea bugetului

Dac principiile universalitii i unitii bugetului confer acestuia dimensiunea lui n spaiu, stabilind modul de nscriere a veniturilor i cheltuielilor n documentul bugetar, n schimb, principiul anualitii definete dimensiunea n timp a bugetului.Anualitatea reprezint prima regul aplicat n domeniul bugetar. Ea a fost introdus mai nti n Anglia, atunci cnd parlamentul a pretins regelui s-i prezinte anual lista veniturilor i cheltuielilor coroanei spre analiz i aprobare. Ea se introduce treptat i n alte ri (Belgia, Olanda, Luxemburg, Frana, Italia), pentru ca, treptat, s dobndeasc aplicabilitate general, consacrndu-se ca un principiu tradiional de drept bugetar.Principiul anualitii bugetului se refer, pe de o parte, la periodicitatea ntocmirii i aprobrii bugetului (deci la anul bugetar), iar, pe de alt parte, la perioada de timp n care bugetul aprobat trebuie s fie executat (deci la durata exerciiului bugetar).Potrivit acestui principiu, guvernul trebuie s ntocmeasc proiectul bugetului de stat pentru o perioad de un an, iar parlamentul trebuie s-l analizeze i s-l aprobe anual. Exist i n acest caz raiuni de ordin politic i de ordin tehnic care stau la baza acestui principiu, dei soluia este, i n zilele nostre, controversat.Sub aspect politic, anualitatea creeaz condiii pentru exercitarea unui control mai eficace din partea parlamentului asupra programului de guvernare i asupra politicii financiare a executivului. Atunci cnd analizeaz proiectul bugetului, parlamentul se edific asupra strii de sntate a economiei i finanelor rii, asupra rezultatelor obinute n perioada anterioar i inteniile de viitor ale guvernului. Cu prilejul dezbaterilor n comisiile permanente ale camerelor i n plenul parlamentului se contureaz amendamentele i se introduc corectivele necesare n cifrele bugetului. Discutarea bugetului pentru anul urmtor prilejuiete i analiza execuiei acestuia pe anul n curs, astfel c autorizaia viitoare este dependent i de strdania executivului pentru respectarea celei anterioare.Raiunile de ordin tehnic sunt legate de faptul c, n condiiile fenomenelor de instabilitate economic i a evoluiilor conjuncturale, ansele unor evaluri ct de ct realiste sunt mult mai mari dac calculele de fundamentare se fac pentru o perioad de un an, dect n cazul unor bugete multianuale, pentru care previziunile pe termen mediu sau lung se dovedesc adesea hazardate.Pentru unii specialiti anul, ca durat de timp, este prea lung din punct de vedere al conjuncturii, care poate s se schimbe n doar cteva luni, influennd hotrtor veniturile i cheltuielile bugetare. Bugetul aprobat iniial pentru ntregul an nu mai corespunde astfel noilor realiti din economie, el trebuind s fie modificat.Soluia uzual n astfel de cazuri este aceea a rectificrii bugetului, o dat sau de mai multe ori n cursul anului, pentru actualizarea prevederilor sale. Aceast soluie nu este agreat nici de ctre executiv i nici de ctre parlament, dei, n situaii de instabilitate economic, ea nu poate fi evitat.Rectificarea bugetar este o soluie extrem de laborioas n primul rnd pentru guvern i, n principal, pentru Ministerul Finanelor Publice, care trebuie s revad toate corelaiile din buget i toate calculele de fundamentare i s fac fa confruntrilor cu celelalte ministere care, fie solicit mrirea alocaiilor pentru a putea face fa cheltuielilor sporite, fie reducerea vrsmintelor la buget sau, uneori, amndou concesiile deodat.Rectificarea bugetului n cursul anului nu este nici pe placul parlamentului, deoarece ea poate deregla graficul dezbaterii altor proiecte de legi. Procedura devine i mai dezagreabil dac nevoia rectificrii intervine n timpul vacanei parlamentare, situaie n care fie ea se face de ctre guvern printr-o Ordonan de Urgen, fie se convoac o sesiune extraordinar a parlamentului, ntrerupn-du-se vacana parlamentar.Dac ns economia funcioneaz normal, rectificrile n cursul anului nu devin necesare. n astfel de cazuri, pentru actualizarea cifrelor bugetare se folosesc alte dou soluii, i anume: aprobarea bugetului din start cu o rezerv bugetar la dispoziia guvernului, care va putea fi angajat n cursul anului pentru finanarea unor aciuni noi, neprevzute iniial, dar indispensabile; abilitatea guvernului pentru a lua n cursul anului msuri de modificare a veniturilor i creditelor bugetare aprobate de ctre parlament, n situaia n care n execuie starea de echilibru se prelungete, iar deficitul bugetar, scpat de sub control, amenin s devin periculos.Nici una din soluiile amintite nu se folosete, de regul, exclusiv. Dimpotriv, deseori, n decursul aceluiai an, se folosesc toate trei. n Romnia, de exemplu, dup 1990, soluia rectificrii bugetului s-a folosit n fiecare an i uneori de ai multe ori pe an, datorit crizei profunde, nsoit de o inflaie adesea greu de controlat. Pe de alt parte, bugetul, dei deficitar, s-a aprobat n fiecare an cu o rezerv la dispoziia guvernului, iar soluia interveniei prin Ordonane de Urgen s-a folosit din plin n toi aceti ani, fr ca dezechilibrele s poat fi nlturate.Pentru alii, dimpotriv, perioada de un an ar fi prea scurt pentru evaluarea i aprobarea prevederilor bugetare. Este vorba despre obiectivele de amploare, realizate prin cheltuielile de capital ale statului, a cror realizare se ntinde pe mai muli ani. n acest caz, orizontul anual este prea apropiat, iar secionarea anual nu ofer o imagine global asupra efortului total ce va trebui depus i asupra efectelor globale ce vor fi obinute. Tocmai de aceea, metodele moderne de raionalizare a opiunilor bugetare extind programele i analizele pe termen mijlociu i lung, cu toate c bugetizarea propriu zis se face tot prin aprobri anuale i actualizarea defalcrilor prealabile din programele multianuale.n perioada n care economia ncepuse s evolueze ciclic, economiti de prestigiu au propus ntocmirea de bugete multianuale i echilibrarea ciclic a acestora.n Romnia se manifest preocuparea pentru trecerea la bugete pe programe cu un orizont de trei ani. n acest sens, legea finanelor publice precizeaz c proiectele legilor bugetare anuale se elaboreaz pe baza prognozelor i indicatorilor macroeconomici i sociali pe anul bugetar pentru care se elaboreaz proiectul de buget, precum i pentru urmtorii trei ani.Proiectul de buget ntocmit anual i pentru o perioad de un an de ctre executiv trebuie analizat i aprobat de ctre parlament. Regula este aceea c aprobarea trebuie dat nainte de data nceperii anului bugetar. n privina acestei date situaia difer de la o ar la alta, dei peste tot anul bugetar are 12 luni. n unele ri, anul bugetar coincide cu anul calendaristic, n altele nu. Aa de exemplu, n ri ca Austria, Belgia, Frana, Olanda, Germania, Grecia, Brazilia, Venezuela, Peru, Romnia etc. anul bugetar ncepe la 1 ianuarie i se ncheie la 31 decembrie a fiecrui an, deci coincide cu anul calendaristic. n Turcia, anul bugetar ncepe la 1 martie, n Noua Zeeland la 31 martie; n ri precum Marea Britanie, Danemarca, Canada, Japonia, India, Irak, Indonezia la 1 aprilie; n Australia, Suedia, Camerun, Egipt, Pakistan, Sudan, Uganda etc. la 1 iulie; n SUA i Thailanda la 1 octombrie.Data nceperii anului bugetar este influenat de mai muli factori: structura pe ramuri i gradul de dezvoltare a economiei, care influeneaz periodicitatea i volumul veniturilor ce vor fi ncasate; durata sesiunii parlamentare, modul de ealonare al vacanelor parlamentare, graficul dezbaterilor proiectului de buget la parlament i n comisiile sale, procedurile de mediere ntre camere i ntre acestea i guvern; tradiia, care joac uneori rolul hotrtor, o soluie adoptat cndva meninndu-se n virtutea tradiiei.Principiul anualitii vizeaz nu numai anul bugetar, ci i durata exerciiului bugetar. Acesta reprezint perioada de timp n care trebuie s se ncaseze veniturile i s se efectueze cheltuielile nscrise n bugetul aprobat de parlament.Deseori se ntmpl ca unele venituri nscrise n bugetul aprobat s nu se poat ncasa integral pn la sfritul anului bugetar, iar cheltuielile angajate pe baza bugetului aprobat s fie decontate abia n anul urmtor. Problema apartenenei veniturilor nencasate i a cheltuielilor angajate dar neefectuate n cadrul anului bugetar a fost rezolvat diferit de la o ar la alta. Practica a consacrat dou soluii n acest sens:1) metoda de gestiune, caz n care durata exerciiului bugetar este limitat la aceea a anului bugetar. Aceasta nseamn c n ultima zi a anului bugetar conturile bugetului se nchid n mod automat, n ele evideniindu-se doar veniturile efectiv ncasate i cheltuielile finalizate n cursul anului respectiv. Veniturile restante i cheltuielile neefectuate se vor nscrie pe msura realizrii lor n bugetul anului urmtor. n consecin, creditele aprobate i necheltuite se anuleaz, sumele virndu-se la bugetul statului.Metoda este simpl, dar prezint unele dezavantaje. Dac restanele sunt consistente, bugetul executat nu mai seamn cu cel aprobat, astfel c este mai dificil controlul parlamentar prin contul de ncheiere a exerciiului bugetar. Pe de alt parte, parlamentul constat ns, n astfel de cazuri, slaba preocupare a executivului pentru execuia bugetului aprobat. Un alt neajuns este acela c executivul poate nfrumusea imaginea asupra execuiei bugetului prin grbirea ncasrii veniturilor i ntrzierea efecturii unor pli. n sfrit, deoarece creditele nefolosite se retrag automat de la cei care nu le-au cheltuit pn la sfritul anului, acetia vor fi preocupai de cheltuirea integral a banilor aprobai, chiar dac necesitile lor reale nu reclam acest lucru;2) metoda de exerciiu, caz n care durata execuiei bugetului o depete pe aceea a anului bugetar, execuia continund nc o perioad de trei sau ase luni n anul urmtor pentru lichidarea operaiilor restante din anul precedent. n acest caz, dei anul bugetar dureaz 12 luni, exerciiul bugetar este de 15 sau 18 luni, astfel c n perioada de prelungire funcioneaz n paralel dou bugete: cel al anului n curs i cel al anului anterior. Acesta este i neajunsul metodei, care creeaz dificulti n privina evidenei i controlului. Avantajul este acela c se va cunoate cu exectitate volumul veniturilor i cheltuielilor fiecrui an bugetar, acesta putndu-se compara cu cel din bugetul aprobat. Controlul prin contul de ncheiere a bugetului este mai facil, dar, oricum, el nu mai prezint un interes deosebit pentru parlament, deoarece se refer la o perioad demult ncheiat i puin probabil c ceva se mai poate remedia.n unele ri se acord n unii ani aa zisa perioad de favoare, ce dureaz doar cteva zile de la expirarea anului bugetar, perioad n care se lichideaz operaiile din conturile anului expirat, ncasndu-se pe ct posibil, veniturile restante i efectundu-se plile pentru cheltuielile angajate. Soluia perioadei de favoare nu aparine metodei de exerciiu, ea reprezentnd o abatere minor de la metoda de gestiune, fiind, ntr-un fel, o soluie de compromis.n Romnia, anul bugetar coincide cu anul calendaristic. Execuia bugetar se ncheie la 31 decembrie. Orice venit nencasat i orice cheltuial neefectuat pn la 31 decembrie se va ncasa sau se va plti n contul bugetului anului urmtor. Creditele bugetare neutilizate pn la nchiderea anului sunt anulate de drept. Aadar, exerciiul bugetar se realizeaz conform metodei de gestiune. Potrivit legii finanelor publice, disponibilitile din fondurile publice destinate cofinanrii contribuiei financiare a Comunitii Europene, rmase la finele exerciiului bugetar n conturile structurilor de implementare, se reporteaz n anul urmtor.

Principiul echilibrului bugetar

Reprezentanii de seam ai finanelor clasice nfiseaz bugetul de stat ca un document, o list, un tablou care cuprinde veniturile i cheltuielile publice, evaluate i comparate n vederea balansrii lor la nivelul fircrui an.Prin definiie deci se consacr ideea echilibrrii veniturilor i cheltuielilor bugetare, consacrat n timp ca unul dintre principiile tradiionale de drept bugetar. O astfel de echilibrare presupune att ntocmirea i aprobarea bugetului echilibrat, ct i ncheierea acestuia cu egalitate ntre venituri i cheltuieli, deci cu sold zero. Este vorba despre acoperirea tuturor cheltuielilor pe seama veniturilor ordinare sau obinuite ale bugetului. Altfel, apelndu-se la venituri extraordinare, orice buget poate fi echilibrat.O astfel de balansare a veniturilor i cheltuielilor bugetare era considerat de coala clasic ca fiind cheia de bolt a finanelor publice i o dovad a strii de sntate a economiei i a finanelor publice. Era firesc deci ca deficitul bugetar s fie considerat un dublu pericol: pericolul frecvent al inflaiei prin manipularea monetar, adic prin aruncarea de bani n circulaie pentru acoperirea unor cheltuieli neproductive, fr ca pe pia s existe mrfuri i servicii suplimentare, pentru ca ei s poat fi resorbii din circulaie i pericolul, mult mai grav, dar mult mai rar, al instabilitii statului care, angajndu-se s cheltuiasc mai muli bani dect poate mobiliza n mod obinuit, nu mai poate face fa obligaiilor de plat asumate, aprnd starea de bancrut. Aceste pericole se leag de soluiile obinuite de acoperire a deficitului: emisiunea bneasc fr acoperire, prin apelul la rotativ, i ndatorarea statului prin contractarea de mprumuturi, care duce la creterea cheltuielilor viitoare cu serviciul datoriei publice, deci la un nou deficit viitor.Aa stnd lucrurile, aprea la fel de firec ca, pe plan teoretic, principiul echilibrrii bugetului s fie dogmatizat i chiar sacralizat, iar din punct de vedere practic s existe preocuparea ca deficitul s fie evitat. Aa se explic faptul c n perioada capitalismului liberal o serie de ri au reuit s aib bugete echilibrate, iar acolo unde au aprut deficite acestea nu erau cronice i nici periculoase prin proporiile, cauzele i efectele lor.n schimb, n perioada neocapitalismului i mai ales dup marea criz din anii 30, deficitele bugetare se repet an de an i tind s se generalizeze.Deficitul bugetar devine astfel un lucru obinuit, o caracteristic a finanelor publice moderne, iar echilibrul bugetar nu mai este de mult vreme considerat ca o expresie a strii de sntate a economiei i finanelor publice i o premis a echilibrului general economic.Dimpotriv, politicile bugetare de intervenie a statului prin faciliti fiscale, subvenii, investiii publice, protecia social, toate cu efecte asupra reducerii veniturilor i creterii cheltuielilor, au devenit practivi obinuite, fiind folosite pe scar larg pentru asigurarea dezvoltrii economice n condiii de stabilitate i echilibru.Noile realiti din economie oblig doctrina financiar modern s reabiliteze deficitul i s recomande renunarea la cerina tradiional a echilibrrii an de an a veniturilor i cheltuielilor bugetului ordinar. Mai mult chiar, ideea i soluia deficitului sunt agreate nu numai pentru echilibrarea n execuie a bugetului, prin apelul la venituri extraordinare, ci i pentru ntocmirea i aprobarea din start a unor bugete deficitare.Deficitul devenind un fapt real, coala modern a construit politici de asanare a acestuia i anume: politicile contraciclice, politicile compensatorii i politica deficitului sistematic.A. Politicile contracicliceDificultile ntmpinate de echilibrarea anual a bugetului au dus la renunarea la pretenia echilibrrii anuale a bugetului, conturndu-se soluia unor programe de echilibrare pe termen lung, prin ntocmirea unor bugete multianuale echilibrate ciclic.Susintorii ideii echilibrrii ciclice a bugetului recomand trei soluii tehnice: fondul de rezerv, fondul de egalizare i amortizarea alternativ a datoriei publice. Deosebirea dintre aceste soluii este legat de momentul diferit n care demareaz procedura.Fondul de rezerv se constituie n perioada de prosperitate pe seama impozitelor ncasate n plus, datorit sporirii materiei impozabile, i pe seama reducerii cheltuielilor cu subveniile, investiiile publice i protecia social, n condiiile n care afacerile private prosper, iar omajul este asanat.n cazul Fondului de egalizare, procedura se declaneaz n perioada de recesiune a ciclului, cnd veniturile statului scad, iar cheltuielile sale cresc. Pentru acoperirea deficitului care apare, statul apeleaz la venituri extraordinare. Ele se nregistreaz ntr-un cont distinct, pentru a putea fi identificat cu uurin. Urmeaz ca apoi, n perioada de prosperitate, pe msur ce cheltuielile statului se reduc, iar veniturile sale cresc, s se constituie un fond de egalizare care s poat fi angajat n lichidarea datoriei contractate pentru asanarea crizei anterioare.Amortizarea alternativ a datoriei publice const n accelerarea ritmului rambursrii mprumuturilor de stat n faza de prosperitate, cnd statul dispune de venituri suficiente, i n ncetinirea acestui ritm sau chiar sistarea plilor n contul datoriei publice n faza de recesiune.B. Politicile compensatoriiCu timpul, economia nceteaz s mai evolueze ciclic, astfel c teza corespondenei ntre fazele de prosperitate i cele de recesiune devine nerealist, iar ansele echilibrrii ciclice a bugetului se dovedesc iluzorii.n locul ciclicitii apar fie perioade de stagnare secular, fie c inflaia de durat se instaleaz ca un fenomen caracteristic. Tocmai de aceea, n locul politicilor contraciclice se nasc cele compensatorii, fr ns ca ideea echilibrrii anuale a bugetului s fie reiterat.Potrivit teoriei stagnrii seculare, ntreprinztorii privai, lsai s acioneze nestingherii, pe baza liberei iniiative, fr nici o intervenie a statului, ncep la un moment dat s fac economii intenionate, afacerile lor lncezesc i muli prefer statutul mai comod de rentieri, prefernd profitului incert dobnda sigur oferit de bnci. Pentru a contracara aceast tendin, care amenin stabilitatea i ritmul de cretere economic, statul intervine i limiteaz economiile intenionate prin nnsprirea fiscalitii.Cu veniturile ncasate n plus, statul finaneaz investiii publice, compensnd insuficiena celor private i ntreinnd climatul concurenial. Ideea este criticat i, pe bun dreptate, deoarece o astfel de politic compensatorie prelungit duce la subminarea economiei private i la nlocuirea ntreprinztorilor privai cu economia etatist, care nu i-a validat nicicnd i nicieri virtuiile.C. Politica deficitului sistematicn teoria i chiar n practica economic, adoptndu-se modelele de echilibru dinamic, echilibrul bugetar ncepe s fie cu timpul subordonat echilibrului general economic, acreditndu-se ideea c redresarea economiei s-ar putea realiza pe calea deficitului bugetar sistematic.Punctul de plecare l reprezint teoria lui Keynes privind asigurarea folosirii depline a braelor de munc prin politicile bugetare ale statului de stimulare a creterii cererii globale i de sporire a produciei la nivelul cererii globale.Aceste obiective s-ar putea realiza prin sporirea cheltuielilor publice pentru investiii i subvenii i prin reducerea impozitelor. Ori majorarea cheltuielilor, simultan cu reducerea veniturilor ar duce la deficit. Acesta ar urma s fie acoperit pe baza mprumuturilor de stat. Pe aceast cale veniturile tezaurizate ar fi atrase i ar fi folosite pentru finanarea unor investiii productive. Prin aceasta se creeaz noi locuri de munc, omajul este asanat. Economia revine la normal, echilibrul economic i social se restabilete prin provocarea i ntreinerea deficitului sistematic.Redresarea economiei aduce cu ea venituri sporite la buget i economii la cheltuielile publice, astfel c restabilirea echilibrului economic general va duce i la reechilibrarea bugetului public.ntr-o astfel de concepie, rolul deficitului sistematic ar fi doar acela de a amorsa o economie stagnant. Dup producerea demarajului economic, statul retrage treptat facilitile fiscale i reduce cheltuielile pentru economie. Tocmai de aceea, ideea care s-a conturat n perioada folosirii soluiei deficitului sistematic este aceea c deficitul nu trebuie s rmn sistematic, ci s fie limitat n timp i spaiu i supus controlului riguros al statului.

Principiul specializrii bugetare

Specializarea bugetar reprezint principiul potrivit cruia veniturile bugetare se nscriu i se aprob de ctre parlament pe surse de provenien, iar cheltuielile bugetare se grupeaz dup natura lor economic i destinaia lor.Aplicarea acestui principiu presupune elaborarea prealabil i aprobarea de ctre Ministerul Finanelor Publice a unei scheme unitare de grupare a veniturilor i cheltuielilor bugetare. Aceast schem poart numele de clasificaie bugetar.O clasificaie bugetar bine conceput trebuie s rspund la cel puin dou cerine: s fie ct mai concis, simpl i clar astfel nct s poat fi neleas cu uurin i de ctre cei care nu au o pregtire special n domeniu; s cuprind informaiile necesare pentru a se putea desprinde fr dificultate orientarea politicii bugetare a executivului, modul de repartizare a serviciilor fiscale i modul de cheltuire a veniturilor bugetare.Tipurile de clasificaii bugetare, ntlnite n practica financiar internaional, inclusiv n Romnia, au fost prezentate, n ceea ce privete cheltuielile n capitolul 7, iar n ceea ce privete veniturile n capitolul 8.

Principiul (regula) specificitii cheltuielilor

Aceast regul prevede c fiecare cheltuial bugetar are o destinaie precis i limitat i este determinat de autorizrile coninute n legi specifice i n legile bugetare anuale. Totodat, n cazul n care nu exist o baz legal, nici o cheltuial nu poate fi nscris n buget i nici angajat i efectuat. Mai mult, nici o cheltuial din fonduri publice nu poate fi angajat, ordonanat i pltit dac nu este aprobat potrivit legii i nu are prevederi bugetare.

Principiul unitii monetare i principiul publicitii

Principiul unitii monetare const n obligativitatea exprimrii tuturor operaiunilor bugetare n moned naional.Publicitatea bugetului este principiul potrivit cruia bugetul trebuie s fie adus la cunotina opiniei publice, astfel nct s fie asigurat transparena cu privire la proveniena i modul de utilizare a banilor publici.Publicitatea bugetului se realizeaz prin mass media att n faza de proiect, ct i n faza de aprobare, n timpul dezbaterilor parlamentare, i n faza de execuie. Cifrele nscrise n buget sunt date publicitii n presa scris i audio vizual. Legea privind adoptarea bugetului i contul de ncheiere a exerciiului bugetar pentru anul precedent celui n curs sunt publicate n Monitorul Oficial i n culegeri de legi.Publicitatea bugetului se impune ca o necesitate i n contextul participrii fiecrei ri la relaii economice, financiare i monetare internaionale, n cadrul crora statele partenere solicit informaii cu privire la situaia finanelor publice, evoluia veniturilor i cheltuielilor bugetare, starea de echilibru sau dezechilibru bugetar, nivelul fiscalitii, evoluia serviciului datoriei publice i alte asemenea date, pe baza crora s poat fi stabilit gradul de bonitate i de risc al rii respective. n Romnia, sistemul bugetar este deschis i transparent, aceasta realizndu-se prin: dezbaterea public a proiectelor de buget cu prilejul aprobrii acestora; dezbaterea public a conturilor generale anuale de execuie a bugetelor, cu prilejul aprobrii acestora; publicarea n Monitorul Oficial al Romniei a actelor normative de aprobare a bugetelor i conturilor anuale de execuie a acestora; mijloacele de informare n mas, pentru difuzarea informaiilor asupra coninutului bugetului.

Principiul realitii bugetului

Principiul realitii bugetului figureaz i el printre principiile consacrate, fiind stipulat n Legea finanelor publice din 1996, ns n noua lege din 2002 nu se mai formuleaz un astfel de principiu.n literatura strin, dar i n unele lucrri romneti, se prezint n locul acestui principiu metodele clasice i moderne de evaluare a veniturilor i cheltuielilor bugetare care, cu toate performanele lor, asigur doar o evaluare aproximativ a cifrelor bugetare.Aa cum a fost el conceput iniial, principiul realitii bugetului pretinde ca veniturile i cheltuielile bugetare s fie stabilite pe baze reale, adic s reflecte, pe de o parte, nevoile reale i indispensabile ce trebuie satisfcute prin nfptuirea programului economic i social de guvernare, iar, pe de alt parte, resursele pe care statul le va putea realmente mobiliza pentru susinerea efortului bugetar.Gradul de reflectare a realitii depinde de: veridicitatea informaiilor pe care le ofer bncile de date cu privire la starea economiei i finanelor rii, de temeinicia studiilor de fundamentare a opiunilor bugetare i, nu n ultim instan, de acurateea metodelor de evaluare folosite.Practica bugetar a fcut progrese notabile n privina metodelor de evaluare folosite. Ea a consacrat mai nti metodele clasice, mai puin performante: metoda automat, metoda majorrii sau diminurii i metoda evalurii directe. A apelat apoi la metoda analizei cost beneficiu, preluat cu timpul ca o etap distinct n derularea programelor moderne de dimensionare a indicatorilor bugetari.A. Metode clasice de evaluareMetoda automat const n evaluarea forfetar a veniturilor i cheltuielilor bugetare pe baza datelor din ultimul buget ncheiat. Cum elaborarea proiectului de buget pentru anul urmtor ncepe nc din vara anului n curs, nseamn c ultimul exerciiu ncheiat este cel al penultimului an n raport cu anul pentru care se ntocmete bugetul. De aici i denumirea de metoda penultimei (perioade de gestiune bugetar). Cifrele din ultimul buget aprobat se transpun aproape automat n proiectul bugetului urmtor. Aproape automat, pentru c dac apar modificri legislative ce vor influena veniturile i cheltuielile viitoare, cifrele preluate din bugetul ncheiat se vor corecta n consecin.Dei prezint avantajul c este o metod simpl i nu reclam un volum mare de lucrri, metoda automat are neajunsul c evoluia este cu totul aproximativ, iar un astfel de buget este departe de a reflecta realitatea.Pentru nlturarea acestui neajuns s-a conceput metoda majorrii sau diminurii. n acest caz nu se mai transpune automat situaia dintr-un singur an n proiectul noului buget, ci se ia n considerare tendina menifestat n ultimii cinci sau mai muli ani consecutivi. Aceast tendin se proiecteaz i n bugetul anului urmtor. n acest scop se determin rata medie anual a veniturilor i cheltuielilor din perioada analizat sau coeficienii creterii sau descreterii acestora, care se aplic asupra veniturilor i cheltuielilor bugetului anului n curs, stabilindu-se cifrele bugetare pentru anul urmtor.Dei metoda este superioar celei anterioare, nici ea nu asigur evaluarea corect, deoarece tendina conturat n perioadele anterioare poate s nu mai fie valabil i n anul care urmeaz.Tocmai de aceea, cu timpul s-a trecut la folosirea metodei evalurii directe. Ea este o metod analitic i deci extrem de laborioas, evaluarea fcndu-se pentru fiecare venit i pentru fiecare cheltuial n parte, pornindu-se de la execuia preliminat a acestora pe anul n curs i lund n considerare evoluiile previzibile cu implicaii bugetare n anul care urmeaz.Metoda evalurii directe, dei superioar celor anterioare, din punct de vedere al gradului de reflectare a realitii, are i ea limitele sale. Cifrele nscrise n buget se dovedesc fie prea optimiste, fie uneori prevederile sunt subevaluate, astfel c adesea volumul veniturilor i cheltuielilor efective difer mult fa de previziunile iniiale.B. Metode moderne de dimenionare a indicatorilor bugetariPe lng neajunsul lor comun privind evaluarea aproximativ a veniturilor i cheltuielilor bugetare, metodele clasice nici nu permit aprecierea necesitii, oportunitii i eficienei obiectivelor ce urmeaz a fi finanate din bugetul statului.Astfel, au luat natere modele mai performante.Primul a fost modelul american PPBS (Planned Programmed Budgeting System), aplicat la nceput n domeniul aprrii, iar din anul 1965 s-a aplicat n ntreaga administraie public american.Modelul a fost conceput ca un instrument de lucru la ndemna organelor de decizie n vederea raionalizrii opiunilor bugetare i a nfptuirii deciziilor ntr-un mod ct mai eficace.Realizarea acestui scop presupune parcurgerea a trei etape, indisolubil legate ntre ele:1) faza de planificare, n care, prin studii prospective, se stabilesc obiectivele pe termen lung i strategia realizrii lor;2) faza de programare, care presupune definirea tacticii prin elaborarea de studii alternative, de programe de optimizare a drumului ales pentru atingerea obiectivului urmrit;3) bugetarea, adic transpunerea n termeni bugetari a veniturilor i cheltuielilor aferente programului adoptat, cu precizarea creditelor bugetare ce trebuie nscrise n fiecare an n buget, pe fiecare titular i pe fiecare destinaie i respectiv a veniturilor pe care le genereaz.Deoarece veniturile i cheltuielile bugetare se supun aprobrii anuale a organelor de decizie politic, care urmresc cu acest prilej i modul de realizare a acestora n anii anteriori, faza bugetrii anuale are i semnificaia unei faze de control asupra realizrii programului.PPBS cuprinde trei documente:1) nomenclatorul programelor, pentru fiecare obiectiv ntrocmindu-se cte un program;2) programul fizic i analiza financiar pentru fiecare program din nomenclator;3) programul memorandum, ce cuprinde aprecieri cu privire la programe i recomandri.Aceste trei documente se nainteaz n fiecare an Biroului Bugetar, ce pregtete proiectul de buget i se supun dezbaterii Congresului, pe baza lor aprobndu-se prin bugetul federal creditele bugetare i veniturile bugetare.Eficacitatea metodei este apreciat diferit, dar opinia general este aceea c modelul poate fi mbuntit, iar pentru ca riscul ca decizia politic s devin predeterminat s fie nlturat este necesar ca experii s prezinte decidenilor toate soluiile, indiferent de performanele lor, pentru a lsa acestora posibilitatea seleciei.Dup 1980 n SUA a nceput s fie folosit metoda de bugetare cu baz zero ZBB (Zero Based Budgeting). Intenia a fost aceea de a prentmpina creterea cheltuielilor bugetare de la un an laaltul. Pentru aceasta se examineaz critic toate cheltuielile (inclusiv cele nscrise n programele adoptate anterior) prin prisma oportunitii i utilitii lor. Este ca i cum s-ar porni de la zero pentru toate cheltuielile. Aplicndu-se i aici analiza cost beneficiu, se elaboreaz n prealabil o mulime de programe alternative, alegndu-se varianta ce asigur cel mai convenabil raport ntre costul dat i efectele obinute.Pornind de la modelul american i adaptndu-l specificului economiei proprii, francezii au conceput propria lor metod de Raionalizare a Opiunilor Bugetare RCB (Rationalisation des Choix Budgetaires), metod bazat pe folosirea tehnicilor de calcul i analiz, de previziune, de organizare i gestiune.RCB se prezint ca un demers coerent de pregtire, execuie i control al deciziilor la fiecare nivel de responsabilitate, dar i ca o metod coerent de elaborare a bugetului, prin definirea obiectivelor i alegerea mijloacelor posibile de utilizat, de execuie a acestuia, prin programare i gestiune, i de control, prin compararea rezultatelor i formularea previziunilor pentru viitor.Aa cum este el, de regul, nfiat, acest procedeu cuprinde patru faze interdependente i anume:1) studiul formularea problemei, cercetarea obiectivelor i a mijloacelor de realizare a lor i confruntarea soluiilor propruse;2) decizia alegerea obiectivelor i programelor i includerea lor n buget;3) execuia aplicarea n practic a deciziei i identificarea efectelor obinute;4) controlul reevaluarea opiunilor i reajustarea programelor.Rezult deci c prima preocupare a unei instituii publice care aplic aceast metod este definirea obiectivului urmrit. n funcie de acesta se stabilesc aciunile ce trebuiesc ntreprinse, se precizeaz mijloacele ce urmeaz a fi folosite, se examineaz soluiile alternative, se compar ntre ele i se selecteaz n funcie de performanele lor.Pentru aciunile stabilite se alctuiesc programe cu orizont pe termen mijlociu, se determin costurile programelor, iar prin analiza cost beneficiu se evalueaz fiecare program.Programul este considerat punctul central al metodei, deoarece prin studiul pe care l presupune, prin calculele i analizele pe care le reclam, el ofer elementele de judecat necesare pentru luarea deciziei.Analiza efectuat n timpul elaborrii programelor vizeaz obiectivele, mijloacele existente i previzionate, localizarea i ealonarea lor, legturile dintre instituiile i servciile participante, dintre aciunile n curs de realizare i cele n pregtire. Aceast analiz concepe soluii, formuleaz ipoteze de lucru, creeaz modele. Pentru realizarea programelor se stabilesc sumele necesare ce se nscriu n bugetele pe programe, iar n funcie de mersul execuiei n fiecare an se prevd creditele aferente n bugetul de stat la dispoziia beneficiarilor.Adoptarea prin metodele moderne a unor obiective cu orizont pe termen lung sau mijlociu, care antreneaz cheltuieli i efecte pe mai muli ani i la care particip una sau mai multe instituii, d aciunilor guvernamentale coerena necesar, fcnd din politica curent un instrument tactic de aplicare a strategiei generale.

7. Rolul ordonatorilor de credite(1) Ordonatorii principali de credite analizeaz modul de utilizare a creditelor bugetare aprobate prin bugetele locale i prin bugetele instituiilor publice, ai cror conductori sunt ordonatori secundari sau teriari de credite, dup caz, i aprob efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii, cu respectarea dispoziiilor legale.(2) Ordonatorii secundari de credite repartizeaz creditele bugetare aprobate potrivit art. 15 alin. (1) lit. b), pentru bugetul propriu i pentru bugetele instituiilor publice, ai cror conductori sunt ordonatori teriari de credite, i aprob efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii, cu respectarea dispoziiilor legale.(3) Ordonatorii teriari de credite utilizeaz creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor unitilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate i n condiiile stabilite prin dispoziiile legale.

7.1. Responsabilitile ordonatorilor de credite(1) Ordonatorii de credite au obligaia de a angaja i de a utiliza creditele bugetare numai n limita prevederilor i destinaiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituiilor publice respective i cu respectarea dispoziiilor legale.(2) Ordonatorii de credite rspund de:a) elaborarea i fundamentarea proiectului de buget propriu;b) urmrirea modului de realizare a veniturilor;c) angajarea, lichidarea i ordonanarea cheltuielilor n limita creditelor bugetare aprobate i a veniturilor bugetare posibil de ncasat;d) integritatea bunurilor aflate n proprietatea sau n administrarea instituiei pe care o conduc;e) organizarea i inerea la zi a contabilitii i prezentarea la termen a situaiilor financiare asupra situaiei patrimoniului aflat n administrare i execuiei bugetare;f) organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziii publice i a programului de investiii publice;g) organizarea evidenei programelor, inclusiv a indicatorilor afereni acestora;h) organizarea i inerea la zi a evidenei patrimoniului, conform prevederilor legale;i) alte atribuii stabilite de dispoziiile legale.

Detalii: http://legeaz.net/oug-45-2003-finantelor-publice-locale/art-19-responsabilitatile-ordonatorilor-de-credite-competente-si-responsabilitati-in-procesul-bugetar-principii-reguli-si-responsabilitati

8. Deschiderea si repartizarea creditelor bugetarencepnd cu data de 15 mai 2013, deschiderea i repartizarea/retragerea creditelor bugetare din bugetul de stat, bugetul asigurrilor sociale de stat, bugetul asigurrilor pentru omaj, bugetul Fondului naional unic de asigurri sociale de sntate, bugetul Trezoreriei Statului, bugetul Fondului pentru mediu i bugetele locale se efectueaz potrivit Normelor metodologice privind deschiderea i repartizarea/retragerea creditelor bugetare din bugetul de stat, bugetul asigurrilor sociale de stat, bugetul asigurrilor pentru omaj, bugetul Fondului naional unic de asigurri sociale de sntate, bugetul Trezoreriei Statului, bugetul Fondului pentru mediu i bugetele locale, prevzute n anexa care face parte integrant din prezentul ordin.Art. 2La data intrrii n vigoare a prezentului ordin se abrog Ordinul ministrului finanelor publice nr. 1.819/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind deschiderea i repartizarea/retragerea creditelor bugetare din bugetul asigurrilor sociale de stat, bugetul asigurrilor pentru omaj i bugetul Fondului naional unic de asigurri sociale de sntate, publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 938 din 24 decembrie 2003, cu modificrile i completrile ulterioare, precum i orice alte dispoziii contrare acestuia.Art. 3Prezentul ordin se public n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I.Ministrul delegat pentru buget,Liviu VoineaANEXNORME METODOLOGICEprivind deschiderea i repartizarea/retragerea creditelor bugetare din bugetul de stat, bugetul asigurrilor sociale de stat, bugetul asigurrilor pentru omaj, bugetul Fondului naional unic de asigurri sociale de sntate, bugetul Trezoreriei Statului, bugetul Fondului pentru me