GEORG-E COSTrN

., ,

)

-

.. '\

Toate drepturile sunt rezervate Editurii ZEDAX.

Tehnoredactare: Daniela NICOLAE Grafica si coperta: Gheorghe NEAGU

Tiparul a fost executat lao

SC ROLAND IMPEX SRL

FOqANI

GEORGE COSTIN

ANOTIMPURI CU CENTURA DE

CASTITATE

•

Editura ZEDAX Focsani -20QO­

tel: 092.28.44.30 fax: 037/22.11.47

MARCELA •

in lini~tea serii, groparii i~i terminasem treaba. Groapa era gata. Pamantul proaspat forma 0 movila galbenlL Lutul ie~ise la iveala mai repede dedit se a~teptas~Iii. Alaturi stlltea 0 grllmadli. de oase, pe care blirba!ii Ie spalaseIii meticulos cu yin ~i Ie ~ezasera

intr-o !o~ca cu baieri, din panza alba. Vor fi puse la picioarele .Cristinei. Mama sa, Marcela, murise in urma cu 20 de ani. Acum , se prapadise ~i ea, ca un flicut, la acee~i viirstli..

Hristudor Chiper, cu 0 sticla de Yin alaturi, ciople~te numele pe cruce ~i data cand a vazut lumina zilei biata Cristina, iar

I dedesubt, varsta: 78 de ani. Va fi lume muM, chiar daca este biitriina. Cristina a avut 0

viatli frumoasa. Marcela flicuse pentru ea totul. Erau instllrip, aveau docar ~i chiar un clavecin. Catarama Ie invatase pe fete sa cante dupa ureche. Cei mai aproape de viirsta ei i~i aduceau arninte de ele, imbriicate in rochiile lungi, din dantela, lucrate de Marcela.

.Toatli. lumea buna venea la ei in casa. De la Adolf Capatiina, fost primar al ora~ului Panciu, pana la cei din familia Gatza. Gurile rele spun, ca demult, inaintea primului riizboi, Marcela ar fi fost "in preajma" scriitorului loan Slavici, de conacul caruia 0

desparteau ciiteva case. A doua zi, maicile a~teptau in poarta cimitirului .........

convoiul care 0 aducea pe Cristina. In lini~tea dupa

~

amiezii, cortegiul urca u~or dealul, dupa ce trecuse podul peste Haulita. Totul era pregatit ca la carte. Preotii de la Schitul Brazi, de la Srantul Ion, iar de la

Panciu, popa Facaoaru, vor line slujba conform canoanelor ~i

obiceiurilor din Valea Brazilor.•

Nadia, cea mai mica dintre fetele Marcelei, pusa tot timpul pe ~otii, lua lo~ca cu oasele ~i 0 dadu Didinei, sa aiba grija de ea cat va dura procesiunea.

- Na! Tine-o pe Marcela, ca tot ati fost prietene in tinerete! Didina, avand acum 98 de ani, se supuse ascultatoare,

incerciind sa 0 pliinga pe Cristina. Popa Facaoaru a luat cu sapa plimiint din malul de alaturi ~i a .

preslirat peste Cristina, a turnat yin in semnul crucii, iar groparii, ascultatori, au batut procovatul.

Atente la gaina, la olanele cu flori ce se dau peste groapa, la sc0artele ce trebuiau implirtite, la lumea ce va veni la pomana. au uitat de Didina, care pliingea liinga groapa Cristinei. dupa tineretea ei risipita, geloasa, parca, pe lumea venita in numlir a~a de mare.

Lumea se grabea, spre casa Cristinei, la pomana. Tunetele vesteau ploaia ce avea sa inunde, ca de fiecare data, Valea Brazilor. In poarta cimitirului, Nadia nu se putu abtine sa nu-i spuna cateva "de dulce" popei Facaoaru.

Didina nu se indura sa se despartli de mormantul Cristinei. Privea crucea din lemn, cu certitudinea ca asista.la propria-i inmormiintare. In lini~tea din jur, doar glasul strident al Nadiei a trezit-o la realitate. Singurli, ca 0 umbra, cu ochii inlacrimati ~i

to~ca alba in miina, striga disperata catre Nadia. pe care abia 0 mai zlirea langa cealalta "femeie":

- Fetelor, fetelor! ... Si cu Marcela... ce facem ?. .

•

ANTON BURDEA

Din copilaria mea n-au lipsit biserica, schitul ~i

cinematograful. La biserica mergeam inca dinainte de a tine minte, cu mama-mare ~i cu nana, care rna purtau la toate slujbele. inmormiintarile ~i pomenile, de unde erau nelipsite, ca ~i celelalte

. babe. Primele picturi Ie-am admirat tot la biserica. Imi doream sa fi fost pe vremea aceea ~i sa-I pot aplira pe Iisus Hristos de soldatul care-l intepa cu sulita, ciind era pe cruce. Cu ochii la icoane, am simtit cum cineva imi ia mana mica de copil ~i mi-o sliruta. Am intors capul iii nu ~tiam ce sa credo In fata mea statea Iosif, care parca se daduse jos de pe perete ~i venise la mine. Avea tot a~a, plirul alb ~i crel. 0 barba alba, rara, iar ochii alb~tri in strafundul carora simteam 0 imensa tristete, radiau atiita bunatate. Mama­mare rna tinea in brate, iar in spatele ei, Anton Burdea imi ziimbea, tinandu-mi striins miina in palmele lui uria~e.

Acolo, la biserica, Anton Burdea era parca in casa lui. Un om normal, cu un ve~nic trenci alb ~i 0 to~ca de care nu se desplirlea niciodata.

Cand am inceput sa ies singur, in micile plimbari de la gradinita spre casa, am vazut pe strada un altfel de Anton Burdea. Hainele de pe el nu mi se mai plireau obi~nuite, insa, cea mai

ciudata era purtarea copiilor, colegii mei, pe care nu-i vazusem niciodata la biserica. Se tineau lant dupa el, necajindu-I ~i strigiind injurullui "Anton Burdea,

~~

Anton Burdea", ca ~i cum nu acesta i-arfi fost numele, ci 0 porecla injositoare.

Acasa, daca erai neglijent ~i te imbracai "ca pe

ii

gard", imediat erai apostrofat: - Uita-te la tine! Parca e~ti Anton Burdea. Nu intelegeam de ce trebuia sa-~ fie ru~ine sa fii Anton Burdea.

Barbatul care atunci nu avea mai mult de 50 de ani, albit inainte de vreme ~i, care, la biserica iubea a~a de mult copiii, pe strada era.singur ~i hlirplit de 0 gloatli nestapanita, cu apucaturi de oameni mari, din Biblie, gata sa arunce cu piatra.

Pe aleea din cimitir, primul cavou, pe partea stanga, este al familiei Burdea. Pe vremuri, oameni instliri\i, dar ~i instruiti. Doctori, farmaci~ti, avocati. Republica Popularli stricase ordinea lucrurilor. Oamenii trebuiau sa fie egali, dar nu se ~tia cu cine. Singurul, egal cu el insu~i, era Anton Burdea. Cati oameni din Panciu se puteau mandri ca ii cuno~te toatli lumea? Orice referire la viata de zi cu zi racea trimitere la Anton Burdea, pe care societatea nu I-a lasat sa continue drumul farniliei sale ~i I-a adus undeva, la marginea subzisten\ei, a intelegerii ~i a nebuniei. Din marea farnilie mai trliia 0 sora, batriinii, 'ce i~i ducea traiul alaturi de Anton Burdea, femeie pe fata clireia se citea denmitatea. Ei DU

era ru~ine ca este sora lui Anton Burdea. Lumea 0 saluta ~i 0

respecta, pentru ca apucaserli acelea~i vremuri, ciind ei, cei de azi, treceau umili prin fata farmaciei ~i spuneau "sl\ru' mana", mai umili decat Anton Burdea, pentru ci'i Dumnezeu ii pusese acolo unde Ie era locu!.

Societatea plina de steaguri, de lozinci scrise agresiv pe peretii caselor din Strada Mare, nu ~tia undll)i este locu!' A~tepta docili! indica\iile de sus, pentru a merge pe\linia asta, pe asta ~i pe altele,

, de care nimeni nu mai era convins. De undeva, de mai sus, Durnnezeu, care, p~ca -fill

coboriise pe lume, a avut grija de Anton Burdea. Intr­o zi, pe aleea din cimitir, langa impunatorul cavou al

familiei Burdea, am vazut 0 cruce noua, din lemn. Dreaptli, impunatoare, simpla, pe care scria cu litere

man, negre: Anton Burdea La capatul cimitirului, inspre cazemate, unde dindva fusese

cimitirul saracilor, i~i dorm somnul de veci anonimii, contemporanii perioadei comuniste a lui Anton Burdea, peste care s-a a~ezat, mai repede dedit uitarea, iarba, nepasarea.

Acolo, este cimitirul ~i mai saracilor, al celor ce nu vor ~ti niciodaUi unde le-a fost locul in viata. Ca ~i in cimitir.

~~~'?

~~ •

"

Din eeliilalt eapat, un alt clovn, hidos, venea

lipaind din pantotii uria~i: _Costiea, unde e oul?

Costiea lasa eelelalte batiste ee-i fuses era date peste eapetele

eelor din falii ~i se intoarse. _La magazie! ~i arata spre burta mare ee-i intindea pantalonii

largi, eu pieptar.Costel Bumbu, mie ~i negro, eu parul eret, rMea eu gura pana

la ureehi, ariitandu-~i dintele Jipsa ~i inghiontindu-l pe Jan:

- La magazie! Jan n trase ineet spre ie~ire. Faeusera destulii galagie pentru a

fi vazuti ~i tinuti minte ea in toata seara fusesera la biilci. De aeum era timpullor. Al banilor, al marfii, al riseului.

In capatullntuneeat al platoului, spre Tontoroi, Ii a~tepta un "Simson" eu ata~. Strabatura In tiieere drumul nemtese pana la Sirbi ~i treeura Su~i\ll prin apa numai de ei ~tiutii, ea sa nu ude motorul. in bezna ulitelor, eu faml stins, au intrat direct in eurte la Niea Sima. Erau ~teptali. Se streeurara In ehilerul din spatele easei ~i trasera dupa ei u~a din lernn masiv, ziivoriind-o. Singura fereastrii a chilerului dadea in gradina. Porumbul inalt ~i lumina ehioara de lampa eu gaz ii ferea de oriee privire indiseretii. Se privira. Jan seoase din buzunarele largi ale pantalonilor un teane de buletine. Aeum aveau. acte pentru mai bine de 0 luna.

Nica a pus pe masa un caiet cu file unsuroase. Pe astea vor face aetele. Cu un ereiol) ehimie, pe care de fieeare data eand

seria nbaga tn gura, se apuea de treaba. "Subsernnatu!... din satu!'" eu buletinul seria... numarul... am

eumparat de la Niea Sirna, Gheorghe Enoiu, Faniea Talambli ~i ap mai departe, 0 vaeii pe suma de ..."

•

Vaea disparea din eomunii, ariitai hartia

militianului ~i te liisa in pace. - Cine a eumparat-o?

eu Paneiul

A

BALefUL

Dupii ee termini de ureat dealul dinspre Valea Brazilor, platoul, • unde eandva fusese biseriea ora~ului, priibu~itii la eutremurul din

1940, era inundat de lumina. Ghirlande eu becuri multicolore atamate de stiilpi, transformasera mieul ora~ tntr-un eire. Pe terenul viran lumea pusese stiipanire pe tarabele eu iz tiganesc, tn spatele earora tronau femei tmbraeate sumar, pe un fundal menit mai mult sa sperie deeat sa tncante, alaturi de desenele fantastiee pictate grosolan In eulori tipiitoare.

Oameni pe care, de obieei, nu i-ai fi vazut In strada la ora aceea, erau ferieitii gum easea, avizi de priveli~tea noua ~i neeunoscutli., ee ineita ~i Ineanta deopotrivii. In mijloe era Intin~ un eort mie ~i ne1neapator, eu prelata desfiieutli. la intrare pentru a putea sa vadii cat mai multli. lume speetaeolul. Speetatotii din primele randuri erau cei obi~nuiti

noaptea, earora nu Ie era striiina nici 0 umbra, amatori de petreeeri ~i scandal in aeel~i timp. - A ee vreti sa miroase batista dumneavoastrii? Jan Piiduehe, gras, eu mustalii, tn maieu ~i plin de sudoare t~i

flutum batista ~i 0 arunea clovnului. - Bueure~ti!

o primi inapoi ~i 0 diidu eelorlalfi sa 0 miroase. - Parfum Bueure~ti! striga clovnul.

~

~~~~

o POVESTE

Cu toate ea razboiul se terminase demult, edilii, dupa ee au demol

at eentrul ora~ului Panciu, de la lieeul "loan Siavici" pana

dupa restaurantul "7 Noiembrie", lasandu-I {lira personalitate, au ridicat eazemate, pe care Ie numeau bloeuri. Deasupra, indinate ca ferestrele de la sere, gata de zbor, stiiteau panourile solare pentrU inealzirea apeidin instalatia termiefl. lama dMeau atata ea\dura incat, pentru a Ie justifiea numele, oamenii ~i-au pus In mijloeul

apartamentelor sobe. A~a aveau Inealzire eentrala. . Dupa eutremurul din '40, primarul de atunei a pus paneiul pe

piCioare, eei de dupa el I-au dat jos. $i parea pentru a fi linu!i minte, lstoria i-a ales eu nume predestinate. In '40, Capa\ii.ni'., dupa '70, Tarau care, despaf\it in silabe, era Ta-rau, Niea de la nimiea~i, dupa el, Soeaei, de la unguri. Aetualul primar poartii numel

e

ora~ului ~i pentru ea a pus 0 piatra la temelia sehitului

, lstoria i-a

faeut eu oehiul.Ltlmea venita de la lara. dupa loeuri de munea, a adus eu ea

amprenta meleagurilor natale. In baleoane, rufe Intinse ea pe gard. Strigaturi pe fereastra, ea la tarla. Gunoaie aruneate peste tot, ea la porei. In fata blocurilor stateau "ogoarele-nfra\ite" eu ceapa,ro~ii, zarzavat, imprejmuite temeinic cu garduri metalice. care mai

de care mai grosolan. Ca pe vremea popoare\or ~ migratoare . In mijlocul cUf\ii trona "Domnul Con­~ tamer", plin cu caini ~i pisici, care se bateau pentru

~

- Uite hiirtia! Vasile Manolae din Paneiu, strada Mihai Viteazul, numarul 8.

Manolae se dueea a doua zi la militie ~i reclama pierderea portofelului eu toate aetele in seara eu biileiul. Si ca el, to\i eei din teaneul eu buletine din buzunarele lui Jan.

In ziua urmatoare, la singurul magazin de came, imbracat in alb imaeulat, Jan tran~a ~i a~eza in vitrina frigiderului halcile ro~ii

de vita proaspatii. Lumea venea cuminte, ariita cartela ~i i~i lua pOf\ia, ba ehiar ~i eeva mai mull.

Jan era einstit. Nu fura la cantar ~i servea pe alese. De aceea nimeni nu-i cantarea vreodata marfa. Daca ar fi fiicut-o, ar fi viizut ea in loe de 0 vaea citt avea pe factura, in galantar erau de fapt doua.

In u~a. razilnd eu gura pana la urechi, ardtfu1du-~i dintele lipsa, Costel Bumbu striga: .

- Jane, la magazie! ~i arata spre galantarul ispititor, faeilnd eu ochiul.

Afarii·se auzeau pocnitorile trase eu ala. Prin fala priivaliei alergau copii tragand eu ele ~i Imbrilneindu-se. Din biilciul de asearii atat mai riimasese: poenitorile.

~

continut eu tigllncile zHitarile impotriva carora, pentru scurt timp, coalizasera. Ca partidele democratice. , •• Pe loeul fostei paduri de stejari seculari, taiata dupa

vizita lui Mazepa, s-a plantat vie. Taiata dupa vizita lui Petre Ro­man, plantandu-se 0 pialiL Aici au crescut peste noapte stalpi, s­au umplut peste zi cu becuri, care ard pe pustii tot timpuL

Valea Brazilor, care racea deliciul marilor proprietari, despaf\itii in doua de ~ipotul cristalin al Haulitei, era plinii de flori, vile ~i maici. in pragul mileniului trei, §uvoiul mov de tescovina se cheama tot Haulita, cu toate ca pe ea n-o mai aude nimeni. Si acum Valea Brazilor este plina de flori, dar de maracini ~i scaieti. Locul vilelor este luat de impunatoarele bungalow-uri din chirpici, ale tiganilor, cu al caror nume se identifica ~i Valea Brazilor. Doar maicile au ramas tot maici. Ele au racut schitul sa renasca, 1­au ridicat din temelii mai frumos decat era, ~tept5.nd parca invierea care, pentru ele, oricand poate sa vie. Pentru noi ceilalti, Dumnezeu este prea departe. Din cauza grijilor ~i nevoilor, uitam ca de fapt este pretutindcni. Pretutindeni pe garduri, pe stalpi, pe geamurile vitrinelor au ramas lipili ~i nu se mai ~terg ale~ii nearnului, cei care, in zece ani de guvernare, fie ea au fost cei de pe stalpi sau cei de pe garduri, au ramas la fel de nesim\itori, ca statuia din Strada Mare.

Strada Mare a dispiirut la fel ea ~i negustorii evrei, cei ce nu au mai apucat sa piece in Palestina, dar i~i fac somnul de veci in cimitirul evreiesc, imprejmuit cu sarma ghimpatii ~i inchis cu 0

poarta uria~a din tabla, ca nu cumva sa mai iasiL Ca sa nu Ie fie dor, ortodoc~ii au avut grija de raposa\i. Le-au rasturnat pietrele funerare la vale, ca ~a sa poata fi mai aproape de Palestina. Din cimitirul evreiesc au mai ramas doar stalpii de la gard, ce nu au rna; fost sco~i, pentru ca de ei, ortodoe~ii vor avea nevoie abia la ~ primavara. -fill

$i-am inealeeat pe-o §a, in lipsa calului, care a -=­~

devenit prea scump ~i, pe deasupra, mai ~i maniindi. De maneat am mai manca ~i noi, dar nu suntern

cai ~i, neputand sa mai tragem la cllruta tranzitiei,

Inhama\i de-a cunnezi~ul, ne-am pastrat doar visul. Visul, singurul pe care nu ni l-a putut lua nimeni, niciodata,

aliituri de speranta eii maine s-ar putea sa fie mai bine, poate va

deveni realitate.Realitatea, dura, nemiloasii , ne face sa vedem in fiecare zi ca

nu suntem ingeri ~i ea In pamant ne YOm intoaree. Pamantul, obosit de atata a~teptare, s-a saturat, ca ~i noi, §i a

Inceput ~a crape de ru~ine. $i tare m-a~ fi bucurat, daca totul ar fi fost numai 0 poveste.

C"'~'?

-~

ANGHELINA

Drumul ce duce la schitul Brazi, merge pe langa piatA, pana La Ton\oroi, apoi, abrupt, coboam facand un cot, ce lasa in stanga malul de lut, iar in'dreapta, 0 rapa imensa. Cote~te la fel de brusc inca de doua ori, pentru a deveni aproape drept, in fata abatorului, peste drum de easa Anghelinei.

Anghelina, nebuna, a~a cum 0 ~tie tot cotul, a avut 0 droaie de copii, printre care ~i doi gemeni. Dupa riizboi, gemenii se jucau la Gavane cu un obuz gasit in pamant. Acasa nu i-au mai venit deciit un maldar de carne insangeratll. De'durere, Anghelina a fugit peste dealuri, pana-n paraul Haulita, unde a urlat cat a putut, iar Valea Brazilor, credincioasa, i-a purtat ecoul de Ia schitul Brazi la Sfiintul Ion ~i de acolo, peste albia Su~ilei, pana hat, departe, dincoLo de Magura Odobe~tiului. De la gemeni i se trage puterea descantecului. Anghelina are Ieac de deochi, ~tie descantece, stinge ciirbuni in apa ~i tope~te cositor. Da in bobi de fasole ~i face fannece. Gemenii i-au dat puterea, iar des~antecele ~i fannecele ~i aile

feluri de vrajitorii le-a invalat de la Ileana, zlatiirila, care in fiecare iama, venea cu ~atra peste drum de easa ei, intr-o rapa, unde-~i

intindeau corturile ~i stateau pana in primavara. Anghelina nu cerea bani. Le facea a~a, simplu, ca 0 datorie fa\a de

~ omul aflat in nevoie. A~a a facut ~i pentru Dumitru, nepotul Mari\ei, ce se incurcase cu 0 femeie ~i i~i

~

biitea nevasta, alungand-o cu amandoi copiii de acasa, in puterea noplii, pe dealurile din Valea Brazilor. Anghelina auzea plansetele, purtate de vantul rece

impreuna cu ecoul ~i nu 0 dalii le-a oferit adapost ~i mancare. Gheorghe, baiatul eel mare al lui Dumitru, era frumos ~i

curninte ca 0 fata. Anghelina il mangaie. Baiatul de 13 ani se supuse taeul. A~a fusesera ~i baie\ii ei, gemenii. Ca ni~te fete!

Sub 0 tufii de com, Slii 0 falii de Domn, Cu trei bu\i de rachiu, Cu trei bUli de venin. Cine bea rachiu se-mbata, Cine bea venin crapa 1 A~a sa crape...

Diminea\a, devreme, cand roua fiicea iarba catifelatii, Anghelina pleca spre schit, adunand din mers flori ~i frunze numai de ea ~tiute, pentru leacuri ~i alinari de suflete. Gheorghe 0

inso\ea la ca\iva pa~i in spate, tacut ~i ganditor ca un om mare. La schit, au aprins cate 0 lumanare, Anghelina I-a luat de mana ~i au intrat in cimitir. S-au oprit la monnantullui mo~ Vasile, bunicul lui, ~i I-a indemnat sa ia pUlin pllmant, cat cuprinde intre deget~. Acela~i lucru I-a pus sa faca la mo~ Gheorghe allui tala Marila ~i de la Maria lui Kiss. Gheorghe a intors capul sa mai priveasca odata mormintele. Ariitau a~a cum le-a fost ~i vla\Jl. 0 cruce simpla, din lemn,. a lui mo~ Vasile, una din piatra cu medalion de poI1elan, de unde-l privea un tAran cu mustatA ~i piilarie, a lui mo~ Gheorghe, iar cealaila, din marmura, cu poza unei fem~i negricioase intt-un

costum pepil. Cele trei monninte, aliniate perfect, ! "1 aduceau cu ni~te trepte, pe care ei le'-au urcat a~a cum

au putut, ca ~i cum din viatA ~i pana dincolo ar fi doar

~

Ii

De-o fi de fala mare Sa-i eada parul, Sa ramana cheala, Sa radii lumea de ea...

~

~~~~

Dumitru a zambit, spunandu-i di sunt doar vise de noapte, Undeva, aproape, se auzi !ill zgomo!. Dumitru se intoarse. In fa~a lui, alb ea vaml, eu oehii

mari, speria~i, statea Gheorghe, care seapase sticla eu vin din mfinA. Dumitru, eu-n zfimbet bland, 11 mfingfiie pe ere~let.

_Ce sa-i faei! Le e sete·~i moqilor! In galagia din cimitir, Gheorghe 0 auzea numai pe Anghelina: De-o fi de apa

Sa-i sece izvorul. De-o fi de padure Sa i se usuee iarba, De-o fi de soare Sa-i piara lumina, Na sa piara...

un pas, cateodaHi puternie, alteori mai slab, sau pur ~i simplu 0 treeere, din poarta sehltului, in eimitir.

Spre easa, I-a pus sa spuna dupa ea un desefintee, legat de tacerea celor pleea~i dintre ei ~i taeerea tatalui sau.

Pamantul avea sa-I presare Gheorghe in buzunarele lui Dumitru, pentru ca el era mai cural ~i a~a avea mai multa pUlere decat Anghelina. Luerurile s-au lini~tit ea printr-o minune. Dumitru venea aeasa, lini~tit ~i tacut ~i isi vedea de lreburile lui. Nevasta­sa avea grija de gospodarie ~i de copii. Uitase de femeia ee-i tulburaseJUintile. La fel uitase ~i Gheorghe de Anghelina, de eimitir ~i de deseantee. .

De Pa~lele blajinilor, Dumitru ~i-a luat nevasla ~i baielii ~i

s-au dus la Mara~e~ti, eu oua galbene, verzi ~i albastre, la monnantul soaera-sii. Lume multii, popa citea pentru fieeare familie-n parte, eeilalri a~leptau. depanfind aminliri despre eei ee au fos!.

Tikhi~a, groparul eimitirulUl ~i nepol de veri~oara allui mo~

Vasile, tatal vitreg al lui Dumitru, Ie a~inu ealea. Vorbind despre neamuri, TaeliiTii ii povesli ca acum vreo lrei saplamani I-a visat

, pe mo~ Vasile arzand in flaeari alaturi de un all ~iiran, ___ cu musla~a ~i palarie ~i de 0 femeie negrieioasa, III=" imbracata intr-un eostum pepit. , -M ~

A w

PU~CA DE VANATOARE

Vasile Palade era jandann. Tresele galbene de sergent ii impodobeau umerii. Ii plaeea unifonna ~i 0 iilgrijea cum se euvine. Sangele de moean din Verdea ie~ea .Ia iveala. Era mandru ~i pUlemie. Nimie nu pulea sa-i slea iii eale. Cand a vazut-o prima oara pe Eugenia la ea aeasa, i-au stielit oehii. ~tia ea va fi a lui. Era imedial dupa eulremurul din 10 noiembrie 1940, eand Majestalea Sa, Regele Mihai, insolitde 0 garda legionara venise sa vadA ee mai rlimasese din ora~ul Paneiu.

Eugenia, gospodina neintrecuta ~i nevasla de jandann, la rugaminlile ehestorului aeeeptase sa pregaleasca masa penlru inallii oaspeli. Ca ajulor a fosl desemnat Vasile Palade, sa rlispunda pentru 101 ee avea nevoie ea masa sa fie bogala.

Blirbatul Eugeniei era un sergent foarte bun. Dar a~a cum se spune ea "meseria e bralarli de aur ~i gatul palnie de argint", niei el nu taeea exeeplie.

~i lui Vasile ii pllicea un pahar de Yin bun, dar el era de "eursa lunga". Bea yin eu galeata de te baga sub masa ~i n-avea nimie.

Regele a venit ~i a pleeat. Eugenia s-a ales doar eu 0 haina de iama eu guler de blana. Doar Vasile a fost mai ea~ligat. Zilele

pelreeule langa Eugenia i-au faeut sa se apropie. , Fieearuia ii lipsea eate eeva. Ei, barbatul pe eare-I -4HI voia in pat ~i nu sub masa, iar lui, 0 nevasta zdravana.

~

Magdalena, nevasta-sa, era bolnava la pal de vreo trei ani, iar el se ehinuia ~i eu ea ~i eu fiieli-sa.

Ca sa nu lungeasea pelleaua ~i profitand ea blirbatul Eugeniei fusese transferat la Constanta, Vasile a lual-o de nevasta ehiar inainte de a se pronunla divoqul.

Eugenia avea ~i ea un Miat, eu patru ani mai mare decal fata lui Vasile.

Romania a inlors annele. Nemlii au treeut in graba muntii, iar in loe au venit ru~ii. Pentru ea Vasile nu avusese treaM eu legionarii, noii oeupanli I-au numiteomandanl III mili\iei populare.

Oriee ar face un om, cat de bine soar purta, tgt reu~e~te sa deranjeze pe eineva. 0 serisoare anonima a ajuns la maiorul rus, care nu avea mai mull de douazeei ~i .doi de ani. Impreuna eu trei soldali inannali pana-n dinli, s-au ureal intr-l.\n GAZ 67, lara u~i,

~i s-au dus in strada Cuza-Voda, direct la Vasile. Maiorul rus a seos piSlolul ~i I-a pus la llimpla lui Vasile care

inlepenise in pieioare, alb ea varul. Interpretul le-a zis ea au infonnalii din care reiese ea Vasile

are in easa armament de razboi ~i 0 pu~ea de vanatoare. Eugenia ~i-a impins Miatul afara din easa, gala sa-I dea jos

din picioare de leapan ee mergea. S-a a~ezat in fata maiorului ~i i­a spus:

- Daea vreli sa omorali pe eineva, eu sunl aeeea. Pentru eli eu sunt stapana easei. Poftim ~i eautati peste tot. Dacli gasiti 0 singurli anna, pe mine va rog sa ma impu~eati·

Eugenia s-a dat la 0 parte lipindu-se de perele. In spatele ei, pe 0 earpeta din lana, doi eiobani eantau lini~lili la fluier pentru lrei oi.

Maiorul rus s-a uitat la Eugenia eu ni~te oehi ee treeeau dineolo de ea. Interpretul ii tradueea repede ee spunea femeia

Mt- energiea din fala lui. S-a uilat fugar la Vasile, a bligal pislolul in toeul uzat din piele ~i a ie~it la fel cum a

~

intrat.

Cand s-a auzit ma~ina pomind ~i indepartiindu­se,' Vasile Palade cat era de mare, a cazut jos ~i a

le~inat. . Eugenia I-a strigat pe Mitica. Copilul a intrat repede in casa. Cu un gest rapid, Eugenia i-a smuls pistolul Mausser de la briiu ~i I~a ascuns in soba. Cu aceia~i viteza a ridicat carpeta de pe perete, unde, atiimata in cui, de curea, Wnrn in doua, statea mandra o pu~ca de vanatoare cu doua tevi.Cei doi ciobani cu oile pastrasera cu sfmtenie secretul.

C"~~~

~

ESCROACELE •

Stateau toate trei pe prispa de lut a casei ~i i~i beau cafeaua cu coniac. A~a cum aratau, nu erau dedit ni~te babe uscate, iertate de Dunmezeu. La cei ~aptezeci de ani ai lor, ar fi trebuit sa duca 0

viata austera ~i saracacioasa, singure ~i parasite intr-un colt uitat de lume. Dar nu era deloc a~a. In mintea lor, anii nu-~i fiicusera loc ~i se simteau la fel ca in tinerete. Barbatii lor, ascultatori, riimasesera in gradina schitului ~i nu mai treceau deloc pe acasa. Se duceau numai ele sa-i vada ~i sa Ie vorbeasca vrute ~i nevrute, iar ei, docili cum fusesera 0 viata, aveau tot atiita rabdare ca ~i

cand asta ar fi dorit sa auda. Dupa ce terminau de vorbit i~i incheiau vizita cu acei~i formula adresarn aproape in cor:

- ~i mai ramaneti sanato~i! Da' ...sa aveli grija ce facetit Sa nu va prindem pe la vecinele astea, ca v-ali lins pe bot de mancare ~i

bautura... cate zile om mai avea! De acolo, batjocorilii de-o viata nu seoteau nici un cuviint.

Doar crucile se mi~cau u~or in bataia vantului, ca ~i cum ar fi spus: "S-o credeti voi ea ne mai intereseaza!"

Nici una nu era: mai bogata decat cealalta, dar ~tiusera

totdeauna sa scoata bani- ~i din piatra seaca. Axinia statea la ras'crueea drumurilor ce dueeau la Dumbrava ~i spre Panciu, cale de zece minute cu mersullor. De jur imprejur erau numai vii, fiir~ nici 0 casa in afara de a ei. Toata vara vindea yin ~i tuiea de cea mai buna

.~

I- calitate, numai din soiuri nobile, golanilor care luerau I-- eu ziua in via LA.S.-ului. Toarnna, eand ineepea --rr

eulesul, sehimbul se raeea in natura. 0 tama de struguri Ottonel, Feteasea sau Riesling pe un kil de yin sau un sfer! de raehiu. Si a~a avea produqie la fel eu LA.S.-ul, lara sa aiba in curle niei un butue de vie.

Agripina stiitea in mijloeul or~ului Paneiu. Avea easa pe 0

strada pavatii eu bolovani de rau, eu 0 curle ingusta multiplieata de trei ori ~i segmentata de garduri. Ea se oeupa eu treeerea sufletelor deeedalilor spre lumea de dineolo. Dupa inrnormantare, se dueea eu coliveIe la biseriea, purta eapetele, tiimaia ~i eiira apa. De aiei avea un ea~tig u~or, de unde se mai putea eiuguli ~i eeva pe deasupra.

Aspasia n-avea noroeul eelorlalte douii, eu toate ea ~i easa ei era tot intre vii, dar in Valea Brazilor, sus, pe deal. Se oeupa de mileuri, goblenuri ~i haine veehi. Nu pusese nieiodata ero~eta ~i andreaua in mana, dar umbla prin multe case ~i pentm bolmoajele pe care Ie racea pentru dragoste, siinatate sau sperietura, eerea 0

platii "modestii" in lueruri veehi, "de prisos", mo~tenite de la buniee ~i strabuniee, adevarate valori pentru oehiul ei format. Siimhata Ie avea la vanzare in pialii ~i seotea pe ele un pret bun, care sa-i ajunga pana la urmatoarele "aehizitii".

Toata saptiimana"nu se vedeau. Fieeare "muneea" in felul sau, eu 0 mana sigura lacuta nurnai pentru lua!. Duminiea, imbraeate ea boieroaieele pe vremuri, eu haine veehi ~i demodate, se dueeau la biseriea. Aeolo aseultau slujba lara sa inleleaga 0 iota, dar eu oehii la eueoanele "evlavioase", venite ~i ele la singurul speetaeol gratuit ee ~i-I puteau permite. Dupa slujba, aeasa la Axinia stateau la mese impiirate~ti, nu se sfiau sa-~i ude bueatele eu vi~inata ~i 0

sticla de Yin, apoi, la (l eafelulii eu eoniae ~i 0 ligara, puneau tara -== la eale. Sehimbld de experienlii Ie laeea sa fie la curent ~ Iifff- eu tot ee se intampla in Paneiu ~i sa~~i poata reeruta "=JIi1i

.~

rara gre~ viitorii mu~terii. Toate ~tiau sa ghieeasea in "'~P- eafea, sa dea in earti, bune eunoseatoare ale etemului

uman. Asta se mo~tenise din familie, pentm ea asemanarea dintre ele nu era intamplatoare. Mamele lor fusesera surori. Femei saraee, trudite 0 viata eu sapa in spate pe la boierii eu pamanturi ~i vii. Mama Axiniei fusese altfel. Frumoasa de-i lueeau oehii in cap, fugise de tanara eu un tigan de-allui Iftinea, pe la 1900. Buniea-sa 0 dezmo~tenise pentm m~inea laeuta, mo~tenire ee eonsta intr-o sapa ~i saraeie cat euprinde. Axinia avusese noroeul de a trai printre ligani, invatand de la ei, pe "materialul" mo~tenit de la na~tere, tot ee nu Ie era strain aeestora ea neam. Cu toate opreli~tile parintilor, Agripina ~i Aspasia, in tigiinie i~i raeeau veaeul. Copii fiind, inva!asera de la hatranele liganei, obi~nuite sa stea vara in praful drumului ~i iarna in jurul foeului raeut direct pe pamantul din mijloeul easelor, tot ee ~tiau

aeum. Cu toate ell. aveau pretentii de "doarnne", eand lumea Ie vedea

duminiea impreuna, se uitau la ele eu ura neputineioasa, ~tiind ea maine le-ar putea fi orieand diente. Si nu se in~elau deloe atunei eand, la colt de strada, inainte de a-~i lua riimas bun pana duminiea viitoare, spuneau:

- Io-te ra, eseroaeele!

~~~~

•~

AVETI VOl NOROC...,

Soarele se ascunsese dupa Magura Odobe~tiului. Lumina ro~ie

se transformase in albastra, cu reflexe de mov, impra~tiata pe tot cerul de norii ce se

ivisera. Gheorghe Palade terminase de incarcat carula cu boabe de

porumb ~i 0 trasese la poarta. Caii mari ~i frumo~i ii legase de drugii de la ciirula, cu mancarea ~i apa alaturi, ca sa fie gata de

drumul mare, dar numai pentru bani ~i pentru cai. Dom' Gigel Paraschivescu Iacuse drumul mai des la Galali ~i ~tia ca mai e greu de trecut la Cosme~ti, pe

podul ingust ~i ~ubred, peste Sire!. Apoi, mergeai lini~tit dupa ce traversai Tecuciul, pana la Hanul lui Conachi. Acolo, in padure, se ascundeau mulli fugari noaptea ~i era bine sa ai furca ~i securea langa tine, iar cainelui, pe care il legai de coada dirulei, sa-i dai drumul. Gheorghe avea caine voinic, care se batuse cu ursul asta toamna. Oricum il lua cu el. Mai ramanea tocmeala. Pe porumb ca al lui, sigur 0 sa ia bani frumo~i. Vasile Clo~ca ~tia sa se tocmeasca. Nu lasa la prel dintr-o data. Intai se tanguia ~i se vaita, pomenea de nevasta si de copii, 0 invia pe soacra-sa, Dumnezeu s-o ierte, care chipurile 0 sa-i bage banii pe gat dacii n-o aduce cat trebuia. Gheorghe era un om tacut ~i puternic. N-ar fi Iacut niciodata a~a ceva. Dar linu minte.

Tulu~a riisturna mamaliga mare ~i galbena intr-un ~tergar ~i i­o puse in traista. Striga copiii la masa, iar ea se duse in graj d, sii

drum. Nu-i mai ramasese decat mamaliga de pus in traista de canepa, in care erau deja branza ~i ceapa. 0 sa fie drum lung pana la Galali ~i unde mai pui ca Gheorghe, nU-l.mai Iacuse de mai bine de douazeci de ani, cand era flacau. Dar linea minte. Si atunci fusese un an bogat ~i Ie mersese bine. Porumbul se ciiuta. Negustorii greci il cumparau pe te miri ce ~i il incarcau in vapoare care mergeau la Stambul. Lor insa, liiranilor, Ie convenea, pentru ca Iacusera mult ~i-l dadeau dintr-o data.

La cazanul de luica allui Toader Rustea, unde aseara ii venise randuL la un pahar de chicu~, discutase ~i cu ceilalli care aveau de dus ~i de vandut porumb. Gheorghe nu putea sa mai rabde inca 0

saptamana, pana atunci cand mergeau mai mulli. Lui acum ii trebuiau bani. Ii spusese Traian Badura, ca trebuie sa se teama de

I• banda lui Serbu, atunci cand avea sa coboare dealul

t- Tife~tiului pe la groapa de lut, inainte Sa intre in......fltl J=" padurea lui Sclavone. Mai fusesera atacali oameni la -:13Z

~

vada de vite, sa-nchida larculla oi ~i sa ia scara de la gaini, care se urcasera in podul grajdului, sus, in tan. Apoi, se spala cu apa rece pe picioarele negre ~i crapate de mersul descull·

Pe prispa, Gheorghe i~i intinse 0 loala, iar la cap i~i puse un bral de coceni proaspat taiali, ca sa fie mai aproape de drum.

Femeia ii spuse sa se intoarca sanatos ~i se prabu~i ca moarta, pe lavila din bucatiirie. Rupta de munca de peste zi, nici sa se inveleasca nu mai putu.

Copiii, toli, ~i mari ~i mici, s-au culcat in odaie claie peste gramada. Unul mic scancea, doi mai mari i~i carau pumni cu nemiluita pentru 0 mala, fetele se hiirjoneau cu singura perna pe care nu ~tiau cum s-o imparta, iar cel mai mare, cu gandulla Marila

lui Ursulel,. canta de mama focului, punand capac la toata harmalaia.

Pe prispa, Gheorghe era napadit de ganduri.

~ "

.-Grija drumului nu-Ilasa sa vada sau sa auda ceva. Sa

~~.~~

•

.~

PRE~EDINTELE C.~

Paracliserul deschise biserica mai devreme dedit de obicei. Oamenii Incepura sa se adune. Postolache Simion, Pre~edintele Co"nsiIiului Parohial, Imbracat In haina de piele neagra, tare ~i scortoasa, cerceta registrul. Bocancii grei, purta!i cu aceea~i dezinvoltura ~i iama ~i vara, striveau scoaI1ele din toale Iacute la razboi In casa surorii sale. Timpul nu trebuia pierdut. Biserica din Dumbrava, frumoasa ca ~i cele de la manastiri, trebuia renovata. Picturile avusesera de suferit in cei aproape treizeci de ani de pe urma fumului de la lumanari. Bani stransesera suficienti. Administrarea lor era 0 problema. Popa Minu era prea batran ca sa se poata ocupa singur. La preotul Pu~ca de la Crucea de Jos nu puteau apela, pehtru ca avea 0 biscrica placata cu scanduri pe dinafara ~i ar fi fost pentru el ca 0 sfidare. Si a~a nu se prea iubeau, daramite sa-I mai roage sa supravegheze partea artistica a reconstituirii picturilor. Popa Galoiu de la Panciu avea 0 maghemitli de biserica care fusese candva casa mortuara. in afara tablourilor pe post de icoane, nu avea dedit peretii varui!i In albastru ~i tapetul cu cruci suflat In bronz alb. lnvidia ~ mancatoria dintre ei Ii opreau de la un compromis ca sa ajute comunitatea, bulversata de noua ImpaI1ire teritorialil filcutil de proaspe!ii guvemanti.

Enoria~ii, Impra~tiati In comunele limitrofe ale ora~ului Panciu, erau ;i ei derutati de noile denumiri ......alIi cu tenta ruseasca : colhoz, raion, regiune. Fostele

___

~

I-- eomune erau aeum eartiere ale Paneiului. Biserieile -t:B' ~ de la Crueea de Sus ~i Neieu ramasesera izolate ~i nu ~

partieipau la disputarea drept-eredincio~ilor, pentru ea zona lor de influenta era bine delimitata de Hazna ~i paraul Haulita. Biserica de la Schi~1 Brazi nu mai avea vreme de razboaie. Pe ea 0 pa~tea desfiintarea. Asta se vedea din interdiqia autoritatilor eomllniste de a mai utiliza eimitirul. Cele trei biserici mari, de la Schitul Sfiintul Ion, cea din piata ~i eatedral~ din eurtea ~fatulu.i? de liinga eladirea eonstruita de nemti in timpul celui de-~I doilea razboi mondial, nu mai existau Inea din 10 noiembrie 1940, de la cutremur. Problcmele de pe ordinea de zi erau presante. Cu toata linuta lor adaptata la cea a noului regim, mintea nu depa~ea stadiul demaiinainte.Adica a acelora de Tarani indobitocili de nevoi ~i

sMui de suferinle, indiferent de cine era la putere. Saracia era aeeea~i numai ca purta alta haina. Ambitia de a ie~i mereu in frunte ii faeea sa uite de cele sfinte atat pe preoli cat ~i pe enoria~i. Ca dovada ramasese povestea eu scriitorulloan Siaviei. Dupa ce se. stinsese din viala in 1925, familia Ii harazise ca loc de veei eimitirul d.e la Schitul Brazi. Pentru mandria pi'ineenilor, onoarea eare i se facuse sehitului era prea mare. A~a ca, Intr-o noapte, cei mai eurajo~i din urbe s-au dus ~i I-au furat de aeolo, mutandu-I In eimitirul de la "MoviJa", unde se odihne~te ~i astllzi.

Postolaehe Simion pled singur spre casa dupa mai bine de trei eeasuri de dezbateri aprinse, ramase ca dupa oriee ~edinla, lara rezultat.

Experienta parlamentara a Romaniei post - ~i interbeliea lasase o maxima care I~i avea aplieabilitatea pana ~i aiei, in Dumbrava. "Daea vrei ca 0 problema sa nu se rezolve, da-o spre soilltionare unei eomisii! "

Membrii Consiliului Parohial erau ni~te pro~ti. Toata ziua ___ stateau eu sapa in spate; de unde sa ~tie saraeii oameni ~

R:J:" eeva despre administra(ie ~i contabilitate? A~a vorbea -==

singur pe drum Postolaehe. Nici el nu era mai breaz. dar eel putin in sinea lui recuno~tea. Promovarea femeii! Pana ~i aiei. la biseriea'? Dar femeia trehuia sa

fie supusa biirbatului! Scoate-o la eapat daca poli eu Ileana lui Zdrenghi! Asta uiei pe drum nu ~tia sa mearga. Cand treeea calea ferata statea eate un sfert de eeas pana se dumirea ca nu treee trenu!.

Ajuns aeasa, Postolaehe se dezbraea de hainele de pre~edinte,

Ie ordona pe un seaun unde aveau sa stea pana duminiea viitoare, la slujba. Intra in chiler, a~a cum ariita de 0 viala, ca un (aran ineapatanat ~i descull, dupa ee luase pe talpi ~i Intre degete tot glodul din batatura. Aneta mesteca de zor in ceaunul cu mamaliga ~i il boseorodi de eum intra pe u~a. Asta Ii mai lipsea' Parea el nu ~tia ca are de dat mancare la lighioi. Pictura, asta era problema! L­ar fi rugat el pe popa Aga, eare era mai tanar ~i mai ambitios, sa se ocupe, dar asta avea de pe acum acre deprotopop. Cand se nimerea sa tina loeul unuia din preotii batrani, atunei eand se mai Imbolnaveau, Hiia ~i spanzura in parohie ea ~i eum ar fi pastorit aeolo de 0 viala. Te tinea minte daea nu-I ehemai la vreo pomana de pomenire ~i cand se trezea la putere te punea de te plimbai cu mortul pe la eelelalte biseriei ea sa te primeasciL Noaptea, pentru Postolache, a fost un chin. Visase numai sfintl pe pereli, ce se eoborau ~i Ii aratau lui ee Ie lipse~te. Ingerul Mihail eerea sabie pentru ea a lui nu se mai vedea de fum, Sf1intul Gheorghe il punea sa-i eaute balaur, Sfintii Imparati Constantin ~i Elena nu mai aveau cruce de eare sa se tina. Cand s-a trezit era tot 0 apa. El se simlea raspunzator de toate neeazurile sfinlilor.

Soarele ie~ise de dupa Malul Siretului ce se vedea in depiirtare ~i era aeum in dreptul erueii de la mausoleul din Mara~e~ti. Avea Sa fie 0 zi calduroasa de primavara daca se putea vedea a~a departe. Postolaehe, eu sapa in spate, se pregatea sa iasa pe poarta. Din

urma, bodoganind, venea ~i Aneta eu sapa ~i traista eu maneare. In drum, Ii a~tepta Ileana lui Zdrenghi. - Postolaehe. m-am gandit.

.~.~

- Foarte bine, fii! Faci progrese l asta 0 auzise ~i

el de la un activist de partid care Ie fusese trimis pe cap de la Raion.

- 0 punem pe sora-mea, Florica. Asta-i spurcata la gura ~i-i ~i

"di~teapta", ca are baietii la mina. - Lasa, fii, ca 0 punem pe vaca mea, ca ~i ea are doi vitei care-s la C.A.P.-eu. Postolache 0

lasa cu gura cascata in drum ~i pleca in lama bodogiinit de Aneta. In poarta C.A.P.-ului atarna 0 lozinca mare. "TRAlASCA FAATIA fNTRE POPOARE!". In vie Postolache prii\;ea ca un apucat. Ziceai ca-! a~teapta cine ~tie ce la capatul riindului. Aneta se uita.la el cum incepuse sa pra~easca ~i hatul. Postolache se intoarse. Ac~m

trecea prin dreptul Anetei in aceea~i viteza. In fata ochilor vedea numai sfinlii din vis, ciuntiti de fumu! lumanarilor ~i care-l ~teptau

parca la capatul randului. Soarele se ascundea. dupa Magura Odobe~tiuIui.Cu sapa in spate, doi fiirani, doua umbre, se indreptau istoviti catre casa. Aneta tacea ca niciodata, mergand prin praf cu capul in jos. In dreptul bisericii ~i-au ridicat amandoi ochii catre cer. Clopotele au inceput sa batao Postolache arunca sapa in drum cat colo ~i incepu sa se inchine.

- Doamne' E sarbatoare ~i eu pacatosul pra~esc.

- Te-ai tacnit de-a binelea. Nu-i sarbatoare' Postolache ridica sapa cu ochji la stintii de pe peretii bisericii.

Paracliserul Ie ie~i in fata. - A murit Ileana lui Zdrenghi! - Cum a~a?

- A calcat-o trenu' de zece. - Dumnezeu s-o ierte! - Tovara~e Pre~edinte, s-a rezolvat problema cu picturile. Se

ocupa popa Pu~ca de la Crucea de Jos. Postolache rasufla u~urat. Descult ~i plin de pamant, numai a Pre~edinte nu arata.

Aproape de casa se lumina. Acum intelegea sensuI

I• t: lozincii de la CAP.. In sf'ar~it, se infratise poporul ~ ~ din Crucea de .los cu poporul din Dumbrava. A~a~

sa vina duminica la biserica!" Vocea popii ii suna in UTechi precum clopotele mai inainte.

_Ca sa vezi ce-nseamna political se trezi Postolache vorbind in

pat. - Bugine~tc-n tine Postolachi!

Noaptea cuprindea u~or Dumbrava, liisiind stelele sa sclipeascii undeva, departe, piina in mintea lui Postolache.

spunea ~I popa Mmu la predica: " ...tot poporul trebme

~~~~

~ ~

A ~ ~

BALUL DE SAMBATA SEARA

Peronul garii, neschimbat de la batalia din 6 august 1917, a~a

cum apare ~i in tabloul "Gara de la Marii.~e~ti", devenise pentru toli "malagambi~tii", Strada Mare.

Dinspre depou, 0 klcomotiva "Pacific" venea in for(ii. pe linia inmi, pufuind ritmic ~i acoperind capatul peronului cu un abur ca o adevarata cea\a londoneza. Vantul u~or ~i caldul de primavara 0

impra~tie repede lasand sa se vada Irei siluete care incepeau sa prinda conlUr, ca ~i cum ar fi escortat locomotiva ce inainta linand, parca, pasul cu ei. Pe margini, cei doi mililieni incadrau un civil intr-un trenci alb, sUgTI1ffiat cu un cordon, cu capul descoperit ~i

parul pieptiinat spre spate. Severitatea de pe chipul sau il fucea sa para matur fata de cei 19 ani pe care ii avea.

Barbasura, plutonierul de la mililia T.E, rotund ~i cu parul sur, contrasta cu sergentul major Pontoarca de la mililia din Panciu, imbracat intr-o uniforma impecabila, cu cizme inalte ~i manu~i

albe in maini ~i cascheta ofilereasca (pe care nu avea voie sa 0

poarle fiind subofiler) ridicata fof\at ca sa para inalta ca la cei din "S.S.", a~a cum apareau in filmele sovietice de razboi, singurele ce rulau in cinematografe.

- Ali verificat daca afi~ele sunt la locullor? - Am verificat, sa traili! Barbasura dadu raportul, dornic sa scape cat

~

mai repede de prezenla activistului U.T.M. - V-am spus sa nu mai vad malagambi~ti

plimbandu-se ziua in amiaza mare prin gara? - Nu se mai plimba, sa traili! - Dar cu aia doi, ce-i? - Nu se plimba, sa traili! Stau. _Sa nu mai prind unul aiurea prin gara ca ~antierele tineretului

au atata nevoie de oameni. Sau vrei sa te pun ~efin "Cartierul 2 Lingurari"?

Barbasura inghili in sec. Cu tovara~ul Fistin nu te jucai. Pontoarca coborl in graba scii.rile din spatele giirii, linandu-se

dupa activist. Intoarse capul ~i-i fucu cu ochiullui Barbasura, ce statea incremenit, in pozilie de drepli, ~i cu mana la cozorocul ~epcii, intr-un salut ca pentru general.

- Tu ce dracu te Iii dupa mine? - M-au trimis de la Raion sa va piizesc. - Paze~ti pe ma-ta! _ Dar deseara la bal cine-o sa aiba grija de dumneavoastrii.?

Sa dea dracu-n ei de chiaburi, c-o sa matur podelele cu ei daca

mi~cii unul! - Ce chiaburi visezi in Mara~e~ti?

- De... ailalli... malagambi~ti!

Au inceput sa rada amandoi.

*

~tefan Dogaru statea in u~a locomotivei cu carpa in mana, ~tergandu-se. Privea de pe linia intai, prin sala casei de bilete,

'l.1 silueta incren;enita a plutonie~lui. N~ar fi ~chimbat pentru mmlc m lume saiopeta mnegnta de carbune ~I ulei cu uniforma lui. Se uita ziimbind dupa Fistin.

~

Vilzuse multe in viala lui, dar sa apara din strafundurile amiiriite ale Mara~e~tiului sau de aiurea atatia neispraviti, nu-~i amintea. Cu trei ani in urrna,

pe peronu! garii din Panciu, 11 urrnarea din !oeomotiva ea

tineretului de la

eum sunase

~i azi, eum se uita eu jind la eei ee aveau sa piece eu trenuL I s-a fiicut mila ~i I-a luat cu el piina la Mara~e~ti. A~a a aflat.ca, dupa ee abandonase ~eoala, fugea de aeasa pe ~antierele

Hunedoara. In Mara~e~ti, I-a suit in loeomotiva unui miirfar eare mergea La Simeria. Dupa doi ani, I-a dus de la Mara~e~ti la Paneiu. Fugise ~i de acolo. Peste alte ~ase luni, 11 vede imbraeat "Ia patru aee", ~i din ':nea ~tefane", se treze~te strigat "tovara~e Dogaru!". A~tia parea veneau din negura istoriei. Ii uitasera pe aiei popoarele migratoare ~i au stat aseun~i ca ni~te eonserve, iar ciind le-a venit randul ~i-au seos eapetde veninoase afara. Pana ~i numele ii triida. Pauker, Carabadgeae, Carbaro, Fistin. Cine mai ~tia

de-adevaratelea numele astora? Cel putin vazuse eu oellii lui 0

asemenea transformare ~i nu se mai mira deloe. Carbarov devenise peste noapte aetivist de partid ~i-l ehema Carbaro. Dupa ee a intrat in pu~earie, eiind a cazut Luereliu Patra~eanu, nevasta-sa, eare se numea Carbarou, le-a seos buletin eopiilor, eare se numeau ~i mai romiine~te: Carbarau. Puteau a~a sa mearga la ~coli, tara sa-i invinuiasca eineva de vreo legatura de siinge eu Carbaro-Carbarov. ~i nu era singurul eaz in Mara~qti. Asemanator, biirbatul eare fugise din Basarabia la venirea ru~ilor ~i era eunoseut sub numele de Varzopov, ajungea sa aiba progenituri ~i nevastii, Varzopol.

~tefan Dogaru nu fiieuse nieiodata politiea ~i niei nu avea de giind. Muneea din greu sa-~i ereaseaeei cinei eopii. Politiea, pentru el, era preeum ealea ferata. ~tiai de unde pleei, dar maeazul pe e~re-lintalneai in cale te putea duee ~i pe 0 linie moarta.

*

Frizeria a~ezatii vls-a-vis de pareul auster, nefolosit nieiodata, eu podelele date eu motorina de-!i lua nasul, peste eare eadea parul proaspat tuns, era !oeul de lntalnire al "romanilor", prilej de biirfii ~i diseulii inutile !a cate un pahar "la botul ealului", baut dupa perdeaua ee aeoperea aeeesoriile pentru eura!enie. In fundul ineaperii, sus pe 0 polila, era ~ezat la loe de einste un difuzor eu eareasa din lemn ~i fala aeoperWi eu panza, eare-i linea la eurent

eu lumea pe toli eei din frizerie. Frizerii vorbeau eu oglinda ~i prin oglinda unii eu allii ~i to\i

eu clientii . £i, personaje eiudate, eare filozofau mai mult deeat in oriee meserie, ~tiau ~i "toaea-n eer". Cautau eu ariee prilej sa faea "mi~to", luiind peste pieior pe orieine puneau oehii.

Mitiea Dogaru avea pe seaun un "tueiuriu" eare statea !eapiin ~i serios, tara sa clipeasea, ea un om "important" ee era. Frizerul a desehis dulapioru! de sub masa pe eare stateau uneltele de tuns ~i a seos "eeva" pe eare apoi I-a linul la spate.

_Inehide oehii ~i nu Ie mi~ea! Tiganul se supuse aseu\tlitor. Cu rapiditate, Miticii i-a treeut

in juru! eapului un elastie de eare erau prinse doua ureehi adevarate de iepure, useate ~i tari. Toata ftizeria era "pe jos". Cand tiganu! a desehis oehii, aee~tia s-au fiieut cat eepele, ie~ind in evidentii albul oehilor pe fata neagra, ingrozitii la vederea ureehilor de ~o~oi.

In pragul u~ii tovara~ul Fistin matura eu privirea-i severa toatli frizeria. Pontoarca, in spate, riidea pe sub mustata a la Raj Kapoore.

- Buna ziua! - Sa traiti! _Am treeut sa vad daea ali pus afi~uL

. - Este! Sava,.~.~e~her, 0 luii inaintea aetivistului ~i-i

arata cu mana intinsa sub polila cu difuzorul, afi~ul.

- Trebuia sa-Ilipili pe geamul de la strada. - Zau ca-llipeam! Da' cum sa citeasca saracu'

om? "FRIZERIE CHIMICA ORGANIZEAZA BAL - SAMBATA

nici atata ca

SEARA"! Ce, noi ii tundem cu soda causticil? Uitali aici! Mai avem un afi~.

Sava dadu perdeaua la 0 parte ~i-I invita pe tovara~ul Fistin in separeul cu maturile.

- Una mica? Dupa care turna repede in doua piihilrule curate, scoase la

repezeala. Ciocnite scurt, paharele luara iute drumul gatului, rara sa inghita nici unul. Ie~ira grabiIi de dupa perdea ca sa nu dea de banuit.

- Vreau sa va vad pe toli la bal. S-a-nleles ? - Prezenla obligatorie, sa traili! Sa va executam un tuns? - Rapid! - Rapid ca acceleratu' de Panciu, sa trilili! "Bulgaru' " se uita la Sava cu inleles. Cat ii potrivea carpa

alba la gat, Sava vorbea gesticuland, apoi privea scurt in oglinda sa vatla daca a fost inleles, zdranganea foarfeca in gol, iar cu pieptenul din aluminiu lacea mi~cari ample ~i delicate, taind aerul ca un dirijor in fala orchestrei.

- Discutam cu "Pocaitul"... Ba! Pionier n-ai apucat sa fii cil: erai cat calu' ...

U.T.M.-ist te-a sarit randul... membru de Partid... trebuie sa renunti la credinlil...

- Sa nu-mi spui ca are ~i vreo biserica unde se duce? - Unde sa se duca? La cali copchii are... nu-i ajunge nici de

lumanari. - Eu nu folosesc lumanari!

~

_ Pai de asta rugine~ti! Spuneti ~i

dumneavoastra... Iisus Hristos era sau nu era om? - Materialismul dialectic...

_Era! Bea el un pahar de yin? Bea!

- Marx ~i Lenin... _Lasa-L ba pe Iisus ~i zi de Stefan cel Mare! incerca sa schimbe

discutia "Pocaitul". • _Stefan cel Mare a lacut 0 gramada de biserici. Da' de ce le­

a lacut? Pentru ca-i placeau femeile, dom'le! Sa aiba el sufletu'­

mpacat! _Erau chiaburi! se trezi vorbind "Pocaitul" pentru a doua oam,

incercand sa-i distraga atenlia activistului de la religie. Pocaitul se uitii disperatin oglinda spre Sava, care orice spunea

era legat de biserica ~i parca nu putea sa mai iasa din acest cerc. Se ~i vedea spargand bolovani cu tamacopul pe cine ~tie ce ~antier aruncat la mama dracului.

_Chiaburi, ghiauri, da' de ce nu I-a ajutat pe Vlad Tepe~ de a stat saracul inchis zece ani in Ardeal? Nu erau veri? prelua ideea

Sava, lara sa-~i dea seama. In fala frizeriei, cei doi "malagambi~ti" de pe peronul gil.rii s­

au intalnit cu un al treilea, la fel de spilcuit ca ~i ei. Discutau uitandu-se din cand in cand inauntru, spre direetia scaunului lui

Sava. Fistin s,: ridica ~i se lasa scuturat cu "bidineaua" din par de

porc. - Sa va fie de bine! Cei opt frizeri se oprira din tuns ~i 11 salutara pe activist

apleciindu-~i capetele. In frizerie, Sava i~i scutura scaunul.

_I-ai zis-o cu biserica! se bucura "Bulgaru' ", -= un frizer mic de statura ~i cu un cucui in fiunte, pe care-I avea de cand se ~tia. -=tttt- Ce sa mai spui de-o tuica la "Moldova"!

- Eu nu beau decat apa!

.. ~

II ehemasera in repetate randuri la Raion, unde Fistin il ehestionase eu privire la eventualele rude pe care le-ar fi putut aveaaeolo de unde venise. "Bulgaru'

" se naseuse in satul Bulgariea din V.R.S.S., dar nimeni nu ~inea

cont ca in anul na~terii sale, satul care nu se mi~ease din loe, apaI1inea Basarabiei ~i de la I deeembrie 1918, inainle de venirea lui pe lume, apaI1inuse Romaniei. In 1940, cand ru~ii luasera Basarabia, el era deja in Mar~e~ti. In neputinla lui, orice sfidare chiar nevinovata a unui reprezentant al autorita~ilor il racea sa se simta riizbunat pentru toate ameninJiirile cu deportarea intt-un catun din Baragan, pe care Ie suportase in til.cere.

• ' ,

- "Materialismul dialectic".. .!1 ingana Silva pe activist. - Da' pe mine erai sa rna bagi in belea! rasufla u~urat

"Pocaitul"_ - Ia mai da-I in rna-sa! se apara Sava care abia acum realiza

ce putea sa se intample; "Vreau sa va vad pe toIi la bal"...se schimonosi in eontinuare, bucuros ca "Pocaitul" nidea ~i nu era suparat pe el.

- Da' ~ica a baut-o! se bucura ea un copil "Pocaitul", pentru ca activistul n-o sa ajunga niciodata in "Impiirlilia Cerurilor" ~i macar acolo 0 sa stea ~i ellini~tit rara Partid pe cap ~i rara frizeria care-i chinuia sufletul ~i-I racea sa sufere ca Iisus pe cruce.

- :;;i n-a dat un ban la tuns! spuse "Bulgaru' " vesel ea nu fusese el eel care-I tunsese.

- Gaime, ba! ineh~ie Sava, aroarat ell. el era eel care s-a ales ~i

cu ~ica bauta ~i eu banii luati.

•

Fistin ie~i cu Pontoarca ~i 0 lull spre sediul Sfatului 1'" Popular Ora~enesc, liinga care se glisea salonul unde ~ avea sa se tina "chermeza". Inainte de a ajunge la

~

piatil. au intrat la "Moldova" unde subofi~erul racu cinste cu "una midi".

Afara, in dreapta, pe trotuar, ~a~ele de pe strada Aurel Vlaicu Wa~ezau scaunele, potrivindu-Ie ca pentru spectacol. In curiind aveau sa treaca prin fata lor tot Mlira~e~tiul, ba ~i ca~iva de prin imprejurimi, domici de dans, miincare ~i bautura.

Tata Lita, ~ala Orania ~i Lenula lui :;;tefan Dogaru, mecanicul locomotivei de la personalul de Panciu ~i mama frizerului eu urechile de iepure, oeupasera primul riind, sporovaind ~i manciind

seminle. Peste drum, cei trei tineri se opriril. in dreptullieeului, privind

prin gardul inalt monumentul eroilor care se termina eu 0 bila neagra ca de popice, ce suslinuse piina nu demult 0 acvila eu aripile

desracute. _Fa, ai~tia nu-s din Mlira~~ti! giindi cu glas tare tata Lita, eea

mai de~teaptli ~i mai surda dintre toate. _ De unde ~tii tu ca nu sunt? ineepu ve~nica tachinare tala

Orania. _Pai nu vezi ca se uita ca pro~tii la bila? Lenuta ehicotea in gu~a-i dubla ce se revlirsa peste mlirgelele

dinstic1a roz. A~a aveau sa se contrazica pana seara tarziu, ca de

fiecare data. Fistin ie~i din cr~mA ~i se despiirti de Pontoarea. Tinerii 0

pomira ~i ei ca intr-0 plimbare In acee~i diree~ie, pe trotuare opuse,

pastriind 0 anumita distanta. La porti oamenii ie~ira ca la mort, miina~i de aceea~i curiozitate

ea ~i tatele de la coltul strazii. Activistul era salutat la tol pasul eu respectul generat de fricll.

Ajuns in dreptul Sfatului intra in curtea strajuita de pruni tineri, irt

I". mijloeul clireia, inconjurat de rondul cu flori, se inalta un cire~. Merge,! repede pe alee Inspre birouri........ Deschise pe rlind toate u~ile. Nu era nitp.eni. Ie~i afarll

~

~i cu mainile In ~old, nervos, cauta cu privirea pe cmeva,

- Cautati pe cineva? se auzi 0 voce ca de copi!. Activistul se uita mirat de jur lmprejur. - Hei I Cu dumneavoastra vorbesc! Cautati pe cineva? Vocea venea din varful cire~ului, unde printre frunze se zarea

pe

mi~cand "ceva".

- Pe tovara~ul secretar sau pe altcineva de la Sfat. - $i eu sunt cineva! Stati a~a! Cobor imediat! Ca 0 pisica, fetita din cire~ coborl cu 0 saritura drept in fata

activistului. - Sunt numai eu. Ce treaM aveti? o zgatie de fata, siaM, cu o'rochie lunga pana la genunchii

juliti, CU paml legat in doua ~uvite lateralc, pcste care era a§ezat §mechere~te un basc, se tataia in fala activistului.

- Da' ... tu cine qti? - Eu sunt dactilografa! Fistin se uita curios incercand sa-§i ascunda un zambet.

~. . b I . ? - yl... aI U etm. - Am! Ca I-am luat acum doi ani. Eu va cunosc

dumneavoastra! - Serios? - Da' Ali fost la organizatia noastra de pionieri mai demull. - Are cineva cheia de la salon? - Toate cheile sunt la mine! - Cum te cheama? - Pe mine rna cheama Fiinica Dogaru. - E~ti fata tovara~uiui Dogaru, mecanicul de locomotivi'i? - Da l

~

*

Salonul era destul de mare. in fund era scena pe care se aflau instrurnentele de dntal. Peste tot, pe tavan ~i pereti atarnau lanturi

din hartie creponata de toate culorile. Deasupra scenei, sub tablourile lui Marx, Engels, Lenin ~i Stalin se intindea pe tot peretele 0 lozinca mare din panza rO~le pe care scria cu litere albe: "Proletari din toate tariie, unitiva!", iar dedesubt: "TRAIAScA PARTIDUL MUNCITORESC ROMAN, AVANGARDA CLASEI

MUNCITOARE". Tovara§ul Fistin predase ~tafeta secretarului U.T.M. de la

fabrica "Chimica". Afi~ajul se Iacuse, convocarea la fei, plus libertatea de a veni ~i cei din afara organizatiei ~i de ce nu, recrutarea de noi membri cu aceasm ocazie.

Lurne pestrita ca de obicei. Scaune a~ezate in lungul peretilor, bufetul aproape de orchestra, gusmri reci, bere, Yin ~i rom. Intrarea 5 lei, destul dc scump tinand eont ca un bilet la cinematograf costa I leu. Petrecerea putea sa inceapa. Muzica ~i dansul rupeau orice bariere. Tinerii se puteau eunoa§te ~i altfel decat la mund. imbriicati cu ce aveau mai bun, nu tocmai noi, pentru ea orice articol de imbracaminte se putea cumpara uumai eu "puncte".

intr-un colt, Fiinica stiitea langa Miticii ~i se lnghionteau ca acasa. Un elev de la ~coala militara de marina, imbracat in uniforroa ~i cu bereta cu panglicile pe cap se apropie ~i 0 invita pe dactilograIa la dans. Mitica nu se opuse. Valsul superb Ii Iacea pe toti sa pluteasca. Totul in jur se invartea, mai repede, mai repede, mai repede. Spiritele se incingeau. Baietii, cei ce nu aveau curajul sa invite 0 fata la dans, stateau lipi(i de bar. Alaturi, ca un stalp, tovara~ul Fistin bea de toate cate i se oferea. Rom, bere, Yin §i iar ~ bere. De acolo, se uita la daetilografa de la Sfat rara a:.=- sa aiba nici 0 initiativa. Cand a vazut-o di danseaza

eu marinarul, Fistin s-a sim~t tradal. EI 0 cunoscuse

~

in acea zi ~i unde mai pui ca era ~i falii de C.ER.-ist. Annata a II-a a tovara~ului Gheorghe Gheorghiu-Dej! De aceea se simti indreptatit sa ilimbninceasca ~i sa

danseze el cu ea, cu toate ca habar n-avea cum se danseaza un vals. Toti se dadura la 0 parte, lasandu-i singuri pe ringul de dans. Cand valsul se termina, Fistin 0 lasa in mijlocul salonului ~i se indrepta spre bar. Pe la zece searase intepenise de-a binelea. Pontoarca ii lacea "capul mare" unei eleve de liceu, topita in fata uniformei. Nu lipseau nici cei trei "nialagambi~ti".

Fistin se indrepta teapan ca un manechin spre ie~ire. Din trei colpui diferite, dupa ce s-au privit scurt, "malagambi~tii" au luat­ope urmele activistului.

In centrul salonului, Pontoarca dansa cu liceana un tango criminal cu figuri, amestecat cu scene de cazacioc, oprindu-se din mi~carile bru~te pe calcaiul cizmei. Asistenta aplauda frenetic.

Afara, Fistin se opri in capatul sciirilor. Nu mai vedea nimic in jur. Becul de la stiilp !le stinsese. Cobon scllrile cu greutate, clatiniindu­se periculos la fiec,!re treaplii. Cei trei ie~iserii pe u~a deschisa acoperind-o. Orchestra termina tangoul ~i ataca in vitezii Perinita.

Malagambi~tii coborara scarile treaplii cu treapta incet ~i apasat, doi pe laterale iar ultimul care Ii se aUiturase la frizerie, pe centru, in dreptul activistului.

Ajuns la ultima treapta, Fistin intollJse instinctiv capul in momentul ciind pe directia sa ~enea cn Corli pumnul individwui din spatele sau. Totul se pe1J1lcu cu repezieiune. Fistin intors pe jumatate spre spate, n-a mai atins ultima treapt4, dezeehilibrilndu­se inainte ea traieetoria purnnului sa fie opritli de fata sa ~i cazu rostogolindu-se in stratul cu flori. Lipsa punctului de sprijin al pumnului agresorului I-a laeut pe acesta sa eoboare lara sa vrea

searile, impiedeeandu-se de pieioarele aetivistului intinse pe jos, rostogolindu-se la riindu-i pana la bordura trotuarului.

Stupefiati, eei doi se uitau rara sa inteleaga ee ~

se petrecuse in intunerieul noptii. Loeul unde statuse mai inainte agresorul era eompletat eu 0 alta silueta,

mult mai mica de inaltime. Capetele eelor doi s-au intors ca la comanda spre centru. Urma 0 lovitura naprasnica ce laCU sa-i trosneasca maxilarul celui din stiinga. Nu apuca sa vada dedt latul palmei curios de alb. Se rostogoli, prabu~indu-se la baza scarii cu fata injos. Aproape in acela~i timp, cu 0 fandare a piciorului stiing spre cel pe care-Ilovise primul, celalalt picior incaltat cu cizma inalta lovi cu sete stomacul individului din dreapta, infundiindu-i talpa adanc, incat ai fi putut sacrezi ca i-a atins spateIe, laciindu-l sa sarli pur ~i simplu in sus ~i imediat in spate, deschiziind gardul v,iu, care se inchise la fel de repede dupa el. Pontoarca cobon scarile saltiind, ca intr-o joaca. Primul agresor, la fel de nedumerit ca ~i -ceilalti doi, se ridica in graba. Pontoarca, cu picioarele deslacute ~i mainile la spate it privea superior ca un ofiter "S.S.". Ii lipsea numai pistolul, in rest, asemanarea era perfecta. Tipul din fata sa, scoase din buzunar praselele negre ale unui cutit. Degetul api'isa scurt pe buton ~i lama alba ~i lunga ta~ni afara. Ramase incremenit, aplecat de mijloc, in pozitie de atac.

Pontoarca se indrepta u~or catre el, ca intr-o plimbare, cu mainile uluitor de relaxate pe langa corp. Cu un gest larg i~i ridica ~apca pe spate ~i se opri. Tot corpul subofiterului parea destins, ca ~i cum ar fi privit undeva 0 apa curgatoare.

Agresorul impinse cutitul spre abdomenul rnili(ianului, atat de rapidlncat Pontoarca nici macar nu clipi. Ciind viirful cutitului a ajuns la un lat de palma de veston, Pontoardi i~i schimba greutatea pe piciorul drept rasucindu-se fulgerator 90 de grade. Cutitul trecu cu viteza la cativa milimetri de el, prin locul unde statuse mai inainte.. Mana stanga inmanu~ata apuca striins incheietura mainii

cu cutitul, iar latul palmei drepte lovi gatul tanamlui ....fIti atat de putemic, incat acesta se pravali instantaneh, ~asucindu-se in acela~i limp, ~i ciizu cu fata in sus de

~

la inaltimea mainii militianului, rara sa mai mi~te. ::tI&' Cu eizma stanga, Pontoarea illovi peste incheietura ...J

mainii drepte ~i eutitul se invarti pana atinse baza searilor. A ridieat oehii spre intrarea din salon. "Perinita" se juca in eontinuare. Nu-I vazuse nimeni. Se repezi la stratul cu flori, intre care, ea intr-un sieriu dormea zambitor ~i distins Fistin.

- Titi! Ai pa\it eeva? - Pe ma-ta! Se intoarse la ultimul agresor ~i il tari in dreptul gardului viu.

Lumina ii eadea aeum pe fa\a. Sub urechea stanga se vedea 0

eieatriee roz, inca proaspata, eu urme de copei. Asta iama fusese aeasa la un ehiabur in Tife~ti. Dupa ee Fistin rascolise toata easa, a gasit un eazan de tuiea aseuns in pamant ~i a dat ordin sa fie arestat. Dintr-o gluga de eioeani aparu baiatul ehiaburului eu 0 furea in mana. Pe Pontoarca, a~ezat in dreptul unui butoi, nu I-a viizut. EI ii rupsese maxilarul de-i ie~ise osul prin falca, cu latul palmei.

Se uita spre Fistin, care se rasuci pe 0 parte ~i i~i puse palmele sub cap, ea un eopil. Pontoarea i~i roti privirea peste "Iocul faptei". Nu degeaba i se spunea "Tata ho\ilor". Faeuse cura\enie.

*

Peronul garii, nesehimbat de la batalia din 6 august 1917, a~a

cum apare ~i in tabloul "Gara de la Mara~e~ti", era pustiu. Dinspre depou, un individ se rostogoli u~or pe perete ~i ramase eu corpul lipit ~i eapul pe spate, eu oehii larg deschi~i. Trenciul alb, sugrumat eu un cordon il Iaeea sa para ~i mai suplu decat era.

Din eapatul ee!alalt,. intr-o uniforma impecabiJa, un militian masura peronul eu pa~i mari ~i mainile la spate. In lini~tea dimine\ii

se auzea numai zgomotul pa~ilor pe plaeile de eiment,11:= ritmie, egal, ea un eeas. Tae... lac... pac.

jJ ~

MANDITA,

De eand venise in Sfatul Popular, pusese ochii pe Mandi\a. Era frumoasa, Uinara ~i lucra la centrala telefoniea. In fieeare zi, Iaeea ee Iacea ~i intra peste Miindi\a. Ii placea sa 0 vada la eentrala veche, cu foarte multe fi~e, pe care Ie baga in prize, sub clapi\ele care se deschideau atunei dnd cineva suna.

- Alo !. .. Sfatul Popular.. .imediat va fac legatura... Felul acela de a vorbi pe nas, fa\a de eopil care se bueura,

modul cum invartea manivela mica dupa ce termina de vorbit, il Iacea sa 0 iubeasca. Cand avea 0 clipa libera, Miindi\a statea de yorba eu el ~i avea rabdarea sa il asculte pana la capat.

Ajuns acasa, abia a~tepta sa treaca cat mai repede noaptea, ca a doua zi sa poata sa 0 vada pe Mandita.

Intr-o zi, cand a deschis u~a centralei telefonice, a dat peste Puiu. Si ce daca era sotul ei! Trebuia sa vina acolo, unde numai el intra? A ie~it suparat ~i, de atunci, il urmarea mereu pe Puiu, ca sa nu-I vada eand intra la Mandi\a. Tot Sfatul ~tia ca el 0 iube~te pe Mandi\a. Chiar Prqedintele I-a gasit odata acolo. A vorbit cu Mandi\a, s-a uitat la el, ~i i-a Iacut eu ochiul. Asta insemna ca pana ~i Pre~edintele ~tia. In curand avea sa afle tot ora~ul. Atunci sa-l vedem pe Puiu, daca 0 sa mai intre la Mandita. Se ~i vedea pe

___ scarile inalte, coborand langa Mandi\a imbracata m=- mireasa. EI 0 sa 0 tina de mana, iar ea 0 sa coboare scarile cu bra\ele inearcate cu buchete de flori. Puiu

~

III- 0 sa stea deoparte ~i 0 sa se uite la el cum ariita mire. -1 J- Apoi, 0 sa planga ca un copi!. Dar lui, n-o sa-i pese. -::l

Vara era pe sfar~ite. Lumea mergea la munca patriotica in parc, la piala noua, pe strazi, iar el, era mereu langa Mandila. Cel mai mult ii pHicea insa, sa 0 vada la centrala telefonica. Acum, cand intra la Mandila, deschidea geamul mic al u~ei cu ghi~eu, ca sa-l poata vedea pe Puiu ciind venea pe culoarul lung. Puiu incepuse ~i el sa-l observe. Pe culoar, cand se intalneau, se salutau rece, ca doi barba\i care abia se cunosc. Nu-i era frica de Puiu, dar era gelos, pentru ca Mandita, cu el venea ~i pleca acasa.

Era dimineata, devreme. Abia i~i liisase lucrurile cu care venise pe birou ~i tara sa-i pese de ceilal!i func!ionari, se duse glon!la Mandi!a.

- Alo !. ..Sfatul Popular... la tovara~ul Pre~edinte ... Mandi!a vorbea de zor, umbland cu fi~e!e, cu cHipi\ele ~i cu

manivela, ca intr-un balet in care balerina nu ·avea voie sa stea decat pe scaun, iar mainile, neobositele maini, completau limbajul sunetelor, parca nearticulate tara ele. Totul parea un joc, Miindita era ~i mai frumoasa, iar el, rezemat de tocul u~ii, 0 privea, cu capul p1ecat, pe sub spriincene. Centrala telefonica s-a lini~tit ca prin farmec. Nici 0 clapi!a nu se mai deschidea. Miindi\a ~i-a dat ca~tile jos, ~i pentru prima oara, s-a indreptat spre el, I-a luat in bra!e ~i I-a siirutat.

In!epenise. Nu mai putea de bucurie. Atunci, era ultima zi cand mai venea la Sfatul Popular.

Mandi!a, i-a luat obrajii in palme ~i I-a privit in ochi. - De ce e~ti suparat, Georgel? Tiicerea devenise apasatoare. Din ochii lui mari ~i negri, se

prelinse 0 lacrima. p I:: ­Maine.. .incepe...gradini!a. ~

i"

~.

PRIETENII

Amandoi aveau porecle. Si pentru ca aveau acela~i nume, unul era Gheorghi(a, iar celalalt, George!.

Gheorghi(a era mic ~i slab, cu maxilarul superior proeminent, mai mic cu un an decat George!. Pentrucopii, a fostu~or. "Botosu"'.

Georgel, cu lalcule ~i picioare durdulii a devenit simplu,

"BuHinuf' . lntre "Chestosu~" l "MaticalO

Y "Botosu' 'f, ~i "Mucea" , " <:::i

"Bulanu~" erau preferali, laciind deliciul celorlalli copii, mai ales prin faptul ca, in fiecare yorba pe care 0 scoteau, era 0 "perla".

- Cand ai venit de la mare, Gheorghila? "Botosu' " raspundea prompt ~i sigur, lara cale de intoarcere.

- Maine! Amandoi se bucurau de rasul general pe care 11 starneau, dar nu

inlelegeau de ceo La gradinila mergeau numai Georgel cu lone!, fratele mai mare

al lui Gheorghila. Acolo, era alta lume. Urcau singuri Va1ea Brazilor, traversau ora~ul pana la parc, cascau gura pe la vitrine, i~i cumparau gogoa~a zilnica de la Popovici, admirau "spectacolul" cu Anton Burdea sau Petrica Bandrabur, pe care lumea ii necajea.

Doamna Baciu ii a~tepta zambitoare, tanti Sofica Ii ajuta sa se dezbrace ~i ii ducea pe fiecare la grupa lui.

In camera reunita a celor doua grupe, intrau

~

I

eand aveau inspeetie. 0 delegatie de pionieri de la gimnaziul Lieeului "loan Slaviei", eu matrieolele din satin bleumarin, pe care nea Marin, pietorul, serisese

eu litere mari "L.I.S.", era a~zata la masa prezidiului. Comandanta, o fetitli buealata, ro~eata ~i eu pistrui, era Rodiea Neehifor, veeina lor, in eurtea eareia, dupa 0 revista "Sportul", in sepia, reeonstruia piramide umane, eu ei, eopiii. Aeolo, la gradinila, nu-i mai euno~tea. Statea teapana, serioasa, ea 0 pioniera ee era, ~i a~tepta

desIa~urarea aetivitatilor. Doamna Bajenaru striga eatalogul. - Toma Tomila! - Prezent! - Simona Iordacheseu! - Prezent!

Si a~a, toli eopiii se ridieau pe rand eand se auzeau strigali. Numai unii, pu\ini, din eand in eand, raspundeau:

- Absent! Dupa ee au treeut la eataloguI grupei miei, plietisit ~i eontrariat

ea eei mai pUlini raspundeau altfel dedit eei mai mulli, se trezi dintr-odata in pieioare cand se auzi strigat. Fara sa mai stea pe ganduri, a vrut sa mareasca numarul eelor pUlini, din solidaritate.

- Absent! in msul general, s-a gandit ea intre aeasa ~i gradinita, nu este niei

o deosebire. A~a ea, la prima pauza, a ~ters-o iepure~te.

Cand a ajuns la pia\a, s-a impiedieat ~i ~i-a spart buza. Plangand, plin de sange, I-a gasit Gelu Sfeteu, care statea gard in gard 'eu el ~i l-a dus aeasa eu bieicleta.

. - Geo'gel s-a lovit la bo'du'a' De la Gelu, care vorbea graseiat, a mai invatat eeva. Abia a~tepta

sa-I intrebe eineva unde s-a lovit, ea sa-i arate buza de sus, ~i aeum, se numea "bordura".

Invatase un cantee nou ~i il eanta prietenilor

~

lui, ee nu mergeau la gradinitli: Ceata lui Pitigoi Treee mandra prin zavoi,

Toti lupta tor de soi, Dai intr-unul tipa doi.

De luptatori mai auzise el. Dar de ee Pi\igoi asta, lupta "tor de soi", nu intelegea. Ma rog, sa lupte dadi avea chef, "de zor",

"ell spar" , dar Htor"? Prinsese destul de repede literele alfabetulili, ~i se ehinuia sa

Ie dea un sens, oriunde Ie vedea. Cu una, care semana eu un eutit avea probleme. La tutungeria lui Filip, eni 0 firrn.ilduminollsa atamata afara pe care seria: "Lo'o Pronospor' '',. :'.:.

Si oamenii aveau serise pe ei litere, dar nUrtiai militarii. In tren, in fata lui a stat unul, eu umerii plini de table galbene, care avea la ~apea, 0 steluta eu einei eolturi din sticla ro~ie, iar in mijloe seria "R.P.R.". S-a ehinuit zadamie tot drumul sa eiteasea. Ri, Pi, Ri. Ripiri! dar n-avea niei un in\eles. Aeasa, a intrebat-o pe mama mare, ee eitise 0 gramada de eaI1i groase eu erueea pe ele, ee inseamna "Ripiri". Atunei, a aflat ell. Ripiri, este Repub­

lica Populara Romana. _Cine-i asta? - Tara noastra! Aeum ~tie. Cand va merge eu

earuta la vie, departe, unde oamenii i~i au pamantul ~i ei spun "la tara", el Ie va spune mandru prietenilor:

_Ma due ... in Republica Populara Romana !

.. ~ "

tIE .....f- ­

MO~II

In cotul nostru stau multi mo~i. Cand urci spre Paneiu, de la schit incep:

Mo~ Raduc al lui Anghelina, care e sobar. Mo~ Toader, care n;;: fugare~te cu securea daca intram in livada

lui.

Mo~ Gheorghe Ursulel, care da buna ziua la toli copiii. Mo~ Alexandru, care tace ca un copac. Mo~ Toader Rustea, care plimbii toata ziua un paner de la

Panciu pana acasa ~i inapoi.

Noaptea, vine un mo~ ~mecher. Eu nu I-am vazut pentru ca vine pe furi~. Ne pacale~te ~i ne lasa pe intunerie. Asta este mo~ Ene, care vine pe la gene. Mai este un mo~, care vineprin salon...~i apasa pe buton, adica te apasa pe nas de-Ii dau lacrimile. A~a spune Vergila, dupa ce li-I turte~te cu degetu!.

lama, cand vin colindele, aeasa la noi, copiii, mai vin doi mo~i. La mine, mo~ Gerila, care este imbracat in ro~u ~i are barba de vata. Este inalt de nu pot sa ajung la mana lui. Sta in parc, unde este Ora~elul Copiilor ~i nu-i este frig pentru ca el doarme in picioare ~i se incalze~te la becurile colorate de sub brad. Nu-i este

frica noaptea, ca-i atat de urat, incat lip ~i plang de ~ cate ori il vad. EI mi-a adus 0 trompeta. Adevarata. ~ ~ Din tabla galbena cu trei butoane, iar lui taticu, 0 ~

~

bicicleta cu cauciucuri ro~ii, frumoasa ~i pe care 0

cheama Diamant. La Ani~or, la Valere ~i la ceilalli copii vine alt

mo~, pe care il cheama Criiciun. Asta e tot ro~u, dar eu barba de lana ~i sta pe la biserica. Cred ca este mai sarac dedit Anton Burdea, pentru ea are un sac ~i aduce numai porcarii. Bomboane spirtoase, ciorapi de lana ~i cizme de cauciuc. El n-are becuri, nici stelule ~i

nici globuri. Are numai lumanari, mere ~i gutui. Nu pune in porn ghirlande stralucitoare din stanio!. Aduce numai lanturi din hlirtie creponata.

Inaintea lor, mai vine unul. Neculai. Daca e~ti cuminte ~Hi cureli ghetele, iii pune in ele ceva. Daca nu, adica daca n-ai ghete, li-aduce 0 varga, fiindca este cam batau~ ~i repede se da jos din cui ~i te altoie~te cu ea.

Dupa Anul Nou, adica dupa ce tata-mare iese cu pu~ca dupa anul al batran ~i il pocne~te de nu semaiintoarceniciodata.pe mo~ Gerila il duc la Sfatul Popular. Acolo il baga la subsol intr-o camera, ca sa il acopere praful dupa ce-i scot hainele, de rllmane ca statuia mo~ului cu mustala langa care sta. Pe asta nu-l scot niciodata ea este foarte rau. EI aducea numai marmeladll ~i ru~i eu mitraliera, cum am vazut eu in poze, de nu putea tata sa se fotografieze eu 0 fata, ea in spate ~i aparea un rus eu boneta intr-o parte ~i mitraliera pe umar, care radea a~a, ea un prost.

Mo~ul de statuie cu mustala are un nume de maslina. Este a~a

de sperieeios, ea nimeni nu-i mai pomene~te numele. Eu 0 sll-I spun in ~oapta, pentru ea asta n-adueea nimie bun, numai lua. Asta a~a, ea sa nu mai vina nieiodata. Pe maslin asta... il eheama ... Stalin l

~

~

In dreptul nueului au inceput sa tipe. Ga~tele speriate au luat-. o la fuga. Intai greoi, apoi din ee in ee mai repede, abia atingand pamantul, iar ciind drumul 0 ia la vale, picioarele s-au ridicat, lasiind locul aripilor, ca in dreptul casei Anicai "Tiganca" sa fie in plin zbor. Din spate, copiii inciil.ecati pe haragi luati din via G.A.S.­ului, lipiind, Ie fugaresc, buclIriindu-se ea ~i ele vor pleca in lanle calde.

Nelu sta in poarta~ezat pe pii!niintul fierbinte, iar pe miina are 0 giirgantJi. Nu este atent la ce se intampla pe drum. Vrea sa ~tie unde va zbura giirgarila de data asta. Giirganlii, giirgiirea, Acolo unde-i zbura Eu rna voi insura.

Giirgarita, tiimpita, zburii ca ~i celelalte de piina acum inspre abator ~i, de acolo, in rapa de langa casa Dornnicai, unde iarmi i~i

a~eaza corturile liganii. Este supiirat. EI se va insura la ligani! A Doinei a luat-0 spre

Bucure~ti, ca de altfel ~i a lui Vergila, Ani~or. Maricel ~i Mihai. De ce a lui la ligani? Probabil pentru ca toli ii spun mamei lui "Tiganca". Dar mama-sa n-are fuste lungi. ro~ii, nici cozi impletite de care sa atarne bani grei de argint, ~i nu e nici blonda, cu fala ~ alba, a~a cum sunt zlatiirilele ce vin la cer~it sau ~are

striga in gura mare: "Hai la bidinele cocoanaaa!". Mama lui esteo femeie slaba, harnica, ~i se imbraca

ANICi\: TIGANCA

~

ca toata lumea. Si unde mai pui, ca este neagra ca tigaia de tuci ce sta in cui! De ce copiii ~i oamenii spun "la Anica Tiganca" ?

Copii se intorc tipand. dar de data asta fuganli de ga~te. Nu ~tiu incotro sa se a~eze. parca au uitat unde se afla lanle calde. Gheorghilii. "Botosu' ", ii intinde un harag ~i ii face sernne disperate sa-I urrneze. Nelu alearga ~i el pe haragullui, scotiind nori de praf fierbinte, ce Ii se lipe~te de talpile goale. Uitiind parcii de ce alergasera se opresc la nuc, stau pe iarbii ~i scobesc nuci. In lini~tea ce-i inconjoara, doar vantul aduce mirosul de vilii de vie, pregatita de copt struguri. Nelu se treze~te vorbind.

- Mamica nu-i taganca. Copii se uita atent la el, miincand miejii albi de nuca.

- E unguroancii ! Tiganca sau unguroanca, nu are nici 0 importanlii· Lumea ii

spune a~a, la fel cum ar fi numele de familie ciind nu poti sa-I desparti de prenume, pentru cii nu ar mai avea inleles. Copiii tree in fiecare zi prin poarta Anicai "Tiganca" ~i cu acela~i respect pe care 11 au fala de toli oamenii din cotul acela, spun ve~nicul "sarana". in loc de buna ziua.

Nelu, copilul blond cu nasul cam, in toarnna impline~te cinci ani. Sta in poarta ~i admira in tacere Europa, care trece zilnic pe jos sau in carute prin fata portii, a~teptand cu nerabdare sa creasca, pentru a putea intelege de ce Magura nu este acela~i lucru cu negura, pentru ca uneori ~i ea, Magura, este in ceala, de ce Anghelina n-a murit ~i este vie, cand de fapt este baba, pentru ca n-are frunze ~i struguri ca sa fie vie, de ce ma-sa face bo~ de ~tir, iar la "defuzor", dupa ora exactii, un am spune: "Buletin de ~tiri!", sau cine este Lampadin din canteenL cese aude in lini~tea serii, acompaniat de greieri:

Lampa din fereastra ta Aladin, Alada Asta noapte fiilfiiia, Aladin. Alada... 1 "

~

EU, BEATRICE ~I CU LAURENpU

Soarele rasarise din spate Ie casei, ramasa nedemolata intre blocuri, ca 0 insula a aducerii aminte. U~or, ca 0 parere, zgomot~le

prind contur, devenind galagie ~i, de fapt, viala. Dupa matinalii barbali care pleaca primii la munca, copiii impanzesc locul, reinviindu-l dupa 0 noapte scurta. Zilele lungi de vara, cu mirosul specific de vacanla, Ii fac mai vioi, inventivi ~i obraznici. Prieteniile se leaga mai repede, indiferent de varsta, chiar daca nu sunt de durata. Curiozitatea, bucuria, nevinovalia, ii aduna in grupuri, in cautarea placerilor, jocurilor ~i prostiilor.

in nisip, cei doi Laurenliu fac tuneluri. - Mamicaaa! De la fereastra etajului doi, 0 femeie grasa, in ciima~a de

noapte, iese ingrozita pentru a vedea :'nenorocirea". Laurenliu 1, in picioare, arata spre Laurenliu II. - Baiatul asta a spus 0 prostiiie! Cucoana se lini~te~te ~i da sa intre in casa. Laurenliu II, mototol, se ridicii, ~i apasiind pe fiecare cuvant,

ca ~i cum ar vorbi intr-o limba straina, i~i scutura nisipul de pe palme.

- Tu nu ~tii toate cuvintele romiine~ti ~i zici ca "ceva" e prostie. :;li ii ~i trage 0 branca, de ziceai ca bietul copil, I

cand a cazut, a lacut gaura. " , Mai incolo, Otilia, mica ~i frumoasa, ce abia a

~

implinit cinci ani, cu ochelari de coreclie prin care se uita sa~iu, smulge blana de pe 0 pisica, mangaind-o.

De la etaj, "Fara~", hrane~te un caine cu calupuri de "sapun", aruncand pe jos ambalajul pe care scrie "Margarina Marga". Cainele, con~tiincios, inghite pe nemestecate, pana cand i se apleaca ~i incepe sa fuga in cerc, mancand din mers

iarba. Cei mai mari, fac curte fetelor venite la neamuri, roind pe

biciclete, ca albinele la flori. Ei nu mai au timp de nisipul unde piina ieri se jucasera. Se gandesc cum sa faca rost de bani pentru

un film ~i 0 prajitura. Babele, greoaie, duc gunoiul, mancandu-i din ochi pe cei mici,

cu care bucuroase ar face schimb, daca nu le-ar vedea lumea. "Adimistratorul", este paznic la biiliula plina cu pungi cu lapte,

la care sunt abonali toIi locatarii. Cei de-a ~aptea, 11 pandesc ca sa i-o ascunda, a~a cum fac in fiecare dimineala. Mo~ul dracuie ~i­njura, participand lara sa vrea la "concursul de orientare turistica" ~i urmiire~te tabli\ele, pe care impielilatii i Ie-au pus peste tot. "la­ope aici!", "Nu te lua dupa asta!", "Ba pe aici!".

Dintr-un balcon, fralii "Mavridi", il pandesc pe Cristescu, fimdca le-a omorat cainii maidanezi. 1ntr-o saptamana, au spart patru ghivece cu flori ~i nu I-au nimerit.

De la etajul trei, un maistru de avialie, in pijamale, cu vestonul militar pe el ~i cascheta pe cap, plin de polipi, i~i striga progenitura din cand in cand, pentru a 0 localiza, ca pe avioanele inamice.

_ Cabeliaaa1

in capatul aleii, ochelaristul Ciocarlan, ii mullume~te doctorului Mihailide, pentru ca se certaserii aseara pentru locul de parcare. Acum, privesc FlAT-uI850, lacut decapotabil de capacul

chepengului de pe acoperi~, care a fost luat de furtuna. Cata rabdare iIi trebuie ca sa fii doctor!

Madam Geaboc a plecat la cumparaturi. Trei

~.

copii merg in spatele ei, ascunzandu-se. - Ce mare e madam "Gevacop'" - N-or sa ne vada a~tia nici peste 0 saptamana.

Otilia, dupa ce a lasat pisica cheala, proaspat zgariata, 0 arnnca ~i se intoarce brnsc pe un picior, sa 0 ia la fuga. in spatele ei, Dorn "Conserva" 0 prinde la timp, inainte sa cada, dupa ce 11 izbise. Speriata, reactioneaza cum poate.

- Prostule!

"Conserva" 0 ridica de subsiori, sus, deasupra capului. - Stii ce se intampla daca-ti dau drumul de-aici? Otilia se uita ingrozita in jos. Stie. - Cine-i prost, rna!? Raspunsul salvator ii vine in ultimul moment. - Noi suntem ni~te pro~ti! Eu, Beatrice ~i cu Laurentiu.

~~~~

.~

ii gasise hilutul de dimineala. Toli se mi~cau rara nici 0 noima. i~i aminteau doar ce Ie mai riimasese de racut din zilele precedente, a~a cum Ie venea in minte, haotie. Doar femeile care munceau in bucatarie ~tiau foarte bine care erau rosturile, fiecare in patralica ei, lara sa se sincronizeze. Daca traia raposatu', Dumnezeu sa-I ierte, altfel ar fi stat lucruril~ AI fi racnit odata ~i toli, inlepenili ca la 0 comanda militara, s-ar fi supus. Le lipsea "creierul" care sa-i coordoneze. Mo~tenisera cate ceva de la el, dar pe bucalele. Ciind avea sa se mai nasca un om ca raposatul? Doar asta micu', care n-a implinit inca cinci ani, sa-i semene! Cei mari erau preocupali cu "inecatul supararii in bautura", yorba vine, pentru ca aici era numai "inecatulio bautura", lara "supararii". Nu mai era timp. Clopotele incepusera sa bata anuntand tot satul ca azi, nea Ghila Fonfoleac trebuia dus pe ultimul drum, departe, in fundul propriei gradini, unde se afla cimitirul. "Ala mic" era numai ochi ~i urechi la spectacolul din jurul sau,

unde participa rara ca cineva sa mai aiba grija lui ~i sa-I pisalogeasca tOli, lara exceplie, cum se intamplase pana la plecarea strabunicului. Nu inlelegea de ce vorbeau despre plecare, ciind tataia Ghila n-avea nici un gand. Se cocolase acolo, pe masa,

imbracat ca de sarhiltoare, proaspat ras ~i cu vata in nas. Aprinsesera lumanari injurullui, cu toate ca erau becuri in toata casa. Venea cate 0 baba nebuna, ~

DACA NU E~TI "FII ATENT"!

.~

1mbracata toata In negro, ce semana a~a cum arata cu ~

J::- gura punga rara dinti, cu 0 gaina. Vorbea cu toata -:!:II:. lumea, salta capacele oalelor de pe plita sa vada

sarmalele, piland ~i graul pentru coliva, dupa care intra la tataia Ghila ~i din senin se punea pe bocit. - Ghi!ii!!! Unde te duci GhilaaiL? Ghila nu se ducea nicaieri. Babele astea chioare nu vedeau ca el

statea cuminte pe masa? lntrau biirbalii incallali, plini de noroi ~i

zapada, luand in picioare scoartele. Neglijenti din cauza baulurii ~i a hainelor groase care-i impiedicau sa se mi~te In spaliul stramt ~i aglomerat, daramau rara voia lor cate 0 strachina cu mancare sau 0 cana cu yin, uitata pe cate un colt de masa. - Fii atent! - Lasa, ca Ie e sete ~i mortilor! - Dumnezeu sa-i ierte! . ~i mai dadeau pe gat cate 0 cana cu yin. - Culila! Sa fii atent la carula! - Neculae! Sa fii atent la colaci! - Gheorghe! Sa fii atent cand apare popa! Ala micu' se minuna. Lui, pe care nu-l mai vedea nimeni, nu-i

mai spuneau "sa fie atent". Scapase. Nu era zi lasata de la Dumnezeu sa nu auda: "Fii atent!". L-au luat din casa pe tataia Ghila pe sus. Babele boceau, femeile

plangeau acoperindu-~i gura cu broboada, iar biirbalii executau comenzile care veneau din toate partile rara sa mai gandeasca. SIar~itul lui februarie dezghelase stre~inile casei ce plangeau ~i

ele dupa tataia Ghila. Popa canta pe nas, dascalul fonrait 111ngana rara sa-I certe nimeni, a~a cum ii raceau "lu' asta micu'" de cate or,i canta dup~ popa prin biserica. Lumea se bulucea in spatele

carulei, care lasa urme adanci In noroiul acoperit cu ~ zapada, babele se aruncau rara voia lor in mocirla, 11!m:- fiicand matiinii. Cararile inguste din cimitir, de atata -:

~-

~~~~

greutate se strambasera intr-o parte, lasand noroiul sa-i poarte pe oameni nu lnainte cum ar fi trebuit, ci peste morminte, unde din senin se trezeau cu cate 0

cruce in brale. "CaUi dragoste au oamenii mari pentru cimitir de iau a~a crucilc In brale'" se gandea "ala micu'''. Printre picioarele celor mari a ajuns ~i el aproape de tataia care se pregatea de somn zdravan daca-l acoperisera a~tia, punandu-i capacul ala din lemn, pe care-l mai balusera ~i-n cuie!? Langa groapa nu se mai putea sta in picioare. Pamantul pe care dimineala 11 vazuse ca pe un munte, de lnghelat ce era, semana acum cu un puhoi ce voia sa ajunga In groapa inaintea lui tataia Ghila. Barbalii au bagat funia pe sub sicriu. Bautura ~i noroiul nu-i mai lasau sa stea In picioare. Cat erau de mari ~i de putemici, scapara pe rand funia ~i sicriul 0

lua singur la vale, izbind cu putere fundul gropii. Dintr-un colt, "ala micu'" fu singurul care vorbi in tacerea care se lasase:

Ai viizut ce-ai palit daca nu e~ti "fii atent!" In cadere, capacul sarise cat colo, ramanand ~i el ~i sicriul pe

verticala. De acolo, de jos, tataia Ghila se scula incet din sicriu In pozilie de drepli, dar cu mainile pe piept ~i ramase in picioare, zvelt, a~a cum arata in fotografia din tinerele.

~

DOMNUL LEU

De ziua armatei, 25 octombrie, ca in fie care an, un ofi\er de la M.A.N. avea sa Ie vorbeasca tuturor elevilor din scoala despre eroismul 9i curajul osta9ilor romani.

Pe scarile din dreptul intrarii profesorilor, domnul Leu, profesor de hmba 9i literatura romana 9i director adjunct, privea masa compacta ce se grabea spre locul adunarii, mergand ca oile.

- Rai fumicile! Hai lacustele! Mai repede! Pamfil, luat de val, se mi9ca in acel~i ritm cu ceilalli. - Hai repetentu'! Nimeni nu era atent la indemnurile directorului adjunct, cu

atat mai mult la ce spuneau ele. Se obi9nuisera cu stilul lui, ca \iganul cu scanteia.

Pe Pamfil, ultimul apclll racu sa intre in pamant de ru9ine, cu toate ca nimeni nu 9tia cui ii fusese adresat. Durerea lui Pamfil venea de la inceputul verii. Intiimplarea aceea nevinovata 11 costase o corigen(a.

Profesorul de matematica, tanar 9i phn de zel, monopoliza orele libere din programul9colar cand, din diferite motive, sportul, desenul sau dirigenlia ramaneau descoperite. Dupa doua ore de matematica, au urmat rara pauza, inca doua, neplanificate, cu

promisiunea ca se vor termina cu douazeci de minute ,-= mai devreme. . ~ Pamfil, cu eforturi, Ie suporta, gandindu-se ....,

.~

cu profil de matematica, incuraja parin\ii speriali 9i

~

aiurea ~i mazgalind pe caiet tot felul de tiimpenii, pentru ca, ~i a~a, nu inlelegea mmic din ce se intiimpla. Pentru el, matematica era 0 limba straina. ~otele de

trecere pe care Ie luase, la limita, nu aratau adevarata lui valoare, flind doar 0 pura intamplare inconjurata de un noroc chior. In sapUlmana urmatoare se incheiau mediile. Avea, ca ~i cellalli, doua note 9i un cinci mare in teza, la fel cu media anuala ce avea sa-i iasa. Dobitocul de Balint se pune sa-I intrebe pe "apucat" nu 9tiu ce chestie cu derivatele , iar "ala", uitand de promisiune 9i de pauza, se puse ~i umplu doua table cu cifre neinteresante 9i enervante. Pamfil nu putu sa mai rabde. Se plictisise sa mai deseneze, sa se joace 9i nici nu mai avea la ce sa se gandeasca. A9a ca, tranti creionul de banca de sari cat colo, rupandu-9i vfuful. Profesorul se intoarse brusc 9i-llocaliza imediat.

- Pamfile, vezi c-am sa iau masuri! Para sa se gandeasca, luat prin surprindere, se trezi ridicandu­

se in picioare. - 0 sa-mi luali masuri la pantaloni! Rasul general ce a urmat, stupefac\ia de pe fala lui Pamfil,

pentm ca ii scapase 0 asemenea tampenie, 9i crisparea de pe cea a profesorului, au prevestit furtuna. Un patrucat el de mare I-a trimis direct in toarnna, la corigenla. Vacanla i-a fost toata ocupata. Ca sa fie siguri ca nu va ramane repetent, parinlii lui Pamfill-au trimis la un profesor, renumit prin medita\iile pe care Ie dadea.

Pachi-Pachi, cum era supranumit cunoscutul profesor, datoritii faptului ca atunci cand reducea termenii asemenea 9i ii Hiia cu cate 0 liniula spunea 9i pachi-pachi, i-a deschis U9a spre 0 lume noua, intr-o atmosfera de munca, pe care 9tia sa le-o faca foarte plkuta 9i interesanta. Pachi-pachi era cunoscut 9i ca profesorul putuf09ilor, al elevilor "branza buna in burduf de caine". La el, viirsta elevului nu coma. Veneau 9i tineri treculi de douazeci de

ani, al caror bacalaureat fusese luat cu mulli ani in urma. Numaml mare al celor ce intrau la facuWili!e

ingrijorali. -I,

AcoIo, pregatirea avea loc in curte, la umbra -­copacilor, unde la mese construite ad-hoc, pe buturugi, ~

elevii lucrau ~i mai mult decat cele doua ore care erau platite, daca aveau chef. ~i aveau chef, pentru ca in curte nu intra niciodata vreun parinte, solia tanara a batranului Pachi-pachi Ie aduceau cafele, iar el, maestrul, ii supraveghea pe tOli, indiferent de anul de studiu in care erau grupali, putand sa fumeze lini~tili, in timp ce rezolvau exerciliile. Lini~tea, siguranla pe care li-o dadeau lucrurile invalate, libertatea de a fuma 0 ligara, ii raceau pe tOli sa vina cu placere ~i sa ramana in continuare. Vara a trecut pe nesimlite. Pamfil era toba de carte. In ziua

corigenlei se duse cu incredere. Profesorul era in armata. Putea sa dea examenul cu oricine. Acum ~tia sa se descurce. Cand a deschis u~a clasei pe care scria '''Matematica anul III", era sa cada din picioare. La catedra statea "mustaciosul", tuns scurt ca orice militar. Venise in permisie special pentru corigenla. Dupa ce i-a a~ezat in banci, profesorul le-a cerut caietele cu cele 200 de exercilii pe care Ie-au avut de rezolvat pentru corigenla. Liniate, cu paginile impecabile, scrise ingrijit a~a cum treci 0 lucrare pe curat, aratau toate caietele colegilor lui Pamfil. Dupa ce le-a trecut superficial In revista a ajuns ~i la caietele lui, cele pe care muncise la Pachi­pachi. - Astea sunt maculatoarele din timpul anului'

- Va rog sa va uitali sa vedeli daca dumneavoastra predali a~a!

-Ie~i afara! La mine nu intra nimeni in examen daca nu are racute exerciliile pe care Ie-arn cerut! Ii venea sa planga de ciuda. A ie~it ~i doua zile, de frica, n-a mai dat pe acasa. Cand s-a intors nu se mai putea face nimic. Pachi­p~chi era nemullumit, tata! lui Pamfil era sa-I calee in picioare,

profesorul plecase iar in armata. 1)11- Cu acordul ~colii, cu rugaminlile inspectoratului ~-=- ~colar de a nu-i face rau profesorului ce se purtase '=1m

.~

abuziv, au facut 0 cerere insolita de un certificat medi­cal "fals",in care scria ca la acea datanu avea voie sa trcaca printr-0 stare de ~oc ~i, cu 0 pili; la ministrul

invalamantului a ajuns undeva la Ceau~escu.

Pana la programarea reexaminarii pe caz medical Pamfil statea tot in vechea clasa, mergea zilnic la Pachi-Pachi ~i a~tepta

nerabdator. Nimeni in afara vechilor colegi nu ~tia ca la acea data el era "repetentu' ". Ziua aceea de 25 octombrie I-a racut sa sufere ~i mai mult.

Pe II noiembrie, 0 hartie semnata de Nicolae Ceau~escu 11 anunla ca anul acela nu se aprobase nici 0 reexaminare pe caz medical. Din acel moment Pamfil era repetent.

Cand a intrat in noua clasa Ii venea sa crape de ru~ine. I~i amintea din clasele primare ~i din gimnaziu cum privea el repetenlii. Colectivul clasei era altfel. Alta generalie, alt stil de vialii. TOli elevii erau foarte buni ~i 11 priveau cu suspiciune, ironici chiaro S-a a~ezat pe singurul loc liber, In ultima banca, ca orice repetent. In liceu puteai sa ramai repetent 0 singura data, 0 a doua oara nu exista, pentru di erai fOT\at sa parase~ti ~coala. Insa era un obicei pe care-limpiimantenise domnul Leu. La el repetentul statea singur In prima banca din randul din mijloc ~i avea grija sa ramana Inca 0 data ~i In anul acela, cel pUlin datorita corigenlei la romana.

Pamfil nu era prost. Anul trecut fusese un elev de nota ~apte

cam peste tot, exceptand rnatematica, pentru ca nu-i acordase nici o atenlie. Acum era intiiia lui zi de repetent ~i ca naiba, prima ora era cu domnul Leu. Lui Pamfilii placea "stilul", pentru ca ~i el era un "mi~tocar". Este adevarat ca nu excela la romana, dar la domnul L.eu, ~apte era nota mare! Cel mai mult Ii placea "corectitudinea" lui, comparativ cu a celorlalli profesqri. Daca azi luai doi, maine rara probleme puteai sa iei zece. Daca ~tiai!

U~a s-a deschis brusc, domnul Leu a intrat ca 0

~ vijelie ~i a aruncat catalogul pe catedra jucandu-se .........., cu elevii ca un actor pe scena. Era un barbat frumos,

~

II t- cam de 45 de ani, dar a dirui varsta nu puteai sa 0 -i l=" spui cu exactitate. Imbracat permanent in costume -:l

impecaoile de culoare gri, cu parul grizonat, aranjat intr-0 pieptlinatura interesanta, u~or spre spate. Cameleonici ii erau ochii, pentru ca atunci cand se uita la tine te treceau fiorii ~i

nu ~tiai daca sunt cenu~ii sau caprui. L-a cautat cu privirea Iaciindu­se ca nu-I gase~te din prima, cu mi~cliri bru~te ~i largi ale bratelor. Deodatli ridica mainile in sus ~i rlimase a~a.

- Repetentuuu'! Veniti aici! In prima banca! Glasul se voia mieros. Clasa radea in hohote a~teptiind sa vada

ce avea sa urmeze. Pamfil, prudent se indrepta incet spre prima banca, eliberatll. in graba de doi elevi.

- Repetentu'! Crezui macedonskian! Dupa care, domnu! Leu pleca prin clasa, examinand in raselele

generate de groaza matricole, lungimi de par, cruciulite purtate la gat ~i pantaloni evazati ce nu erau de uniforma.

Pamfil se apuca sa vorbeasca despre opera lui Macedonski din ce ~tia de anul trecut, u~or, calm ~i cu precizie.

Domnul Leu nu parea atent la ce vorbea el. Ciind Pamfil s-a oprit, a venit intr-o viteza din spatele clasei ~i s-a postat in fala lui.

- Atat? - Da! - Domnu' Pamfil, Macedonski... ~tia ftantuze~te?

Clasa incepu sa rada ca de obicei. Nicaieri in carte nu era 0

ftaza precisa care sa spuna ~a ceva. - Dom' profesor, daca a colaborat la revista "La Valonie" din

Liege ~i a scris romanul "Le calvaire du feu" in limba ftanceza, normal cll. ~tia ftantuze~te!

Rasetele se auzira din nou, dar domnul Leu nu mai era multumit. ,

...... - Domnuuu' ...Pamfil! Constat la dumneata fala __m:- de anul trecut 0 prea mare indrazneala, ce soar putea ~

~

sa-ti atraga neplaceri. Domnul Leu ~i-a luat catalogul ~i a ie~it din

clasa. Lui Pamfil ii venea sa pla.nga. Tinea mult la domnul Leu ~i ii parea rau ca il suparase. A ie~it in recrealie odatll. cu ceilalti. In fata cancelariei statea domnul Leu, care ii IaCU semn sa se apropie.

- Daca ai sa te porti altfel cu mine ~i eu am sa rna port altfel cu dumneata'

Pamfil avea impresia ca viseaza. Reu~ise sa-i capteze atentia! Pentru ca avusese curajul sa-I inftunte pe domnul Leu, Pamfil,

din acea zi, n-a mai fost pentru nimeni "repetentu' ". Toti colegii cautau sa ~i-I apropie, discutand cu el matur, cu respect chiaro Lui Pamfil nu i s-a urcat la cap. Vara petrecuta la Pachi-pachi ~i ru~inea

de a fi repetent i-au deschis pofta de munca, Iaciindu-I sa-~i schimbe stilul de viata ~i, conform proverbului, a invatat ca orice ~ut in fund era un pas inainte. Acasa se apucase de citit tot ce putea gasi in legatura cu leetiile ce urmau. Cand domnul Leu le-a vorbit despre Eugen Lovinescu, pentru care avea un adeviirat cult, cu zece minute inainte de pauza, terminand leetia, i~i intreba elevii daca are cineva ceva de spus, mandru ca expunerea fusese magistrala. Pamfil a ridicat mana surprinzandu-I pe domnul Leu cu gestul sau. In cautarile lui prin biblioteca parinteasca gasise 0 carte a lui Topirceanu tiparita prin anii 'SO, in care pur ~i simplu il desfiinta pe Eugen Lovinescu, Iacandu-I cabotin, cu 0 mutra de ftizer androgin, ~i pe langa prezentarea a toate astea Pamfil recitli ~i

patru versuri din acea carte. Domnul Leu incerca sa spuna ceva legat de relatii1e ce ar fi existat intre cei doi, de lipsa de obiectivitate a lui Topirceanu, dupa care ie~i din clasa mai repede decat trebuia. Cand au ajuns la opera lui Mihail Sadoveanu, domnul Leu a plecat

la 0 reciclare pentru postul de director adjunct. In clasa s-au trezit cu un baiela~ subtirel, cu parul crel ca al unei oi, ce zambea tot timpul ~i Ii se adresa tuturor cu

.~

_ iii: I •

"mon cher". "Mon cher", noul profesor de romana ~

veni cu noutali, propunandu-Ie, ca la ore, sa incerce sa discute liber pe 0 tema data, ca la facultate. Despre

"Hanul Ancurei" a vorbit ~i Pamfil. "Mon cher", entuziasmat, a vrut sa-i puna zece. Cand a ajuns la catalog, a ezitat. Pamfil mai avea un cinci pentru lecria cu Macedonski, iar proful se temea ca domnul Leu sa nu-i anuleze nota. Se hotari sa-i puna opt pentru a fi mai credibiJa. Pamfil a refuzat. Ori cat merita, ori nimic.

I Cele cateva saptamani au trecut repede. Impreuna cu "Mon

cher" au infiintat cenaclul "Liric '58':, cu tori cei care incercau sa scrie din ~coala. Sedinrele de cenaclu se rineau in biblioteca. Pamfil incepuse ~i el sa scrie poezie. Incercarile prin care trecuse in ultimul timp il maturizasera lacandu-I sa fie mai sensibil ~i pro~d, dar nu ~i vulnerabil. Domnul Leu s-a intors. Dupa felul cum s-a purtat cu Pamfilla prima ora dupa absenra, ne putem imagina cam ce s­a discutat in cancelarie.

- Cum te-ai descurcat? - Foarte bine. Averi ni~te elevi excelenli, dar mai ales unul

care vorbe~te liber ~i face ni~te comentarii personale de apreciat. - Cine? - Pamfil!

I

-Hm! U~a clasei s-a deschis la fel de brusc ca ~i inainte. Catalogul a

zburat pe catedra. Domnul Leu cu acelea~i gesturi largi caracteristice I-a invitat pe Pamfil la catedra. Pamfil prudent in astfel de situarii, incerca sa-~i imagineze ce 0 sa se intample.

- Domnul Pamfil ne va prezenta poezia "Bel~ug" de Tudor Arghezi.

Cu acelea~i gesturi largi a luat un manual de Literatura romana ~i i I-a aruncat pe catedra.

__ -Poftim!

Pamfil I-a privit lara teama. Curajul de a-I

~ ~

infrunta, linistea ~i calmul care-l stapaneau I-au lacut sa se concentreze. Dupa ce a recitat poezia lara sa puna mana pe carte, Pamfil a analizat-o literar vorbind

calm ~i cu obiectivitate, ~a cum a crezut el ca poetul a lacut poezia. Cand a sunat de recrearie, Pamfil se pregatea sa incheie. Domnul Leu ~i-a luat catalogul ~i pentru a doua oara a ie~it din clasa lara macar sa-i salute. Pamfil ca~tigase.

La urmatoarea ~edinra de cenaclil, care se rinea ~a interval de o luna, "Mon cher" I-a invitat ~i pe Domnul Leu. In biblioteca acum stramta, datorita numarului mare de elevi, era 0 lini~te apasatoare in ~teptarea "criticului", domnul Leu. "Marii poeri" ai cenaclului, apreciari de "Mon cher", erau "~tifturile" liceului. Au citit fiecare, pe rand, versuri albe ce semanau cu cele scrise de Marin Sorescu ~i Nichita Stanescu, dar semnate Damian, Miron sau Nicolau. Domnul Leu zambea superior sfidandu-i. Cu un nod in gat, tremurand de emorie, cand "Mon cher" a intrebat daca mai vrea sa citeasca cineva, Pamfil a ridicat mana. A citit "Melancolie, Topaz, Amurg." Inainte de a termina, domnul Leu i-a smuls pur ~i

simplu hartia din mana. "Imi modifici versul acesta pentru ca este mistic ~i mi-o aduci

maine la prima ora sa 0 duc la "Revista Noastra." Lui Pamfil ii venea sa zboare. Cand a ajuns acasa a schimbat

"Dumnezeu" cu "Un univers eon mine". La vreo trei zile, cand a ie~it din ~coala, s-a intalnit cu domnul Leu.

_Poeziile tale plac, sunt bune, dar nu pot fi publicate. Pamfil nu s-a necajit. A scris in continuare. "Mon cher"

incepuse sa devina rautacios ~i nedrept. Pamfil nu s-a mai dus la cenaclu, dar, cand scria ceva, il ~tepta pe domnul Leu ~i ii dadea ce scrisese. Domnul Leu ~tia de ce proceda a~a ~i il accepta. Dupli o luna, ciind dimineara i-a inmanat "Tai.nel~ lucrurilor", la ora, domnul Leu I-a chemat in fala clasei. ".. A

_ Domnul Pamfil a scris 0 poezie. II rog sa 0

prezinte in fala dumneavoastra ~i sa 0 analizeze, ca . .

pe once poezle.

desIa~ura

Pamfil era jenat de faptul ca trebuia sa Ie vorbeasca colegilor lui mai indepartali de literatura "=IIIi despre ceva legat de sufletul sau Incarcat de

nemullUmiri, de cautari ~i de neimpliniri. In acela~i timp se bucura de faptul ca era un poet in viala studiat la Literatura romana. Din acel moment a devenit rasIa\atul orelor de romana. Domnul Leu venea, ii spunea sa se gandeasca la un subiect pe care i-I dadea ~i

se apuca sa-~i faca numarul cu colegii lui, umpland catalogul cu doi pentru toate "perlele" ce erau spuse.

- "Surasul Hiro~imei" este 0 catastrofii l

- Doi! - Harap-Alb I-a pus pe Pasarlaulungila sa traga cu arcul. - Doi! - Neamul Soimare~tilor I-a inspirat pe Duiliu Zamfirescu. - Doi! Intr-una din zile, cand Pamfil i-a prezentat 0 poezie, domnul

Leu I-a privit cu parere de rau. - Din acest moment nu te mai pot ajuta! Du-te la cenaclul

"Milcovia." Acolo 0 sa ai ce inva\a l

Cenaclul "Milcovia," condus de poetul Dumitru Pricop, I-a fiicut sa-i cunoasca pe scriitori vril,JIceni, ~i acolo, treptat, a Invalat cate ceva.

Orele din anii de liceu se scurgeilU monotone. Zilele erau lungi, iar lui Pamfil i se parea ca aceasta perioada nu se mai termina. A~tepta cu placere orele de romana, singurele care 11 fliceau sa simta ca exista. Domnul Leu era acela~i, dar acum Illua parta~ pe Pamfilla toate glumele ~i joaca din timpul orelor.

- Mihail Sadoveanu a colaborat la ziarul "Dimineala" ~i a scos un supliment pentru copii asemanator cu...

- Arici Pogonici! Rasetele generale ale c1asei ii fiiceau pe amandoi sa se bucure, fiecare completandu-se unul pe celalalt.

Nuuu! 0 revista asemanatoare cu..."Cutezatorii"...

.~

..,,.. ,...., JURAMANTUL ~I INJURATURA

Ploaia rece nu se mai oprea de trei zile. Programul in unitate sc aproape normal linand cont de condiliile atmosferice.

Copacii goi ii Iaceau pi: toli sa fie mai tri~ti ca niciodata. Frunzele galbene se lipeau de asfaltul ud, iar cei ce aveau sector exterior se saturasera sa mai stea murali precum cainii. Voiai, nu voiai trebuia sa fli pe platou la orele stabilite. Toli stateau numai in vestoane a~teptand ofi\erul de serviciu pe brigada ce intiirzia sa apara. 0 gloata de cinci sute de oameni, absenta, dar aliniata perfect. Pe zidul din fala se vedea in lumina neoanelor scris mare cu creta "AMR 100." 0 suta de zile pana la liberare erau 0 vialii de om. Mai ales ca de trei saptamani se aflau in consemn ~i nimeni nu parasise unitatea cu bilet de voie. Instruclie, ~motru, instruclie. Dinspre poarta, cu pa~i masurali, rasunand amplificali de ecoul platoului, i~i IaCU aparilia 0 silueta bizara, care se opri In dreptul copacilor in a~a fel incat lumina nu cadea direct pe ea. Intuiai 0

haina de piele lunga ~i cizme inalte din piele. Gulerul ridicat ii acoperea fala. Numai capul descoperit ili sugera ca este yorba de un civil. Statea nemi~cat, singur, cu picioarele desflicute ~i mainile la spate privind la fel de absent ca ~i soldalii din fala lui. Ca intr­un joc, principiul dominoului i~i IaCU simlit efectul. Capetele

'soldalilor incepura ca la comanda, unul cate unul sa se ridice inspre ciudatul personaj. Zvonul pomi dintr­un capat u~or ca un murmur. "E de la securitate... e

~

~de la securitate..." ­-Ce dracu' sa caute la ora 21, duminica, in ­rn unitate unul de la securitate? Egoismul din fiecare soldat, cultivat cu migala de armata romiina, de genul "ai curajul raspunderii" (pentru ca daca nu-I aveai exista cineva in stiinga sau dreapta ta care sa ~i-I asume in numele tau ~i sa te dea de-a dura) incepu sa iasa la iveala. "Fiti atenti! Asta a venit sa ia pe cineva." Pe cine sa ia? Fiecare i~i trecu repede in revista comportamentul din ultimul timp ~i mai ales "limbarita". Daca te miinca limba ~i te trezeai vorbind puteai sa ajungi in biroul lui Podosu, locotenent colonelul de contrainformatii, evitat ~i de soldati ~i de ofiteri. Cu toate ca in ciclullor nu se intiimplase nimic deosebit, stateau per­manent cu frica in san.

Paraschiv se giindea cel mai intens la ciudatul personaj. Spunea bancuri politice in gura mare ~i injura ca la u~a cortului tot ce era legat de armata. Acum, pentru prima oara, ii era frica. Oare sa-I fi turnat careva? Nu se certase cu nimeni, iar punctullui de vedere era impiirtii~it de tot divizionul, chiar daca ceilalti nu se manifestau ca el.

I~tr-un tiirziu, apiiru ~i ofiterul de servi~iu. Se a~eza in mijlocul platoului ~i racni Scurt. Gloata raspunse prompt, intr-un singur glas. Din spate, ciudatul personaj se apropie de capitan ~i ii ~opti

ceva la ureche, dupa care ramase liinga el in aceea~i pozitie ca mai inainte. Capitanul racni iar ~i fiecare baterie se mi~cii la unison diind raportul la apelui de seara.

- Bateria a VII-a ramiine pe loc. Ceilal~i ... spre dormitoare... - t _. I cu can ec... mamteee... mar~.

Am jurat cu miina stransa pe drapel Bravi soldali cu pieptul de olel Am jurat ca lara ciind ne va chema Inima ~i viala ne-o yom da...

~ . Paraschiv inlepenise de-abinelea. De ce tocmai -4IfI--=- batena lUi? De ce n-au spus mmlc de [ala cu toata -:2IZ

.~

unitatea? Ofilerul ~i civilul urmareau in tiicere trecerea bateriilor pe platou. Civilul iar ~opti ceva la urechea capitanului. Acesta dadu din cap. Era cunoscut de

toata lumea ca foarte sever. Cand trecea un soldat pe liinga el batand pas de defilare ~i salutiind, i~i arunca ligara Kent chiar daca abia 0

aprinsese ~i-l saluta pe soldat ca pe un general. Sa te fereasca Durnnezeu sa nu fi biitut pasul de defilare ca la carte, ca maturai tot platoul cu "tarii~ mar~." Capitanul racni iar dupa ce pe platou ramase numai bateria a VII-a.

- Soldat Paraschiv! La mine! Soldatul Paraschiv era stana de piatra. Ghionturile pe care i

Ie trasesera cei din jurul lui, ca ~i cum daca el ar fi plecat ceilalli scapau de pericol, I-au trezit la realitate ~i I-au facut sa fuga cu "270 de pa~i pe minut" piina la capitan. Lua pozilia de drepli ~i

saluta regulamentar urliind: - Tovara~e capitan! Sunt soldatul Paraschiv! M-am prezentat

la ordinele durnneavoastra! Capitanul i-a facut un sernn cu capul pentru a ramiine acolo.

Paraschiv s-a intors cu fala spre bateria lui ~i a incremenit in pozilie de drepti. Capitanul a urlat din nou ~i bateria se puse in mi~care, de data asta in pas alergator spre cazarma. Paraschiv se uita pierdut dupa sergentul incheietor de baterie. De ce nu i-au spus in ce pozilie se afla el in noaptea aceea? Se facuse apelul de seara ~i era normal ca acesta sa ~tie de mi~carea fiecarui soldat din baterie. Ciind nu se mai zari de pe platou, capitanul se intoarse spre comandament lasiindu-l pe Paraschiv inlepenit in pozitie de drepli. Ingrozit, soldatul il auzi pe capitan spunandu-i civilului din mers:

- Ia-l! Groaza care-I cuprinse nu semana cu nimic din ceea ce cunoscuse piina atunci. Civilul vorbi pentru prima

!II-- data, fara sa-l priveasca: ~ - Vino dupa mine!

~

Vocea suna sec, autoritara. Paraschiv parca era _ teleghidat. Civilul nu se grabea. Mergea a~a cum ­venise. Sigur, apasat. A intrat in punctul de control

rara sa salute. Subofiterul din poarta I-a salutat rara vlaga ~i

uitat in treacat la soldat rara sa-l bage in seama, cand acesta a dus s-a

mana la boneta. In strada, civilul I-a a~teptat sa iasa din cladire, dupa care, lara un cuvant, s-a indreptat inspre cealalta parte a ora~ului, opusa locului unde se afla securitatea. Paraschiv era ingrozit de-a binelea. Unde naiba era ma~ina securitii\ii? Ce ciiutau in partea aia a ora~ului mai mult pustie? Ar fi rupt-o la fuga pe strada ca tot nu era nimeni, dar se gandea la faptul ca uratul asta 1­ar fi impu~cat acolo lara mila. Civilulinainte ~i Paraschiv la zece pa~i in spatele lui prin intuneric. "Doarnne! daca scap intreg dupa noaptea asta ~i 0 sa mai vad vreodata lumina zilei Iii promit ca nu mai injur in viala mea!" Civilul a traversat strada urmat de militar. Pe trotuarul intunecat a cotit brusc la stanga ~i s-a oprit la intrarea unui bloc. A a~teptat ca soldatul sa se apropie tara sa se intoarca macar spre el. Cand l-a simlit aproape, a inceput sa urce scarile. La etajul doi s-a oprit ~i a sunat. U~a s-a deschis ~i un alt civil in pulovar ~i descuille racu loc sa intre inauntru cu mi~cari repezi, ca ~i cum n-ar fi trebuit sa-i vada cineva. Cand u~a de la intrare s­a inchis ~i civilul cu care venise a tras yalla, Paraschiv a crezut ca le~ina. Intr-un apartament, el cu doi barbali. Deci a~a arata 0 casa conspirativa? Nu mai avea scapare. Civilul gazda a deschis brusc u~a de la sufragerie ~i I-a impins brutal pe Paraschiv in intunericul camerei. Lumina s-a aprins. Lui Paraschiv is-au muiat picioarele ~i urechile au inceput sa-i liuie de atata zgomot. Nu mai auzea decat "mulli ani traiasca!" La masa intinsa din sufragerie, plina cu to,ate bunatalile, printre straini erau ~i parinlii lui Paraschiv.

Civilulin haina de piele vorbi ~i el ca oamenii pentru prima data:

JII~ -Dom' Paraschiv, Ii-am spus ca li-I aduc la ora asta? Dai 0 lada cu bere'

~ ~

~~~~

Pentru soldatul Paraschiv a fost cea mai nereu~ita petrecere la care luase parte. Nenorocitul , •• de "securist" era fochist la centrala termica a unitalii

militare. Pentru 0 lada cu bere, un om se speriase cat pentru 0

viala intreaga. Juramantul lui n-a putut dura decat zece minute. Natura par~iva a relaliilor militare I-a racut sa-i scape 0 injuratura lara sa-i mai pese daca era cineva de fala.

- Fir-ai al dracului cu berea ma-ti cu tot!

'IT

A

DE SFANTUL GHEORGHE

Ciind a venit acasa, Cleopatra era pHinsa. Speriat, a vrut sa ~tie ce s-a Intamplat.

- Sunt gravida. Si e mare. Are trei luni. Era perioada cand II alapta pe Gabi. Ce sa faca? Gabi avea un

an ~i 0 luna. Inca un copil i-ar fi pus pe chituci. Anton se preracu Ingandurat. In sinea lui Insa, se bucura. Asta

I~i dorise tot timpuJ. In cei cinci ani cat nu au vrut sa aiba copii pentru a da la facultate, Anton ciind venea acasa spunea:

- Mi-e dor de copiii no~tri!

Acum nu ~tia cum sa faca sa 0 determine sa-I lase. Pana ~tunci nu mai racuse nici un avort. Era foarte riscant pentru ca nu li-l racea nimeni. Iar daca n-aveai ce face ~i apelai la cei care se ocupau ilegal cu asta ~i ajungeai la spital, riscai sa mori rara ca cineva sa mi~te un deget. Daca scapai, Iaceai pu~carie ~i tu ~i cel ce I-a provocat. A~a ca Anton trebuia sa 0 convinga. A rniingaiat-o, i-a pus pe tapet toate argumentele, inclusiv riscul de a-~i pierde viala ciind aveau un copil de crescut. La miezul noplii reu~ise. Cleopatra era de acord sa pastreze copilul spre bucuria lui Anton, dar cu 0

condilie. Sa renunle la teatru.

Anton era In stare sa renunle la orice. La fum at, IMt--la cafea, la alcool, dar Teatrul pentru el In~emna vialil.. -lit ~ Daca renunla, In el avea sa moara ceva. Ii spusese ~i~

.~

soacra-sa imediat dupa ce s-au casatorit: - Acum, pentru ca te-ai Insurat, trebuie sa

renunli la Teatru. Acolo sunt femei. A ramas saraca ~ocata cand el a deschis u~a ~i i-a spus: - Vedeli ce scrie pe u~a? Anton ! Cand 0 scrie numele

dumneavoastra, sa venili sa-mi dali sfaturi! Anton a renunlat la Teatru. In februarie i s-a nascut un biliat.

Era in culmea fericirii pentru ca asta I~i dorise. Sa aiba doi baieli. Viitorii na~i se oferisera sa-i ~i cunune odata cu botezul. Era

pacat sa traie~ti a~a ca un pagan.Ei se gandisera sa-i spuna Alexandru, dar acum, cu inima-ndoita trebuiau sa Intrebe ~i na~ii.

Sef era na~a. A~a ca Intr-o seara s-au dus sa puna lara la cale. Dupa banalitalile de rigoare, au ajuns ~i la problema spinoasa.

- Cum ali vrea sa-l cherne? -Eu a~ vrea sa poarte numele lui taticu. Antoniu ~i Cleopatra erau cu inima stransa. Doamne, sa nu-l

fi chemat ca pe el, Anton ori Postolache sau Pantelimon. Sa iasa saracul copil pe afara, iar copiii sa-l strige:

- Pantelimoane! Mergi cu noi sa luam bomboane? Na~a, ru~inoasa ~i evlavioasa, care Iacuse 0 gramada de fapte

bune In fata lui Dumnezeu Incre~tinand ~i cunosculi ~i necunoscup pe unde apuca, avea meritul de a fi foarte respectata In parohie pentru ca II Incre~tinase piina ~i pe na~ul care era evreu.

- Pe taticu I-a chemat Toma. Anton s-a cutremurat. Cleopatrei mai ca-i venea sa pliinga.

Toma l L-au repetat cu glas tare pana acasa ca sa vada cum suna. Si apoi, ce mare briinza. 0 gramada'de oameni man aveau numeIe asta, Incepand cu Toma Caragiu ~i pana la Toma Necredinciosul. Iar daca voiau, acasa Ii vor spune Alexandru.

Gabi, care acum avea un an ~i ~apte luni vorbea , bini~or. Cand i-a auzit discutand, a Inceput sa strige ...;.fIfi prin casa:

~

...- Tom, Tom, Tom! -II! Si Toma i-a ramas numele. Copiii 11 strigau """'TT

Tomila Iepura~ul.

Botezul ~i cununia aveau sa fie de Sfiintul Gheorghe. Pregatirile erau in toi, iar la Teatru scosesera prima piesa lara el. Dupa ce a vazut spectacolul ii venea sa planga.

Sambiita seara suna telefonul. Cleopatra era ocupata in bucatarie, a~a ca raspunse Anton.

- Alo, da! - Bai, ce faci?

- Ca omul, pe langa casa.

- Auzi? Vreau sa pun pentru tine "Incurca lume" a lui A.D.Hertz. loci?

- Da!

- Bai, luni la ora ~ase Incep repetiliile. -Da! - Vii? - Da!

- Da' tu in afara de "da" nu ~tii sa spui nimic? -Da!

- Bine. Atunci te a~teptam la ~ase. - Da!

A inchis telefonul ~i ca niciodata, din proprie iniliativa a dus gunoiul, apoi s-a apucat de spalat vaseIe, ba chiar se apucase sa ~i mature.

Cleopatra il urmarea zambind manze~te. Dupa ce I-a lasat sa termine I-a intrebat:

- Cine a fost la telefon? - Sile.

- Ce faci luni?

Luat prin surprindere, cu 0 fala de prost, se ::1&II

-~.

apuca sa vorbeasca evitand sa 0 priveasca pe Cleopatra in ochi.

- Luni?...Ma duc la serviciu, yin acasa...~i rna duc la dentist. Stii ca mi-a sarit 0 plomba ~i nu suport sa stau cu 0

carie in gura. o spusese repede, enervat, ca sa nu dea loc la 0 viitoare replicii.

Cleopatra, mucalita, II privi atenta, cu inleles. - Si...ai de gand sa te duci la dentist...toata stagiunea? Anton a paralizat. Raspunsul nu mai avea nevoie de

comentarii. - Numai spectacolul asta! A sunat ca rugamintea unui copil ciiruia i s-a luat jucaria. Ziua de care se temeau cel mai mult, veni nea~teptat de repede.

Anton Imbracat In alb, Cleopatra In argintiu, cu voal ~i coronila pe cap rasuflau u~uralica na~ii au fost de acord ca botezul sa aibii loc cu 0 zi inainte, pentru a nu ~unge la altar cu copiii de mana.

Cununia, cununie. "Isaiia danlUie~te", pirostriile pe cap, lume multii, fotografi. Ciind slujba era in toi ~i preotulle citea cum trebuie femeia sa fie supusa biirbatului, in spate, tatallui Anton se treze~te

vorbind tare de auzea toata biserica, cu na~ul.

- Bre! A~a se face cruce? Parca ai fijidan! Anton tocmai apucase sa ia 0 imbucatura din cozonacul pe

care i-I intinsese preotul. Cat de serios era Anton, nu se putu abline ~i izbucni in ras. Si pentru ca ru~inea sa fie mai mare, bucata de cozonac Ii zburii din gura peste capul preotului, izbindu-I pe Sfiintul Gheorghe, care omora balaurul.

~

o FELIE DE VIATA

Statea singur la masa carciumii din obor lara nimic In fata. Avea bani la el, dar nu-~i permitea sa cumpere nici macar un suc. Erau special pentru came. La cota se dadea doar jumatate de kilo­gram, care era ~i proasta ~i insuficienta. Fiecare familie se descurca cum putea. $i se putea. Cu riscuri, cu frica, cu bani, dar se putea. EI venise la na~u' pisat de nevasta-sa. $efullocalului modest, Insa bine aprovizionat, Ii cununase tarziu, cand Ii se nascuse al doilea copiL Nevasta-sa era prietena din copilarie cu fata cea mare a na~ului. Ii privea cu In(elegerea celor ce au, ca ~i cum ar fi fost handicapa(i, pentru ca ei se descurcau mai greu, traind cinstit numai din salariu. Anton sim(ea re(inerea na~ului ~i umilin(a cand, la un eveniment, erau invitati to(i finii, pentru ca erau mai mul(i, care mai de caremailmpiedicatdegreuta(i.delipsuri ~i de orizont. A~a era ~i acum. La zece seara, ora stabilita, se prezentase ca un milog, iar na~ul indiferent, ocupat cu oameni "importanti", de care avea nevoie, Ii spusese sa stea la 0 masa pilna II va chema. Intrase ~i Coco, fostullui coleg de banca din generala, baiat de avocat ~i ~ofer pe un "papuc" la abator.

- Baiat descurcare(, Coco asta!

EI nu era descurcare(. A~a credea na~ul. Muncea de-i sareau capacele ~i tot n-avea. Iar pe deasupra, ce aiureala, mai Juca ~i teatru ~i scria poezii.

.~-

Inlr-un tarziu, dupa ce salivase viizilnd farfuriile aburinde cu ciorba de burta, fasole cu ciolan afumat 'Ilil cu salata de varza cruda, nemancat fiind de 0 zi

Intreaga, i s-a racut semn sa vina In bucatarie. Bucatarul, un baiat tanar, primise dispozi(ie sa-i dea doua rate de la achizitii, slabe ~i

cu tuleiele pe ele, Inghetale bocna ~i cateva inimi de porc cu bojog ~i ~lung. A scos banii ~i a platit doua sule de lei pe muchie. Ii era scarba ca 0 ascultase pe nevasta-sa ~i trebuise sa se Injoseasca pentru porcariile alea.

Na~ul stiitea In birou cu Coco ~i alti doi "importanti", rara sa se mai sinchiseasca de prezenta lui. A~a ca pleca singur, dupa ce­i mul(umi bucatarului din complezentA. Se racuse zece ~ijumatate.

I~i dezlega semicursiera ruseasca de la rastelul pentru biciclete ~i In noaptea neagra pleca spre casa. Pe la jumatatea bulevardului, dupa 0 mica bufnitura se trezi pe janta. Cilnd s-a uitat nu mai avea cuiele ventiL Ii furasera butoia~ele. A luat-o pe lilnga bicicleta. Nici macar nervos nu putea sa mai fie. Bine ca nu i-au furat bicicleta. Ajuns acasa, s-a dus la Adrian Dumitrescu, cu care erau prieten buni, sa-i ceara doua butoia~e.

Adrian avea In curte pe masa de sub cais 0 sticla de coniac. Au baut pana au terminal-o. Pe la doisprezece Anton s-a ridicat sa piece. Erau plezniti bine amandoi. Adrian sus\inea sa-Ilnsoteasca pana acasa cu bicicleta cale de lrei sute de metri, iar AnIon se Impotrivea.

- N-are sens. In(elegi, n-are sens. - Ba are. In frigider mai ai 0 jumatate de Yin. - De unde ~tii?

- $tiu. C-am trecut astazi pe la Cleopatra ~i m-a servit cu jumatate.

S-au dus. Au lasat bicicletele afara ~i au intrat In bucatarie.. ~A~a era. Mai avea jumatate de sticla' care trebuia'-=- bauta. Anton a Incalzit 0 mancare de ClUperCI. Cu

~

mamaliga reee au maneat ~i au baut. In lini~tea din bueatarie s-au auzit plansetele

disperate ale eelui mie. Anton aseulta atent. Sa nu fie "nebuna" aeasa? S-a dus tiptiI ~i a' desehis u~a la dormitor.

intepenit.

Din: pat, eu eopilul mie in brate ~i eu eelalalt mai mari~or ee dormea . alaturi, Cleopatra, eu oehii desehi~i, daramata de oboseala, I-a intampinat cum se euvine.

- TU-li grau' ma-ti, la ora asta se vine! Umilit de na~ ~i de nevasta, jenat de prezen\a lui Adrian a

ie~it u~or, zambind proste~te. In bueatarie Adrian voia sa pIece. - Bai. Nu vreau sa va deranjez. - Lasa rna, ea nu-i nimie.

A doua zi, spre seam, erau invitati la Adrian. Lume multa ea de obieei. Prietenii lor eu neveste ~i eopii, bueuro~i ea pot sa iasa din eotidian, povesteau, dansau, maneau ~i beau.

Aiei Anton avea alta valoare. Pentru prietenii lui era "eineva". Un noroeos care avea 0 nevasta superba, intelegatoare, care nu-l pisa ~i nu-i flieea zile fripte, cum aveau ei eu nevestele lor, posaeele "vaduve" care stateau la masa in fala maneiirii ~i a unui pahar eu yin. Anton putea sa faea ariee. Se dueea la Teatru, venea seara tfuziu, pleea in deplasiiri singur eu speetaeole. Femei fiumoase, plimbari, un Yin bun! Iar ei, oropsilii soartei, se ehinuiau eu nevestele, eu banii, eu slujbele.

Cand a aparut Cleopatra, frumoasa, maehiata diseret, 1mbraeata eu gust, tOli barbatii s-au adunat eiotea in jurul ei. Fieeare se plangea de nevasta, iar Cleopatra intelegatoare ii aseulta, eompatimea ~i inlelegea.

Intr-un tarziu, Adrian Dumitreseu, frumos, mas iv, imbraeat in alb, fermeeator s-a apleeat ~i i-a sarutat elegant mana, privind­

ope sub spraneene eu ochii lui nevinovati de eopil. __ _- !e_ro~ sa rna ieTti ea I-am tinut pc Antoniu ~ ~ aseara pana tarzlU. ~

~~

a spusese atat de frumos, ineat Cleopatra, sensibila, se topise.

- Doar ~tii ea eu nu rna supar niciodata! - Dar eand te-am auzit ea i-ai spus: " TU-li grau' ma-ti ", am

Oehii Cleopatrei se flleura seantei indreptate spre Anton eu ura, deznadejde ~i disperare.

Indiferent, Anton eu un pahar de yin in fata, aseulta, pierdut, melodia lui Hru~ea:

Ne rasfoie~te timpul femeie Pe un peron veehi de gara, Tu Iliada, eu Odisee Serisa demult, intr-0 vara...

~~~~

-~

II

,

t ~

A

It

TT

._­

~

INCURCA LUME

Didina se plimba agitata prin toata camera. Era prima oara in douazeci de ani ciind Emil nu venea noaptea acasa. II sunase pana ~i pe Matei, aiuritul ei frate ~i nu se lini~tise. Se tacuse ora ~apte

dimineata ~i nici 0 veste. Soneria de la intrare anunta ca la u~a e cineva. Sari ca arsa. Bineinteles ca era Emil. S-au certat, mai-mai sa se batao Unul voia sa inchida geamul, celalalt sa-I lase deschis. A~a ca Emil, cu scrumiera, il sparse ca sa termine balamucul. Cum unde fusese? La cra~ma. Unde sa se fi dus, daca dupa douazeci de ani s-a intalnit cu fostul lui coleg de banca. Si incepu sa-i povesteasca toate intamplarile hazlii din ~coala. Didina asculta hipnotizata, darnu-I credea. Cum sa existe un coleg de banca cand ei nu-i vorbise despre el niciodata? Cum it cheama? Emil incepu sa se balbaie, enerviindu-se treptat in timp ce vorbea. - Daca pe tine te cheama Didina, pe mine Emil, pe el il cheama...

cum il cheama. - Vezi ca nu exista. - Ba exista. II cheama... Bungrazescu. Traian Bungrazescu. - Cum de nu v-ali gasit atalia ani in Bucure~ti?-Pentru ca este... din Pite~ti. ,

Dupa obositoarea discutie, se refugie in baie. NU-ftl.l apuca sa dea drumulla apa calda ca Didina ~i era la ~

~

u~a . - Emiii!! Te cauta cineva. Ie~i enervat. In camera, un barbat elegant, cu barba,

statea in picioare masurand circumspect interiorul. - A venit prietenul tau din copilarie. Emil, cu ochii cat cepele, se uita la blirbatul necunoscut din

sufragerie. - Nu v-am retinut numele! _ Stimata doamna, Bungrazescu, Traian Bungrazescu. Am venit

sa-mi cer scuze pentru ca I-am tinut pe Emil toata noaptea. Didina, multumitii, se refugie in bucatiirie pentru a face cafeaua.

Emil I-a ~i apucat de gat pe Bungrazescu. _ Spun~ domnule repede cine e~ti ~i ce cauti aici. - Cine sa fiu? Bungrazescu! _Stii ceva? Pe Bungrazescu eu I-am inventat acum cateva minute. Necunoscutul ii povesti cum era sa-I loveasca scrumiera care

trecuse prin geamul spart, ~i tara sa vrea auzise cearta celor doi soti. A~a ca s-a giindit sa-i dea 0 mana de ajutor.

_Si de unde ~tii cum rna cheama ~i ca sunt avocat? - Pai, n-ai firma afara, domnule!

*

Aplauzele izbucnira. Spectatorii erau in picioare. Spectacolul se terminase. In culise, admiratorii rude, prieteni ~i cunosculi invadasera cabinele. Nu puteau sa se mai schimbe. Stateau in holul stramt, care cum putea, primind felicitarile, pupaturile ~i chiar fiorile. Efortul fusese enorm. Emotiile a~i~derea. Erau toli epuizati dar fericiti ca Ie reu~ise spectacolul. Toti fusesera minunali.

Valentin, care-I jucase pe Bungrazescu dadea autografe. Sile sparsese toate c~oanele interpretandu­I pe Emil Strimbuleanu. Cum niciodata nu invata bine

..~

textul ~i mergea dupa sufleor, gafele curgeau lanl, de nu ~tiai unde incepe A.D.Hertz ~i unde sflir~e~te Sile. Cand c1aca, trecea automat in limba cngleza.

- Go ! Go ! Dute-n p... Pite~ti!

In culise triumfa inconjurat numai

care

sa Ie lina

de fete tinere, cu toate ca trecuse de cincizeci de ani. Anton, in Matei Pintenaru, detectivul ad-hoc caruia "nimic nu-i scapa", nu i-a scapat nici acest rol, avea sa- i aduca premiul intai pentru interpretare pe tara. Ca dc obicei, dupa spectacol era tacut, dar "fotografia" totul. Le

(inea minte ~i Ie rastalmacea colegilor toate vorbele, in hazul gen­eral al celor de fala. Era renumit in replicile pe moment, caustice ~i memorabile, neliniind cont de rangul interlocutorilor ~i

spunandu-Ie pe fal3, sfidand prostia ~i infantilismul de care nu 0

data diidusera dovada. Directoarea, cum Iacea totdeauna, Ie strica bucuria invitiindu-i

in biroul ei, unde personalitalile ora~ului ii a~teptau

discursurile stereotipe, politizate de "lumina" ~i "orientarile" "tovara~ului", care era de fala, impu~cat in perete.

In biroul stramt al directoarei, impartit in doua de 0 uria~a masa ovala plina cu pahare in care erau ingramadite stiks-uri, pre~edinta

Comitetului de Cultura, secretarii cu propaganda de la Municipiu ~i Judel in frunte cu maioml de securitate care raspundea de Teatru, a~ezali to(i in fotolii, priveau superior "masa de actori amatori" aliniali in picioare, liingli perete, gala pentru execulie. Felicitlirile pc care Ie implir(eau, reci ~i ftfll suflet, crau adresate doar celor care nu jucaserii efectiv.

Repede, discutiile au inceput pe "bisericule." Secretarii cu securistul, directoarea cu pre~edinta, iar actorii cu actorii.

pe Anton 11 manca limba. Toti colegii crau cu ochii pe el. Sigur 0

sa spuna ceva care 0 slI-i coste pe toti. Dar merita. N-au trebuit sa ~a~tepte prea multo Din "mlinastirile reunite" s-a .........m:::- desprins secretarul cu propaganda de la Municiptu.

,

~ Atras pard de un magnet, veni glont la Anton. Pentru t:" actori, spectacolul adeviirat acum incepea. -:::j

_Tov Anton! Felicitari! Tov Anton, e~ti prost. Adica ai fost chiar prost. Vreau sa spun cli... prost de-a binelea. M~ inlelegi? Prost! Sa ~tii ca mi-a placut.

Anton, serios, se cutremura din toate incheieturile, scuturat de mana secretarului carc-I fclicita ~i nu se mai oprea.

_ Tovara~e secretar, rna bucur ~i sunt inciintat ca am reu~it sa creez 0 stare, pe care v-am transmis-o ~i dumneavoastra.

Replica fusese spusa excelent, insa "spectatorii" nu aplaudara. Ei a~teptau cuminti revolutia, care peste cinci luni avea sa vina, aduciind aUta libertate, de care nimeni nu mai avea nevoie.

~~~~

'.

IIr

CONTABILUL ~EF

Scarlat abia terminase armata. Doua saptamani a stat acasa . sa se racoreasca pentru ca, spunea el: "m-au tocat a~tia psihic la cap, de parca nu mai sunt om". A renuntat u~or la plimbiirile solitare in favoarea scrviciului, pentru el ceva nou ~i ispititor, ca un secret militar. Cu toate ca se liisase la vatra soldat, Scarlat avea armata in sange. Tot ce povestea avea tenta cazona. "Vine locotenentul de matematica", sau "ma striga tata: Bai, Scarlate!". Cum e posibil ca un piirinte sa-~i strige copilul pe numele de familie? Dar cel mai ciudat reaqiona dnd 11 strigai. Daca spuneai: "Ionele!", nu se-ntiimpla nimic. Dar daca strigai: "Scarlat!", sarea ca ars de oriunde era ~i urla: "ordonati'''.

Dupa ce a semnat contractul de qlUnca, pe Scarlat I-au repartizat la aprovizionare. Nu era singurul care se angajase in acea zi. Mai era ~i Matei, un biiiat frumu~el ~i sub(ire, ce terrninase armata odata cu el. numai ca la alta unitate.

Nu ~tia prea multe despre 0 intreprindere, decat ce 1nvatase In ~coala. Organigrama, compusa din director, inginer ~ef. contabil '~ef, ~efii de servicii, ~efii de atelier, de autobaze, mai~tri ~i

muncitori. SefiIl cel mare era directorul. 1ntr-o dimineatii ie~ea din birou ~i se ducea In .......

curle, pe holulingust ~i intunecat, unde nu puteai sa

~

vezi pe nimeni. Din fata venea un "pitic", cu ~uba ~i caciula pe cap, mergand agale. L-a vazut tarziu ~i s-au izbit, strivindu-l pe bietul om de perete. Ciind sa­

~i ceara scuze, se trezi injurat blrjare~te de mama, unnat de 0

avalan~a de invective, ca la colt de strada. A vrut sa-i spuna ~i el vreo doua, dar din spate, cineva 11 impingea u~or afara. Era nea Anton, colegullui, care-i ~optise din mers:

_Taci! Asta e directorull Pe director 11 cunoscuse. Putea incepe treaba. Cei mat batrani

Ii spuneau inainte sa aduca marfa, la ce trebuie sa fie atent, care sunt conditiile de a~ezare In camion ~i cum sa umble cu facturile

~i C.E.C.-ul, di altfel contabilul ~ef... In tot ce trebuia sa facl'l, se izbea mereu de contabilul ~ef, pe

care nu apucase sa-l cunoasca. "Daca afla contabilul ~ef...", "sa nu tc prinda contabilul ~ef. .. ", "inainte ar trebui sa vorbe~ti cu contabilul ~ef...". Dar cine naiba era contabilul asta ~ef, de speria

pe toata lumea, chiar ~i pe director? Ducand ni~te receptii la contabilitate, cand a deschis u~a, nu-

i venea sa-~i creada ochilor. Contabilitatea se transfonnase intr-o saUi de clasa. Birourile fusesera mutate de la locul lor, precum bancile Intr-o clasa. Contabilele stateau cuminti ~i scriau, aruncandu-~i ochii din cand in cand la biroul catedra, unde

contabilul ~ef se transfonnase in profesor. Cand a intrat el, contabilul ~ef era cu fata la tabla neagra

~ezata pe perete ~i scria de zor vorbind in acela~i timp. A~a ca a avut suficient timp sa-l observe. Era un tip mic de statura, trecut de cincizeci de ani, cu parul dat peste cap, imbracat cu un halat albastru dintr-un doc bun, ~i culmea, avea ~i "manecute" prinse cu elastic. Mainile erau mai scurtc decat la un om obi~nuit, astfel ca

buzunarele halatului erau mai sus decat trebuiau sa fie. Scria la tabUi cu 0 mana, iar cealalta era in buzunarul halatului impecabil calcat ~i apretat. in

~

mintea lui, semana cu unul din cei trei purcelu~i din :::j desenele lui Disney. -l " rn Cind contabilul ~ef s-a intors cu fata spre clasa,

el a iqit ca din pu~ca, pentm a nu-I vedea in postura de gura casca. Dupa vreo doua ceasuri, ~edinta se terminase. Cu hartiile sub

brat a intrat intai la grupul sanitar. A deschis prima u~a pe care scria "Barbati", unde se afla 0 chiuveta, iar cand a deschis-o ~i pe a doua, unde se afla pisoarul, s-a trezit militarul din el. Cu fala la perete~i halatul ridicat, in dreptul pisoarului, era contabilul ~ef.

A urlat odata in incaperea stramta de s-au cutremurat perelii, ducand automat miina fa locul unde ar fi trebuit sa fie boneta, intr­un salut energic.

- Sa trinti, tovara~e contabil ~ef1

Luat prin surprindere, contabilul ~ef a tacut acel~i gest energic spre invizibila boneta, cu aceea~i mana dreapta, pe care atunci 0

folosca in alte scopuri. Scarlat, ru~inat de postma in care avusese ocazia sa-l cunoasca

pe contabilul ~ef, a intrat in urrnatoarea incapere, cea cu scaunul, din care tocmai ie~ea Matei, care viizuse toata scena. lumatate de ora a stat degeaba in cabina ~i nu avu curajul sa iasa ~i sa dea ochii cu contabilul ~ef, care in tot acest timp stiituse acolo unde il vazuse. Nu ~tia ce se intiimplase. Ciind a auzit u~a deschiziindu-se, a ie~it

tiptil ~i el. Nu mai era nimeni. Pe hoI, in sus pe scari, iI a~tepta Matei, care riidea cu gura

pana la urechi. - Ce-ai tacut tampitule! - Ce-am Yacut? - Ai racnit la contabilul ~ef, iar saracul om, ca sa te salute, s­

a udat pe halat ~i pe pantaloni, trebuind sa stea acolo pana cand s­a mai uscat ~i s-a putnt furi~a in biroul lui tara sa-I

I vada nimeni. In ziua aceea, contabilul ~ef n-a mai ie~it din 11IT

~ .• ~

(:'~~~

••• birou. Dcvenise brusc foarte ocupat ~i daduse dispozilie sa nu-I deranjeze nimeni.

Scarlat a ramas cu hartiile nesemnate. Nedurnerit, a urcat scarile inspre viata, departandu-se de biroul contabilului ~ef, de armata ~i de adolescenla lui implinitii, ce nu

se va rnai intoarce niciodatii.

-~

CANINUL

Nae locuia cu Marioara la marginea ora~ului, laoga bariera, de mai bine de zece ani, de caod se insurase. EI muncea la fabrica, iar ea, la bufetul garii.

In zece ani nu sc invrednicisera sa aiba copii. Nici nu s-ar fi putut. Relatia lui cu Marioara era de 0 factura ciudata. Daca la inceput se iubeau pe unde apucau, de la campul gani ~i paoa in bucataria bufetului, dupa casatorie devenisera brusc frate ~i sora.

La pUlin timp s-a prapadit ~i biata maica-sa. A~a ca, pentru Nae, Marioara devenise ~i mama. Ii cicalea ~i-I boscorodca de cum intra pe poarta. Din dement ~i bun de nimic nu-l mai scotea. Cit de obosit ar fi venit acasa din schimbul de noapte, tot singur trebuia sa se descurce.

"la-(i!", "la-Ii", "pune-ti singur". Asta-i sp\lIlea Marioara de fiecare data, cocotata in varful patului ~i mancand mere sau seminte, in timp ce citea romane poliliste de duzina. Despre dragoste nici nu putea sa mai fie yorba In atmosfera pe care i-o crea Mflrioara, ~i apoi la ce bun? Fusese el iubit cu adevflrat de cineva? Ajunsese la concluzia ca nu. Pentru ce atatea eforturi, care in cei zece ani au ramas in acest sector tara rezultat? Nu era nor­mal ca nici macar sa nu se mai gandeasca'! Era 0 suferinla in plus,

de care nu mai avea nevoie. Atat timp cat pentru elItII-- dragostea nu mai exista, pentru ce s-o mai caute ? Se ~-=- putea ~i lara, indepartandu-~i gandul de la a~a ceva. ~

.~

Suferise pe chestia asta de pomana. Dadi ar fi fost numai dragostea. Marioara 11 imbrobodea ~i la capitolui bani. In toti ace~ti ani nu se mai ajungea.

Trecea din datorie in datorie, care parca nu se mai sIar~eau, cu

a~a

se

, ~i-a

toate di arnandoi ca~tigau bini~or. Cand credea ca a scapat, venea

Marioara ~i-i spunea: _Am de dat 300 ~efului, 700 de pus in sertarul bufetului, vezi

ca a venit lumina ~i n-am platit nici apa ~i canalul. De undc dracu' sa mai scoata atatia bani? Se framanta noaptea

in pat, ziua la serviciu, pana gasea 0 solutie. De obicei se imprumuta pana la salar, apoi pana la ceHilalt salar cu ~i mai mult, ~i

ramanea lefter. De suparare, cand ie~ea de la fabrica, trecea linia ferata ~i

ducea la hufetul Marioarei, statea la 0 masa ca un gura casca, in a~teptarea a cate unui cunoscut, care-I mai servea cu 0 bere. Acasa

~i a~a nu avea ce face. La fabrica se laceau inscrieri pentru plecari in Irak. Se pHitea

mai bine ca in lara, salariul in lei iti venea acasa., iar diuma, in dolari, 0 primeai acolo. Daca erai muncitor ~i meseria~, puteai sa mai scoti ~i un ban la negro. S-a trecut ~i el pe lista, rara sa-i spuna Mflrioarei. In saptamana urmatoare avea loc vizita medicaHi, iar peste inca doua saptamani erau gata pa~apoartele ~i putea sa piece.

Obosit ~i scflrbit sa 0 mai vada pe Marioara la bufet, dupa ce cu 0 seara inainte II racuse de ras in fata clientilor, pentru dl i~i pierdea timpul prin cra~ma, dupa ce-a ie~it din schimbul doi, Nae ~-a dus direct acasa, mai repede ca de obicei.

A descuiat poarta care scartaia de te scotea din minti

scos cheile, a descuiat u~a ~i a intrat In holul lung ~i ingust al casei, bajbaind pe intuneric Intrerupatorul de pe peretele camerei

unde dormea. Ca un trasnet, din senin, s-a trezit cu un cap in gura de i-au ziinganit creierii. Cit era de

jJiJ' lung, s-a dezechilibrat, is-au in11luiat picioarcle,

~

.~ ..

cap, sigur mai luase ~i un pumn in gura, pe care insa, n-a mai apucat sa-l simta. Prima lovitura fusese de ajuns. Dar de ce sa-Iloveasca ~I a doua oara? Asta

insemna, ca celui care a dat, iea fost frica. Frica de ce? Se framanta ~i rememora tot ce putea sa-~i aduca aminte. Omul

pe care ar trebui sa-I caute, era mai scurt cu jumatate de cap dedit el, avea musai 0 taietura pe frunte ~i sigur alta, de aceia~i forma, pe una dintre maini. Dintr-o suta de mii de oameni, cati erau in ora~, unde naiba sa-l caute?

Ie~ise de la fabrica ~i se instalase la 0 masa in bufetul Marioarei. Berea curgea garla, pentru ca erau mulli curio~i, care voiau sa aile cat mai multe despre intamplarea din seara trecura, chiar din gura patitului. Nae se pusese pe baut ~i pe povestit. Cand termina, allii se a~ezau la masa, dadeau de baut ~i Nae 0 lua de la capat. Povestea pe care 0 spunea de liecare data, il durea ~i II umilea in acela~i timp.

U~a de la intrarea in bufet se deschise singura. De pe peronul luminat, un vant putemic intra inauntru, ridicand perdelele de la geamuri ~i fete Ie de masa. Cateva pahare se rostogolira ~i se sparsera. Pana sa inchida cineva u~a, vantulle matura tuturor fetele, rascolindu-Ie ~i Iacandu-i sa inchida ochii.

Nae, cu spatele la u~a, privea pierdut dincolo de amicii care stateau cu ella masa. Dintr-o data, ochii is-au Iacut cat cepele. Sub parul bine pieptanat, cu carare, a~ezat cu precizie peste toata fruntea, viintul scosese la iveala 0 taietura, identica cu cea de pe buza lui.

Ochii lui Nae coborara pe fala individului, apoi brusc pe mainile acestuia, a~ezate cuminti pe masa, ca viintul sa nu rastoame paharele. Pe mana dreapta, la baza aratatorului, era aceea~i taietura,

ca ~i cum ar fi fost 0 umbra proiectata a celei de pe . ~ frunte. Barbatul din fala lui era Culita, ~oferul care ~ aducea marfa la bufet.

~

prabu~indu-se ca un sac cu cartoli aruncat dintr-un camion. N-a mai ~tiut nimic.

Intr-un tarziu, s-a trezit zgaltait de Marioara. - Ce faci aici, boule!

Nu ~tia ce Iacea acolo. Cu greu s-a ridicat ~i s-a dus la oglinda. Era plin de sange negru care se uscase, pe fala, pe cama~a alba ~i pe maini. S-a spalat cu grijiL Cand s-a uitat iar, buza de sus era sparta ca 0 butoniera, prin care ii ie~ise caninul.

De par~ivul ala de canin se izbise toata viala. Ii crescuse ultimul, pe Ia 14 ani ~i statea zgait in afara, deranjandu-I nu numai cand inchidea gura, ci ~i cand 0 deschidea, pentru ca ie~ea in evidenta, ca paduchele in frunte. Cand cineva voia sa rada de el, la canin Iacea referire. "Coltosu "', "Clontosu' " sau "bai, rinocerule", 11 scoteau din minti. Cand radea, buza de sus ramiinea agalata de canin, incat, trebuia sa 0 traga la loc cu mana.

Cine naiba sa-l Ii lovit, ~i la el in casa? De hoI nici nu putea fi Yorba, pentru ca nici nu avea ce sa-i fure. Mobila veche, de pe vremea maica-si, era tot ce avea pe langa oalele ciobite, un lighean ~i 0 balie de lemn, putreda, pe care 0 tinea afara. De certat nu se certase cu nimeni, in afara vlajganului de la scularie, cand se trecuse pe lista cu Irakul. Dar asta nu era un motiv sa-I a~tepte ala in casa. rar daca incerca sa-~i aduca aminte, ce-I care il lovise era mai scurt cu jumatate de cap decat el, pentru ca lovitura fusese data in gura ~i nu deasupra fruntii, cum ar Ii fost daca I-ar fi lovit vlajganul.

A doua zi s-a dus la fabrica.

- Ba, Nae l Ori te-au prins golanii la nevasta-ta? Ba~calia colegilor I-a Iacut sa se giindeasca la toate prostiile.

Daca lovitura naprasnica i-a spart buza de sus, insemna ca agresorul avea pe frunte 0 taietura asemanatoare cu cea de pe buza lui, din

pricina caninului. Uitandu-se la buza atent in oglinda,MI-- a vazut ca nu era rupta numai in dreptul caninului, ci ~ Af:" ~i caliva centimetri mai in fala, insemnand, ca pe langa

*

Timpul Ie rezolva pe toate. Pa$apoartele erau gata, iar plecarea stabilita pentru dimineata urmatoare. Nae se ducea la ultima zi de munca In lara din anul acela. Era libeL de orice gand. 0 bucurie interioara Ii inundase trupul. Ochii Ii sclipeau de fericire. In sf'ar$it, o sa fie singur. Doi ani de singuratate In care va Incerca sa se Impace cu el Insu$i. Doi ani, In care va avea timp sa se giindeasca la via\a lui, la felul cum ar vrea sa traiasca de acum Incolo. Precaut, l$i deschisese un cont personal In care sa-i fie viirsat salariul In fiecare luna. Dupa fclul In care se purtase cu el In cei zece ani, Nae nu mai avea Incredere In Marioara. I-ar fi tocat banii $i ar fi gasit-o $i plina de datorii. Ea putea sa se descurce In tot acest timp cu leafa ei de la bufet, mai ales ca, pentru ea, n-ar fi cheltuit pentru mancare.

La fabrica lucra lejer ca niciodata, cu placere chiar. La noua seara, directorul i-a strans pe cei ce aveau sa piece, le-a multumit pentm felul In care $i-au racut treaba, spuniindu-le ca Ii a$teapta $i atunci ciind se vor Intoarce. Ca un sernn de mul\Umire, Ie dadu drumul cu trei ceasuri rnai devrerne. Nae pleca direct spre casa. Trednd liniile ferate se giindea ca la patru dimineafa va fi in tren. Valiza $i-o pusese pe prispa, sub balia veche, ca sa fie mai aproape de drum.

Cand a ajuns In dreptul portii, a vazut lumina In camera lui. S-a opril. Marioara trebuia la ora asta sa fie la bufet. Cu 0 saritura de pisica, ajunse In curte rara sa atinga gardul, strivind florile $i pamiintul afanat, care-l amortizase saltul. S-a furi$at pe liinga prispa ~i a Incercat U$a de la intrare. Era deschisa. Fara zgomot, s-a furi~at

in hoi ~i a deschis brusc u~a de la odaia luminata. Din pat, Marioara ......... ~i CUIiI.a, au sarit ca ar~i. Nae era cu jumatate de cap 11

mai Inalt deciit biirbatul gol pu§ca din fala sa. Par§ivul de canm se dezvelise singur, stralucind In lumina

~

becului, ca 0 perla. Cu 0 zvacnitura puternica, Nae ii trimise un cap in fiunte. Culila se lovi violent de perete §i aluneca rapid, izbindu-se cu capul de betonul

pardoseIii, cu un zgomot de ou spart. Pe frunte avea doua rani simetrice, ca doua semne de circulalie "curba la stiinga", una uscatii, iar cealalta proaspata, piina de siinge. Culila zacea lat. Le§inase.

Manoara, Intr-un furou scurt, trcmura din toate madularde ~i

se tiinguia ca 0 nebuna: - Boule! Boule! Nae a ie§it In hoi, ~i-a luat haina de piele tiirand-o pe .ios, din

mers a smuls valiza dariimiind balia ~i s-a Indreptat spre gara. Haina de piele matura strada, liniindu-se dupa el, la fel cum

se tiiriise Nae dupa viata, rara ca ea, via~, sa-l bage in seama.

~c.e:>~

~

~

LA COTUL DONULUI

Dupa cutremurul din' 77, multe din casele statului au fost avariate. Inainte de a fi demolate, oamenii au fost mutali la bloc. Le-a venit greu la inceput, mai ales in ceea ce prive~te mobila. Acolo, in casa, lucrurile vechi ~i siiracacioase aveau parca locul lor. Fiecare casa cu o:mprenta timpului sau, a oamenilor ce-o locuisera cu spiritul ~i trupul, cu mirosurile specifice fiecarei gospodarii. La bloc aveau nevoie de mobila noua. Camerele aveau denumiri noi, frantuzite, ca demult in casele boiere~ti. Sufragerie, palier, parter.

Coslica Oprea racuse razboiul ~i la dus ~i la-ntors. Jucase fotbal ~i-I cuno~teau toli de "Dulau". Din pove~tile lui, eel mai greu a fost la Cotul Donului, cand din trei care serveau mitraliera a ramas doar el, cu beregata sparta de 0 schija. Totul de la 0ligara.

- Al treilea, nu!

A~a spunea cand de la un bal de chibrit aprindeau mai mulli, pentru ca al treilea fusese primul care a ramas rara cap. Cicatricea uriita 11 impiedica ~i acum la barbierit. Costica i~i maritase fata, cea mai mica din cei trei copii pe care ii avusese, dintre care mai traiau doi. Un baiat ~i 0 fata. In fiecare zi, dupa ce terminau 'serviciul, ginerele ~i fata veneau la el. Ea statea la taclale cu mama­

sa, iar ginerele juca table pe balcon cu Costica pana innebunea. Avea Costica un noroc la zar, incat bietul baiat n-apuca sa ia 0 linie. Beau yin ~i jucau table.

,

Costica nu mai coborase din bloc de cand se mutase. Nu-I mai lineau picioarele. Siabise, se coco~ase, ~ea

papucii pe jos ~i pana la bucatarie. In tinerele nu fusese a~a. Era maistru tamplar, unul din cei mai buni, eel mai aspru controlor de calitate, iar de pe mana lui ie~eau adevarate bijuterii. Pe mulli ii invalase meserie. A renunlat la casa ~i la pamant pentru sora-sa cea mica, ca el sa-~i poata pastra atelierul. EI ~i cele doua surori ramasesera orfani de mici, iar Costica, la vreo paisprezece ani intrase la meserie ~i Ie crescuse ~i pe fete, ca un adevarat tata. Anul 1948 I-a lasat rara atelier. Reformele monetare care au venit I-au gasit cu salteaua plina cu bani. Costica n-a innebunit ca alIi oameni, dar s-a apucat de bautura. Rusii venisera in lara. Atunci cand umblau bezmetici prin ora~ treceau pe trotuarul celalalt cand ajungeau la fostul atelier allui "Dulau", unde acum statea. Asta, pentru ca odata, doi ru~i au intrat peste surorile lui in casa, ziua in amiaza mare. Cand a dat Costica peste ei, cu latul palmei i-a batut ~i i-a aruncat in strada, cu automate cu tot. Avea mana grea, munciill din copilarie ~i mulli ii ~tiau de frica. In balcon, ca 0 umbra, dadea cu zarul ~i povestea din tinerelea lui, ce parca nu se mai termina, ca un roman fluviu, in care toate pove~tile incepeau ~i sIar~eau cu eL

- Jucam fotbal, mai Gica. Vine locotenentul la mine ~i-mi

z!ce... Gica'lI asculta cu rabdarea cu care pierdea la table. Costica

nu se repeta. De fiecare data spunea alta poveste, unde oamenii mari, cu funclii acum, erau camarazii lui de razboi, de fotbal ~i de petreceri. La bloc, Costica citea cum citise toata viala, mult, pe nerasuflate, pana noaptea tarziu. Gica a inceput sa-I scoata treptat la plimbare. Anul Nou 11 raceau impreuna, ca ~i el sa se poata bucura de timpul care ii mai rarnasese. Macar atat sa lina minte,

lilt- ca fata i-a fost alaturi la batranele. Zarurile zornaiau, m::- Costica povestea, Gica asculta pierzand, iar fata

~

II

,

t-- sporovoia eu mama-sa despre slujbe, despre ~efi ~i~ r=- planuri de viitor. -:11:1

Giea flieea eforturi ea soerul sa lina minte plimbarile, insa Costicii ineepuse sa ineuree personajele. intamplarile se repetau, dar amesteeate.

- A intrat loeotenentulin atelier... Riizboiul se amesteea eu perioada lui Stalin, venirea lui Cea~eseu

la putere eu revolulia din Ungaria, moartea lui Gheorghiu-Dej eu ee a lui Luereliu Patra~eanu, rebeliunea legionara eu oeuparea Cehoslovaeiei, Elena Ceau~eseu eu Ana Pauker.

Giea pierdea la table ~i-I privea atent. in bueatiirie fata ajunsese eu povestirea din aeea zi la ora 15 ~i, in eurand VOl pleea aeasa.

- Giea! Ti-aduei ammte ciind am luptat noi la Cotul Donului? Giea a ramas perplex. in eutia de table, zarurile aruneate aratau

~ase-~ase.

~~~~

•I f:­

. ~

... ANOTIMPUBI CU CENTUBA

DE CASTITATE

"FACULTATEA"

_Aprinde beeu'! Stinge becu'! Tu e~ti Stalin? Eu sunt Stalin! Da-te jos de pe erueea de la Sinaia!

Piaeel statea eu fala la perete, eu nasul aproape lipit ~i i~i

spunea monologul in fieeare seara, la aeeea~i ora ea pe 0 rugaciune. _Aprinde beeu'! Stinge beeu'! Tu e~ti Stalin? Eu sunt Stalin!

Da-te jos de pe erueea de la Sinaia! Nimeni nu se mai uita la e!. Se obi~nuisera eu replieile lui

spuse repede, parea ar fi vrut sa seape de eo~marul eare-i maeina sufletu!.

Numai tanarul eu paml erel statea in intunerieul eu care se obi~nuise, privindu-I eu oehii desehi~i. Ceilalli, eu fala la perete ineereau sa nu-l mai auda. Peste eateva clipe se va lini~ti ~i va urea in patul sau ea ~i cum nimie nu s-ar fi intamplat. Nu Piaeelii inspaimanta, ei faptul ea orieand ei ar fi putut face aeela~i lueru. Dupa ealculele "Profesorului" stateau·impreuna de un an ~i ~ase luni, ~i de tot atata timp nu vazusera lumina zilei. E drept ea lu­mina eleetriea 0 vedeau aeum 0 data pe &i'iptamana, eand legati la oehi orbeeaiau pe euloarele umede ~i urcau searile a mai multor

etaje pana la biroul stramt unde Ii se punea 0 veioza eu un bee puternie in oehi. Nu mai aveau ee spune. Totul era aproape ea monologul lui Piaee!' Niei de

~

IJII="batut nu-i mai bateau. .....-=- "Profesorul" eondueea toate aetivitalile. Erau -: 24 de in~i ~i aveau la dispozilie eiite 0 orli pe zi. De

fapt eeea ee-~i imaginau eli ar fi trebuit sli fie 0 orli. Ineepea episeopul eu leqia de teologie, apoi geologul,

istorieul, generalul, avocatul, filozoful, "Profesorul" eu matematiea eomplieata, ambasadorul, arhiteetul, rlimiiniind spre eeea ee eredeau ea ar trebui sli fie seara, sa vinli riindul aetorului, al seriitorului ~i al cui mai dorea sli povesteasea un film vazut, 0

carte eititli sau 0 piesli de teatru. "Profesorul" suslinea ea in ritmul impus de el nu vor avea ghinionul sa ajungli ea Piaee!.

Pu~tiul blond eu plirul erel executa eu eoreetitudine programul impus de "Profesor". EI nu avea la cine sli se giindeasea. Avantajul lui era eli nu-I a~tepta nimeni aeasli, pentru eli de fapt, 0 easa a lui, nu avusese nieiodata.

ALBA-NEAGRA

- Lume, lume! Afarli-i vopsit gardu', inliuntru-i leopardu'! Miloplanele se invarteau ineareate eu lume pestrilli. Fladii de

la larli apleeati peste lantul care Ie tinea mijloeul inviirteau fetele a~ezate in seaunelele antrenate de mi~earea eentrifuga, stiimind strigate de spaima ~i plaeere in aeela~i timp. Peste tot se vindea ~i

se eumpara oriee. - Hopa-Mitiea! Nu se sparge n~ se striea! Baiatul blond eu plirul eret ~i oehi alba~tri se plimba peste tot ea la el aeasa. Analiza fieeare gest al eelui de la taraM.•

- Stia ee 0 sa se intiimple ea de fieeare data.

• Taranul din fala tarabei avea buzunarcle sumanului

~.

doldora de bani. I~i viinduse boii, iar banii eu care nu era obi~nuit ii desehisesera pofta de e~tig.

Miiinile inviirteau repede eele trei eupe, sub care se afla 0 monedli de argint eu ehipul Regelui Mihai, din ee in

ee mai repede. Oehii fixau fata lilranului transfigurat de dorinlli· CuvinteLe

fiieeau sli-i rlisune in UTeehi, ea un deseiintee, LoeuL unde ar trebui

sa se afle moneda. Cii~tiguriLe repetate, exclamaliile laudative, "uite dom'Le ee

noroe are!" aLe eeLor de pe margine, anume pu~i sa-I ineurajeze it fiieeau pe lilran sli punli La blitaie sume din ee in ee mai .mari.

InevitabiLul se produse. _ Pune banii! DubLu sau nimie! TliranuL ezitli. Gura easea it indemnau: _Hai omule! I-ai banii! Nu fii fraier! TliranuL punea pe masli banii in eare-~i pusese atiitea sperante·

Ultimul tur itlasa golan. Ineepu sa plangii smulgandu-~i plirul din cap. Oamenii bakiului il imbriineirli din fala tarabei oeupiindu-i loeul. Tliranul pliingea ~i nu mai vedea nimie in jur.Totul se invarrea

la fel de repede ell miloplanele. - Herman! Pu~tiul intoarse eapul. _ Sa stai prin preajma! Maine pleclim la Deva ~i dmanern

acolo pana la toamna.

CASA DE RANDEZ-VOUS

Mergeau repede spre pialli. A~a cum ii priveai puteai sa spui eli sunt tata ~i fiu. Blirbatul matur eu parul erel ~i oehi alba~tri

vorbea. Fala Ii era luminata de 0 bueurie interioara. Oehii ii radeau stidind de bunatate ~i intelegere. Adoleseentul de langli ei plirea serios ~i inflexibil.

.~ ,

Asculta In tacere, iar ochii i se plimbau prin cap lmagmandu-~itot ce ii spunea barbatul. in realitate ii era frica 0 groaza imensa II cuprindea pe masura ce

se apropiau de locul despre carc nu ~tia nici macar unde se afla. Sim\ea nevoia sa mearga mai Incet, sa nu mai ajunga acolo niciodata. Pardi se dedubla. Ar fi vrut sii-~i lase corpul in voia soartei, iar sufletul sa ramana depatte, ca sa priveasca de acolo ca 1a un spectacol. Nu mai avea timp sa dea inapoi. Unde sa fuga? i~i lmaginase de mulle ori cum 0 sa fie, dar acum cand trebuia sa se intample...

Au intrat intr-o maghemita cu doua camere ce dadeau una In alta. La 0 masa mizerabila stateau gazdele. Un barbat masiv, suspicios ~i 0 femeie uscatii ce semiina a fi \iganca. Amandoi beau Yin ro~u din ni~te pahare Indoielnic de curate. Baiatul ramase In picioare. lnsotitorul sau se simtea acasa.

- Am venit cu prietenul meu; ~i arata cu mana spre baial. Barbatul gazda il masura cu privirea-i biinuitoare. - 0 am pe Mariana. Din curte venea 0 fata cam la douiizeci de ani, intr-un capot

sub\ire, nelncheiat in falii, pe care-l tinea cu mana sa nu se desfaca. - Fata buna! Barbatul 0 apuca de mana, ca ~i cum ar fi prezentat-o, atat de

repede incat aripile capotului rllmase tara sprijin se desfllcurli. rata, ru~inoasa, i~i retrase mana pentm a-~i strange halatul la piepl. Fusese de ajuns ca baiatul sa-i vada corpul gol, ispititor. Nu mai vedea nimic in jur. Ce unna era impotriva vointei lui. Fata illui'i de mana ~i intrara in cealalta camera. Baiatul nu mai vedea decat patul, 0 dormeza ieftina, uria~a. Nu ~tia dnd se dezbracase ~i nici cum Mariana ajunsese deasupra lui.

- E prima data? II intrebii ea Intelegatoare. - Da! raspunse el stins, ca la dentist. ~ - Ai sa-mi mulrume~ti! Ma intalnesc pe strada -=­

_.

cU un student care cand rna vede rna saluta ~i imi

mul\Ume~te. -Mainile ei Ii alintau pieptul ~i umeni, coborand

u~or in jos, cu mi~ciiri unduitoare. Caput blond-oxigenat urca ~i cobora lin spre sanii frumo~i ~i mici ca doui'i mere.

Mainile lui incon~tiente incepura sa-i miingaie trupul tanar,

oprindu-se cu tefiIIla pe siini ~i insistand asupra lor. Nu ~tiuse cum se terminase, nici cum ie~ise din camera

intuneCoas cu paturi in geam. Era iara~i in strada mergiind absent a pe liinga barbatul care-I insotea ~i ii vorbea in continuare lara ca el sa inteleaga ceva. Credea ca dupa asta trebuia sa se simta barbat, dar nU era deloc a~a. Era scarbit de tot ce se Intamplase. Ce-I apucase? Asta era Incununarea dragostei? A~a de brutal trebuiau sa se termine plimbarile in parc, fugarele atingeri de mana care te infiorau? Sarutul acela furat, care te lacea sa plute~ti, acolo trebuia sa te aduca? Se simtea ca ~i cum ar fi lacut ceva rau. Parea lumea de pe strada se uita la el ~i vazuse ce laCuse cu cateva minute in umla. Avea accla~i sentiment ca atunci eiind se uitase prima oam pe gaura cheii In baie, la vecina lui cu eativa ani mai mare ~i care nu ~tiuse cum viizuse ca este dincolo de u~a ~i II stngase pe nume

spunandu-i sa pleee.Ar fi vrut sa se simtli dintr-o data barbat, a~a cum fusese eu

doi ani in urma, cand se barbierise pr.ima data. Se a~tepta ca toti din jur sa vada schlmbarea, ca ~i cum barbatia ar fi fost undeva, dincolo de 0 bariera care odata trecuta te fucea sa intri intr-o alta lume, ca intr-o tagma aparte ce-ti conferea putere ~i siguranlii·

Trebuia sa fie mul\umit pentru ca fusese prima oara cand avuses ocazia sa puna mana pe 0 femeie, atingiindu-i tot corpul

e fura ca aceasta sa-l cette ~i sa-l repeada cum se intiirnplase de

nenumarate ori cu fetele in preajma carora se aflase IS:It: singur. Mai ales ca aceasta, unica, il ~i incurapse. ......

.. ~

TRANSFERUL

In intunericul celulei zgomotul zavorului ~i scaqaitul u~ii ce se deschide ii laCU pe toti cei douazeci ~i patru sa fie atenti. Sigur nu era ziua in care trebuiau sa fie du~i sus, la interogatoriu.

- Mateescu Alexandru! Pwjtiul blond cu parul cret sari in picioare ca ars. Cauta dispcrat

in intuneric privirea ocratitoare a "Profesorului". Toli inlepenisera in paturile tari, neavand curajul de a scaate macar un sunet. Daca it luau acum, nu-I vor mai vedea niciodata.

[nutila carpa neagra legata la oehi in intunerieul aeela de moarte il ingrozea ~j mai tare. Inima ii batea eu putere. 0 lua pe drumul deja ~tjut, sprijinindu-se din cand in cand de pereiii umezi. In spate simtea teava rece a automatului eare-l impingea dureros de brutal spre alt drum deeat pe cel care mai mersese.

Simti aerul reee ~i imediat adierea vantului. Afara era primavara! S-a trezit izbindu-s~ eu fata de metalul reee. 0 mana putemica I-a tras aproape in sus, lacandu-I sa bajbaie u~a ~i apoi scarile pe care trebuia sa urce. Era intr-o duba. U~ile s-au inchis ~i

in hurducaiala ma~inii a ramas singuL A~a cum invAiase sli apreeieze timpul in eelula, mersese cam

douasprezeee ore. Rarele ~i scurtele popasuri erau probabil pentru alimentare, pentru eli de afam voeile care se auzeau erau ealme ~i

lini~tite, insemnand d veneau din lumea Iibera. La destinaiie a fost eoborat tot legat la ochi ~i dus pana la u~a

eelulei eu aeeea~j eiirpli neagrii legati\ strans in jurul eapului ea un bandaj ee nu trebuia sa-i dea voie ereierului sa iasa afarii.

Se obi~nuise cu intunerieul ~i dupa ee-~i freea IJII-. oehii deslu~i 0 eelula stramta cu.un singur pat eohoriit I'"m:- de pe perete pentru euleare. Intr-un colt se zarea

hardflUl. In intunerie intui 0 gaura de unde ajungea pana la el aerul rece. Se repezi ea un apueat.

Era 0 fereastrii lara geamuri. De dupa norii gro~i ~i intuneea\i aparu dintr·o data luna. Oehii lui alba~tri se umplura de laerimi. Ii ~terse iute eu palmele ea sa poata vedea lara eeatii

splendoarea noptii . Norii se risipeau incet impin~i de vant. De la fereastrii, ridicat

de bratele tremurande care strangeau eu disperare gratiile pentru a rezista mai mult a~a agatat, privea eu nesat panorama. Maine diminea\a va vedea soarele, lumina zilei ~i probabil eaisul inflorit undeva aproape, eare-i trimitea parfmnul printre gratii. Stelele striilueeau, luna avea reflexe de albastru, la fel cu ocbii lui ineeati

in lacrimi. Nu ~tiuse nieiodata ea noaptea poate fi atat de frumoasa. Dupa doi ani, lumea neagra lara lumina eare-I inconjurase prinsese euloare, redesebiziindu-i pofta de viata ~i mai ales de speranta, de

care avea atata nevoie.

RACOLAREA

In vagonul mizer de elasa a III-a, eu baneile din lemn vopsite In maro, iar peretii ~i tavanul semi-rotund intr-un galben mu~tar, gretos ~i neprimitor, oamenii patronului care avea trei baleiuri aruneate prin tara ciilatoreau elaie peste gramada in mirosul acru

de fum, transpira\ie ~i Yin prost. Lume pestrita adunata de peste tot, boti, ~napani ~i in general

amatori de un ca~tig rapid ~i u~or I~i gasisera lac aici, pe langli patron. Cercul se strangea ~i injurullor, limitandu-Ic libertateade

~ a face ce voiau, departe· de 0 munca cinstita ~i de un ,.. loc stabil care sa fie numai allor, ceea ce pentru toata

lumea Insemna "aeasa... Viata nomada, lara capatai,

~

pennanenta sehimbare de deeor ii racuse sa eunoasea ­peste tot pe unde se dueeau numai oameni de aeeea~i ­teapa.

Hennan statea in mijloeul lor nu pentru ea i-ar fi iUbit, ei pentm ea fiind angajalii tatalui sau se simlea eu ei ea in familie. NOliunea aeeasta pentm el i~i pierduse sensul. Familia nu se identifiea ~i cu aceea de camin, pentm ea dupa moartea mamei sale el nu mai intrase intr-o casa. Patronul se reeasatorise eu 0

femeie nebuna dupa bani. Hennan era earat dupa ei prin lara rara ea eineva anume sa aiba grija de el. Dintr-un punet de vedere avea ehiar mai mult decat i~i dorea. Dragostea parinteasea ii lipsea insa. Daea ar fi avut un loe al lui, in toamna ar fi trebuit sa unneze eursurile unui lieeu.

Au ajuns la Bra~ov. Peronul garii era aglomerat. Vanzatorii de ziare strigau titlurile de pe prima pagina.

- Guvemul a treeut la nalionalizarea mijloaeelor de produqie l

Agitalia din gara treeu imediat ~i in vagoane. Gata' Nu mal era niei 0 sperama.

Mai intai pleearea Regelui, iar aeum asta. TOli se intrebau· daea ~i balciul "este mijloaee de produqie". Nesiguran~a vielii lor de pana atunci se accentua ~i mai tare. Pe buzele tuturor persista intrebarea: "vor mai veni americanii?". In acest fundal erau unanim de acord ca in lara nu se mai putea trai.

Hennan se Iasa furat de val. Cobori din vagon cu alIi caliva ~i

se urea in trenul pentm Satu Mare. Nu spuse la nimeni ca plead. Ajun~i noaptea tarziu, au tras la 0 calauza pe care 0 ~tia unul dintre amicii sai. Cu aceea~i graba au trecut in noaptea unnatoare grani\a, rara sa fie prin~i. Peste alte trei saptamani se plimbau pe strazile Vienei, vorbind tare, in romane~te, despre planurile lor de a ajunge

in America. Erau foarte tineri ~i aveau un viitor in fala. Este adevarat ea incert ~i acesta, dar totu~i --fItlI palpabil, pentm ca trecusera de ce fusese mai greu. --:m ~.

Granila romaneasca In spatele lor, un domn bine imbraeat, boem,

cu monoclu ~i mustala rasucita, coborat parca din tablourile bunicii, ii unllarea vadit satisracut, ca un bun cunoscator al varstei juvenile. Spre surprinderea lor, dornnul a intrat in yorba eu ci intr-o romfmeasca perfecta. I -a invitat la 0 bere pe terasa unui restaurant, iar cand limbile au inceput sa se dezlege le-a oferit ospitalitatea sa, invitiindu-i la un castel, undevain apropierea Vlenei.

Dimineala unnatoare, dupa micul dejun regal, domnul Otto i-a inso\it pe fiecare dintre cei doisprezece tineri romani prin gradina castelului, discutand separat despre visul lor de a ajunge in America ~i realitatea dura care-i inconjura. Bun psiholog, dupa

cateva ore ~tia cu cine avea de a face. In Romania, americanii trebuiau sa fie a~teptali de cineva.

Acesta era prelul unui pa~aport pentro lumea libera. Prt:gatirea 0 Iaceau impreuna doar trei dintre cei care

ajunsesera la castel. Despre existenla celorlalli noua aproape ca uitasera. Condilie fizica, lupta corp la corp. studiul aparatelor de transmisiuni, ore de psihologie, comportament, retorica ~i ne1ipsita doctrina eomunistii predata intre orele de tir ~i lecliile de limba msa.

Hennan invala u~or datorita naturii sale duble ~i a faptului ca

in cas"-, demult, se vorbise idi~. Her Otto era multumit. Aveau sa fie para~utali in Romania

noaptea unnatoare.Actele cu noile identitali Ie vor primi Ja destina\ie, de la

conducatoml relelei , "Fannaeistul". Hennan pleca eu hainele de acum nouii luni ~i in plus cu un pistol Mausser eu doua ineareatoare

de rezcrva.

CONFLICT INTRE GENERATII

Hesuf tenninase de vamil sufrageria. Perelii erau

~

acum un amestec de roz ~i Tilii.-peste-tij'nlrUidin(aDTh zincata ayea sa sufle var colorat pu\in mai inchis decat fondul. Dupa ce dezlipea tabla de pe perete, ee

riimanea imprimat I\i sugera 0 coloana, ereand impresia de spa\iu si lumina. Tapetul astfel lacut 11 terminii seara tarziu. Adolescentul it urmarea in taeere, eu aten\ie.

- Este 0 adeviiratii arm. - Aiurea! Pentm un ochi format este arta ~1 Mtme de joe. Degrade-uI, in patru nuan\e ale aceleiasi eulori, ce forma

chenarul din trei dungi groase 5i una pc margine sub\ire, Iacea ca albul tavanului sa para a oglinda.

- Stii unde un zugrav nu trebuie sa se foloseasca de anumite efecte care sa produca iluzie optici'i']

- Nu. - In baie. Chiar in fa\a scaunului de la w.c. Cand ii ies ochii

din cap, omul este foarte atent. Vede oriee imperfec\iune. La ce te gande5ti?

- La nimic. - lar te-ai certat eu taica-tau. - Da. Hesuf ofta. lncepu sa-i vorbeasca calm, lini5tit, pe masura ce

tragea dungile paralele coco\at pe masa. Parinlii nu trebuiesc niciodata judeca\i. Ei se chinuiesc zilnic pentru a nu Ie lipsi copiilor ceea ce au nevoie, dar s-au obisnuit eu existen\a lor ca 5i cum copiHiria ar Ii 0 stare perpetuii. "Daca te imbrac 5Hi dau sa maniinci, tu ce treaM ai? Sa invell!". De aiei Ie vine superioritatea. Ei i\i dau douii lucruri, iar tu trebuie sa intorci numai unul. Problema se punea 5i altfel, pentru ca in cazul dc fa\a, tatal adolescentului era 5i foarte "destept". Nu putcai sa deschizi gura ca el 5tia dinainte ce voiai sa spui. Te taiai la un deget, el se taiase inaintea ta la

liaAL-.. doua. Cunosteai 0 fata, el cunoscuse 0 suta. ~ Nemul\urnirea adolescentului venea din sentimentul

de inferioritate pe care i-I crea in prezen\a celor ce Ie

.~

veneau destul de des In casa. Hesuni vorbi despre genul acesta de oameni,

care sunt semidoclii. Si spre exemplificare Ii recita un catren pe care adolescentul nu-! mai auzise niciodata:

E greu sa-ndrepti un slab de minte

E mult mai greu pe un netot Pe-un semidoct, nici lU, Parinte,

Nici Zeii cerului nu pot.

Adolescentul zambea visator. _Maine, In alta partc decat unde am fost saptamiina trecuta,

aduc douii fete trasnet de la Piatra-Ncamt· Mcrgi? TOt

i mu~chii i se contractarii. Nu mai voia sa treaca prin a~a

ceva. Reusise sa-~i faca 0 prietena. Alaturi de ea voia sa-si cladeasdi singur propria lui dragoste, cu rabdare, respect ~i meticulozitate, ca un adevarat Mrbat ce era.

AL CINCILEA ANOTIMP

era gala. Dmeolo se aflau amplasate du~urile pentru ~ de\inutele femei, aduse aeolo de curand. In acea dupa

amiaza trebuiau sa fIe puse in funqiune. Au tras de timp eu strangerea materialdor ~i eura\irea locului de mUTIea pana eand din spatele zidului proaspat ridicat se auzira voci, la fnceput monotone, iar eand apa Ineepu sa eurga, rasetele ~i veselia femeilor ajungeau pana la ei. In spa\iul stnimt ~i intunceos unde ramasesera stateau nemi~ea\i, tremurand ~i privind raze Ie de lumina ee ie~eau prin gauriJe pc care Ie Uisasera in perete. Se apropiara fncet amandoi ~i lreeeau iute de la 0 gaura la alta pentru a putea sa aiM 0 vedere de ansamblu. Dupa einci ani ~ijumatate, Mateescu Alexandru avea In fa)a oehilor nu 0 femeie, ei mai multe. Trupurile tinere se zbenguiau vesele sub biciuirea tina a apei de la du~uri, uitand pentru o clipa ea sunt intr-o pu~earie.

Dupa doua ore de "speetacol" era epuizat. I se Inmuiasera picioarele, iar pantalonii uzi Se lipeau de abdomen uscandu-se mcet. Acum se gandea mai mult ca orieand la libertate Dupa calculele lui, peste ~ase luni, la pnmavara, se incheiau eei ~asc ani de povara pe care ii ispa~ise. Nu mai avea rabdare. Era curios cum 0 simpla intamplare nevinovata iI smulsese din at eincilea anotimp, al rabdarii ~i al indurarii, pe care ~i-I construise eu mari eforturi sub influen)a "ProfesoflJlui".

Ajuns in eelula nu putu sa doarma toatil noaptea. Cand eredca ea nimie nu mai avea sa se sehimbe, cu gandul la plietiseala de moarte a eelor ~ase luni, se trezi luat pe sus, dus iara~i la 0 duba, dar de data asta nu mai era singur ~i niei legat la ochi. Dupa alte douasprezeee ore, tot noaptea, era la destina)ie.

In lumina putemica a reflecloarelor ee miiturau [oeulln care coborasera din ma~ina, se vedea gardullung din sarma ghimpatii, inlrerupt din loc in loc de turnurile de pazii in care se giiseau

!II- re~eetoarel,e~i u~dc dineolo_de ele mtuia mitralierele: ......... ~ Se mtoarse mcet. In fala sa stateau alimate bankl lung! ~

~

[acute din lemn. Totul semana cu un lagar de coneentrare nazist. cum Ii fusese deseris de aliI detinuli. Groaza care-l euprinse tacu sa i se ridice

parul pe el. iar pie lea i se facu ea de gaina. In spatele sarmei ghimpate se intindea 0 umbra neagrii ee depa~ea lungimea gardului. Nu aveau cum sa fie muntii. Vanlui reee ~i uscat II Iacea mai degraba sa creada ea e~te undeva in Haragan.

- Canalul! Asta era Canalul l

Tremura din toate ineheielunle dar nu de la frigul care-i cuprinsese eorpulimbriicat sub\ire. Nu auzise pc nimeni spunand ea eineva s-ar ti intors de acoto. Du~manullui din totdeauna fusese timpul. Speranta. care-i tinuse atii!ia ani mintile Intregi, disparuse.

- Dumnezeule Mare, unde E~tiry

~ ' IN EXERCITIUL FUNCTIUNII. .

Totul se desta~ura ca la carte "Farmaeistul" Ii cuno~tea pe fieeare. Dupa 0 saptamana petrecuta in pivni!a avea 0 noua biografie ~i ~tia pana la ami'munt ee avea de racut. In fieeare joi, Henman ttebuia sa se prezmte la raport ~i pleca pregatitpentru inca 0 saptamana. Noua idenlttate, romaneasca suta la suta, dcsccndenta din parin!i cu origine sanaloasa care se prapadis\1fa, chipurile, in bombardamentul din 24 august 1944 de la Bucure~ti

~i deci victime ale nazismului, il propulsasera imediat in organizatia

U.T.M. a ~olii profesionale de zidari, pe care a urma. Scoala era ~coala, organizalia ii remarease spiritul revolulionar

~i se baza pe el, "Farmacistul" ii indruma pa~ii pregatindu-lpentru venirea americanilor. Via\a lUI Herman facuse un salt peste cea ,

mai frumoasa perioada din via~a unui am, adoleseenta, '-= prin care trecuse brutal, dureros de adevarat. . . . Scopul pentru care lraia era unul nobll ~I nu

~

i

INIMADELEU

~

pentru activitate de subminare a autoritatii statului, sunteti arestat'

Hesuf discuta cu adolescentul pana seara tiirziu. Reu~isera sa se cunoasca atat de bine incat aveau impresia ca se ~tiau de-o viata. Toate problemele controversate prin care trecea adolescentul erau disecate ~i analizate pana la amiinunt pentru a Ie gasi cauza ~i a Ie afla implicit rezolvarea. Adolescentul avea in cap multe intrebiiri care cereau raspuns.

Hesuf I-a luat intr-o zi la el acasa. Cat statuse singur in sufrageria apartamentului s-a uitat la tabloul cu absolventii unei ~coli profesionale agatat in perete. La 0 privire mai atenta, in alura ~mechereasca a unui dev din tablou, Iacand abstractie de viirsta 1­a recunoscut pe Hesuf. Un baieta~ subtire, cu parul cret ~i blond ii zambea. Sub medalion era scris: Mateescu Alexandru.

Domnul Hesuf a~eza tava cu cafele pe masa. - Ne cunoa~tem de cateva luni ~i mi se pare ciudat faptul ca

~titi atat de multe lucruri aproape in toate domeniile. Daca ati Iacut numai ~coala profesionala, unde Dumnezeu Ie-ati invatat pe toate?

Adolescentul, in a~teptarea raspunsului i~i arunca ochii inspre tabloul cu absolvenlii. Domnul Hesufzambi urmarindu-i privirea.

U~a de la sufragerie se deschise in fata doamnei Hesuf care venise cu 0 sticla de coniac ~i doua pahare.

- Herman! Te rog s-o faci tu pe gazda' Pe mine va rog sa rna scuzali! ~i ie~i la fel de repede cum a intrat.

Hesuf Herman tuma coniac in pahare prelungind parca la nesf1ir~it venirea raspunsului. Puse sticla pe masa, se a~eza in fata ;

tanarului, ciocnira paharele ~i il privi in ochi cu imensa bunatate ce it caracteriza. Raspunsul rllsuna in sufrageria mica, simplu, u~or, ca tot ce spunea.

rniiruntele inmmplari cu bucurii ~i necazuri din viata fiec~ruia. Dupa ce i~i lua diploma de zidar, secretar al organizatiei U.T.M. pe scoala, fu trecut repede in

randurile activi~tilor. Era foarte activ, exagerat de exigent, raspiindind groaza pe unde trecea. Dupa ce i~i termina activitatea de propaganda comunista, trecea la cealalta etapa a muncii lui. Cei circumspecti la ~edintele U.T.M. erau oamenii care aveau sa lucreze in retea. Cand incepuse vanarea celor din munti, sub influenta "Farmacistului" trecu la zadarnicirea eforturilor Partidului de a infiinta Cooperativele Agricole de Productie.

Pentru el, viata pe care 0 ducea devenise de 0 normalitate plictisitoare. Dupa scurta perioada din Austria, cei ~ase ani petrecuti in activitatea de spionaj ii hiir~isera. Ajunsese practic sa creada ca activitatea in U.T.M. a~a trebuia sa fie. Duplicitara. Sarcinile erau foarte multe, sanctiunile foarte aspre, dar el, pentru ca avea indrumare din afara, ajunsese sa Ie faca ca ~i cum i-ar fi venit de la sine. Cu toate ca U.T.M.-ul il inzestrase cu pistol, nu se despartise niciodata de Mausser-ul pe care il primise dupa absolvirea ~colii de spionaj.

10i seara se duse ca de obicei la "Farmacist". Deschise u~a priivaliei in zgomotul cunoscut al clopotelului cu care se obi~nuise. In dreptul ghi~eului, aplecat, statea un individ imbracat intr-o haina lungll de piele, identica cu a lui. Herman inainta pana in mijlocul incaperii ~i brusc se opri. Ceva nu era in regula. Halatul alb al farmacistului nu se vedea nicaieri. Barbatul de la ghi~eu se indrepta de spate ~i se intoarse. Ghi~eul era gal. In spate simti impunsatura zdraviina a tevii unui revolver. Tipul din fata lui ziimbea cumsecade.

- Tovara~ul Mateescu Alexandru?

Ochii lui Herman cautau cu disperare sprijinul "Farmacistul~i". Riispunse stins, ~tiind lara dubii ce avea sa urmeze.

- Da!

- In numele Republicii Populare Romane,

~

Ii - in pu~carie. _~ Sub masca inocenlei totdeauna stiituse ascunsa ­o inima de leu.

CU CARTILE PE FATA

... ~ase luni de Canal au fost pentru mine mai mult decat ceilalli cinci ani ~i.iumatate. Frigul, mizeria, paduchii ~i mancarea proasta erau nimic pe langa felulln care se purtau cu noi. A fost cea mai crunta iama pe care am triiit-o vreodata. Norocul meu a fost ca In anul acela primavara a venit mai devreme. La sf'ar~itullui februarie era primavara adevarata. Ne scoteau la munca In fiecare zi, indiferent de vreme. in toata suferinla In care traiam, olntamplare petrecuta atunci, mi-a ridicat moralul cand nu mai aveam nici 0 speranlfl· De miiI1i~or au adus un nou transport de delinu\i. Trebuiau completate locurile celor ce murisera in timpul iemii. Noii sosili erau mai mulli ca niciodata. Cel pUlin a~a spuneau cei care aveau mai mul\i ani de Canal. Ne-am strans ~i noi sa-i vedem. A~teptam figuri cunoscute In anii de detenlie. Dupa ce au trecut prin fala noastra, mi-a atras aten\ia unul care parea stilat. Avea 0 arogan\a care ie~ea in evidenla pe langa mutrele pleo~tite ~i terminate ale celorialli. Am zambit recunoscandu-I pe amicul meu de pe vremea lui Her Olto. El fusese unul din cei care nu mcuse pregatirea cu noi pana la capat. L-am luat cu mine In baraca. Pat langa pat, lmpreuna la munca, povestirea lui mcea ca timpul sa mi se para ca trece mai repede. ~i el se pregatise In aceea~i perioada, dar nu in

.Austria, ci In Franla. Antrenamentele In trupele speciale I-au propulsat In Legiunea Franceza. Dupa zece ani de ,

ItII- misiuni periculoase in lumea controlata de francezi -fillm:- ajunsese in Indochina. Asiaticii Ii prinsese trupa de ~

~

comando lntr-o ambuscada. EI scapase ascuns intr-o mla~tina unde a stat In noroiul pana la gat cateva zile. Camarazii lui, dupa ce Ii s-a citit ceva foarte repede,

fusesera decapita\i cu ni~te cUlite uria~e ca ni~te sabii, folosite pentru taiatul vegeta\iei. Tanlarii, raceala noptii ~i umezeala care­i intrase In oase I-au mcut sa iasa afara. L-au prins illlediat. A~a

cum el era francez, du~manii lui nu erau localnici, ci chinezi care aveau ~i ei interese in zona. Dupa opt luni de lagar in China, unde la interogatoriu suslinea ca este ceta\ean francez, s-a aflat ca este roman ~i, foarte curios, aveau despre el informalii complete. L-au extradat. in Romania a fost judecat la urgenla ~i condamnat la opt ani lnchisoare.

Cum Dumnezeu sa-Ii mai moara speranla cand cel de langa tine avea ata\ia ani de stat la Canal, iar eu trebuia sa mai rezist doar patruzeci de zile!

Am scapat. Cand m-am vazut afara, am plans atat, ca nu puteam sa rna mai opresc. Aveam douazeci ~i ~apte de ani, care trecusera to\i pe langa mine. Eram singur, intr-o lume pe care nu apucasem sa 0 cunosc ~i pe care nu 0 1nlelegeam, care avea alte reguli, iar eu trebuia sa 0 iau de la alt capat, purtand In spate stigmatul faptelor mele. Fusesem sortit sa n-am 0 familie, iar daca a~ fi vrut sa-mi fac una, trebuiau sa suporte blestemul ~i copiii copiilor mei. Femeia care m-a acceptat langa ea, ~tiind ce am fost, nu poate sa fie decat 0 sf'anta. Sa p0rti 0 cruce atat de grea, care nu-li apartine, inseamna mai mult decat dragoste. Rugaciunile mele, ale unui ateu, au fost auzite. Dumnezeu a avut mila ~i, cred, ca m-a iertat.

- De ce-a\i mcut-o? - Pentru ca a~a erau· vremurile, iar eu rna puneam mereu lmpotriva. Daca m-a~ fi nascut mai devreme, poate a~ fi fost legionar ~i invers, daca rna na~team pUlin mai tarziu a~ fi fost poate un comunist convins.

~

Trebuia sa fac ~i eu ceva altfel dedit toata lumea. - Dar cu "Farmacistul" ce s-a intilmplat? - $i noi ne-am intrebat. Cand m-au dus seara la

securitate, acolo era toata re!eaua. Numai "Farmacistul" lipsea. Ne-au intrebat despre tot ce de altfel ~tiau cu lux de amanunte. La inceput n-am vrut nici unul sa vorbim, dar dupa "bumbacul" pe care ni I-au tras de ne-au ascultat cu urechea ~i in fala dovezilor evidente, ne-am gandit sa-l dam in gat pe "Farmacist". Nu-i interesa. Asta m-a Iacut sa cred ca in toam perioada am fost urmari!i pas cu pas de securitate. S-au folosit de noi pentru a-i prinde p~

ceilal!i cu care intram in contact. Daca ne-ar fi arestat de la inceput, centrul trebuia sa trimita al!i agenli in loc ~i, daca povestea se repeta, oricare dintre noi putea sa-llichideze pe "Farmacist", omul lor care ne tradase. Cand cercul se striinsese in jurul celor care mai luptau pentru libertate, noi devenisem inutili. Chiar pedeapsa destul de mica pe care am primit-o, nurnai a~a se explica. $aseani pentru trecere frauduloasa de frontiera ~i port ilegal de arma. Despre spionaj, nimic. Nu reprezentasem un pericol social de la inceput. U.T.M.-ul ne dliduse ~i el pistoale, dar eu am tras-o pentru Mausser. Ce-o fi fost in capul meu ciind umblam la brau cu doua pistoale, ca un haiduc ~i cu care nu trasesem nic~odata in misiune?

Hesuf Herman terminase de tras dungile la roza vanturilor in patru colturi, ~ezatA frumos in jurullustrei, ca 0 cruce ce-i arata drumul pe care 510 apuce. Un singur drum ~i patru indicatoare cu directii diferite, la fel ca ~i in via!a lui. Pe oricare cale ar fi mers, tot acolo avea sa ajungli. Abia acum cand a pus povestea cap la cap in!e1esese cli totul fusese 0 cacialma.

- Du-te la intreiUpator! Cu ochii Ia lustl~, privea incantat roza vilnturilor, indernnandu­

I pe adolescent sa-i execute comenzile. - Aprinde becu'! Stinge becu'! ...

NOTA

Zahiir la cota. Ulei la cota. Came la cota. Paine Ia cartelii. Bijuteriile nu se mai giiseau de foarte mult timp in magazine ~i nu ~tiu daca mai trcbuiau cuiva. Foarte cautate erau insa verighetele. Singura ftliera disponibiHi era cea polonezli. Tara era traversal! zilnic de sute de polonezi ce mergeau spre mare sau aiurea in inconfundabilcle Fiat Polski. Locurile de plasare ale aurului de contrabanda erau acolo unde se putea ciintari cu precizie a~a ceva. $i nu putea sa fie 0 alimentara. A~a ca., farmaci~tii devenisera

adevarafi trafican!i. Pe Radu, zece grame ~i cinci puncte it costasera aproape cinci

mii de lei.

•

Radu nu apucase sa semneze bine condica de prezen!a, ca

telefonui suna ca scos din min!i. II rididi enervat.

- Da! _ Cu tovara~ul Radu v-a~ ruga!

- La telefon. _Asculta baie!a~! Daca nu vrei sa..venim dupa tine, in jumAtate

de ora sa fii Ia mili!ie. Te prezin!i Ia ofi!erul de serviciu ~i-i spui ca e~ti a~teptat de tovarli~ul capitan Macarie. Cred ca nu este necesar sa-Ii spun mai mult. $tii singur

-~ ~

ce ai de tacut' ,r:- Tonul veni in receptor, dar Radu in\epenise cu -:: ella ureche. Se albisc dintr-o data ~i nu putea sa mai

scoata nici macar un sunet. Ce sa fi tacut de-l chemau acolo? Se trezea vorbind ~i spunea bancuri politice peste tot, asculta "Europa Libera" ~i 0 mai ~i comenta, darpentru asta ar fi trebult sa-I cherne la securitate ~i nu la mili~ie. Tremura ca varga din toate incheieturile. I-a spus ~efului ca este chemat la militie ~i a plecat pe jos, aprinzand ~igara de la ~igara. Nu ~tia pe unde merge. Totul in jur ii era strain. Cine sa-I ajute? Cum sa faca sa nu mai ajunga acolo?

Militia era la celalalt capat al or~ului, mai aproape de centru. Pe scarile inalte era 0 gramada de lume. Credea ca 0 sa treacii neobservat, dar nu a fost a~a. II trase cineva de mane'ca.

- Ce faci pe aici? - Am oleaca de treaba. :>i se desprinse din stransoarea individului pe care-I ~tia din

vedere, ducandu-se direct la ofi~erul de serviciu. - Sa trai\i' Sunt a~teptat de tovara~ul capitan Macarie. Mili~ianul 11 privi dur, cu un fel de scarba ~i rosti sec: - Buletinul! Apoi I-a notat intr-un registru, a dat un telefon ~i i-a aratat

sala de a~teptare unde trebuia sa mearga. A stat in picioare mai bine de 0 ora. Acolo erau foarte mul~i oameni, tacuti ~i ingandurati, care se plimbau anemici. Atl1)osfera apasatoare ~i nesiguranta din acea incapere i s-a tranSmis ~i lui. Fara sa-i mai pese de ceilalti intra ~i el in jocul plimbarilor disperate, ca ~i cum acelea ar Ii fost ultimele dipe de dinaintea m0rtii. Ar fi fumat 0 ~igara ~i cu oehii. dar pe perete era 0 placu~a cu "Fumatul opnt". Ca sa fi ie~it afara Irebuia sa treaca prin fata ofi\erului de serviciu, ori din acea

incapere nu ie~ea niineni. Ii era frica sa incerce el t- primul,. pentru ea, vazandu-se afara, slgur ar fi fugit ~

tara orizont ~i tara placeri, lipsita de Olicc mullumirc sufleteasca, i se parea acum minunata, 0 adevarata oaza de linj~te.

Se a~eza in cadrul u~ii ~i de acolo privea absent cum de pe scari eobora cate un civil, care taeea un semn diseret unuia din sala de a~teptare, dupa care se intoreea urcand searile, urmarit de individul care se ~inea dupa d, ca un caine eu eapul plecat. Unde naiba duceau scarile? Sari ea ars In fata se trezi cu un civil "imbracat la patru ace", eare-i zambea proste~te, aratandu-~i un

dinte din aur montat ill fala. - Ce faei aici? Se dezmetici repede. Civilul era maiorul Frangheanu, unul

dintre obi~nui\ii care veneau periodic la ~eful sau. Erau consateni ~i vorbeau tot felul de prostii legate de loeul de ba~tina, aparent rara niei un sens pentru ceilal\i din birou.

_ Am fost chemat de tovara~ul capitan Macarie, dar nu ~tiu

pentru ceo - Vino eu mine! Aeum urea ~i el scarile ea un caine plouat, eu eapul in jos,

mergand repede in spatele maiorului care urea sprinten. La etaj, holuri lungi cu 0 gramada deu~i pe ambele paf\i, care

se desehideau ~i se inehldeau in fata unor mili~ieni tara ~apca pe cap ~i to~i cu cate un dosar sub bra~, ea intr-unjoc, alternativ, dand impresia unei atmosfere de lueru asidue in care fiecare ~tia foarte bine ce are de tacut. Lini~tea ~i siguranta de pe ehipurile lor contrasta anaeronie cu fe~ele palide ~i debusolate ale cetatenilor

care aveau ne~ansa de a ajunge acolo. Maiorul a desehis 0 u~a ~i I-a lasat sa intre inauntru. in

ineaperea austera, lumillata de 0 fereastra imensa eu gratii metaliee erau trei birouri a~ezate in forma de "U", eu spa~ii intre de, in a~a

~I• J::" unde mCI el nu ~t1a. Vla~a mlzera pe care 0 ducea, ~

. ~. ~

fel ea sa poata fl a~ezate cate doua seaune de 0 parte ~i de alta a aeestora. In spatele fleearuia existau cate doua "fichet"-e metaliee. la fel de austere ~i

neprimitoare. La unul din birouri stiiteau fata in faFl un subofiter ~i un individ dubios. Cand a intrat maiorul, subofiterul a luat pozitia de drepti. La semnul

discret cu capul ai maiorului, acesta ~i-a iuat dosarul ~l

interlocutorul ~i a ie~it din birou tara sa scoata un cuvant. - I-a lOCi ~i maiorul dadu sa iasa, lasandu-l singur. - Tovarii~e maior! Maiorul se intoarse ridicand din sprancene ca ~i cum ar fi

spus "'ce-iT'. - Aiei se poate fuma 0 tigara? - Te rog! intinse mana pe un fichet ~i luit de acolo 0 scrumiera pe care

i-o puse In fata. Radu ramase singur, speriat, cu gandurile duse aiurea, nereu~ind sit-~i contureze 0 sltuatie clara care sit-i motiveze. ' prezenta lui acolo. Din cand in cand, cate un mllitian deschidea u~a, ea ~i cum ar fi citutat pe cineva ~i pleea lara sa scoata un cuvant, la fel cum a intrat. Radu nu apuca sa se ridice in picioare ca u~a se ~i Inchidea la loc. Dupit mai bine de trei sferturi de ora intra in Incapere maiorul frangheanu, zambind ca de obicei proste~te ~i se a~eza pe scaun In fata lui.

- I-ati spus tovara~ului capitan Macarie ca sunt aici? se agita Radu care se gandise daea nu cumva 1-0 fi cautat eapitanul ~i el se luase dupa maior ~i statuse Inehis In biroul acela.

- E~ti Insurat de doi ani. Frumoase verighete! De unde le-ai luat?

Radu I~i trase cu repeziciunc mainile Intr-un gest disperat ~i

inutil de a ~i Ie ascunde. Binelnteles ea nu avea niei un fel de act la ele, ca de altfel ~i foarte multi cetateni care-~i procurasera a~a

ceva. Dupit ce ii trecusera toate caldurile, cu giindulla "invitatia" citpitanului Macarie mai daduse ~i peste dobitocul asta de maior.

Si dupa cum se observa era foarte "inteligent" ~i

Mt- "abil", daca ~tia despre el ea este illsural de doi ani. ",'m::- -Vezi! Se pot afla 0 mullime de lucruri despre

.~ •

L- oamell!. ' ~ _I-ati spus tovara~ului capitan Macarie cit sunt ~ "

aici? repeta Radu intrebarea la care nu primise

raspuns.Asta nu doar ea 0 salYare, ei ca rezullat al obsesiei ~i al toeelii

psihice, pe care abia acum 0 cuno~tea.

- Eu te-am chemat! Raspunsul maiorului era atiit de idiot spus, Incat asupra lui

Radu avu efectul scontat. inlepenise de-a binelea pe scaun ~i nu mai putea sa scoata nici un cuvant. Creierul 1i fusese parca

scurteircuitat. _ Ma intereseaza sa ~tiu tot ee se IntampHi la locul tau de

muncli. _Nu se Intampla nimic deosebit; raspunse Radu stereotip, ca

in timpul serviciului de garda din armata. _Nu vrei sa urmezi cursurile unei ~coli de ofiteri de mililie?

Ce zici? _Nu m-am gandit nieiodata. Ochii lui Radu se plimbau prin cap cautand cu disperare un

sprijin, ca de altfel ~i un motiv In plus pentru prezenta lui acolo.

- Ia ~i scrie! Maiorul Ii puse in fata un teane de foi albe ~i Ii intinse stiloul

sau, pe care II scoase dintr-un buzunar interior. - Ce sa seriu? _iti spun eu. De unde zici ca ai luat verighetele? Lui Radu Ii venea sa arunee verigheta ~i sa nu mai auda de ea

niciodatii. Devenise dintr-o data absent, ne mai interesandu-l nimic. iaVoia sa scape cat mai repede dupa ee 0 sa-i dea astuia declarat

sau ce naiba era aia. Abia a~tepta sa ajunga la serviciu ~i sa-i spuna ~efului ce i-a racut consateanullui chemandu-l acolo. Cu gandurile

aiurea scria meeanie ce-i dicta maiorul. _Angajament. Subsemnatul...domiciliat In...om

al muneii la ... ma angajez sa aduc la cuno~tinla~ ~

organelar de mililie toate faptele care pot produce pagube unitalii socialiste ~i sa raspund cu promptitudine la toate solicitarile agentului meu de

legatura. Numele meu este...Ce nume li-ar place? - Ce nume sa-mi placa? Nu 1nlelegea la ce se referea maiorul ~i de unde naiba ~tia ca

nu-i placuse niciodata numele de Radu. $i-ar fi darit ce-i drept sa­I cherne Fabian, dar de ce sa ~i-l schimbe taman acum? Rosti lara sa-~i mai dea seama cu glas tare, ca un ecou al gandurilor lui.

- Fabian. - Scrie! - Pai n-am scris? - I-a ~i scrie! Cine zici ca li-a facut rost de verighete? Radu lncepu sa vada iar negru In fala ochilor. Ce puteau sa-i

facii pentru ca l~i cumparase doua amanite de verighete? In cap Ii rasunau doar cuvintele maiorului care-i dicta In continuare. iar el scria mecanic, fara sa se mai gandeasdlla altceva decat la verighete.

- Semneaza! NUl Fabian! ...a~a ... $i iara~i Ii lua din fala hartia pe care nici nu apucase sa-~i dea

seama ce scrisese. Avea un titlu lapidar. "N.ota". Ii ramasese In minte doar asta ~i semnatura cu Fabian, care nu intelegea ce rast are. Vag retinuse ceva despre felul cum se straduie~te sa afle cat mai multe informatii despre...Astaeral SAri ca ars in picioare. Abia acum inlelegea......14 lfie c't tali m. infonnatii ..." Dobitocul asta voia sa-I facil infonnator! ~ 0 Il-i SPWla ~efului cine era ciipitanul Macarie Ji pentru ce I-a ebMllt ..

- E~ti liber. N-ai voie sA spui la nimeni ca ai fost astazi aici. Ai 1nteles?

Tonul maiorului era acela~i cu cel folosit dimineata In receptorul telefonului. Bucuria lui Radu ca poate pleca ~i gandul

de ai spune ~eti.llui se stinse imediat. Intra iar In .!It- panica. Pur ~i simplu intepenise in picioare ~i nu mai -18 ~ era In stare nici macar sa se mi,te. Fala i se prelinse

parca, scurgandu-se in jos. Arata jalnic. ~

- Cand ili dau telefon am sa spun ca sunt ~

"Fabian". Vii imediat ~i-mi aduci 0 nota. Ai lnteles? Liber!

*

Cercopitecul care se tara pe strazi cu bratele atamand pardi pe jos, coco~at ~i cu genunchii lndoili, nu era altul decat Radu. Nu mai vedea pe unde calca. Incerca sa rememoreze ce se intamplase cu el de dimineala ~i nu reu~ea. Lipseau 0 gramada de amanunte de la care nu fusese atent. Nu-i ramasese In cap decat tonul maiorului. "Ai inteles?..Semneaza'. .. Ce nume ti-ar place?..Asculta baieta~' ... Cine zici ca li-a facut rast de verighete?..."

Ajuns la serviciu s-a pus pe lucru ca un apucat. Nu mai vedea nimic In jur. Intr-un tarziu a aparut ~i ~eful.

- Ce-au vrut ai a? Radu s-a speriat. Daca abia a~tepta sa-i spuna, acum nu ~tia

cum sa minta. Raspunse neconvingator. - M-au chernat pentru buletin ca nu aveam mutatia facuta ~i

nu eram trecut In cartea de imobil. Asta Ii venise In cap, asta spuse. - Radule I. ..zambi ~efuI cu subin!eles pard. EI i~i cauta mai departe de lucru, a~teptiind mai mult ca

niciodata sa ajunga acasa. In doua sapta~ani de zile de la acel telefon se lini~tise de-a

binelea ~i se impacase cu ellnsu~i. Nimeni nu atlase In afara ~efului

ca fusese la militie. Pe strada se certa In gand cu • ~ maiorul cu care acum avea ce sa discute, alegandu-~i, :~-I'I-E~ t- perfect cuvintele ~i atitudinea in fata imaginara a ,

~.

•

Floriile au coincis cu ziua de na$tere a Mihaelei. Si ea 0 floare. Se intelegeau atat de bine de parca ar fi fost 0 singura fiinla. Erau deschi$i $i comunieativi unul fala de celalalt. Cu 0 singura excePlie: Macarie. Cum banii nu-i dadeau afara din casa, sarMtoarea a fost lnsolita numai de vizita mamelor.

Dupa amiaza lnsorita de aprilie. Gugu$tiucii lncepusera a se striga unii pe allii, florile de cais Ie bucurau ferestrele. In atmosfera de banala sarbatoare telefonul suna sec. Raspunse Mihaela pentru a-$i primi a$a felicitarile.

- E pentru tine. Te cauta unul...Fabian. Radu se albi. Fala Ii cazu $i ramase 1nlepenit. - Haide odatii' se raloi Mihaela nervoasa ca necunoscutul Ii

linea blocat telefonulla care Ii placea atat de mult sa raspunda. - Da!

In receptor, vocea cunoscuta a maiorului ii rasuna in urechi. - Ascultii baiela$! N-ai mai dat nici un semn de viala. Ar cam

fi timpul. Pe unde te duci la serviciu? Radu ramase mut.

- Raspunde dracului odata! se rasti maiorul in telefon. - Pe strada Caraimanl ... $opti stins Radu.

- La $aSe $i jumatate sa ai la tine nota. Te a$tept in fala transformatorului . 0 sa am in mana un ziar.

In urechi ii liui prelung tonul. Radu, ca $i prima.t- data. inlepenise cu telefonul la ureche. Cum i$i I:" permitea magarul asta sa-l sune acasa. In oaza lui de

.AMG6~

aeestuia. S-a dus la Banea Na(ionala $i $i-a lnregistrat ::::::==- verigbetele. Acum avea $i acte la ele, care atestau ca _ sunt ale lui $i ca au fost marcate $i lnregistrate. Putea

sa-I cherne $i mama lui Macarie l De acum nu-i mai era frica.

••

lini$te $i sa-i vorbeasca pe tonul asta? Incepu sa tremure. Scapa telefonul din mana $i cat era de mare izbucni In plans. Niciodatii in viala lui nu se simlise

atat de umilit. iar sufletullui atat de caleat in picioare. Cele trei femei au sarit In jurul lui. care mai de care mai

lngrijorata. Nu avu cc face $i Ie marturisi totu!. Femeile lmpietriscra. Pe fala mamei lui nu se mai citea stupefaqie $i consternare, ci de-a dreptul ura.

- Te duci lara frica $i ii dai ce li-a cerut. Dar iii spun eu ce sa-i scrii!

Dimineala se indrepta grab it spre transformator, eu ochii in toate partile ca nu cumva sa-l vada vreun cunoscut cu dobitocul de maior. Auzi! "0 sa am in mana un ziar!" Asta ca-n filmele proaste romane$ti. Mai trebuia sa fie $i "Universul!" La ce naiba ii trebuia ziarul, dnd se cuno$teau aeum destul de bine? Un bou!

Intalnirea paru chiar intampliitoare. Dobitocul de maior ii ranji cu dintele din aur. Radu intinse mana spre el, i-o scutura zdraviin lasandu-i in palma un petec de hartie mototolit $i umed de transpiralie. Apoi il lasa cu gura cascata In fala transformatorului $i pled in graM spre serviciu, rara macar sa se fi oprit 0 clipa in fala acestuia. Pe bilet scria: "Nota. in unitatea noastra toIi oamenii muncii trudesc eu abnegape pentru realizarea planului cineinal. Reunindu-$i eforturile straus unili in jurul Partidului, avem eonvingerea ea odata eu aniversarea eelui mai iubit fiu al poporului vom putea raporta eu mandrie realizarea lui in doar patru ani $i jumatate. Fabian."

Pana la serviciu, pentru prima data de la intalnirea cu maiora!­capitan, Radu nidea pe strada $i era fericit. Cand va citi dobitocul bi~etul 0 sa creada ori ca este prost ori tampit.

Si pentru ca telefoanele sunau acasa In continuare, Radu se dadu peste cap $i pleca din unitate. La noul loc de

~ munca nu I-a mai cautat nimeni. ~ Totul se $terse din mintea lui Radu, ca orice

~

ucro neplacut care-! amarase vla\a:-Trecusera zece ani buni de la ultima lntiilnire cu maiorul. In aceia~i sufragerie, cu televizorul color aprins, a~ezat in aeda~i

loc al celui alb-negru, Radu cauta de zor in biblioteca o carte de proverbe a lui Anton Pann, pe care 0 adusese de la parin\ii sai eu cilteva luni mai inamte. Cei doi baie\i ai sai, care veniseri! pe Iume dupa ce scapasc de cO~l1laruI mili\iei, il urmareau atenti. EI era salvatorullor de la orele de ramana.

Actualitati1e incepura, inso\ite de semnalul sonor cunoscul. Andreea Esca anunta ca "Legea Ticu Dumitrescu", referitoare la dosarele securita\ii, se va materializa prin pubhcarea Jistelor cu infomlatori.

Radu scapi! din mana cartea groasa. Amintiri Ie ascunse undeva, in strafundurile memoriei, ie~isera acum la iveala. Se albise iara~i la fata ~i mainile 1i tremurau.

Unul dintre baie\i se apleca ~i ridica caJiea din care pluti spre covor un petec de hartie ce statuse ascuns intre paginile cartii. Radu 11 prinse din zbor ~i-l citi:

NOTA

In repetate randuri v-am adus la cuno~tin(a situa(ia disperatii in care rna giisesc. Dad! nu reu~i(i sa-) astampara(i pe maiorul Frangheanu care-mi tortureaza psihic copilu), obiectivul 47 pe care.) (in sub obscrvalie de trei ani Wva lua zborul fara macar sa ~ti(i cand ~i incotro. Dad dupa atalia ani de munca in securitate eu nu pot sa cer pentru mine nid macar apararea famiJiei mele, considerali colaborarea mea ca inexistenta.

Biletul era semnat: Minodora. Pe foaia de hartie era scrisul inconfundabil al ~

mamei lui... -=­.~

INTREN

Am coborat in gara Mara~e~ti din trenul personal ce mergea la Adjud. Din comoditate am urcat direct in trenul de Panciu, tras ca de obicei la hnia a IV-a. C.F.R.-ul nu schimbase vagoanele vechi care fusesera ciindva de clasa a III-a ~i pe care scria acum "2". Necompartimentate, cu bancile din lemn vopsite in maro, cu tavanul alb ~i perelii laterah in galben mu~tar, cu inconfundabilul miros de vagon erau la fel de ncprimitoare. In sinea mea rna bucuram ca nu Ie schimbasera, pentru ca. in aceste vagoane calatorisem de nenumarate ori in copilarie. Chiar mirosul specific de tren imi Iacea placere. Aveam sa stau mai bine de 0 ora pana dlnd trenul avt:a sa piece. A~ fi putut sa iau autobuzul care m-ar fi dus in 40 de minute, dar, pur ~i simplu mi-era dor sa merg cu trenul. Imi fiicea 0 adevarata placere sa merg printre oameni necunoscu1i, sa ascult tot felul de pove~ti ~i mai ales sa nu rna cunoasca mmeni. A~a procedam in prea.lma sarbatorilor, oricare ar fi fost ele. Mil duceam ineareat eu ee se manca in acea perioada: pHicinte poale-n brau la lasatul secului, came de miella P~ti ~i de porc'la Craciun. Treceam intai pe la mama mare ~i apoi pe la nana, ca sa pot sta mai mult. Cuno~team foarte bine traseul pe care-I aveam de racut, iar acum nu raceam decat sa rna lncarc cu

bucuria revederii locurilor natale. Trenurile veneau ~i plecau. Numa! trenul mixt

de Panciu statea cuminte a~teptiindu-l ~i pe cel de la

~

Galali, dupa care avea sa piece. Afara era primavara, fnflorisera caj~ii ~l Tara sa te uili fn calendar ~tiai sigur ca este duminica.

Din aceeleratul de Bucure~ti a urcat un tanar in vagonul meu.

eu la fata. Ultima

M-a salutat ~i din tot vagonul go! s-a a~ezat langa mine. Ma uitam pe fereastra Tara sa-! iau in seama.

- Mergeli la batnine?

L-am privit mirat. Baiatul imbracat decent ~i cu piirul scurt mi-a zambit u~or stanjenit. M-am luminat ~i oara cand i! viizusem avea plete ~i afi~a un aer impertinent ~i sfidator ca al intregii generalii pe care 0 reprezenta.

- Era sii nu te recunosc a~a tuns. - Abia am terminat armata. - Si ce ai de giind sa faci?

- Deocamdata nu ~tiu. Am abia 0 saptamiinii de ciind am scapat ~i mii simt cam debusolat.

- De ce? E a~a de greu sa reintri fn normal? - Nu e, dar ce-am gasit acasa m-a fntors pe dos. - S-a fntamplat ceva cu ai tai ? I-am fntrebat eu mirat. Pe tatal lui il cuno~team destul de bine. Fusesem colegi de

banca ~i ne mi~cam in acela~i cerc fn Panciu pe vremea adolescenlei. Vremurile care au urmat ne-au fndepartat. EI se casatorise devreme ~i la 20 de ani il avea deja pe tanaml din fala mea. Faptul ca fusese activist U.T.M. $i dupii aceia de Partid il Tacuse sa nu mai aiba mamii sau tata. Ne uitase pe to\i ~i se purta cu cei pe care-i cuno~tea ca ~i cum ar fi fost "du~manii poporului".

- Nu ~tili?

- Nu.

- S-a scnintit la biitrane\e.

fmi venea sa nid. "La batranete " Avea doar42'de ani, ca ~i mine dealtfel. E drept ~a amandoi avem ~ .at:- aeum paml sur, dar pana la batrane\e mai era de mers.

~

Cel pUlin eu n-a~ fi Tacut schimb de varsta cu mnaml din fata mea, pentru nimic in lume.

- S-a incurcat cu 0 fam mai mica decat mine cu un an . Expresia de pe chipul meu ariita rara dubii mirarea. Nu-I $tiusem pe Titi niciodatii un afemeiat. Renumele pe care ~i-I Tacuse in Panciu incii de pe vremea eand era aCtivist era de par~iv ~i de beliv. Dar de aici ~i pana la femei era greu de imaginal. Pe siiraca mama a baiatului 0 biitea cu strigaturi. Era de 0 gelozie feroce ~i,

ea oriee betiv care i~i face veacul prin carciumi, se afla mai mult in prezenta barbatilor de aceea~i teapa, decat in compania femeiloT.

- Mai bea? - Oho! Iar ciind venea de la aia incepea scandalu!. Cat am fost

eu acasa nu prea mai indraznea sa dea in mama, pentru ea rna puneam intre ei $i 0 incasam eu, dupa care se potolea. eu mine, practic, nu avea nimic. Asta pana m-am dus acum trei ani ~i am vorbit cu ea intre patru ochi. A~a, de la egalla ega!.

- Si s-a potolit? - Nu. M-a spus lui tata. El a venit seara tarziu, "pleznit" bine

~i s-a luat de mine: "Cum iti permi\i sa-mi sperii salaria"i?" Tot balciul a culminat cu fuga noastrii de acasii. Bacalaureatul I-am dat stand prin vecini. Apoi am plecat in armata.

- N-ai lucrat nicaieri inainte de armatii? - Asia este 0 alta poveste. Amanta lui era impiegat de mi~care

~i lucra fn birou cu e!. Cand mii duceam pe la el, ea se Tacea ca nici miicar nu mii cunoa~te. A~a se face ca la insistente1e mamei m-a luat la fabrica ~i m-a liisat pe mana unui maistru ~i el a plecat. Ala m-a pus sii dau 0 proba de lucm pe un strung vai de mama lui ~i cu ni~te scule de la lada de gunoi. fn plus, liingii mine stiiteau toti muncitorii ~i Taceau ba~cahe. "Uitii-te bii', la iista! Are liceul!" La

pauza mi-am luat boccelu\a ~i am plecat. Au strigat ~ dupii mine, dar eu nici macar nu m-am intors. Ciind

am ie~it pe poartii nu mai vedeam nici pe unde merg

~

,

de ru~ine ~i nerutinta. Ochii imi erau plini de lacrimi. M-am spiilat pe maini de unsoare intr-o balta langa linia feram ~i mi-am ~ters mainile de iarba. Niciodata

nu m-am sim(it mai umilit ~i de prisos. Cuno~team ~i eu sentimentul acesta. Nu odata mi

intimplase sa apelez la cineva ~i in loc de ajutor sa-mi dea 0 brancase

pentru a putea sa ma duc mai repede la vale. - Acum 0 luna a plecat ~i fratele meu in armata. Cand am

venit acasa, m-am speriat de ce mi-au spus vecinii. Venea beat in fie care seara, urla ca un apucat ~i 0 batca ~i mai rau ca inainte pe maica-mea. To\i mi-au spus sa fac ceva. Sa nu las lucrurile a~a

cum sun!. - Ai vorbit cu el de la barbat la barbat ~i biinuiesc ca a in\eles.

E ru~inos sa faci ~a ceva cand ai copii mario - M-a ascultat ca ~i cum ar fi iPst vorba despre altcineva. N­

a scos un cuvant. I-am spus ca orice biirbat mai are 0 aventura, dar asta nu inseamna ca tn:buie sa ~tie toata lumea ~i sa mai faci ~i

panarama pe deasupra. Daca tot nu mi-a riispuns, am fOT\at ~i eu nota. I-am spus ca daca se mai intampla sa faca scandal cand vine acasa ~i s-o loveasca pe mama, eu n-o sa mai stau ca un popandiiu intre ei ~i am sa intervin.

- Cum a reac~onat?

- S-a uitat la mine masurandu-ma. Sunt mai inalt cu un cap decat el, iar dupa armata am ~i cu douiizeci de kilograme mai mult. Cred ca am fost destul de convingator, pentru ca de atunci n-a mai venit acasa.

- S-a mutat la cal? Mirosul putemic de oasc m-a mcut sa rna uit pe fereastra.

Trenul se pusese in mi~care ~i nici nu observasem. Baiatul tacea ~i amandoi ne uitam la monnanele din curle de la

~ "Chimica". Locomotiva i~i schimba mersul. Se....flfl cuno~tea ca lncepe sa urce. Trenul avea acum viteza -:::m

.~~.

de cand pusesera un L.D.H. in locullocomotivci cu abur. Bliiatul, cu ochii pe fereastra i~i continuii tirul

povestirii cu un oftat adiinc. _Vineri scara ne-am pomenit acasa cu secretarul de Partid

din autobaza ~i cu inca patru muncitori. "Doamna, ce s-a inta-mplat cu sotul dumneavoastra?" Mama s-a facut alba ca varul. eu toate ca Ii facea viata amara, ea il iubea ca 0 proasta. "Pai... este la Slobozia, dupa bani". "Da doamna. A plecat de miercuri de acolo ~i astazi este vineri. Are la el un milion ~i jumlitate." De data asta m-am speriat eu. Daca a pa~t ceva suntem buni de plata parra la adanci blitrane\i. La un salariu de 1620 de lei ca al mamei,

inici daca vinde apartamentul care costa 120.000 de leinu pot acopcri atatia bani. Secretarul, un baiat de aproape treizeei de ani, cu parol lung ~i blugi evazati, a Indrazoit sa spuna ca soar

putea sa fie acasa la "Domni~oara". - Si ce-ati facut? _Ei ? Nimic. Au venit, ne-au pus pe jar ~i au plecat. Mama

•a inceput sa plarrga, dupa care parca a dat strechea in ea. "Te-am crescut degeaba. Nu e~ti in stare sa faci nimic pentru mine. Eu m-am liisat clilcam in picioare ca sa pot sta liinga voi. Daca ai fi biirbat ai face ~i tu ceva." Ce Doamne iartii-ma sa fac? Sa rna duc acolo, sa sparg u~a ~i sa-lintreb unde sunt banii. Asta voia mama mea. Bun. 0 fac. $i daca el nu este Inlluntru, eu, ee fae?

_ Intri la p~ciirie!

_Credeti ea nu m-am garrdit? _Trebuia sa te duei la militie. _Asta se intiimpla la opt scara. M-am dus. Dar la ea aeasa.

Am cautat sectoristul, i-am spus ce s-a intiimplat ~i ce am de

gand sa fac. _Ma faci curios. Ce ti-a raspuns? _ell este dupa ora opt ~i el nu poate interveni.

Eu sa sparg u~a, dar dupa ce pleaca el.

..~

, Iii:- Ba da. Dintr-o lovitura de picior data direct

~ fi vrut sa nu fi fost eu ~i sa platesc pentru ca am

- Bineinteles ca n-ai spart-o!

salut!

.~

In yala, am lipit u~a de perete.

Ce a urrnat Imi este greu sa povestesc. Toate u~ile de la apartamente ~i garsoniere s-au deschis. Locatarii emu tori pe palier distnindu-se ca la spectacol .Eu nu mai vedeam nimic de ru~ine.

- Dar el, era acolo?

- N-o fiicusem degeaba. Ma auzise cand vorbisem cu sectoristul ~i se baricadase cu 0 masa de bucatiirie din P.F.L. pe care am rupt-o In doua cand am izbit u~a. in holul mic ~i stramt, lipit de u~a de la singura camera, langa masa rupta I-am vazut. Nu semana deloc cu tatal meu. Am avut chiar 0 tresiirire ciind l-am viizut aplecat mainte, cu 0 privire de fiara ~i mainile desracute ca pentru a apara u~a. in sufletuJ meu niciodata acolo, sa rna fi In~elat Spart u~a degeaba.

- Era baut?

- Era (eapan, dar cred ca s-a trezit cand m-a vazut aco[o. - Ce aveai de giind sa faci?

- Cu el? Nimic. Eu voiam doar sa gasesc banii. Trenul se oprise m gara de la Crucea de los. Din tren a

coborat un C.F.R.- ist ~i au urcat cateva familii cu copii. Vagonul s-a umplut. Copii se Inghesuiau sa prinda locurile de la geam. Inso(itorul meu tacu. Ramiisese uitiindu-se pe fereastra. Cand am ajuns In gara la Panciu, m-a salutat rece ~i a coborat Inaintea mea. Devenisem brusc curios. Ii Intelegeam tacerea dar totu~i, sim(eam nevoia unui final.

- Dar banii i-a(i gasit? I-am incitat eu.

- Erau toti In casa de bani a autobazei ...

fs

~

"'IVa

CUPRINS

1. MARCELA 2. ANTON BURDEA 3. BALCIUL 4.0 POVESTE 5.ANGHELINA 6. PUSCA DE VANATOARE , 7. ESCROACELE 8. AVETI VOl NOROC... .., 9. PRESEDINTELE C.P.

, "'... ­10. BALUL DE SAMBATA SEARA 11. MANDITA 12. PRIETENII 13. MOSII, 14. ANICA TIGANCA , 15. EU, BEATRICE SI CU LAURENTIU, , 16. DACA NU ESTI"FII ATENT"!, 17. DOMNUL LEU 18. JUMMANTUL SI iNJUMTURA, 19. DE SFANTUL GHEORGHE , 20.0 FELIE DE VIATA, 21. iNCURcA LUME 22. CONTABILUL SEF, 23. CANINUL 24. LA COTUL DONULUI 25. ANOTIMPURI CU CENTUM

DE CASTITATE 26. NOTA 27. iN TREN

~

......

pag. 5 pag. 7

pag. 10 pag. 13 pag. 16 pag. 20 pag. 23 pag.26 pag. 29 pag. 34 pag. 47 pag. 49 pag. 52 pag. 54 pag. 56 pag. 59 pag. 62 pag. 71 pag. 76 pag. 80 pag. 84 pag. 88 pag. 92 pag. 98

-pag. 101 pag. 119 pag. 129