7

GESTIONAREA DESEURILOR

Societatea de consum a adus, pe lânga binefacerile sale, si multiple probleme dificile, printre care cele de ordin tehnic, economic si juridic privind existenta deseurilor si cerinta eliminarii (diminuarii) acestora.

Gestionarea deșeurilor, cunoscută și ca managementul deșeurilor, se referă la educația privind colectarea, transportul, tratarea, reciclarea și depozitarea deșeurilor. De obicei, termenul se referă la materialele rezultate din activități umane și la reducerea efectului lor asupra sănătății oamenilor, a mediului, sau aspectului unui habitat.Gestionarea deșeurilor are ca scop și economisirea unor resurse naturale prin reutilizarea părților recuperabile. Deșeurile gestionate pot fi atât solide cât și lichide sau gazoase, precum și cu diverse proprietăți (de exemplu radioactive), necesitând metode de tratare specifice fiecărora.

Deşeu - substanţele sau obiectele pe care deţinătorul le aruncă sau are intenţia sau obligaţia să le arunce

În ţara noastră, noţiunea de deşeu, este definită ca fiind orice substanţă, un material sau obiect apărut în urma unui proces biologic (defecaţie, excreţie, respiraţie, căderea frunzelor etc.) sau tehnologic(fabricarea unor piese, prepararea cimentului, a negrului de fum, spălarea cărbunilor etc.),care prin el însuşi, fără a fi supus unei transformări, nu mai poate fi utilizat ca atare.

Deşeurile pot fi clasificate in funcţie de mai multe criterii:• în funcţie de provenienţa lor;• în funcţie de compozitia lor• în funcţie de biodegradabilitatea lor.După sistemul EEA (European Environment Agency) deşeurile pot fi impărţite înurmătoarele categorii: deşeuri periculoase; deşeuri municipale; nămoluri de epurare; deşeuri de la, deşeuri de la producerea energiei electrice, deşeuri electronice.Din punct de vedere al naturii si locurilor unde se produc*dupa provenienta*,deseurile se clasifica astfel:

Deseuri menajere (provenite din activitatea casnica) Deseuri stradale (intalnite pe caile publice provenite din activitatea cotidiana a populatiei (hartii,

ambalaje, pungi), de la spatiile verzi(iarba cosita, crengi, frunze uscate) Deseuri industriale, provenite din desfasurarea proceselor tehnologice (fier, metale neferoase etc) Deseuri spitalicesti, provenite din activitatea medicala (seringi, pansamente,

medicamente,ambalaje de la medicamente) Deseuri agricole Deseuri din constructii si demolari

În funcţie de compoziţia lor, deşeurile mai pot fi clasificate: deşeuri organice, deşeurianorganice; deşeuri din hârtie şi carton; deşeuri din mase plastice; deşeuri din sticlă; deşeurimetalice.După posibilităţile de valorificare reziduurile menajere sunt de mai multe tipuri:- compostabile, respectiv resturi organice rezultate de la pregătirea hranei, hârtie, oase, textile;- combustibile: lemn, cauciuc, materiale plastice;- inerte, care sunt necompostabile şi necombustibile: materiale nemetalice, materiale de construcţii,ceramică;- reciclabile, la care se încadrează hârtia, sticla, materialele plastice, metalele.1. Deşeuri ce provin din diferite activităţi industriale.

Diferitele activităţi industriale constituie surse de poluare, importante de luat in calcul, dela procesul de exploatare a materiei prime şi prelucrare, până la depozitarea materialelorreziduale.Atunci când vorbim despre industria prelucrătoare considerăm diferitele activităţi deproducţie: din industria alimentară, industria băuturilor, industria forestieră, industria textilă.

7

Industria energetică, care are doua mari ramuri: producerea de energie şi energeticanucleară, are un impact semnificativ asupra mediului precum si asupra sănatăţii umane. În ceeace priveşte problema generării deşeurilor, în procesul de producere a energiei electrice seconsideră în primul rând depozitarea haldelor de steril, rezultate în urma exploatării cărbunilor,care au un impact semnificativ asupra ecosistemelor terestre, a apelor subterane dar şi emisiiledin procesul de rafinare al petrolului. Industria energeticii nucleare a luat un mare avânt înultimul secol, marile puteri militare sunt din ce în ce mai preocupate de dezvoltarea acesteiramuri, însă generarea şi depozitarea deşeurilor radioactive rezultate, foarte periculoase, ridicămari probleme.Industria chimica, are un potenţial mare de poluare, genereaza compuşi chimici organicişi anorganici toxici. Printre aceştia putem enumera: fenoli, fluoruri, aldehide, pesticide, solvenţicloruraţi, materiale plastice, cianuri; care poluează toate tipurile de ecosisteme.2. Deşeuri ce provin din mineritÎn urma extracţiei de minereuri rezultă diferite tipuri de materiale, fragmente de roci,minereuri ce nu mai sunt utilizate, zguri, care sunt de obicei depuse la gura minelor sau suntdepozitate în halde de steril. Deşeurile de acest tip sunt foarte periculoase din cauza substanţelortoxice conţinute, mai ales metalele grele, poluează ecosistemele terestre, apele de suprafaţă şicele subterane (prin scurgeri şi infiltrări) şi cel mai grav este faptul ca efectele persistă timpîndelungat.

3. Deşeuri din construcţii şi demolăriAceste deşeuri sunt constituite din materiale ce rămân în urma construirii, demolării,renovărilor de clădiri. Deşeurile provenite din construcţii şi demolări reprezintă o buna sursă dematerie secundara, însă, din păcate nu toate ţările le reciclează, aşadar, ele sunt depozitate,constituind surse de poluare. Un material foarte periculos se consideră a fi azbestul, ce provinedin renovarea sau demolarea construcţiilor vechi (EEA, Europe's environment: the thirdassesment).4. Deşeuri generate din activităţi medicaleDeşeurile medicale infecţioase (DMI) au un impact semnificativ atât asupra mediului câtşi asupra sănătăţii umane. Ele pot fi grupate în trei mari clase: deşeuri infecţioase, unde intrătifoane, bandaje, lenjerie, manuşi chirurgicale etc.; deşeuri înţepătoare: seringi, ace, lamele, cuţiteşi deşeuri menajere: deşeuri din hârtie, carton, mase plastice, sticla. Aceste deşeuri trebuiescneapărat sterilizate, mărunţite şi apoi depozitate.5. Deşeuri ce provin din activităţi agrozootehniceActivităţile agricole generează de asemenea deşeuri, acestea sunt constituite din resturivegetale, dejecţiile animalelor, si necesită o atenţie deosebită din cauza faptului că pot reprezentao sursă de ingraşăminte sau pot fi folosite ca şi combustibili însă numai dacă sunt gestionatecorect.

6.Deşeuri municipaleNu există o definiţie unanim acceptată în ceea ce priveşte deşeurile municipale, în generalvariază de la o ţară la alta, chiar şi de la o regiune la alta. Conform EEA, deşeurile municipalesunt considerate a fi acele deşeuri rezultate din gospodării, colectate de municipalităţi, deşeurimenajere, dar şi acelea colectate de la instituţii, intreprinderi mici, şcoli, deşeuri care suntsimilare cu cele colectate de la gospodării.

Precolectarea deșeurilor se referă la adunarea lor în diferite recipiente: coșuri de gunoi, pubele (pentru deșeurile menajere) și containere (pentru deșeurile stradale și cele produse de agenții economici). Pentru a permite reciclarea, colectarea deșeurilor care conțin materiale refolosibile se face separat în recipiente de culori diferite. Culorile recipientelor disponibile sunt: galben,

7

verde/alb, albastru. Culorile recomandate pentru recipientele destinate diferitelor tipuri de deșeuri sunt:

galben –pentru deseurile de plastic si metale,

verde /alb– pentru deseurile de sticla

albastru – pentru deseurile de hartie, carton

Pe recipente există etichete care precizează exact ce fel de deșeuri se pot pune în recipientul respectiv.

Metode de colectare

colectare “din usa in usa” (U-U)este un mod de organizare a colectarii selective in care numarul de persoane care produc deseuri este usor identificabil iar containerul de stocare a deseurilor este situat in imediata vecinatate a domiciliului producatorului sau a locului unde sunt produse deseurile.

colectarea prin aport voluntar (AP)este un mod de colectare a deseurilor in care containerul de stocare a deseurilor nu apartine unui grup de producatori. Unul sau mai multe containere sunt amplasate astfel incat sa aiba acces liber pentru toate persoanele care isi depun in mod voluntar deseurile in prealabil sortate.Containerele sunt puse la dispozitia locuitorilor, pe drumul public, fie in centre de colectare voluntara, fie in parcarile mari.Acest tip de colectare, mai putin costisitoare decat colectarea selectiva “din usa in usa” , face apel la constiinta (civismul) locuitorilor, in special datorita faptului ca acestia trebuie sa se deplaseze din proprie vointa spre containerele de stocare a deseurilor.

Strategii de gestionare a deşeurilorTendinţele în ceea ce priveşte managementul deşeurilor, promovate de EEA şi adoptate demajoritatea statelor membre UE sunt reprezentate de:1. minimizarea şi prevenirea cantităţilor de deşeuri;2. reciclarea;3.compostarea4. incinerarea;coincinerarea5. depozitarea.Strategia universală este aceea de a minimiza cantitatea de deşeuri respectiv cea deresurse naturale utilizate, si de maximizare a fluxului de reciclare a materiei si energieiCele mai acceptate şi promovate metode în gestionarea deşeurilor sunt minimizareacantităţilor de deşeuri si reciclarea.Cea mai utilizată metodă a fost şi este in continuare în unele ţări, aceea de depozitare adeşeurilor, în ciuda faptului că prezinta cele mai multe efecte negative. Acest lucru poate fi puspe seama gradului de dezvoltare al ţărilor, al comportamentului şi atitudinilor societăţii civile şiautorităţilor; precum şi existenţa instrumentelor legale, a factorilor politici.

Prevenirea şi minimizarea fluxului de deşeuri

Prevenirea şi minimizarea deşeurilor implică prevenirea şi minimizarea la sursă. În acestcaz, mai ales pentru deşeurile municipale, eficienţa acestei metode este stâns legată de comportamentul şi atitudinile oamenilor şi că acest comportamenteste indus de conştientizarea problemelor de mediu (un comportament pro-mediu).

Reciclarea este metoda ce vizează doua aspecte importante: eficienţa folosirii resurselor şiimpactul asupra mediului. Deşeurile nu mai reprezintă, în societatea de astăzi, acel rău inevitabil,ci o sursa importanta de resurse secundare, tocmai de aceea se promovează din ce în ce mai multreciclarea şi avantajele în ceea ce priveşte utilizarea durabilă a resurselor, de asemenea deşeurile

7

reprezintă o sursă regenerabilă de energie, Această metodă consideră clasificareadeşeurilor în funcţie de componenţa lor, respectiv in funcţie de existenţa lor ca posibile resursesecundare. Conform normelor europene, metoda reciclării poate consta în: reciclarea materiei şireutilizarea energiei. Reciclarea materială presupune înlocuirea resurselor primare cu folosirea materialelor din deşeuri,

Deseurile biodegradabile reprezinta o sursa importanta de emisii de metan, un puternic gaz cu efect de sera, ce contribuie la schimbarile climatice. In plus, scurgerile provenite din degradarea acestor deseuri contamineaza apele subterane si solul, care afecteaza ulterior lantul alimentar.Cea mai buna solutie de valorificare a acestora o reprezinta compostarea. Printre beneficiile acestui proces mentionam: eliminarea surselor de raspandire a microbilor si infestare a  solului, a apei si a aerului; solul imbunatatit cu compost devine mai afanat si mai penetrant (astfel, in cazul ploilor abundente, acest sol absoarbe o mare cantitate de apa, in timp ce alte soluri se comporta ca un acoperis de tablă, facilitand inundatiile); plantele de pe solul fertilizat organic suporta mai bine seceta si alimentele rezultate in final sunt mai sanatoase; se pot crea soluri fertile pe terenuri complet nefertile.Compostarea reprezinta procesul de descompunere si transformare a substantelor organice solide de catre microorganisme (in principal bacterii si fungi) intr-un material stabil, care poate fi valorificat (in functie de caracteristici) in agricultura, in locul ingrasamintelor chimice sau in lucrari de imbunatatiri funciare (ameliorarea solului).Principalele categorii de deseuri care pot fi compostate sunt: deseurile provenite din gradini si parcuri, fractia biodegradabila din deseurile menajere si asimilabile (resturi de fructe si legume, coji de oua si alte resturi alimentare), deseurile provenite din piete si complexe alimentare; resturile biodegradabile din industria alimentara; namolul rezultat din statiile de epurare orasenesti (respectiv, cele care nu sunt poluate cu metale grele sau alti agenti chimici nepermisi); deseurile provenite din complexele zootehnice.Compostarea se poate face in cadrul gospodariilor, in gramada deschisa, in lazi de compost speciale din plastic sau in alte recipente. In cazul fermelor si statiilor de compostare, compostarea se poate realiza pe platforme special amenajate, materialul pentru compostat fiind dispus in randuri lungi (brazde) si intors periodic (folosind echipamente speciale de remaniere a brazdelor), in sisteme de gramezi statice aerate folosind conducte perforate sau in containere speciale.

• Etapele compostariiProcesul de compostare presupune doua etape: tratarea mecanica si descompunerea (fermentarea). In cazul tratarii mecanice deseurile sunt maruntite, omogenizate si pregatite pentru tratarea biologica/fermentare.Etapa de fermentare cuprinde trei faze principale:• prima faza, stadiul de fermentare mezofila, la temperaturi cuprinse intre 25 si 40 grade Celsius;• a doua faza, stadiul termofil, consta intr-o degradare aeroba intensa. Materia organica se descompune la temperaturi de 50 pana la 70 °C, sub actiunea bacteriilor. Datorita temperaturilor inalte, materialul se pasteurizează, microbii sunt distrusi precum si semintele de buruieni.• a treia faza, constituie stadiul de maturizare, in care temperaturile se stabilizeaza (35-45 °C) si se continua unele fermentatii, convertind materialul degradat in humus; ultimul obiectiv este de a produce un material stabil.Durata fermentarii este de minimum 3 luni in sezonul cald si 4-5 luni in sezonul rece. Inacest timp se practica remanieri din 30 in 30 de zile. Remanierea se executa manual sau in cazul unor cantitati mari de compost, cu ajutorul unor utilaje specializateConditii optime pentru realizarea unui compost de calitateO compostare buna consta in asigurarea unor conditii ambientale adecvate pentru viata microbiana. Organismele responsabile de compostare au nevoie de trei elemente pentru a trai:

• •`hrana echilibrata`, compusa dintr-un amestec de ingrediente bogate in carbon (brune-dure-uscate, cum sunt paiele, crengile copacilor, rumegusul) si de ingrediente bogate in azot (verzi-moi-umede cum sunt buruienile, frunzele, resturile de fructe si legume). Este important ca in

7

procesul de compostare sa fie utilizate atat deseuri uscate cat si deseuri verzi, pentru obtinerea unui compost de calitate superioara.

• • umiditate, prezenta indeosebi in ingredientele azotate, sau provenita din apa adaugata separat; umiditatea asigura un mediu propice inmultirii bacteriilor aerobe si accelereaza procesul de compostare.

• • aer, a carui circulatie este favorizata de ingredientele carbonate dure. Microbii implicati in procesul de compostare sunt aerobi, au nevoie de aer pentru a se dezvolta si descompune deseurile.

Biogazul este un produs al fermentării anaerobe a produselor organice. El se produce pe cale naturală pefundul bălţilor şi lacurilor, ieşind la suprafaţă sub formă de băşicuţe. Este cunoscut de multă vreme sub denumirea de gaz de baltă sau gaz de gunoaie (se produce şi în timpul fermentării gunoaielor).

Prin procesul de incinerare se urmăreşte minimizarea emisiilor şi scăderea toxicităţii deşeurilor;reducerea volumului şi masei deşeurilor; utilizarea valorii calorice a deşeurilor şi convertirea înenergie electrică.Incinerarea deşeurilor s-a dezvoltat de-a lungul timpului de la instalaţiile de eliminare adeşeurilor, la instalaţii de obţinere a energiei din deşeuri şi cu introducerea de noi tehnologii decontrol al emisiilor (Damgaard, 2010), reprezentând o metodă ce câstigă din ce în ce mai multinteres în strategiile de gestionare a deşeurilor.Obţinerea energiei din deşeuri presupune incinerarea deşeurilor şiutilizează conţinutul energetic al deşeurilor pentru producerea energiei electrice sau a obţinerii decăldură şi electricitate, căldura fiind utilizată (recuperată şi exportată) pentru diferite servicii(încălzire, alimentarea cu apă caldă),

Depozitarea deşeurilor reprezintă metoda cea mai puţin acceptată,din cauza efectelor negative pe care le are asupra mediului: emisiile de metan cu poluareatmosferică, emisiile de levigat cu poluarea solurilor, a apelor subterane şi mai ales pierderearesurselor. Din nefericire, încă mai sunt ţări care au ca principală metodă de management aldeşeurilor depozitarea,Depozitele de deşeuri reprezintă un spaţiu pentru eliminarea finală a deşeurilor. Ele pot fiproiectate pe sol (construite din beton, forând în sol) sau subteran (minele abandonate).Depozitele de deşeuri pot fi clasificate după tipurile de deşeuri ce trebuiesc eliminate: depozitepentru deşeuri periculoase, depozite pentru deşeuri nepericuloase şi depozite pentru deşeuriinerte. În conformitate cu normele impuse de UE, depozitele de deşeuri trebuiesc să îndeplinească anumite condiţii în vederea obţinerii beneficiilor ecologice şi economice, în ceea ce priveşte:proiectarea, amplasarea, construcţia, exploatarea, închiderea ţi monitorizarea post-închidereImpactul depozitelor de deşeuri asupra mediuluiConform EEA, impactul depozitelor asupra mediului este reprezentat de:• poluarea solurilor prin emisii de nutrienţi, metale grele, compuşi toxici rezultaţi dinlevigatul depozitelor de deşeuri;• reducerea suprafeţelor de teren din cauza construcţiilor depozitelor;• poluare prin emisiile de gaze cu efect de seră datorate atât tratării deşeurilor dindepozit cat şi rezultate din diferite tehnici neconforme;• poluarea apelor subterane datorate scurgerilor din depozitele de deşeuri la care seadaugă poluarea terenurilor invecinate;• intensificarea utilizării vehiculelor mari pentru transportul deşeurilor.

DESEURILE INDUSTRIALE

7

În domeniul industrial apar trei noţiuni: deşeuri, rebuturi şi reziduuri, care se definesc astfel:deşeuri: material sau obiect care prin el însuşi, fără a fi supus unei transformări, nu mai poate fi utilizat.

După destinaţie, deşeurile se pot structura la rândul lor în două subgrupe:recuperabile; si irecuperabile,

iar după origine pot fi grupate, de asemenea în două subgrupe:

• rebut: o maşină, un utilaj sau un produs care nu mai poate fi folosit direct. Produsele, la rândul lor, la faza de control tehnic se separă în produse bune pentru folosinţă şi rebuturi care nu mai pot fi folosite direct.

• reziduuri: materii prime, materiale sau produse care sunt respinse în cursul unei fabricaţii sau a unor activităţi umane(menaj, comerţ etc.). La rândul lor reziduurilor pot fi:

-specifice: sunt deşeuri caracteristice unei anume prelucrări, ca exemplu: aşchiile de metal şi lichidul de răcire pentru atelierele mecanice, nisipul şi bavurile pentru turnătorii etc.;

-curente: sunt deşeurile caracteristice în mod net unei producţii: hârtiile, ambalajele, cauciucurile, plasticul, sticla şi altele care se găsesc în mod curent în diferite industrii dar nu sunt specifice cu natura

Deşeuri industriale sunt generate de procedeele de fabricaţie şi pot fi încadrate în trei mari categorii:

• - deşeuri organice precum deşeurile de hidrocarburi, solvenţi, gudroane;

• - deşeuri minerale lichide precum cele provenite de la băile de captare şi de tratare la suprafaţă a metalelor;

• - deşeuri minerale solide precum nisipurile de topitorie, sărurile de călire cianurică.

Cantitatea de deşeuri generată de o ţară este influenţată de o serie de factori,cum ar fi:

• - sfera industriilor şi nivelul de industrializare;

• - numărul de locuitori şi gradul lor de civilizaţie;

• - poziţia geografică, clima etc.

Principalele categorii de deşeuri industriale

• - steril minier

• - cenuşă şi zgură de termocentrală

• - deşeuri metalurgice

• - nămoluri reziduale

• - deşeuri chimice

• - deşeuri feroase

• - deşeuri din construcţii

O categorie aparte de deşeuri industriale este reprezentată de deşeurile periculoase.

7

Principalele tipuri de deşeuri periculoase:

• - deşeuri de sodă calcinată (leşii caustice);

• - fosfogips;

• - deşeuri petroliere;

• - zguri din metalurgia neferoasă (a plumbului);

• - deşeuri halogenate din chimia organică;

• - nămoluri cianurate cu metale grele;

• - baterii uzate cu plumb;

• - deşeuri de la epurarea gazelor;

• - amestecuri de grăsimi şi uleiuri de la separarea grăsimilor din apele uzate.