Orogeneza reprezintă un complex de procese tectonice cu durată îndelungată (de ordinul sutelor de milioane de ani), produse în zonele mobile ale scoarței terestre și care au ca rezultat:

În sensul cel mai larg: geneza reliefului

În sens comun: nașterea lanțurilor de munți

Cauze și efecte

Orogeneza poate fi efect al coliziunilor plăcilor tectonice sau al activității vulcanice. Adesea structurile de roci implicate în orogeneză sunt deformate și/sau metamorfozate, iar unele aflate la adâncimi mari pot fi împinse la suprafață.

Manifestări fizice[modificare | modificare sursă]

Ce mai importantă manifestare este reprezentată de apariția lanțurilor de munți. Acest proces are doua faze[1]: tectogeneza (structogeneza), care reprezintă cutarea sedimentelor dintr-un geosinclinal și, morfogeneza, care reprezintă înălțarea sedimentelor și a fundului geosinclinalului peste nivelul marii.

Orogenul diferă de lanțul muntos prin faptul că poate să fie erodat aproape complet. El poate fi identificat doar prin studiul geologic al rocilor supuse anterior proceselor orogenetice. Orogenele sunt de obicei benzi lungi și înguste de roci cu structură liniară pronunțată - rezultând suprafețe sau blocuri de rocă deformată.

Centurile orogenice sunt constituite din lungi fâșii de rocă paralele, cu caracteristici similare. Ele se asociază cu zonele de subducție.

Perioade orogenetice[modificare | modificare sursă]

În istoria geologică a Terrei au existat mai multe perioade orogenetice</ref>[1]:

Orogenezele Precambriene: Lawrentiană, Algomiană și Assyntică.

Orogeneza Caledoniană (sau Baikaliană) din Silurian (perioadă a Paleozoicului) - în România Podișul Casimcei

Orogeneza Hercinică din Carbonifer (perioadă a Paleozoicului) - în România Munții Măcinului

Orogeneza alpină din Cretacic (perioadă a Mezozoicului) - în România Munții Carpați

Rocă metamorfică

Eclogit bazaltic format din pyroxen verde și granat roșuRocile metamorfice iau naștere din alte roci, prin procese de metamorfoză (transformare) produse la presiuni sau temperaturi înalte, care atrag după sine un schimb de elemente chimice.

Prin procesul de transformare se modifică structura mineralogică a rocii. Tipică procesului de transformare este forma de șisturi (strate). Din roci silicioase bogate în cuarț ia naștere prin recristalizare cuarțitul o rocă metamorfică unde granulația inițială dispare.

Din rocile calcaroase ia naștere prin recristalizare, unde se va păstra structura chimică, marmura însă cu o granulație mare.

Prin factorii diferiți de mediu la care sunt supuse rocile, aceste procese de transformare pot fi reversibile.

O parte din roca în stare topită anatexis va fi numită migmatit, fiind o etapă a procesului metamorfic de transformare .

Calcar cristalin (marmură)Aceste procese metamorfice au loc frecvent la adâncimi mari, dar pot să aibă loc și aproape de suprafața scoarței pământului, între plăcile tectonice, acolo unde există tensiuni mari. Astfel, se poate distinge:

metamorfismul dinamic unde predomină presiunile mari, care determină formarea încrețiturilor de teren (munții de încrețire), având loc și un fenomen de recristalizare, astfel de roci metamorfice sunt șisturile.metamorfismul termic caracterizat prin transformarea rocilor sub acțiunii predominante a temperaturilor înalte, sursă de căldură putând fi magma vulcanelor care topesc rocile vecine prin așa numita aureolă.prin acțiunea ambilor factori de presiune și de temperatură (metamorfism regional) de grade diferite, la gradul înalt de metamorfoză se formează gnaisurile, iar la cele mai joase șisturile.Exemple de roci metamorficeGneissEclogitMicașistCuarțitFilit

Marmură