GEORGE ANN JANSSON · 2018. 5. 31. · – Am f`cut ceai, o \ntâmpin` mama ei din buc`t`rie. Mi-am...

GEORGE ANN JANSSON

Tu e[ti ro[cata meaTraducerea [i adaptarea \n limba român` de:

S|NZIANA MIHALACHE

ALCRISM-94

giannijollys

Capitolul 1

– Dac` ve]i continua s`-l jeli]i pe tat`l t`u, nici tu nici mama ta n-o s` trece]i niciodat` peste durerea asta, \i zise domnulTreadmarsh Amandei Stewart. Regretele singure nu fac decât s`prelungeasc` durerea.

– Nu-mi pot st`pâni sentimentele, zise Amanada. Când m`gândesc la ce i-a f`cut Homefare…S-ar zice c` ei i-au cauzatmoartea!

– Dac` nu erau ei, ar fi fost alt lan] de magazine. Oricât de multregret`m situa]ia prezent`, zilele micilor \ntreprinz`tori suntnum`rate.

– {tiu, r`spunse ea amarnic. Azi sunt supermarketuri, mâinedevin hipermarketuri. Unde o s` se ajung`?

– La nimicirea tuturor micilor comercian]i, zise el preocupat. |mipare r`u, n-am vrut s`…

– Nu-i nimic, \nghi]i fata \n sec, [tiind c` moartea tat`lui oafectase mult prea mult ca s` se prefac`. Era prea tân`r ca s` moar`.

giannijollys

Avea doar [aizeci de ani, la fel ca mama, care acum a r`mas f`r`

nimeni.

– Te are pe tine.

– Nu e acela[i lucru.

– Ce ai de gând s` faci?

– Nu [tiu. Bine\n]eles, se pune [i problema banilor.

– Mama ta va primi pensia de militar a tat`lui. Nu e cine [tie ce,

dar e de-ajuns pentru cele necesare, [i b`trânul avocat \ncepu s`

caute printre foile de pe mas`. Niciodat` n-am \n]eles de ce tat`l t`u

a vrut s` intre \n industria alimentar`. Adic` nu la asta te a[tep]i de

la un fost general \n armat`. Una e s` te ocupi de analiz` de pia]`,

dar s` vinzi mezeluri \ntr-un ora[ mic…

– Era ceva mai mult decât atât, domnule Treadmarsh. Magazinul

lui era inima ora[ului, locul unde-[i d`deau to]i \ntâlnire. {tiu cum

era tata – la trei luni dup` ce s-au mutat, a devenit conduc`torul

comitetului bisericesc [i secretarul clubului de gr`dinari. Via]a

satului devenise via]a lui. Ar fi f`cut orice ca situa]ia s` r`mân`

neschimbat`. De aceea, când Homefare i-a propus s` vând` la pre]ul

dorit de ei, a refuzat. {i-a dat seama c` risc`, pentru c` dac` ap`rea

un supermarket, ap`reau [i altele.

– }in minte când a venit s`-mi spun` despre asta. Nu \n]elegea

de ce o companie mare ca a lor vrea s` cumpere un magazina[. Am

crezut c` nimeni de pe-aici nu -[i dore[te un supermarket.

– De fapt, nu se inten]iona deschiderea lui aici. Voiau s`

cumpere afacerea tatei [i s`-l lase pe el director. Aceea[i ofert` au

f`cut-o [i altor magazine de profil din zon`, iar tata a fost singurul

care a refuzat s` vând`. Apoi, când au deschis magazinul acela mare

6 GEORGE ANN JANSSON

din Bradford, le-au \nchis pe toate cele mici, ca s` for]eze

comercian]ii s` se mute acolo.

– Deci, chiar [i tat`l t`u ar fi trebuit s` vând` ca s` r`mân` la

conducere un timp, [i s`-[i piard` slujba \n câ]iva ani?

– Exact. De[i to]i fo[tii patroni de magazine au fost \ndep`rta]i

cu pre]ul unor mari sume de bani. Tata \ns` s-a situat pe alt` pozi]ie.

Dup` ce a refuzat oferta ini]ial`, s-a dus la ei ca s` vând` \n cele din

urm`, iar ei i-au râs \n fa]`.

– E de \n]eles…Din câte [tiu, la \nceput \i oferiser` destul de

mult. P`cat c` n-a acceptat.

– A crezut c`-i va impulsiona pe micii comercian]i, nu c` vor da

bir cu fugi]ii.

– N-a fost o judecat` prea \n]eleapt` pentru vârsta lui, [i se uit`

din nou \n hârtii. Sper c` ai un loc de munc` bun…

– |n ultimul an, l-am ajutat pe tata, de când cu problemele de

inim` ale mamei.

– {i vrei s` continui?

– N-am ce. De luni de zile ie[im \n pierdere. Sunt sigur` c`

aceasta a fost cauza mor]ii tatei. Când cei de la Homefare l-au

refuzat, s-a dus s`-[i limpezeasc` mintea undeva. A traversat f`r` s`

se uite…[i a murit, [i-[i \ncle[t` pumnii \n timp ce povestea. Poate

c` n-a mai vrut s` tr`iasc`. Poate c` moartea lui a fost cea mai

potrivit` metod` pentru el.

– Cu siguran]` nu, s`ri domnul Tredmarsh \ngrozit. Era \nc` \n

putere, [i mai avea [i pensia.

– Pe lâng` asta, s-a \mprumutat la banc` mai bine de un an de

zile. Avem o datorie de dou` mii de lire. Va trebui s` vindem casa ca

TU E{TI RO{CATA MEA 7

s-o pl`tim.

– {i?

– Cred c` o s` g`sim un mic apartament \n Londra; acolo o s`

am un salariu mai bun decât aici.

Dup` discu]ia cu domnul Treadmarsh, Amanada ie[i, luând-o \n

jos pe strada principal` din Bradford. Ce mult contrastau noile

magazine luminoase, cu cele de mici, de provincie, unde reclamele

]ip`toare erau \nlocuite de personalul local [i unde produsele

angro, la pre]uri promo]ionale f`ceau loc produselor tradi]ionale. {i

totu[i, lumea cùta marfa mai ieftin`. Altfel, tat`l ei ar mai fi trìt

\nc`.

|n ma[ina pe care nu [tia dac` [i-o va permite [i pe viitor,

Amanda privea cele ce urmau cu mult mai pu]in` \ncredere decât o

ar`tase \n biroul avocatului. Dar nu era nevoie s`-[i spele lucrurile

\n public [i toate probleme personale trebuia s` le rezolve singur`.

De[i nici \n fa]a mamei nu \ndr`znea, fiindc` s`n`tatea ei se

\nrùt`]ise alarmant de la moartea so]ului, \n urm` cu o lun`.

Amanda parc` \n fa]a magazinului [i se \mb`rb`t` s` intre

zâmbind \n camera din fund. |n spatele casei, era o gr`din`, iar dup`

aceasta, zona verde a ora[ului.

Nu era de mirare c` locul \i fermecase pe ai ei \nc` de la prima

vizit` \n Meredon Valey. Chiar [i acum, dup` [apte ani, locul

r`m`sese la fel de pitoresc [i de proasp`t, \n ciuda faptului c` se afla

la doar câ]iva kilometri de Bradford. P`cat – oft` ea \n sine – c`

locuitorii n-au ar`tat tat`lui ei loialitatea la care s-a a[teptat; altfel,

magazinul ar fi supravie]uit. El nu-i i-a criticat niciodat` [i

\ntotdeauna a insistat c` profiturile reduse pe care le realiza se


datorau infla]iei [i problemelor economice, nu faptului c` era

p`r`sit de clien]i pentru pre]urile mai mici [i oferte mai variate din

hipermarketul Homefare.

– Am f`cut ceai, o \ntâmpin` mama ei din buc`t`rie. Mi-am zis c`

o s` ai nevoie de ceva revigorant dup` discu]iile cu domnul

Treadmarsh.

Amanda primi o can`, bucuroas`. |ntre cele dou` femei exista o

oarecare asem`nare, \n ciuda diferen]ei de vârst`. Ambele erau

\nalte, sub]iri, Amanda ceva mai interesant`, cu bra]e prelungi [i

firave, cu un chip delicat, o piele alb` [i ochi alba[tri. P`rul \ns` [oca

cel mai mult la ea – \n loc de castaniul la care oricine s-ar fi a[teptat,

al ei era de un ro[u-aprins, bogat, c`zându-i \n valuri bogate pe

umeri.

– }i-a f`cut vreo sugestie? se interes` doamna Stewart.

– A zis doar c` e o decizie \n]eleapt` s` vindem [i s` ne mut`m

\n Londra.

– Mai bine ne duceam acum un an. Când m` gândesc cât de mult

s-a luptat tat`l t`u s` r`mânem…

– A fost o b`t`lie pierdut`, se \ntrist` fata. Nu te po]i \mpotrivi

celor care fac legea, trebuie doar s` te conformezi.

– |mi pare c` tu nu mai ai mult.

– A[a e, zise fata trecând la fereastr`, f`r` \ns` a vedea verdele

gr`dinii, ci str`zi cenu[ii din Londra. Sunt mai mult de o secretar` [i

m` pricep s` conduc un magazin alimentar. E o combina]ie

anormal`, care ar trebui s` duc` la un post ceva mai interesant.

– Cred c` ar fi bine s` lucrezi \ntr-un birou. A[a o s` \ntâlne[ti…

– Un b`rbat vrednic, termin` Amanda. Nu, mul]umesc. Am o


idee mai bun` \n ce prive[te viitorul meu decât o cas` [i copii de

dragul unui tip bine \mbr`cat! O s`-mi caut ceva de lucru la Brands.

|ntotdeauna au ceva interesant de oferit.

– Nu po]i s` lucrezi pentru un supermarket! rosti doamna

Stewart cu lacrimi \n ochi. Dup` ce ai v`zut cum l-au tratat cei de la

Homefare pe tat`l t`u, credeam c`…

– Tocmai de aceea vreau s` lucrez pentru Brands. Sunt cei mai

mari adversari pentru Homefare, [i e cu atât mai bine dac` pot

contribui cât de pu]in la detronarea lor.

– A[ vrea s` nu fi fost a[a de \ncrâncenat`, oft` mama fetei. Uit`

ce s-a \ntâmplat. N-ai cum s` le provoci pagube. Sunt ca o mare

\nvolburat` care \nghite totul \n jurul lor.

– Poate reu[esc s-o \nfrunt totu[i. S-au v`zut [i situa]ii mai grave!

***

Când \[i propunea ceva, Amanda realiza \ntotdeauna, a[a c` \n

doar câteva s`pt`mâni, vându magazinul la un pre] bunicel, pl`tind

astfel datoria de la banc` [i \nchiriar` un mic apartament din

Camden Town. De[i de la ferestre nu se vedeau altceva decât alte

acoperi[uri de case, interiorul era acceptabil, iar proprietar era un

indian gras, cu so]ie [i copil. Diferea mult de spa]iul intimi [i lini[tit

de la ]ar`, dar când mobilar` casa cu ce avuseser` dincolo, parc` \i

d`dur` un aer mai pl`cut.

Amanda se obi[nui mai repede \n noua cas` decât mama ei [i


\ntr-o s`pt`mân` ob]inu [i un post la Brands, a[a c` era plecat` \n

cea mai mare parte a timpului. De[i lucra de dou` zile \n sectorul de

birotic`, \n subordinea lui George Thomas, unul dintre ac]ionari,

deja primise certitudinea c` o vrea pe post de secretar` personal`,

pentru c` a lui se \mboln`vise.

– Mi se pare o slujb` cam plictisitoare pentru tine, coment`

doamna Stewart \ntr-o sear`, câteva luni mai târziu, când fata se

\ntoarse acas` palid` [i obosit`. Sunt sigur` c` te-ai descura \n alt`

parte la fel de bine.

– Mam`, ai prejudec`]i.

– Ba nu. Domnul Chadwalls s-a ar`tat foarte mirat când i-am

spus c` e[ti secretar`. Era convins c` ai ajuns model.

– Sunt o secretar` model.

– La birotic`?

– Nu, am fost promovat`.

– Ce bine! De ce nu mi-ai spus?

– Pentru c` nu m-ai l`sat. Abia \n dup` -amiaza asta am aflat.

Secretara domnului Thomas pleac`, [i m-a cerut pe mine s-o

\nlocuiesc; o \mbr`]i[` pe mama ei. S` fie cu noroc!

– Unde vezi tu norocul \n a fi secretar`? se desprinse femeia,

ab`tut`.

– Nu inten]ionez s` r`mân \n pozi]ia asta prea mult. O s` devin

[i eu unul din cump`r`tori.

– Asta \nseamn` mai mul]i bani?

– Nu m` intereseaz` banii. Ci s` ajung s` m` confrunt direct cu

trustul Homefare.

– {i la ce bun? Serios acum, mi-a[ dori s` ui]i de Homefare.


Nu-i po]i \nvinui \ncontinuu pentru moartea tat`lui t`u. A fost un

accident.

Zicând acestea, doamna Stewart deveni aproape livid`, motiv

pentru care Amanda regret` c` l`sase discu]ia s` continue. D`du

fuga \n dormitor [i se \ntoarse cu o pastil`.

– Pune-o sub limb`, \i ceru.

|n câteva minute, femeia \[i reveni [i oft` adânc.

– Scuz`-m`, draga mea. Acum m` simt mai bine.

– Eu ar trebui s`-mi cer scuze c` am continuat.

Apoi schimbar` subiectul, fata povestindu-i mamei despre ni[te

haine pe care le v`zuse \n drum spre cas`. Mai târziu \ns`, \n pat,

ascultând respira]ia sacadat` a mamei, \[i aduse aminte de

ranchiuna pe care o purta \n suflet [i pe care nimeni [i nimic n-avea

s-o [tearg`. Ce bine ar fi fost dac` ar avea de luptat \mpotriva unei

singure persoane. Nu a unei companii. Câteodat`, chiar [i ea realiza

inutilitatea de a se ridica \mpotriva \ntregului concern; dar apoi \[i

amintea de David [i Goliat [i-[i rec`p`ta \ncrederea \n sine. Trebuia

s` existe sute de mici afaceri[ti care s`-[i doreasc` distrugerea celor

de la Homefare din cauza deregl`rilor produse odat` cu apari]ia lor

pe pia]`. Dac` i-ar fi putut strânge pe to]i \ntr-un grup ... – un gând

care o m`cin` mult timp pân` când s` adoarm`.

***

Amanda se adapt` repede cu noul loc de munc` [i \n doar câteva


s`pt`mâni deveni indispensabil` pentru [eful ei.

– Nu [tiu ce m-a[ face f`r` tine, zise domnul Thomas \ntr-o zi,

când tân`ra intr` \n biroul lui cu scrisorile pentru semnat. }i-am dat

scrisorile astea abia acum o or`. Pare c` ai degete electronice, nu o

ma[in` de scris, [i \ncepu s` le semneze. Dac` vrei, po]i pleca mai

devreme. {i eu o s` fac la fel.

– Ce bine, zâmbi ea. Doamna Grant a zis c` m` duce la Expozi]ia

Culinar`, dac` sunt liber`.

– Tot mai vrei s` devii cump`r`tor?

– Da.

– Dar n-ai experien]`.

– L-am ajutat pe tata. |n ultimele [ase luni, numai eu f`ceam

comenzile.

– Pentru un magazina[? Draga mea, numai unul din

cump`r`torii no[tri cheltuie \ntr-o zi cât cheltuia]i voi \ntr-un an

\ntreg!

– Ne interesa doar s` lu`m cele mai bune produse la pre]uri cât

mai mici.

– Dar ai cuno[tin]e \n a recunoa[te un astfel de produs? Acum,

vei avea \n fa]` zeci de m`rci, nu doar câteva.

Realizând inutilitatea discu]iei, Amanda lu` scrisorile [i vru s`

ias`.

– Despre balul de sâmb`t`, o opri domnul Thomas. So]ia mea ar

fi \ncântat` s` stai cu noi la mas`.

– E foarte amabil din partea ei, dar nu [tiu dac` am s` vin.

– Nu se poate s` ratezi balul personalului, zise el [ocat. Vei avea

ocazia s`-l vezi pe domnul Brand. E un b`rbat extraordinar. {i i-am


vorbit so]iei atâta despre tine \ncât abia a[teapt` s` te cunoasc`.

"Asta ca s` nu cad` la b`nuieli", \[i zise Amanda, [i surâse,

promi]ând c` se mai gânde[te.

– Bun. N-ai s` regre]i. Ai s` fii frumoasa balului.

Doamna Stewart era de aceea[i p`rere, cu toate c` se ar`t`

indignat` de faptul c` Amanda nu voia s`-[i cumpere o rochie nou`.

– Am altele mai bune de f`cut cu banii, zise tân`ra.

– Ce-ar fi mai bun decât s`-]i cumperi o rochi]` dr`gu]`?

– S`-]i ofer o vacan]` cu mult soare. Nu-]i prie[te Londra.

– N-am de gând s` m` duc \n vacan]`. M` simt bine.

Amanda nu mai continu`; de câteva luni o \ngrijora starea mamei

ei, care sl`bea pe zi ce trece.

– Amanda, nu m` ascul]i!

– Scuze…Ce anume?

– Doamna Chadwalla zice c`-]i \mprumut` cu mare drag unul

din sariurile ei. Are câteva foarte frumoase.

– Nici m`car n-a[ [ti cum s`-l \mbrac, protest` fata. {i a[ ar`ta

aiurea.

– Eu zic c` ai ar`ta perfect. Sunt atât de elegante, iar tu ai un corp

f`cut exact pentru a[a ceva.

Ca [i cum totul ar fi fost pl`nuit dinainte, doamna Stewart merse

repede la u[` pentru a-i deschide doamnei Chadwallla, care intr` cu

un voal albastru-auriu pe bra]e. |n doar câteva minute \l \nf`[ur` \n

jurul fetei, care se admir` mul]umit` \n oglind`. Nu ar`ta deloc a

indian`, dar avea un aer modernist, iar p`rul ei ro[u-aprins accentua

feminitatea acelui obiect de \mbr`c`minte atât de tradi]ional. De[i se

a[tepta ca voalurile s`-i ascund` formele, constat` cu uimire c`,


dimpotriv`, \i accentuau mai ales talia, pieptul bogat [i bra]ele lungi

[i gra]ioase.

– Dac`-]i strângi p`rul la spate, zise femeia, [i-]i pui un colier

frumos, ai s` ar`]i ca o prin]es`.

– M` simt ca o prin]es`, chicoti ea, f`când piruete, atent` s` nu

prind` materialul \n tocuri. Dar n-a[ putea s` port a[a ceva; e al

dumneavoastr`.

– Ba nu, e al t`u, insist` femeia. Mai am alte câteva zeci \n dulap,

[i nu le port.

Realizând c` ar fi fost aiurea s` refuze, Amanda petrecu

urm`toarea jum`tate de or` \nv`]ând cum s` \mbrace un astfel de

articol de \mbr`c`minte.

– Ai s` fii cea mai frumoas` la bal.

– Cu siguran]`, am s` fiu cea mai exotic`. Singura indian` ro[cat`

din Dorchester!

Cu aceste gânduri, Amanda \[i f`cu intrarea trei seri mai târziu \n

sala de bal, \ntrebându-se dac` n-ar fi fost mai \n]elept s` poarte

rochia ei simpl` de m`tase neagr`. Era \ns` prea târziu acum, a[a c`

\naint` sub privirile curioase ale multor invita]i spre locul unde era

afi[at` a[ezarea \n sal`. Dup` cum \i promisese domnul Thomas, o

puseser` lâng` el [i so]ia lui. Dup` ce se f`cur` prezent`rile, r`mase

la mas`, ascultând pe de o parte conversa]ia domnului Thomas, iar

pe de alta, cercetând lumea pestri]` ce se adunase \n sal`. Se vedea

clar c` Brands nu se zgârcea când era vorba s`-[i distreze anagaja]ii.

Marca Brands era prezent` peste tot, prin fe]ele de mas` dungate

alb-albastru, iar aranjamentul elegant al meselor d`dea o idee

despre ceea ce avea s` urmeze \n meniu.


– |mi faci onoarea s` dansezi cu mine? o \ntreb` [eful ei, la care

Amanda se uit` repede la so]ia acestuia, care-i zâmbi \ncurajând-o.

– Eu nu sunt o mare amatoare, dar lui George \i place s` arate

ce poate pe ring.

{i chiar avea ce. Dac` \n spatele biroului domnul Thomas se

ar`ta exigent, pe ring se dovedi un adev`rat profesionist,

\nvârtind-o pe Amanda pân` la epuizare. Iar la un moment dat, ea

constat` \ngrozit` c` lumea se d`duse \n l`turi, l`sându-i s`-[i fac`

num`rul. Dup` care o conduse \napoi la mas`.

– Vine domnul Brand, [opti el [i se gr`bi s`-l \ntâmpine.

Amanda nu se gândise prea mult la omul care transformase

Brands dintr-un magazin mic \ntr-un lan] de supermarketuri, dar la

prima vedere imaginea lui Clive Brand o surprinse, c`ci nu ar`ta

deloc a magnatul la care se a[teptase. Aducea mai degrab` a

func]ionar public, fiind t`cut, cu tâmplele grizonante [i riduri \n

jurul ochilor c`prui, care \i d`deau mai degrab` patruzeci, decât

treizeci de ani, iar forma buzelor \i d`dea un aer de superioritate.

Era un b`rbat atent la fiecare cuvânt care-i ie[ea pe gur`, departe de

orice prototip al m`celarului tipic, pântecos!

– Nu [tiam c` sunte]i un dansator atât de bun, \i zise domnului

Thomas, iar glasul s`u p`stra un oarecare accent canadian.

– Am avut [i noroc de o partener` excelent`, aprecie el,

privind-o pe Amanda [i f`când prezent`rile.

|nainte de a-[i da seama, tân`ra se pomeni dus` din nou pe

ringul de dans.

– M` tem c` eu nu sunt la fel de priceput, se scuz` Clive Brand.

Ea zâmbi [i pre] de câteva clipe dansar` t`cu]i. Lipit` de el, fata


\[i d`du seama c` nu era un b`rbat \nalt; mai degrab` ]inuta lui

demn` \i d`dea aerul impun`tor. P`rea mul]umit de lini[tea care se

l`sase \ntre ei, [i imediat ce muzica \ncet` o conduse la mas` [i

r`mase nemi[cat, privind-o intens.

– N-ai deloc sânge indian \n tine, domni[oar` Stewart, zise.

|i trebui câteva secunde Amandei a-[i da seama la ce se referea,

dup` care râse.

– O indian` mi-a dat acest sari drept cadou.

– }i se potrive[te. Este un articol neobi[nuit.

– S` \n]eleg c` eu sunt neobi[nuit`? \ntreb` ea, dar imediat \[i

aduse aminte cu cine st` de vorb` [i se ru[in`.

– Frumuse]ea ta este o raritate, r`spunse el.

– Mul]umesc pentru dans, domnule Brand, zise ea fericit` c`

ajunser` la mas`.

– Eu trebuie s` v` mul]umesc, [i-i zâmbi vag, trecând la masa

vecin`.

"Pesemne \[i face dansurile de curtoazie", \[i zise Amanda cu

oarecare regret, dar nici nu avu timp s` se gândeasc` prea mult la

asta, fiindc` altcineva o invit` imediat la dans. Pe parcursul serii, \l

urm`ri de mai multe ori pe Clive Brand \n timp ce dansa cu diverse

femei, majoritatea so]ii ale directorilor adjunc]i. La un moment dat

privirile lor se \ntâlnir` [i, nervoas` c` fusese surprins`, Amanda se

concentr` asupra partenerului ei de dans, care, \ncurajat, \[i \ncerc`

norocul:

– N-ai venit cu nimeni, nu? la care ea neg` din cap. Sper c` m`

la[i s` te conduc acas`.

Fata murmur` neconving`tor, [tiind c` a accepta oferta lui


Rodney Marsh \nsemna un drum cu ma[ina foarte nepl`cut pentru

ea. |ns` nu putea sc`pa de el cu una cu dou`, astfel c`, la finalul

serii, el o \nso]i hot`rât spre ie[ire.

– Te ducem acas`, domni[oar` Stewart, zise [i domnul Thomas

v`zând-o c` iese. Stai cu so]ia mea pân` m` duc s` iau ma[ina.

– O duc eu acas` pe Amanda, se gr`bi s` spun` Rodney.

– Nu vreau s` deranjez pe nimeni, interveni fata. Ar fi mai bine

s` m` duc singur`.

– Nu fi prostu]`, zise Rodney, luând-o dup` umeri. Te duc cu

mare pl`cere.

– F`r` \ndoial`…

– Nu te teme, nu-]i fac niciun r`u, rânji el.

– Sigur c` da… [i \ncerc` s` se elibereze din bra]ele lui.

– Iat`-te, domni[oar` Stewart, se auzi o voce din spate. Sper c`

n-ai uitat c` mi-ai promis c` m` la[i s` te duc acas`.

Tân`ra se \ntoarse uimit` [i-l z`ri pe Clive Brand; Rodney o

eliber` numaidecât [i fata \naint` spre cel`lalt.

– Sigur c` nu, domnule Brand, [i salut`, apoi \l urm` sub

privirile mirate ale celorlal]i [i urc` \n ma[ina lui.

– Mi-a]i salvat via]a, zise ea pu]in mai târziu.

– Mai degrab` virtutea, r`spunse el abia [optit, iar fata \l privi,

\ncercând s`-i deslu[easc` chipul \n \ntunericul din`untru.

– De unde a]i [tiut c` am probleme cu Rodney?

– Te-am urm`rit mai toat` seara.

– Nu mi-am dat seama.

– M-ar fi deranjat dac` ai fi f`cut-o.

Din nou \i luar` Amandei câteva secunde s` \n]eleag` \n]elesul


acelor vorbe. B`rbatul t`cut din fa]a ei ascundea multe, dar trebuias` ]in` seama c` era angajatorul ei, a[a c` \ncerc` s` se controleze.

– A fost dr`gu] din partea dumneavoastr` s` m` conduce]i acas`.Mul]i al]i b`rba]i ar fi v`zut acceptul meu drept o poart` deschis`spre alte lucruri.

– |n cazul meu, domni[oar` Stewart, nu se aplic`.– Nu voiam s`… se \nro[i ea.– Ba da, cred c` da. Dar te asigur c` n-am s` atentez la onoarea

ta.– Bine… zise ea, dorindu-[i a g`si un loc \n care s` se ascund`

de ru[ine.– Dar am alte planuri \n ce te prive[te, ad`ug`. E[ti liber` mâine

sear`, s` iei cina cu mine? Scuze c` te iau pe nepreg`tite, dar lafinalul s`pt`mânii plec la Montreal, [i a[ vrea s` ne vedem \nainte.

– Sunt liber`, [i mi-ar face pl`cere s` iau cina cu dumneavoastr`.– Atunci, vin s` te iau la opt. Dac` e pl`cut afar`, s` por]i ceva

u[or; o s` mergem undeva \n afara ora[ului.Dup` care niciunul nu mai scoase o vorb` pân` când ma[ina opri

\n fa]a casei din Camden Town.– Pe mâine, domni[oar` Stewart. A[tept` s` intre \n cl`dire, dup`

care f`cu semn [oferului s` plece.


Capitolul 2

Amanda se \ntâlni cu Clive Brand de trei ori \nainte de plecarealui \n Canada. Dup` cum se \n]eleseser`, veni dup` ea la opt, [i oduse la un restaurant lini[tit din Maidenhead, unde se a[ezar` la omas` cu vedere spre râu. A[teptându-se la o reac]ie mai formal` fa]`de el, Amanda constat` cu surprindere c`-i venea foarte u[or s`discute cu el, de[i b`rbatul vorbea foarte pu]in. {i ca s` afle maimulte despre persoana lui, Amanda se v`zu nevoit` s`-l \ntrebe pedomnul Thomas, care-i spuse c` magazinele Brands se \ntindeau peambele p`r]i ale Atlanticului, fiind la fel de cunoscute \n Anglia ca [i\n Canada.

– Domnul Brand s-a stabilit la Londra acum zece ani,concluzion` el. Nu [tiu sigur ce l-a determinat s` vin`. Poate c`-iplace via]a de-aici.

O problem` pe care [i Amanda o putea l`muri cu Clive, f`r` a seteme c` e prea \ndr`znea]`.

– Sta]i \n Anglia de pl`cere sau pentru afaceri?

– De pl`cere. Ini]ial pl`nuisem s` r`mân doar vreo doi

ani – pân` puneam pe roate Brands. Dar Londra m-a captivat

complet. Exist` aici o lini[te [i o deta[are care mi se potrivesc. Aici

oamenii te las` \n pace, dac` vrei s` fii de unul singur.

– |n Canada nu e la fel?

– Cu siguran]` c` da, dar sunt prea cunoscut acolo ca s` r`mân

\n anonimat.

Fata \[i formul` \n minte urm`toarea \ntrebare, dar nu era sigur`

dac` s` i-o adreseze sau nu.

– Sunt v`duv, r`spunse el, parc` citindu-i gândurile. Iar acas` a[

fi fost ]inta \ncerc`rilor mamei de a-mi g`si o pereche.

– Aici nu se mai aplic`? zâmbi ea.

– Nu la fel de insistent. Oricum, m` prefac a avea un trecut

dubios. A[a m`car m` salvez de unele dureri de cap.

– Nu-mi imaginez c` cineva v-ar considera un adev`rat cuceritor,

râse ea.

– Dar nici mielu[el nu sunt.

Pe parcursul \ntregii seri, Amanda realiz` for]a acestui b`rbat, nu

doar cea fizic` ci [i cea mental`, c`ci ajungeau doar câteva minute s`

discu]i cu el [i-]i d`deai seama de ambi]ia lui de a deveni un om de

succes.

– Gândurile tale sunt prea adânci ca s` le citesc, spuse el la un

moment dat.

– M` bucur. Erau doar ni[te idei proste[ti.

– A[ vrea s` le [tiu, spuse el [i o prinse de mân`. Spune-mi-le,

Amanda.

Rar \i spunea pe nume, iar ea \nc` nu-l tutuise, [i \ntotdeauna


a[tepta s`-l poat` privi \n ochi pentru a-i putea vorbi.

– M` \ntrebam de ce m` scoate]i \n ora[. V-a]i str`duit s`-mi

demonstra]i c` nu sunte]i un cuceritor, dar…

– E[ti foarte frumoas` [i-mi place s` fiu v`zut \n compania unor

femei frumoase. Face bine la orgoliu.

– Dar exist` fete mai frumoase decât mine, protest` ea, unele

chiar foarte cunoscute.

– N-am nevoie de femei cunoscute. Am atins un nivel \n via]a

mea \n care pot s` ies cu cineva pentru c` a[a vreau, [i-i strânse [i

mai tare degetele. {i-mi doresc foarte mult s` fim \mpreun`. Am

vrut-o \nc` din clipa \n care te-am v`zut. Erai cea mai superb` fat`

din Dorchester \n seara aia.

– Singura \n sari, coment` ea, \ntrebându-se de ce se ru[ina de

acest comentariu.

Nu c` nu era obi[uit` s` fie complimentat`, dar probabil din

cauza celui ce-o f`cea; niciodat` nu mai \ntâlnise un b`rbat ca el.

– Acel sari m-a f`cut s` te remarc mai repede, zise el, dar erai atât

de frumoas` \ncât te-a[ fi remarcat oricum. Ar trebui s`-]i pui \n

valoare p`rul acesta superb, Amanda, cu nuan]a lui special`.

– Când eram copil` \l uram, admise ea. Chiar [i acum m`

enervez când cineva face comentarii r`ut`cioase.

– E o nuan]` aparte, un ro[u-aprins cum n-am mai v`zut

niciodat`.

– Ce frumos…

– A[a este, [i-[i retrase mâna pentru a cere nota, dup` care

pornir` \napoi spre cas`. A[ vrea s`-]i ar`ta casa mea; bine\n]eles,

dac` n-ai nimic \mpotriv`.


– Ar trebui?

– Dup` re]inerile pe care le-ai avut \n a merge acas` cu tipul

acela pistruiat…

– Dar nu sunte]i ca Rodney.

– Mul]umesc! Presupun c`-]i par mai b`trân.

– Nu m-am gândit la asta. O f`cu acum, c`ci afirma]ia lui p`rea

mai degrab` o \ntrebare. Sunte]i mai \n vârst` decât cei cu care am

ie[it, dar bine\n]eles c` sunte]i [i [eful meu. Asta ar fi diferen]a.

Clive opri ma[ina atât de brusc, \ncât fata aproape se scufund`

sub centura de siguran]`.

– S` nu mai spui asta niciodat`. De[i lucrezi pentru firma mea,

nu sunt [eful t`u...Am \ntâlnit-o pe so]ia mea când lucra pentru

mine, continu` el dup` o pauz`, pentru a explica reac]ia lui, [i de

fiecare dat` când ne certam, \mi arunca \n fa]` faptul c` se c`s`torise

cu mine doar pentru c` eram [eful ei. Dup` cum \]i dai seama, m`

enerva la culme acest fapt.

– Nu m` mir`.

– N-am fost foarte ferici]i \mpreun`. Ne-am desp`r]it acum cinci

ani, [i a murit la un an dup` aceea.

– De aceea a]i venit \n Anglia?

– Probabil, de[i dintotdeauna mi-am dorit s` locuiesc aici.

Atmosfera din Londra mi se potrive[te.

Dup` care porni din nou [i tot drumul nu mai scoaser` o vorb`.

Se f`cuse ora zece pe când cei doi ajunser` \n dreptul impozantei

case \n stil Regen]` din pia]eta parcului Hyde. Pe m`sur` ce Amanda

cercet` camerele mobilate cu bun-gust [i mobil` stil, realiz` c` totul

e \nc`rcat de un aer aparte.


– |ntotdeauna v-a interesat trecutul? zise ea admirând biblioteca.

– De când mi-o pot permite. Tat`l meu a fost fermier, dup` cum

[tii. Pân` la b`trâne]e, mama n-a cunoscut alt` cas` decât o cocioab`

cu patru camere, pentru ca apoi s` moar` \ntr-una din cele mai

spectaculoase case din Montreal.

– De aceea pune]i un pre] atât de mare pe proprietate? \ntreb`

ea. Adic`, scuze, n-am vrut s` sune a[a.

– Nu te scuza, Amanda. |mi place c` e[ti curioas`. M`car se vede

c` te intereseaz` persoana mea! [i trecu la m`su]a \n stil Regina Ana

pe care se afla o tav` de argint cu [ampanie la ghea]`. Vrei ceva de

b`ut?

– M` r`sf`]a]i, r`spunse ea dar accept` paharul. Credeam c`

[ampania este doar pentru ocazii speciale.

– Asta este una din ele.

– Pentru?

– Pentru prima noastr` \ntâlnire.

– Dar celelalte dou`?

– Nu e acela[i lucru. Vezi tu, \n seara asta mi-am dat seama

c`…O s` te sun când m` \ntorc din Canada, zise dup` o pauz`, \n

care Amanda se a[teptase la cu totul altceva. Sper s` m` \ntorc pân`

joi, a[a c` las`-]i seara liber`. Dac` \ntârzii, secretara mea o s` te

anun]e.

Spre surprinderea ei, Amanda constat` c` ardea de ner`bdare

s`-l vad` din nou pe Clive, de[i admitea deschis c` o influen]ase nu

atât prin ce era, cât prin ce se ascundea \n spatele numelui s`u. La

urma urmei, era greu s` nu se considere o norocoas` c` el, magnat

\n lumea lui, se aplecase asupra lumii de nimic \n care lucra ea.


|ntr-un fel sau altul, a[teptase un telefon de la Clive [i din

Canada, dar nu-l primi, nici m`car \n joia care urm` – \n care trebuia

s` se \ntâlneasc` – eventual s-o anun]e c` se \ntorsese. Cu toate

astea, \i promisese c` \n caz de ceva neprev`zut o anun]` prin

secretara lui. A[a c`, \ntoars` acas` dup` servicu, Amanda se \mbr`c`

\n cea mai dr`gu]` rochi]` pe care o avea.

– Te \ntâlne[ti cu domnul Brand? o \ntreb` mama.

– Nu [tiu sigur.

– Crezi c` e bine ce faci? Lucrezi pentru el [i…

– A s`rit \n sus când i-am pus [i eu \n vedere acela[i lucru, zâmbi

fata.

– Dar `sta e adev`rul [i va \ngreuna lucrurile dac` vreodat` te vei

hot`r\ c` nu mai vrei s` ie[i cu el.

– Nu-l v`d pe Clive s` se simt` \ncol]it de ceva, niciodat`. E cea

mai re]inut` persoan` pe care am v`zut-o vreodat`.

– Adic` exact opusul t`u. Tu e[ti atât de transparent` cu emo]iile

tale, precum o carte f`r` coper]i!

– Sun` \ngrozitor a[a cum o spui tu. Trebuie s`-mi aduc aminte

s`-mi mai ascund sentimentele. Nu e bine s` la[i un b`rbat s`-[i dea

seama c`-l placi.

– |]i place domnul Brand?

– Foarte mult. E atât de echilibrat [i de sigur. N-are nimic din

ceea ce-mi \nchipuiam a fi un magnat.

– Pentru c` e[ti \nc` sub influen]a oamenilor de la Homefare.

Amanda vru s` nege, dar imediat se auzi un claxon din strad` [i

uitându-se pe geam, v`zu ma[ina lui Clive, a[a c` d`du fuga pe sc`ri

\n jos.


|i venea greu a crede c` nu se v`zuser` de-o s`pt`mân`, mai ales

dup` \ntâmpinarea lui calm`, de parc` trecuse doar o sear` \nainte.

|ns` urm`rindu-l \n timp ce conducea pe str`zile aglomerate din

West End, Amanda descoperi pe chipul s`u urme de oboseal`. Era

destul de greu s` conduci o afacere mare \n Anglia, dar`mite s` te

ocupi [i de magazine de desfacere aflate peste Atlantic.

– De ce zâmbe[ti? o \ntreb` el.

– Nimic important, zise ea, f`r` a-[i da seama de expresia

chipului ei.

– Tot ce crezi este important pentru mine. Spune-mi.

– M` gândeam c` pari obosit.

– Nu m` simt prea bine, dar nici nu se putea altfel dup` [ase ore

de zbor [i dup` o schimbare de fus orar.

– Poate era mai bine s` nu ne vedem seara asta.

– Dar voiam s` te v`d. Mi-a fost dor de tine.

Opri ma[ina [i Amanda constat` c` se aflau la Mirabelle. |n`untru

\i \ntâmpin` un b`rbat care-i conduse la bar. Clive refuz` s` ia un

aperitiv [i ceru s` fie dus spre masa lui. Din col]ul puternic luminat

\n care se aflau, Amanda cercet` curioas` \nc`perea plin` de oameni

pestri]i, [i se felicit` pentru alegerea de a purta negru. De[i ieftin` [i

simpl`, rochia ei nu-[i ar`ta valoarea, \n schimb liniile simple [i clare

accentuau tr`s`turile ei fine.

– Nu-]i pierde timpul uitându-te la alte femei, [opti el. Tu e[ti

cea mai frumoas`.

– Acum [tiu sigur c` te-ai \ntors cu picioarele pe p`mânt, zâmbi

ea. Nimeni nu-mi mai face astfel de complimente.

– Sper c` nu dai [ansa nim`nui.


– Doar nu te a[tep]i s` tr`iesc complet izolat`.

– Social, nu; fizic, da. Ce zici?

– N-am pe nimeni, dac` asta vrei…

– Bun.

– Nu credeam c` e[ti a[a de demodat, Clive.

Era pentru prima oar` când \i rostea numele, [i constat` cu

uimire cât de u[or \i venea s`-l tutuiasc`.

– Nu-mi place s` de]in bunuri la mâna a doua.

– Nu sunt unul din bunurile tale.

– Scuze, draga mea. A fost un r`spuns prostesc. Se voia un

compliment, nu o insult`.

De[i \nc`lzit` oarecum, pe Amanda o deranj` comentariul [i

\ntreaga sear` medit` asupra lui. O considera drept una din

propriet`]ile lui, \n ciuda faptului c` nega acest lucru. Dup` felul \n

care-i venera frumuse]ea [i voia s` fie v`zut \n prezen]a ei. N-ar mai

fi ie[it cu ea dac` ar fi fost gras` [i urât`; dar ce b`rbat ar fi f`cut-o,

la urma urmei?

– A[a c`, \ncheie el o replic` mai lung` pe care ea n-o urm`rise,

ar fi mai bine pentru amândoi dac` ai pleca de la Brands.

– Vrei s` spui c` m` concediezi? r`mase ea uimit`, dar remarc`

\ndat` expresia lui amuzat`. Scuze, n-am prins de la \nceput ce

spuneai.

– Asta e clar. |]i sugeram s` pleci de la Brands. Te iubesc,

Amanda [i vreau s` m` c`s`toresc cu tine. Când se va anun]a

logodna noastr`, ar fi bine s` nu fii una din angajatele mele.

– Vrei s` spui c` m` ceri \n c`s`torie? \nghi]i ea \n sec.

– De ce te surprinde? Nu te a[teptai?


– Nu! exclam` ea indignat`, \ncât o serie de oameni se uitar` \n

direc]ia lor. Serios, Clive, ce mod e `sta de a cere \n c`s`torie pe

cineva – prin a-i spune c` e concediat`? Ar trebui s` intri \n Cartea

Recordurilor!

– Speram s` \n]elegi de ce fac asta, surâse el, f`r` s` fie nevoie

s`-]i explic.

– Nu m` interesa explica]ia, ci felul \n care mi-ai spus-o. Adic`,

de unde [tii c` eu te iubesc?

– Nu [tiu, r`spunse el neclintit. Dar eu te iubesc [i am s` fac tot

ce-mi st` \n putin]` s` te fac s` m` iube[ti.

– Cum de m` iube[ti când de-abia ne-am cunoscut?

– S`-i spunem din instinct. Sau intui]ie, dac` vrei. Când caut un

loc pentru un nou supermarket, m` urc \n ma[in` [i m` plimb prin

ora[, s` v`d unde l-a[ putea plasa. M` opresc pe o strad`; nu

dintr-un motiv anume, ci pentru c` ceva \mi spune c` acela e locul

potrivit.

– Iar eu sunt un astfel de loc potrivit, nu?

– Cel mai potrivit, r`spunse el calm, [i unul foarte special. Acum,

nu m` mai privi cu ochii ace[tia mari [i hai s` ne uit`m pe meniu.

Are s`-]i treac` pofta de a m` devora pe mine dup` ce m`nânci ceva.

Umorul lui nea[eptat, c`ci nu obi[nuia s` glumeasc`, mai atenu`

indignarea [i Amanda \ncerc` s` priveasc` totul din punctul lui de

vedere. Tipul era un milionar care se \ndr`gostise de o fat`

obi[nuit`, [i, \n mod normal, ar fi trebuit s` fie explicabil dac` fata \i

c`dea \n bra]e din prima \ncercare.

– N-am s` m` arunc \n bra]ele tale, r`spunse ea. Nu vreau s` m`

c`s`toresc cu tine pentru c` e[ti bogat.


– M` bucur s` aud asta, zise el serios. Acum, comand` ceva [i

discut`m mai târziu.

|n mod deliberat, fata alese cel mai scump fel de pe

meniu – caviar, homar [i un sos exotic din nuc` de cocos, alune [i

smântân`. Abia la cafea realiz` c` el avusese dreptate. |ndestulat`,

nu mai sim]ea revolt` \mpotriva lui, \ncât putea analiza propunerea

pe care i-o f`cuse cu o st`pânire de sine care-i lipsise.

– M` bucur c` ]i-ai rec`p`tat echilibrul, zise el, l`sându-se pe

sp`tarul scaunului, cercetând-o cu v`dit interes.

– M` potrivesc cu tine?

– Foarte mult. De-aia vreau s` te iau de so]ie.

– Doar pentru c` sunt frumoas`?

– Nu m-a[ fi sim]it atras de tine dac` erai urât`. Tu ie[eai cu mine

dac` eram doar un pitic?

– Ai un sim] al judec`]ii, Clive… râse ea. Mi-e greu s` g`sesc o

contrareplic`.

– Un plus pentru viitorul nostru \mpreun`.

– N-am acceptat \nc`, [i r`spunse privirii lui candide cu aceea[i

c`ldur`.

Ar fi fost o prostie s` se prefac` a nu-[i da seama de atrac]ia care

exista \ntre ei, [i spre binele fericirii ei, nu-[i putea permite s` mint`.

– Nu sunt sigur` de ceea ce simt pentru tine, Clive. |mi placi

foarte mult, s-ar putea s` fiu \ndr`gostit` de tine, dar nu [tiu sigur.

Dac` n-ai fi cine e[ti, adic` important [i bogat, mi-ar fi mai u[or s`

m` decid dac` sunt sentimente reale sau e vorba doar de ineditul

ideii de a fi dorit` de un milionar.

– Sunt mai bogat decât crezi, Amanda, la care ea râse cu poft`.


– Serios, Clive, chiar trebuie s` iei totul ad litteram?

– M` tem c` da, r`spunse el grav. Este unul din secretele

succesului meu \n afaceri [i poate principalul motiv pentu care

prima mea c`snicie a e[uat.

– Ce n-a mers? \ntreb`, dar se opri imediat. Scuze, n-am niciun

drept s` \ntreb.

– Ba da, dup` care urm` un moment de t`cere \n care el p`ru c`

mediteaz`. Cred c` Anne pur [i simplu nu m-a iubit. S-a c`s`torit cu

mine datorit` pozi]iei mele.

– Dar tu, de ce ai luat-o de so]ie?

– Pentru c` era frumoas`, [i cercet` cu aten]ie chipul intrigat al

Amandei. Venerez frumuse]ea, n-am de ce s` neg asta.

– O so]ie e ceva mai mult decât un obiect frumos, zise ea. {i

femeile frumoase pot deveni uneori ni[te persoane foarte comune!

– Tu n-ai fi niciodat` a[a, draga mea.

– Nici chiar \ns`rcinat`?

– Nu mi te-am \nchipuit cu copii, se \ncrunt` el. Eu vreau s` fiu

\ntreaga ta via]`, [i-i lu` o mân` \ntr-a sa. Dar dac` vrei un copil, am

s` m` supun cu mare bucurie.

– Nu pân` nu-]i accept cererea, se \nro[i ea.

– Adic`…

– Nu [tiu \nc`. D`-mi timp. Dac` m` m`rit cu tine, n-are s` fie

pentru contul t`u din banc`, ci pentru c` e[ti cel al`turi de care

vreau s`-mi petrec restul vie]ii. P`rin]ii mei au avut o via]` idilic`

\mpreun` [i mi-ar pl`cea s` cred c` [i a mea poate fi la fel.

– Când pot s`-i cunosc?

– Tata a murit.


– |mi pare r`u, nu [tiam. Nu mi-ai vorbit niciodat` de ei.

– Pentru c` n-am avut ocazia.

– Spune-mi acum, [i ascult` lini[tit \ntreaga poveste.

De \ndat` ce \ncepu, Amanda sim]i ca [i cum [i-ar fi luat o piatr`

de pe inim`, [i nu preget` \n a-[i ascunde \nver[unarea fa]` de ceea

ce considera a fi cauza mor]ii tat`lui ei.

– Te \n]eleg, zis el la final, dar ca proprietar de lan] de

supermarketuri pot s` v`d [i din punctul de vedere al celor de la

Homefare. Nu c`-i simpatizez…Charles Foster nu e un tip pe care

s`-l am la suflet. E prea arogant.

– Charles Foster?

– Proprietarul Homefare.

– Credeam c` e o companie public`.

– Este, dar Foster de]ine majoritatea ac]iunilor [i cam face legea.

– O lege pe care tu n-o agreezi?

– O lege de care m` izbesc adesea, se \ncord` el. {i nu exagerez

dac` spun c`-l detest. Amanda deveni curioas`. Niciodat` nu-l auzise

pe Clive s` vorbeasc` atât de vehement despre cineva sau ceva, [i

cum antipatia lui era orientat` spre cineva pe care ea \ns`[i \l

detesta, \ncerc` s` afle mai multe.

– De ce nu-]i place?

– Pentru c` are capacitatea enervant` de a pune mâna pe locurile

pe care le vreau eu. Deja mi-a furat [apte locuri de sub nas, anul

`sta.

– A[a de multe? se mir` ea, la care el o privi duios.

– Am o sut` patruzeci [i opt de magazine, draga mea, iar

Homefare are o sut` cincizeci.


– Nu credeam c` e[ti a[a de important.

– Ce bine. Vreau s` te gânde[ti la mine doar ca la cel care vrea

s`-]i fie so]. O s` m` \ngrijesc de tine dup` ce pleci de la Brands, [i

când suntem c`s`tori]i…

– Nici s` nu te gânde[ti, protest` ea. N-am de gând s` te las s`

m` \ntre]ii.

– Hai s` discut`m despre asta \n ma[in`, zise el [i-[i \mpinse

scaunul. |ns` \n ma[in` nu mai redeschise subiectul, ci conduse \n

t`cere prin Park Lane, apoi spre Hyde Park. G`si un loc ferit lâng`

apa râului, unde parc` [i opri motorul.

– Ce e cu ideea asta c` nu m` la[i s` am grij` de tine? \ntreb` el.

Dac` tot te rog s` pleci de la Brands…Sunt sigur c` \n]elegi de ce…

– Bine\n]eles c`-]i \n]eleg motivele. Dar asta nu \nseamn` c`

trebuie s` m` \ntre]ii. Am s`-mi g`sesc altceva de lucru; dac` nu m`

c`s`toresc cu tine, va trebui s` plec oricum.

– A[ vrea s` nu-]i fi trebuit timp de gândire, izbucni el. Eu sunt

atât de sigur pe sentimentele mele, \ncât credeam c` [i tu sim]i la fel.

– Sunt aproape sigur` – [i durerea din glasul lui o afect` foarte

tare – dar trebuie s` fiu decis`.

– Poate c` asta te ajut`.

O trase la pieptul lui, [i-[i lipi fa]a de a ei. Era prima oar` când o

strângea \n bra]e de la dansul lor \mpreun`, dar aici, \n ma[in`, era

mult mai intim, [i Amanda se abandon` acelei \mbr`]i[`ri. |l \ncol`ci

cu bra]ele dup` gât.

– Ai pielea atât de fin`, murmur` el, pare atât de m`t`soas`…

O s`rut` u[or cu buze moi, cu mi[c`ri line, dar Amanda sim]i

fiorul care cuprinsese trupul lui.


giannijollys

– Te doresc atât de mult, [opti el. Nu m` face s` a[tept preamult. Amanda se retrase din bra]ele lui, iar el \[i puse ambele mâinipe volan, ca [i cum fusese secat de orice putere. Abia atunci \[iaminti c` venea dup` un drum lung din Canada [i sim]i brusc nevoiade a-l consola.

– E târziu, Clive. Trebuia s` te fi culcat pân` acum.– A[ fi vrut s-o fi f`cut…cu tine, [i porni. Nu-]i face griji, draga

mea. Te duc acas`!Abia când opri \n fa]a casei din Camden Town aduse \n discu]ie

urm`toarea lor \ntâlnire.– Mâine am o \ntrunire [i nu [tiu sigur la ce or` termin. Mai bine

o l`s`m pe sâmb`t`.– Nu e nevoie s` ne vedem sear` de sear`, zâmbi ea.– Am nevoie de asta, r`spunse el serios. N-am s` fiu fericit pân`

nu e[ti a mea.Aceast` idee persist` mult timp \n mintea ei, \ngrijorând-o, poate

f`r` sens. |i dovedea c` mama ei avusese dreptate când o avertizasec` ar trebui s` se gândeasc` la c`s`torie. |ns` ideea de posesie pecare [i-o exprimase Clive nu se potrivea cu planurile ei de viitor.Desigur c` se datora spiritului s`u antreprenorial, dar problema eradac` el c`uta o partener` sau o fat` frumoas` pe care s-o pun` peun piedestal pentru a putea fi admirat` de al]ii.

Singur`, \ns`, nu putea r`spunde la aceast` \ntrebare, dar nici nuagreea opinia lui. |l pl`cea [i se bucura de clipele petrecute cu el,dar dac` asta se va dezvolta \n ceva mai profund pe viitor, doartimpul o putea spune.


Capitolul 3

A doua zi, Amanda primi un plic alb cu o foaie pe care aveademisia ei, [i un salariu \n avans. A[adar, Clive lucra repede!Oarecum amuzat`, se \ntreb` dac` domnul Thomas aflase despreasta [i se tot gândea cum s`-i explice, când [eful ei o chem` \n`untru[i abord` tema numaidecât.

– Domnul Brand mi-a expus planurile sale, zise, [i m` bucurdesigur pentru tine. Singurul meu regret este c` pierd o secretar`perfect`.

– |mi pare r`u c` trebuie s` plec a[a de curând. Inten]ionam s`dau o lun` pentru preaviz, dar…\mi este imposibil, [i-i ar`t` plicul.Domnul Brand vrea s` termin chiar ast`zi.

– Sunt sigur c` \n]elegi de ce. Când rela]ia voastr` va devenioficial`, se va face mult` publicitate.

– Dar deocamdat` nu e nimic mai mult decât o prietenie,protest` ea.

Domnul Thomas p`ru a nu \n]elege cum putea cineva refuza o

cerere \n c`s`torie venit` de la Clive Brand.

– Domnul Brand este un b`rbat inteligent [i captivant. Orice fat`

care ar avea [ansa de a…Dar e via]a ta, domni[oar` Stewart.

Indiferent ce vei decide, \]i doresc numai bine.

– Mul]umesc. Pân` m` decid, trebuie s`-mi caut alt post. Nu pot

sta acas`, pur [i simplu.

– Nu-]i face probleme pentru referin]`. Am s`-]i dau una

excelent`. Sunt sigur c` n-ai s` ai probleme \n a-]i g`si altceva.

Dar…s` nu te duci la concuren]`! o avertiz` el. Domnului Brand

n-are s`-i plac`.

– De ce m-a[ duce acolo?

– Pentru c` Homefare au anun]uri de câte o jum`tate de pagin`

\n majoritatea ziarelor na]ionale de azi. Au posturi libere. Este

exemplul tipic de extravagan]`.

– Care nu pare s` le afecteze profitul, r`spunse ea. Tocmai au

anun]at dividende m`rite.

– Nu m` mir`, la stilul brutal \n care fac ei afaceri.

Apari]ia asistentei personale a domnului Thomas o \mpiedic` pe

Amanda s` r`spund`, a[a c` se \ntoarse la biroul ei. Cum telefoanele

\ncetar` brusc s` mai sune pe la amiaz`, Amanda g`si pu]in timp

pentru a se uita \n ziarul de diminea]` [i g`si anun]ul de care-i

vorbise [eful ei. Era un anun] mare, viu colorat ca mai toate

materialele Homefare, dar nu promova mâncare, ci salarii mari

pentru viitori angaja]i. |i veni \n minte imaginea lui Charles Foster.

Clive spusese c` ei doi sunt foarte diferi]i, deci mintea ei contur` un

tip mare, cu glas puternic, plin de energie; [i totu[i, destul de

inteligent pentru a construi un concern precum Homefare. Cu


siguran]`, metodele lui brutale erau motivul dispre]ului lui Clive,

c`ruia \i pl`cea s` fac` totul ca la carte; la fel cum \ncerca s`-i

organizeze [i ei propria via]`. Abia acum \[i d`dea seama de acest

lucru. Dar o voia drept so]ie, deci fusese sigur c`-l va accepta; [i o

concediase pentru a evita bârfele cum c` se c`s`torea cu el pentru

banii [i prestigiul lui. Pe de alt` parte, Clive nu luase \n considerare

un posibil refuz, caz \n care ea ar fi trebuit \n mod normal s`-[i caute

alt post.

Nici nu se punea problema s` se lase \ntre]inut` de el. Deci, i-ar

fi dat o lec]ie s` se aleag` cu un post la Homefare. Rânji mul]umit`,

dar \[i aminti imediat de moartea tat`lui. |nc` \i mai considera pe cei

de la la Homefare vinova]i, cu toate c` [tia c` nu e corect. Munca la

Brands o ajutase s` dobândeasc` destule cuno[tin]e despre

industria alimentar` [i recunoa[tea ea \ns`[i c` micii afaceri[ti aveau

s` dispar`; tat`l ei luptase \mpotriva curentului ca un idealist.

Poate dac` va lucra pentru Homefare, va \nv`]a cum joac` [i ei.

Nu i-ar fi prins r`u. A[a c`, f`r` a mai sta pe gânduri, sun` la num`rul

din anun] [i primi o programare la [eful departamentului rela]ii cu

publicul.

La ora cu pricina se prezent` la sediul principal de la Homefare,

\narmat` cu o referin]` excelent`. Spre deosebire de Brands,

atmosfera de aici era una zgmotoas` [i agitat`. Chiar [i omenii

p`reau diferi]i; nu se temeau s` vorbeasc` tare, [i se perindau pe

coridoare, vârând capul prin birouri, salutând \ncoace [i-ncolo.

|ns` personalul de recrutare era la fel ca peste tot, \ncât Amanda

se v`zu bombardat` cu \ntreb`ri peste \ntreb`ri, dup` care fu

condus` dou` etaje mai sus \ntr-o \nc`pere plin` cu mostre de


mâncare. |n mijlocul camerei, st`tea un b`rbat rotofei, cu o fa]`

aprins`, bine dispus. Zece minute mai târziu, Amanda primea postul

de secretar` a domnului Gordon Craig, pentru un salariu mult mai

mare decât la Brands. Abia când reintr` \n sediul auster de la Brands

realiz` ce f`cuse [i se \ntreb` care avea s` fie reac]ia lui Clive. Când

ajunsese aici, niciodat` nu-[i \nchipuise c` avea s` plece din cauza

priteniei cu cel c`ruia \i apar]ineau toate acelea. Ce mult s-ar fi

schimbat toate dac` accepta s`-i fie so]ie! F`r` apartamente micu]e

[i vecini zgomoto[i; f`r` griji pentru s`n`tatea mamei sau pentru

posibilitatea de a o trimite \n ]`ri calde pe perioada iernii. Al`turi de

Clive ar fi avut parte de un lux inimaginabil. |ncerc` s` se \nchipuie

\n casa lui, dar nu reu[i s` p`trund` pân` \n dormitor. I se refuza

intimitatea pe care o presupunea statutul de so]ie. Se \ncrunt`, c`ci

nu era pudic` din fire [i se gândea cu pl`cere la apropierea fizic`

dintre o femeie [i b`rbatul iubit. Poate nu-l iubea; [i tocmai de aceea

avea nevoie de timp.

Pân` la finalul zilei plecarea ei deveni cunoscut` de to]i colegii,

care venir` pe rând s-o salute; mai to]i presupuneau c`-[i g`sise un

post mai bun.

– S` m` anun]i dac`-l vezi pe b`trânul Foster, zise o fat`.

Presupun c` e precum un dragon.

– Dac` v`d fum pe coridor, fug cât m` ]in picioarele! râse

Amanda.

– Am auzit c` e retras, zise altcineva.

Se mai auzir` alte dou` comentarii, mai exagerate ca celelalte

dou`, dar Amanda refuz` s` lase aceste detalii s-o pun` pe gânduri

cu privire la pozi]ia pe care o ocupa acum. Dup` dou` s`pt`mâni


\ns`, \ndr`zni s`-i expun` [i lui Gordon Craig câteva din aceste

comentarii. Dou` s`pt`mâni uluitoare, mai ales datorit` modului

lejer \n care se tratau anagaja]ii unii cu al]ii, ba mai mult, \[i spuneau

pe numele mic.

– E una din ciud`]eniile domnului Foster, expic` domnul Craig

\ntr-una din primele zile. Le spunem unor anagaja]i mai noi dup`

numele mic, dar \n general ne adres`m cu "domnule" [i " doamn`".

Domnul Foster crede c` dac` anagaja]ii mai mari cer respect, ar

trebui s`-l arate [i ei, la rândul lor, fa]` de cei cu grad inferior.

|n momentul respectiv, Amanda nu coment` nimic, \ns` acum se

considera destul de \ndrept`]it` s-o fac`:

– Nu [tiam c` domnul Foster ]ine a[a de mult la polite]uri. Am

auzit c` se ]ine tare pe pozi]ie.

– Sunt bârfe. Pun pariu c` ai auzit mai mult de atât, zâmbi el.

– P`i, e cam misterios, nu?

– E retras, dac` la asta te referi, dar [tie tot ce mi[c`-n firm`.

– Unii dintre colegi cred c` birourile le sunt supravegheate, zise

ea \nainte s` se poat` ab]ine, la care domnul Craig aproape se \nec`

sorbind din cafea.

– Cuno[tin]ele domnului Foster despre anagaja]ii lui nu-i parvin

prin metode tehnologice! |[i \n]elege angaja]ii.

– Presupun c` \n]elegerea fiin]ei umane este mult mai

important` dac` vrei s` ob]ii performan]`.

Dup` expresia chipului domnului Craig, Amanda \n]elese c` deja

vorbise prea mult, a[a c` lu` scrisorile [i se \ndrept` spre ie[ire. Dar

[eful o strig` \napoi.

– S` \n]eleg, dup` ultima observa]ie, c` ai un sentiment de


ranchiun`, domni[oar` Stewart?

– N-am voie s`-l critic pe marele domn Foster?

– Po]i s` faci ce vrei, dar te credeam mai inteligent`, s` nu pleci

urechea la ni[te bârfe despre un om pe care nu-l cuno[ti.

– {tiu destul de multe despre domnul Foster.

– Da?

– Tata avea un magazin alimentar, \ntr-un ora[ de lâng` Brigford,

pe care cei de la Homefare au vrut s`-l cumpere. N-a vrut s` vând`,

iar când voi a]i deschis supermarketul, el a fost nevoit s` ias` din

afacere.

– Se mai \ntâmpl`, zise Craig neutru. Sper c` tat`l t`u [i-a g`sit

ceva mai bun.

– A murit, zise fata, dup` care ie[i.

Când se \ntoarse de la masa de prânz, g`si pe birou o bro[ur`.

Con]inea un istoric al magazinelor Homefare, de la \nceputurile cu

un magazina[ de o camer` pân` la timpurile prezente, cu lan]urile

pe care le dezvoltaser` peste tot \n ]ar`. De[i f`cuse nenum`rate

prelu`ri \n ultimii ani, succesul firmei se datora spa]iilor de

desf`[urare foarte mari. Ei fuseser` printre primii care \n]eleseser`

c`, pentru a prinde la public, trebuia s` vând` articole atât pentru

buc`t`rie cât [i pentru cas`, \n general. De[i alte companii le

c`lcaser` pe urme, Homefare continua s` se men]in` cu un pas

\naintea competi]iei. Fuseser` [i printre primii care f`cuser` spa]ii

de parcare, iar acum se concentrau pe hipermarketuri – loca]ii

imense de unde puteai cump`ra diverse produse la pre]uri reduse.

Bro[ura era un excelent mijloc de propagand`; oferea [i o list` cu

toate numele directorilor, cu date. Ap`rea [i numele lui Charles


Foster, \ns` era singurul f`r` date, \n afara faptului c` era directorul

principal [i nepotul fondatorului. Un motiv \ntemeiat pentru a

ajunge director, gândi Amanda cinic; chiar dac` n-ar fi avut calit`]i,

oricum ar fi ob]inut pozi]ia aceasta. Sau s-o fi ob]inut pe cale

cinstit`, cum f`cuse Clive?

Cu o perspectiv` mai \ng`duitoare asupra abilit`]ilor acestuia din

urm`, Amanda \l \ntâmpin` mult mai afectuos \n aceea[i sear`, când

se \ntâlnir`. Tipul venise, ca de obicei, cu ma[ina dup` ea.

– M` gândeam s` cin`m la mine, zise el. Vreau s` schimb mobila

[i vreau s`-]i spui p`rerea.

– M` \ndoiesc c` ]i-ar pl`cea, râse ea. Mie-mi plac culorile vii.

– Trebuie s` recunosc c` eu le prefer pe cele neutre, dar dac`

vrei ceva mai colorat, am s` m` supun.

– A, nu, este casa ta.

– Sper s` fie [i a ta. Te iubesc, [i vreau s` fii fericit` \n casa

mea…a noastr`. Cât mai trebuie s` a[tept pân` te hot`r`[ti?

– Abia au trecut dou` s`pt`mâni, protest` ea.

– Sunt singur.

– Dar e[ti [i foarte ocupat.

– Tocmai de aceea am nevoie de o femeie \n cas`.

R`spunsul o deziluzion` pe tân`ra care \ncerc` s` nu mai

gândeasc` negativ. Fire[te c` avea nevoie de o femeie. Doar nu se

a[tepta s`-i spun` c` avea nevoie de ea ca iubit`. Bine\n]eles c` se

gândea [i la asta, dar nu era genul de b`rbat care s-o spun` prea

u[or.

– La ce te gânde[ti, draga mea?

– La tine…Dac` sunt sau nu persoana potrivit` s` te fac` fericit.


Nu sunt sigur` c`-]i pot oferi ce vrei.

– Dar nu ]i-am cerut s`-mi oferi nimic. Doar s` fii tu \ns`]i; s` [tiu

c` te am [i c` m` pot uita la tine; s` [tiu c` atunci când sunt plecat,

tu e[ti aici.

Era cea mai romantic` declara]ie pe care i-o f`cuse pân` atunci,

\ncât se apropie de el [i se cuib`ri la pieptul s`u.

Dup` cum se a[teptase, mâncarea fusese bun`, f`r` a fi ie[it` din

comun. Doar miel cu legume [i fructe, dar tacâmurile [i vesela erau

de cea mai bun` calitate, iar servirea impecabil`. Abia când se servi

cafeaua [i r`maser` singuri, Clive deschise subiectul redecor`rii.

|ns` din cine [tie ce motive, Amanda avea re]ineri \n a-i da sfaturi,

a[a c` schimbar` subiectul [i discutar` despre noul ei post.

– Nu-mi place ideea c` te-ai dus la Homefare din proprie

ini]iativ`.

– Serios? f`cu ea ochii mari.

– Serios. Recunoa[te.

– Mi-am zis s`-]i dau o lec]ie, m`rturisi ea. Prespun c` m-am

enervat c` m-ai concediat.

– }i-am spus de ce o fac, dar voiam s` am grij` de tine.

– Hai s` nu revenim la asta, te rog.

– Prea bine.

El se ridic` de la mas`, [i o conduse \ntr-un salona[. Era o

\nc`pere formal`, auster`, \n ciuda buchetelor de flori care o

\mpodobeau. Acum \n]elegea de ce avea Clive nevoie de o so]ie.

Pu]ine menajere, indiferent cât de pricepute, reu[eau s` confere

unei case un aer de intimitate. Dar ce modific`ri s` aduc` ea? S`

\mpr`[tie reviste [i c`r]i peste tot? S` schimbe perdelele terne cu


unele mai vii? Sau era nevoie doar ca aceste \nc`peri s` fie locuite [i

s` le confere c`ldur`? Trebuia s` mediteze asupra acestor aspecte,

\ns` deocamdat` Clive \ncepuse a-i vorbi [i ea constat` ru[inat` c`

nu-l ascultase, a[a c` se str`dui s`-l prind` din urm`. Era vorba

despre aversiunea lui \mpotriva abilit`]ii lui Charles Foster de a

cump`ra locuri de desfacere \naintea oricui.

– Nu \n]eleg cum a reu[it s`-mi sufle de sub nas locul de la

Hanlow, concluzion` el. Oamenii mei \l vânau de luni de zile, [i

totu[i mi l-a luat.

– Poate c` a dat mai mul]i bani.

– Dac-ar fi doar atât, a[ [ti cum s`-l atac. E mai mult de atât,

Amanda. A[ da orice s`-i pot dovedi metodele mi[ele[ti. Sunt sigur

c` doar a[a a reu[it s` ob]in` locul acela.

– E unul bun?

– E cel mai bun. E un ora[ \n curs de dezvoltare, cu majoritatea

popula]iei din clasa mijlocie. Eram atât de sigur de locul `la, zise el

\ncepând s` se plimbe prin camer`; Amanda nu-l mai v`zuse

niciodat` atât de agitat.

– Am s`-l \ntreb pe domnul Craig despre asta, \ncerc` ea. Mi s-a

p`rut c`-l cunoa[te pe domnul Foster destul de bine.

– N-o s` admit` c` [i-a folosit influen]a petru a ob]ine locul.

– Dar poate c` men]ioneaz` ceva care te intereseaz`, dac`

reu[esc s`-l fac s` vorbeasc`.

– E dr`gu] din partea ta, dar bârfele nu m` intereseaz`.

– Atunci, nu-l mai \ntreb nimic, se bosumfl` ea.

Deodat` \mbunat, Clive veni al`turi [i \ngenunche lâng` scaunul

ei.


– Nu te sup`ra pe mine; e frumos din partea ta s`-]i faci griji.

– A[ vrea s` te ajut cumva…

– Ai putea, [i o \mbr`]i[`. Spune-mi dac` au \n plan alte locuri [i

\n ce zone.

– Adic`, vrei s` spionez pentru tine? se retrase ea din \mbr`]i[are.

– Te superi?

– Nu neap`rat, r`spunse ea dup` un timp de gândire. Adic`, se

practic` \n afaceri, nu? Dar m` suprinde c` ai apelat tocmai la mine

s-o fac.

– |n cine s` ai mai mult` \ncredere dac` nu \n persoana iubit`?

la care ea surâse. Sau uit`, draga mea, se ridic` el p`[ind spre bar.

Vrei un coniac?

Ea refuz`, [i-l urm`ri cum \[i toarn` un pahar pentru el, dup`

care reveni pe scaunul de al`turi.

– De ce te intereseaz` s` [tii unde se extind cei de la Homefare?

\ntreb` ea. Credeam c` ]ara e de-ajuns de mare pentru amândoi.

– Unele pozi]ii pot fi mai bune decât altele. Iar \n ultimii ani,

Foster a reu[it s` le ob]in` pe cele mai bune, [i sorbi din coniac.

Acum concur`m pentru loca]ii de hipermarketuri. Se cere mai mult

teren [i deci sunt mai greu de ob]inut. Dac` a[ [ti unde caut` el,

poate c` a[ putea s` fiu cu un pas \naintea lui.

Problema \i aminti de tat`l ei [i orice re]ineri ar fi avut \n a-i da

lui Clive informa]ii disp`rur` \n durerea \nfruntat` \n ultimele luni.

– De \ndat` ce aflu ceva, am s` te anun], zise.

– Mul]umesc, [i puse jos paharul, tr`gând-o \n poala lui.

Frumoasa mea Amanda, [i o s`rut` pe gât.

R`maser` a[a vreme \ndelungat`, Clive ar`tându-se mai pasional


ca alt`dat`, iar la prima ei observa]ie, se retrase.– M` faci s`-mi pierd controlul foarte u[or, se scuz` el. Iart`-m`. Ea \i zâmbi [i se a[tepta s-o ia din nou \n bra]e; \n schimb, Clive

reveni asupra coniacului. Dup` chipul s`u aprins, se vedea c` nu-ipl`cea s` fie respins, dar nici nu dorea s-o cople[easc` astfel cuafec]iunea lui. Dar oare a-r fi \ncercat prin for]`? Majoritateab`rba]ilor a[a ar fi f`cut, \ns` Clive nu se \ncadra \n aceast`majoritate. Rezerva lui \i d`dea de b`nuit.

– E târziu, s`ri ea \n picioare. Trebuie s` plec.– Te rog, decide-te cât mai curând. Am nevoie de tine…Pare c`

\ntotdeauna spun la fel, scuz`-m`.– Nu te scuza. Femeilor le place s` aud` asta.


Capitolul 4

Amanda nu se mai gândi la promisiunea de a ob]ine informa]iipentru Clive pân` când, \ntr-o dup`-mas`, intrând \n birouldomnului Craig, \l auzi pe acesta vorbind la telefon. Dup` ton, sevedea c` interlocutorul era cineva important, [i abia când \l auzirostindu-i numele, realiz` c` era domnul Foster.

Puse jos coresponden]a, [i, ca de obicei, lu` loc a[teptând ca[eful ei s` semneze scrisorile. |n mod normal n-ar fi stat s` asculte,dar rug`mintea lui Clive reveni \n mintea ei \ndat` ce domnul Craig\ncepu s` vorbeasc` despre o nou` loca]ie.

– Ar fi de prim` mân` pentru un hipermarket, [i deloc scump s-o dezvolt`m. Deja am lucrat la câteva calcule, [i not` ceva peagend`. Da, le am. La [ase jum`tate, da? Prea bine, domnule Foster,dup` care \nchise [i o privi pe Amanda. Scrisorile... Dup` ce letermini, po]i s` pleci, [i i le d`du semnate, \ns` ea nu se clinti dinloc.

– O s` deschid` Homefare o nou` loca]ie? \ndr`zni ea.

– Cât de multe se poate. Domnul Foster are planuri m`re]e.

– Presupun c` niciunul dintre ceilal]i directori nu i se opune.

– Dimpotriv`, domni[oar` Stewart, \ns` de data asta cu to]ii sunt

de acord.

– |mi pare r`u, se \mbujor` ea, dar am impresia c` domnului

Foster \i place s` se impun`.

– A[a e. Dar asta nu \nseamn` c`-i for]eaz` pe ceilal]i s`-i accepte

punctul de vedere. Nu c` n-ar putea, c` doar de]ine majoritatea

ac]iunilor.

– De ce mai lucreaz` dac` e a[a de bogat?

– Pentru c`-i place mediul tran[ant [i plin de provoc`ri al

afacerilor.

– Mai degrab` tran[ant… zise ea \nainte s` se poat` opri.

– V`d c` ai auzit multe bârfe! Presupun c` acum \mi repe]i ce ai

aflat de la Brands?

– Sper c` \n]elege]i de ce, explic` ea. Companiile sunt rivale.

– Mai bine. Numai competi]ia ]ine pre]urile \n frâu…S` nu ui]i

s` le pui la po[t`, ar`t` el spre scrisori.

Dup` ce se scuz` c`-l ]inuse de vorb`, Amanda ie[i, iar când veni

ora ca [eful ei s` plece, se pref`cu c` mai avea de lucru. Sim]indu-se

vinovat`, \ncerc` s` mai g`seasc` ceva de aranjat pe birou, sperând

ca b`t`ile puternice ale inimii s` i se potoleasc`. |n scurt timp,

\ntreaga cl`dire se cufund` \n t`cere, [i uitându-se \n parcare, nu

mai z`ri nicio ma[in`, \n afara uneia, p`r`site. Gr`bit`, intr` \n biroul

[efului [i se uit` pe masa lui. Nu era niciuna din foile pe care

scrisese mai devreme [i, cu sentimentul c` fur`, trase agenda mai

aproape, [tiind c` \n timp ce vorbise la telefon, \[i notase mai multe


lucruri. |ns` nu g`si decât foi albe, [i oarecum dezam`git`, dar [i

mul]umit` \n acela[i timp, renun]`. Dac` nu g`sea nimic, Clive n-o

putea acuza c` refuza s`-l ajute; pe de alt` parte, dac`-i d`dea

informa]ii, s-ar fi sim]it neloial` fa]` de Homefare. Oare nu era mai

bine s` fie invers, adic` s`-i pese mai mult de Clive? Ce loialitate

datora firmei care se f`cea responsabil` pentru nefericirea din

ultimele [ase luni din via]a ei? |ncurajat`, lu` din nou agenda,

cercetând mai atent. Domnul Craig rupsese foaia cu noti]e, dar

urmele se imprimaser` pu]in pe urm`toarea fil`. Ridic` agenda spre

lumin`, dar z`ri imediat o umbr` venind dinspre u[a cu sticl` mat`.

– Cine e? strig` ea.

– Voiam s` v` \ntreb acela[i lucru, [i umbra se apropie, iar

Amanda se pomeni fa]` \n fa]` cu un tân`r \nalt, lat \n umeri, cu o

jachet` de piele [i pantaloni reia]i.

– Sunt secretara domnului Craig [i am tot dreptul s` fiu aici.

Dumneavoastr` cine sunte]i?

– Aveam o \ntâlnire cu domnul Craig, zise el ignorându-i

\ntrebarea.

Amanda \l cercet`, suspicioas`. Era aproape ora [apte [i ea \ns`[i

auzise când domnul Craig stabilise \ntâlnirea cu domnul Foster.

-Sunte]i sigur c` n-a]i gre[it data sau ora? Domnul Craig a plecat.

– Pe naiba! [i p`[i \nainte, iar Amanda \i t`ie calea, hot`rât` a

nu-l l`sa s` se uite \n documentele domului Craig.

– Dac` vre]i s`-i l`sa]i un mesaj, o s`-l primeasc` mâine la prima

or`, rosti ea calm, de[i nu se sim]ea deloc a[a.

Intrusul avea o not` suspect`, \ncruntat cum st`tea \n penumbr`,

\ncât nu-i putea vedea ochii. |ns` un lucru era cert – culoarea


p`rului era la fel de vie ca a ei, de un ro[u-aprins.

– Cine s`-i spun c` l-a c`utat?

– Red.

– Râde ciob de oal` spart`, zise ea nervoas`.

– Poftim?

Abia atunci realiz` c` b`rbatul \i r`spunsese de fapt la \ntrebare,

nu f`cuse o remarc` obraznic` la adresa p`rului ei. Se \nro[i, iar el

\n]elese numaidecât [i rânji, dezvelind o dantur` perfect`.

– Credea]i c` m` leg de dumneavoastr`? V-a]i \n[elat,

domni[oar`…?

– Stewart.

– Domni[oar` Stewart. Singurul lucru pe care l-am \nv`]at cu o

asemenea culoare la p`r a fost s` nu-i tachinez pe al]ii. Ba mai mult,

[i-[i \ncord` un bra], m-a f`cut campion de box pe [coal`. Presupun

c` nu s-a \ntâmplat la fel [i la dumneata?

– Pu]in probabil, zâmbi ea [i i se p`ru c` o prive[te atent pentru

prima oar`.

Pesemne c`-i pl`cea ce vede, fiindc` se a[eza pe un col] al mesei,

cercetând-o din cap pân`-n picioare. {tiind c` fie va trebui s` ias`,

fie s`-l \nfrunte, Amanda r`mase pe loc, scrutându-l la fel de intens.

De[i avea haine obi[nuite, se vedea c` erau de firm`, \ns` a[a cum

se prezenta, tipul nu era exact genul de om cu care Gordon Craig

s-ar fi \ntâlnit. Avea prea mult` siguran]` de sine [i un chip mult prea

imperturbabil. Un chip pl`cut, de altfel, \[i zise, cu un ten ce

dezv`luia pasiunea pentru via]a \n aer liber, [i ni[te ochi deosebit de

alba[tri. Dac` n-ar fi avut p`rul atât de ro[cat, tipul ar fi ar`tat chiar

bine.


– Deci? \l auzi. M` \ncadrez \n standardele dumneavoastr`?

Dumneavoastr` sigur v` \ncadra]i \n standardele mele!

– Nu-mi plac ro[ca]ii, r`spunse ea \n]epat`.

– Din fericire pentru mine, eu n-am acelea[i obiec]iuni de f`cut.

V` g`sesc frumoas` \ntr-un mod aparte.

– S` v` fixez o alt` \ntâlnire cu domnul Craig? \l ignor` ea.

– Nu, mul]umesc. O s`-l sun acas` \n seara asta; sau crede]i c` se

mai \ntoarce? Nu m` deranjeaz` s`-l a[tept.

– N-a zis nimic \n acest sens, dar m` \ndoiesc. Avea o \ntâlnire cu

domnul Foster.

– V-a spus el asta?

– L-am auzit când stabileau ora. Am impresia c` s-a dus la sediul

central.

– Atunci, nu mai are rost s` stau, [i se ridic`. Mai r`mâne]i?

– Plecam [i eu…. zise ea \mbujorându-se.

– Atunci, putem cobor\ \mpreun`.

O a[tept` pân` se pudr` [i-[i lu` haina, dup` care i se al`tur` la

lift. De aproape, b`rbatul p`rea c` o domin` cu statura lui; Amanda

se \ntreb` nelini[tit` dac` tipul venise \ntr-adev`r la Craig sau era

doar un intrus care c`uta s` fure. |n ultimele zile, colegele ei se

plânseser` c` le disp`ruser` lucruri de pe birouri.

– A]i venit la domnul Craig cu un motiv anume? Poate v` ajut eu.

V` scute[te de o alt` \ntâlnire.

– De[i nu m` \ndoiesc de profesionalismul dumneavoastr`, nu

cred c` m` pute]i ajuta. Dac` nu dau de el \n seara asta, am s` v` rog

s`-i spune]i c`-l sun mâine diminea]` pe la zece.

– La ora aceea este \ntotdeauna \n [edin]` cu posibili


cump`r`tori. Dac` a]i putea suna fie \nainte, fie dup`…

– Nu pot, r`spunse el scurt. V` rog s`-i transmite]i mesajul meu

[i s`-i spune]i s` a[tepte telefonul.

– Serios, domnule… [i a[tept` un nume, la fel cum f`cuse el mai

devreme.

– Clark. Red Clark.

– Am s`-i transmit mesajul, domnule Clark, dar nu promit c` are

s` v` a[tepte.

– Punem pariu?

– Nu pun pariuri.

– Dac` sunte]i atât de sigur` c` n-are s` m` a[tepte, n-ar fi un

pariu, ci o certitudine!

– Prea bine, se \nfurie ea, pe ce? Zece peni, cincizeci de peni? O

lir`, dac` vre]i.

– O cin`.

– Poftim?

– Dac` domnul Craig nu m` a[teapt` mâine cu telefonul, mâine

sear` lua]i cina cu mine.

– Cu siguran]` nu!

– Da]i \napoi? Nu m` a[teptam de la dumneavoastr`,

domni[oar` Stewart. Tocmai a]i consim]it miza pariului.

– Dar m` gândeam la ceva material, nu la o cin`.

– O cin` m-ar costa mai mult decât o lir`, [i ochii-i sc`p`rar`. Asta

dac` nu v` mul]umi]i doar cu pâine cu unt!

– Nu m-a[ mul]umi cu nimic \n prezen]a dumneavoastr`,

domnule Clark!

– Deci, \ntr-adev`r da]i \napoi!


– Ba nu!

– Bun, [i ]inu u[ile de la intrare deschise pentru ea. Atunci, ne

vedem aici, mâine sear`. {i nu v` agita]i prea mult cu hainele; este

bine [i a[a cum sunte]i acum.

Ignorându-i privirea indignat`, b`rbatul se \ndrept` spre singura

ma[in` din parcare, una decapotabil`. F`r` a mai deschide portiera,

se s`lt` pe deasupra, direct pe scaunul [oferului.

– Pe mâine sear`, [i porni \n scrâ[net de ro]i.

Abia când \i povesti mamei tot ce se \ntâmplase, Amanda reu[i s`

vad` partea amuzant` a situa]iei.

– Am ar`ta ca dou` ridichi \mpreun`. |]i dai seama? De parc` una

nu era de-ajuns…

– Mai bine n-ai fi atât de vehement` \n ce prive[te p`rul tù. Mie

mi se pare frumos, la fel [i domnului Brand.

Replica o \nmuie pe tân`ra care nu mai continu` discu]ia. |ns`

ceva mai târziu, \n timp ce se uita la televizor, \[i aminti c` apari]ia

lui Red Clark o \mpiedicase a mai cerceta fila din agend`. Ca \ntr-un

exerci]iu de spionaj, picase primul test.

A doua zi, când Craig ajunse la birou, ea se afla deja acolo.

– V-a cùtat cineva asear`, zise ea, ajutându-l s` se dezbrace de

hain`. Un domn Clark.

– Cine?

– Clark… – deci avea dreptate, tipul fusese un intrus. Red Clark.

– Red? Chipul lui deveni deodat` contrariat. A venit aici?

– Da. Zicea c` are o \ntâlnire cu dumneavoastr`.

{eful ei se mul]umi a mormì ceva \n b`rbie, dup` care se a[ez`

la birou.


– Nu mi-am dat seama c` o s` vin` aici. Trebuia s` ne \ntâlnim

la…}i-a mai spus ceva?

– Doar c` o s` v` sune la ora zece, diminea]a asta. I-am spus c`

sunte]i \ntotdeauna \n [edin]` la ora aceasta, dar n-a vrut s` aud`.

Domnul Craig se mul]umit din nou s` morm`ie ceva.

Pre] de o jum`tate de or`, cei doi se ocupar` doar de

coresponden]`, iar la ora zece a[tepta cu nervii \ntin[i la maximum

ca domnul Craig s` ias` pentru [edin]`. Timpul trecea [i [eful ei nu

p`rea a face vreo mi[care; la zece [i un sfet era \nc` singur \n birou,

\ncât nervozitatea ei se amplific`. Cinci minute mai târziu sun`

telefonul, iar Amanda b`nui imediat despre cine este vorba.

– A, domnule Clark, salut` Craig, iar Amanda \n]elese c` trebuie

s`-l lase singur.

|[i dorea din tot sufletul s` poat` trânti u[a \n urma ei, dar n-o

f`cu. La biroul ei, curiozitatea \i crescu. {edin]ele de diminea]` erau

ca un ritual, deci \nsemna c` domnul Red Clark era o persoan`

deosebit de important` din moment ce [eful ei a[teptase acest

telefon. Se uit` la aparatul de pe masa ei. Becul ro[u era \nc` aprins,

semn c` cei doi vorbeau. Abia dup` un sfert de or` discu]ia se sfâr[i,

[i domnul Craig o chem` numaidecât la el.

– Scuze pentru \ntrerupere, dac` vreodat` m` mai sun` domnul

Clark, s`-mi faci leg`tura imediat.

– Lucreaz` pentru noi?

– Da.

– Cu ce se ocup`?

– E agent imobiliar, r`spunse cel`lalt, f`r` s` se arate surprins.

– Nu pare. Asear` ar`ta mai degrab` a ho].


– Domnul Clark este adeptul unui stil obi[nuit, zâmbi Craig. St`

atât de mult \n afara biroului, \ncât \[i permite s` poarte ce vrea.

Nu atât replica \n sine cât tonul [efului ei o determin` pe

Amanda s`-[i dea seama c` acele cuvinte ascundeau ceva. Era clar c`

Red Clark \i ajuta pe cei de la Homefare s` g`seasc` locuri de

desf`[urare, [i deci era o persoan` foarte important` pentru ei. Era

normal c` fusese atât de sigur pe sine c` domnul Craig va a[tepta

telefonul lui. Dintr-o dat`, vârful creionului \i intr` \n foaia agendei.

Telefonul! Pierduse pariul!

– S-a \ntâmplat ceva, domni[oar` Stewart?

Ea d`du din cap, dup` care continu` s` fie atent` la ce i se dicta,

\n acela[i timp meditând asupra problemelor care o interesau pe ea.

Trebuia s` scape de \ntâlnirea cu ro[catul. {i singura metod` era de

a pleca mai devreme. Dac` nu primea sarcini pe ultima sut` de metri

[i dac` trecea peste pauza de mas`, ar fi terminat la cinci.

{i avu noroc. Domnul Craig se v`zu nevoit s` plece dup` prânz,

[i, cum avea sarcini pu]ine, fata termin` chiar \nainte de cinci.

Agitat`, se tot uit` prin parcare, dar nu v`zu nici urm` de ma[ina

sport a ro[catului, a[a c` se \mbr`c` triumf`toare [i se gr`bi pe sc`ri

\n jos.

– Pleca]i devreme, observ` portarul.

– Am lucrat \n pauza de mas`.

– V` gr`bi]i la o \ntâlnire, nu?

– M` gr`besc s-o evit! |mpingând u[a turnant`, ajunse direct \n

bra]ele celui pe care trebuia s`-l evite.

– |n carne [i oase! Nu credeam c` e[ti atât de ner`bd`toare \ncât

s` vii \nainte de vreme. Sau \ncercai s` scapi? \ntreb` f`r` a-i da


drumul, iar dup` expresia chipului ei citi totul. Obr`znic`tur` mic`!

[i o scutur` u[or. Fetele frumoase ca tine ar trebui s`-[i onoreze

pariurile.

– A[ fi mult mai fericit` s`-l pl`tesc \n bani, decât s`-mi petrec

seara cu dumneavoastr`…Serios, domnule Clark, e ridicol. Nici

m`car nu ne cunoa[tem.

– Recuper`m imediat.

F`r` a-i da drumul, o conduse spre ma[ina lui [i-i deschise u[a.

Ea urc` mândr`, mai mult \mpins` decât de bun`voie, dorindu-[i s`

fie mult mai deta[at`. Nici nu mai [tia de când experimentase o

asemenea stare de nervozitate.

– Relaxeaz`-te, o \ndemn` el. {tii doar vechiul proverb: dac`

nu-i po]i \nfrunta, al`tur`-te lor!

Ea refuz` s`-i r`spund`, mul]umindu-se a privi pe geam. Spre

surprinderea ei, Red Clark conducea extrem de atent, \n ciuda

ma[inii puternice pe care o avea. Se afund` \n scaun, legându-[i

fularul \n jurul capului.

– }i-e frig, remarc` el [i ap`s` un buton, \ncât capota se replie.

– Nu [tiam c` o ma[in` veche ca asta are capot` automat`.

– Eu singur mi-am f`cut-o. Feti]a mea e \ntr-adev`r veche, dar are

toate dot`rile moderne!

{i cu o alt` ap`sare de buton, ac]ion` c`ldura [i Amanda sim]i un

val de c`ldur` la picioare. |[i dori s` fi purtat altceva, nu rochi]a ei

albastr` simpl`, nu c` ar fi vrut s`-l impresioneze pe acest b`rbat

orgolios. |l cercet` pu]in, [i v`zu c` e la fel de normal \mbr`cat ca [i

\n ziua precedent`, dar de data asta puloverul era de aceea[i culoare

ca ochii s`i. Ca ochii ei, medit` ea, [i un zâmbet \i ap`ru pe buze,


dându-[i seama cât de mult se asem`nau.

– Am putea fi gemeni, remarc`.

– |mi place aceast` idee de apropiere, dar nu [i rela]ia de

rudenie!

Ea zâmbi f`r` ca el s` observe. B`rbatul nu se deranja s` fac`

atmosfer`, mul]umindu-se a fluiera un cântec. Conducea prin

mul]imea de ma[ini, \ndreptându-se spre est. De[i se a[tepta s`-l

vad` nervos la volan, o mir` deta[area [i ritmul lent \n care avansa

[i \n care se l`sa dep`[it de al]ii. La un moment dat, chiar observ`

acest lucru cu glas tare.

– Nu merit` s` fac ulcer din cauza asta, zise el, l`sând loc unui

[ofer agresiv. Când \ntr-adev`r m` enervez, trebuie s` fie pentru

probleme majore.

|ncepeau s` ias` din traficul greu, [i pe m`sur` ce se \ndreptau

spre ie[irea din ora[, str`zile deveneau mai largi [i mai pustii.

– Nu v`d niciun restaurant pe-aici. Unde m` duce]i?

– Nu la Savoy, fii sigur`.

– Nici nu m` a[teptam. Dar nici nu vreau s` ajung \ntr-un birt.

– Femeile merg acolo unde sunt duse, râse el. Dar nu-]i face griji,

ro[cato, promit c` o s`-]i plac`.

– Nu-mi mai spune]i a[a. Nu eu am vrut s` ies cu dumneavoastr`,

domnule Clark, pute]i m`car s` v` comporta]i cu respect.

– Nu era o ofens`. Dar credeam c` preferi porecla asta altora.

– Nu prefer nicio porecl`, [uier` fata. Toat` seara are s` fie un

dezastru…

– Asta-mi place la tine – optimismul [i \ncrederea \n oameni. Am

observat [i asear` la birou, când nu te puteai decide dac` sunt un


intrus sau nu.

– Nici acum nu sunt sigur`!

– Când te enervezi, p`rul \]i str`luce[te, râse el.

– Dac` mai….

– S` [tii c` tachinez doar fetele care-mi plac. Dac` \ntr-adev`r

nu-]i place, o s`-]i spun pur [i simplu Amanda, [i o privi candid.

Sunt sigur c` deja ]i s-a spus frumoasa Amanda.

– Da.

– Cineva special?

– Cel care vrea s` m` ia de so]ie.

– Dup` r`spuns, \n]eleg c` nu vrei s` te c`s`tore[ti cu el.

– De ce spune]i asta?

– Pentru c` nu i-ai spus iubitul t`u.

– Am impresia c` nu ave]i capacitatea de a citi oamenii, domnule

Clark. S` [ti]i c` meditez asupra problemei.

– Ce formal sun`! |nseamn` c` iubitul nu e din genera]ia

noastr`. E cumva vreo figur` patern`?

– Termina]i!

– Da, doamn`…

– Nu vorbi]i niciodat` serios, domnule Clark, râse ea.

– Nu, dac` reu[esc s` m` strecor; [i numele meu este Red, sau

ai uitat?.

– N-am cum. Aici m-ai prins.

– Bun. {tiam eu c` e[ti cu totul alta când te relaxezi.

La scurt` vreme, el o coti la dreapta [i parc` \n fa]a unui mic

restaurant cu ferestrele acoperite de perdele. Nu avea nicio sigl`.

|n`untru erau doar câteva m`su]e acoperite cu fe]e de mas` albe,


impecabile.

– Domnule Clark, ce bine s` v` avem din nou aici, \i \ntâmpin`

un osp`tar [i-i conduse spre o mas` din col].

– Ce ne recomanzi \n seara asta, Solly?

– Orice. Cunoa[te]i locul…

– Bun…Hai s` zicem sup`, pentru \nceput; [i ni[te g`lu[te din

acelea excelente.

Dup` cum \i promisese Red, mâncarea era \ntr-adev`r delicioas`,

amintindu-i Amandei de buc`t`ria italian` prin multitudinea de

condimente utilizate.

– Cum ai g`sit locul `sta? \ntreb` ea la cafea.

– Homefare voiau s`-[i extind` spa]iul cu un supermarket, iar

Solly avea restaurantul chiar al`turi. I l-au cump`rat [i i-am promis

c` o s`-i g`sesc o alt` loca]ie – ceea ce am [i f`cut. {i de atunci am

p`strat leg`tura. Iar el este \ncântat de noul amplasament.

– E printre cei noroco[i, zise Amanda cu am`r`ciune.

– {i el zice la fel. A primit un pre] foarte bun [i a cump`rat aici,

iar ce i-a r`mas a pus \n banc`.

– Cât de genero[i sunt cei de la Homefare!

– S` \n]eleg c` ai un sentiment de ranchiun`?

– Tat`l meu nu i-a g`sit la fel de genero[i.

– Poveste[te-mi.

– E o poveste lung`; te-ar plictisi.

– Nimic din ce ai tu nu e plictisitor. Deci…

|ncurajat`, Amanda \i povesti totul, iar el o ascult` t`cut.

– Nu crezi c` e[ti prea critic` la adresa lor? \ntreb` el la final.

I-au oferit tat`lui t`u un pre] la \nceput. Nu-i po]i \nvinui c` apoi


n-au mai vrut.– Nici nu-i \nvinuiam pentru asta, ci pentru c` din cauza lor micii

comercian]i nu mai au din ce s` trìasc`.– Oamenii nu vor s` dea pe mâncare mai mult decât e necesar.– Cum poate un singur magazina[ s` concureze cu un concern?– Nu poate; trebuie fie s` renun]e, fie s` treac` la produse mai

exclusiviste. |ntotdeauna se vor g`si cei dispu[i s` dea un ban \nplus pentru servicii mai aparte.

– Nu [i \ntr-un ora[ micu] ca al nostru.– Tat`l tù a avut ghinion, dar asta n-ar trebui s` te \nver[uneze

\ntr-atât. La urma urmei, lucrezi pentru ei, zise el intrigat. De câttimp?

– Nu de mult. Am lucrat…[i la Brands, \nainte.– Pentru redutabilul Clive Brand.– |l cuno[ti?– Ar`t ca unul care l-ar cunoa[te?– Nu…|i st`tea pe limb` s` spun` c` ea \l [tie, [i mai târziu, \n patul ei,

chiar se gândi de ce. Sim]ea o oarecare reticen]` \n a-i dezv`lui cèra cel care o ceruse \n c`s`torie. Nu c` l-ar fi [ocat pe Red Clark cuo asemenea veste, c`ci acesta din urm` se dovedi cel mai neinteresatb`rbat s-o mai vad` vreodat`. Anticipând c` o va invita [i a doua oar`\n ora[, Amanda \[i preg`tise \n minte un refuz, dar nu-l folosi, c`cidoar o conduse [i plec`. Bine\n]eles, fusese interesat doar ca ea s`-[i onoreze pariul, [i cu asta pusese cap`t rela]iei lor. "Mai bine"gândi ea, refuzând s` admit` c` o \ncerca [i o oarecare dezam`gire.


Capitolul 5

|n seara urm`toare, Amanda se \ntâlni cu Clive. Aranjaser` ca eas` se duc` direct la el, refuzând ma[ina sau [oferul lui.

– Dac` vreuna dintre fete m` vede c` m` urc \ntr-un Rolls,explic` ea, o s`-nceap` s`-mi pun` \ntreb`ri.

– {i?– {i nu vreau s` m` confrunt cu ele.– Dar nu-mi place s` te [tiu \nghesuit` \ntr-un autobuz sau

\ntr-un metrou. M`car promite-mi c` o s` iei un taxi.Con[tiincioas`, \i promise a se conforma. Nu voia s` admit` nici

m`car pentru sine motivul pentru care refuza serviciile oferite deClive, de[i la plecare cercet` parcarea foarte atent, poate z`rea figuraunui b`rbat \nalt, ro[cat. Nu z`ri \ns` nici urm` de Red, [i indignat`pe sine \ns`[i c` se a[teptase a-l vedea, se \ndrept` cu pa[i repezispre sta]ia de autobuz, uitând complet de promisiunea f`cut` luiClive.

Abia când intr` \n eleganta sa camer` de zi se mai calm`, [i-l

\ntâmpin` cu un s`rut mai cald ca de obicei. El o lipi imediat de el

[i o s`rut` din nou, mult mai pasional, iar ea \ncerc` s`-i r`spund`.

|ns` mici detalii stupide o \mpiedicau s` se abandoneze acelei

\mbr`]i[`ri – nasturii sacoului sù care-i ap`sau pieptul cu putere,

capul lui dat prea pe spate \ntr-o pozi]ie incomod`, mireasma

puternic` a lo]iunii de b`rbierit care-i gâdila sim]urile. Receptiv la

refuzul ei, b`rbatul o eliber`.

– E[ti obosit`. |]i aduc ceva de bùt.

Dup` cum se a[teptase, avea [ampanie la ghea]`, [i o tav` de

argint cu gust`ri. Zâmbi abia vizibil – [ampanie [i caviar \ntr-o sear`,

sup` [i g`lu[te \ntr-alta! Nu s-ar zice c` nu trecea de la o extrem` la

alta.

– Ce te amuz`?

– Faptul c` m` r`sfe]i, min]i ea, acceptând paharul de [ampanie

[i a[ezându-se mai aproape de foc.

– Mi-am zis s` lu`m cina aici; dac` nu cumva preferi s` ie[im.

– E bine oriunde vrei tu.

– Asta e una din cele mai interesante caracteristici ale tale. N-ai

preten]ii. Ai s` fii o so]ie excelent`.

– ~sta e criteriul tù de alegere a unei so]ii bune?

– Ar trebui, normal, s` aib` [i alte calit`]i. Dar cea mai

important` este s` fie ra]ional`, [i se a[ez` \n partea opus`. Nu m`

mai privi atât de du[m`nos, draga mea. Sunt sigur c` o s` ne

\n]elegem asupra majorit`]ii deciziilor pe care va trebui s` le lu`m.

– {i ce s-ar \ntâmpla dac`….so]ia ta nu e de acord cu tine?

– Am discuta. Orice problem` poate fi rezolvat` prin discu]ii.

Vrei s`-mi spui c` te-ai hot`rât? deveni el agitat.


– Nu…\nc`. Nu m` gr`bi, Clive. Mi-ai promis.

– Deci, co[marul meu continu`, zise el cu patos, \ncât ea sim]i

nevoia de a-l lini[ti.

– Nu vreau s` te r`nesc, Clive. Te voi anun]a de \ndat` ce m`

hot`r`sc.

El \i duse o mân` la buze, dar o l`s` jos imediat ce intr`

majordomul s` anun]e cina. Din cauza servitorilor roind \n jurul lor

toat` seara, conversa]ia fusese una superficial`; la cafea \ns`, din

nou singuri, Clive se interes` de ziua ei. Descifrând o aluzie,

Amanda a[tept` ca el s` \ntrebe mai multe.

– Ai auzit ceva despre alte loca]ii? continu` el.

– Nimic. Domnul Craig nu spune prea multe când sunt eu de

fa]`.

– Dar te ocupi de coresponden]a lui, [i mai sunt [i biletele

interne.

– Nu sunt multe. Când directorii au s`-[i comunice ceva, se sun`

\ntre ei. Nu e ca la Brands, unde fiecare document este tip`rit \n câte

trei exemplare.

– S` \n]eleg c` nu erai de acord cu obiceiul `sta?

– Nici tu n-ai fi, dac` erai cel care le scria!

– |n documentul scris nu exist` dubii, spre deosebire de o

conversa]ie telefonic`. Homefare sunt cunoscu]i pentru lipsa lor de

organizare.

– Care nu se reflect` \n profiturile lor…Scuze, Clive, am fost

cam dur`.

– Nu m` deranjeaz` o observa]ie din când \n când, zise el cu o

sclipire \n ochi care-l \ntinerea. Dac` apreciez interesul unei femei


\ntr-o anumit` problem`, nu \nseamn` c` o vreau indiferent`. Iar tu

\ntotdeauna ai fost rezervat`.

– Stai s` vezi când nu-mi convine ceva.

– Sunt prea de[tept ca s` rog pe cineva s` fac` ceva ce [tiu c` ar

refuza.

– Cum po]i fi sigur?

– Instinctul.

– La fel cum alegi loca]iile?

– Exact. Am \ncredere \n judecata mea [i-n capacitatea mea de a

citi omul. Asta nu m` face \ncrezut; este un dar de la Dumnezeu,

[i-I sunt recunosc`tor. Pe de alt` parte, mi-l asum, [i \ncerc s`-l

folosesc.

Ascultându-l, Amanda se minun` de \ncrederea \n sine a acestui

b`rbat, \ntrebându-se dac` ceva se va transmite [i ei \n cazul \n care

s-ar c`s`tori. Nu c` ar fi avut nevoie s` se zbat` prea tare, c`ci \n

calitate de doamn` Clive Brand, toate u[ile i-ar fi fost deschise.

– Cred c` ai muncit foarte mult pentru ceea ce ai acu

GEORGE ANN JANSSON · 2018. 5. 31. · – Am f`cut ceai, o \ntâmpin` mama ei din buc`t`rie. Mi-am...

Documents

Transcript of GEORGE ANN JANSSON · 2018. 5. 31. · – Am f`cut ceai, o \ntâmpin` mama ei din buc`t`rie. Mi-am...