Geologia Romaniei, Vol i, II.3.1. Compartimentul Valah

7/23/2019 Geologia Romaniei, Vol i, II.3.1. Compartimentul Valah

http://slidepdf.com/reader/full/geologia-romaniei-vol-i-ii31-compartimentul-valah 1/12

52

II.3.1. COMPARTIMENTUL VALAH

1. Delimitarea compartimentului

- în nord – falia pericarpatică (= falia Bibeşti-Tinosu) osepar ă de Orogenul Carpatic; structura se afundă spre nordsub Orogenul carpatic; falia pericarpatică este mascată lasuprafaţă de depozitele neogen-cuaternare;

- în nord-est – falia Peceneaga-Camena, care seprelungeşte din Dobrogea;

- în est – falia Dunării;

- în sud – Dunărea (limită formală).

3.2. Cuvertura sedimentar ă

Ca urmare a mişcărilor oscilatorii, pe ariaCompartimentului Valah s-au desf ăşurat patru megacicluride sedimentare marină, în intervalul Cambrian - Pleistocen:Cambrian - Westphalian (Carbonifer superior), Permian -Triasic, Jurasic inferior - Cretacic şi Badenian superior -

Pleistocen. Depozitele formate în aceast interval însumează o grosime de cca. 23000 m.

3.2.1. Megaciclul Cambrian - Westphalian

Sedimentarea în acest interval a fost în prima parte detip detritic (clastic = epiclastic) (gresii cuar ţoase în care seintercalează argile şi siltite), peste care se acumulează oformaţiune pelitică (argile cu intercalaţii de silturi, par ţial

bituminoase şi tufuri bazice). În Devonianul superior şi Carboniferul inferior seinstalează o sedimentare clastică cu episoade lagunare:gresii cuar ţoase, conglomerate, calcare, gipsuri şi anhidriteşi intercalaţii de cărbuni. Grosimea acestora ajunge la cca.6500 m.



53

Fig. 1 – Coloana litologică a ciclului Paleozoic

3.2.2. Megaciclul Permian - Triasic inferior

Fig. 2 – Coloana litologică a ciclului Permian – Triasic



54

Noul ciclu de sedimentare se diferenţiază deprecedentul prin natura depozitelor acumulate (siltite şiargile roşii, asociate cu dolomite, calcare, gipsuri şi lentile

de sare) şi procese magmatice care se manifestă în acestinterval. Procesele magmatice sunt de natur ă efuzivă,rezultând roci acide şi bazice şi piroclastite (bazalte,andezite, roci piroclastice). Depozitele ating grosimi depână la 5000 m.

3.2.3. Megaciclul Jurasic inferior (Toarcian) – Cretacic

S-au depus roci epiclastice (detritice), roci carbonatice

care predomină şi subordonat evaporite (gipsuri, anhidrite),care însumează peste 3400 m. Transgresiunea mării s-aprodus de la vest spre est în Jurasic, astfel încât depozitelecele mai vechi ale ciclului apar în vestul platformei şi din ce în ce mai noi spre est.

În Jurasic sedimentarea evoluează de la un faciesuniform, în partea inferioar ă, la un facies diferenţiat inpartea superioar ă. Astfel se acumulează:

Fig. 3 – Coloana litologică a ciclului Jurasic – Cretacic



55

a) - în partea inferioar ă, pe tot cuprinsul platformei, unfacies uniform cu gresii, argile şi marne negre bituminoase(roci petroligene) şi calcare;

b) - în partea superioar ă se diferenţ iaz ă două zone desedimentare:

- în zonele centrale, suprapus peste ridicarea Balş –Optaşi, s-au acumulat calcare şi marne cu amoniţi, careindică o sedimentare pelagică de adâncime;

- în zonele periferice, spre vest şi sud se instalează osedimentare de tip neritic (adâncimi sub 50 m), cu calcareoolitice,calcare recifale, calcare agale, iar la partea

superioar ă se trece la un facies lagunar, cu gipsuri şianhidrite.

3.2.4. Megaciclul Badenian superior - Pleistocen

3.2.4.1. Miocenul

În acest ultim ciclu, apele au pătruns în Sectorul Valah

din nord, din bazinul de molasă şi au înaintat spre sud,insinuându-se pe paleovăile care br ăzdau uscatul.

Badenianul superior – apare discontinuu şi are olitologie variată. Este reprezentat de conglomerate, argile,marne, calcare şi local anhidrite.

Sarmaţ ianul – este reprezentat prin toate subetajele(Buglovian, Volhinian, Basarabian, Chersonian), fiind

alcătuit litologic din argile, silturi şi nisipuri, cu intercalaţi degresii, calcare şi calcare oolitice. La contactul cu orogenuls-au acumulat depozite fluvio-deltatice, pe seamamaterialului terigen carpatic, iar în zonele ridicate s-audepus bioherme cu Serpula (viermi marini).

Meoţ ian – Ponţ ian – se depun depozite pelito-siltice şiarenitice, al căror raport variază pe cuprinsul platformei(argile, siltite, marne, nisipuri, cu intercalaţii de gresii).



56

Fig. 4 – Secţiune geologică în apropierea confluenţei Dunării cu Jiul

3.2.4.2. Pliocenul

Dacianul – în partea inferioar ă s-au acumulat îndeosebi depozite arenitice (nisipuri, gresii,microconglomerate), iar la partea superioar ă pelite (marne,argile şi siltite) cu intercalaţii de lignit de 0,1-3 m..

Romanianul – în Sectorul Valah revin Romanianului oformaţiune predominant pelitică, inferioar ă şi alta arenito-ruditică, superioar ă.

Formaţ iunea inferioar ă (= Formaţ iunea de Izvoarele) –este alcătuită din argile şi siltite cu intercalaţii de nisipuridistribuite neuniform. Aceste depozite cuprind şi intercalaţiisubţiri de lignit (0,1-0,8 m), între Neajlov şi Ialomiţa.

Formaţ iunea superioar ă (= Formaţ iunea de Cândeşti)

– aflorează în partea de vest a platformei, în rest fiindacoperită de depozite mai noi. Litologic este alcătuită dinpietrişuri, nisipuri grosiere, asociate cu nisipuri fine, siltite şiargile. Reprezintă acumulări fluvio-lacustre, materialuldetritic provenind din orogen şi redistribuit într-un bazinlacustru puţin adânc. Grosimea formaţiunii variază de lacâţiva metri în vest, până la 1000 m în nord-est, în zona desubsidenţă de la Focşani. Din acestea s-a identificat lapartea superioar ă o faună cu moluşte şi mamifere ( Anancus

arvernensis, Archidiskodon meridionalis, etc.).



57

CuaternarulSe consider ă că sursele de aprovizionare cu material

sedimentar, cel puţin în Pleistocenul inferior (înFormaţiunea de Fr ăteşti), sunt atât de natur ă carpatică câtşi de natur ă balcanică.

Pleistocenul – în cadrul coloanei litologice pleistocenenota dominantă este dată de predominanţa depozitelorarenito-ruditice, în partea inferioar ă şi mediană şi ale celorsilto-arenitice în partea superioar ă. Caracteristicelelitologice au permis separarea mai multor formaţiuni.

În Pleistocenul inferior se continuă sedimentareaarenito-ruditică din Romanian, separându-se două formaţiuni: în partea inferioar ă formaţiunea de Fr ăteşti şi lapartea superioar ă formaţiunea de Uzunu.

Formaţ iunea de Fr ăteşti – are o litologieasemănătoare cu cea de Cândeşti, cu depozite arenito-ruditice (nisipuri şi pietrişuri), în care s-au identificat resturide mamifere. Unii autori consider ă justificat ca aceste

depozite să fie ataşate Formaţiunii de Cândeşti. În ataresituaţie Formaţiunea de Cândeşti se extinde pe intervalulRomanian superior - Pleistocen inferior.

Formaţ iunea de Uzunu – aflorează în sud-vestulplatformei, fiind reprezentată de nisipuri cu intercalaţii desiltite şi argile, cu o faună de moluşte. După unii autorireprezintă partea terminală a Formaţiunii de Cândeşti. După sedimentarea acestei formaţiuni partea situată la vest de Argeş devine uscat, acumulându-se depozitele loesoide.

În Pleistocenul mediu se continuă sedimentarealacustr ă în partea centrală şi estică a platformei. Seacumulează depozitele f ormaţ iunii de Coconi , carereprezintă un „complex marnos”, alcătuit marne, argile şimai rar nisipuri şi pietrişuri.



58

Fig. 5 – Coloana litologică a ciclului Badenian superior - Pleistocen

În Pleistocenul superior se produce încetareasubsidenţei. Sedimentarea lacustr ă se restrânge în parteacentrală a platformei, unde se acumulează nisipuri fine, rargrosiere, cu intercalaţii de pietrişuri, cu grosimi de până la25 m, denumite nisipuri de Mosti ştea. Acestea marchează încetarea subsidenţei şi trecerea la regim continental pe

întreaga arie a Platformei Valahe.

Depozitele continentale

Pietri şurilor de Colentina se depun în zona dedezvoltare a teraselor Argeşului, cu o grosime de 5-15 m.Conţin resturi fosile de Mammuthus primigenius, Equusgermanicus, Cervus elaphus, etc. Sunt localizate în parteamediană a Pleistocenului superior.



59

Depozitele loessoide – acoper ă diverse formaţiuni, dela cea de Cândeşti până la cea de Colentina. Sunt siltite şiargile nisipoase gălbui, cu o grosime de 5-40 m. În acestea

apar soluri fosile, iar în vest se intercalează un strat decinerite (0,5 m). Vârsta este probabil Pleistocen superior,când se consider ă că au existat condiţiile pentru formareaacestui tip de depozit.

Depozite de terasă – mişcările pozitive dinPleistocenul au creat condiţiile pentru formarea depozitelorde terasă. Cele mai vechi şi mai înalte se găsesc în parteavestică a platformei. Astfel, momentul depuneriiformaţiunilor de Coconi şi Mostiştea corespunde cu

formarea teraselor superioare din partea vestică aplatformei, iar acumularea Pietrişurilor de Colentinamarchează formarea teraselor inferioare.

Depozite de dune – pe partea stângă a Jiului, întreCraiova şi Dunăre, precum şi pe partea dreaptă a RâurilorIalomiţa şi Călmăţui (Băr ăgan), apar depozite eoliane. Suntnisipuri gălbui, fine până la grosiere, în grosime de câţivametri, acumulate sub formă de dune oe lunci, terase şiinterfluvii.

4. Tectonica

4.1. Trecerea de la etapa de arie labilă geosinclinală lacea de arie stabilă de tip platformă, s-a produs în mişcărileassyntice târzii-caledonice inferioare, din intervalulProterozoic superior - Paleozoic inferior. Se consider ă decătre unii cercetători că în secorul nord-estic, faliile

Capidava - Ovidiu şi Peceneaga – Camena, s-au rigidizatmai târziu, în orogeneza hercinică.

4.2. Evoluţia structurală a Sectorului Valah s-adesf ăşurat în trei etape:

a. Etapa Paleozoic - Triasic – sedimentarea a fostcontrolată de subsidenţa diferenţiată, determinată desistemul de fracturi care delimitează zone de ridicare şi

zone depresionare, cu condiţii particulare de sedimentare:



60

- zonele de ridicare – cele mai importante ridicări suntStrehaia - Vidin, Nord Craiova – Balş – Optaşi - Periş,Slatina, Videle, Bordei Verde – Însur ăţei;

- zonele subsidente (depresionare) – complementar cuzonele ridicate s-au format depresiunile Băileşti, Roşiori - Alexandria, Călăraşi - Urziceni şi Ghergheasa - MovilaMiresii. Adâncimea fundamentului şi deci şi grosimeacuverturii depăşeşte în unele cazuri 10000 m (afundareaGhergheasa - Movila Miresii).

Fig. 6 – Zonele de ridicare şi depresionare din Sectorul Valah

b. Etapa Jurasic inferior-Cretacic – începând cuJurasicul morfologia bazinului se schimbă, formându-sedouă zone de sedimentare diferite:

- o zonă de adâncime, cu sedimentare pelagică marno-calcaroasă, suprapusă în partea central-vestică,peste ridicarea Balş-Optaşi;

- o zonă de adâncime mic ă, cu sedimentare neritică (calcare, calcare recifale, calcare algale, calcare cretoase,

etc.), dispusă periferic zonei pelagice.

c. Etapa Neozoică – în această ultimă etapă deevoluţie se produce înălţarea zonei sudice şi o puternică subsidenţă în zona nordică, spre orogen. Acest faptdetermină acumularea sedimentelor cu grosimi foarte mari în faţa orogenului. Subsidenţa este demonstrată deadâncimile la care apar diferite unităţi litologice. AstfelBadenianul este aproape de suprafaţă la Dunăre, iar la

nord, în faţa Orogenului se găseşte la 6000 m.



61

4.3. Sistemul ruptural (de falii)

În ce priveşte tectonica disjunctivă (rupturală), soclul şicuvertura sunt afectate de două sisteme de falii:- un sistem de ordinul I , este compus din falii

subcrustale, transcurente (cu deplasare în plan orizontal),cu sărituri de până la 10000 m. Printre acestea se număr ă faliile Peceneaga - Camena, Capidava – Ovidiu - Ianca,Călăraşi - Fierbinţi, (intramoesică). Acest sistem de falii esteantrenat în subducţiile vrâncene, reprezentând zone delocalizare ale focarelor (fig. 1);

- un sistem de ordinul II , care afectează şi depozitelede cuvertur ă, în cele mai multe cazuri afectează depozitelepreneozoice. Au orientare diferită (est-vest, nord-sud) şisărituri de 100-1000 m.

4.4. Rapoturile Platformei Valahe cu OrogenulCarpatic.

Platforma Valahă vine în contact cu molasa Carpaţilor

Meridionali şi Carpaţilor Orientali prin falia pericarpatică (=falia Bibeşti-Tinosu), care este mascată la suprafaţă dedepozite mai noi.

Fig. 7

A fost interceptată cu foraje (de ex. cel executat laMitrofani). Cele mai noi depozite de platformă prinse sub

planul de falie sunt de vârstă Volhinian inferior, iar cele mai



62

vechi care acoper ă planul de falie sunt de vârstă Volhiniansuperior - Basarabian. În consecinţă vârsta şariajului estevolhiniană, corespunzând cu tectogeneza moldavică.

Fig. 8

5. Aspecte orografice

Apariţia şi evoluţia reliefului Câmpiei Române au fostcondiţionate de evenimentele romanian-cuaternare. După depunerea pietrişurilor de Cândeşti în Pleistocenul mediu,partea nord-vestică a platformei a suferit o mişcare deridicare ce a determinat apariţia uscatului şi a reţeleihidrografice. Mişcarea a continuat episodic, mai puternic înnord-vest, unde se formează interfluvii mai înalte şi văiadânci.

În partea estică se menţine o sedimentare lacustr ă,

pelitică (formaţiunea de Coconi), iar din Pleistocenulsuperior (odată cu depunerea nisipurilor de Mostiştea)subsidenţa încetează. Se declanşează un proces de înălţare şi instalare a uscatului şi a reţelei hidrografice.

În Holocen, după acumularea depozitelor loessoide,afundarea se reia în sectorul nord-estic şi se producedivagarea reţelei hidrografice.

Geomorfologic, peste Platforma Valahă se suprapune în partea de nord-vest (la nord de linia Pleniţa-Craiova-

Slatina) Podişul Getic. Ca urmare a înălţării tectonice are un



63

relief fragmentat, cu înălţimi până la 300 m. În rest sesuprapune Câmpia Română (Câmpia Dunării de Jos), careeste o câmpie tânăr ă, cuaternar ă. Relieful prezintă o

înclinare generală de la nord la sud şi de la sud-vest lanord-est, marcată de direcţia cursurilor râurilor. Pe parteastângă a Jiului, între Craiova şi Dunăre, precum şi pepartea dreaptă a Râurilor Ialomiţa şi Călmăţui (Băr ăgan),apare un relief holocen, de dune.

Geologia Romaniei, Vol i, II.3.1. Compartimentul Valah

Documents

Transcript of Geologia Romaniei, Vol i, II.3.1. Compartimentul Valah