GEOGRAFIE GENERAL Ă (GEOGRAFIE UMAN Ă -...

UNIVERSITATEA BUCURE ŞTI DEPARTAMENTUL DE ÎNV ĂłĂMÂNT DESCHIS LA DISTAN łĂ

CREDIS

Dr.ION NICOLAE Profesor universitar

GEOGRAFIE GENERAL Ă (GEOGRAFIE UMAN Ă )

Bucureşti 2010

GEOGRAFIE UMAN Ă GENERALĂ (BAZELE GEOGRAFIEI UMANE)

„Studiul geografiei este cel mai nimerit pentru a dezvolta judecata sănătoasă a omului.”

Imm.Kant

Lucrul capital este să cugetăm geografic:

“geographisch denken” Fr.Ratzel

CUPRINS

MODULUL I. GEOGRAFIA UMAN Ă/ANTROPOGEOGRAFIA. DEFINI łIE. NEVOIA DE GEOGRAFIE UMAN Ă. PRIMELE ELEMENTE DE GEOGRAFIE UMAN Ă (antichitatea greacă şi latină/romană;evul mediu). ……………………………..pag.4-27

1.1. Introducere (4) 1.2. DefiniŃie. Domeniu, termeni folosiŃi pentru a desemna studiul geografic al

omului/societăŃii(5) 1.3. ApariŃia preocupărilor de geografie umană (antichitatea elenă) (13). 1.4. Geografia umană în Evul Mediu (22)

MODULUL II. EXPANSIUNEA EUROPEAN Ă (Marile Descoperiri Geografice) şi GEOGRAFIA UMAN Ă. CONSOLIDAREA TEORIEI GEOGRAFICE (Imm.KANT, Al.von HUMBOLDT, C.RITTER). pag. 28-57 2.1. Marile Descoperiri Geografice – perioadă revoluŃionară în istoria şi geografia omenirii (28) 2.2. Valorizarea teoriei geografice antice. B.Varenius - geograf genial.(31) 2.3. Im. Kant teoretician şi practician al geografiei.Începuturile geografiei moderne. Actualitatea ideilor kantiene (37) 2.4. Alexander von Humboldt şi Carl Ritter fondatorii geografiei moderne (43). MODULUL III . GEOGRAFIA UMAN Ă/ANTROPOGEOGRAFIA ŞI PĂRINłII EI FONDATORI – Fr.RATZEL şi P.VIDAL de la BLACHE. EVOLU łIE PÂNĂ LA MIJLOCUL SECOLULUI al 20-lea……………………………………………. pag .58-93 3.1.Consolidarea geografiei moderne (58) 3.2.Doi antropogeografi „uitaŃi”: E.Réclus şi P.Kropotkin. (63) 3.3.Ch.Darwin revoluŃionează ştiinŃa geografică.(65) 3.4.Fr.Ratzel – părintele antropogeografiei moderne. Determinismul în geografia umană. (69) 3.5.P.Vidal de la Blache şi direcŃia regională în antropogeografie (J.Brunhes, Al.Demangeon, Max Sorre, Al.Hettner, R:Hartshorne ş.a.). (p.80) 3.6.Concluzii privind perioada clasică a antropogeografiei /geografiei umane (86) MODULUL IV GEOGRAFIA UMAN Ă POSTBELICĂ. REVOLUłIA CANTITATIV Ă (NOUA GEOGRAFIE) – REALIZ ĂRI. MODELE PRINCIPALE UTILIZATE (W.CHRISTALLER, T.HÄGERSTRAND ş.a.). “NOILE GEOGRAFII” (Geografia radicală, geografia comportamentală, geografia feministă ş.a.). pag.94-123 4.1.Paradigmele în geografie. Fr.Schaefer (1953) şi declanşarea revoluŃiei cantitative. Pozitivismul logic şi analiza locaŃională, repere esenŃiale ale noii geografii umane (cantitative). ReprezentanŃi eminenŃi : Ed.Ullman, P.Haggett, B.J.L.Berry. (94) 4.2. Criticile aduse geografiei cantitative (abordarea excesiv de abstractă, incongruenŃa cu realitatea antropogeografică ş.a.). Noile abordări: umanismul şi structuralismul - repere filosofice ale geografiei umane a ultimelor decenii (D.Harvey, A.Buttimer ş.a.) (p.110). MODULUL V .GEOGRAFIA UMAN Ă/ANTROPOGEOGRAFIA ÎN ROMÂNIA. REPERE GENERALE. …………pag.124-141 5.1.Începuturile geografiei româneşti. Aspecte antropogeografice. (124)

5.2.Şcoala geografică românească (valenŃe antropogeografice). (127) 5.3.Dezvoltarea antropogeografiei româneşti. (130) 5.4.Antropogeografia românească în perioada comunistă. (133) 5.5.Antropogeografia în perioada postcomunistă.(138) BIBLIOGRAFIE SELECTIV Ă ……………pag.142

MODULUL I

GEOGRAFIA UMANĂ/ANTROPOGEOGRAFIA. DEFINIłIE. NEVOIA DE GEOGRAFIE UMANĂ. PRIMELE ELEMENTE DE GEOGRAFIE UMANĂ (antichitatea greacă şi latină/romană;evul mediu).

1.1.Introducere 1.2.DefiniŃie. Domeniu, termeni folosiŃi pentru a desemna studiul geografic al omului/societăŃii

1.3.ApariŃia preocupărilor de geografie umană (antichitatea elenă) .ContribuŃia geografilor din spaŃiul imperiului roman (Strabon, Ptolemeu ş.a.). 1.4.Geografia umană în Evul Mediu

Obiective: • EvidenŃierea originalităŃii/specificului abordării antropogeografice. • Sublinierea importanŃei geografiei umane pentru înŃelegerea lumii în care

trăim. • Conştientizarea studenŃilor cu privire la aparentul paradox legat de

vechimea abordărilor antropogeografice şi dinamismul actual al ştiin Ńei noastre.

• Sublinierea ideilor celor mai importante ale antichităŃii greco-latine care au modelat cunoaşterea geografică/ antropogeografică.

• EvidenŃierea contribuŃiilor unor popoare – arabi, normanzi ş.a. – la cunoaşterea oikumenei

Introducere.

Pentru a face o trecere de la prima parte a cursului de geografie generală - cea de geografie fizică – la partea a doua dedicată geografiei umane1 să spunem că geografia actuală, în întregul ei, are/prezintă o abordare integratoare, folosind informaŃii din ştiinŃele conexe (de la geologie şi biologie la istorie, economie, sociologie şi ştiinŃa computerelor). Specificul geografiei, în raport cu alte discipline academice, cu alte ştiinŃe, este dat de setul de perspective spaŃiale coerente prin care lumea este analizată şi interpretată. Dată fiind forŃa modificatoare a omenirii în raport cu cadrul natural nu este de mirare că în ultimele decenii secŃiunea cea mai dinamică a geografiei s-a dovedit a fi (şi este) geografia umană. Vom reveni ceva mai jos asupra acestui aspect. Să spunem – la modul general, integrator – că geografia este modul de a privi lumea prin „lentilele” locului, spaŃiului şi scării . Dacă veŃi conştientiza acest aspect vă va fi mult mai uşor să explicaŃi ceea ce este geografia (ca ştiinŃă ) în raport cu alte ştiinŃe care, la un moment dat, au şi ele abordări spaŃiale ale fenomenelor pe care le studiază în mod special. Un bun exemplu în acest sens îl reprezintă materialele economice elaborate de diferitele comisii regionale şi subregionale ale ONU, pe care voi le utilizaŃi (sau ar trebui să le utilizaŃi) la seminariile disciplinei „Geografie economică mondială”. Ele oferă informaŃii în profil teritorial dar nu reprezintă adevărata geografie economică a spaŃiului în cauză. Din păcate mulŃi studenŃi preiau tale quale informaŃiile din respectivele documente/ materiale scrise sau internetizate oferindu-le drept „cugetare” geografică a propo de problema solicitată prin tema de seminar/lucrări practice.

1 Dat fiind specificul formativ al acestui curs (de a familiariza studenŃii cu gândirea geografică – în ansamblul ei, de o manieră holistă, integratoare) precum şi consistentul segment metodologic dezvoltat în prima parte parte a cursului (cea de geografie fizică) vom prezenta prioritar – în secŃiunea de geografie umană - mersul gândirii geografice/antropogeografice şi numai acolo unde se simte nevoia unor elemente cu totul noi – de ordin metodologic – acestea vor fi prezentate şi comentate (vezi modulul IV unde sunt discutate patru din modelele care au marcat revoluŃia cantitativă postbelică). Cât priveşte geografia umană sistematică se fac doar menŃiuni, ramurile principale ale geografiei umane fiind îndeobşte cunoscute şi, în plus, ele fac obiectul tratării in extenso la cursurile speciale incluse în programa de învăŃământ.

Domeniile de sinteză ale geografiei sunt reprezentate de dinamicile environmental-societale (relaŃiile om-mediu analizate în profil teritorial, regional, spaŃial), apoi de dinamicile environmentale (relaŃiile înm profil teritorial dintre componentele fizice ale mediului – scop al geografiei fizice) şi în sfârşit dinamicile socio-spaŃiale (relaŃiile dintre sistemele economice, sociale, politice – sarcină esenŃială a antropogeografiei). Un element esenŃial al geografiei, legat chiar de semnificaŃia cuvântului geografie este cel al reprezentării spaŃiale a elementelor şi obiectelor geografice, cu ajutorul mijloacelor vizuale, verbale, mai nou digitale şi cognitive. După această parte de legătură, de încadrare mai bine spus a antropogeografiei/ geografiei umane în contextul geografiei generale, să vedem mai precis, mai clar ce este geografia umană ?

1.2.DefiniŃie. Domeniu. Termeni folosiŃi pentru a desemna studiul geografic al omului/societăŃii.

Geografia umană (sau cu un termen mai potrivit – antropogeografia) studiază – în context spaŃial - activităŃile şi structurile sociale (economice,, sociale culturale şi politice) evidenŃiind, în acelaşi timp, modalităŃile în care omaenii interacŃionează cu mediul natural.

Cu o formulă simplificată, esenŃializată, putem spune că geografia umană/antropogeografia reprezintă studiul spaŃial al societăŃii.

S-a ajuns la această apreciere / formulare pornind de la trecutul milenar al geografiei, în ansamblul ei, domeniu major al cunoaşterii umane, de la sfera sa de cuprindere, care s-au modificat de-a lungul mileniilor şi secolelor. Simpla decriptare a termenului provenit din limba greacă geo-grafie (descrierea pământului) ne oferă o bună bază de pornire dar numai atât. Pe măsura extinderii orizontului geografic, a acumulării de date şi informaŃii dintre cele mai diverse despre regiunile globului, s-a simŃit nevoia sistematizării, clasificării, ordonării acestor date; de asemenea prin aplicarea celor două metode generale ale cunoaşterii filosofice/umane metoda inductivă (aristoteliană, baconiană) şi cea deductivă s-a ajuns la consemnarea unor legături cauzale, a unor corelaŃii şi în final formulări teoretice cu caracter de legităŃi. De asemenea, s-a ajuns treptat la formularea unor principii care au mărit consistenŃa teoretică a geografiei şi a contribuit la elaborarea unor definiŃii în conformitate cu psiritul epocii şi, desigur, cu modul de lucru, de gândire al autorilor respectivi. Vom aminti două definiŃii care par destul de deosebite de ceea ce înŃelegem noi azi prin geografie. Prima aparŃine lui B.Varenius, genialul autor al primei lucrări teoretice în domeniul geografiei2: „geografia este o parte a matematicii aplicate în care se arată alcătuirea globului terestru şi a părŃilor sale componente”. A doua este exprimată de Alexander von Humboldt şi ne spune că „ultimul Ńel al geografiei este... cunoaşterea unităŃii în diversitate, studierea legilor generale şi a legăturilor interne ale fenomenelor telurice” 3 În a doua jumătate a secolului al 19-lea pe măsură ce direcŃia pozitivistă cucerea teren şi în spaŃiul bătrânei geografii, apar definiŃii care exprimă mai precis activitatea

2 Vezi mai înainte, pag... 3 Ambele definiŃii apud I.Donisă, 1977, pag.82

geografilor. Unele dintre ele se înscriu în direcŃia/tendinŃa chorologică sau regională, direcŃie promovată de geografii preocupaŃi de păstrarea unităŃii şi individualităŃii geografiei, aflată în pragul sciziunii şi chiar la desfiinŃării (aparente totuşi) pe măsură ce nevoia explicării realităŃilor terestre impunea specializarea tot mai îngustă a geografilor. ReŃinem definiŃia lui P.Vidal de la Blache, unul din părinŃii-fondatori ai geografiei umane:”geografia este ştiinŃa locurilor ale căror caracteristici sunt date de diferenŃele sociale asociate cu diversităŃile locurilor”. Contemporanul său german Al.Hettner afirmă la rândul său că „geografia este ştiinŃa despre faŃa Pământului după deosebirile ei locale” (n.i. observăm că la Al.Hettner nu mai sunt precizate cauzele sociale/antropice care conduc la deosebirile locale). Richard Hartshorne afirma şi el, în 1939 că „geografia este ştiinŃa care descrie suprafaŃa Pământului cu referire particulară asupra diferenŃierii şi relaŃiilor arealelor” iar două decenii mai târziu că „geografia este studiul care caută să ofere descrierea ştiinŃifică a Pământului ca lume a omului(s.n.i.) ”4! Cu această din urmă definiŃie suntem martorii conştientizării rolului extraordinar al societăŃii/omului organizat în comunităŃi şi societăŃi în modelarea şi modificarea realităŃilor terestre. De asemenea se consolidează o a doua direcŃie în geografie şi anume cea antropocentrică (prefigurată şi de Paul Vidal de la Blache). Avem o gamă largă de enunŃuri în acest sens de la cel al lui Al.Demangeon „geografia este studiul raporturilor grupurilor umane cu mediul geografic” la cel al lui Pierre George unde aflăm că „geografia poate fi definită drept studiul dinamicii spaŃiului umanizat”. Folosind un limbaj modern geograful I.G.Sauşkin afirmă că geografia trebuie să studieze sistemul complex rezultat al interacŃiunilor natură-societate. Este demnă de menŃionat definiŃia dată de Simion MehedinŃi în chiar prelegerea inaugurală a cursului de geografie Ńinut la Universitatea din Bucureşti acum mai bine de un secol : „geografia este ştiinŃa pământului considerat în relaŃia reciprocă a maselor celor patru învelişuri atât din punct de vedere static (al distribuirii în spaŃiu) cât şi din punctul de vedere dinamic(al transformării în timp)”.5 DefiniŃie menŃinută şi în Terra (de unde este cunoscută de către cei mai mulŃi dintre geografi n.i.) unde, al patrulea dintre învelişuri (şi cel mai complex), este cel al vieŃii (biosfera) unde se include şi societatea6 Vintil ă Mihăilescu afirma într-un studiu cu caracter teoretic publicat în 1945 că „geografia studiază complexul planetar sau regional considerat ca întreg, rezultat din îmbinarea şi colaborarea elementelor componente (aer, apă, uscat, vieŃuitoare) sub impulsul forŃelor interioare şi exterioare învelişului geosferic” pentru ca în 1968 să întărească şi să nuanŃeze cele de mai sus afirmând că „geografia descrie şi explică

4 Tot în 1959 în Perspective on the nature of geography R.Hartshorne ne oferă o definiŃie mai elaborată „geography is concerned to provide accurate, orderly, and rational description and interpretation of the variable character of the Earth surface” cf. Dictionary of Human Geography, 1992,pag.220;într-o traducere aproximativă „geografia este preocupată de a furniza descrierea şi interpretarea corectă /exactă/precisă a caracterului variabil al suprafeŃei Pământului (adică deosebirile areale dintr-un un loc şi altul, de la nivelul întregului glob la cel al arealelor de mici dimensiuni, locale). 5 S.MehedinŃi,DisertaŃia inaugurală – obiectul geografiei, în “Opere complete”. Vol.I, Introducere în Geografie, FundaŃia regală pentru literatură şi artă, Bucureşti 1943, p.21 6 În Terra, omenirii, ca parte a biosferei îi e rezervat un spaŃiu restrâns (pp.877-902), fapt care ne poate înşela asupra rolului şi rostului societăŃii în geografie atribuit de părintele geografiei moderne româneşti. Este ştiut faptul că omenirea tratată pe larg sub raport geografic (antropogeografic) alcătuieşte tema celei de a doua mari lucrări, „Ethnos”, publicată foarte târziu, postum (2008). PărŃi consistente, considerate ca atare de S.MehedinŃi, au apărut în cursurile universitare de etnografie (etnografia fiind în viziunea profesorului, aidoma lui Ratzel o componentă a antropogeografiei; opinie cu care suntem întru totul de acord).

întregul teritorial (de la localitate la planetă) nedisociat nici chiar în timpul analizei lui pe regiuni sau pe elemente”7. În 1977, „având în vedere tendinŃa actuală de dezvoltare a geografiei” I.Donisă, reputat geograf ieşean, geomorfolog ca formaŃie, dădea următoarea definiŃie geografiei:” ştiinŃa (sistemul de ştiinŃe) care studiază sociogeosistemul ca formaŃiune complexă, căutând să-i stabilească componenŃa, structura, fizionomia şi funcŃionalitatea lui, legile care guvernează legăturile dintre părŃile componente, evoluŃia părŃilor şi a întregului precum şi diferenŃierea lor spaŃială” 8. Într-o formulă lapidară, geografia este ştiinŃa care studiază sociogeosistemul. Mai aproape de zilele noastre, un colectiv de la catedra de geografie umană şi economică a FacultăŃii noastre formulează următoarele în legătură cu specificul geografie : „Geografia este studiul suprafeŃei terestre privite ca mediu geografic şi loc al activităŃilor umane (s.n.i.). Geografia implică analiza structurii şi interacŃiunilor celor două sisteme majore, sistemul ecologic (care presupune relaŃia om-mediul în care trăieşte) şi sistemul spaŃial (o serie de legături între areale geografice individualizate)”9. Din toate aceste definiŃii, luări de poziŃii, apare drept remarcabil faptul de a oferi o definiŃie geografiei în întregul ei, alta decât cea veche de 2300 ani (adică « descrierea pământului ») şi totuşi nu prea departe de geo-grafia. Interesant că în unele materiale de referinŃă, precum The Concise Oxford Dictionary of Geography, 1992, nu avem prezentat termenul geography/geografie! În schimb, avem human geography/geografie umană (inclusiv subramurile sale, numeroase) şi physical geography/geografia fizică. Semn că termenul geografie a ajuns mai degrabă o „umbrelă” pentru preocupări tot mai variate, neputându-i-se da conotaŃii precise, „personale”. Cu atât mai mult apar ca lăudabile eforturile geografilor români amintiŃi mai sus (şi alŃii ne pomeniŃi) care continuă să creadă în existenŃa unei ştiinŃe unitare numită geografie, în care se exprimă cu tot mai multă vigoare geografia umană. DiscuŃia s-a purtat în ultimele decenii asupra elementului cheie, definitoriu pentru o ştiinŃă: este oare obiectul de studiu sau dimpotrivă metoda de studiu? Prof.I.Donisă afirmă însă că metodele pot fi comune mai multor ştiinŃe, de aceea „criteriul obiectului de cercetare (s.n.i.) rămâne cel mai potrivit”10 Şi acest obiect de studiu este sociogeosistemul, un termen nou pentru o realitate îndeajuns de cunoscută, spaŃiul geografic (privit însă într-o lumină nouă, sistemică) sau cum spunea prof.V.Mihăilescu, întregul teritorial de la localitate la planetă. Ramurile şi subramurile geografiei, tot mai numeroase, pot studia doar componente al sociogeosistemului, pe această cale păstrând drept la existenŃă şi geografia sistematică (alături de geografia regională). Interesant ar fi credem, nu CE studiem ci CUM studiem, aceasta pentru că, aşa cum remarca J.Beaujeu-Garnier, odată cu dezvoltarea ştiinŃei, tot mai multe ramuri ale cunoaşterii reclamă ca obiect secŃiuni, părŃi ale realităŃii terestre, sub diferitele sale forme

7 Citatele după I.Donisă, 1977, p.84. Să remarcăm că în plină perioadă dogmatică de separare a geografiei, sub influenŃă sovietică, în geografie fizică şi geografie economică ramuri cu legi proprii diferite (legi naturale, respectiv legi sociale), profesorul V.Mihăilescu continua să militeze pentru unitatea geografiei, al cărei criteriu decisiv era cel regional/areal/spaŃial în buna tradiŃie kantiană („geografia studiază fenomenele şi obiectele ce aparŃin aceluiaşi spaŃiu...”). În acelaşi timp observăm că unitatea spaŃială de bază o reprezintă localitatea, secvenŃă terestră cu profundă conotaŃie antropogeografică. 8 I.Donisă, 1977, op.cit.,p.84 9 G.Erdeli et al ,1999, DicŃionar de geografie umană, Edit.Corint, Bucureşti, p.139 10 I.Donisă, 1977, op.cit.,p.85

de manifestare/prezentare. De aceea metoda geografică - abordarea specifică a realităŃilor terestre - este cea care dă originalitate şi unitate ştiinŃei noastre11. De altfel, un alt mare geograf francez, Pierre George afirma cu ani în urmă că „noi rămânem ataşaŃi personalităŃii geografiei ca ştiinŃă umană, convinşi fiind că semnificaŃia sa proprie, în raport cu cea a ştiinŃelor Pământului, este de a considera în permanenŃă fenomenele de orice fel, pe care le studiază, în raporturile lor cu prezenŃa şi acŃiunile colectivităŃilor umane de pe suprafaŃa globului”12 Ajunşi în acest punct al scurtei noastre prezentări13 să constatăm că domeniul mare al geografiei, întregul planetar sau sociogeosistemul capătă noi înfăŃişări, prezintă noi dinamici strâns legate de presiunea tot mai puternică şi mai variată exercitată de societate asupra mediului înconjurător. De aceea, nu trebuie să surprindă faptul că geografia este tot mai des inclusă în rândul ştiinŃelor umane, individualizându-se în rândul acestora prin obiectul său de studiu şi anume relaŃiile societăŃii/omenirii cu mediul natural/înconjurător/ geografic – trei termeni oarecum echivalenŃi dar nu identici.

Deoarece nu toŃi geografii se apleacă asupra acestei probleme (analiza şi prezentarea relaŃiei om-mediu) s-a detaşat o ramură distinctă, majoră (una din cele două) care a purtat de-a lungul timpului (şi în prezent la fel) mai multe denumiri: geografie culturală (1875, Fr.Ratzel), antropogeografie (Fr.Ratzel), geografie socială (1884, Elisée Réclus), geografie umană (1903, P.Vidal de la Blache). Termenul de geografie economică a fost folosit prima oară în sec.18 de M.V.Lomonosov14 dar utilizarea „de masă” – ca echivalent al celor dinainte - a înregistrat-o în URSS şi în Ńările est-europene până în anul 1989. Ulterior, a căpătat Ńi în aceste Ńări, sensul său normal, cel de studiere în profil territorial/spaŃial a activităŃilor economice. În geografia românească s-a folosit mai întâi termenul antropogeografia (prof.S.MehedinŃi l-a folosit-o şi impus pentru o bucată de vreme) apoi, în perioada interbelică s-a generalizat putem spune expresia geografie umană iar în perioada comunistă s-a folosit geografia economică, asupra conŃinutului şi sensurilor acestei noŃiuni fiind organizată chiar şi o dezbatere academică la mijlocul anilor ’60 (1965, dezbatere găzduită de revista Forum). Interesant este că, în plină dominare a geografiei economice (a termenului respectiv, oficializat) prof.I.Popovici admite ca echivalent pe cel de geografie socială15 iar I.Donisă crede că „ar fi mai potrivit termenul de sociogeografie...(dar) pentru că denumirea de geografie economică este generalizată şi oarecum oficializată şi în Ńara noastră, o vom utiliza şi noi ....în definitiv , nu denumirea contează ci conŃinutul ei, sensul care i se dă”16. După 1989 s-a revenit treptat la cel de geografie umană, având ca element de tranziŃie sintagma geografie umană şi economică, denumire folosită în desemnarea catedrei de profil din facultatea noastră. Punctul nostru de vedere este diferit, deoarece considerăm ca potrivit spre a desemna această mare secŃiune a geografiei termenul de antropogeografie. Acesta a fost combătut de mulŃi geografi (din vechea gardă!) pentru conotaŃiile sale etnografice (sau

11 J.Beaujeu-Garnier, 1971, La géographie: méthodes et perspectives, Masson, Paris. 12 apud I.Donisă, 1977, op.cit.,p.88 13 Aceste aspecte au fost detaliate în cursul Ńinut pe semestrul I, vezi M.Ielenicz, L.Comănescu, Bazele geografiei fizice, Ed.Credis, Bucureşti, 2003, pag.10-21 14 Cf. V.N.Semevskij, 1972, Vvedenie v ekonomičeskuju geografiju, Leningrad, p.73 15 I.Popovici, L.Mănescu, 1973, Bazele teoretice şi metodologice ale geografiei, partea a II-a, CMUB, pag.71 16 I.Donisă, 1977, op.cit.,pag.94

chiar biologice) care însă trebuie păstrate şi corect interpretate17.. Mai mult lor trebuie să li se alăture aspectele de ordin social care practic se subînŃeleg deoarece omul este o fiinŃă socială. De aceea considerăm că termenul antropogeografia are o mult mai mare acoperire comparativ cu ceilalŃi termeni. Argumente suplimentare ar fi pe scurt următoarele: a) Termenul de geografie umană - care a făcut şcoală în geografia românească interbelică şi a renăscut după 1989 - este folosit azi într-un sens diferit de cel dat de creatorul său, P.Vidal de la Blache. Prin el, părintele geografiei moderne franceze căuta să evidenŃieze personalitatea unui spaŃiu conturată din conexiunile, relaŃiile dintre elementele şi fenomenele geografice într-un anumit context local, termenul fiind, în esenŃă, expresia unei geografii regionale.

De la sintagma geografie umană este dificil să formezi derivate (ceea ce nu este cazul cu termenul antropogeografie de la care avem, antropogeograf (cel ce practică acest demers), antropogeografic (ceva relaŃionat cu prezenŃa omului într-un anumit spaŃiu : studiu antropogeografic, caracter antropogeografic, specific antropogeografic ş.a.).18

Încă ceva, dacă noi ne-am obişnuit cu această formulă, nespecialiştii, publicul larg căruia ne adresăm în diverse situaŃii, ar putea presupune, firesc, la auzul acestei sintagme - geografia umană - că există şi o geografie inumană ! Profesorul S.MehedinŃi, om de cultură, care avea clară proprietatea (semnificaŃia corectă) a cuvintelor sublinia subŃirimea semantică a geografiei umane19. Mai mult, apariŃia unei noi ramuri, geografia umanistă20, sporeşte şi mai mult confuzia, dacă ne gândim la calificativul, termenul de individualizare a acelor geografi cu preocupări în acest domeniu (ei sunt, firesc, geografi umanişti, termen folosit şi pentru cei care se ocupă de geografia umană!). Rămânem la convingerea că geografia umană este un termen ce aparŃine geografiei regionale; b) Termenul de geografie economică, folosit timp de decenii ca desemnând a doua mare ramură majoră a geografie este mai puŃin acoperitor ca realitate ştiinŃifică decât cel de antropogeografie şi chiar decât cel de geografie umană, geografia economică fiind astfel inclusă şi nu echivalentă celor două noŃiuni menŃionate; c) termenul de geografie socială, folosit şi el ca „înlocuitor”21 şi-a căpătat în ultimele decenii o consistenŃă proprie, prin analiza sub toate aspectele spaŃiale a grupurilor umane şi mai puŃin a rezultatelor acŃiunilor acestora. Sarcina studierii lor este circumscrisă geografiei culturale, un alt termen care îl concurează pe cel de antropogeografie dar cu succes limitat. În aceste condiŃii şi observând că termenul geografia are înŃelesul pe care-l cunoaştem (din antichitate şi până în zilele noastre, cu elemente de înnoire desigur) considerăm că termenul de antropogeografie, construit în manieră clasică, normală (din

17Faptul că a fost creat de Fr.Ratzel, şi, de asemenea, că a fost folosit de S.MehedinŃi constituie credem argumente suplimentare de credibilitate. 18 Încercările unor geografi de a impune calificativul umano-geografic este forŃată şi fără sorŃi de izbândă. 19 Între altele, într-o lucrare dedicată elevilor din anul terminal de liceu aflăm următorul pasaj elocvent: « francezii îi spun geografie umană, un calificativ puŃin potrivit (s.n.i.) – ca şi cum ar putea fi o geografie « neumană » adică sălbatică. Alături de antropologie, termenul de antropogeografie ni se pare destul de potrivit. » cf. S.MehedinŃi, 1944, Antropoogeografie, ediŃia a IV-a, p.17, nota infrapaginală. 20 Vezi mai departe în modulul IV. 21 Aşa cum este cazul Germaniei unde Sozialgeographie (geografie socială) a luat locul termenului Anthropogeographie (antropogeografie).

termeni de origine greacă, cunoscuŃi de toată lumea ) reflectă cel mai clar geografia privită prin prisma omului, locuitor al Terrei, creator de medii şi modificator al mediului natural existent. Dată fiind obişnuinŃa căpătată deja în a folosi expresia geografie umană – cu largă circulaŃie în echivalent lingvistic în limba franceză şi cea engleză – vom continua să o folosim în acest curs în alternanŃă cu termenul de antropogeografie.

Să reluăm aici definiŃia dată la începutul acestei secŃiuni a cursului definiŃia dată geografiei umane/antropogeografiei. Prin urmare, geografia umană reprezintă acea parte a geografiei care studiază grupurile (colectivităŃile) umane, mai precis activităŃile şi structurile sociale (economice, sociale, culturale şi politice) în contextul lor spaŃial/teritorial . Geografia umană are de asemenea în vedere modalităŃile în care oamenii interacŃionează cu mediul natural. De altfel, acest aspect al relaŃiilor om-natură a constituit mult timp principala preocupare a antropogeografilor.

La nivelul cel mai simplu - confundat de către negeografi sau de unii geografi fizicieni cu întreaga geografie umană - aceste demersuri cuprind descrierea directă şi cartografierea fenomenelor şi aspectelor antropogeografice, de exemplu unde sunt localizate oraşele şi unităŃile industriale, activităŃile productive în general. În realitate, cercetarea geografilor umanişti merge mult mai departe decât această imagine comodă, simplificată22.

Şi aceasta pentru că ei - după ce au identificat fenomenele şi obiectele geografice în cauză (răspunzând la prima întrebare a geografiei - UNDE ?) - caută să înŃeleagă CUM ? şi DE CE ? aceste structuri şi activităŃi umane (observate şi cartografiate) s-au dezvoltat, în modalităŃile concrete observate, în anumite locuri şi nu în altele. Cum s-a ajuns de la simpla descriere şi cartografiere, reprezentare pe hartă a obiectelor geografice la analiza cauzelor şi efectelor acestor dispuneri spaŃiale este o întrebare la care aflăm un răspuns mulŃumitor urmărind dezvoltarea şi consolidarea pe plan teoretic şi metodologic a acestei ramuri deosebit de importante, cea mai dinamică practic, a geografiei. Geografia umană este în acelaşi timp şi cea mai veche dintre ramurile majore ale geografiei. Nu este o pledoarie pro domo şi cursul de faŃă va căuta să vă familiarizeze cu problemele teoretice, cu evoluŃia gândirii antropogeografice. ImportanŃa geografiei umane/ antropogeografiei este semnificativă nu doar pentru formarea noastră complexă, a geografilor. ÎnŃelegerea geografiei umane este importantă atât sub raport intelectual (adică înŃelegerea lumii din jurul nostru, în care trăim) cât şi sub cel practic. În această din urmă privinŃă avem în vedere rolul geografiei umane în formarea unei mentalităŃi favorabile păstrării şi îmbunătăŃirii calit ăŃii mediului (o mai bună cunoaştere a relaŃiilor om-mediu modifică atât percepŃia noastră asupra mediului natural, înconjurător cât şi modul de intervenŃie, de acŃiune asupra acestuia), în sporirea eficienŃei activităŃilor, în îmbunătăŃirea analizelor politice şi implicit la făurirea politicii (interne şi externe), la promovarea justiŃiei/ dreptăŃii sociale ş.a.

22 Într-o lucrare recentă P.Claval oferă următoare definiŃie:”La géographie humaine étudie la répartition des hommes, de leurs activités et de leurs oeuvres à la surface de la terre, et tente de l’expliquer par la manière dont les groupes s’insèrent dans l’environnement, l’exploitent, et le transforment; le géographe analyse les interactions qui font que les choix effectuées par les uns et les autres entraînent des résultats qui diffèrent des attentes de tous; il se penche sur les liens que les individus tissent entre eux, sur la façon dont ils instituent la société, l’organisent et l’indentifient au territoire dans lequel ils vivent ou dont ils rêvent”(P.Claval, Géographie culturelle, une nouvelle approche des sociétés et des milieux, Armand Colin, 2003, pag.4-5)

Ultimul aspect poate pare uşor artificial/forŃat ca fiind de domeniul geografiei; vă spun acum doar că geografia socială este de două-trei decenii una din cele mai dinamice discipline geografice, care a reinstalat geografia – prin reprezentanŃii săi precum David Harvey – în atenŃia autorităŃilor (practicienilor) şi a publicului larg. Vom vedea mai larg aceste aspecte la momentul potrivit. Poate par cam ambiŃioase sau preŃioase aceste afirmaŃii dar la o analiză mai atentă a tuturor acestor mari probleme ale lumii de azi şi din totdeauna se va vedea că elementul spaŃial adică geografic este crucial. Oamenii trăiesc în anumite locuri în care ei învaŃă cine şi ce sunt şi de asemenea graŃie acestor localizări ei “învaŃă” cum să gândească şi cum să se comporte ( a se vedea comportamentul americanilor – simpli cetăŃeni -în toată lumea, chiar şi cel al englezilor ş.a.). Locul natal, formativ îşi pune amprenta pe modul nostru de manifestare în societate, în lume. Ultimul cuvânt este unul polisemantic cu valenŃe geografice puternice … ce de lume a venit azi aici,,, a plecat în lumea largă, a ajuns pe lumea ailaltă..ş.a. Începuturile abordării ştiinŃifice ale realităŃilor antropogeografice le aflăm în Grecia antică aspect pe care-l vom prezenta imediat. Înainte însă de a face primul pas în această direcŃie să mai spunem că de atunci lumea locuită (oicumena) s-a schimbat (s-a mondializat) şi de asemenea, şi modalităŃile de gândire, de abordare a geografiei umane. Toate acestea vă vor fi prezentate în acest semestru, la sfârşitul căruia sper ca percepŃia voastră asupra geografiei umane/ antropogeografiei să fie mai rotundă şi mai corectă. 1.3.EvoluŃia în timp a concepŃiilor geografice/antropogeografice. Antichitatea

elenă şi romană.

Geografia este unul din cele mai vechi domenii ale cunoaşterii. După o apreciere foarte potrivită, uşor anecdotică, “primul geograf a fost acea persoană care a trecut un râu şi/sau a urcat un deal, a observat ceea ce era de cealaltă parte, s-a întors acasă şi a relatat despre cele văzute”23. Astfel de observaŃii despre natura locurilor din orizontul local (privită ca resursă) dar mai ales despre oamenii din spaŃiile adiacente (potenŃiali inamici, aliaŃi ş.a.), amplificate în timp şi cumulate (graŃie inventării scrisului) au avut de la început un vădit caracter utilitar, caracter care este şi prezent specific ştiinŃei noastre. Ceea ce a reŃinut un personaj de la începuturile istoriei Europei, faimosul Ulisse/Odiseu, din îndelungile sale peregrinări impuse de războiul troian şi de revenirea în Ithaka a fost “cunoaşterea cetăŃilor/ora şelor şi a obiceiurilor popoarelor întâlnite” 24. Iar autorul Odyseei, Homer, este considerat părintele geografiei, calificativ ce i-a fost acordat de către geografii antici, între care Strabo o spune cel mai clar şi argumentat. Ulterior, şi mai ales în timpurile noastre este acreditată ideea ca Herodot să fie adevăratul fondator al geografiei (deşi el este mai degrabă cunoscut ca părintele istoriei).

Cel mai vechi observator al relaŃiei om-mediu, mai precis al influenŃei exercitate de mediu asupra omului a fost Hipocrate („părintele tutelar” al medicilor), lucrarea revelatoare în acest sens fiind „Despre aer, apă şi locuri”. Pe el ca medic la preocupat influenŃa climei şi a pământului asupra sănătăŃii oamenilor. „Când afirmă – deşi nu întru totul conform adevărului – că locuitorii din regiunile muntoase sunt de statură înaltă, în

23 K.C.Davis, 1993, Do you know much about.. Geography, p.5 24 P.Vidal de la Blache,Principes de Geographie Humaine,Armand Colin, 1936, p.3

timp ce acei din câmpiile calde sunt mărunŃi şi au părul negru şi pielea în general mai mult brună decât albă – atunci suntem în plină antropogeografie......El observă că naturii locului îi corespund forma corpurilor (omeneşti) şi dispoziŃia sufletului; că oamenii se resimt de schimbările vânturilor şi corpurile lor se modifică după ele; că sciŃii se deosebesc de egipteni la înfăŃişare, care e diferită, la unii din cauza excesului de căldură, la alŃii din cauza excesului de frig, că în Egipt oamenii sunt moleşiŃi de căldură şi lipsiŃi de curaj şi de hotărâre, în timp ce sciŃii, trăind într-un climat mai aspru, sunt cruzi, vicleni şi furioşi, pe când grecii, bucurându-se de un climat aflat la egală depărtare de frig şi căldură, reunesc într-un echilibru perfect însuşirile extreme ale oamenilor din cele două climate atât de deosebite..”25. ApariŃia geografiei în coloniile greceşti de pe Ńărmul Asiei Mici (Milet ş.a.) nu este deloc întâmplătoare, ele fiind situate în apropierea marilor civilizaŃii din Mesopotamia (Babilon, Asiria), Persia (devenită un mare stat în acea vreme) şi din E şi SE Mediteranei (Fenicia, Egiptul); prin călătorii efectuate în aceste adevărate focare de cultură şi civilizaŃie, filosofii greci, transformaŃi în logografi (nume ce precede pe cel de geografi), au preluat - dincolo de impresiile personale asupra locurilor şi oamenilor întâlniŃi - numeroase cunoştinŃe ştiinŃifice care treptat au fost înglobate în adevărate sisteme de gândire. Între aceşti gânditori, Thales a realizat primul model materialist asupra originii lumii. El a abandonat apelul la zei şi alte elemente supranaturale şi a afirmat că elementul primordial în explicarea lumii este APA ; pornind de la apa primară s-a născut pământul, care este oarecum un element rezidual al ei, şi de asemenea aerul şi focul, care sunt vapori, exalări ale apei.”Totul se naşte din apă şi totul se întoarce în apă” afirma Thales26 Thales este primul dintre listă destul de lungă de gânditori care au dat un nou curs filosofiei greceşti şi implicit geografiei, deoarece până în secolul al III-lea î.Hr. ştiinŃa noastră era un segment al cunoşterii filosofice. Alături de Hipocrate, alŃi filosofi, gânditori au atras atenŃia asupra acŃiunii exercitate de mediu asupra oamenilor; între cei mai cunoscuŃi îi amintim pe Platon (în cartea a V-a a Legilor sale) şi Aristotel (în cărŃile IV şi VII ale Politicii sale). Dintre autorii milesieni să-l menŃionăm pe Hecateu (550-475 î.Hr.) care a realizat prima descriere sistematică a lumii (cunoscute grecilor), însoŃită de o hartă destul de corectă a Ńinuturilor din spaŃiul egeean. În spaŃiul cultural european, geografii din Milet au fost cei care au introdus noŃiunea de continent precum şi denumirile de Europa şi Asia. Pe hărŃile vremii cele două continente erau despărŃite de o mare care prin poziŃia sa s-a numit de atunci Marea Mediterană (la mijlocul uscatului, uscat înconjurat de o apă mult mai mare Okeanos/oceanul). Mai târziu s-a adăugat şi numele pentru a treia masă continentală a Lumii Vechi e vorba de Africa, pe care grecii au numit-o Libya. GraniŃa dintre Europa şi Asia era dusă pe fluviul Don (Tanais) iar cea dintre Asia şi Africa în lungul Nilului27. Prin aceste limite între continente, duse în lungul unor ape curgătoare, limite fragile, neînsemnate la scara uriaşului teritoriu de uscat, avem consemnată unitatea terestră a

25 N.Al.Rădulescu, 1947, op.cit., pp.3-4 26 A.Bonnard,CivilizaŃia greacă,Edit.ŞtiinŃifică,Bucureşti,1969,vol.II,pp.63-64 27 vezi şi Plinius, 2001,Historia Naturalis, vol I., Edit.Polirom, Iaşi, p.84. Dacă avem aceste lucruri în vedere, mai ales graniŃa de pe Don, observăm că situarea actualei Europe răsăritene (componentă a fostei URSS) în Asia are o străveche tradiŃie.

Lumii Vechi şi poziŃia ei aidoma unei uriaşe insule înconjurate de Ocean28. Greu şi-ar mai fi găsit astfel loc o altă masă de uscat, viitoarea Lume Nouă, în gândirea şi mentalitatea celor antici. Nici măcar întreg uscatul Lumii Vechi nu era cunoscut popoarelor civilizate din jurul Mediteranei ! Revenind la primele secole de existenŃă ale geografiei (antropogeografiei) să spunem că originea numelor de Europa şi Asia era de mult uitată în epoca lui Herodot, părintele istoriei dar şi al geografiei (după unii cercetători29). Herodot a fost un adevărat explorator al Lumii Vechi care a făcut cunoscută grecilor întrega lume accesibilă cunoaşterii lor, şi aceasta atât prin călătorii în cele mai îndepărate regiuni (din stepele pontice la Assuan şi din Mesopotamia până în S Italiei şi N Africii, Cartagina) cât şi prin înregistrarea celor auzite de el în călătoriile respective despre alte locuri, necălcate de el. Herodot spune la un moment “dacă aceste cuvinte par demne de crezut cuiva, el poate să le acorde încredere; în ceea ce mă priveşte, n-am alt scop în toată această operă decât să scriu ceea ce aud spunându-se de unii şi de alŃii” 30. Asupra altor două aspecte mă voi opri şi anume asupra primei semnalări (din auzite evident) a populaŃiei de pigmei în zona de izvoare a Nilului, fapt ce se va confirma abia la mijlocul secolului al l9-lea, şi asupra informaŃiei despre oamenii ce locuiesc mai la nord de SciŃia(deci în N Europei) şi “care dorm şase luni pe an”.Acest din urmă aspect este de fapt este o prezentare distorsionată a realităŃii nopŃii polare. NopŃile albe întâlnite la latitudini subpolare sunt semnalate ulterior de către Pytheas (c.330 î.Hr.), primul navigator polar al omenirii. “El (Pytheas, n.i.) constată, vara, nopŃi de două sau trei ore, zile de douăzeci şi una până la douăzeci şi două de ore”31. Herodot este cel mai de seamă reprezentant al direcŃiei geografiei regionale antice elene – oferind informaŃii despre climă, faună, relief, căi de comunicaŃii, popoare şi oraşe; el descrie, între altele, Babilonul ca pe cel mai mare oraş al lumii şi semnalează utilizarea bitumului (ca liant) în construcŃia zidurilor, lungi de 20 km, ce-l înconjurau32. El consemnează de asemenea particularităŃile culturale şi de viaŃă ale populaŃiilor cu care a venit în contact sau despre a aflat informaŃii (ex. cu educaŃia tinerilor persani care Ńinea de la 5 la 20 de ani, timp în care erau învăŃaŃi trei lucruri, “să călărească, să tragă cu arcul şi să spună adevărul”. Nimic nu-l putea izbi mai mult pe un grec care admira “ireproşabilele minciuni ale lui Ulisse”33. Despre caracterul popoarelor, Herodot menŃiona că el depinde de numeroase cauze, atât naturale cât şi de ordin social-istoric, observaŃii deosebit de valoroase care exced simplul determinism environmental. Cele nouă volume/cărŃi ale ”Historiilor” sale (în greacă istoria = anchetă) sunt extrem de interesante atât în privinŃa factologiei, a informaŃiilor concrete (vezi mai sus câteva dintre ele) cât şi prin explicaŃiile pe care le aduce autorul diferitelor fenomene naturale şi situaŃii antropogeografice întâlnite personal sau incluse în relatările altora.

28 Astăzi, aflăm din primele clase de şcoală că prin continente desemnăm „acele mase mari de uscat separate între ele prin mari întinderi apă”. În acest context trebuie să spunem că Europa este mai mult o creaŃie antropogeografică, ea fiind în fapt o uriaşă peninsulă a Eurasiei. 29 Vezi mai sus părearea anticilor, pentru care părintele geografiei este Homer. 30 A.Bonnard,op.cit.vol.II,p.138 31 A.Bonnard, op.cit.,vol.III,p.209 32 Folosirea ca liant a bitumului(smoalei) este semnalată şi în Biblie (Geneza, capitolui 11 cu 3, dedicat Turnului Babel) ...”şi cărămida le-a Ńinut loc de piatră şi smoala le-a Ńinut loc de var (mortar n.i.)” 33 A.Bonnard,op.cit.,vol.II,pag.143

Această monumentală lucrare, ajunsă practic întactă până în zilele noastre, este însoŃită de o hartă a lumii considerată drept cea mai bună realizată până atunci.

După Herodot, în secolele următoare, geografia antică face progrese însemnate atât în domeniul teoriei, al ideilor cât şi în cel al cartografiei. Sub raport conceptual cea mai mare realizare este cea privitoare la forma sferică a pământului. Ea a fost formulată şi argumentată (inclusiv filosofic) de către Aristotel . El a introdus şi concepŃia despre atmosferă34 ca înveliş al Terrei şi a dezvoltat concepŃia zonalităŃii climatice, în raport cu care a dezvoltat şi unele idei antropogeografice. El spunea că “libienii”(adică africanii) au pielea neagră din cauză că sunt “arşi” de soare. Chiar dacă exprimarea este derutantă ea exprimă o realitate concretă şi o adaptare a omului la condiŃiile de insolaŃie puternică. A trebuit să apară genetica modernă pentru a semnala corelaŃia dintre intensitatea soarelui şi pigmentarea pielii omului. O altă idee exprimată de Aristotel priveşte relaŃia dintre situl unui oraş şi regimul politic din respectiva aşezare urbană. El spune că situarea pe o înălŃime este cea mai bună pentru un oraş cu conducere oligarhică; în schimb, pentru un oraş cu regim democratic este mai nimerită aşezarea într-o câmpie! Să spunem că Aristotel este cel care a propus noŃiunea de oikumenă, pentru a desemna spaŃiul terestru locuit, spaŃiu considerat peste secole (de către Strabon) obiectul de studiu al geografiei; noŃiunea a fost încetăŃenită în limbajul geografic mult mai târziu de către Fr.Ratzel. Un alt enunŃ aristotelian, cu acoperire în realitate (confirmat mult, mult mai târziu) este acela că - în virtutea echilibrului universal (o idee filosofică) - trebuie să fie un continent şi la sud de ecuator, adică la “antipozi” (partea opusă tălpii piciorului) aşa cum este unul la nord de acesta.

Pe lângă adevăruri el a “produs” şi o serie de enunŃuri inacceptabile în prezent, dar care au avut un anumit răsunet până târziu în Evul Mediu. Între ele este cel după care odată cu apropierea de ecuator temperaturile sunt tot mai ridicate astfel că viaŃa ar deveni imposibilă în acea zonă. Dat fiind prestigiul enorm al filosofului, afirmaŃia s-a constituit, putem spune, într-un obstacol redutabil în calea explorării coastei de vest a Africii35. Mai mult, axcest fapt a fost împiedicat şi de o altă afirmaŃie după care între Lybia (Africa) şi sudul Indiei ar exista o legătură terestră, transformând asfel, imdirect, ceea ce noi cunoaştem ca Oceanul indian într-o mare închisă36

Cea mai importantă contribuŃie a lui Aristotel priveşte însă metoda de lucru, ştiinŃifică. Este vorba de metoda inductivă (opusă cei deductive practicate de profesorul său Platon) metodă folosită şi în zilele noastre în explicarea fenomenelor lumii reale, concrete din jurul noastru. Pe cale inductivă noi pornim de la cazuri particulare şi ajungem la generalizări care contribuie (în cazul geografiei) la înŃelegerea mai bună a realităŃilor spaŃiale. Spre exemplu, efectuând studii de detaliu asupra tuturor oraşelor mici din România vom putea ajunge la unele concluzii cu tentă de generalizare, utile în aprecierea modalităŃilor de evoluŃie social-economică a celei mai cuprinzătoare categorii de aşezări urbane. Sau, examinând situaŃiile concrete ale oraşelor mari în perioada tranziŃiei de la economia centralizată la cea de piaŃă (capitalistă) vom înŃelege mai bine de 34 Principala lucrare geografică a lui Aristotel este „Meteorologica” . 35 Este cunoscut că în sec.15 în campania de explorări iniŃiată de regele Henric „Navigatorul”, cei plecaŃi spre S, în lungul Ńărmului vestic al Africii, îşi făceau şi testamentul, convinşi fiind că odată ajunşi la ecuator nu mai era cale de întors. 36 Alexandru Macedon, „elevul” lui Aristotel, plănuia să se întoarcă din India pe uscat, pe la izvoarele Nilului şi apoi în susul marelui fluviu să ajungă în metropola înfiinŃată de el, Alexandria!

ce tranziŃia nu a generat acelaşi tip de probleme (mai precis în aceleaşi proporŃii – şomaj, delincvenŃă, suburbanizare rezidenŃială ş.a.) în toate oraşele.

Filosofia elenă dezvoltată pe alte coordonate faŃă de filosofia orientală şi-a conturat mai multe şcoli care nu erau doar centre ale discuŃiei despre principii ci şi puncte de lucru ale cercetării pozitive. În răstimpul câtorva generaŃii a ajuns să se constituie în aceste şcoli un mare număr de ştiinŃe ale naturii ca şi de ştiinŃe ale spiritului37. Însă îndată ce activitatea ştiinŃifică a ajuns pe cea mai înaltă treaptă a dezvoltării în şcoala lui Aristotel, coordonarea ei unitară s-a destrămat precum imperiul lui Alexandru (Macedon). Atunci ştiinŃele particulare s-au maturizat devenind autonome.

A fost şi cazul geografiei „actul de independenŃă/autonomie” fiind semnat de Erathostene primul care a folosit noŃiunea/ cuvântul GEOGRAFIE spre a desemna studiul /descrierea Pământului; tot el este cel care a calculat cu o eroare de numai 0,5 %(!) dimensiunile Pământului. Toate rezultatele mai însemnate pentru ştiinŃa noastră sunt consemnate în cea mai importantă lucrare a sa “Geographica”, o lucrare în trei volume care a ajuns la noi indirect, prin scrierile altora (mai ales prin cele ale lui Strabon38).

Născut la Cyrene (Libia de azi) în anul 275/276 î.Hr. Erathostene face studii şi îşi petrece prima parte a vieŃii sale la Atena, supranumită cetatea filosofilor. În anul 235 î.Hr.este chemat de Ptolemeu al III-lea, conducătorul Egiptului, ca director al faimoasei biblioteci din Alexandria. Personalitate de primă mărime a culturii şi ştiinŃei antice Eratosthene este în primul rând un geograf. El duce mai departe un proiect de realizare a unei hărŃi a lumii cunoscute, proiect început de Dicaiarhos(Dicearh) în jurul anului 300 î.Hr. Această hartă a “oikumenei” (a lumii locuite, cunoscute grecilor), folosea un sistem de coordonate (8 linii verticale şi transversale) trasate la distanŃe diferite una de alta(s.n.i.) Erathostene a emis şi mai multe idei valoroase între care cea a oceanului unic, de unde şi posibilitatea de a ajunge în India, pornind din Spania (Iberia). El spune de altfel că “ dacă imensitatea Mării Atlantice nu ne-ar impiedica, s-ar putea trece înot din Iberia (Peninsula Iberică) în India, pe cercul aceleiaşi paralele”39.

Elaborarea de hărŃi a continuat şi după moartea lui Erathostene, Hipparh cunoscut matematician grec, primul care a încercat să folosească – în cartografie - proiecŃiile pentru a înlătura distorsiunea creată prin reprezentarea în plan a suprafeŃei curbe a pământului; tot el a elaborat noŃiunile de latitudine geografică şi longitudine geografică.

Un alt mare geograf al antichităŃii a fost Poseidonios din Rhodos care a calculat pe alte baze (algebrice), dimensiunile Pământului ajungând la o valoare apropiată de cea dată de Erathostene; din motive ce nu se cunosc circumferinŃa Terrei stabilită de Poseidonius a fost redusă de către Strabo, alt mare geograf antic, de la aproape 25 000 mile (corect 24 860) la 18 000 mile. Această eroare, regăsită în opera lui Ptolemeu (via Marinus din Tyr), i-a sugerat lui Cristofor Columb să pornească spre Vest către continentul asiatic (cu ce urmări, se cunoaşte).

Poseidonius a mai afirmat – contrazicându-l pe Aristotel - că regiunea ecuatorială poate fi locuibilă, cele mai mari temperaturi întâlnindu-se în regiunile deşertice din aşa numita, pe atunci, zonă temperată.

Marele geograf Strabon (64 î.Hr. – 17 d.Hr.) trăitor în Imperiu Roman dar grec de origine (din Asia Mică) a lucrat şi el la biblioteca din Alexandria dar şi a călătorit mult în lumea cunoscută de greci şi de romani. “Şi desigur printre autorii, care s-au ocupat de geografie, nu se va găsi unul singur care să fi străbătut mai multe Ńări decât mine între limitele arătate mai sus” (Armenia până în Sardinia, Pontul Euxin până la hotarele 37 W.Dilthey, EsenŃa filosofiei, Edit.Humanitas, 2002, pag.42 38 Strabon,Geografia, vol.I, cartea a I-a,Edit.ŞtiinŃifică,Buc.,1970 39 N.Fradkin, Din istoria hărŃii , Edit.ŞtiinŃifică, Buc.1961, pag.34

Etiopiei)40. Pe baza impresiilor personale şi a textelor autorilor anteriori lui, a redactat o impunătoare lucrare, în 17 volume/cărŃi, intitulată “Geographica”. Prin această lucrare ne sunt cunoscute între altele, activitatea şi călătoria lui Pytheas, una din personalităŃile cele mai interesante sub raportul geografiei, din antichitate. Din lucrarea acestuia, azi pierdută, Strabon s-a inspirat copios pentru descrierea Ńinuturilor de NV ale Europei; el nu a fost de acord cu ce scria Pytheas, deşi faptele relatate acolo s-au dovedit a fi exacte.

Tot graŃie lui Strabon au ajuns la noi şi fragmente din “Geographica” lui Erathostene, amintită anterior, lucrare care nici ea nu a mai ajuns până în zilele noastre. Ea a dispărut alături de alte numeroase opere ale antichităŃii în incendiul ce a distrus în anul 341 faimoasa bibliotecă din Alexandria. Cu cele consemnate personal în lungile călătorii şi cu cele compilate din alŃi autori (n.i. atunci nu exista legea drepturilor de autor !), Strabon a realizat acea monumentală operă care îl evidenŃiază drept cel mai de seamă reprezentant al geografiei regionale antice. Datorită faptului că a ajuns intactă practic până în zilele noastre şi a ambiŃiei lui Strabo de a menŃiona ideile şi aspectele cele mai importante ale geografilor anteriori lui (ale căror lucrări sau pierdut sau au ajuns fragmetar la noi) avem în „Geographica” sa o remarcabilă sinteză a gândirii geografice antice.

Pentru antropogeografie, lucrarea lui Strabon este deosebit de importantă prin faptul că evidenŃiază şi adaptarea activă a omului la mediu (sau cu o expresie mai veche, - lupta omului cu natura). El „a observat pe bună dreptate că egiptenii, babilonienii sau atenienii au ajuns la civilizaŃii strălucite nu datorită mediului care le-a fost puŃin favorabil, ci muncii lor. Este pentru prima dată cînd se pune problema reacŃiunii omului împotriva mediului.

Strabon poate fi considerat precursorul geografiei politice. Astfel în opera lui geografică scoate mereu în evidenŃă atât piedicile cât şi înlesnirile cu care mediul geografic înrâureşte dezvoltarea statelor. Observând că romanii au ajuns în stăpânirea Mediteranei, graŃie poziŃie dominante pe care o are peninsula italică, Strabo nu face altceva decât să stabilească cel dintâi principiu geopolitic”41.

Merită să ne oprim şi asupra ideilor lui Strabon în legătură cu specificul geografiei, idei care reliefează puternică amprentă antropogeografică a demersului său şi al celor mai mulŃi dintre geografii antichităŃii42. El este primul care afirmă că pământul este scena pe care se dezvoltă activitatea omenească, imagine reluată şi în timpurile moderne de unii antropogeografi. Apoi el ne spune că că geograful studiază întreaga lume locuită iar geografia în întregimea ei este orientată spre practica guvernamentală(s.n.i.); „mai uşor vor lua în mâini cârma unor regiuni acei care cunosc întinderea terenului, situaŃia relativă a locului şi toate particularităŃile de climă şi de sol ce le poate prezenta...folosul este măsura supremă a unui astfel de studiu(s.n.i.)”43. Tot Strabon mai arată că deja atunci geografia avea o parte teoretică deloc neglijabilă şi, de asemenea, că geografia trebuie să se îngrijească de latura folositoare a informaŃiilor sale, mai mult decât de cea plăcută.44 40citat de S.MehedinŃi,CivilizaŃie şi cultură, Editura Trei,1999,pag.168 41 N.Al.Rădulescu, 1947, op.cit., pp.4-5 42 Prof.S.MehedinŃi arăta că opera geografică a lui Strabo este una antropocentrică, omul preocupându-l înaintea elementelor fizico-geografice. 43 Strabon, op.cit., pp.146-149 44 Strabon, op.cit., p.152. Acest aspect a fost considerat de N.Al.Rădulescu (p.5) ca o scădere („păcatul cel mai mare al ei este scopul utilitarist urmărit ”) !

Cel mai cunoscut dintre geografii acestei perioade de apogeu a antichităŃii romane, chiar a întregii antichităŃi este însă Ptolemeu (90-168 d.Hr.) în a cărui operă s-a condensat întreaga ştiinŃă geografică a lumii antice greceşti din perioada de apogeu a Imperiului Roman. Ptolemeu a împărŃit ştiinŃa geografică în două părŃi: geografia şi chorografia. În geografie (geografie generală mai bine spus) el a inclus geografia matematică şi cartografia deoarece el considera geografia în primul rând drept ştiinŃa reprezentării cartografice a Pământului. In viziunea lui geografia studiază, de asemenea, pământul privit ca întreg, evidenŃiind doar problemele esenŃiale.O scurtă definiŃie, originală, dată de el geografiei sună astfel:”geografia este ştiinŃa sublimă care citeşte în cer imaginea pământului”45 Chorografia în schimb, descrie amănunŃit diferitele Ńări şi teritorii ( adică ceea ce se înŃelege acum prin geografia regională).

Principala lucrare a lui Ptolemeu este “Geographia”/Geografiki ifighisis cunoscută şi sub numele de “Almagesta” (nume arab prin care a fost păstrată în perioada medievală). Este un opus monumental, în 8 cărŃi/volume, foarte puŃin descriptiv (este mai degrabă un gazeteer pentru a folosi un anglicism contemporan), faŃă de impresia dată de titul său (geografia = descrierea Terrei).De altfel, marele geograf român C.Brătescu afirmă că dacă amplasăm pe hartă punctele/ elementele geografice ale căror coordonate sunt date de Ptolemeu rămâne foarte puŃină geografie în această faimoasă lucrare. Primul volum include explicaŃiile privind principiile de calculare a dimensiunilor Pământului, împărŃirea în grade, calcularea latitudinii şi a longitudinii şi prezentarea proiecŃiilor cartografice (e vorba de proiecŃiile conică şi pseudo conică, proiecŃii ce-i poartă numele). Ultimul volum, al 8-lea cuprinde hărŃi ale diferitelor părŃi ale lumii46 iar celelalte 6 sunt pline de tabele cu coordonatele matematice a cca 4000 de locuri (după alte opinii – K.C.Davis,sunt circa 6000 locuri, R.Chamussy chiar 8000 locuri).

Lumea cuprinsă în lucrarea lui Ptolemeu este surprinzător de mare, deşi localizările sunt inexacte. Intre altele, sunt amintite Scandinavia (sub numele Scandia) şi China (Sinae), dar mai surprinzător este prezentarea zonei izvoarelor Nilului (lacurile din MunŃii Lunii) fapt cunoscut de europeni abia în secolul al 19-lea (englezii Burton şi Speke). Un alt lucru, acum banal, este că de la Ptolemeu avem amplasarea N în partea de sus a hărŃii şi a E în partea dreaptă.

Autoritatea sa, asemeni celei a lui Aristotel, a făcut ca unele idei eronate să persiste timp de secole şi să influenŃeze evoluŃia cunoaşterii geografice (antropogeografice). Este vorba mai întâi de „lipirea”ipoteticului (pe atunci) continent austral de Africa fapt care transforma Oceanul Indian într-o mare relativ închisă, inaccesibilă dinspre V Europei; şi apoi de extinderea mult către E a Asiei în raport cu realitatea, datorită dimensiunilor reduse ale circumferinŃei terestre (am arătat anterior) opinie care exprimată cartografic aducea Orientul asiatic mult mai aproape de Europa.

1300 de ani mai târziu Columb s-a folosit de acest argument cartografic, pentru a convinge regii Spaniei să “sponsorizeze” expediŃia sa către Indii folosind ruta vestică47, cea prin sudul Africii fiind la acel moment monopol al portughezilor.

45 P.Vidal de la Blache, op.cit.,pag.5 46 Există opinii conform cărora lucrarea lui Ptolemeu nu a avut hărŃi ci doar liste cu localizări şi elemente geografice posibil de cartografiat. Abia târziu, în sec.XIV, s-au realizat pe baza coordonatelor stabilite de Ptolemeu primele hărŃi ale diferitelor părŃi ale lumii cunoscute. 47 Al este por oeste ( spre est prin vest, în spaniolă)

Cu Ptolemeu se închide putem spune perioada de glorie a geografiei antice europene, care a permis conturarea geografiei ca domeniu al cunoaşterii ştiinŃifice. Lucrări chorografice (de geografie regională) s-au realizat însă şi mai târziu în Imperiul roman de răsărit (devenit bizantin) evidenŃiindu-se – pentru cunoaşterea spaŃiului nord-dunărean – istoricul (şi geograful) Iordanes (sec.6 ).

Putem afirma de asemenea şi un alt lucru deosebit de semnificativ pentru izvoarele geografiei umane. Este vorba de consolidarea, în ultima parte a antichităŃii europene mai precis în perioada romană, a ceea ce am putea numi geografia practică, utilitară. Ea va constitui timp de multe secole, până în perioada Renaşterii, adevărata geografie fie că este “produsă” de călătorii romani (de origini spaŃiale/etnice diferite, vezi şi pe grecul Strabon ) fie de cei medievali europeni sau mai ales arabi. “Romanii au adus în geografie spiritul lor utilitar: ei vor face geografie practică; vor întocmi itinerarii precise, adevărate dicŃionare topografice; ei fură dominaŃi mai ales de interese comerciale, de preocupări administrative sau de ambiŃii de cucerire. De atunci, geografia generală şi speculativă (teoretică n.i.) fu neglijată, spiritul şi gustul ştiinŃei geografice se pierdură. PuŃini oameni se străduiră să păstreze acestor studii încărcătura lor ştiinŃifică” 48.

xxx Punctul de vedere exprimat în paginile precedente este după cum se observă unul

europocentric. Motivele sunt două şi anume că noi suntem europeni şi întreaga situaŃie actuală a omenirii (antropogeografică) este explicată în mare măsură (dacă nu în totalitate) prin expansiunea europeană generată de Marile Descoperiri Geografice, al doiela, unor scolastic este că numele ştiinŃei noastre este creat şi dezvoltat într-o limbă europeană, cea greacă. Acest fapt nu poate oculta expasiunea cunoaşterii geografice, a orizontului geografic înregistrată în aceleaşi timpuri (ba chiar mai devreme) în alte zone ale Lumii Vechi, în alte aşa numite cercuri de cultură. Mai vechi decât cercul de cultură mediteranean (european), erau cele chineze, indiene, persane, asiro-babiloneene. In timp, aceste cercuri de cultură şi implicit ale cunoaşterii geografice au ajuns în contact unele cu altele. Mai mult, datorită descoperirilor arheologice din ultimele decenii, acum se cunoaşte că au existat reprezentări cartografice cu mult mai vechi decât acea primă hartă întocmită în Milet de Anaximandru. Este vorba mai întâi de planuri ale oraşelor mesopotamiene Lagash (mileniul 3 î.Hr.) şi Akkad (de pe vremea regelui Sargon I, c.1 000 î.Hr.), apoi de prima hartă a lumii – din jurul anului 600 î.Hr – gravată pe o tăbliŃă de lut din Babilon, hartă ce avea în partea centrală Mesopotamia. Pe ea uscatul – cu cele două mari fluvii Tigru şi Eufrat – este înconjurat de un alt fluviu, mai mare şi amar, dincolo de care sunt gravate animale imaginare ce semnifică necunoscutul, simbolistică perpetuată până în perioada evului mediu.

Şi în lumea chineză – care şi-a extins în acele vremuri, orizontul cunoaşterii spre V în Asia Centrală, dincolo de puternicul lanŃ muntos Tian Shan/MunŃii Cerului în limba chineză/ , apoi spre SE în Indonezia de azi şi chiar spre E Africii - avem reprezentări cartografice anterioare celor europene. Ele au fost realizate în jurul anului 700 î.Hr. dar nu ni s-au păstrat (despre ele se ştie din unele texte antice). Cele mai vechi hărŃi care s-au păstrat sunt din sec.3 î.Hr. Şapte asemenea hărŃi desenate pe lemn au fost descoperite în 1989 într-un grup de morminte din Fangmatan (Gansu, NV Chinei) şi oferă informaŃii despre regiunile ad-tive, înfăŃişarea topografică (relieful) şi viaŃa economică a comitatului 48 J.Brunhes, La Geographie humaine, troisieme edition, I, Felix Alcan, Paris, 1925, pp. 36-37

Guisxian din ultima parte a perioadei aşa numită “a războirii statelor”(475-221 î.Hr.) şi din perioada timpurie a dinastiei Han (206 î.Hr.-24 d.Hr.). HărŃile conŃin simboluri de munŃi, fluvii, trecători ş.a. (teritoriul cartat este de 135/85 km )49.

Alte hărŃi, din jurul anului 200 d.Hr., ajunse până la noi, surprind prin acurateŃea lor; sunt desenate pe mătase, au nume de provincii, semne diferite pentru oraşe şi sate, au desenate lanŃuri muntoase, cursuri de apă şi drumuri. Concluzii privind geografia(antropogeografia) antică • Anticii au căutat să răspundă la cele trei întrebări fundamentale ale geografiei: unde,

cum şi de ce ?. Pentru aceasta logografii (scriitori de cuvinte...) s-au transformat (nu toŃi) în geografi („scriitori despre pământ”) dezvoltându-se astfel descrierea geografică. Aceasta avea în vedere în primul rând prezentarea Ńinuturilor (cu resursele lor) şi populaŃiilor cu care ei veneau în contact pe diferite căi (mai frecvente fiind cele ale comerŃului sau ale războaielor). S-a produs realizat astfel o adevărat geografie utilitară (cazul cel mai elocvent fiind Strabon) în contextul osmozei culturale din spaŃiul mediteraneean.. ApariŃia primelor hărŃi şi mai apoi a sistemelor de coordonate geografice au favorizat asimilarea cartografiei de către geografie, moştenire a anticilor preluată şi îmbogăŃită mereu până în zilele noastre.

• Anticii au împărŃit Pământul în uscat şi oceane. Uscatul l-au considerat o singură masă continentală înconjurată de oceanul universal, atenŃia principală a lor fiind către partea locuită a uscatului, aşa numita oikumenă (vezi Strabon). Primele hărŃi, cele greceşti situau în centrul lumii locuite, Marea Mediterană (al cărei nume chiar acest lucru înseamnă).

• Au observat şi au explicat într-o manieră deterministă diversitatea rasială a omenirii. • Au dezvoltat geografia regională (chorographia) care a avut un real caracter utilitar

(păstrat şi în prezent). Unele explicaŃiile sunt naive (generatoare a determinismului geografic) dar chiar şi aşa, fiind opuse explicaŃiilor prin mitologie sau prin apel la elemente supranaturale, ele s-au dovedit reale elemente de progres în gândire şi cunoaştere. Toate acestea au permis geografiei să se contureze ca domeniu al cunoaşterii în spaŃiul mediteranean; mai întâi prin filosofii şi călătorii greci (care au preluat o serie de cunoştinŃe, noŃiuni de la învăŃaŃii din Mesopotamia, Egipt şi Persia) apoi prin geografii (şi istoricii) din Roma antică (în bună măsură, mai ales cei reprezentativi, tot greci, la origine). Putem spune astfel că grecii antici ne-au dat atât ştiinŃa cât şi numele său (geographia- descrierea pământului) iar autorii romanii, indiferent de originea lor etnică au impus ca direcŃie prioritară a geografiei, direcŃia practică, utilitară din care se va dezvolta treptat şi tot mai evident geografia umană.

1.4.Geografia umană/antropogeografia în Evul Mediu.

Evul Mediu este apreciat, poate pe nedrept, ca fiind o perioadă neagră pentru cunoaşterea ştiinŃifică europeană, în particular pentru cea geografică. Ea se leagă de „înpământenirea” creştinismului în acest spaŃiu al Lumii Vechi, creştinism în haină latină care facea ca majoritatea textelor geografice antice (scrise în greacă, chiar şi ale lui

49 cf.România Liberă, din 17 iulie 1989

Strabon) să fie inaccesibile celor mai mulŃi dintre puŃinii ştiutori de carte.. Chiar şi pentru cei care cunoşteau limba greacă (în fond limba primelor texte religioase creştine) scrierile geografilor antici erau „adaptate” noii ideologii, impuse de Biblie.

S-au aflat însă destui oameni ai bisericii (mănăstirile au rămas singurele focare de cultură, timp de multe secole) care au reuşit să asigure tranziŃia de la cultura antichităŃii greco-romane la cea a Renaşterii. Cu deosebire geografia şi-a păstrat o anumită atractivitate „nepieritoare” pentru oamenii instruiŃi, atractivitate care a contribuit la prezervarea geografiei între domeniile cunoaşterii, cele mai susceptibile de progres50.

După dispariŃia Imperiului Roman de Apus (471 d.Hr., dată controversată în istoriografia contemporană), se remarcă Isidor de Sevilla (560-636), episcoop şi unul din marii învăŃaŃi ai perioadei de început a Evului Mediu, cu principala sa lucrare non-religioasă Etimologiae (20 de cărŃi, 448 capitole). Ea este o compilaŃie (cuvânt fără conotaŃii peiorative) din 154 autori antici greci şi romani, prin care s-a transmis Spaniei vizigote şi apoi întregii Europe occidentale medievale, cultura antichităŃii într-o manieră sintetică şi expresivă. De aceea nu este de mirare faptul că Etimologiae a fost timp de opt secole (poână în vremea Renaşterii) cel mai citit text, după cel al Bibliei!51 ConcepŃiile avansate ale antichităŃii privind forma sferică a Pământului au fost abandonate un timp (n.i.nu prea mult, vezi consideraŃiile Sf.Augustin despre faptul că sfericitatea pământului afirmată de cei păgâni nu este în nici un fel contrară Sfintei Scripturi). Pământul a “redevenit” un disc plat (între cei „pledanŃi” pentru această formă a pământului s-a numărat şi Sf.Ion Gură de Aur) având în centrul său oraşul sfânt Ierusalim, aşa cum ne este redat el pe hărŃile realizate în perioada Cruciadelor52, hărŃi care preiau o hartă simbolică a lumii „vechi” existentă în secŃiunea geografică a „Etimologiilor” isidoriene.

Pe această hartă uscatul are forma unui disc înconjurat de o bandă circulară de apă (mare oceanum) şi este împărŃit în trei secŃiuni de mare magnum sive mediterraneum – o mare de forma literei T – ce separă cele trei continente: în partea de sus Asia (cu neamul lui Sem, adică semiŃii), în dreapta jos Africa (Cham, hamiŃii) iar în stânga jos Europa (cu neamul lui Iafeth). În partea de sus a hărŃii este E (Oriens), în partea dreaptă S (Meridies), în josul hărŃii V (Occidens) iar în st’nga N (Septentrio). Repet, este vorba de o hartă simbolică şi nu de o reprezentare cartografică, aproximativă, a Pământului.

Alte două nume de oameni ai bisericii se adaugă episcopului Sevillei vizigote şi anume Virgiliu de Salzburg şi Alberg cel Mare. Astfel, Virgiliu de Salzburg (sec.VIII, irlandez ca origine) – cel care i-a încreştinat pe slavii alpini (slovenii de azi) a avut preocupări în domeniul geografiei (dar şi al astronomiei şi antropologiei) afirmând ître altele că există oameni care trăiesc „dincolo de ocean”!53 La rândul lui Albert cel Mare (Albert Magnus, 1193-1280) – comparabil în privinŃa universalităŃii cunoştinŃelor sale doar cu Alex.von Humboldt – introduce în lumea culturală occidentală elemente ale gândirea geografice antice şi, pe baza scrierilor arabe, respinge ideea aristoteliană după

50 Sf.Augustin afirma în lucrarea De civitate Dei /Oraşul Domnului scrisă în anul 426) următoarele: « ce excelente invenŃii sunt geografia (s.n.i.), aritmetica şi astrologia ». 51 Lucrarea a circulat sub forma de copii manuscrise (au ajuns până la noi peste 1000 de exemplare, unul aflat şi la Biblioteca Real Colegiata din León ; mai mult, după inventarea tiparului s-au scos zece ediŃii între anii 1470 şi 1530. În basilica San Isidoro din Leon (sec.XI) se află şi moaştele episcopului sanctificat în secolul 1598 şi propus în ultimii ani spre a deveni sfântul patron al internetului ! 52 The Catholic Encyclopaedia, 1909, VI, republicată pe CD-Rom, 2003 53 The Catholic Encyclopedia, 1909, vol.VI, republicată pe CD-ROM, 2003.

care în zona ecuatorială temperaturile sunt extrem de ridicate, idee care a întârziat expediŃiile europenilor către sud, în lungul Africii. În nordul continentului vikingii, oameni ai mărilor, au influenŃat istoria Europei în ansamblul ei (nu doar în Vest – în FranŃa şi desigur în aerhipelagul britanic sau în Sud – vezi regatul normand al Siciliei) dar au contribuit la lărgirea orizontului geografic. Ei au descoperit şi colonizat Islanda (sec.9)şi mai apoi Groenlanda (sec.10-14) şi chiar au pus primii piciorul pe continentul nord-american, în Canada de astăzi. Dar aceste noi pământuri au fost considerate simple prelungiri (în partea nordică) ale uscatului european, aşa cum apar ele în unele scrieri şi hărŃi daneze de la începutul sec.15. Răsunetul lor în restul Europei a fost practic nul, meritul „descoperirii” Americii revenindu-i lui Cristofor Columb. Totuşi a existat un anume spaŃiu geografic, parŃial european, în care s-a realizat legătura, continuitatea firească în evoluŃia ştiinŃei noastre, a geografiei, şi nu numai. Este vorba de lumea arabă, care a apărut şi s-a afirmat începând cu secolul al 8-lea, în cadrul celui mai mare stat înălŃat în Lumea Veche, după prăbuşirea Imperiului Roman. În acest uriaş stat ce se întindea, în perioada sa de apogeu, de la Oc.Atlantic până în Asia Centrală şi India, iar în Africa până dincolo de Sahara, existau numeroase universităŃi în Orientul Mijlociu, Africa de Nord, Spania devenite focare de cultură şi ştiinŃă. În cadrul lor s-au format mari personalităŃi care au ilustrat şi domeniul geografiei. Geografii arabi au preluat moştenirea lui Ptolemeu (au tradus lucrarea acestuia “Geographia” sub numele de "Almagesta")54. Mai mult ei au realizat o seamă de hărŃi şi de lucrări care – pe de o parte au extins orizontul cunoaşterii geografice al anticilor, sintetizat în opera lui Ptolemeu – iar pe de altă parte au aprofundat cercetarea geografică. Să amintim câŃiva dintre aceşti corifei ai geografiei, chiar dacă numele lor sunt destul de greu de pronunŃat şi mai ales de scris : Al Massudi, Ibn Haukhal, Al Mukadassi,Ibn Fadhlan, Al Idrisi, Ibn Batutah (cel mai mare geograf şi călător arab), Ibn Khaldun. .

Vom spune câteva cuvinte despre dopi dintre geografii arabi, Al Muqadassi (sec.X) şi Al Idrisi (sec.XII). Primul dintre ei, aduce una dintre primele menŃiuni documentare privitoare la poporul român; o face în lucrarea „Cartea creaŃiei şi a istoriei” unde vorbeşte despre waladj/valahi ce locuiesc la N de Dunăre, lângă teritoriul pecenegilor. Al doilea, considerat el mai mare cartograf al timpului său oferă şi el informaŃii despre spaŃiul geografic românesc în lucrarea „RecreaŃii geografice”. Mai întâi este vorba de semnalarea unor oraşe prospere, cu agricultură înfloritoare şi un comerŃ activ la Dunărea de Jos55. Apoi de semnalarea unor elemente geografice din SV Ńării, e vorba de munŃii Banatului (Gebel Banuat), situaŃi la N de Dunăre (Naher Danu). MunŃi care se uneau spre răsărit cu Gebel Karka (MunŃii CarpaŃi, având la N oraşul Tanisu/Tenisova (Timişoara?) iar spre NVC râul Tisa (Naher Tisia)56.

Activitatea geografilor, călătorilor şi cartografilor arabi, adesea uniŃi într-o singură persoană, s-a desfăşurat în cadrul mai larg al înfloririi ştiinŃei şi culturii islamice, adevărată continuatoare a culturii antice mediteraneene.In plus arabii au preluat şi

54 Acest fapt de excepŃională importanŃă pentru evoluŃia geografiei s-a petrecut în anul 815 la porunca/ ”îndemnul” califului Al-Mamun, urmaşul lui Harun al Rashid (legendarul calif din 1001 de nopŃi). Textul grecesc – care circula la Constatinopole - a fost tradus în latină, mult mai târziu, în 1410. 55 A.Rădulescu, I.Bitoleanu, 1979, Istoria românilor dintre Dunăre şi mare – Dobrogea, ESE, pp.170-171 56 M.Bizerea, 1975, Banatul ca unitate şi individualitate istorico-geografică în cadrul pământului locuit de români, Tibiscus, Timişoara, p.10.

dezvoltat o serie de informaŃii şi cunoştinŃe de la indieni şi chinezi, făcându-le accesibile europenilor.

Rămânând în domeniul strict al geografiei s-a subliniem faptul că arabii au adus informaŃii precise asupra Chinei, Sudanului (termen ce defineşte Africa sud-sahariană), Arabiei şi Iranului, regiuni puŃin cunoscute de greci sau romani.

Remarcabil este şi următorul fapt care creează o nouă imagine asupra lumii asiatice. Geografii arabi foloseau pentru Golful Persic de azi numele de Marea Chinei deoarece începând cu secolul al 10-lea acesta era calea cea mai frecventată pentru a merge în marea Ńară din estul continentului (pe apă desigur)57. In lungul acestei rute (punct terminus Guangzhou/Canton) erau numeroase escale – în India, arh.indonezian şi Indochina – prilejuri folosite de negustorii arabi pentru a-şi procura lemn de abanos, pietre preŃioase, mirodenii, fildeş, camfor, ambră. Aceste produse au ajuns, prin intermediul negustorilor arabi sau italieni iar mai târziu al cruciaŃilor şi în vestul Europei, contribuind la “civilizarea” societăŃii medievale vest-europene. Se poate spune că deplasările militare “în scopul eliberării locurilor sfinte de sub stăpânirea necredincioşilor/ a musulmanilor” cunoscute sub numele de cruciade/ cruciate au avut şi puternice conotaŃii geografico-economice. Ele au înlesnit reinserŃia lumii occidentale “barbarizate” în spaŃiul civilizaŃiei mediteraneene şi, pe un plan mai larg, în cel al întregii Lumi Vechi (până în India şi China). In domeniul cartografiei, arabii deşi cunoşteau proiecŃiile cartografice şi reŃelele de coordonate (de la Ptolemeu) nu le-au folosit; din acest motiv hărŃile arabe sunt mai puŃin exacte şi în plus, aidoma hărŃilor chineze, aveau nordul în partea de jos a hărŃii şi vestul în partea dreaptă a acesteia (pe dos faŃă de hărŃile lui Ptolemeu şi cele actuale). Totuşi, sub raportul întinderii spaŃiului cartografiat, arabii au depăşit cu mult pe antici; practic întreaga Lume Veche (mai puŃin vestul continentului african sudsaharian) a fost cunoscută de către arabi. Un alt popor mare al evului mediu (şi nu numai) cel chinez se face şi el remarcat prin acŃiuni de lărgire a propriului orizont geografic, acŃiuni determinate de interese economice, comerciale. După permanentizarea „Drumului mătăsii” cu cele două rute terestre ale sale către Asia centrală şi Orientul Apropiat chinezii stabilesc legături comerciale pe apă cu India şi E Africii (sec.8-9) procurând aur, mirodenii, fildeş, lemn preŃios şi corn de rinocer. Mai mult, împăratul Cheng Tsu dezvoltă, la începutul secolului al 15-lea un uriaş (după unele opinii) program de explorare maritimă care a angrenat 317 nave şi mai mult de 27 000 persoane58 Astfel că între 1405 şi 1433 Cheng Ho, conducătorul acestei extraordinare acŃiuni practic necunoscute în Europa a realizat şapte mari călătorii vizitând între altele, Indochina, Java, ins.Maldive, Golful Persic, Ńărmul răsăritean al Africii. Unele nave ale sale pătrunse în Oc.Pacific au ajuns (se crede) până pe Ńărmul nordic al Australiei, în timp de altele au depăşit extremitatea sudică a Africii şi au pătruns (în jurul anului 1420, după cum o arată o hartă chineză) în Oc.Atlantic ! SpaŃiul imens unificat politic mai întâi de către arabi şi apoi (sec.13-14) de către mongoli a creat şi europenilor condiŃii pentru expansiunea cunoaşterii geografice, în ultima parte a Evului Mediu. IniŃial cei care au călătorit şi descris spaŃiile extraeuropene au fost cu deosebire misionari, călugări şi negustori, cei din urmă originari în special din Italia. Dintre misionari îl amintim pe călugărul franciscan Wilem van Roebroek (Rubruquis) din Brabant (Belgia de azi) care a călătorit până la curtea marelui han al tătarilor (la Karakorum). El este cel care lămureşte situaŃia geografică a Mării Caspice şi anume cea de imens lac şi nu aşa cum se considera, încă din antichitate, ca parte sudică,

57 D.Sourdel, J.Sourdel-Thomine, CivilizaŃia islamului clasic, Edit.Meridiane,1975, vol.II,pag.70 58 F.Everett, S.Reid, The Usborne Book of explorers – from Columbus to Armstrong, Usborne Publishing Ltd., London, 1991, pag.15

de legătură cu Oceanul Arctic. El este primul geograf creştin care aduce informaŃii mai detaliate despre China şi locuitorii săi. InformaŃiile sale au stârnit interesul negustorilor veneŃieni şi genovezi pentru această Ńară îndepărtată. Dintre aceştia se va ridica Marco Polo a cărui experienŃă asiatică extraordinară (contextul cred că vă este cunoscut) a fost consemnată în cartea numită “Il Milione”. Deşi el afirmă undeva că nu a descris nici jumătate din cele pe care le-a văzut, lucrurile păreau şi erau atât de extraordinare, de neobişnuite pentru contemporanii săi, încât nu a fost crezut de aceştia. Circulând în mai multe copii manuscrise ( tiparul nu se inventase, în Europa) „Il Milione” a aprins imaginaŃia altor europeni, de mai târziu, dornici să refacă şi parŃial experienŃa lui Marco Polo; se poate afirma, fără a greşi prea mult, că însemnările lui Marco Polo – considerat cel mai renumit călător pe uscat al tuturor timpurilor - s-au constituit într-un “resort” puternic ce a generat epopeea Marilor Descoperiri Geografice59. In pragul marilor descoperiri geografice oikumena europenilor şi arabilor cuprindea practic întreaga Lume Veche, din N Europei în Indonezia şi din Madagascar până în Japonia. Un element important în orientarea viitoarelor călătorii ale europenilor l-a reprezentat autoizolarea – cu deosebire în relaŃiile cu europenii/creştinii - pe care şi-a impus-o China după stingerea dinastiei mongole (1368), India rămânând astfel, punctul de maxim interes economic pentru europeni, cu atât mai mult cu cât din acest spaŃiu sud-asiatic veneau în Europa mirodeniile, diamantele, pietrele preŃioase şi aurul. (primele diamante “extra indiene” au fost descoperite şi aduse în Europa, din Brazilia, abia în sec. al 18-lea). Putem spune că antropogeografia rămâne în continuare dominanta geografiei practicată de către geografii medievali, europeni sau arabi, rostul ei utilitar fiind în continuare clar exprimat de scrierile vremii, întocmite în bună măsură urmând modele antice. Geografia chineză, mai avansată, rămâne fără ecou în geografia practicată pe bătrânul nostru continent.

REZUMAT

Geografia umană este a doua ramură majoră a geografiei (alături de geografia fizică) dar îşi revendică în raport cu aceasta o vechime şi importanŃă superioară. Există mai multe opinii asupra termenului care să desemneze cercetarea/prezentarea geografică a societăŃii umane (ca prezenŃă spaŃială şi acŃiune asupra mediului înconjurător) dominante fiind cele desemnate ca geografie umană şi antropogeografie. Se argumentează nevoia de revenire la termenul antropogeografie consacrat de Fr.Ratzel (în acest an se împlineşte un veac de la trecerea în nemurire a celui mai influent dintre toŃi geografii) pe fondul păstrării în continuare a celui de geografie umană. Antropogeografia/ geografia umană se dovedeşte a fi cea mai veche dintre ramurile/preocupările geografice, caracterul ei utilitar ca domeniu al cunoaşterii umane fiind evident încă din antichitatea elenă şi mai ales romană. Lărgirea orizontului geografic al europenilor– până în pragul Marilor Descoperiri Geografice – sprijinit şi pe contribuŃiile deloc neglijabile ale arabilor se circumscrie spaŃiului Lumii Vechi (Europa,

59 De altfel, unii autori consideră că prima ediŃie în limba latină a celebrei lucrări a lui Ptolemeu (Geographia), a fost tradusă în anul 1410, spre a satisface curiozitatea europenilor stârnită de textul lui Marco Polo.

Asia, Africa, mai puŃin interiorul acestuia din urmă, la sud de Sahara). Modificările socio-economice şi politice majore au avut impact direct asupra volumului de cunoştinŃe antropogeografice, asupra percepŃiei de către europeni a celorlalte părŃi locuite ale Terrei (ale oikumenei). Geografia (având ca fondatori pe Hipocrat şi Herodot) se desprinde de filosofie odată cu Eratosthene şi ajunge la deplina ei consacrare – în lumea antică – prin Strabon şi Ptolemeu. Modelele impuse de aceştia vor fi urmate până tîrziu în pragul epocii moderne (sec.18). Se argumentează că Evul Mediu nu a fost în întregime o perioadă de regres în geografia umană; mai degrabă se constituie într-o fază de continuitate – pe alte coordonate spaŃiale (vezi lumea arabă) şi spirituale (mănăstirile devin pentru mult timp singurele focare de cultură ale Europei)– ce va conduce spre acel moment decisiv din istoria omenirii şi al ştiinŃei noastre, cel al Marilor Descoperiri Geografice.

Rămân drept câştiguri ale geografiei umane (de fapt ale întregii geografii, termenul de geografie umană nefiind încă inventat) - în această primă şi cea mai îndelungată perioadă a existenŃiei sale - abordarea regională a realităŃilor umane (etnice, spirituale, economice ş.a.), abordare cu un marcat caracter practic – aplicativ şi de asemenea tentativele de explicare a realităŃilor şi deosebirilor dintre societăŃi şi oameni prin raportarea la condiŃiile de mediu ( şi nu la divinitate, zeităŃi elemente supranaturale..). Prezentată mai târziu ca un element negativ (determinismul geografic) el reprezintă pentru perioada analizată un element de progres, pe calea desprinderii explicaŃiilor privind lumea reală de factori suprareali (religioşi).

AUTOEVALUARE 1.ArgumentaŃi folosirea termenilor de geografie umană, antropogeografie, geografie economică şi geografie socială. Care credeŃi că este mai potrivit pentru desemnarea studiului geografic al societăŃii sub toate aspectele sale ? 2. Care sunt “părin Ńii” geografiei în viziunea anticilor şi a contemporanilor noştri ?

Cine a fost Hipocrat şi de ce este el menŃionat în geografie ? 3. Care este contribuŃia lui Aristotel la teoria geografică ? 4. Cum este privită geografia de către Strabon ? Ce statut are şi ce rol trebuie să

joace într-o societate dezvoltată ? 5. Care au fost consecinŃele ideilor lui Ptolemeu impuse cartografic asupra

cunoaşterii geografice a lumii ? 6. Cum trebuie privit Evul Mediu sub raportul cunoaşterii geografice: o

fază/perioadă de regres sau altceva ? ArgumentaŃi opŃiunea dvs. 7. PrezentaŃi contribuŃia lui Marco Polo la cunoaşterea geografică a Lumii Vechi ?

Ce impact a avut lucrarea sa Il Milione ? 8. EvidenŃiaŃi “contribu Ńia” expansiunii Imperiului Otoman la declanşarea epopeii

Marilor Descoperiri Geografice. Teme de control:

1.Geografie umană sau antropogeografie – o dispută ştiin Ńifică sau doar lingvistică? 2.Geografia umană în antichitate: reprezentanŃi, realizări. 3. Geografia umană în Evul Mediu: reprezentanŃi, realizări. NOTĂ: Pentru realizarea temei alese (dintre cele trei propuse ) se vor folosi notele de curs precum şi surse concordante indicate în notele infrapaginale sau identificate pe internet accesând pe Google.com termeni semnificativi legaŃi de subiectul ales.

MODULUL II.

EXPANSIUNEA EUROPEANĂ (Marile Descoperiri Geografice) şi GEOGRAFIA UMANĂ. CONSOLIDAREA TEORIEI GEOGRAFICE (Im.KANT, Al.von HUMBOLDT, C.RITTER). ConŃinut: 2.1. Marile Descoperiri Geografice – perioadă revoluŃionară în istoria şi geografia omenirii 2.2. Valorizarea şi dezvoltarea teoriei geografice antice. 2.3. Imm. Kant teoretician şi practician al geografiei Începuturile geografiei moderne. Actualitatea ideilor kantiene. 2.4. Alexander von Humboldt şi Carl Ritter fondatorii geografiei moderne. Obiective:

• Sublinierea rolului Marilor Descoperiri Geografice în făurirea actualului pattern antropogeografic al lumii.

• EvidenŃierea caracterului practic-aplicativ al geografiei renascentiste şi premoderne. • Conştientizarea faptului că extinderea orizontului geografic dincolo de graniŃele Lumii Vechi a

avut cu deosebire conotaŃii antropogeografice (cunoaşterea altor tipuri de societăŃi, a resurselor de tot felul utile vieŃii socio-economice europene).

• EvidenŃierea contribuŃiei lui Imm.Kant la definirea locului şi statutului geografiei în ansamblul cunoaşterii umane.

• Conturarea personalităŃilor de excepŃie – Alex.von Humboldt şi C.Ritter – făuritorii geografiei moderne.

2.1..Marile Descoperiri Geografice.

Sfârşitul Evului Mediu coincide cu Renaşterea60 iar pe plan geopolitic cu dispariŃia califatului arab (sub loviturile mongolilor) şi a Imperiului bizantin odată cu ocuparea capitalei de la Bosfor de armatele otomane(1453). Totodată izolarea autoimpusă de către noua dinastie chineză, în raport mai ales cu europenii, a îndreptat toată atenŃia acestora din urmă către India şi Asia de SE de unde soseau mirodeniile, aurul şi diamantele. Pentru a ajunge în India, europenii erau obligaŃi acum să depăşească, mai bine spus să evite, marele obstacol în calea drumului pe uscat (atât în zona Orientului Mijlociu cât şi a stepelor nord-pontice) reprezentat de Imperiul Otoman. Acesta, aflat în confruntare - nu doar politică ci şi religioasă - cu puterile europene, nu era interesat în facilitarea legăturilor comerciale ale acestora cu Asia răsăriteană şi sudică. În plus traseul greoi de legătură între Asia de Sud şi Europa de Vest- maritim (în Oceanul Indian) apoi 60Paolo Delogu, 2002, An introduction to Medieval History, Edit.Duckworth, pag.13-14 arată că termenul de Ev Mediu este conturat la gânditorii italieni din sec.14-15 în strânsă legătură cu cel al Renaşterii, perioadă privită ca o revenire, în noi condiŃii totuşi, la spiritul antichităŃiii clasice.

terestru (prin zonele aride ale Orientului Mijlociu şi Apropiat) şi din nou maritim (prin Marea Mediterană, până în porturile italiene) – şi cu mulŃi intermediari ridica foarte mult preŃul produselor asiatice, între care mirodeniile se impuneau tot mai mult61. Aşa cum deja se ştie, monopolul comerŃului din Oceanul Indian era deŃinut de bune secole de negustorii arabi, ale căror nave ajungeau până în porturile Chinei (nu doar ale Indiei sau Malaeziei). Noua rută, pe apă, mult mai lungă, dar mai sigură, s-a dezvăluit europenilor treptat în deceniile ce au urmat căderii metropolei de la Bosfor, cel mai mare oraş al Europei timp de peste 1000 de ani.

Cunoscutul scriitor german Stefan Zweig atingea unul din punctele sensibile ale europenilor în prag de nou secol (al 16-lea). “Indrăzneala care a determinat pe Columb să pornească hotărât spre apus, pe Bartolomeo Diaz şi Vasco da Gama spre Sud şi pe John Cabot (Giovani Cabotto) spre nord (Labrador) îşi are în primul rând izvorul în voinŃa deplin conştientă de Ńelul ei: de a descoperi în cele din urmă pentru lumea occidentală, o cale maritimă spre India, o cale liberă, fără piedici, fără vămi – şi să înfrângă astfel ruşinoasa dominaŃie a islamului”…şi mai departe “îndărătul eroilor din această epocă de descoperiri se aflau comercianŃii – ca puteri care pun în mişcare o idee; şi chiar şi acest dintâi impuls eroic pentru cucerirea lumii s-a ivit din motive cât se poate de materiale. La început au fost mirodeniile”(s.n.i.)62

MotivaŃiei comerciale/economice trebuie să-i alăturăm o alta la fel de importantă în contextul epocii; este vorba de răspândirea creştinismului, dincolo de graniŃele Europei, fapt cu atât mai evident cu cât Portugalia şi Spania - pioniere ale descoperirilor geografice - erau şi regate apostolice, cu misiunea clară a difuzării credinŃei în Iisus. De altfel, se cunoaşte că primul act de împărŃire a lumii în sfere de influenŃă, Tratatul de la Tordesillas (1493), a fost elaborat sub auspiciile papale63. Acestei prime împărŃiri a lumii – de care ulterior, alte puteri coloniale precum Olanda sau Anglia nu au mai Ńinut cont - îi datorăm prezenŃa singurului stat de limbă portugheză din America de sud, Brazilia64.

În mod evident mai sunt şi alte cauze care au condus la Marile Descoperiri Geografice, o epocă cu urmări cruciale pentru evoluŃia omenirii, a lărgirii oicumenei, a „unificării” Planetei în coordonate dictate de puterile europene. În primul rând trebuie să Ńinem seama de noua fază economico-socială în care intraseră Ńările din vestul continentului nostru; lipsa metalelor preŃioase folosite în continuare ca principale mijloace de plată, apare ca unul din motivele cele mai puternice ale epopeei maritime cuceritoare de noi tărâmuri.

IniŃial, Marile Descoperiri Geografice au constituit un precedent, la o scară mult mai mare (mai diseminată adică spaŃial, al acelor gold rush ce au marcat mijlocul şi sfârşitul secolului al 19-lea (spre California, Australia şi Alaska). “Un ideal economic (aur, mirodenii, obiecte de lux), unele idei religioase (între care căutarea Ńării legendarului preot Ioan, situată în E Africii n.i.) şi unele progrese ştiinŃifice se vor conjuga cu anumite greutăŃi în atingerea vechilor pieŃe ale mirodeniilor, pentru a pune în marş marea epocă a descoperirilor”65.

61 Un ssăculeŃ de mirodenii ajungea să valoreze cât unul de aur! 62 St.Zweig, 1957, Magellan, Edit.ŞtiinŃifică,pag.24-25 63 Decenii mai târziu, regina Elizabeth I a Angliei punea la îndoială acest aranjament realizat „cu asistenŃa”papală. „Autoritatea papei nu se poate extinde decât asupra problemelor spirituale. Ea nu are nici o relevanŃă în probleme teritoriale.”(cf. J.Sogden, Sir Francis Drake”, Pimlico Editors,1996, pag.137). 64 Linia ce separa cele două sfere de influenŃă era dusă în lungul meridianului situat la 400 leghe marine de insulele Capului Verde, Ńinuturile aflate la E de această linie revenind Portugaliei iar cele aflate la Vest, Spaniei. 65 F.Morales Padron,Istoria descoperirii şi cuceririi Americii, Edit.ŞtiinŃ., Encicl., 1979, p.35

În timp ce portughezii avansat rapid în lungul Ńărmului occidental, atlantic al Africii, depăşind ecuatorul şi mai apoi ajungând, prin Bartolomeu Diaz, la extremitatea sudică, denumită Capul Bunei SperanŃe, a continentului negru (1488), Cristofor Columb debarcă la 12 octombrie 1492 pe insula San Salvador/ Guanahani din arh. Bahamas, primul uscat din Lumea Nouă, încredinŃat fiind că a ajuns în apropierea continentului asiatic. Navigând în continuare printre insule debarcă în 28 octombrie pe o insulă mai mare, insula Cuba, pe care o consideră a fi Cipangu/Japonia din cartea lui Marco Polo.

In Cuba, spaniolii fac cunoştinŃă cu tutunul, porumbul, cartoful, plante de cultură răspândite azi în întreaga lume. Columb mai realizează încă trei călătorii în ceea ce s-a numit de atunci Indiile de Vest (1493-96, 1498-1500, 1502-04), atingând şi Ńărmurile continentului american în zona Hondurasului. În anul 1496 fratele său Bartolomeo întemeiază oraşul Santo Domingo (azi, capitala Republicii Dominicane), prima aşezare permanentă a europenilor din Lumea Nouă. Cristofor Columb a murit în 1506 convins că a ajuns în Asia răsăriteană (deşi unele scrisori descoperite în ultimele decenii arată că el denumea aceste spaŃii drept nuevo mundo , un continent ce trebuia “evitat”, ocolit, pentru a se ajunge în Asia66.Totuşi el are marele merit de a eliminat pentru totdeauna izolarea ce a făcut ca timp de milenii Lumea Nouă să evolueze independent de Lumea Veche. Noi popoare şi populaŃii au intrat în orizontul cunoaşterii europene, noi spaŃii s-au „oferit” spre valorificare, pe calea colonizării. Aceste procese, economice în esenŃă, au declanşat şi comerŃul cu sclavi africani, care se va prelungi până spre mijlocul secolului al 19-lea şi va conduce, pentru spaŃiile transatlantice la un mozaic rasial nemaiîntâlnit. Se poate spune că după Columb lumea a arătat şi a evoluat pe alte coordonate. Numele continentului provine aşa cum ştiŃi de la cel al altui navigator, Amerigo Vespucci, florentin, care a participat la trei călătorii în Lumea Nouă, una a spaniolului Alonso de Hojeda (1499-1500) şi două ale portughezului Gonzalo Coelho (1501-1502 şi 1503-1504) la penultima, în calitate de cosmograf şi matematician. El şi-a dat seama că uscatul întâlnit în călătoriile sale nu este Asia aşa cum credea Columb ci “a patra parte a lumii”(celelalte fiind Europa, Asia şi Africa). Cel care a dat numele acestei noi părŃi a lumii a fost geograful şi cartograful german Martin Waldseemüller (1507). Acesta în introducerea la faimoasa geografie a lui Ptolemeu67, tipărită la mănăstirea Saint Dié (Alsacia) afirma între altele că “ Acum când aceste părŃi ale lumii au fost cercetate pe larg şi a fost descoperită o a patra parte de către Americus Vesputius (numele latinizat al lui A.Vespucci n.i.) -–aşa cum se va vedea din cele ce urmează – nu văd raŃiunea pentru ce n-am numi-o America… adică pământul lui Americus (s.n.i.)”68

În acest timp portughezii au ajuns în India (1498, Vasco da Gama) şi în câteva decenii au reuşit să elimine monopolul arab al comerŃului din Oceanul Indian. Ba mai mult, ei au avansat în Asia de SE, apoi în cea răsăriteană ajungând în 1543 în Japonia. În mai puŃin de un secol au pus bazele unui imperiu colonial uriaş din Brazilia până în S Chinei (Macao). Urmările acestei expansiuni a micului regat şi popor de la marginea Europei sunt marcate în geografia actuală prin segregarea unor entităŃi spaŃiale cu iz

66 F.Morales Padron, op.cit.,p.123 67 „Geographia” lui Ptolemeu a fost tradusă în latină (din greacă) în 1406-1409 de Jacopo Angeli da Scarperia. Anterior, în sec.13, s-au reconstituit, în BizanŃ, hărŃile sale (şi s-au ataşat manuscrisului grec) folosindu-se coordonatele geografice ale celor 8000 de locuri (aşezări, ape, munŃi drumuri ş.a.) înscrise în gazeteer-ul ptolemaic (e vorba de 6 din cele 8 volume ale Geografiei sale.) 68 F.Morales Padron, op.cit.,pag.102

lusitan (lingvistic şi religios) la mari distanŃe, exemplul cel mai recent fiind Timorul de Est, ultimul stat independent apărut pe harta lumii (2002)69. La începutul secolului al 16-lea are loc un alt eveniment de răsunet şi anume expediŃia spaniolă sub comanda portughezului Fernando Magellan (1519-1522) care realizează prima călătorie în jurul lumii, şi împlinind visul lui Cristofor Columb, acela de a ajunge în Est călătorind către Vest.

2.2. Valorizarea şi dezvoltarea teoriei geografice antice

În doar trei decenii (1492-1522) cunoaşterea geografică a înregistrat evenimente dintre cele mai însemnate. S-a dovedit practic forma sferică a Terrei, s-au descoperit noi continente, s-a confirmat existenŃa Oceanului planetar unic, imens în comparaŃie cu masele uscatului terestru. Efectele asupra geografiei ca domeniu al cunoaşterii nu au întârziat să apară..

Toate aceste noi teritorii trebuiau să-şi facă loc pe hărŃi fiind necesare noi tehnici, mai precise de întocmire a acestora. Se realizează astfel o nouă proiecŃie cartografică (Mercator,1569) şi tot acum apar primele globuri geografice ce vor „mobila” reşedinŃele regale sau nobiliare; se întocmesc hărŃi ale lumii care se actualizează pe măsura noilor descoperiri. Geografia devine o adevărată modă, iar geografii, dublaŃi de cartografi, sunt „la mare preŃ” la curŃile regale şi imperiale europene. Marele pictor olandez Jan Vermeer, “fixează” pentru viitorime pe pânză la 1669 (tablou intitulat „Geograful”), imaginea unuia dintre aceştia.70 Până în secolul al 17-lea cartografia este o parte esenŃială a cunoaşterii geografice. Ea devine autonomă abia atunci când Terra devine cunoscută aproape în totalitate, cel puŃin în trăsăturile sale esenŃiale, geografii lăsând matematicienilor preocupa- rea perfecŃionării tehnicilor de reprezentare, ei consacrându-se de acum înainte studierii obiectelor şi fenomenelor care sunt reprezentate pe hărŃi71

Un mare câştig pentru geografie, legat de marile descoperiri geografice, este cel al revitalizării geografiei regionale, informaŃio- nale, geografie cu un puternic caracter utilitar, aplicativ. Numeroasele expediŃii şi călătorii în Lumea Nouă şi în interiorul continentelor Lumii Vechi (Africa mai ales) au oferit un bogat material pentru lucrările enciclopedice geografice asupra lumii. În astfel de lucrări întâlnim desigur observaŃii asupra fenomenelor şi elementelor cadrului natural; predomină însă informaŃiile despre cultura materială (inclusiv bogăŃiile, prezentate adesea de o manieră hiperbolizantă), obiceiurile, istoria popoarelor întâlnite, a limbilor vorbite ş.a. Prima lucrare, care s-a bucurat şi de un mare succes la vremea sa a fost “Cosmographia universalis” întocmită de Sebastian Münster (1544). Ea poate fi considerată prima lucrare de geografie descriptivă modernă în care – după ce se fac unele consideraŃii asupra geografiei fizice - se trece la problemele de geografie regională (prioritar de geografie umană), descriindu-se Ńările din Europa, apoi continentele Asia şi

69 abstracŃie făcând de Kosovo, entitate politică a cărei independenŃă nu este recunoscută de multe state, inclusiv România. 70 Istoria ilustrată a picturii,de la arta rupestră la arta abstractă, Edit. Meridiane, 1973, p.179. Tabloul se află expus la Steadetsches Kunst Institut din Frankfurt/ Main, Germania. 71 H.Chamussy, 2000, op.cit.,p.16

Africa precum şi noile pământuri descoperite. În lucrarea sa S.Münster s-a folosit de informaŃii căpătate de la diverşi oameni de cultură din Ńările europene cu care el s-a aflat în corespondenŃă. Această lucrare ca şi altele asemenea ei apărute ulterior în secolele 17-18 este realizată în maniera straboniană, fiind prezentate / descrise atât activităŃile umane, omeneşti, cât şi condiŃiile naturale. Nu se mai acordă atenŃie prioritară aspectelor matematice (precum în „Geographia” lui Ptolemeu) iar referirile la clasici devin tot mai rare (la alegere) pe măsură ce informaŃiile aduse de călători măresc volumul de date despre Terra. Mai mult chiar şi filosofii se „apleacă” asupra hărŃilor, unul dintre ei, faimosul Fr.Bacon, observă potrivirea dintre conturul Americii de Sud (al Ńărmului răsăritean) şi cel al Africii (partea vestică a continentului negru).

Revenind la cosmografi, să spunem că apelul la elementele religioase se face simŃit încă în operele lor, un exemplu fiind însuşi Sebastian Münster, supranumit Strabon german, care “amestecă în opera sa o predică, un apel la Sfânta Treime şi încheie cu Amin” 72. Totuşi, aceşti geografi/cosmografi sunt în poziŃia delicată de a împăca (lucru tot mai greu de realizat) credinŃa lor religioasă cu realitatea geografică (naturală, socială) revelată de noile informaŃii sosite din spaŃiile nou descoperite.

Unii dintre geografii acestei perioade continuă să fie şi oameni ai bisericii, care ies din aceste tipare chorografice/cosmografice şi emit idei dintre cele mai interesante, practice (un fel de geografie aplicată sui generis). Între aceştia se remarcă, de departe, Richard Hakluyt (1552-1616), cleric şi erudit serios, ce a predat geografia la Universi- tatea Oxford73. Aflat în anturajul reginei Elisabeta I-a a Angliei i-a propus acesteia un plan de colonizare sistematică a coastei răsăritene a Americii, situatăe la N de pen.Florida (Discourse of Western Planting, 1584) rămas confidenŃial (nu a fost dat publicităŃii n.i.), până spre sfârşitul secolului al 19-lea. A avut relaŃii cu marii geografi/ cosmografi ai epocii precum Ortelius şi Mercator. În cea mai cunoscută lucrare a sa “The Principal Navigations” (1589) el scoate în evidenŃă renaşterea maritimă a Angliei care va deveni în secolul al 19-lea “regina mărilor”, altfel spus cea mai mare putere maritimă a lumii. Să încheiem aceste puŃine dar necesare rânduri dedicate unui geograf, prea puŃin cunoscut la noi, că istoricii britanici îl consideră pe Richard Hakluyt în rândul celor mai mari trei personalităŃi elisabetane, alături de sir Francis Drake şi William Shakespeare! Primul care se “leapădă” de preocupări teologice (= goleşte textele geografice de informaŃii sau trimiteri teologice) este Bernhard Varen/Bernhardus Varenius, genialul geograf de la mijlocul secolului al 17-lea -(născut în 1622 la Hitzaker,un târguşor, la SE de Hamburg, Germania şi mort 28 ani mai târziu la Leyda/Leiden în Olanda) - autor al lucrării “Geographia Generalis”(1650) Această lucrare apreciată elogios până târziu (vezi Al.von Humboldt) folosită de marele filosof (şi geograf) Imm.Kant este prima lucrare de geografie generală modernă. “El lasă la o parte preocupările teologice precum şi obiceiul de a scrie, citând mereu autoritatea anticilor, şi pune accentul pe intuiŃia directă şi începe

72 S.MehedinŃi, Terra, introducere în geografie ca ştiinŃă, Ed.Ciornei, 1931, vol.I, p.98 73 Este interesant de menŃionat că după dispariŃia lui R. Hakluyt (1616), următorul profesor de geografie la Univ.Oxford va fi abia peste 4 secole (!) în persoana lui sir Halford Mackinder, cunoscut mai ales ca geopolitician.

pentru întâiaşi dată a urmări fiecare categorie de fenomene pe toată (s.S.M.) faŃa pământului”74.

Publicată la Amsterdam, primul centru comercial şi financiar al Europei, în limba latină – limba mediilor culte, până în veacul al 18-lea, şi chiar mai târziu –vezi şi o lucrare a lui Emm.de Martonne din 1900, aşa cum tinde să devină în zilele noastre limba engleză – lucrarea surprinde prin modernitatea ei, autorul evidenŃiind caracterul dual al ştiinŃei noastre: pe de o parte geographia generalis, (azi geografia sistematică) ce are în vedere descrierea Terrei în general precum şi identificarea legilor universale şi a principiilor aplicabile în orice loc (general valabile); pe de altă partea geographia specialis (azi geografia regională) care include acele scrieri geografice care descriu trăsăturile adesea unice ale diferitelor locuri, zone, spaŃii, regiuni.

Totuşi, aşa cu afirma un geograf american modern, Preston James, cele două secŃiuni ale geografiei, în viziunea lui Varenius, sunt părŃi reciproc interdependente ale unui întreg. In plus, un alt fapt care îl deosebeşte pe Varenius de predecesorii săi precum şi de unii geografi de mai târziu este faptul că “ nu se mulŃumeşte să catalogheze, înregistreze locuri şi să situeze obiecte… ci se interesează de modul în care trăiesc oamenii (Vidal la Blache ar spune genre de vie/ gen de viaŃă) de modul în care sunt organizaŃi/guvernaŃi, de instituŃiile şi chiar de problemele de sănătate (între altele el a făcut şi studii de medicină)”75 Totuşi Varenius a arătat puŃin entuziasm pentru problemele de geografie umană; el explica în introducerea la “Geographia generalis” că „a inclus acest capitol (dedicat în această lucrare omului) – ce avea în vedere comerŃul, aşezările, formele de guver- nare ş.a. - doar (n.i.)ca o concesie faŃă de abordările tradiŃionale de geografie”.76 ExplicaŃia o avem în faptul că el urmărea să publice o continuare a “Geografiei generale” intitulată “Geografia specială” în care aspectele antropogeografice s-ar fi aflat la locul lor; din păcate această intenŃie nu s-a materializat, Varenius murind la numai 28 ani (1650). Capodopera sa, “Geographia generalis”, va cunoaşte însă numeroase ediŃii, ediŃii îmbunătăŃite; ca o curiozitate menŃionăm faptul că ediŃia din 1672 a fost “actualizată” de sir Isaac Newton, celebrul fizician englez, care a folosit textul varenian în cursurile Ńinute la universitatea din Cambridge..

Lucrarea lui Varenius – considerată de mulŃi geografi drept prima lucrare ştiinŃifică din domeniul nostru - s-a bucurat de un mare ecou în lumea europeană, influenŃând dezvoltarea geografiei timp de mai bine de un secol. Marile Descoperiri Geografice au indus un flux enorm de informaŃii, foarte greu de prelucrat şi interpretat; primul care a făcut-o a fost Varenius unul din cei mai mari geografi din toate timpurile. Un câştig pentru geografie(antropogeografie) este cel al renaşterii geografiei regionale (varianta straboniană) domeniu în care elementele socio-umane, economice deŃin un rol mereu mai important. Sunt evidenŃiate astfel, modificările intervenite în Lumea Nouă în urma colonizării europene şi a amplificării comerŃului cu sclavi „importaŃi” din Africa. Rolul omului în modificarea peisajului devine tot mai evident chiar dacă în analiza raporturilor om-mediu reînvie unele idei ale geografilor antici (ex. cea a determinării comportamentului uman de către elementele cadrului natural). Apar tot acum noi elemente în sprijinul unor subramuri ale antropogeografiei precum etnogeografia, geografia istorică şi geografia politică. Concomitent cu continuarea explorărilor geografice, care capătă un tot mai pronunŃat caracter ştiinŃific (vezi expediŃiile lui A. de Bougainville, James Cook, La Perouse cu descoperiri efectuate, în principal, în Oceanul Pacific) se realizează progrese semnificative pe tărâmul geografiei teoretice, al sistematizării enormului material adunat de aceste expediŃii. Un exemplu în acest sens este furnizat de celebrul botanist Carl Linne care a efectuat însoŃit de grupuri de studenŃi, expediŃii în Suedia centrală şi în Laponia şi a „patronat” călătorii ale acestora la mari distanŃe – în Asia de SE, în Africa de

74 S.MehedinŃi, 1931, op.cit.p.98 75 H.Chamussy, La pensée geographique,2000, p.28 76 apud A.Holt-Jensen, 1988, Geography, History and Concepts, P.Chapman Publ. Ltd, p.16

Sud şi Americi – de unde unii nu s-au mai întors77. InformaŃiile şi materialele erau în principal de natură botanică dar nu lipseau cele cartografice sau etnogeografice (a se vedea însemnările personale detaliate privind viaŃa laponilor). Scolul al XVIII-lea cu descrierile călătoriilor în jurul lumii efectuate de James Cook 8şi G.Forster), A:de Bougainville ş.a. „prezintă un interes capital şi etern pentru geografie în special şi antropogeografie în special, fiindcă în ele este vorba de descoperirea unor părŃi necunoscute pŃnă atunci ale omenirii. S-a putut constata extrema răspândire geografică, nebănuită până atunci, că în afară de unele insule toate părŃile pământului locuite azi erau demult atinse de invaziile omeneşti.78.S-a conturat treptat ideea unei oicumene ce îmbracă întreaga planetă, cu sensibile deosebire sub raportul densităŃii. Semnificativă în acest sens este mirarea naturalistului (geograf) Buffon ce remarca populaŃia aşa de rară din unele regiuni temperate, „ferile în toate în afară de oameni”79. Tot el a ajuns la concluzia că repartiŃia elementului omenesc pe suprafaŃa Pământului este expresia unui fenomen în mers, amintind de expansiunea speciilor animale sau vegetale care pleacă dintr-un anumit centru (iniŃial) câştigând din ce în ce mai mult spaŃiu.

În scrieri se fac simŃite unele nuanŃe teoretice atunci când societăŃile sunt analizate prin prisma raporturilor lor cu cadrul natural, cu „mediul” în care ele se dezvoltă; astfel la Montesquieu întâlnim „reflecŃii inteligente, intuiŃii geniale atât în Scrisori Persane cât şi în Spiritul Legilor.. Nu este o exagerare prea grosieră să-l considerăm pe celebrul gânditor francez din Secolul Luminilor drept unul din părinŃii geografiei umane”80. Două exemple (ambele preluate din Scrisori Persane) ni se par sugestive în acest sens. Primul are în vedere raportul religie – comportament demografic – mod de valorificare a resurselor umane; textul este următorul: .. ”łările protestante trebuie să fie şi sunt în realitate mai populate decât cele catolice. Din asta urmează întâi că impozitele sunt acolo mai însemnate, ele crescând pe măsura celoor ce le plătesc; al doilea, acolo pământurile sunt mai bine cultivate şi, în sfârşit, comerŃul înfloreşte acolo mai mult, pentru că sunt mai mulŃi oameni, care vor să facă avere şi pentru că, deşi sunt multe nevoi, sunt şi mai multe mijloace de a le împlini. Când nu există decât numărul de oameni necesar culturii pământului, urmează ca negoŃul să piară, iar atunci când nu există decât cel ce trebuie să vadă de negoŃ, atunci urmează ca agricultura să sufere. Aşadar, trebuie ca amândouă să existe deodată, pentru că nu se poate practica una fără s-o faci în dauna celeilalte.

În ce priveşte Ńările catolice nu numai agricultura e părăsită, dar chiar şi inteligenŃa e vătămătoare. Ea nu consistă decât în a învăŃa cinci sau şase cuvinte dintr-o limbă moartă. De îndată ce un om e în posesia lor nu mai trebuie să se îngrijească de soarta lui. Găseşte într-o mânăstire o viaŃă tihnită care i-ar fi cerut în lume sudoare şi osteneală”81

Al doilea exemplu ar putea fi folosit ca argument în legătură cu apariŃia unor moduri de viaŃă (genre de vie cf. P.Vidal de la Blache) sau chiar la geografia socială privind rolul mentalităŃilor, al concep- Ńiilor în conturarea unor tipuri de peisaje. Fragmentul este următorul: ... łările locuite de sălbatici sunt de obicei puŃin populate datorită silei pe care o au aproape toŃi faŃă de muncă şi faŃă de cultivarea pământului. Această nefericită aversiune este atât de puternică încât atunci când blestemă pe vreunul din duşmani lor, nu-i urează altceva decât să fie silit să lucreze pământul

77 H.Chamussy, op.cit.,p.29 78 Gh.Năstase, 2004, Opera geografică,,tom.I (Cursuri universitare), Iaşi, p.25. 79 idem, p.29 80 H.Chamussy, 2000, op.cit.,p.30 81 Montesquieu, 1993, Scrisori Persane. Caiete, Edit.Hyperion, Chişinău, p.165. Opiniile exprimate par a-şi găsi corespondent, cu unele nuanŃe, şi în zilele noastre.

(s.n.i.) socotind că numai vânătoarea şi pescuitul ar fi un exerciŃiu nobil şi vrednic de ei. Dar întrucât sunt adesea ani în care vânătoarea şi pescuitul produc foarte puŃin, ei sunt seceraŃi deseori de foamete. Fără a mai Ńine seama că nu există Ńară atât de bogat în vânat Ńi în peşte încât să poată întreŃine un popor mare, pentru că animalele fug din regiunile prea populate.82

În timp ce Montesquieu făcea afirmaŃiile despre influenŃa puternică a mediului asupra omului83, învăŃatul rus M.V. Lomonosov exprima ideea că suprafaŃa terestră este în continuă schimbare, adăugând şi ideea existenŃei unor legături de interdependenŃă între toate componentele mediului geografic. El considera, că geografia studiază natura, populaŃia şi economia în unitatea lor precum şi diferenŃierile lor teritoriale. Lomonosov este şi cel ce a folosit primul (în 1759) termenii de geografie economică84.Contextul i-a fost oferit de elaborarea atlasului Rusiei, în vederea căruia el a întocmit un chestionar cu mai multe întrebări cu valenŃă antropogeografică: ce ocupaŃii au locuitorii ? Ce meşteşuguri execită mai mult poporul şi care dintre ele este mai prosper ?Ce fabrici metalurgice sunt, unde se află acestea, în sate sau oraşe, sau la cedistanŃă de oraşi şi pe lângă ape ? Ce specii de cereale se seamănă mai mult în fiecare provincie, dacă provinciile sunt roditoare ş.a. Mai înainte, în 1746, un alt gânditor rus N.V.Tatiscev, scria că „geografia politică descrie localităŃile mari şi mici, cum ar fi oraşele, diferitele aşezări ş.a.m.d., stăpânirea laică şi bisericească, aptitudinile, sârguinŃa şi măiestria cu care sunt înzestraŃi locuitorii acestor regiuni şi care-i caracterizează, de asemenea şi moravurile, bunurile precum şi modul în care aceste condiŃii se schimbă în decursul timpului”85. Avem semnalat în aceste două cazuri (Lomonosov şi Tatişcev)t efortul de definire a unor capitole ale geografiei umane, în particular geografia economică şi respectiv etnogeografia. Dată fiind relaŃia redusă ştiinŃifică dintre Rusia şi Europa Occidentală aceste consideraŃii avansate faŃă de spiritul geografic al vremii- mai ales cele ale lui Lomonosov (considerat de geografii sovietici/ruşi părintele geografiei economice) - au rămas izolate, necunoscute şi implicit fără impact asupra evoluŃiei teoretice a geografiei europene.

2.3. Immanuel Kant practician şi teoretician al geografiei

Se ştie despre Immanuel Kant că este un faimos filosof dar, cel puŃin în România, se ignoră faptul că el a fost şi un remarcabil geograf. Kant s-a născut şi a trăit toată viaŃa în Königsberg, cel mai însemnat oraş al Prusiei Orientale (azi regiunea Kaliningrad, Rusia) despre care Kant a scris între altele: „Un oraş mare, punctul central al unui regat, în care se află sediul guvernării, care are o universitate (pentru cultură şi ştiinŃă) şi o poziŃie privilegiată pentru comerŃul portuar, care înlesneşte transportul prin intermediul râurilor ce vin din teritoriul german precum şi din Ńări învecinate cu limbi diferite şi locuri diferite – un astfel de oraş, precum Königsberg pe Pregel poate fi luat ca

82 Montesquieu, op.cit.,p.168 83 Între altele el afirma că marile imperii asiatice au luat naştere datorită prezenŃei imenselor spaŃii ocupate de câmpii şi că „în regiunile cu soluri fertile regimul politic dominant este monarhia, în timp ce în cele cu soluri nefertile forma de stat întâlnită este republica”. 84 Vezi nota de la p....g. 68 85 Apud I.G:Sauşkin, 1961, Introducere în geografia economică, Edit. ŞtiinŃifică, pag.49-50

exemplu pertinent pentru cercetarea universului antropic şi a celui natural, cercetare ce poate fi realizată şi fără a călători(s.n.i.)”86

Această inapetenŃă, să o numim, a lui Kant pentru deplasări mai lungi (el nu a părăsit niciodată Prusia Orientală), are mai multe cauze. Unele sunt legate de activitatea sa didactică, prelungită timp de peste 40 ani, coroborată cu prelucrarea enormului material informativ geografic (şi nu numai) necesar cursurilor predate şi argumentării filosofiei sale. Oricum, apare ca interesantă, chiar vizionară considerarea Ńinutului natal drept veritabil poligon de testare a cunoştinŃelor despre natură şi societate privite sub raport spaŃial. În acest fel Kant a dat dovada aplicării concepŃiei sale asupra geografiei, considerată drept ştiinŃa care analizează fenomenele şi obiectele (naturale, sociale ) ce aparŃin aceluiaşi spaŃiu (geografia – ştinŃă chorologică).

Studierea naturii, a lumii înconjurătoare, capătă în acele vremuri valenŃe tot mai practice („ştiinŃa trebuie să aducă foloase, iar noutăŃile sale trebuie să fie valoroase, înainte de orice alte considerente” erau aprecieri tot mai mult exprimate, nu doar în Germania). Legătura dintre dezvoltarea socio-economică şi geografie devine astfel clară, în ştiinŃa geografică revenind după multe secole la ideea de utilitate, idee dominantă în gândirea antică romană (vezi Strabon, cu precădere).

Kant a predat timp de 48 de semestre geografia la universitatea din Königsberg /Kaliningrad, curs cu patru prelegeri pe săptămână, curs care s-a dovedit a fi între cele mai populare din universitatea amintită. El nu era un curs propriu-zis de geografie fizică, după cum ne sugerează titulatura sa (physikalische Geographie) deoarece cuprindea şi tratarea problemelor privind rasele umane, acŃiunile omului pe Terra şi condiŃiile naturale în sensul cel mai larg.

Pentru Kant geografia reprezenta o modalitate a cunoaşterii empirice, directe, necesară abordărilor sale filosofice87. Mai mult, el considera că studiul geografiei este cel mai nimerit pentru a dezvolta judecata sănătoasă a omului(s.n.i.)88. Avem şi un exemplu propriu de aplicare a elementelor din geografie în sfera filosofiei89. Este vorba de semnificaŃia noŃiunii „orientare” şi originea acesteia. El explică, mai întâi, că a te orienta înseamnă a folosi o direcŃie dată cu scopul de a le găsi pe celelalte; a te orienta înseamnă stricto sensu a folosi o direcŃie dată/ştiută (orientul, răsăritul) cu scopul de a le găsi pe celelalte. Mai departe, Kant extinde semnificaŃia geografică a conceptului de orientare, implicând-o în general, oricărui spaŃiu dat, orientarea fiind o nevoie a raŃiunii de a lega conceptele de lumea reală. Orientare a devenit un termen de folosire curentă, mai totdeauna în sensul său metaforic, fără ca sensul original să fi dispărut, cel puŃin în lumea geografilor.

Alegând geografia ca disciplină academică Kant s-a angajat pe un drum dificil, cel de asamblare şi organizare a materialelor extrem de diverse provenite dintr-o mare varietate de surse 90.

Dintr-un prim eseu (1756), publicat în traducere engleză în 1798,de unul dintre studenŃii săi ( J.Richardson) aflăm şi opiniile lui I.Kant asupra cutremurelor, opinii 86 P.Hauck, 1980, op.cit.,p.264. Traducerea aparŃine Marianei Olteanu, bursieră la Potsdam (2003/2004) căreia îi mulŃumesc şi pe această cale. 87 A.-Holt-Jensen., op.cit.p.16 88 cf.S.MehedinŃi, 1943, Opere complete, I, Introducere în geografie,FundaŃia regală pentru literatură şi artă, Bucureşti, p.262 89 Imm.Kant, What does it mean to orient oneself in thinking (varianta engleză a unui text publicat în 1786) 90 R.Hartshorne, The Nature of Geography, 1939,p.38

dezvoltate pe marginea cataclismu- lui ce distrusese la 1 nov. 1755 capitala lusitană. Afl ăm aici aplicarea metodei comparative şi cea a distribuŃiei spaŃiale (sunt analizate în lucrarea în cauză şi cutremurele din Chile, Peru, Italia ş.a.cu efectele lor cu tot) dar şi o semnificativă nuanŃă dialectică în raporturile omului cu natură. „Omul trebuie să se acomodeze cu natura, să înveŃe să şi-o apropie (în propriul folos)”. Asimilând zonele seismice cu cele vulcanice arată că omul are şi avantaje de pe urma acestor mişcări ale scoarŃei precum apele termale (pentru îngrijirea sănătăŃii) şi resursele metalifere, între altele.

Mărturiile contemporanilor ne vorbesc şi despre o extra- ordinară artă descriptivă a geografului Imm.Kant. ”Ca profesor de geografie, Kant înfăŃişa auditorilor săi, în descrieri verbale, tablouri atât de concrete, zugrăviri atât de plastice şi de sugestive, încât un englez ascultându-l şi văzând precizia minuŃioasă cu care prezenta monumentele din Londra, l-a întrebat de câtă vreme nu a mai fost prin capitala Angliei, rămânând desigur nespus de surprins, când a primit de la Kant răspunsul că nu a fost niciodată”.91 ReŃinem din această situaŃie, uşor amuzantă, documentarea temeinică– pusă în slujba recompunerii peisajului urban - şi arta cuvântului (geografic), proprie filosofului de la Königsberg.

Prelegerile sale de geografie au fost tipărite – după notiŃele luate de studenŃi – abia spre sfârşitul vieŃii, în 1801 (Gottfried Vollmer, gest neautorizat de Kant) şi de F.T.Rink (1802, două volume), acesta din urmă cu asentimentul lui Kant, care a şi făcut unele îndreptări în textele respective92. Textele în cauză sunt, în cea mai mare parte din perioada de început a activităŃii academice a lui Kant (1759-1775); interesantă este, de semnalat intenŃia lui Kant de a restrânge partea dedicată geografiei fizice şi mărirea până la 2/3 a părŃii dedicate geografiei „morale” şi geografiei „politice” 93. Această intenŃie de mutare a interesului către aceste componente ale geografiei, o putem considera drept o tendinŃă de „socializare” a acesteia.

Geografia lui Kant nu putea fi lipsită de explicarea numelor de locuri (a toponimelor, cu un termen general), element de cert interes pentru audienŃii săi, preocupare devenită obişnuită în demersul geografic. Spre exemplu, Kant ne spune că numele de mări, Marea Roşie şi Marea Neagră nu au legătură cu culoarea apei. În cazul numelui Marea Neagră, acesta provine de la aspectul întunecat al apei dat de umbra munŃilor înalŃi (n.i. din apropierea Ńărmului turcesc, sudic); iar toponimul Maldive provine din combinare a două cuvinte locale, Male (cea mai mare dintre insule) şi dive (insulă)94.

Principala contribuŃie kantiană în domeniul geografiei rămâne însă cea a fundamentării filosofice a ştiinŃei noastre. Prin aceasta Kant propune o viziune asupra ştiinŃei noastre prin care o separă de religie, semnând divorŃul „amiabil” dintre cel două domenii ale cunoaşterii umane95! Mai întâi el propune o sistematizare a modalităŃilor de grupare sau clasificare a fenomenelor empirice/concrete, în vederea studierii lor. Kant clasifică fenomenele accesibile cunoaşterii umane din două puncte de vedere: primul în raport cu natura lor; al doilea în raport cu poziŃia lor în timp şi spaŃiu. Prima abordare o

91 I.Petrovici, 1944, ViaŃa şi opera lui Kant, ediŃia a II-a, Casa Şcoalelor, pp.42-43 92 Această ediŃie a cunoscut şi o primă traducere franceză abia în 1999, la aproape două secole distanŃă. 93 vezi în acest sens notele explicative (footnotes) ce însoŃesc lucrarea lui R.Hartshorne, The Nature of Geography; a critical survey of curerent thought in the light of the past, Lancaster, PA, 1939. 94 Imm.Kant, 1999, Géographie, Phisische Geographie, Aubier, Paris, pp108;302. 95 Vezi şi D.Livingstone, 1992, The Geographical Tradition, Oxford, Blackwell.

defineşte ca fiind una logică (clasificările se bazează pe similaritate, adica luând în seamă identitatea si diferenŃa), a doua ca fiind una fizică (clasificările depind de contiguitate, apropiere,- a analiza lucrurile care se află împreună fie în spaŃiu, fie în timp). Clasificarea logică oferă bazele ştiinŃelor sistematice: studiul animalelor este zoologia, cel al rocilor este geologia, cel al grupurilor sociale este sociologia ş.a.m.d. Clasificarea fizică oferă bază ştiinŃifică geografiei şi istoriei. Istoria studiază fenomenele care se dezvoltă /se întâmplă într-o anumită perioadă de timp, “aparŃin aceluiaşi timp” (istoria = ştiinŃă cronologică) în timp ce geografia studiază FENOMENELE CE APARłIN ACELUIAŞI SPAłIU( geografia=ştiinŃă chorologică)96. În mod evident istoria va studia şi fenomene ce se vor succeda în timp, după cum geografia va studia fenomene întâlnite în toate zonele, spaŃiile, regiunile globului. Omul este studiat astfel atât prin „poziŃia” /situarea sa în timp (istoria) cât şi prin poziŃionarea sa în spaŃiu, într-un anumit loc (geografia). De aceea geografia şi istoria au acest rol fundamental de a plasa/situa fiinŃa umană în lume. În continuare Imm. Kant procedează la o primă clasificare tematică a geografiei (apreciată până atunci ca un întreg inseparabil) prin evidenŃierea a şase ramuri, prima dintre ele, geografia fizică, fiind esenŃială pentru celelalte cinci (geografia matematică, geografia morală, cea politică, comercială şi geografia teologică). Această ultimă ramură ne arată că problemele religioase puteau fi tratate şi îşi puteau afla unele explicaŃii cu ajutorul geografiei. Prin precizarea celor şase geografii dar şi prin afirmarea posibilei existenŃei şi a altora, Kant realizează un mare pas înainte în ştiinŃei noastre, privită până atunci ca o prezentare enciclopedică a diferitelor părŃi ale lumii. Această fragmentare este văzută de Kant în lumina raporturilor om (cu activităŃile sale) –natură, a căror analiză a canalizat geografia spre o nouă paradigmă, determinismul, pe cale cărei coordonate se va dezvolta până în primele decenii ale secolului al XX-lea. În viziunea lui Imm.Kant, istoria şi geografia sunt ştiinŃe esenŃiale, deoarece, “f ără ele nu se poate ajunge la deplina înŃelegere a lumii” 97. EsenŃiale dar şi diferite, Kant separând geografia de istorie (de la Herodot ele au mers şi au fost tratate împreună n.i.) şi conferind geografiei o poziŃie proprie, importantă, în rândul ştiinŃelor. Un secol şi jumătate mai târziu, unul din cei mai mari gânditori ai ştiinŃei noastre, geograful american R.Hartshorne (1939) considera că viziunea lui Kant asupra geografiei (ca ştiinŃă a deosebirilor areale existente la suprafaŃa Terrei n.i) conduce spre o înŃelegere satisfăcătoare a esenŃei geografiei şi răspunde la toate întrebările sale fundamentale (unde, cum şi de ce ?) InfluenŃa „geografică” a lui Imm. Kant asupra contemporanilor este greu de apreciat (cf.R.Harthsorne); cursul său a fost unul din cele mai audiate şi, cu toate că prelegerile au fost tipărite abia după 180098, ele au circulat până atunci, în copii manuscrise în toată Europa. Mai mult, unii din studenŃii săi precum Herder prin scrierile şi „prestaŃia” lor ştiinŃifică şi publică, au dezvoltat ideile lui Kant şi au contribuit decisiv la popularizarea gândirii geografice kantiene. InfluenŃa lui Kant a fost evidenŃiată, lucrul

96 Într-o sursă britanică recentă aflăm următoarea definiŃie dată de Kant, la 1780: „(Geography is) synoptic discipline synthesizing findings of others sciences through the concept of Raum (area or space)”. 97 A. Holt-Jensen, op cit.p.16 98 vezi mai sus nota 33.

cel mai important pentru noi, la cei doi fondatori recunoscuŃi ai geografiei moderne, Al.von Humboldt şi C.Ritter.

Se poate spune fără teama de a greşi că Imm.Kant s-a dovedit a fi puntea de legătură (genială) dintre, geografia antică (impregnată de filosofie) şi medieval-renascentistă pe de o parte şi geografia modernă pe de altă parte. Nici în zilele noastre, nu încetează a fi analizate, pe toate feŃele, ideile geografice ale filosofului din Königsberg evidenŃiindu-se atât caracterul lor de noutate (pentru epoca în care a trăit) cât şi aspectele tributare percepŃiei lumii din vremea sa. Cu deosebire ideile sale asupra spaŃiului sunt interesante pentru noi. SpaŃiul geografic serveşte drept cadru mental pentru coordonarea experienŃelor/ cunoaşterii individuale a lumii. În particular, Kant arată cpă este imposibil să folosim informaŃiile despre lume făr să avem o anumită idee privind suprafaŃa terestră, dincolo de vecinătatea imediată. În acest sens Kant anticipează noŃiunea de hartă mentală, pe care geografii (P.Gould ş.a.) au dezvoltat-o şi aplicat-o mult mai târziu, în a doua jumătate a secolului al XX-lea.

Latura umanistă a lui Kant ni se dezvăluie într-un eseu politic cu semnificative valenŃe geografice în care arată între altele că ...părŃile nelocuite ale pământului – mările şi deşerturile – separă, omenirea în grupuri dar corăbiile şi cămilele (corabia deşertului) fac posibile legăturile şi comunicaŃiile peste aceste regiuni aflate în afara unor jurisdicŃii clare (ale vreunei puteri, vreunei naŃiuni) prin folosirea dreptului comun asupra feŃei Pământului, care aparŃine tuturor fiinŃelor umane (s.n.i.)” .99.

Observăm aici pusă problema identificării la suprafaŃa Terrei a unor regiuni locuibile alături de altele nelocuibile; apoi că Terra aparŃine comunităŃii tuturor oamenilor şi în sfârşit că natura relaŃiilor dintre comunităŃile umane este una a comunicaŃiei şi nu una de izolare, de excludere, de indiferenŃă. Această viziune geografică şi filosofică - contrazisă de realităŃile (coloniale) contemporane lui, dar şi cele postcoloniale actuale – poate constitui un punct de vedere în abordarea realităŃilor lumii contemporane marcată tot mai puternic de procesul inexorabil al globalizării. Dintre aspectele „conformiste” şi imputabile (acum) ale gândirii geografice kantiene menŃionăm cele legate de impactul condiŃiilor naturale (climatice mai ales) asupra omenirii, asupra civilizaŃiilor din diferitele părŃi ale Terrei. El spune undeva că lenea/ trândăveala (întâlnită la negri) este rezultatul excesului de radiaŃie solară; în acelaşi timp firea mai vioaie, mai ingenioasă a europenilor şi a amerindienilor se datorează climatului mai răcoros. Şi pentru a argumenta el spune că dintre sutele de mii de negri care au „ajuns” în America, în zone cu o climă mai răcoroasă, mulŃii dintre ei fiind eliberaŃi din sclavie, nu s-a ridicat nici un mare talent artistic sau ştiinŃific.

Acestea sunt doar câteva dintre aspectele antropogeografice cu rezonanŃă până în zilele noastre desprinse din opera complexă filosofică şi geografică a lui Immanuel Kant. Acum la peste două secole de la dispariŃia marelui gânditor de la Königsberg putem constata că nu toate afirmaŃiile sale legate de sistema ştiinŃelor, de locul geografiei, mai pot fi acceptate (ceea ce este firesc, cunoaşterea realităŃilor spaŃiale a evoluat în pas cu restul cunoaşterii umane); se consideră că nu mai este posibilă o divizare strictă, absolută a investigaŃiei ştiinŃifice. Spre exemplu, înŃelegerea situaŃiilor geografice este infinit mai pertinentă, mai credibilă, atunci când luăm în considerare şi evoluŃiile lor în timp (tip de analiză rezervat de Kant istoriei). De asemenea nici istoricul nu mai poate 99 Imm.Kant, 1795/2006, Zum Ewigen Frieden / Spre pacea eternă – un proiect filosofic, Edit. Mondero, Bucureşti, p.40.

neglija studiul deosebirilor dintre locuri (vezi în acest sens memorabilele lucrări ale lui Fernand Braudel, traduse şi în limba română), abordare ce este în viziunea kantiană rezervată geografiei. În explicarea realităŃilor de orice natură şi din orice timp, ştiinŃele individuale se interferează, se suprapun, fără ca prin aceasta să-şi rişte pierderea identităŃii. În privinŃa geografiei (umane) apare tot mai clară nevoia stringentă, de cercetare a spaŃiului (pentru cei mai mulŃi desemnat de coordonatele sale fizicogeografice) şi a societăŃii împreună, - lucru de altfel recomandat de Im.Kant - sau folosind un limbaj contemporan, mai precis cuvintele geografului Derek Gregory, este nevoie de o socializare a geografiei, concomintent cu o spaŃializare a teoriei sociale. Acest comandament ar fi avut deja o istorie cel puŃin bicentenară dacă urmaşii lui Imm.Kant dar mai ales ai lui C.Ritter ar fi tratat aspectele geografice în manieră pe de-a întregul chorologică. ApariŃia lucrării lui Ch.Darwin “Originea speciilor”(1859) a declanşat în geografie o adevărată frenezie pozitivistă care a consacrat pentru o bună perioadă de timp, separarea în cercetarea geografică, a elementelor de ordin fizic (natural) de cele de ordin social-antropic. Un cunoscut geograf suedez, Torsten Hägerstrand, cu mari merite în reînnoirea geografiei umane, proces cunoscut şi sub numele de revoluŃie cantitativă (vom vedea mai târziu, în modulul IV, aceste aspecte în detaliu n.i.) are o foarte instructivă istorioară/parabolă despre inconvenientele separării în cercetare/analiză- a societăŃii (a umanităŃii ) de spaŃiul în care ea este prezentă şi acŃionează, tendinŃă evidentă şi azi în contextul dezvoltării aşa numitelor ştiinŃe exacte (bazate pe clasificările logice). O redau în continuare citată de unul din marii geografi de azi:

Într-o zi o fetiŃă s-a întors de la şcoală cu ochii plini de lacrimi. Ea i-a explicat mamei sale ce i s-a întâmplat la şcoală în dimineaŃa respectivă. ÎnvăŃătoarea le-a scris pe tablă trei cuvinte – “urs”, “copac”, “ şoarece” – şi le-a cerut să le împartă în două grupuri. ToŃi elevii (mai puŃin fetiŃa noastră n.i.) au pus şoarecele şi ursul într-o grupă iar arborele/copacul în cealaltă, învăŃătoarea fiind foarte mulŃumită de acest fapt, pentru că spunea ea apăsat, rar, să se reŃină, “ ştiinŃa depinde de aşezarea lucrurilor în grupuri care au proprietăŃi similare, pentru ca numai aşa noi putem face generalizări şi predicŃii despre ele”. A şa că ursul “trebuie să stea” împreună cu şoarecele, ambele fiind animale. Doar eleva noastră, a pus într-o grupă ursul şi copacul deoarece spunea ea “ ele se află, se găsesc împreună “! Auzind întâmplarea mama a şters ochii fetiŃei ,s-a gândit un moment şi a pus cu glas tare următoarea întrebare : “ Când te plimbi prin pădurea noastră este mai important să ştii, să cunoşti faptul ca urşii se află printre copaci; sau poate ar fi mai bine ca atunci când pe neaşteptate îŃi apare un urs în cărare să-Ńi spui ca el, de fapt, este asemănător unui şoricel”?…100. Pentru un trăitor în Canada precum Derek Gregory (englez ca origine şi formaŃie ştiinŃifică) aceasta este într-adevăr o bună întrebare! (şi pentru un român de asemenea..).

De fapt ne aflăm in faŃa distincŃiei majore,cardinale, făcută de Imm.Kant între clasificările logice care pun accentul, se bazează, pe similaritate – pe identitate şi diferenŃă /deosebire – şi clasificările fizice care pun accentul pe apropiere, contiguitate „aflarea, găsirea lucrurilor aparŃinând aceluiaşi spaŃiu“ (finding things together cum ar spune englezii !). Expunerile de geografie fizică (phisikalishe Geographie) Ńinute la

100 D.Gregory,1998, Explorations in Critical Human Geography, Heidelberg,pag.50

Königsberg intre 1756 si 1796 abordează aceste clasificări fizice pe care el le-a văzut ca fundamente distincte atât pentru studiul istoriei cât şi al geografiei. Ideile teoretice ale lui Kant asupra geografiei au fost din păcate, aproape uitate în secolul al 19-lea perioadă în care, mai ales după 1859, cercetarea geografică a fost calchiată după cea a ştiinŃelor sistematice (geologia, zoologia, sociologia) abordând cu prioritate procesele ce au loc în natură şi/sau în societate, şi urmărind prea puŃin - aşa cum recomanda Im.Kant - analiza spaŃială, corelaŃiile spaŃiale dintre fenomene în anumite perimetre, zone, regiuni. In mod inerent s-a ajuns la suprapuneri cu cercetările din disciplinele sistematice, mereu mai multe, pe măsura apariŃiei de noi domenii, tot mai înguste de cercetare. A trebuit să apară aşa numita criză de încredere în geografie (concretizată în SUA prin desfiinŃarea unor catedre de geografie din universităŃi prestigioase precum Harvad şi Yale) pentru ca analiza spaŃială să capete noi dimensiuni în contextul aşa numitei revoluŃii cantitative de care ne vom ocupa la momentul potrivit.

Să mai spunem, de asemenea, că odată cu Imm.Kant, geografia germană îşi conturează tot mai mult statutul ştiinŃific, abordările urmărind două direcŃii: prima numită politico-statistică, urmărind sistematizarea materialului geografic existent la un moment dat pe o bază teritorială politico-regională; cea de a doua - numită geografia pură (Reine Geographie) – avea în vedere prezentarea faptelor geografice având ca unitate de lucru „segmente” regionale stabilite după limite naturale. Aprofundând a doua direcŃie, a geografiei pure, C.Ritter va contribui la conturarea definitivă a geografiei moderne, în care faptele geografice sunt prezentate în interconexiunile şi relaŃiile lor reciproce. Odată cu declanşarea revoluŃiei industriale în Ńările din Europa Occidentală şi Centrală, cu colonizarea prioritar europeană a Lumii Noi, elementele antropogeografice vor deveni dominante în cercetarea şi prezentarea geografică, în stabilirea unităŃilor „de lucru” spaŃiale/regionale ale geografiei.

Iar descrierea explicativă a corelaŃiei faptelor naturale şi antropice în variate contexte regionale/teritoriale (aşa cum o cerea Imm.Kant) se va contura cu tot mai multă vigoare drept obiectul de studiu al geografiei. Pentru aceasta însă a fost nevoie de minŃi sclipitoare, geniale, care să scoată ştiinŃa noastră din hăŃişul factologic, nesistematizat, creat prin acumularea informaŃiilor culese în cadrul explorării Ńinuturilor extraeuropene. Ele au apărut tot în Germania şi se numesc Alexander von Humboldt şi Carl Ritter, consideraŃi, pe bună dreptate, drept fondatorii geografiei moderne. Despre contribuŃia lor va fi vorba în paginile ce urmează.

2.4.Al.von Humboldt şi C.Ritter fondatorii geografiei moderne.

Cu Alexander von Humboldt şi Carl Ritter începe o nouă fază în dezvoltarea

geografiei, opera lor de excepŃională importanŃă consemnând o cezură în raport cu geografia practicată timp de secole şi milenii până atunci; mai mult, modelele de tratare a fenomenelor spaŃiale, geografice impuse de cei doi vor fi urmate, în linii generale, până în zilele noastre. Alexander von Humboldt s-a născut la Berlin într-o familie de burghezi înnobilaŃi recent, tatăl lui fiind militar de carieră în armata prusacă, iar mama posesoare a unei avere importante care va asigura tânărului Alexander şi fratelui său mai mare Wilhelm o copilărie fără griji şi o educaŃie solidă. Castelul Tegel de lângă Berlin, pe atunci, era un loc de întâlnire al aristocraŃiei prusace, la botezul lui Alexander participând şi principele moştenitor, viitorul rege Friederich –Wilhelm al II-lea. Pregătirea tânărului

Humboldt a inclus cursuri de tehnologie, economie, istorie, filologie, chimie ş.a.;la Universitatea din Gottingen a studiat fizica şi arheologia.

Al.von Humboldt ar fi devenit un foarte priceput funcŃionar al curŃii regale prusace (un timp a şi răspuns de Departamentul Minelor ) dacă în viaŃa lui nu s-ar fi întâmplat două evenimente, pe care le putem numi cruciale.

Primul l-a reprezentat călătoria făcută în Renania, Olanda, FranŃa şi în Anglia în anul 1790 împreună cu Georg Forster – german care participase la a doua călătorie a lui J.Cook în jurul lumii. Această călătorie i-a stimulat ambiŃia de a “înŃelege” ceea ce vedea cu ochii săi, altfel spus deplasarea lui s-a transformat, graŃie lui Forster, dintr-o deplasare turistică într-o adevărată călătorie ştiinŃifică. Forster l-a introdus pe Humboldt în studiul geografic direct al realităŃilor spaŃiale, fără interpunerea descrierilor care în mod fatal, pe atunci, dar uneori şi acum, nu reuşesc să cuprindă satisfăcător personalitatea unei regiuni, a unui spaŃiu, a unui loc. Aceste observaŃii la teren s-au adăugat influenŃei exercitată în întreaga Europa nu doar în Germania de către Imm.Kant, cel care a predat timp de 40 de semestre geografia la universitatea din Königsberg, idei asimilate în cadrul pregătirii temeinice din adolescenŃă şi tinereŃe. Al doilea moment crucial a survenit spre sfârşitul secolului, peste mai puŃin de 10 ani. In luna mai a anului 1799 porneşte din portul La Coruña / A Coruña - împreună cu botanistul francez Aimé Bonpland - într-o lungă călătorie în America spaniolă tropicală, călătorie ce se va sfârşi în anul 1804 (traseul străbătut va însuma 64 000 km)101. Această călătorie reprezintă prima expediŃie cu adevărat ştiinŃifică realizată în Lumea Nouă, Humboldt fiind considerat de contemporani drept al doilea descoperitor al Americii. El a făcut o serie de descoperiri şi observaŃii de răsunet pentru dezvoltarea geografiei ca ştiinŃă, care au fost înregistrate într-o monumentală lucrare (30 de volume) intitulată Voyage aux regions equinoctiales du Nouveau Continent, fait en 1799-1804 şi publicată la Paris între 1805 şi 1834.

Lucrarea lui Al.von Humboldt a avut un mare impact în lumea ştiinŃifică a vremii prin combinarea dintre ineditul călătoriei pe tărâmuri îndepărtate şi rigurozitatea cercetării prezentării ştiinŃifice. Între cei care au fost influenŃaŃi de aceste volume s-a numărat şi celebrul (de mai târziu) Charles Darwin, el însuşi angajat în deceniul al 4-lea al secolului al 19-lea într-o expediŃie în jurul lumii la bordul vasului Beagle. In paralel cu acest “jurnal de călătorie” monumental, Alex.von Humboldt publică şi “Tablouri din natură” în care face de asemenea dovada extraordinarului său simŃ de observaŃie. Un adevărat spirit renascentist, poate ultimul, Al.von Humboldt a impresionat pe contemporanii săi, unul dintre aceştia, marele J.W.Goethe lăsând următoarea apreciere:

“ Îl cunosc de atâta timp (el spune astea în 1828) şi totuşi rămân mereu uimit în faŃa lui. Se poate spune că nu are pereche în lume în ceea ce priveşte cunoştinŃele şi ştiinŃa vie a fenomenelor. Şi alături de acestea, o multilateralitate cum nu mi-a fost dat să întâlnesc. Incotro te îndrepŃi, se află pretutindeni la el acasă şi ne uluieşte cu bogăŃiile lui spirituale. Este asemenea unei fântâni cu multe guri, la care nu ai decât să întinzi găleŃi, pentru a capta scurgerea apei, care Ńâşneşte mereu, înviorătoare şi neistovită. Va rămâne aici câteva zile, dar înŃeleg că această şedere va avea pentru mine tâlcul unei trăiri de mai mulŃi ani”102. Scrierile sale ne arată că practic nimic nu a scăpat observaŃiei sale. Una din dovezi o avem într-o scrisoare trimisă unui ministru al Rusiei după o vizită făcută în munŃii Urali, în cadrul unei călătorii mai lungi efectuate în Rusia, călătorie în timpul căreia a ajuns până în MunŃii Altai şi la Ńărmul Mării Caspice. “MunŃii Urali sunt un adevărat Eldorado şi sunt convins că datorită similitudinii structurii geologice a zonei (Alexander von Humboldt avea şi o serioasă pregătire geologică, făcută la Şcoala de mine din Freiberg) cu structura geologică a Braziliei, diamante vor putea fi descoperite în reziduurile de la exploatările de aur şi platină; puŃine zile mai târziu au fost întradevăr descoperite diamante”103 .Tot în această călătorie el face numeroase măsurătoari de

101 F.Everett, S.Reid, op. cit.,p.30) 102 Al.von Humboldt,De la Orinoco la Amazon, 1980,Ed.Minerva, col.BPT,p.XII 103 A.Holt-Jensen op.cit.pa18

temperatură, observând că temperatura variază la aceeaşi latitudine în funcŃie de depărtarea faŃă de ocean şi apoi pe baza datelor colectate, proprii şi de la staŃiunile meteo, a realizat o hartă cu izoterme la nivelul întregii planete, fapt deosebit de “cutezător” dacă avem în vedere penuria de înregistrări omologabile la nivelul întregului glob terestru.

Interesat cu deosebire de ştiinŃele naturii, Humboldt nu a neglijat aspectele de geografie umană, economică şi politică. Se evidenŃiază în rândul lucrărilor cu un pronunŃat caracter antropogeografic monografiile regionale asupra Mexicului şi Cubei, pe atunci colonii spaniole. Aici avem folosite într-o lucrare geografică metode statistice precum şi indici cantitativi (privitoare la distribuŃi apopulaŃiei, randamentele agricole şi miniere ş.a.).

Cea mai importantă lucrare a sa rămâne “Kosmos” subintitulată “schiŃă de descifrare fizică a lumii”, lucrare în cinci volume publică spre sfârşitul vieŃii (începând cu 1845); ultimul volum a apărut postum în anul 1861. În aceastră lucrare el a încercat să asambleze toate cunoştinŃele din timpul său asupra lumii materiale, lucrarea fiind considerată drept cea mai sofisticată, complexă, rafinată lucrare ştiinŃifică apărută până în acel timp. Pentru geografie este cu deosebire împortantă deoarece ea acoperă toate aspectele de geografie fizică cunoscute pe atunci (până atunci) punând în acest fel bazele acestei ramuri majore a geografiei. Dar, aşa cum afirma prof. S.MehedinŃi, Al.von Humboldt „nu acordă omului decât un loc foarte mărginit... ÎŃi vine să crezi că fără voia sa, călătorul care-şi pierduse urma ani de zile în ierburile din llanos, în pădurile Braziliei şi pe vârfurile pustii ale Cordilierilor, uitase aproape de existenŃa neamului omenesc.104

In contrast cu alŃi naturalişti ai vremii el a fost mai puŃin interesat de descoperirea a noi specii (deşi adusese din America 6000 de specii de plante din care peste 3000 de specii necunoscute în Europa), el a fost dominat de ideea înŃelegerii conexiunilor, a legăturilor de multe ori doar bănuite sau pur şi simplu ascunse, neevidente la o analiză mai superficială. RelaŃiile dintre lumea animală şi cea vegetală, de asemenea cea dintre omenire şi condiŃiile geografice (climatul, topografia, altitudinea) erau în centrul preocupărilor lui. În unul din studiile sale intitulat “Oeconomia naturae” se pot afla unele din rădăcinile gândirii ecologice moderne. De asemenea opera sa este debarasată de acel determinism environmentalist evident în lucrările altor geografi importanŃi de mai târziu, precum Friedrich Ratzel şi Helen Churchill Semple.

Humboldt a trasferat ideea lui Kant de împărŃire a domeniului ştiinŃelor naturale în trei secŃiuni: l.physiographia (descrierea naturii). 2.historia telluria (istoria geologică a Terrei).3. geonosia sau physikalische Geographie. El nu a dorit să se limiteze la unul din cele trei domenii. Ca un cosmograf, aşa cum a fost apreciat, el nu dorea să se specializeze în istorie sau geografie şi nici în alte domenii ale cunoaşterii. De altfel, pe atunci, la începutul secolului al 19-lea ştiinŃele naturale şi chiar geografia nu erau bine clarificate ca domenii de cercetare, ştiinŃifice şi academice (de învăŃământ superior).

S-a încetăŃenit ideea că Al.von Humboldt a fost un om al terenului, “veşnic călător” în timp ce C.Ritter, cel de al doilea fondator al geografiei moderne ar fi fost un geograf de cabinet Adevărul este că din cei peste 60 de ani de muncă ştiinŃifică, explorările sale au reprezentat doar cinci ani, ani care însă a cules un extraordinar de vast material informativ, prelucrat şi interpretat apoi timp de zeci de ani. Mai mult, în ultima

104 S.MehedinŃi, 1943, op.cit.,pag.149

parte a vieŃii sale a fost consilier privat, particular, personal al regelui Prusiei (deci înalt funcŃionar de stat)105 geografia trecând pe un loc secund. Abia după ce s-a retras din această funcŃie oficială s-a putut dedica plenar ştiinŃei, elaborând monumentala lucrare “Kosmos”.

Vederile sale asupra geografiei erau cu totul extraordinare şi avansate în comparaŃie cu cele ale predecesorilor şi ale contemporanilor săi (excepŃie C.Ritter). Să vedem care sunt aceste elemente care-l individualizează pe Al.von Humboldt „urcându-l” pe piedestalul destinat creatorilor, fondatorilor ştiinŃei noastre.

a) El este primul care a privit natura într-o perspectivă geografică, fondată pe o largă bază ştiinŃifică fără a scăpa din vedere societatea omenească cu toate aspectele sale (inclusiv cele sociale precum asuprirea sau sclavia). Pământul a fost considerat un întreg organic inseparabil, ale cărui părŃi (toate, inclusiv omul) erau reciproc interdependente, b) El a crezut cu tărie în procedurile, metodele ştiinŃifice, punând acceptul pe metoda inductivă, în buna tradiŃie aristoteliană. c) Deşi el a început de la particular şi s-a ridicat la generalizări, obiectivul său nu a fost niciodată doar cel de a măsura pur şi simplu un anumit tip de fenomen al naturii. Mai degrabă el a dorit să arate modul în care numeroasele fenomene ale naturii interacŃionează unele cu altele în diferite locuri de pe Terra. d) El a fost convins de faptul că numai prin înŃelegerea interconexiunilor dintre fenomene le vom putea înŃelege pe fiecare dintre ele. e) El a pus accentul pe distribuŃia fenomenelor în natură şi nu pe clasificarea simplă a formelor întîlnite. În această direcŃie el a făcut cu meticulozitate, cu acurateŃe numeroase măsurători (meteorologice, altimetrice ş.a). De asemenea ela realizat şi rigurose cercetări la teren pentru a cunoaşte distribuŃia diferitelor fenomene şi obiecte geografice. f ) Prin modul de tratare a problemelor el a fost şi un geograf regionalist, el făcând constant deosebirea dintre diferitele regiuni şi punerea în evidenŃă a celor cu trăsături asemănătoare. g) Humboldt a fost primul care a atras atenŃia asupra rolului pe care îl joacă omul şi influenŃa sa asupra naturii, făcând deosebirea dintre mediile naturale şi mediile umanizate, h) Prin studierea legăturii dintre climă şi vegetaŃie (cu intuiŃia sa neobişnuită106) el a descoperit legea zonalităŃii şi etajării fito- geografice, urmare a folosirii metodei comparative, încetăŃenită de el în geografie. i) a recunoscut utilitatea deosebită a metodei istorice în studiile geografice, urmărind fenomenele şi faptele geografice în evoluŃia lor, în dinamismul lor în timp; j) a acordat o mare atenŃie metodei cantitative în caracterizarea faptelor prin intermediul a diverşi indici¸dovada o avem în studiile de natură economico-socială asupra Mexicului şi Cubei; k) a demonstrat şi aplicat principile metodice de bază în geografie şi anume – principiul suprafeŃei sau al arealului (repartiŃia teritorială a faptelor şi obiectelor geografice); - principiul conexiunii, al corelaŃiei şi al cauzalităŃii. Humboldt menŃiona că

105 Această stare de fapt este consemnată în piatră la Köln în monumentul dedicat regelui Prusiei Friedrich-Wilhelm IV, grup statuar în care regele este înconjurat de principalii săi consilieri intre care şi Al.von Humboldt. 106 P.Vidal de la Blache,op.cit.,pag.6

nu este suficient să constaŃi faptele şi fenomenele ci important este să scoŃi în evidenŃă însuşirile cele mai caracteristice ale fenomenelor, să compari regiunile pe care le studiezi şi să ajungi astfel la cauzalitatea raporturilor şi la generalizarea lor . l) a arătat strânsa legătură între geografia regională/ descriptivă şi cea generală/ teoretică, ambele având nevoie una de alta pentru a progresa.

Deşi este revendicat de mai multe discipline Humboldt rămâne în primul rând drept unul din fondatorii geografiei moderne, primul care a conceput geografia ca o descriere raŃională şi explicativă a peisajelor terestre considerate ca întreguri.

Prof.V.Mihăilescu, unul din marii geografi români, spunea că Al.von Humboldt face în “Kosmos” prima încercare de a fixa ca obiect de studiu al geografiei “întregul teritorial (complexul) regional sau planetar”107.

Putem spune în încheierea acestor scurte consideraŃii asupra rolului jucat de Al.von Humboldt în dezvoltarea geografie ca ştiinŃă că “ideea recompunerii unităŃii naturii din fenomene aparent izolate, cea a descoperirii legilor ce guvernează această unitate şi multiplele ei faŃete, aspecte pe care le îmbracă realitatea concretă şi apoi urmărirea legăturilor care dau coerenŃă întregurilor teritoriale sunt TOT ATÂTEA LATURI ALE GEOGRAFIEI MODERNE, pentru care suntem îndatoraŃi personalităŃii de excepŃie a lui Al.v.Humboldt.

Al doilea părinte al geografiei moderne este considerat Carl Ritter, contemporan

cu Al.von Humboldt faŃă de care nutrea o adevărată prietenie şi preŃuire. Născut în 1779 (cu zece ani mai tânăr decât Al.von Humboldt) la Quedlinburg, un târg din Saxonia, aflat la poalele munŃilor Harz, el a parcurs anii de şcoală şi de universitate sub înrâurirea preceptelor lui J.J.Rousseau şi ale lui Johann Heinrich Pestalozzi (pe care l-a cunoscut personal mai târziu) care stipulau cunoaşterea lumii prin cunoaşterea directă, prin drumeŃii şi călătorii mai lungi. După cum afirmă biografii săi, C.Ritter a avut ca obiect favorit, în şcoală GEOGRAFIA. Ulterior, în anii studenŃiei (în care a asimilat limbile clasice, greaca şi latina) geografiei i s-a alăturat istoria şi teologia. După terminarea studiilor a lucrat timp de aproape 20 de ani, ca tutore privat (un fel de profesor particular, dar mai mult decât atât) la Frankfurt/Main. In acest timp el aprofundează studiul ştiinŃelor naturii, al geografiei, istoriei108 călătorind şi făcând observaŃii în Renania, ElveŃia şi alte regiuni ale lumii germanice.

Tot acum apar şi primele sale lucrări ştiinŃifice care îl vor impune drept o personalitate de prim rang în lumea ştiinŃifică şi culturală germană. Se remarcă în acest sens lucrarea dedicată Europei, continent pe care nu-l vom mai regăsi în monumentala sa „Erdkunde”. Tipărită la Frankfurt/Main în două volume (primul în 1804, al doilea în 1807) lucrarea poartă un titlu foarte sugestiv (în română sună astfel: Europa – un tablou geografic-istoric şi statistic pentru prieteni, profesori de geografie şi tinerii interesaŃi. Avem aici precizat conŃinutul real al demersului geografic şi anume evidenŃierea interconexiunilor, a relaŃiilor dinttre diferitele compoinente ale unui spaŃiu, aceasta fiind adevărata menire a geografiei ca ştiinŃă. HărŃile , chiar şi cele tematice (o inovaŃie ritteriană) joacă un rol important care nu trebuie supralicitat (exagerat). 107 V.Mihăilescu, Geografia teoretică, Edit.Academiei, 1968,pag. 108 A studiat la Göttingen, între 1813-1816 geografia, istoria, pedagogia, fizica, chimia, mineralogia, botanica.

El afirmă în Erdkunde că prin folosirea unei culegeri de hărŃi ca principală sursă pentru demonstrarea ştiinŃei sale am comite, ca geografi, o foarte mare greşeală aidoma fiziologistului care prin studierea unui cadavru doreşte să afle cum inima este esenŃa vieŃii, făr sa-şi dea seama că el are de fapt în faŃa lui caricatura unui corp uman”109 Vorbind despre geografia anterioară lui, pe care nu o agrea (el a militat pentru Reine Geographie, geografia pură) el evocă o anumită tiranie a cartografiei faŃă de geografie, subliniată şi de ideea răspândită (cu deosebire în sec.16-17, vezi şi tabloul lui Vermeer, 1667) după care a cunoaşte harta este identic cu a şti geografie. Această desprindere de hărŃi, chiar de calitate este necesară pentru a spori „cugetarea geografică”, adică expunerea şi analizarea interconexiunilor, a legăturilor complexe dintre fenomenele geografice, aspecte practic (cel puŃin cu mijloacele timpului său) imposibil de redat cartografic.110

Consacrarea deplină în domeniul geografiei o capătă în urma publicării unei geografii a lumii pe regiuni. Intitulată “Erdkunde” şi programată a avea 4 volume, lucrarea publicată a avut numai 2 volume, primul dedicat Africii (1817) cel de al doilea Asiei (parŃial, datorită enormului material informativ de care dispunea Ritter) apărut un an mai târziu (1818).

După această performanŃă ştiinŃifică, C.Ritter este apreciat drept reformatorul geografiei, cel care a transformat un domeniu de cercetare, de studiu, într-o ştiinŃă 111. Având o astfel de poziŃie în lumea germanică, în 1820 i se creează o catedră specială la Universitatea din Berlin, C.Ritter fiind titularul primei catedrei de geografie existente în vreo universitate din lume. În obŃinerea acestei catedre (personale, pentru că după moartea sa catedra a fost desfiinŃată) a fost sprijinit de către Wilhelm von Humboldt, fratele mai mare (cu doi ani) al celuilalt mare geograf german, cunoscut reformator al învăŃământului superior german. (n.i. numele celor doi fraŃi este purtat astăzi de Universitatea din Berlin). În paralel Ritter a funcŃionat şi ca profesor de geografie la „Königliche Allgemeine Kriegschule”/Colegiul militar regal din Berlin, unde l-a avut ca student pe viitorul rege al României, Carol I.

Putem afirma că perioada petrecută alături de marele Ritter a fost deosebit de importantă pentru formarea viitorului rege al României, în toate acŃiunile acestuia revelându-se o solidă formaŃie geografică. Mai mult el a contribuit la înfiinŃarea SocietăŃii Române de Geografie (1875) pe care a sprijinit-o şi financiar, fiind de asemenea şi preşedintele acesteia. Principele Carol a avut şi contribuŃii concrete la apariŃia primului atlas tipărit la noi (la mijlocul anilor ’70 ai secolului al 19-lea).

Pe plan ştiinŃific C.Ritter realizează a doua ediŃie a lucrării “Erdkunde”, mult mai amplă, în 19 volume publicate între 1822 şi 1859. Elaborarea şi publicarea acestei lucrări - care i-a adus şi medalia de aur oferită de Royal Geographical Society (1845) - a trezit un viu interes devenind o lucrare de puternic interes public.112 Sunt prezentate, în

109 J.P.Bord, 1997, Le geographe et la carte, Cybergeo, 110 Lucrurile s-au ameliorat spre sfârşitul secolului 19 (1894) când P.Vidal de la Blache, în prefaŃa la Atlasul său general afirmă că “La carte du pays à étudier est accompagnée dúne carte physique ; elles s´éclairent lúne par láutre, et trouvent un complément dans des cartes ou des figures schématiques dont la géologie, la climatologie, la statistique ont fourni le sujet. Cet espèce de dossier (...) constitué, suivant le cas dúne façon plus ou moins complète, a pour but de placer sous les yeux lénsemble des traits qui caractérisent une contrée, afin de permettre à lésprit d´établir une liaison entre eux. Cést en effet dans cette liaison que consiste léxplication géographique dúne contrée”. (apud J.P.Bord, op.cit.) 111 R.Hartshorne, op.cit.pag.52 112 Stă dovadă prima hartă a zonei străbătute de râul Iordan, a cărei schiŃă, la teren, a fost realizată de un ofiŃer britanic (F.H.Robe) care a transmis-o unui misionar american (Ely Smith), care la rându-i a dat-o

Erdkunde, aspecte de geografie regională ale Africii şi Asiei, geografia celorlalte părŃi ale lumii fiind cuprinsă în alte lucrări de mai mică întindere. Amintim articole despre piramidele din Guatemala, despre colonizarea Noii Zeelande (un proces aflat la începuturile sale), despre eskimoşi, despre comerŃul Americii (SUA) cu Răsăritul (Asia..) ş.a.

În „Erdkunde” - operă de excepŃională importanŃă, compara- bilă ca impact ştiinŃific cu “Kosmos”-ul lui Al. von Humboldt - imensul material informativ este prezentat corelativ şi integrator; mai mult Ritter pune accent pe aspectele de geografie umană afirmând că “Pământul şi locuitorii săi se află în cele mai strânse relaŃii reciproce, fără aceste corelaŃii neputând fi prezentate pe de-a-ntregul nici Pământul şi nici societatea omenească”. Mai spune Ritter că istoria şi geografia trebuie să rămână pentru totdeauna inseparabile; Pământul influenŃează pe locuitori săi iar locuitorii, la rândul lor, produc modificări în ansamblul mediului natural.

Această poziŃie, viziune implică privirea, considerarea regiunilor individuale sau a continentelor drept UNITĂłI (în germană Ganzeit) care formează obiectul de studiu al geografului. Foarte interesant şi foarte modern spus.

Această viziune merită câteva precizări, dată fiind epoca în care a fost elaborată. Ritter ne spune că această unitate este în fapt mai mult decât suma părŃilor componente, mai mult decât condiŃionările topografice, climatice,etnice sau de altă natură. De asemenea această viziune este rodul convingerilor sale profund religioase şi al acceptării filosofiei dominante a timpului său, în speŃă filosofia dialectică hegeliană.Viziunea lui Ritter asupra ştiinŃei izvora din credinŃa fermă în Dumnezeu, ca planificator, conducător al Universului. El privea Pământul,drept “casa de educaŃie a omului” (formulă celebră ce defineşte gândirea geografică a lui Ritter), în care natura a fost creată de Dumnezeu, cu un anumit scop, spre a-i arăta omului calea dezvoltării sale, a devenirii sale. El nu privea forma continentelor (de exemplu) ca pe una accidentală ci ca pe una determinată de Dumnezeu, special pentru a fi capabilă să joace un rol desemnat de Dumnezeu pentru dezvoltarea omului (vezi Ńărmul Greciei şi vocaŃia de navigatori a elenilor). S.MehedinŃi scoate în evidenŃă cum nu se poate mai bine „felul de a gândi al lui Ritter în care se răsfrângea ceva din curentul metafizic al epocii” prin prezentarea unui pasaj semnificativ din „Erdkunde”: „P ământul e...o scenă a revelaŃiei divine... E o parte integrantă, un mădular activ în ordinea lucrurilor. Căci pământul mai are o relaŃiune şi mai înaltă decât aceea cu lumea văzută, mai are una cu lumea nevăzută, cu firea sufletească a făpturei, cu Creatorul şi cu creaŃiile înzestrate cu raŃiune – prin urmare nu numai cu împărăŃia naturii, ci şi cu împărăŃia spiritelor. În această privire, pământul e creaŃiunea lui Dumnezeu, este expresia cea mai înaltă a ordinei, frumuseŃii şi perfecŃiunii – o lume divină! O revelaŃie a înŃelepciunii dumnezeieşti sub forma unei lumii văzute.... Planeta e aşa făcută, încât să devină lăcaşul genului omenesc, să „mulŃumească toate dorinŃele sale lăuntrice şi din afară, în timpul scurtei vieŃi pământeşti spre a-l pregăti către împărăŃia mai înaltă a spiritelor”113. Observăm, alături de prof.S.MehedinŃi, că în explicarea fenomenelor antropogeografice lui C.Ritter îi era îngăduit să cheme în ajutor argumente teleologice şi chiar teologice. Punctul de vedere teleologic ritterian este vizibil şi din următoarele sale afirmaŃii :

unui misionar (Ed.Robinson) de unde a ajuns la C.Ritter, care lucra în acel moment la volumul dedicat în „Erdkunde” Asiei de SV(inclusiv Palestina). 113 S.MehedinŃi, 1943, Opere complete, I, partea a doua, pp.61-62.

a)„Constituirea, alcătuirea globului, este fără indoială, incontestabil coincidentă cu planul de a ocroti şi perfecŃiona Omul”. b) „Exista factori distructivi, este adevărat, dar ei nu acŃionează pe scara mare; cutremurele, şi vulcanii, şi marile furtuni de pe mare, afectează doar o parte a rasei (omenirii), ele nu sunt universale in acŃiunea lor“114. Această abordare teleologică a relaŃiilor dintre om/societate şi pământ n-avea sorŃi de progres. „Mergând în direcŃia unor astfel de idei, geografia putea să dobândească cel mult un fel de nebulozitate poetică, însă nici o rază de lumină, în felul cum pretinde metoda ştiinŃelor exacte. Şi de fapt aşa s-a şi întâmplat.... Pe la jumătatea veacului al XIX-lea, mulŃumită marelui avânt al ştiinŃelor exacte, curentul metafizic-teleologic slăbeşte”115.

Totuşi viziunea ritteriană asupra relaŃiei om-mediu era în concordanŃă cu spiritul timpului său, cu filosofia lui Hegel, profesor şi coleg cu C.Ritter la Universitatea din Berlin, fapt care a întărit influenŃa lor asupra contemporanilor. Carl Ritter a creat o adevărată şcoală, din care s-a dezvoltat mai târziu geografia umană. Între audienŃii săi, s-au numărat Karl Marx, P.Semenov-Tianşanski (faimos geograf şi explorator rus), Arnold Guyot, titularul primei catedre universitare de geologie şi geografie din SUA (la Princeton University) şi Elisée Reclus, unul din fondatorii geografiei sociale.

Interesantă este viziunea lui Ritter asupra cercetării geografice. El spunea următoarele: “sistemul meu este bazat pe fapte şi nu pe argumente filosofice; adunarea datelor nu este un scop în sine; sistematizarea şi compararea datelor, regiune cu regiune ar trebui să conducă la recunoaşterea unităŃii în aparenta ei diversitate”. “Planurile Domnului, care oferă scop şi înŃeles (s.n.i) ar putea fi descoperite prin luarea în considerare a tuturor faptelor şi datelor, a relaŃiilor din lume, pe cât de obiectiv este posibil”.

In 1827 Alexander von Humboldt se stabileşte la Berlin (până atunci a trăit la Paris), moment din care relaŃiile dintre cei doi mari oameni de cultură germani, geografi, devin tot mai strânse.116 De altfel acesta, în volumul I din “Kosmos” Al.von Humboldt va afirma că “marea şi inspirata operă a lui C.Ritter (n.i. e vorba de “Erdkunde”) a demonstrat că geografia comparată atinge desăvârşirea numai când întreaga masă a faptelor ce au fost adunate din diferite zone a fost cuprinsă într-o singură imagine şi a fost pusă la dispoziŃia inteligenŃei integratoare 117. Tot Humboldt spunea că “opera lui Ritter este o împlinire a planului lui Varenius” (ne amintim că acesta din urmă avea în vedere şi o geografie specială/ regională, pe care n-a mai apucat să o realizeze, murind la numai 28 de ani). În sfârşit, o altă apreciere a lui Humboldt “i-a fost rezervat timpului nostru să vadă geografia comparată cultivată magistral, în cea mai mare cuprindere, într-adevăr în

114 W.L.Gage (1865), Life of Carl Ritter, recenzie în The North American Review, vol 105, issue 216, pp.314-317 115 S.MehedinŃi, 1943, op.cit.,p.62 116 Există imagini (tablouri) ce-l înfăŃişează pe Al.von Humboldt în primul rând al amfiteatrului plin de studenŃi/audienŃi la cursurile lui C.Ritter şi, de asemenea, s-a păstrat chiar o scrisoare în care Al.von Humboldt îl anunŃă cu părere de rău pe Ritter că nu poate participa la cursul Ńinut de acesta, fiind reŃinut la palat de regele Prusiei. Aceste detalii subliniază şi ele impresia deosebit de favorabilă pe care a lăsat-o C.Ritter celebrului său compatriot. 117 R.Hartshorne,op.cit.1959, p.35

reflexul său asupra istoriei umane, asupra relaŃiilor formei Pământului cu orientarea trăsăturilor, caracteristicilor, popoarelor şi a progreselor civilizaŃiei”118.

Această direcŃie “comparatistă” apare încă din lucrarea scrisă în 1804, în care el afirma că “geografia trebuie să fie mai degrabă, o ştiinŃă empirică/ a faptelor concrete/ decât o ştiinŃă speculativă, dedusă fie din principiile raŃiunii (ale filosofie) fie din teoriile a priori ale geografiei generale. Regula fundamentală propusă de el pentru geografie care asigură adevărul ştiinŃific este realizarea de observaŃii pas cu pas (preluate sau personale) - adică de la un lucru concret la un alt lucru concret – şi nu pornirea de la vreo ipoteză (eventual valorificarea ei; deci nu pornirea de la idei preconcepute). El era convins că există legi care guvernează relaŃiile om-mediu dar nu s-a grăbit să le descopere, deoarece nu avea la îndemână tot materialul, din toate regiunile Terrei, care l-ar fi putut conduce la aflarea legilor respective. “Noi trebuie să întrebăm Pământul însuşi despre legile lui” spunea C.Ritter.

Adept al observaŃiei directe119 şi al cercetării de teren C.Ritter a fost deci primul mare oponent a ceea ce s-ar putea numi “geograf de cabinet”(calificativ ce i s-a acordat mai târziu, opus fiind lui Al.von Humboldt). Este adevărat că, fiind angrenat în sistemul universitar, călătoriile şi deplasările sale au fost mai restrânse. El a călătorit prin toată Europa, în 1837-1838, străbătând şi spaŃiul românesc, în contextul unei călătorii prin Europa sud-estică. În două scrisori trimise acasă de pe meleagurile noastre el prezintă o serie de realităŃi ale societăŃii şi spaŃiului „valah”, menŃionând între altele că “bucureştenii îşi numesc oraşul lor Micul Paris”(deci această formulare este mai veche decât se crede de obicei n.i.). Are însă şi aprecieri mai puŃin favorabile (corecte de fapt) asupra stării drumurilor, a spaŃiilor de cazare şi a mijloacelor de transport, publice, ale vremii.

Deşi admirat şi respectat de contemporani, influenŃa lui K.Ritter va scădea, odată cu apariŃia celebrei lucrări a lui Charles Darwin “Originea speciilor” ce inaugurează o nouă filosofie (pozitivistă) a ştiinŃei.

Totuşi mai multe noŃiuni şi concepte ritteriene precum „individ geografic”, „graniŃe naturale”, „spaŃiu geografic natural înzestrat cu o configuraŃie unitară”, „teritoriu organic natural” ş.a. vor fi preluate şi dezvoltate mai târziu de fondatorul antropogeografiei Fr.Ratzel.120

ContribuŃia lui K.Ritter la dezvoltarea geografiei poate fi sintetizată pe cinci paliere:cel al “unităŃii în diversitate”, cel al “noii ştiin Ńe geografice”, cel al studiilor inductive, cel al “regionalismului ” şi cel al teleologiei. Cu excepŃia ultimului, contestat de urmaşi, celelalte se constituie în adevărate puncte de pornire în studiul geografic modern, marcând o ruptură clară faŃă de geografia anterioară lui, punându-l astfel alături de Al.von Humboldt între fondatorii geografiei moderne. Să detaliem în continuare aceste contribuŃii ritteriene: 1. Din primii ani ai formării şi activităŃii sale el a făcut repetate observaŃii asupra naturii, ajungând pe această cale la dezvoltarea ideii unităŃii în diversitate recunoscând,

118 idem,p.36 119 Această poziŃie este evidentă în următorul fragment referitor la spaŃiul românesc : „Am trecut pasul cel puŃin umblat, am ajuns în Transilvania, nu mai am nimic de a face cu sălbăticiunea Valahiei, de care Ńară, viaŃă şi activitate nu se poate avea nici cea mai mică idee până nu se cutreieră în lung şi în lat (s.n.i.)”. Citat din M.Atanasiu, Două scrisori a lui Carl Ritter, BSRG,XXXIII,1912, pp..321-328 120 Vezi şi I.Bădescu et al , 1995,Sociologia şi geopolitica frontierei, Edit.Floarea Albastră, p.47.

asemenea lui Al.von Humboldt, marea complexitate a naturii. Acestă complexitate este însă subsumată unităŃii datorită interconexiunii fenomenelor. În acest sens C.Ritter afirmă că “ Pământul şi locuitorii săi se află în cele mai strânse relaŃii reciproce, un element nu poate fi analizat, urmărit în toate fazele sale fără luarea în considerare a celorlalte”; acestea sunt idei foarte apropiate de cele ale lui Al.von Humboldt. 2. Studiind unitatea în diversitate el s-a dedicat geografiei, delimitându-se însă de veche geografie pe care nu o aprecia (agrea) datorită descrierilor simple şi inventarierii faptelor în sine (ca unic sens, scop al geografiei)121. În locul acestei geografii demodate el a militat pentru o “nouă geografie”(geografie pură, Reine Geographie) prin care el înŃelegea interconexiunile şi interrelaŃiile existente la suprafaŃa terestră. 3. Pentru a promova această nouă geografie el a considerat necesare cercetările de teren, geografii trebuind să facă observaŃie după observaŃie până când legile generale devin evidente pentru cercetător. Pe acestă linie el este foarte apropiat de Al.von Humboldt şi ambii de tradiŃia aristoteliană. Totuşi în scrierile sale (numai Erdkunde însumează 20 000 pagini !) Ritter a formulat puŃine legi, poate şi pentru că, lucrând la scara continentelor, îi lipseau o serie de informaŃii la nivel global, informaŃii f ără de care el era conştient că nu se pot desprinde legităŃi cu caracter general. 4. Abordarea regională este cea care l-a făcut faimos pe C.Ritter, relaŃiile interconexiunile şi interdependenŃa dintre mulŃimile (în sens matematic) fenomenelor fiind analizate la nivelul unor spaŃii clar delimitate şi prin comparaŃia dintre diferitele areale studiate. Altfel spus, el a practicat diferenŃierea/ deosebirea areală, singura modalitate ritteriană de studiere a realităŃilor terestre, care a rămas valabilă şi practicată până în zile noastre. Aceasta diferenŃiere areală a avut în vedere mai întâi identificarea unei anumite părŃi a suprafeŃei terestre după o serie de trăsături definitorii – ale cadrului natural - care o individualizează; apoi “adăugarea” elementului uman (a comunită- Ńilor, a societăŃii); şi în final evidenŃierea manierei de adaptare şi de folosire a acestui mediu de către om. În aceste demersuri se observă şi calităŃile de profesor ale lui Ritter care a oferit o modalitate efectivă de organizare a materialului geografic. Ar mai fi de adăugat că ideea diferenŃierii areale - propuse de C.Ritter ca temelie a geografiei - a găsit, peste aproape un veac, un larg ecou în SUA unde a fost popularizată de către marele geograf R.Hartshorne. 5. Aspectul teleologic al geografiei lui C.Ritter (prin care, interesant, el este un continuator al geografului Imm.Kant) este cel mai criticat el fiind însă de înŃeles în contextul epocii sale; mai mult fiind în spiritul acelor vremuri i-a asigurat şi o mai mare influenŃă în rândul celor interesaŃi de prelegerile şi textele ritteriene..

Teleologia (teleos în greacă semnifică scop, Ńintă, intenŃie, Ńel) caută, urmăreşte să înŃeleagă evenimentele, situaŃiile, fenomenele în legătură cu scopurile lor ascunse. ExplicaŃiile teleologice se opun celor mecaniciste în care fenomenele şi observaŃiile sunt privite ca fiind rezultanta, produsul unor cauze primare cum ar fi „legile naturii”

C.Ritter era de altfel un om foarte religios, Creatorul fiind cel care ne-a dat Pământul a cărui unitate (recunoscută de Ritter) era rezultatul unui plan al lui Dumnezeu, ce urmărea să facă din Terra casa de educaŃie a speciei umane. Trebuie amintit că în concepŃia lui Al.von Humboldt asupra unităŃii terestre, asupra Pământului, Divinitatea nu juca nici un rol.

121 Elisée Reclus spunea undeva că Ritter a scos geografia din „mizerabila rutină a înşiruirii denumirilor”.

Câteva aprecieri de sinteză asupra lui C.Ritter spre a-i preciza mai bine rolul şi locul în dezvoltarea geografiei: - El nu a fost un veritabil om de teren /cercetător după criteriile actuale (cantitative în

mare măsură), în scrierile sale bazându-se pe informaŃiile furnizate de alŃii şi pe observaŃiile sale directe (calitative să le numim) culese în călătoriile nu prea lungi prin Europa.

- El a fost în principal un antropogeograf, fapt ce îl deosebeşte contemporanul şi prietenul său Al.von Humboldt. Omul (societatea) ocupă locul central în opera sa în timp ce în cea a lui Humboldt omul este unul din multele sale obiecte de studiu . C.Ritter nu a ignorat geografia fizică, aşa după cum Humboldt nu a ignorat geografia umană. Dar Ritter a folosit geografia fizică pentru a identifica habitatele umane sau pentru a preciza limitele regiunillor populate/locuite.

- El a avut o puternică influenŃă în epocă, mult mai mare decât Humboldt, şi în principal asupra dezvoltării geografiei germane (şi nu numai ), beneficiind de catedra de geografie pe care a slujit-o timp de aproape 40 de ani.

Aceşti doi titani ai ştiinŃei noastre au marcat dezvoltarea geografiei, aşa cum a arătat anterior, fără a se putea desprinde, nici nu puteau, de spiritul epocii în care au trăit. Există desigur, diferenŃe considerabile între K.Ritter şi Alex.von Humboldt, una fiind mult clamată şi anume punctul de vedere ştiinŃific al lui Humboldt opus celui religios al lui Ritter. În fapt amândoi au acordat o mare atenŃie unităŃii naturii, a lumii înconjurătoare. Apoi, amândoi credeau că scopul final al cercetării era de a clarifica această unitate şi în această privinŃă ei erau de acord cu filosofiile idealiste ale timpului lor. Humboldt nu a mers prea departe cu idealismul său, în comparaŃie cu Ritter, conceptul său de unitate a naturii fiind mai mult unul de ordin estetic decât de ordin religios. Spre deosebire de Ritter el nu a văzut nici un motiv pentru a explica unitatea şi ordinea din natură ca un sistem dat de Dumnezeu pentru dezvoltarea omului.

Humboldt a fost puternic angajat în dezvoltarea treptată a ştiinŃei naturii şi cea mai mare contribuŃie a sa este în domeniul geografiei fizice sistematice. MulŃi îl consideră drept fondatorul biogeografiei şi al climatologiei, două din ramurile de bază ale geografiei fizice.

In privinŃa lui C.Ritter, după ce eliminăm “balastul” teleologic (al finalităŃii) contribuŃia sa cea mai importantă rămâne în domeniul geografiei regionale, modelul de tratare preconizat de el şi dezvoltat de discipolul său Elisée Reclus fiind şi în prezent folosit de geografii regionalişti din întreaga lume.

Să spunem, în încheierea acestui capitol că deşi erau separaŃi doar de 10 ani (ca vârstă) cei doi oameni de cultură aparŃin unor tipuri total diferite de oameni de ştiinŃă: Al.von Humboldt aparŃine tipului polivalent (am spus undeva chiar renascentist) specific secolului al 18-lea pe când C.Ritter este deja omul de ştiinŃă specializat (doar geograf, cu catedra proprie la Universitatea din Berlin). Dezvoltarea ştiinŃei făcea tot mai dificilă (chiar imposibilă) cuprinderea de către o singură persoană (oricât de capabilă şi de dotată intelectual) a ansamblului unei întregi ştiinŃe, astfel că însuşi C:Ritter s-a văzut obligat (putem spune) să se concentreze asupra relaŃiei societate-mediu natural contribuind esenŃial la individualizarea antropogeografiei, pas deosebit de însemnat în modernizarea „venerabilei” noastre geografii care, de acum înainte, va fi mai degrabă un domeniu (studiat de tot mai multe ştiinŃe – ştiinŃele geografice) şi nu o singură ştiinŃă.

REZUMAT Marile Descoperiri Geografice au avut cauze complexe, între care un rol important l-a avut prozelitismul creştin (catolic). Mai puternice au fost însă cele economice legate de „foamea” de metale preŃioase necesare schimburilor economice tot mai intense pe fondul accentuării producŃiei de mărfuri în Ńările vest-europene. Marile Descoperiri Geografice au condus la lărgirea oikumenei până aproape de limitele sale actuale, a impus pentru câteva secole dominanŃa continentului european în ansamblul socio-economic şi politic mondial. Se conturează imperiile coloniale (primele fiind cele iberice – spaniol şi portughez), începe colonizarea Lumii Noi, proces ce va schimba complet structura etnică, religioasă, politică a Ńinuturilor cucerite (şi colonizate). Dezvoltarea economiei de plantaŃie în America tropicală (mai ales) a condus la expansiunea comerŃului cu robi (sclavi), continentul african fiind principala sursă până la abolirea acestui comerŃ inuman la mijlocul secolului al 19-lea. Geografia s-a numărat printre ştiinŃele cele mai favorizate şi la modă ale acestei perioade iar geografii persoane foarte căutate la curŃile regale şi imperiale occidentale. Asistăm la o renaştere a geografiei regionale (acum sub forma cosmografiilor) şi, de asemenea, la primele tentative de constituire a unui veritabil corp teoretic al ştiinŃei noastre. Iese în evidenŃă B.Varenius cu lucrarea sa Geografia generalis (1650 ) iar un secol mai târziu Imm.Kant fixează pentru totdeauna locul geografiei în ansamblul cunoaşterii ştiinŃifice (geografia – ştiinŃă chorologică, care analizează obiectele şi fenomenele ce aparŃin aceluiaşi spaŃiu). Ideile kantiene au fost dezvoltate şi aplicate de fondatorii geografiei moderne Alexander von Humboldt (anul 1799 – fiind considerat anul „zero” al cercetării ştiinŃifice de teren geografice) şi C:Ritter (primul titular al unei catedre universitare de geografie). După unele opinii (pe care nu le însuşim) C.Ritter poate fi considerat fondatorul antropogeografiei, Fr.Ratzel fiind în acest caz un continuator, de geniu, al lui C.Ritter şi nu fondatorul antropogeografiei.

AUTOEVALUARE

1.Care consideraŃi ca au fost principalele consecinŃe ale Marilor Descoperiri Geografice pentru evoluŃia geografiei (umane) ? 2. EvaluaŃi relaŃiile dintre geografie şi religie de-a lungul epocii Marilor descoperiri Geografice. 3.PrezentaŃi principalele contribuŃii ale lui Imm.Kant la dezvoltarea geografiei. 3. De ce este considerat Alexander von Humboldt al doilea descoperitor al Americii ? 4. ComparaŃi activitatea ştiin Ńifică a celor doi mari titani şi făuritori ai geografiei moderne Alex.von Humboldt şi C.Ritter; ce elemente comune şi ce elemente particulare aŃi identificat ? 5. Cum explicaŃi spiritul teleologic al gîndirii geografice ritteriene ? Teme de control:1.Marile Descoperiri Geografice şi făurirea lumii de astăzi( patternul economic, etnic, cultural, lingvistic). 2. Immanuel Kant – geograf. 3. Carl Ritter – părinte ale geografiei moderne, precursor al antropogeografiei ştiin Ńifice

MODULUL III. GEOGRAFIA UMANĂ/ANTROPOGEOGRAFIA ŞI PĂRINłII EI FONDATORI – Fr.RATZEL şi

P.VIDAL de la BLACHE. EVOLUłIE PÂNĂ LA MIJLOCUL SECOLULUI 20. ConŃinut: 3.1.Consolidarea geografiei moderne. 3.2.Doi geografi/antropogeografi „uitaŃi”: E.Reclus şi P.Kropotkin. 3.3.Ch.Darwin revoluŃionează ştiin Ńa geografică. 3.4.Fr.Ratzel – părintele antropogeografiei moderne.Determinismul în geografia umană. 3.5.P.Vidal de la Blache şi direcŃia regională în antropogeografie (J.Brunhes, Al.Demangeon, Max Sorre, Al.Hettner, R.Hartshorne ş.a.). 3.6.Concluzii privind perioada clasică a antropogeografiei /geografiei umane Obiective

• Sublinierea rolului formativ al geografiei (umane în special) în societatea modernă, capitalistă.

ContribuŃii la formarea conştiin Ńei naŃionale, la educarea pozitivist-ştiin Ńifică. • EvidenŃierea contribuŃiei antropogeografiei la cunoaşterea temeinică a Lumii, la înŃelegerea

societăŃii, a dinamicii acesteia, a relaŃiei tot mai complexe cu mediul înconjurător, tot mai antropizat.

• Sublinierea permanentei legături ştiin Ńă (geografică)- realitate socio-economică şi conştientizarea limitelor abordării antropogeografice regionaliste.

3.1. Consolidarea geografiei moderne. 3.1.1. Expansiunea geografiei academice(universitare). Specializarea

cercetărilor geografice. Geografia reprezentată de Alexander von Humboldt şi Carl Ritter a fost numită

„clasică”de către marele geograf american R.Hartshorne122 deoarece ea reprezintă începutul dezvoltării moderne a geografiei. Totuşi, la o analiză mai atentă se observă că după acest început strălucitor există în evoluŃia geografiei un hiatus de aproape două decenii până la apariŃia unei alte personalităŃi geografice impunătoare, Friederich Ratzel fondatorul antropogeografiei, considerat de mulŃi şi buni cunoscători ai performanŃelor geografiei ca ştiinŃă şi domeniu al cunoaşterii, drept cel mai mare şi mai influent geograf al tuturor timpurilor.

Cum se explică totuşi această “pauză” în evoluŃia ştiinŃei noastre ? Prof.S.MehedinŃi exprimă, plastic şi în acelaşi timp sensibil, starea de lucruri din geografie, consecutivă anului 1859, când la interval de câteva luni (6 mai şi respectiv 28 septembrie) au plecat în lumea celor drepŃi cei doi mari geografi. „..Aşa că dispărând cei doi bătrâni, în umbra cărora generaŃiile mai tinere crescuseră nebăgate în seamă, dintr-odată s-a văzut golul, pe care lumea îl simte totdeauna când exemplarele rare ale omenirii au încetat a mai fi. Iar pierderea era cu atât mai vădită, cu cât cei doi corifei ai ştiinŃei noastre erau, în gândirea întregii lumi, legaŃi de amintirea acelei perioade de minunată înflorire a spiritului omenesc, care, cu Goethe, Beethoven şi Kant atinsese culmi neîntrecute de tot ce cunoscuse mai înainte cugetarea omenească şi de tot ce făptuise puterea creatoare a artei. Era deci pentru contemporani un fel de Amurg al zeilor, un moment ca acelea, cînd lumea pare că se opreşte în loc, iar părerea de rău pentru ceea ce a fost stă să covârşească speranŃa pentru cele ce vor mai fi”123

Alexander von Humboldt şi Carl Ritter erau (şi au rămas) personalităŃi de excepŃie care au scos geografia din “mlaştina” detaliilor şi informaŃiilor de tot felul acumulate timp de câteva secole, ca urmare a extinderii orizontului geografic până aproape de limitele sale de azi, creind o modalitate de prezentare logică, explicativă a realităŃilor spaŃiale.

Totuşi, cu toată această abordare pe care o putem numi revoluŃionară, dată fiind şi uriaşa forŃă de cuprindere a minŃilor celor doi titani, geografia practicată de ei este destul de apropiată de vechile cosmografii prin prezentarea tuturor aspectelor realităŃii spaŃiale, teritoriale, este adevărat de o manieră corelativă, explicativă, integratoare.

122 În cunoscuta sa lucrare The Nature of Geography,1939. 123 S.MehedinŃi, 1943, Antropogeografia şi întemeietorul ei Fr.Ratzel, în vol. Opere complete, I, Introducere în geografie, pp.145-146

Ori acest lucru nu este la îndemâna oricărui individ şcolit! Atât de mare a fost personalitatea lui Carl Ritter în epocă şi identificarea geografiei cu activitatea sa, încât după dispariŃia sa fizică în toamna anului 1859, catedra de geografie de la Universitatea din Berlin a fost desfiinŃată. În anul următor se înfiinŃează o nouă catedră de geografie, la Universitatea din Leipzig, al cărei titular va fi O.Peschel, care va orienta geografia academică germană către domeniul ştiinŃelor naturii, mai „permeabil” la noile principii induse de epocala lucrare darwiniană „Originea speciilor”124

Această catedră va fi urmată deceniul următor de altele, proces ce se înscrie într-un context mai larg, al avântului pozitivist al întregii ştiinŃe europene (pe fondul generalizării sistemului capitalist) pe de o parte, şi cel al modernizării învăŃământului preuniversitar, al generalizării învăŃământului primar şi apoi gimnazial. Bazat pe principii pedagogice noi, în care cunoaşterea orizontului local trebuia completată cu temeinice cunoştinŃe despre Ńară şi lume, acest învăŃământ avea astfel nevoie de cadre calificate în universităŃi.

ExistenŃa şi dezvoltarea geografiei în lumea germană (dar nu numai) a celei de a două jumătăŃi a secolului al 19-lea şi-a mai găsit o justificare, în parte corelată cu noua structură a învăŃământului. Ea putea fi folosită şi pentru popularizarea ideii naŃiunii-stat, - a cărei punere în aplicare, în realitate reprezenta un obiectiv însemnat în acel timp (Germania făurită de Bismarck “prin fier şi sânge” nu era pe deplin acceptată în mintea contemporanilor germani). Tot geografia (mondială, a Ńărilor, a regiunilor) oferea posibilitatea de înŃelegere a realităŃilor demografice, etnice, economice ale întregii lumi. Omenirea se afla la capătul a aproape patru secole de descoperiri continui, de lărgire a orizontului geografic şi spre finalul “împroprietăririi” marilor puteri ale lumii cu teritorii nou descoperite.125

Concomitent, putem spune, se intensifică procesele de făurire a statelor naŃionale, conturate în jurul ideii identităŃii naŃionale/etnice. Pe acest drum geografia a mers mână în mână cu istoria fapt care avea atât antecedente (în opera lui Ritter de exemplu) cât şi consecinŃe pe plan instituŃional (facultăŃi sau institute de istorie-geografie se întâlnesc şi în zilele noastre, mai ales în Europa).

Pentru a îndeplini aceste scopuri educativ-formative în spiritul noilor realităŃi politico-economice şi implicit geografice, era necesară o formare/pregătire adecvată a personalului didactic preuniversitar (inclusiv şi mai ales la început, învăŃători). Din acest motiv, spre exemplu, guvernul prusac a decis în 1874 înfiinŃarea de catedre de geografie la toate universităŃile din Ńară. Până în 1880 erau deja abilitaŃi 10 profesori universitari. Exemplu german va fi urmat şi de alte state de pe continent. Să amintim că în FranŃa vecină şi în suferinŃă (pierduse războiul cu Prusia şi cele două provincii Alsacia şi Lorena) una din primele catedre universitare de geografie (Paris, Ecole Normale Superieure,1877) a fost onorată de personalitatea de excepŃie a lui Paul Vidal de la Blache.

124 Despre impactul acestei lucrări asupra geografiei vezi mai departe în cuprinsul acestui modul. 125 S-a afirmat pe bună dreptate că de la Columb şi Vasco da Gama şi până la călătoriile lui David Livingstone în inima continentului african s-a desfăşurat o competiŃie nu doar de cuceriri teritoriale dar şi de furnizare de informaŃii despre „suprafaŃa globului”, cuplată această dorinŃă cu cererea de cărŃi, texte care să rezume, să sintetizeze aceste informaŃii (motivele fiind ştiinŃifice, practice – comerciale, politice, culturale , religioase ş.a.). Pentru clădirea geografiei moderne, a fost nevoie desigur şi de texte esenŃiale precum „L’Esprit de Lois” a lui C.Montesquieu (despre care am vorbit) sau „Originea speciilor” a lui Ch.Darwin (despre care vom vorbi).

Un caz concret de eficienŃă a demersului geografic pe linia formării identităŃii naŃionale îl reprezintă Finlanda (pe atunci mare ducat în componenŃa Imperiului Rus). Publicarea în 1899 a Atlasului Finlandei -atlas ce reliefa unitatea şi unicitatea pământurilor finlandeze – a contribuit la făurirea ideii identităŃii naŃionale în rândul locuitorilor Ńinuturilor respective, idee pusă în practică prin desprinderea din “braŃele” ursului rusesc după mai puŃin de două decenii (la 6.12.1917 Parlamentul de la Helsinki a proclamat independenŃa statului).

Peste Canalul Mânecii ideea naŃională nu avea prea mare valoare, în schimb mândria britanică nu cunoaştea margini (Anglia în perioada victoriană ajunsese “stăpâna lumii”) astfel că impulsul pentru dezvoltarea geografiei universitare a venit dinspre Royal Geographical Society (Societatea Regală de Geografie), care a sponsorizat prima catedră universitară britanică de geografie înfiinŃată la Oxford în 1887 (unde geografia nu mai fusese predată de pe timpul reginei Elisabeta I, cel în cauză fiind faimosul R.Haklyut). Titularul acesteia a fost Halford Mackinder, cunoscutul geopolitician de mai târziu – devenit o personalitate de prim rang a societăŃii britanice (a fost ales membru al parlamentului, a fost înnobilat) – cel care a contribuit, la rândul său, la expansiunea învăŃământului geografic atât în universităŃile britanice cât şi în şcolile de cultură generală. În această direcŃie el înfiinŃează, în 1893, împreună cu un grup de profesori şi învăŃători the Geographical Association, “organism” profesional care a militat şi a contribuit la consolidarea învăŃământului geografic britanic.

Comparând apariŃia în universităŃi a geografiei cu a altor discipline ştiinŃifice, naturaliste sau umaniste, vom observa o anumie devansare din partea celorlalte (biologie, geologie ş.a.). ReticenŃa şi chiar o anumită ostilitate faŃă de introducerea geografiei ca disciplină universitară se leagă în mare măsură de startul mai timpuriu, de dezvoltarea mai rapidă a disciplinelor sistematice şi de specializarea tot mai strictă a muncii ştiinŃifice. Imaginea cosmografică a geografiei, evidentă, aşa cum spuneam, chiar şi la Al.von Humboldt şi C.Ritter, nu se potrivea cu dezvoltarea universitară a acelor ani. Se afirma de anumiŃi universitari că domeniul cercetării geografice este deja acoperit de alte discipline din planul de învăŃământ universitar.

Unul dintre aceştia (istoricul Edward A. Freeman) se opunea prezenŃei geografiei independente în universităŃi dat fiind faptul că “ o mare parte a domeniului geografiei aparŃine istoriei iar o altă parte a domeniul presupus al geografiei este reclamat de geologi ca fiind al lor”126. Un alt profesor McKenny Hughes, geolog la universitatea din Cambridge, spunea că departamentul său face deja tot ceea ce este necesar în predarea şi lucrările de teren în geografia fizică. De altfel, geografia ca departament va prinde contur la această prestigioasă universitate abia în anul 1908..

Pe fondul acestor opinii contrare prezenŃei, cu statut independent, a geografiei în universităŃi, apare în Marea Britanie faimosul raport Keltie, numit aşa după autorul său, secretarul Royal Geographical Society, Sir John Scoot Keltie (1840-1927) în care se aduc argumente puternice, serioase în favoarea geografiei universitare. Unul dintre ele sună astfel:

“Numai prin intermediul geografiei se văd legăturile dintre condiŃiile fizice, istorice şi politice; din acest motiv geografia solicită poziŃia distinctă de celelalte şi cu importanŃă practică singulară…geografia ştiinŃifică poate fi definită drept studiul corelaŃiilor locale”(Keltie,1886,p.71)127. Observăm că, după mai bine de un secol, opinia lui Kant conform căreia “geografia se ocupă cu fenomenele asociate în spaŃiu” devine 126 A.Holt-Jensen, op.cit., 1988, p.23 127 citat de A.Holt-Jensen, 1988, p.23

argumentul cel mai convingător pentru autonomia şi independenŃa geografiei în câmpul ştiinŃelor.

În SUA geografia a intrat în universităŃi, ca disciplină independentă cam tot în anii ’70 ai secolului al 19-lea128. Între primii profesori universitari de geografie s-a numărat W.Morris Davis (1850-1934) care, începând cu 1878, a predat geografia la Harvard. Primul departament de geografie (catedră pe stil românesc) s-a înfiinŃat la Chicago, în 1903. In preajma primului război mondial geografia era bine încetăŃenită în universităŃile americane (Harvard, Yale, Columbia University, Wharton School/ University of Pennsylvania, ChicagoUniversity).

Tot în această perioadă a sfârşitului de secol 19, apar primele reviste de specialitate: Geographical Journal (Marea Britanie), Annales de Geographie (FranŃa, 1891, fondator P.Vidal de la Blache), Annals of the Association of American Geographers.(SUA) ş.a.. Noua geografie universitară se distanŃează treptat de societăŃile de geografie (ingratitudine..) pe măsură ce-şi dezvoltă o bază ştiinŃifică, bază ce lipsea societăŃilor geografice, aşa cum erau ele de la început.

O funcŃie tot mai însemnată a revistelor universitare a fost aceea de a publica rezultate ale cercetărilor, care puteau fi luate ca modele de studenŃi şi alŃi “învăŃăcei”. În plus apar o serie de materiale cu specific pedagogic (metodologic) menite să uşureze şi să orienteze predarea, prezentarea materialului geografic într-o manieră cât mai modernă, cât mai potrivită cu noile dezvoltări produse de cercetarea ştiinŃifică geografică. Avem un asemenea exemplu în numărul special dedicat pedagogiei geografice din Les Annales de Geographie, (mai 1905) la care au colaborat P.Vidal de la Blache, L.Gallois şi P.Dupuy.129

În acelaşi timp apar şi reviste în sprijinul profesorilor de geografie din învăŃământul preuniversitar; între ele se numără şi prestigioasa “Geography” editată de The Geographical Association al cărei preşedinte a fost până în 1947 Sir Halford Mackinder, revistă ce a sărbătorit în 1993 un veac de existenŃă.

Avem astfel un cu totul alt orizont al geografiei care depăşeşte faza speculativă sau cea descriptivă ce antrenau un număr restrâns de “iniŃiaŃi”. Ea capătă aspectul unei adevărate mişcări ştiinŃifice în care se manifestă idei dintre cele mai diferite, cu impact adesea şi în afara lumii geografice.

Noua geografie, atât de dinamică, se inspira pe de o parte din unele idei şi principii ale lui Humboldt şi Ritter şi din evoluŃionismul generat de lucrarea lui Ch.Darwin (1859, “Originea speciilor”), iar pe de altă parte din evoluŃiile în mers din domeniul geografico-politic (terminarea împărŃirii lumii, apariŃia statelor naŃionale, şubrezirea imperiilor, mai ales în Europa).

3.2. Doi geografi(antropogeografi) „uitaŃi”: Elisée Réclus şi Piotr Kropotkin

128 Primul profesor universitar de geografie a fost A.Guyot, discipolul lui C.Ritter, care însă a fost titularul unei catedre de geologie şi geografie fizică infiinŃată, pentru el, la Universitatea Princeton (1854). În lucrarea sa The Earth and the Man Lectures on Comparative Phisical Geography in its Relation to the history of Mankind (1849) A.Guyot dezvoltă conceptul de fel de viaŃă („genre de vie”), folosit apoi de P.Vidal de la Blache care l-a consacrat definitiv în geografia umană, prin asocierea sistematică a acestuia cu mediul înconjurător. 129 J.Bruhnes, op.cit., pag.39

În această efervescenŃă ştiinŃifică generală se remarcă printr-o poziŃie aparte, geograful francez Elisée Reclus(1830-1905) a cărui operă poate fi considerată o adevărată punte de legătură între geografia clasică şi cea modernă a sec.20.

Cel mai productiv geograf din toate timpurile ( cf.Arild,1988,p.24) E.Réclus soseşte la Berlin în 1851 spre a studia teologia audiind în acelaşi timp prelegerile lui C.Ritter, prelegeri care i-au stârnit interesul pentru geografie, domeniul pe care nu îl va mai părăsi şi-l va ilustra în mod strălucit.

Student al lui Ritter, Reclus apelează la unele dintre ideile magistruluisău, uşor deterministe atunci când afirmă că „ civilizaŃia europeană nu este rezultatul virtuŃilor proprii ale raselor ce locuiesc în Europa ci al condiŃiilor solului (terenului), climatului, al formei şi poziŃiei continentului.. Sub aceeaşi influenŃă ritteriană, el a conceput planul Noii Geografii Universale (n.i. vezi mai departe), operă ce începe cu prezentarea regiunii Mediteranei, focarul civilizaŃiilor clasice europene”130

Implicat în mişcările politice ale vremii ca opozant al lui L.Napoleon (motiv pentru care se refugiază în 1852 în Marea Britanie, de unde efectuează lungi călătorii în America de Nord şi America de Sud131, muncind pentru a se întreŃine…In 1857 se întoarce în FranŃa, se dedică geografiei iar publicarea în 1866-67 a lucrării în două volume “La Terre – description des phenomènes de la vie du globe” (peste 1 500 pagini) îi aduce consacrarea în lumea ştiinŃifică europeană. Totuşi el se apleacă mai mult asupra aspectelor umane ale geografiei “aruncând o privire ageră” asupra inegalităŃilor în condiŃia umană din lumea contemporană lui, făcând din aceasta tema principală a cărŃilor sale.

Deplasarea mai clară spre stânga, sub raport ideologic, poate fi pusă pe seama prieteniei cu liderul mişcării anarhiste, Mihail Bakunin (1814-1876). Întâlnirea cu Mihail Bakunin poate fi considerat al doilea moment important din viaŃa lui E.Reclus (după întâlnirea cu C.Ritter).; de acum înainte el va fi un om de stânga atât ca mentalitate cât şi ca acŃiune, participând la organizaŃia secretă “Fraternité internationale” şi la luptele generate de Comuna din Paris (1871). Cade prizonier în mâinile trupelor guvernamentale, petrece zece luni în 14 închisori diferite, fiind apoi condamnat la deportare în Noua Caledonie, sentinŃă comutată în 10 ani de exil ca efect al protestelor internaŃionale venite din partea societăŃilor de geografie şi a unor personalităŃi ştiinŃifice de talia lui Ch.Darwin.

Se stabileşte în ElveŃia unde începe redactarea monumentalei sale lucrări “Nouvelle Geographie Universelle”(1875-1894, 19 volume, peste 17 000 pagini !). În ultimii 11 ani de viaŃă (1894-1905) este profesor de geografie la Universitatea din Bruxelles, refuzând să-şi ridice salariul, trăind modest din veniturile procurate de cărŃile publicate.

Între aceste cărŃi se remarcă “L’Homme et la Terre”, o impozantă lucrare în 6 volume (3 500 pagini) apărută între 1905 şi 1908 (parŃial postumă), lucrare în prefaŃa căreia el conturează conceptul de geografie socială. Expresia geografie socială o folosise încă din 1884 pentru a desemna relaŃiile speciale dintre societate şi natură. Ideile sale s-au bucurat de sprijinul lui Sir Patrick Geddes, biolog şi cercetător al vieŃii sociale, planner, care le-a răspândit în ceea era pe atunci cel mai puternic stat din lume, Marea Britanie. Mai mult, Sir Patrick Geddes a pus ideile lui E.Reclus asupra societăŃii la baza concepŃiilor sale privind remodelarea urbană (este vorba de acele oraşe-grădină/ garden city), menită să amelioreze condiŃiile de viaŃă din aglomerările urbane britanice, model preluat ulterior şi în Ńări de pe continent.

Reclus nu este inclus în şcoala franceză de geografie umană (promotoare a posibilismului) fondată de Paul Vidal de la Blache, contemporanul său, deşi anumite idei

130 Al.Ungureanu, 2004, Les pays roumaines et leur habitants dans l’oeuvre d’Elisee Reclus,RRG, tom 47-48,p.17. 131 A.Holt-Jensen, op.cit.,pag.24, “mai mult pentru a observa decât pentru a cerceta”.

reclusiene sunt apropiate de cele ale posibilismului vidalian. Astfel, noŃiunea-cheie utilizată de posibilism spre a exprima capacitatea omenirii de a da un răspuns constrângerilor/limitărilor naturii, cea de nivel de cultură este prezentă în opera lui Reclus sub forma foarte apropiată de „stare a culturii”.

Prezentarea lui Elisée Reclus, un geograf redescoperit practic în ultimele decenii, o considerăm necesară pentru a sublinia un lucru şi anume că geografia umană în sens modern, cu implicaŃiile sociale profunde, cu raporturile biunivoce dintre societate şi natură nu reprezintă o etapă recentă a dezvoltării geografiei. Ea îşi revendică un certificat de naştere simultan cu ramurile geografiei fizice (geomorfologia, climatologia ş.a.).

Contemporan cu E.Reclus a fost contele Piotr Kropotkin (1842-1921) faimos prin cercetările sale fizico-geografice de tinereŃe asupra nordului Europei şi al Asiei; şi el aderă la curentul anarhist, devenind treptat un ideolog al acestuia. Şi-a petrecut cea mai mare parte a vieŃii sale în afara Rusiei (unde a revenit abia spre sfârşitul vieŃii sale) din cauza convingerilor sale politice (anarhismul social).

După 1871, anul părăsirii Rusiei, el „îşi consacră viaŃa celor două revoluŃii: prima priveşte relaŃiile economice şi sociale, a doua priveşte ştiinŃa geografică” 132. În ElveŃia i-a contact cu o societate total diferită de cea a Rusiei Ńariste, în care comunităŃile locale se bucurau de o largă autonomie. „Modelul” social elveŃian va fi propus de el mişcării anarhiste, îndreptată către „eliminarea” tiraniei statului asupra cetăŃeanului organizat în colectivităŃi teritoriale de varii dimensiuni. Tot în ElveŃia face cunoştinŃă şi colaborează cu E.Reclus, sprijinindu-l pe acesta în elaborarea acelor părŃi din Noua Geografie Universală care tratau Siberia şi Europa răsăriteană (adică spaŃiul Imperiului rus). Aidoma acestuia, va impleti activitatea politică şi cea ştiinŃifică, geografică. El s-a opus interpretării simpliste a lucrării lui Darwin „Originea speciilor” ce a îmbrăcat forma darwinismului social, după care natura este un imens câmpie de bătălie pentru supravieŃuire, rezultanta fiind supravieŃuirea celui mai puternic şi eliminarea celui mai slab.

El considera că în dezvoltarea/evoluŃia civilizaŃiei umane cea mai bună soluŃie o reprezintă ajutorul/sprijinul reciproc/mutual în cadrul unor comunităŃi de mici dimensiuni, bine adaptate mediului natural şi socio-economic („small is beautiful” – sloganul „verzilor” contemporani îşi are originile în această viziunea kropotkiană). El avea o viziune modernă asupra învăŃământului geografic, arătând că educaŃia prin geografie este modalitatea ideală pentru a promova respectul faŃă de natură şi, de asemenea, respectul dintre popoare şi naŃiuni.

El sugera, între altele, reorganizarea marilor aglomerări urbane în aşezări mai mici în care spaŃiile de locuit, de muncă şi de petrecere a timpului liber să poată fi integrate armonios. Ideile sale, aidoma celor ale lui E.Reclus şi P.Geddes, au fost pus în practică în Marea Britanie unde până la primul război mondial au fost construite primele două garden city – Welwyn şi Letchworth, ambele în apropierea Londre. Ulterior asemenea soluŃii de renovare urbană au fost aplicate în Germania, Suedia, Italia, FranŃa şi în alte Ńări europene.

Atât Kropotkin cât şi Reclus au militat pentru ca geografia privită ca disciplină ştiinŃifică şi de învăŃământ să aibă în vedere nu doar natura ci şi omul (societatea). P.Kropotkin a fost prieten cu sir J.Keltie, secretarul SocietăŃii Regale de Geografie, şi la 132 A.Holt-Jensen, op.cit.,p.26

susŃinut în demersurile său pentru înfiinŃarea catedrelor de geografie în universităŃile britanice.

E. Reclus şi P.Kropotkin sunt două din numele sonore ale geografiei mai sensibile la modificările intervenite în contextul socio-economic al lumii occidentale în a doua parte a secolului al 19-lea, şi care au canalizat o parte din preocupările geografiei spre om şi societate.

3.3. Ch.Darwin revoluŃionează ştiin Ńa geografică.

Mai mult poate decât evoluŃiile din sfera social-economică, mersul geografiei – în ansamblul ei - a fost influenŃat de revoluŃia produsă în gândirea ştiinŃifică de lucrarea lui Ch.Darwin “Originea speciilor”apărută la 24 noiembrie 1859 Aceasta a indus urmări importante pe patru direcŃii majore:1) ideea dezvoltării în timp (de-a lungul timpului) care a influenŃat puternic progresul geomorfologiei, pedologiei, ecologiei şi într-o anumită măsură a geografiei umane; 2) accentul pus pe relaŃiile strânse (intime) dintre viaŃa organică (organismelor) şi habitat (mediul înconjurător) a dat un imbold interpretărilor organiciste a regiunilor şi statelor, tendinŃă persistentă în geografia umană; 3) temele selecŃiei şi a luptei pentru supravieŃuire au fost aplicate de o manieră deterministă în geografia umană şi geografia politică; 4) rolul întâmplării /hazardului în modificarea caracterelor unor specii şi fenomene 133.

Să detaliem: ●conceptul schimbării în timp este evidenŃiat poate cel mai sugestiv , în geografia fizică, prin exemplul modificării ciclice a reliefului (ciclul eroziunii propus de W.M.Davis – un peisaj geomorfologic trecând în timp, prin stadiile de tinereŃe, maturitate şi bătrâneŃe). De altfel, W.M.Davis a fost atât de convingător încât acest punct de vedere a transfomat geomorfologia într-un studiu al originilor formelor de relief şi nu unul al formelor de relief în totalitatea aspectelor lor; folosind o exprimare mai specioasă putem spune că geomorfologia s-a dedicat cronologiei proceselor denudării. În domeniul geografiei umane, influenŃa acestui concept este la fel de mare dacă avem în vedere specificul şcolii geografice franceze fondate de Paul Vidal de la Blache care la rândul său abordează în context regional, evoluŃia peisajelor umanizate, o evoluŃie mai degrabă ascendentă, pe un plan general şi nu ciclică.

Peste ocean, preocupări în aceeaşi direcŃie – a semnalării şi sublinierii dinamicii peisajelor umanizate de-a lungul istoriei – dezvoltă cunoscuta şcoală de geografie culturală de la Berkeley, întemeiată de Carl Sauer. Aceasta se distinge prin analiza evoluŃiei/ involuŃiei aşezărilor omeneşti din SV Americii dar şi din alte spaŃii ale Lumii Noi. Mult mai aprofundat şi de o altă manieră este surprinsă dimensiunea temporală în lucrările geografilor suedezi grupaŃi în şcoala de la Lund (promotor Torsten Hägerstrand) din a doua jumătate a secolului 20, despre care vom vorbi ceva mai târziu.

● Ideea asocierii şi organizării , mai precis a relaŃiilor reciproce şi a legăturilor dintre toate fiinŃele vii şi mediul lor înconjurător, dezvoltată într-o nouă disciplină ştiinŃifică de către E.Haeckel ecologia (1869), a fost îmbrăŃişată chiar de la început de către geografi în cercetările lor. S-a ajuns la aşa numita ecologie umană (termen folosit prima oară în 1910) termen care desemna practic principala preocupare a geografilor şi anume cercetarea omului şi a mediului său ambiant.

133 D.Stoddart(1966), Darwin’s Impact on Geography, în Annals of the Association of American Geographers, 56, December, number 4, p.683

În 1923, la congresul geografilor americani preşedintele acestora H.H.Barows afirma că „geografia este ştiinŃa ecologiei umane; geografia trebuie să lămurească relaŃiile/legăturile dintre mediile naturale şi distribuŃia şi activităŃile omului, pornind de la adaptarea activă la mediu şi nu de la influenŃele mediului asupra omului...EsenŃa geografiei este studiul ecologiei umane în areale specifice134 Acest punct de vedere, care a dus indirect la „expulzarea” geomorfologiei din geografia SUA nu s-a bucurat de prea mult sprijin, deşi aşa cum se vede acum, şcoala de la Berkeley a adoptat un demers ecologic în studierea umanizării regiunii de SV a Ńării.

Să spunem că ecologia umană, în varianta promovată de sociologii din Chicago (E.Burgess, R.Park ş.a.) s-a constituit e drept ceva mai târziu, după al doilea război mondial, într-un punct de pornire a geografiei sociale. Să spunem în finalul acestor consideraŃii că analogia organicistă a operat pe trei paliere: cel al pământului (luat ca întreg), al regiunilor sale şi al statelor.

Ideea unităŃii organice a Pământului o aflăm cel mai bine la C.Ritter „ Pământul este unul; ... toate părŃile sale sunt în continue relaŃii(acŃiuni şi reacŃii) reciproce... Pământul este de aceea... o unitate (Ganzeit), un organism pur şi simplu: el are propria sa lege de dezvoltare, propria sa viaŃă cosmică”135

La nivelul geografiei regionale, ideea unităŃii organice a contribuit la consolidarea acestei ramuri distincte a geografiei (tot mai mult „impregnată” de antropocentrism). Unii autori au căutat să evidenŃieze ierarhii regionale similare celor din lumea vegetală sau animală (specii, genuri, ordine, clase..), alŃii au analizat evoluŃia regiunilor spunând că nu poate fi vorba de o moarte a regiunilor ci doar de o perpetuă transformare a acestora.

În sfârşit, în geografia politică s-a folosit (chiar s-a abuzat uneori) analogia organică (Fr.Ratzel: “statul este un organism ataşat de pământ, de teritoriu”). În primul capitol din „Geografia Politică” Ratzel merge însă dincolo de simpla analogie a liniilor de comunicare (căi ferate, şosele ş.a.) cu arterele unui corp omenesc, a capitalei unei Ńări cu creierul ş.a. afirmând că statul este un organism datorită organizării sale interne şi a interdependeŃei dintre părŃile sale componente(s.n.i.). Pe cale de consecinŃă, acest organism creşte, se dezvoltă şi desigur intră în competiŃie cu alte asemenea organisme, situaŃii care disting acest nivel/palier statal, de cele anterioare (al Pământului luat ca întreg şi cel al regiunilor).

ÎmbrăŃişată de numeroşi geografi, cu deosebire regionalişti, acestă abordare organicistă s-a dovedit „incomodă”sub raport metodologic deoarece se bazează în general pe comparaŃii formale şi funcŃionale între lumea vie şi faptele tot mai complex interrelaŃionate la nivel spaŃial/areal. Altfel spus, mai preŃios cumva, este un concept esenŃialmente idiografic (adică descriptiv) într-o ştiinŃă care devenea tot mai clar nomotetică (în căutarea unor legităŃi şi principii proprii).

Să amintim un element interesant şi anume că datorită similarităŃii unei regiuni geografice cu un organism uman „ne-am ales” cu numele actual al ştiinŃei noastre – cel de geografie umană – folosit pentru prima dată de P.Vidal de la Blache, în 1903, cînd vorbeşte despre „personalitatea geografică a FranŃei”.

● Conceptul de luptă, selecŃie şi adaptare îşi găseşte expresie în cercetarea efectelor mediului asupra organismului uman, asupra grupurilor umane pe un plan mai larg. Dacă efectele fiziologice sunt obiectul clar de studiu al biologiei, geografia s-a limitat la evidenŃierea influenŃelor la scară mondială şi regională. S-au evidenŃiat în acest

134 D.R.Stoddart, op.cit.,pag.689 135 C.Ritter, 1865, Comparative Geography, translated by W.L.Gage, pp.64-65, citat de D.R.Stoddart, p.691

sens geografii E.Hunti,gton şi G.Taylor (vezi mai departe), punctele lor de vedere nefiind acceptate însă de către o bună parte dintre geografi. S-a ajuns, de altfel la cunoscuta dezbatere, controversă dintre determinişti şi posibilişti care a preocupat geografia umană a primei jumătăŃi de secol 20.

Considerată de R.Hartshorne drept „inutilă şi artificială” această dezbatere s-a deplasat curând pe tărâmul filosofic, părăsind domeniul strict geografic. Mult mai consistentă a fost implicarea conceptului de luptă şi selecŃie (naturală la Darwin) în geografia politică. Fr.Ratzel într-un studiu publicat în 1896 (prefaŃând astfel celebra „Geografie Politică”,1897), prezintă cele şapte legi ale creşterii statelor (vezi mai departe) ce l-au condus la faimosul şi contestatul concept al spaŃiului vital (lebensraum) :”aşa precum lupta pentru existenŃă în lumea plantelor şi a animalelor este centrată totdeauna pe problema teritoriului / spaŃiului, tot aşa conflictele dintre state sunt în cea mai mare parte lupte pentru teritoriu”136.

S-a apreciat ulterior că acest concept, pe lângă furnizarea unui model simplu şi clar, de forŃă, al geografiei politice , el oferă şi o justificare ştiinŃifică pentru comportamentul politic ! Compromisă de „aplicarea sa în practică” de către Germania nazistă, viziunea organicistă asupra statului (ce presupune şi conceptul de spaŃiu vital) a fost eliminată în perioada imediat următoare a celui de al doilea război mondial, renăscând totuşi, într-o nouă haină în deceniile din urmă (vezi şi ciocnirea civilizaŃiilor ş.a.).

● In privinŃa ultimei direcŃii, cea a rolului hazardului nu s-a ajuns la o înŃelegere, la o definire clară a realităŃilor datorate întâmplării şi, distinct de acestea, a celor datorate evoluŃiei “normale” Această imprecizie îşi are originea ,explicaŃia într-o anumită neclaritate a gândirii darwiniste care nu a descoperi mecanismul/ modalitatea prin care prevalează variaŃiile favorabile (la fel de numeroase precum cele nefavorabile în viziunea sa) în evoluŃiile din lumea vie, în adaptarea formelor de viaŃă la mediul înconjurător. A trebuit să treacă mai bine de un secol pentru ca genetica să ofere răspunsuri convingătoare, unele în contradicŃie cu ideile darwiniste. De altfel, Ch.Darwin într-o ediŃie ulterioară a cărŃii sale “Originea speciilor” a abandonat varianta evoluŃiei lumii vii prin intermediul hazardului (întâmplării).

Ce impact a avut această viziune darwiniană asupra mersului ştiinŃei geografice, a geografiei umane în particular? Noua metodologie de abordare a fenomenelor naturii, a lumii materiale cu deosebire prin evidenŃierea evoluŃiei în timp s-a impus destul de repede în geografie ca un principiu unificator în cercetarea imensului material faptic, a informaŃiilor extrem de diferite şi aparent fără legătură profunde, logice între ele. Oamenii de ştiinŃă devin tot mai preocupaŃi de descoperirea legilor naturii care pot explica realitatea observată. Se formulează ipoteze şi se ajunge la formularea unor legi ştiinŃifice. Se poate afirma cu precizie că de la Darwin încoace problemele credinŃei şi ale cunoaşterii vor constitui două domenii total diferite ale gândirii umane, complet separate am zice, religiei fiindu-i refuzate orice explicaŃii credibile privitoare la fenomenele întâlnite în lumea ce ne înconjoară137.

136 apud.D.R.Stoddart, op.cit.,pag.694 137 vezi şi D.R:Stoddart, op.cit.,pp.697-698

Pentru geografia umană, opera lui Ch.Darwin este una decisivă în sensul că fixând locul omului în natură (eliminând ipoteza creaŃionistă), l-a făcut pe acesta (om, societate, colectivitate) apt pentru cercetarea ştiinŃifică pozitivistă.

3.4.Friederich Ratzel – fondator al antropogeografiei moderne.Determinismul

în geografia umană Cel care a implementat primul noi metode şi a imprimat noi direcŃii în acest

domeniu – numit fie antropogeografie fie geografie umană – a fost Fr.Ratzel (30.08.1844-9.08.1904). El are meritul incontestabil de a arăta că şi fenomenele antropice pot fi studiate - de către geografie - sistematic, aidoma celor naturale.

Până la Fr.Ratzel geografia umană se întâlnea ca elemente componente ale unor peisaje descrise în studiile de geografie regională, studii care nu ofereau posibilitatea desprinderii unor legităŃi şi nici posibilitatea cercetărilor mai detaliate, pe anumite direcŃii cum ar fi (şi sunt) geografia populaŃiei, geografia economică, geografia politică, geografia socială).

DirecŃia trasată de C:Ritter, cea a geografiei comparate era prea mult îndatorată spiritului teleologic şi problemelor de ordin istoric care făceau din geografie o soră mai mică a istoriei. Din această poziŃie subalternă va fi scoasă de marele geograf german de la a cărui naştere se împlinesc anul acesta 160 de ani.

Născut la Karlsruhe (statul Baden), mare iubitor al naturii – poate semnul cel mai deosebit al spiritelor de elită138 - studiază la Heidelberg, Jena şi Berlin luându-şi doctoratul în zoologie. Petrece un an la Universitatea din Montpellier (S FranŃei) având pregătire în domeniul ştiinŃelor naturii (şi-a dat doctoratul în zoologie), de unde trimite pentru ziarul „Kölnische Zeitung” mai multe articole ce revelează nu doar spiritul ştiinŃific dar şi cel literar şi filosofic. Călătoreşte ca jurnalist prin Europa (inclusiv în spaŃiul românesc, de unde în 1871 trimite o serie de corespondenŃe privind viaŃa comunităŃilor germane din Bucovina şi Ardeal: Braşov, Cluj, Sibiu ş.a.)139. Participă şi la războiul franco-prusac (1870-71) este rănit, se reface (şi urmează cursuri de geografie şi geologie la Univ.din München) după care îşi reia meseria de reporter la „Kölnische Zeitung”, călătorind în Lumea Nouă (Cuba, Mexic, SUA, 1872-1875). Culege în acest timp un bogat material pentru ceea ce va fi teza sa de docenŃă (Die chinesische Auswanderung, Breslau,1876) necesară pentru abilitarea ca profesor universitar asociat (privat-docent) de geografie la München (1876), lucrare ce demonstrează intenŃiile paşnice ale geografiei sale politice140. Rămâne la München – unde în 1880 devine „profesor plin” – până în 1886, an în care este chemat la universitatea din Leipzig (cel mai strălucit centru universitar al Germaniei, o adevărată Atena a ştiinŃei germane) la catedra rămasă vacantă după plecarea la Berlin, a lui Ferdinand von Richtofen (pentru a ocupa catedra devenită vacantă prin dispariŃia lui O.Peschel). În următorii ani, Fr.Ratzel creează la Leipzig o adevărată şcoală geografică, având între audienŃi, doi tineri care vor fi la rândul lor creatori de şcoală (S.MehedinŃi, Ellen Churchill-Semple).

ConcepŃia sa în geografie este consemnată în celebra “Anthropogeographie”(vol.I - 1882, vol.II - 1891) lucrare completată de “Politische Geographie” (1897) şi de “Völkerkunde” (3 volume, 1885-1888), ultima lucrare contribuind la fondarea etnografiei ca ştiinŃă. În aceste lucrări el a acordat o semnificaŃie majoră condiŃiilor naturale ca factori diriguitori şi formatori ai vieŃii umane pe Terra, idee care va contura una din direcŃiile fundamentale de dezvoltare ale geografie umane şi anume direcŃia deterministă. Acest determinism apare mai evident în “Politische Geographie” unde, între altele, el afirmă că “ dezvoltarea statelor este aidoma celei a organismenlor vii; statele apar, se dezvoltă şi mor/dispar”. Totuşi determinismul lui Ratzele este mult mai temperat decât se 138 S.MehedinŃi, 1943, op.cit.,pag.147 139 H.Wanklyn, 1970, Friederich.Ratzel, A biographical memoir and bibliography, New York. 140 R.Steuckers, 1997, Friederich Ratzel, Anthropogeographie et geographie politique, rev.Vouloir, nr.9

crede, volumul al doilea din “Antropogeographie” şi alte lucrări publicate în ultima parte a vieŃii sale făcând dovada unei mai nuanŃate înŃelegeri a relaŃiei societăŃii cu mediul înconjurător.

Pentru mai buna înŃelegere a celor două lucrări fundamentale „Antropogeographie” şi „Politische Geographie” vom reda coordonatele esenŃiale ale acestora, în sens de cinstire a memoriei celui care a fost considerat cel mai mare geograf al tuturor timpurilor (personalitatea geografică cea mai puternică) de la moartea căruia se împlinesc anul acesta 100 de ani.

Sinopsisul „Antropogeografiei ” începe cu introducerea în care autorul afirmă că viaŃa este o unitate (profesiunea sa de credinŃă monistă) şi există o unitate a forŃelor vitale fapt care permite să vorbimde biogeografie. În continuare Ratzel face un scurt istoric al cercetării relaŃiilor om-mediu, amintind autorii care au studiat influenŃa condiŃiilor naturale asupra evoluŃiei omenirii: Montesquieu cu „L’Esprit des Lois”(1748), Voltaire – „Essai sur les moeurs et l’esprit des nations” (1756), Buffon – „Histoire naturelle de l’homme”(1749), Kant, Pallas, Herder şi desigur Carl Ritter, fără a uita contribuŃiile la configurarea noŃiunii de mediu aduse de Lamarque, A.Comte şi H.Taine.

Ratzel arată apoi (preluând ideii filosofului englez D.Hume, sec.18) că natura exercită influenŃe diferite asupra oamenilor: influenŃa asupra corpului sau sufletului fiecărui individ, accelerări sau întârzieri în calea expansiunii spaŃiale a populaŃiilor, efecte asupra structurii sociale. PermanenŃa acestor influenŃe, multiplicarea lor în timp conduce la o varietate a populaŃiilor/popoarelor, ale căror calităŃi căpătate (în „lupta” sau sub influenŃa naturii, a factorilor naturali) se menŃin chiar şi în situaŃia unei migraŃii sau transplantări(colonizări de exemplu).

Din cauza acestor influenŃe multiple un mare număr dintre popoare sunt considerate politipice (mehrtypisch), orice popor contemporan, continuă Ratzel, este produsul unui amestec determinat între două sau mmai multe fragmente etnice (de popoare), fapt deosebit de vizibil la populaŃiile/popoarele de negustori şi marinari; popoarele „pure”, nemixtate, sunt monotone, imobile şi nu avansează, aşa cum o demonstrează cazul Egiptului antic. În privinŃa popoarelor bi-tipice ele sunt instabile deoarece, la ele, nu se ajunge niciodată la dominaŃia definitivă a unui tip asupra celuilalt.

Unele mixaje rasiale pot avea bune rezultate în procesul de „umanizare”(aculturalizare) a unui teritoriu; exemple aduse de Ratzel sunt mai întâi cele ale metisajului amerindienilor cu coloniştii (trapperii/vânătorii) francezi şi englezi care a permism o bună valorificare a teritoriilor învecinate Golfului Hudson (Canada), apoi cel al metisajului dintre amerindieni şi sclavii negri care a permis valorificarea, în Mexic, a platourilor aride dar şi a zonei pădurilor tropicale umede ale Americii Centrale.

În continuare, Ratzel analizează rolul important pe care îl joacă „solul” în politică. NU putem vorbi de Stat sau de societate fără „sol”, suportul terestru. Ratzel spune că acei sociologi care privesc omul (îl analizează) ca detaşat /fără legătură cu pământul sunt într-o mare eroare; celula de bază a oricărei societăŃi, familia, trăieşte pe seama terenului pe care îl cultivă sau de unde el îşi obŃine alte resurse pentru viaŃă (fie pentru creşterea animalelor fie pentru vânătoare ş.a.). Creşterea demografică impune rentabilizarea a unor terenuri tot mai întinse şi duce la dosebiri între diferitele părŃi componente ale unei societăŃi, având în vedere (spune Ratzel) calitatea diferită a terenurilor. Familiile formează, în timp, o reŃea de relaŃii legate de un anumit spaŃiu care în ultimă instanŃă ca conduce la apariŃia, formarea Statului.

Mai departe, Ratzel explică metodele antropogeografiei, ştiinŃă descriptivă care apelează la clasificare, procedee inductive şi la historischer Umblick ( privire panoramică asupra istoriei); această antropogeografie are desigur limitele ei (ne spune Ratzel) şi în primul rând ea nu priveşte (nu analizează) în amănunŃime elementele fizico-geografice. De aceea, ea nu are pretenŃiile unei geografii totale, fiind doar o parte a geografiei.

În acelaşi timp ea „plonjează” sensibil în interiorul istoriei, urmărind dinamica în timp şi spaŃiu (mobilitatea) popoarelor. Mobilitatea este o caracteristică a tuturor popoarelor, inclusiv a celor care în aparenŃă sunt mai puŃin mobile(s.n.i.). Această afirmaŃie ratzeliană este în opoziŃie cu viziunea unor cercetători contemporani (lui Ratzel) ce căutau să identifice patriile originale. Pentru Ratzel nu există un loc originar privit ca un fel de paradis identitar în care poporul trăia în pace (un fel de vârstă de aur a unui anume popor n.i.).

Obiectul antropogeografiei nu este deci de a descrie teritoriile(spaŃiile) independent de mişcările(deplasările) ce au loc în cadrul lor ci este studiul raportului dintre teritoriu şi elementele dinamice(mişcătoare) care se desfăşoară în respectivul context spaŃial.

Se observă că în această viziune care scoate în evidenŃă mişcare, dinamica, teritoriul unui popor

este perceput şi el la fel de mişcător precum poporul însuşi. Mobilitatea este fructul/rezultatul creşterii demografice care solicită mai întâi poporului în cauză aşa numita „colonizare internă” adică expoaptarea, valoroficarea sistematică a propriului teritoriu prin intensificarea culturii (amprente antropice asupra terenului n.i.) ceea ce întăreşte şi interiorizează din ce în ce mai mult leagătura materială, afectivă şi psihică cu teritoriul (spaŃiul). Când se ajunge la epuizarea resurselor şi creşterea demografică continuă (este neîntreruptă), mobilitatea se exteriorizează prin emigrare, însoŃită de modificări ale caracterului (Ratzel aduce exemplul turcului care este diferit în funcŃie de spaŃiul în care trăieşte – Asia Mică, Altai sau Ńărmul Mării Caspice). Ratzel semnalează, vorbeşte şi de migraŃiile spirituale între care cele din Egiptul antic care au inspirat/influenŃat cultuzrile din Asia Mică şi Cipru.

Triburi penetrante şi triburi penetrate. În stadiul iniŃial primitiv, populaŃiile/popoarele sunt mărunte şi răspândite în spaŃiu, existând întee ele spaŃii neocupate unde pot apare elemente alogene. Amerindienii erau puŃin numeroşi şi răspândiŃi pe teritorii imense (spaŃii vaste) fapt ce a facvorizat colonizarea europeană, ce a pătruns în spaŃiile lăsate libere (pârloagă..). SocietăŃile primitive păstrează în general jumătate din teren neocupat, ca rezervă. Ele nu numără prea mulŃi membri iar aceştia sunt mobili şi nu rămân prea mult timp legaŃi de un anumit teritoriu. Această mobilitatte a societăŃilor primitive ridică probleme în cazul studiilor de preistorie, Ratzel aducând exemplul unor studii asupra triburilor guarani (america de Sud) unde triburile „penetrante” s-au suprapus celor existente, conducând la un anumit melanj/amestec de populaŃii pe acelaşi terotoriu.

Într-o fază superioară, antropogeografia ratzeliană constată un raport mai complex între populaŃie şi teritoriu („sol”). Acestea din urmă este mult mai valoroficat, populaŃia este mai legată de el. Pe de altă parte asistîm la dispariŃia progresivă a spaŃiile nelocuite dintre aglomerările de populaŃie, aricât de primitive ar fi acestea. În acest context, mobilitatea capătă o nouă dimensiune: aceea a circulaŃiei (Verkehr). Ratzel semnalează că circulaŃia se observă chiar şi la populaŃii primitive, precum aborigenii australieni sau eschimoşii, deplasări care însă nu au condus la „accelerări” ale istoriei şi nici la comunicaŃii prin construirea de trasee/artere durabile.

Nomadism şi comunicare(comunicaŃie). Există mai multe categorii/feluri de mişcări/deplasări ale populaŃiilor: mişcare internă, migraŃii inconştiente, migraŃii dezordonate, războaie, retrageri din faŃa învadatorilor, mişcări pasive, nomadism, colonizare ş.a. Constatările lui Ratzel asupra nomadismului sunt de o mare valoare. Nomadismul, caracteristică a populaŃiilor de păstori constrânse să rătăcească în funcŃie de dimensiunile turmelor lor, solicită o organizare războinică/de luptă permanentă. Membrii acestor populaŃii sunt mereu gata de a înfrunta răul(mai răul) şi compensează instabilitatea lor teritorială printr-o ierarhie strictă a societăŃilor lor. ContribuŃiile lor culturale sunt modeste dar ele unesc populaŃiile respective prin spiritul lor de disciplină şi prin maniera lor de a colporta idei (preluate de la populaŃiile cu care vin în contact n.i.). Sunt astfel un fel de vectori....

Sedentarizarea semnifică sfârşitul mobilităŃii de tip nomad. Acum începe, în viziunea ratzeliană, colonizarea conştientă. Emigrările nu mai sunt dictate de factori precum puŃinătatea păşunilor sau mărirea efectivelor de animale ci de dizidenŃa religioasă sau ideologică (a se vedea dizidenŃii religioşi englezi care au emigrat în America), unde predomină elementele tinere şi masculine.

În această viziune sedentară, creşterea populaŃiei trebuie să fie canalizată şi dirijată/condusă de Stat. Statul trebuie să vegheze ca poporul să aibă la dispoziŃie suficient teritoriu pentru a garanta creşterea şi permanenŃa unui popr. Pierderea de teritoriu declanşează/antrenează un proces de recul/scădere a populaŃiei. Istoria ne arată că există percepŃii vaste dar şi percepŃii restrânse asupra spaŃiului.Romanii au evoluat de la spaŃiul restrâns al Latium-ului (regiunea Romei) la concepŃia „mondială (Orbis), deoarece eforturile lor erau „mânate” de o concepŃie vastă asupra spaŃiului. Grecii, dimpotrivă, aveau o concepŃie restrânsă asupra spaŃiului, vizând prezervarea /păstrarea specificităŃii lor, evitând diseminarea pe un teritoriu prea vast(întins). O asemenea viziune asupra spaŃiului se identifică de asemenea la populaŃiile obişnuite cu ecosisteme muntoase sau forestiere. Pentru ele există riscul dezagregării/al spargerii dacă ies în câmpie, teritoriu cu totul diferit faŃă de cel de origine, mai deschis circulaŃiei.

Oicumena în expansiune continuă. În volumul al II-lea (apărut în 1891) Ratzel defineşte ceea ce el înŃelege prin oikumenă – adică „zona locuită de oameni pe Terra”141. De-a lungul istoriei, oicumena redusă a celor din vechime (a primilor oameni) a sporit continuu pentru a acoperi practic întreaga suprafaŃă a uscatului, făcând să dispară zonele an-oikumenice, inclusiv insulele din Oc.Indian şi Oc.Pacific. Cucerirea europeană a Americii a făcut ca noi să percepem America drept un Extrem Occident (spaŃiu de expansiune a Occidentului n.i.)

Ratzel analizează apoi raportul dintre densitatea populaŃiei şi nivelul de cultură (civilizaŃie). Densitatea redusă, este un indicator al unui nivel de civizaŃie scăzut; densitatea ridicată este un indicator al ancorării unei populaŃşii într-un teritoriu, al unei înrădăcinări de lungă durată şi astfel al unul nivel de civilizaŃie ridicat. Prăbuşirea densităŃii semnalează un recul al nivelului de civilizaŃie. PopulaŃiile cu un nivel scăzut de civilizaŃie cedează în general terenul popoarelor civilizate (în epoca lui Ratzel, celor europene): Aceasta este o consecinŃă a lărgirii oicumenei şi a europenizării planetei. Acest proces se întovărăşeşte (este însoŃit) de distrugerea unor popoare prin violenŃă, de mixaje(metisaj) şi confiscare a pământurilor.

PopulaŃiile cu un nivel de civilizaŃie redus se autodizolvă, se autodistrug, mai ales în situaŃiile unor anumite practici precum canibalismul, infanticidul ritual, castrarea pe motive religioase, interdicŃia pentru femei sau copii de a consuma anumite alimente valoroase etc..Monoteismele, factori de progres, au pus capăt acestor practici, afirmă Ratzel.

Mai trebuie să adăugăm, la sfârşitul acestei incursiuni în celebra lucrare a lui Ratzel, că în cuprinsul ei aflăm şi capitole consistente ce tratează aspecte de geografie fizică (probabil pentru a face mai credibile toate celelalte aserŃiuni privind populaŃia, componentă a realităŃii spaŃiale, geografice, în strânsă legătură după cum s-a văzut cu cadrul natural).

Un impact mult mai puternic l-a avut Geografia Politică (Politische Geographie), lucrare apărută în 1897, şi aceasta pentru că ea a fost luată în considerare nu doar de geografi (sau cel mult cercetători din domenii conexe geografiei, precum sociologii) ci şi de oameni de acŃiune, oameni politici conturând chiar anumite principii de comportament la nivel internaŃional...

Ea se compune din nouă părŃi al căror conŃinut îl vom prezenta în continuare. Prima parte tratează raporturile dintre teritoriu(„sol”) şi Stat. Pentru Ratzel, Statul este un organism legat de un anumit teritoriu (aidoma teritoriilor „stăpânite” de lup, urs sau câine ). Acest raport organic permite să vorbim de „biogeografie”. În această perspectivă biogeografică, orice stat este o secvenŃă de umanitate legată de un anumit teritoriu de unde îşi „trage” existenŃa. Fără teritoriu nu ne putem gând la om şi deci nici la Stat. În acest context Ratzel oferă şi definiŃia poporului(Volk): „ este o grupare umană sudată politic şi constituită din grupe şi indivizi care nu sunt în mod necesar înrudiŃi pe plan etnic şi lingvistic, dar care trăiesc (sunt ancoraŃi) pe un teritoriu comun. Astfel că SpaŃiul (Raum) formează poporul (Volk). Statul se dezvoltă etalându-şi desfăşurându caracteristicile/trăsăturile teritoriuzlui său. Caracterele unui Stat provin astfel din conjugarea caracteristicilor poporului (sau popoarelor) care îl animă şi cele ale teritoriului pe care se desfăşoară.

Politica teritorială şi politică non-teritorială. Pornind de la definŃiile date statului şi poporului, Ratzel deosebeşte o „politică teritorială” şi o „politică non-teritorială”. Prima dintre ele are în vedere cucerirea de teritorii şi reantabilizarea (valorificarea) acestora. Politica non teritorială este practicată de puterile strict comerciale, nu vizează decât exploatarea pur şi simplu fără o perspectivă pe termen lung. Fără grija unui „soclu” această politică non teritorială este feremeră. SpaŃiul (pământul) constituie de asemenea miza conflictelor sociale interne: din cauza repartiŃiei inegale a pământurilor sau din cauza punctelor de vedere diferite asupra valorificării acestora.

Ratzel sutdiază în continuare „puterile fără teritoriu” (landlose Mächte), „popoarele fără teritoriu” (landlose Voelker) şi teritoriile fără popoare/oameni (volklose Länder). Puterile fără un teritoriu caută un spaŃiu în care să se ancoreze: ele sunt adesea puteri spirituale în căutarea unui teritoriu spre al modela după concepŃiile lor (califat, pontificatul catolic, teocraŃia tibetană). Pentru popoarele fără teritoriu sunt evidenŃiate două categorii: prima este cea a popoarelor în hoardă, care sunt fondatoare de Stat deoarece cele sunt în căutarea uni spaŃiu unde să se fixeze.; a doua situaŃie ste cea a popoarelor(populaŃiilor în diaspore (evrei, Ńigani) care nu fondează Stat. (n.i. – diaspora evreiască a reuşit fără însă a-şi adune toŃi membrii săi 141 Ne amintim că termenul oikumenă a fost propus de faimosul Aristotel.

în łara Sfântă....). Puterile fără teritoriu şi popoarele fără teritoriu se asociază uneori aşa cum a fost cazul califatului care a utilizat energiile poporului seldjucid sau ale papalităŃii romane care a luat în slujba sa pe normanzi..Ratzel mai face apoi o distincŃie interesantă : A poseda un teren nu este egal cu a-l domina. A domina un spaŃiu presupune a fi fost ancorat acolo mai înainte, să te fi înrădăcinat prin munca agricolă.

Ancorare şi înrădăcinare. Această noŃiune ratzeliană conduce spre definiŃia culturii ca stăpânire a solului prin defrişare, desecare a mlaştinilor, prin munca lent şi tenace a multor generaŃii, cu plugul. Cucerirea ideală este deci cucerirea paşnică prin (agri)cultură. StratificaŃia sociologică este determinată de asemenea prin raportarea la spaŃiu (pământ). Ierarhiile sociale decurg din repartiŃia inegală a pământurilor. Obiectivul oricărui stat sănătos este cel de a limita vânzarea terenurilor, înstrăinarea spaŃiului, prin moştenire sau dispersie şi de a avea în vedere o anumită egalitate între cei de un anumit fel. Acest ideal al vechi Europe a revenit la suprafaŃă în Argentina (rotos, gauchos), în SUA şi la squaterii din Australia.

În capitolele dedicate raporturilor dintre teritoriu şi Stat, Ratzel analizează nomadismul şi opoziŃia dintre păstori şi agricultori. Zona care se extinde, în Asia, între Iordan şi Amur este dominată de nomadismul deşertului şi cel al stepei. Popoarele nomade practică o economie a „raidurilor” (de pradă) şi se organizează graŃie disciplinei militare riguroase a „coloanelor lor zburătoare”. Dar, ne spune Ratzel, această disciplină şi rigoare sunt efemere din cauza marii risipe de energie vitală ce însoŃeşte acest mod de viaŃă, energii care nu sunt îndreptate către valorificarea terenurilor. Sedentaritatea cultivatorilor este purtătoare de slăbiciune morală dar în acelaşi timp fortifică, întăreşte cultura. Ratzel descrie calităŃile morale superioare ale nomadului, legate de „puritatea sa rasială” (beduini, mongoli, kirghizi) şi respectul cuvântului dat, opunându-le corupŃiei sedentarilor şi sedentarizaŃilor urbani. Aceste idei sunt în consonanŃă cu cele ale geografului arab Ibn Khaldun (sec.14-15) care vedea în sedentarizarea luptătorilor nomazi (transformarea în agricultori, negustori ş.a.) care au creat imensul stat arab, pricina slăbirii şi mai apoi a prăbuşirii acestuia.

În acelaşi timp el afirmă superioritatea economică a agricultorului sedentar care cucereşte treptat terenul pe care odinioară rătăcea nomadul (chinezul contra mongolului, rusul contra popoarelor turcice din Asia Centrală, anglo-celtul contra amerindianului). Sedentarul fixează cultura, trambulină (cf.Ratzel) spre marile realizări ale omenirii.

În partea a doua Fr.Ratzel analiează mişcările istorice şi creşterea Statului. Mişcăriule istorice sunt în viziunea ratzeliană acele mişcări ale oamenilor pe Terra, care se supun unui ansamblu de legi; analiza acestor mişcări şi evidenŃierea acestor legi, acesta este obiectivul antropogeografiei. Istoria, ca şi viaŃa , înseamnă mişcare, este ansamblul mişcărilor şi contra-mişcărilor provocate de om. Dintre aceste mişcări războiul este mijlocul cel mai violent: el este dus de elementul primitiv,/primar, viril, voluntar şi dominator al umanităŃii, a cărui acŃiune este femeră, contrară valorilor feminine de pace, care sunt conservatoare şi constrictive, consolidând cuceririle (agri)culturii.

Războiul: modalităŃi diverse. Războiul cunoaşte mai multe modalităŃi de manifestare: războiul de anihilare (Vernichtungkrieg) este cel mai primitiv şi cel mai inutil deoarece el se mărgineşte la a distruge făr a construi nimic. Războiul de pradă (Raubkrieg) distruge mai puŃin dar de asemenea nu construieşte nimic. Războiul de cucerire brută (Eroberungskrieg) nu distruge nimic (n.i. aproape nimic..) dar nu rezolvă nici u problemă de ordin (agri)cultural. În viziunea lui Ratzel, orice mişcare, războinică sau nu, nu este pozitivă decât atunci cînd duce la creşterea valorii teritoriului.

Istoria procedează prin diferenŃiere (Differenzierung). DiferenŃierea este ansamblul de factori multipli care concură la sporirea valorii pământului (teritoriului, spaŃiului), la dezvoltarea, virtualităŃilor/posibilităŃilor acestuia. Prin acest proces de diferenŃiere lumea devine, fără încetare, tot mai complexă. Diviziunea muncii este o latură a procesului general de diferenŃiere, fruct al sedentarizării. În continuare Ratzel studiază, analizează fenomenele cuceririi şi colonizării.

Colonizarea interioară. Cînd o populaŃie cunoaşte/înregistrează o creştere demografică importantă, apare nevoia de noi terenuri. Se declanşează atunci, în prima fază/etapă procesul „colonizării interne/interioare” prin care populaŃia în creştere numerică procedează la renatabilizarea spaŃiului său vital. Este un proces pe care istoricul îl poate observa în china şi Germania, cu defrişările din Evul Mediu şi punerea în valoarea a văilor alpine (în sec.XIII): Instalarea colonilor suabi şi saxoni în Transilvania (şi Banat n.i.) poate fi inclusă în acelaşi proiect de colonizare interioară, la fel ca şi „era agronomică” declanşată în FranŃa după 1850 (.n.i.putem asimila şi colonizarea Bărăganului ...).Când colonizarea minterioară îşi atinge limitele populaŃia în sporire demografică trebuie să-şi rezolve problemele apărute prin colonizare exterioară/externă fie prin război de cucerire. Pentru colonizare paşnică exterioară se aminteşte de colonizare chineză dar şi de colonizarea germană în Transilvania şi Poznania. PopulaŃia debordează/depăşeşte astfel Ńinutul său natural (Naturgebiet) iniŃial. În continuare Ratzel trece la o

clasificare didactică a diferitelor tipuri de colonizare. Colonii în care populaŃiile autohtone sunt eliminate /îndepărtate şi terenul este rentabilizat (SUA, Tasmania); coloniile de plantaŃii şi exploataŃii miniere ce utilizează mâna de lucru i ndigenă; coloniile comerciale sau de exploatare generală care lasă intacte structurile sociale autohtone; coloniile de cucerire care se mărginesc la ocuparea centrilor nervoşi urbani. În coloniile de vânători (trapperi) din Canada aventurierii se amestecă cu indigenii şi creează prin metisaj un tip uman nou. Dezvoltarea coloniilor conduce la europenizarea Terrei. Eroismul paşnic, non militar, al colonilor conduce la o reîntinerire a spiritelor inclusiv înb mntropolă, afirmă Ratzel la sfârşitul acestei probleme interesante la momentul apariŃiei lucrării.

La sfârşitul părŃii a doua Ratzel dezvoltă noŃiunile de teritoriu al Statului (Staatsgebiet) şi cea de teritoriu natural (Naturgebiet), prezentând atât structura lor internă cât şi relaŃiile/raporturile lor reciproce. Aceste raporturi creează sfera comunităŃii culturale care depăşind nivelul Statului poate ajunge la cel al oikumenei. Oikumena de asmenea tip se bazează pe adeziunea la un sistem de drept public, cel care exista la sfârşitul sec.XIX în Europa, cu extindere formală şi asupra Turciei (după congresul de la Paris, 1856) şi o extindere de facto asupra Japoniei şi a Chinei. Viziunea ratzeliană a dezvoltării umanităŃii porneşte de la definiŃia dată de C.Ritter teritoriului natural (Naturgebiet). Pornind de la un teritoriu natural, precis, un popor munceşte şi dă coeziune acelui teritoriu. La un moment dat el se revarsă din Naturgebiet-ul iniŃial şi trece la un porces de colonizare exterioară.

În partea a treia a acestei lucrări deosebit de valoroase (mai ales prin dezvoltările ulterioare ale ideilor cuprinse în ea) Ratzel cercetează creşterea spaŃială a Statelor, nu doar prin sublinierea factorilor geografici dar şi prin analiza/ aprecierea/implicarea factorilor de ordin religios şi a dinamicii ideilor naŃionale. El arată că statele sunt reduse/mici în stadii culturale inferioare (state-sat de 100 locuitori în India, mici insule polineziene divizate în entităŃi politice rivale) şi tot mai mari pe măsură ce cultura lor se amplifică. Cronologic, explică Ratzel, creşterea statului urmează creşterea altor factori economici şi/sau religioşi. Ideile religioase şi filosofice transcend frontierele şi favorizează regrupările umane.

A patra parte a cărŃii abordează problema situării statelor în general, poziŃia lor la nivelul Terrei. El evocă de asemenea, rolul factorilor climatici. Când vorbeşte despre oikumene el pune în evidenŃă deosebirile existente între centru (Innenlage) şi periferii. Germania, spre exemplu, împreună cu alte câteva naŃiuni se află în centrul oikumenei europene. Această poziŃie solicită o soliditate a ancorajului politic, în timp ce zonele periferice ale oikumenelor se pot mulŃumi cu legături politice mai laxe, cu construcŃii politice mai fragile (Ratzel oferă ca exemple administraŃia rusă din regiunea Amurului şi a IakuŃiei precum şi pe cea britanică din NV Canadei). Centrele oikumenelor sunt dens populate, periferiile au densităŃii mai reduse..

A cincea parte a „Geografiei Politice” tratează spaŃiul (Raum) propriu-zis. Ratzel abordează noŃiunea de spaŃiu, de sens al spaŃiului (Raumsinn) în spiritul popoarelor şi studiază impactul elementului spaŃial în mărimea (grandoarea) istorică. Aceasta rezultă din viziunea pe care o au oamenii de stat asupra spaŃiului: această viziune poate fi mai largă, amplă sau mai îngustă dar întotdeauna ea vizează valorizează posibilităŃi ce Ńin de teritoriu (de pământul Ńării..). Războiul este şcoala spaŃiului deoarece el confruntă masele umane cu realitatea teritorială. Specificitatea popoarelor se apreciază şi se măsoară după maniera lor de a stăpâni spaŃiul. Ratzel reflectă în continuare asupra statelor cu spaŃii restrânse (state mici) între care şi acele state-sate şi asupra densităŃii populaŃiei care, în funcŃie de împrejurări, se pot dovedi factori de forŃă sau de slăbiciune.

Foarte intersante sunt şi speculaŃiile (aprecierile..) asupra esenŃei circulaŃiei (Verkehr). CirculaŃia implică, necesită trei factori spaŃiali: două locuri geografice – cel de pornire/ plecare şi cel de destinaŃie/sosire - şi drumul parcurs. EsenŃa sa este în consecinŃă condiŃionată de geografie. CirculaŃia este o formă specială a mişcării istorice, creatoare de armonie şi accelaratoare a istoriei. CirculaŃia este condiŃia prealabilă a creşterii Statului.

A şasea parte a „Politische Geographie” traterază problemele legate de frontiere, produse ale mişcărilor istorice şi expresii ale tipului de mişcare care le-a dat naştere. Obiectivul omului de stat ar trebui să fie simplificarea traseului frontierelor, spre a da teritoriului lor o morfologie simplă care uşurează apărarea teritorială şi frontialieră.

A şaptea parte a lucrării dezbate problemele Ńărmurilor, insulelor şi peninsulelor. A opta parte vorbeşte despre mare, despre elementele spirituale ce animă talasocraŃiile, motivele contienntale şi oceanice care au favorizat dezvoltarea puterilor maritime. Toate aceste idei se vor regăsi într-o lucrare ulterioară Das Meer als Quelle der Voelkergroeβe (1900). Ultima partea celebrei lucrări, a noua, abordează fizionomia câmpiilor şi a munŃilor.

Problemele politice ale geografiei au monopolizat în continuare activitatea ştiinŃifică a ultimilor ani ai lui Ratzel. Pe lângă lucrare amintită ceva mai sus - în traducere „Marea ca sursă a măreŃiei popoarelor” - în care analizează între altele apariŃia „vijelioasă” a Japoniei pe scena mondială (pe fondul dispariŃiei monopolului puterii dominante – Marea Britanie), Ratzel elaborează lucrarea în două volume „Die Erde und das Leben”(Pământul şi ViaŃa) apărută în 1901. Aici – în contextul prezentării lumii animale – el dă definiŃia spaŃiului vital (Lebensraum) care poate vast sau limitat dar totdeauna el este obiect de conflict şi de influenŃă al organismelor, de asemenea, departe de a se face apostolul teoriei purităŃii rasiale, Ratzel estimează o diminuare, odată cu trecerea timpului, a conflictelor inter-rasiale (apărute în contextul europenizării lumii).

În esenŃă gândirea geopolitică a lui Ratzel poate fi exprimată în şase idei majore: 1. Statele sunt organisme vii, care se nasc, trăiesc, îmbătrânesc şi mor; 2. Creşterea statelor în calitate de organisme este determinată apriori. Geograful şi omul de stat au deci datoria de a descoperi şi a descrie legile perene care stau în spatele acestei creşteri;

3. peisajul istoric şi geografic marchează oamenii, cetăŃenii unui stat; 4. noŃiunea de „spaŃiu vital”(Lebensraum) este centrală; 5. OpoziŃia dintre puterile continentale şi puterile maritime apare ca una de

primă mărime în relaŃiile dintre popoare, 6. „Geografia politică” conŃine, deŃine şi o dimensiune subiectivă pe care Ratzel

o numeşte „sensul spaŃiului”( Raumsinn) şi „energie vitală”(Lebensenergie).142 Ideile sale l-au influenŃat pe geograful suedez R.Kjellen, promotorul geopoliticii,

care a simplificat gândirea mentorului său arătând că statele în evoluŃia lor urmează principiul supravieŃuirii celui mai potrivit, capabil (al selecŃiei naturale formulat de Charles Darwin) şi că au o existentă independentă de cea a locuitorilor săi. Ideile sale, ale lui Kjellen, au fost însuşite şi urmate de Karl Haushoffer (1869-1947) geograf şi general german care a aflat în geopolitică argumente geografice pentru “dreptul” Germaniei de a domina alte popoare. Aşa cum se ştie geopolitica a devenit o parte însemnată a ideologiei naziste.

Este interesant de menŃionat că între predecesorii darwinismului social (aşa se numeşte aplicarea ideilor lui Darwin în domeniul societăŃii şi urmărite în parte de geopolitică) s-au numărat clasicii ideologiei comuniste/socialiste, Marx şi Engels care, au emis şi dezvoltat primii idei popularizate, mult mai târziu, de R.Kjellen şi K.Haushoffer. Într-un volum apărut acum mai bine de un deceniu (“La litterature oubliée du socialisme”, George Watson, 1999) ideile acestora sunt prezentate şi comentate într-un capitol separat; în viziunea marxistă a lumii, albii sunt vectorii progresului şi între albi, popoarele numeroase, precum germanii şi ruşii sunt superioare, datorită mărimii lor, micilor naŃiuni sau reziduurilor etnice precum bretonii, bascii sau sârbii. “Polonezii nu mai există ca naŃiune” scria Engels lui Marx la 23 mai 1851, ei n-au fost buni decât de” certuri şi de acte de bravură fără viitor”. Rusia, dimpotrivă, este o Ńară realmente progresistă în raport cu Orientul” şi ea îşi exercită influenŃa civilizatoare binefăcătoare pe malurile Mării Negre şi Caspice, până în Asia Centrală. Nu este oare, aceasta, o viziune imperialistă asupra istoriei? (se întreabă G.Watson n.i.).

Mai departe, e la fel de interesant …Engels conchide, recomandând Prusiei “să pună mâna pe cel mai mare teritoriu posibil în Polonia occidentală” cu intenŃia declarată de a implanta aici coloni germani; cât priveşte restul populaŃiei (polonezi n.i.) ea “trebuia abandonată dezordinii sale, împinsă în flăcări, Ńara întreagă urmând a fi devorată” 143. Tot în această lucrare ( a lui G.Watson, recenzată în Aldine..) se mai

142 R.Steukers, op.cit.p.1 143 cf.Aldine, supliment România Liberă, 9 sept.2000

prezintă un pasaj dintr-un articol al lui K.Marx “RevoluŃie şi contra-revoluŃie în Germania, mart.1852) în care erau condamnate la pieire “aceste populaŃii muribunde, cehii, slovenii, dalmaŃii etc.”.căci aceşti oameni ar trebui să se supună verdictului fără apel a o mie de ani de istorie”orice regresie fiind exclusă”.

Este deci cu totul incorect să i se pună în seamă lui Fr.Ratzel toate dezvoltările ulterioare – prea puŃin sau deloc ştiinŃifice - ale geografiei politice şi geopolitice, abordări care au condus la legături “subŃiri” - dar credibile pentru marea masă a oamenilor (n.i.manipulaŃi astfel) - între determinism, naŃionalism şi rasism. Răul cel mai mare însă l-a făcut geografiei, care a abandonat aproape total timp de câteva decenii dezbaterea problemelor spaŃiale (adesea conflictuale) generate de relaŃiile dintre state, probleme care au fost preluate cu nonşalanŃă de diverşi politologi recrutaŃi, unii dintre ei din domeniul militar.144

Revenind la prima lucrare, cea care i-a adus celebritatea în rândul geografilor, „Antropogeographie” să amintim că acel determinism, acea dependenŃă a societăŃii, a omului de condiŃile naturale este mult mai temperat în volumul al 2-lea (apărut în 1891) în care Ratzel atrage atenŃia asupra importanŃei – în cercetarea geografică a unui spaŃiu – a dezvoltării istorice a comunităŃilor umane şi a elementelor de cultură specifice acestora. El spunea că „aş putea înŃelege regiunea Noii Anglii/New England din NE SUA doar pe baza hărŃii şi a interpretării textelor de geografie fizică, dar această imagine ar fi una incompletă şi în fond incorectă doarece nu aş lua în considerare rolul imigranŃilor puritani”.145

Este de subliniat un alt fapt şi anume că primul volum din “Antropogeographie” apărut în 1882 a avut un impact mult mai mare în lumea geografilor; acestea poate şi pentru faptul că el oferea, în premieră, dovada clară a posibilităŃilor geografiei de cercetare sistematică a realităŃilor umane terestre, a societăŃii. Această lucrare a asigurat de la început autorului un loc aparte în lumea ştiinŃifică, deoarece ea s-a dovedit a fi o întregire a geografiei lui Humboldt şi Ritter146 . Şi pe bună dreptate,afirmă prof.S.MehedinŃi....” Fără îndoială, în faŃa timpului infinit şi a spaŃiului iarăşi infinit (n.i.din „Kosmos”-ul lui Humboldt) nu numai omul ca individ, dar chiar specia noastră întreagă poate să fie puŃin lucru. Cînd însă privim mai de aproape economia micei noastre planete, peste care fiinŃa omului se ridică zi de zi ca un suveran, lucrul se schimbă; omul ni se înfăŃişează ca o parte esenŃială. ... În acelaşi timp „cugetarea geografilor se mai inspira şi din geografia comparată a lui Ritter... care considerase, din contra, pe om nu numai o podoabă a pământului, dar chiar ultimul scop al vieŃii acestui organism cosmic. După Ritter, planeta fusese înadins creată pentru om, era o casă de educaŃie a genului omenesc în vedrea pregătirii sale pentru o lume superioară” 147 . Astfel că putem spune ca omul trebuia să-şi locul său meritat, echilibrat, în cercetarea geografică, lucru vizibil în Antropogeografia lui Fr.Ratzel, o întregire şi o rectificare a geografiei marilor săi predecesori, Humboldt şi Ritter. Prin perspectiva oferită de Ratzel, „geografia a scăpat pentru întâia dată – şi cred pentru totdeauna – de alternativa de a fi unilaterală, devenind o roabă a ştiinŃelor naturale, după cum era în primejdie cu şcolarii lui Humboldt, sau de a deveni, cum mai fusese ea pe vremea lui Strabo, o roabă a istoriei, cum se îndruma iarăşi cu ucenicii lui C.Ritter”.148

144 Într-o lucrare „eliberată” pe internet a unul cercetător militar român, se vorbeşte de altfel de opiniile generalului Fr.Ratzel, fapt care arată cât de puternic au pătruns ideile marelui geograf în rândul creatorilor de opinii politice şi militare. 145 A.Holt-Jensen, op.cit.,p.32 146 S.MehedinŃi, 1943, op.cit.,p.149 147 Idem,p.150 148 Ibidem,p.151

Am dat aceste extrase din prelegerea de acum 110 de ani dedicată lui Fr.Ratzel de către discipolul său, S.MehedinŃi, pentru a vedea semnificaŃia deosebită a acestei lucrări, în smulgerea geografiei dintr-o poziŃie subalternă faŃă de alte ştiinŃe. Dacă în Europa era oarecum normal, în geografia de peste ocean, în formare impactul acestei lucrări a fost cu totul excepŃional datorită unei audiente a cursurilor lui Ratzel (fetele nu aveau voie pe atunci să studieze la Universitate !), am numit-o pe (miss) Ellen Churchill-Semple. Ceea ce a creat popularitatea acesteia, puŃin obişnuită pentru un geograf, a fost faptul că determinismul/environmentalismul propus de ea (sprijinit pe ideile desprinse din vol.I al „Antropogeografiei”) servea unor scopuri socio-politice, inclusiv “dreptului” americanilor/ yankee-ilor de a domina emisfera vestică, cu societăŃile amerindiene şi hispano-americane (mai puŃin dezvoltate economic şi politic). Câteva informaŃii despre această geografă americană sunt necesare.

Născută la Louisville(Kentucky) în 1863 studiază la Universitatea din Leipzig cu Fr.Ratzel între 1891-1892, după ce, în prealabil a urmat cursuri de sociologie şi economie. Prima sa lucrare importantă “American History and its Geographic Conditions”(1903) abordează în principal factorii geografici aflaŃi “în spatele” evenimentelor majore ale istoriei naŃionale, între care războiul civil şi avansarea frontierei spre vest. Deşi exagerează rolul factorilor naturali, lucrarea este considerată şi în prezent drept una clasică a literaturii geografice americane. În 1908 face, la Ohio, următoarea afirmaŃie emblematică pentru gândirea sa deterministă: “Man is a product of the Earth’s Surface” afirmaŃie care apare şi în primul capitol al unei mari lucrări, de proporŃii intitulată Influences of Geographic Environment”(1911) subintitulată “On the Basis of Ratzel’s System of Anthropo- geography”. Lucrarea are un impresionat aparat bibliografic (peste 1000 de referinŃe!).

Este interesant de văzut care sunt problemele dezbătute în această lucrare, astfel că în continuare vom prezenta doar titlurile celor 17 capitole ale sale: I. AcŃiunea (Operation) factorilor geografici în istorie(de-alungul istoriei). II. Clasele (Felurile, tipurile) infleunŃelor geografice.III.Societatea şi Statul în relaŃie(legătură) cu teritoriul. IV. Mişcările (deplasăriule) popoarele şi semnificaŃia lor geografică. V. Localizarea/situarea geografică. VI.Arealul geografic. VII.GraniŃele/Limitele geografice. VIII. Popoarele costiere (litorale). IX. Oceanele şi mările „inchise”. X. RelaŃia omului cu apa. XI. Antropogeogradfia râurilor. XII. Continentele şi peninsulele lor. XIII. Popoarele insulare. XIV. Câmpii, stepe şi deşerturi. XV. Barierele montane şi pasurile lor. XVI. InfluenŃele mediului montan. XVII. InfluenŃele climatului asupra omului. 149

Miss Semple a desfăşurat o rodnică activitate didactică universitară, fiind profesoară la University of Chicago şi Clark University (1906-1932) şi de asemenea, una organizatorică, fiind prima femeie aleasă preşedinte al AsociaŃiei Geografilor Americani.

Al Ńi doi geografi de seamă – extraeuropeni- pot fi incluşi în curentul determinist care a marcat geografia primelor decenii ale secolului 20. Unul este american - Ellsworth Huntington (1876-1947), celălalt australian – Griffith Taylor (1880-1963). Ambii au arătat că prezenŃa civilizaŃiilor superioare în regiunile temperate (ale latitudinilor medii) şi absenŃa lor în regiunile tropicale este datorată condiŃiilor climatice. Ellsworth Huntington în lucrarea “The Pulse of Asia” susŃine că invaziile mongole şi manciuriene – popoare nomade, de crescători de animale – sunt legate de modificări climatice.

Un caz oarecum aparte îl reprezintă Gr.Taylor, ale cărui vederi deterministe privitoare la popularea Australiei (el susŃinea că cei nou veniŃi se vor îndrepta cu precădere spre regiunile cu climă temperată şi subtropicală) veneau în contradicŃie cu politica oficialităŃilor australiene interesate în colonizarea întregului teritoriu. Acest conflict de idei a avut repercursiuni neplăcute pentru G.Taylor, el fiind forŃat,în 1928, să 149 pe internet se găsesc, accesând titlul lucrării, detalii privind conŃinutul capitolelor respective, astfel că ne putem face o impresie asupra extraordinarului efort depus de autoarea americană pentru a sintetiza informaŃii de dintre cele mai diverse (de la rase, religii, formaŃiuni politice la demografie, istorie, geologie şi hidrografie – între altele) referitoare la, practic, toate marile (şi mai micile) regiuni ale globului.

emigreze în SUA de unde s-a stabilit, pentru mai mulŃi ani, în Canada. În exil, el a continuat să susŃină că nu este un determinist de modă veche ci unul care îşi baza punctele de vedere pe cunoaşterea ştiinŃifică a condiŃiilor concrete ale mediului geografic.

Este interesant de arătat că spre sfârşitul vieŃii (1950) Taylor a avut satisfacŃia acceptării de către oficialităŃile auatraliene a observaŃiilor sale privitoare la relaŃiile dintre condiŃiile naturale şi procesul de impopulare a Australiei. Mai mult decât atât, i s-a permis să revină în Ńară unde a fost primit ca un adevărat erou naŃional (i s-a dedicat chiar şi un timbru poştal cu chipul său, dată fiind şi vârsta rotundă pe care o implinea, 70 de ani). În volumul “Geography in Twentieth Century” (apărut sub îngrijirea sa la Londra în 1951) spunea : “Acum 30 de ani am prezis viitoarea distribuŃie spaŃială a populaŃiei Australiei…Am satisfacŃia că deducŃiile mele bazate doar pe analiza condiŃiilor de mediu s-au dovedit pe deplin adevărate şi recunoscute de lumea ştiinŃifică din Ńara mea”150.

3.5. Paul Vidal de la Blache şi direcŃia regională în antropogeografie/geografia

umană Revenind în Europa trebuie evidenŃiat un fapt mai puŃin obişnuit şi anume că

acest curent determinist a fost criticat în chiar Ńara de origine a fondatorului său, am numit Germania. Cel mai proeminent opozant s-a dovedit a fi Alfred Hettner (1859-1941) care de la început s-a arătat preocupat, chiar intrigat de ideea dependenŃei omenirii (în dezvoltarea sa) de condiŃiile naturale. Încă din 1907, la numai trei ani de la dispariŃia lui Fr.Ratzel, el afirma că în privinŃa influenŃei naturii asupra omului avem de a face cu posibilităŃi şi nu cu certitudini (determinări) . În monumentala sa lucrare “Die Geographie, ihre Geschihte, ihren Wesen und ihren Methoden”(„Geografia – istoria sa, natura sa, metodele sale”) publicată la Breslau/Wroclaw în anul 1927 spunea între altele:”sinteza geografică este distorsionată atunci când natura este privită ca dominantă iar omenirea ca dependentă”.

Cel mai însemnat teoretician al geografiei secolului 20 (după unele opinii) Al.Hettner mai afirma că “prima obligaŃie a geografiei contemporane este să construiască o punte peste prăpastia care s-a creat în ultima parte a secolului al 19-lea între ştiinŃele naturii şi ştiinŃele sociale”. În acest context el aprecia că geografia regională (Länderkunde) devine partea cea mai importantă,crucială chiar, a geografiei.

Acesta convingere, acest crez ştiinŃific, este şi rezultatul, credem, cercetărilor de teren întreprinse timp de peste trei decenii pe patru continente (de la Chile, Patagonia şi Columbia, 1882-84, la Rusia 1897, Africa de Nord 1911 şi Asia 1913-14) cu particularităŃi regionale clar conturate (atât de elementele cadrului natural cât şi ale celui socio-uman). A fost profesor la Universitatea din Heidelberg (1899-1928), unde a creat o adevărată şcoală de geografie regională. În afara lucrării amintite a publicat o „Geografie regională comparată” (Vergleichende Länderkunde, 4 volume, 1933-35) şi tutelat (ştiinŃific) impresionantul „Tratat al ŞtiinŃei Geografice” (Handbuch der Geographischen Wissenschaft 11 volume, ultimul apărut în plin război, în 1940).

Opinia lui Al.Hettner,după care în relaŃiile om-mediu “nu există determinări ci numai posibilităŃi” a fost puternic argumentată de L.Febvre, istoric francez , în lucrarea “La Terre et l’evolution humaine” publicată în 1922 (ediŃia engleză, 1925,London). Această abordare antideterministă numită de el “posibilism”, a fost popularizată şi prin celebra şi lapidara formulare a lui Paul Vidal de la Blache: “natura oferă, omul dispune”.

150 A.Holt-Jensen, op.cit.,p.33

De altfel rădăcinile posibilismului nu se află în Germania ci în FranŃa, el fiind propagat atât de P.V.de la Blache (1845-1918) cât şi de Jean Brunhes(1869-1930). Posibiliştii, francezi sau de aiurea, nu negau faptul că natura impune limite activităŃilor antropice dar arătau că – într-o anumită acŃiune - opŃiunea umană este mai importantă decât limitele impuse de natură. Acum, la mai bine de 100 de ani, putem aprecia că posibilismul era în fond un determinism mai nuanŃat, meritul principal al acestuia fiind aprecierea societăŃii ca factor activ, dinamic al modificării peisajelor geografice. Din această viziune antropocentrică s-au dezvoltat noi direcŃii în geografia umană care au dus mai întâi la conturarea geografiei culturale şi mai târziu dar cu mai multă vigoare, a geografiei sociale151.

Paul Vidal de la Blache, considerat al doilea întemeietor al geografiei umane, şi-a început cariera universitară la Nancy (1873), la 28 de ani, ca titular al disciplinelor istorie şi geografie. În 1875 devine profesor universitar de geografie, tot la Nancy, ulterior stabilindu-se la Paris, unde va preda geografia la Ecole Normale Superieure (1877-1898) şi apoi la Sorbona, punând totodată bazele şcolii franceze de geografie umană. Istoric la origine, cu o vastă cultură istorică şi filosofică, P.Vidal de la Blache se orientează spre geografia umană, cam în acelaşi timp cu Ratzel (1872), influenŃat fiind de corifeii geografiei moderne, A.Von Humboldt şi C.Ritter.152 A călătorit mult prin Europa şi spaŃiul mediteranean adiacent, asistând între altele şi la inaugurarea canalului Suez (1869), eveniment epocal ce i-a arătat tânărului bursier al şcolii arheologice din Atena valenŃele extraordinare ale geografiei umane contemporane. A cules mult material informativ, căutând să obŃină confirmarea principiilor sale antropogeografice. Problemele principale ale geografiei umane le-a dezvoltat într-o serie de articole publicate în „Annales de Geographie”, al cărei fondator a fost (1891). ContribuŃiile teoretice au fost publicat postum de ginerele său Emm.de Martonne, în volumul Principes de Géographie Humaine (1922).

Profesorul a fost nu doar creatorul geografiei umane în FranŃa ci şi „magistrul necontestat al unei pleiade de discipoli”153 între care A.Demangeon, R.Blanchard, C.Vallaux, J.Sion, M.Sorre ale căror lucrări de doctorat154 rămân şi azi adevărate modele de geografie regională. Profesorul însuşi se remarcă printr-o serie de lucrări între care Tableau Géographique de la France şi La France de l’Est, ultima un adevărat cântec de lebădă, apărută fiind în 1917. În această lucrare este prezentată de o manieră holistă, integratoare, starea şi dinamica peisajelor (rurale şi preindustriale cu precădere) din Alsacia şi Lorena155. ApariŃia sub titlul de mai sus, în plin război a dat lucrării şi o puternică nuanŃă patriotică, dincolo de valenŃele ştiinŃifice şi literare de excepŃie; P.V.de la Blache s-a dovedit astfel un geograf patriot care nu a uitat că a plecat din Nancy, oraş devenit capitala acelei părŃi din Alsacia rămasă în componenŃa statului francez.. Se poate spune că Vidal la Blache prin lucrările sale şi prin discipolii săi a dat semnalul elaborării monografiilor complexe regionale, modelul fiind însuşit de geografi din toată lumea. Se stinge din viaŃă la 5 mai 1918, lăsând neterminată lucrarea teoretică amintită mai sus (Principes...).

De la începutul carierei sale s-a dovedit un adversar al determinismului, al manierei de a opune natura – omului, de a privi omul ca fiind dominat de către natură. El spunea că nu este normal să trasezi limite, graniŃe între fenomenele naturale şi cele culturale (antropice), deoarece acestea trebuie privite ca unite şi inseparabile. P:Vidal de la Blache considera pe om drept un „agent natural” care modelează suprafaŃa pământului, sarcina geografiei umane fiind de a cerceta „acŃiunea acestuia şi stigmatele pe care le-a imprimat pe faŃa acestuia, ocupaŃia de atâtea ori seculară”156.

151 vezi şi E.Jones, J.eyles, 1977, Introduction to Social Geography, Oxford University Press, pag.27 152 N.Al.Rădulescu, 1947,op.cit.,p.12 153 Idem 154 Este vorba de monografiile dedicate următoarelor regiuni istorice: La Picardie, ,La Flandre, La Basse Bretagne, La Normandie, Les Pyrennées. 155 O prezentare a situaŃiei - actuale atunci, în 1917 - a celor două provincii nici nu se putea face sub numele ales deoarece la acel moment Alsacia şi Lorena în componenŃa Imperiului German, ajunse astfel în 1871, după războiul franco-prusac. 156 Apud N.al.Rădulescu, op.cit.,p.12

P.V.de la Blache ne arată că într-o regiune populată natura este modificată în mod semnificativ, cu atât mai mult cu cât nivelul culturii materiale al comunităŃii trăitoare acolo este mai înalt. A devenit practic imposibil, mai spunea P.V.de la Blache, să studiezi peisajul natural separat de cel antropizat. În decursul timpului “omenirea şi natura s-au adaptat fiecare asemenea melcului şi cochiliei…RelaŃia societate-natură a devenit atât de strânsă, de intimă, încât nu mai este posibil să deosebeşti influenŃa omului asupra naturii de cea a naturii asupra omului”. Şi mai departe „ faptele geografiei umane se ataşează unui ansamblu terestru (n.i. sunt legate de un anumit ansamblu teritorial...) şi nu sunt explicate decât prin el(s.n.i.)”.157

Se ajunge astfel la celebra formulă a genurilor viaŃă (genres de vie) care reprezintă răspunsul cel mai direct al geografiei franceze la determinismul promovat (direct sau insidios) de şcoala germană a lui Ratzel. SpaŃiul în care o asemenea relaŃie foarte strânsă între natură şi om s-a conturat de-a lungul secolelor constituie o regiune, iar studiul regiunilor, fiecare dintre ele unică, trebuie să fie principala sarcină a geografului. Se observă că P.V.de la Blache se află în consonanŃă cu Al.Hettner atunci când consideră geografia regională drept nucleu al geografiei (punând astfel, geografia sistematică într-o poziŃie secundară).

Metoda de cercetare vidaliană – cu accent pe aspectele regionale – se pretează cel mai bine studiului spaŃiilor care nu au cunoscut revoluŃia industrială, a acelor zone în care modernismul nu a pătruns şi în care modul de viaŃă tradiŃional este dominant. În aceste spaŃii comunităŃile se află în strânsă asociere cu natura şi îşi pot obŃine marea majoritate a produselor din spaŃiul respectiv.

Partea cea mai redutabilă a geografiei umane vidaliene rămâne însă celebrele „genres de vie”, expresie aproape intraductibilă deoarece ea exprimă mai mult decât simplul mod de viaŃă/gen de viaŃă (cum ar suna în limba română.). De altfel în literatura geografică (şi etnografică) de limbă engleză se foloseşte expresia în original şi nu traducerea de rigoare. Apărut spre sfârşitul sec.18 şi consacrat în geografie de A.Guyot - geograful elveŃian discipol al lui C.Ritter şi primul profesor de geografie la o universitate americană - într-o lucrare din 1849, conceptul de „genre de vie” este folosit prima oară de o manieră uşor imprecisă de P.Vidal de la Blache în teza sa de doctorat dedicată epocii lui Marco Polo. Analizând ulterior (după 1880) lumea mediteraneană işi cristalizează ideile proprii prin asocierea sistematică a mediului, genului de viaŃă întâlnite, specifice diferitelor Ńinuturi158.

Acest concept exprimă cultura (în sensul cel mai larg, material şi spiritual) al popoarelor şi societăŃilor neafectate de industrializare (premoderne). El are calitatea de a îmbrăŃişa/cuprinde într-o singură expresie identitatea spaŃială şi cea socială desemnând

157 P.Vidal de la Blache, 1922, Principes de Géographie Humaine, Arm. Colin, p.5 158 Un adevărat articol programatic dedicat acestui subiect este publicat în 1911 în Annales de Geographie,20, pp.193-212 şi 289-304. ReŃinem din acest studiu următorul fragment: „Les genres de vie s’inscrivent dans des cadres généraux, qui sont les grandes régions naturelles dont il sera question ailleurs; ils représentent quelque chose de distinct. Ils ont une autonomie qui s’attache à la personne humaine et la suit. Ce n’est pas seulement le Bédouin et le Fellah qui s’estiment de complexion différente, c’est le pasteur valaque (s.n.i.) et le cultivateur bulgare; c’est, jusque sur nos côtes, le marin et le paysan. L’âme des uns semble forgée d’un autre métal que celle des autres. C’est que les genres de vie, tels qu’ils ont prévalu sur de grandes étendues terrestres, sont des formes hautement évoluées, qui, sans avoir assurément la fixité des sociétés animales, représentent aussi une série d’efforts accumulés, aujourd’hui cimentés. L’homme este un être d’habitude(s.n.i.) encore plus que d’initiative (p.303).

grupurile umane a căror identitate socială, economică şi spirituală se imprimă în peisaj. Cu această semnificaŃie „genre de vie” s-a transformat într-o modalitate favorită vidaliană de analiză spaŃială şi – pe cale de consecinŃă – unul din conceptele cele mai larg utilizate în perioada clasică a geografiei franceze (1918-1968).

Genurile de viaŃă nu sunt doar puternici factori geografici (vezi modul de viaŃă agricol sau cel pastoral care au redus numărul speciilor vegetale naturale prin defrişări, desecări, irigaŃii şi alte intervenŃii în mediul natural) dar ele sunt de asemenea şi agenŃi formativi sociali. Eile creează şi întreŃin în rândul oamenilor adesea în acelaşi Ńinut, doesebiri sociale care, în starea „tot mai tulbure, de amestec” în care se cufundă (cf.P.Vidal de la Blache) tot mai mult naŃiunile civilizate, ele echilibrează şi vor sfârşi prin a domina deosebirile etnice159

O idee importantă a marelui geograf francez este că deşi fiecare regiune dă posibilitatea unui anumit gen de viaŃă (genre de vie), cu timpul se formează domenii de civilizaŃie care absorb mediile locale impunându-le „o Ńinută generală”. Astfel o formă de civilizaŃie (chineză, islamică, indiană ş.a.) devine un izvor de forŃe care acŃionează independent de condiŃiile imediate ale mediului. Se observă că o regiune oarecare nu determină în mod exclusiv felul de viaŃă al omului, ci îi pune la dispoziŃie anumite posibilităŃi, pe care el le realizează sau nu după îndemnul însuşirilor lui şi desigur sub influenŃa unor factori externi (precum civilizaŃiile superioare din jur...). EvoluŃionist convins, el consideră fenomenele actuale de geografie umană ca stadii ale unei lungi evoluŃii, evoluŃie pe care – pentru a explica un anumit peisaj, regional, local – o analizează mergând până la originile ei, la preistorie care se dovedeşte un bogat izvor de fapte pentru disciplina noastră.

În introducerea la „Principii de Geografie umană” - lucrare apărută postum (sub îngrijirea ginerelui său Emm.de Martonne.) - intitulată Sensul şi obiectul geografie umane, P.Vidal la Blache dezvoltă conceptul de geografie umană, care privit mai îndeaproape este foarte apropiat de cel al antropogeografiei lui Fr.Ratzel, „piatra de încercare” şi „tr ăsătura de unire” constituind-o percepŃia omului în context regional. Pe lângă acest fapt, regional, geografia umană are posibilitatea, printr-o cunoaştere intimă, aprofundată a relaŃiilor care unesc ansamblul lumii vii, de a afla modalitatea de a scruta transformările actuale, în curs de desfăşurare precum şi pe cele previzibile.

ForŃa actuală de modificare este incomparabil mai mare decât s-a putut realiza şi imagina până în prezent. Omul este acum stăpân al distanŃelor şi are alături întreaga ştiinŃă, toate cuceririle acesteia. Efectele asupra mediului (ale intervenŃiiolor antropice n.i.) vor fi mult mai ample. Operele de transformare sau de restaurare sunt acum în puterea omului160. Avem în această din urmă afirmaŃie, suficient de clară nuanŃa posibilistă a gândirii antropogeograficei vidaliene. Omul are posibilitatea de a modifica parametrii cadrului natural, în sens pozitiv sau negativ.

Dar P.Vidal de la Blache mai este important pentru disciplina noastră şi dintr-un alt motiv. Dacă Fr.Ratzel a creat noŃiunea de antropogeografie (1882), iar Elisée Reclus pe cea de geografie socială (1884, cu o semnificaŃie sensibil diferită de cea din zilele noastre n.i.) P.Vidal de la Blache este cel care foloseşte pentru prima oară expresia, sintagma „geografie umană”. S-a întâmplat în anul 1903, într-o lucrare ce deschide o

159 P.Vidal de la Blache, 1911, Les genres de vie dans la géographie humaine, Annales de Géographie,20,p.304 160 P.Vidal de la Blache, 1922, op.cit.,pag.15

colecŃie intitulată „Tablouri ale FranŃei” şi în care din asemănarea FranŃei cu o persoană, din personalizarea FranŃei, P.V.de la Blache simte nevoia ca acelui segment al geografiei - care descrie o asemenea personalitate (geografică, aşa cum sunt şi vor fi toate regiunile individualizate după modalitatea unică de combinare a elementelor/factorilor geografici n.i.) - să-i spună geografie umană (geografia unei persoane...).

Dintre discipolii lui Vidal la Blache se evidenŃiază în primul rând Jean Brunhes (1869-1930), autorul a două lucrări de mare importanŃă pentru geografia umană: “La Géographie Humaine”(1910) şi “La Géographie Humaine de la France” (2 vol.,1920, 1926). ReŃine atenŃia, cu deosebire, prima lucrare ce prezintă un profund caracter metodologic, o sinteză franceză asupra domeniului geografiei umane, o replică, putem spune, la “Antropogeografia” lui Fr.Ratzel.

Ea s-a bucurat de o bună primire în lumea ştiinŃifică fiind premiată de Academia Franceză şi de către „Societatea de Geografie din Paris” (cea mai veche din lume, 1825) şi fiind tradusă în limba engleză imediat după primul război mondial(1920) având astfel un profund impact în lumea geografică anglo-saxonă.

J.Brunhes s-a născut la Toulouse la 25 octombrie 1869, fiind unul din studenŃii favoriŃi ai lui P.Vidal de la Blache la Şcoala normală superioară din Paris. Doctoratul îl obŃine cu două teze:„teza mare/principală” de geografie umană priveşte irigaŃiile din Peninsula Iberică şi Africa de Nord, tipărită în 1904 iar teza mică de geografie fizică, redactată în limba latină, abordează aspecte ale eroziunii spaŃiilor cultivate. A fost un timp profesor de geografie la universităŃi din ElveŃia (Freibourg, Lausanne), unde, în 1907 devine titularul primei catedre de geografie umană din lume. Apoi, în 1912, revine în FranŃa, fiind titularul unei catedre create special pentru el, tot de geografie umană – la Collège de France, unde a funcŃionat până în anul morŃii sale(1930). A călătorit în toată lumea (Europa, Africa, Extremul Orient, Rusia, Indochina, Alaska ş.a.), experienŃa dobândită folosind-o şi în predarea cursurilor, de altfel foarte frecventate, numai la prelegerile lui H.Bergson fiind un auditoriu atât de numeros161.

Lucrarea lui J.Brunhes aduce un plus de rigoare ştiinŃifică, de sistematizare mai profundă a materialului imens antropogeografic, rigoare ce lipseşte “Antropogeografiei” lui Ratzel. În chiar primul capitol el precizează ce se înŃelege prin geografie umană şi care sunt relaŃiile dintre geografia fizică şi geografia umană162. Prin geografie umană el înŃelege studiul acelei categorii de fenomene geografice rezultate în urma activităŃii umane (fapte de o mare varietate) „înglobate în cadrul (spaŃial n.i.) al geografiei fizice.

El stabileşte în continuare trei grupuri mari de fapte geografice “esenŃiale” şi anume :1. cele ce Ńin de ocuparea neproductivă a pământului (locuinŃele, drumurile);2. Faptele ce Ńin de “cucerirea vegetală şi animală, agricultura şi creşterea animalelor; 3. Faptele economiei “distructive”, în speŃă defrişările şi desŃelenirile precum şi modificarea structurii fondului animal (prin vânătoare, zootehnie ş.a.) precum şi exploatările resurselor de subsol163

În această structură el introduce “colateral” şi o serie de alte elemente de mare valoare geografică precum circulaŃia (apropo de drumuri), nomadismul (când analizează creşterea animalelor) şi aglomeraŃiile urbane (când tratează problema valorificării resurselor carbonifere.164

În acelaşi timp lucrarea lui J.Brunhes se înscrie pe linia trasată de Fr.Ratzel prin analiza extrem de detaliată a raporturilor dintre societate şi mediu, adevărata sarcină a geografiei umane (în viziunea fondatorilor acesteia, inclusiv P.Vidal de la Blache). 161 N.Al.Rădulescu, op.cit.,p.15 162 J.Brunhes, 1925, La Géographie Humaine ,Librairie Felix Alcan, Paris,I , troisième edition, pag.1-5. 163 J.Brunhes, 1925,op.cit.,.pag.V-VI 164 Pentru ultima situaŃie a se vedea J.Brunhes op.cit.pag.534-563

Al doilea mare discipol al lui P.Vidal de la Blache este Albert Demangeon (1872-1940) autor şi el a două lucrări cu rezonanŃă şi anume “La Picardie”(1905) – un exemplar studiu de geografie regională, în manieră vidaliană – şi “ Problemes de géographie humaine”(1942, postum)165. Ultima lucrare are şi un evident caracter metodologic, evidenŃiind şi Ńelul principal al geografiei umane şi anume “studiul raporturilor grupurilor umane (ale comunităŃilor n.i.) cu mediul geografic”. Albert Demangeon are şi meritul declanşării, la nivel european, a cercetării aprofundate şi specializate a aşezărilor rurale, prin desprinderea (în 1926) a două tipuri fundamentale morfostructurale şi anume, sate adunate şi sate risipite166

Dintre ceilalŃi discipoli, se evidenŃiază Max Sorre care dezvoltă o direcŃie mai puŃin conturată în geografia vidaliană care conduce spre geografia socială. Astfel, abordând problema diferenŃierilor socio-spaŃiale Max Sorre consideră că definiŃia dată spaŃiului social de sociologul E.Durkheim (=substratul, cadrul grupurilor sociale n.i.) este prea restrictivă deoarece de multe ori condiŃiile naturale(de mediu) influenŃează diferenŃierile sociale; de aceea, el consideră că acel substrat social durkheimian ar trebui să incorporeze (s.n.i.) şi cadrul natural (fizic) completând astfel conŃinutul ştiinŃific al spaŃiului social167.

Ideile şcolii geografice franceze, promotoare ale posibilismului, au pătruns şi pe continentul american unde principalii săi promotori au fost Isaiah Bowman (1878-1950) şi Carl Sauer (1889-1975).

Primul dintre ei, I.Bowman născut în Canada (Waterloo, Ontario) după studii la Harvard şi Yale (unde în 1909 îşi ia doctoratul şi activează ca profesor de geografie, 1905-1915) devine director al American Geographic Society, calitate în care s-a remarcat prin iniŃierea elaborării hărŃii emisferei vestice(scara 1:1 milion). Tot el patronează traducerea lucrării lui J.Brunhes (“La Géographie Humaine”) un adevărat îndreptar de studiere non-deterministă a realităŃilor spaŃiale nord-americane. Consilier principal – pentru probleme teritoriale - al preşedintelui Woodrow Wilson în timpul conferinŃei de Pace de la Paris (1919), Bowman a căpătat notorietate în problemele de geografie politică. A activat în acest domeniu şi în timpul ultimului război mondial. Dintre lucrările sale se remarcă “South America”(1915), “The New World:Problems in Political Geography”(ed.a patra, 1928).

Carl Sauer (1889-1975), (n.Warrenton, Missouri), după studii (inclusiv doctoratul, 1915) la Universitatea din Chicago, activează ca profesor de geografie la University of Michigan (1915-1922) şi la University of California (Berkeley, 1923-1957). La Berkeley el creează un departament de geografie cunoscut prin cercetarea contribuŃiei societăŃii umane la “făurirea” mediului geografic. Carl Sauer este considerat fondatorul, părintele, geografiei culturale, ramură importantă a geografiei umane, mai ales pe continentul american. A fost preşedinte al AsociaŃiei Geografilor Americani (1940, preşedinte de onoare 1955). Principalele sale lucrări sunt “The Morphology of Landscape”(1925) – un studiu programatic ce stă la baza geografiei culturale actuale şi “The Early Spanish Main”(1966) în care evidenŃiază modificările intervenite în peisajul continentului american după colonizarea europeană.

3.6.Concluzii privind etapa antropogeografiei/geografiei umane clasice

Vorbind de Fr. Ratzel, P. Vidal de la Blache şi de discipolii lor, despre determinism şi posibilism vorbind în fapt despre geografia umană în sensul modern al cuvântului şi evoluŃiile sale timp de a mai bine de o jumătate de veac.

Aminteam în prelegerea inaugurală că geografia umană/antropogeografia reprezintă acea parte a geografiei implicată în studierea/ cercetarea oamenilor, mai precis a activităŃilor acestora, a structurilor sociale (economice, sociale, culturale şi politice) în

165 este de amintit că prof.V.Tufescu a efectuat un stagiu de „perfecŃionare” (era deja doctor în geografie) pe lângă Al.Demangeon. 166 Vezi şi precizările prof.V.Mihăilescu din « O hartă a principalelor tipuri de aşezări rurale din România », în BSRRG, 1927, studiu în care celor două tipuri amintite şi se adaugă un al treilea, specific Ńării noastre, tipul răsfirat. 167 I.Nicolae, 2003, Geografie socială, note de curs (mss).

contextul lor spaŃial. Geografia umană are, de asemenea, în vedere modalităŃile în care oamenii interacŃionează cu mediul natural. Acest din urmă aspect a fost de altfel, principala direcŃie de evoluŃie până la cel de-al doilea război mondial.

Am arătat cum geografia umană a apărut ca domeniu distinct, inclusiv academic spre sfârşitul secolului al 19-lea, dar nu trebuie să uităm că o contribuŃie importantă la autonomizarea studiului geografic al omenirii a adus-o C.Ritter, unul din cei doi fondatori ai geografiei moderne. Şi, de asemenea, trebuie să avem în vedere evoluŃia, de ansamblu a geografiei, preocupate de conturarea unei imagini noi (de veritabilă ştiinŃă) în ochii factorilor de decizie politici şi academici, spre a depăşi imaginea clasică a geografiei, segment esenŃial al cunoaşterii umane identificat mai frecvent cu descoperirea de noi tărâmuri ale planetei şi mai rar cu un paravan (onorabil) pentru expansiunea colonială sau cu un depozitar al povestirilor, relatărilor de călătorie.

In acest context primele studii de geografie umană, în speŃă studierea fiinŃelor umane în relaŃii cu locurile, au urmat două abordări principale. Prima a fost prin intermediul geografiei regionale (vezi şi modelul propus de şcoala franceză vidaliană) care, deşi distinctă de geografia umană (având o consistentă componentă fizico-geografică) era foarte strâns asociată cu aceasta . Geografii regionalişti erau preocupaŃi pe de o parte să identifice regiuni care prin caracterele lor proprii să se deosebească de alte regiuni, şi pe de altă parte să studieze factorii care conduc la astfel de variaŃii spaŃiale, regionale,.

Pentru mulŃi geografi, aşa cum afirma marele geograf american R.Hartshorne ( 1899-1992) dezvoltarea geografiei regionale era importantă deoarece ea oferea, furniza dacă putem spune aşa, un unic obiect de studiu geografic. În plus şi acesta este un lucru la fel de important, ea, geografia regională oferea cadrul sintetizării aspectelor fizice şi umane ale geografiei, fără să impună o anumită direcŃionare, un anumit accent, fie pe latura fizică, naturală, fie pe cea umană, antropică. Pentru acest motiv creator de unitate a ştiinŃe noastre, inclusiv în mediile academice (unitate necesară în competiŃia cu alte discipline) geografia regională a fost, sub diferite forme concrete, în prima jumătate a secolului 20, baza învăŃământului geografic

Al doilea tip de demers dezvoltat de unii geografii”timpurii”, mai ales în SUA a fost cel determinist, environmentalist. Premisele erau favorabile unui astfel de demers- Ńara dintre Atlantic şi Pacific şi dintre Marile Lacuri şi Golful Mexic constituia un cadru propice pentru asemenea cercetări, având o natură impresionantă prin dimensiuni şi aspecte geografice, diferite în bună măsură faŃă de realităŃile geografice europene. Mai mult, mediul fizic juca şi joacă un rol important în geografia regională; spre exemplu solul şi clima influenŃează în mod clar, evident, tipul de agricultură practicat, iar prezenŃa unor mari depozite de cărbune poate avea o mare importanŃă în localizarea activităŃilor industriale.

Determiniştii au ridicat însă rolul mediului la o poziŃie dominantă în raport cu societatea. InfluenŃaŃi de ideile evoluŃioniste emise de Ch.Darwin ei au afirmat că mediul, condiŃiile fizice determină nu numai activităŃile oamenilor dar şi felul, aspectul viaŃa şi dezvoltarea oamenilor înşişi.Din analiza influenŃelor cadrului natural miss Ellen Churchill-Semple, E. Huntington ş.a. au tras o serie de concluzii în esenŃa lor rasiste despre popoarele din diferite părŃi ale globului. O interesantă dezvoltare a ideilor ratzeliene deterministe este cea a geopoliticii, în care avem de a face cu o exacerbare a rolului poziŃiei geografice, al civilizaŃiei unor popoare sau părŃi ale lumii, elemente care

ar dirija comportamentul politic al statelor (lucrurile sunt ceva mai complicate ,dar aceasta este esenŃa). Mai ales acel concept de „spaŃiu vital”(lebensraum) s-a constituit justificarea/ argumentarea „ştiinŃifică” a declanşării celui de al doilea război mondial de către Germania nazistă (superioritatea rasei germane, trăitoare într-un spaŃiu suprapopulat - Germania învinsă în primul război mondial - în timp ce la răsărit vaste întinderi erau slab populate de o rasă inferioară, care nu merita să trăiască în libertate.!!..). Acel „Drang nach Osten” s-a dovedit catastrofal pentru poporul german (şi nu numai) şi a avut drept consecinŃă geografică/geopolitică fracturarea Europei pentru aproape o jumătate de veac, timp în care Estul şi Vestul continentului s-au aflat separate printr-o „cortină de fier”. Efectele ei sunt vizibile şi în prezent.

In Europa geografii de marcă, cu prestigiu, au respins în mod clar determinismul ca modalitate de abordare a relaŃiilor dintre om şi mediul natural, geografic, relevând însă faptul că influenŃa mediului asupra omului rămâne totuşi foarte importantă (dar nu determinantă)! Europenii, mai ales francezii au dezvoltat posibilismul environmental după care mediul constrânge, influenŃează activitatea umană, fără însă a o determina, în condiŃiile în care fiinŃele umane modifică prin acŃiunile lor (tot mai „penetrante” pe măsura îmbunătăŃirii tehnologiilor) mediul natural, până la distrugerea practic a acestuia, desigur punctual, local.

Disputa ştiinŃifică dintre determinişti şi posibilişti - una din principalele caracteristici ale geografiei umane din primele decenii ale secolului al 20-lea – îşi pierde, spre sfârşitul anilor ’30, din consistenŃă din cauza lipsei unei rigori ştiinŃifice minimale precum şi a apariŃiei nazismului care prin consecinŃele nefaste asupra omenirii (declanşarea celui de al doilea război mondial) a condus la discreditarea determinismului. Şi astfel, prin dispariŃia unuia dintre combatanŃi, disputa a fost abandonată fără a se pronunŃa numele învingătorului.

În paralel cu această dispută, asistăm în această perioadă (prima jumătate a secolului 20), la dezvoltarea studiilor separate a aspectelor fizice şi a celor umane ale regiunilor, studii care au imprimat un nou curs geografiei sistematice. Se conturează subdiscipline în cadrul geografiei umane – geografia economică, geografia socială, geografia politică – subramuri care îşi formează şi dezvoltă domenii de cercetare proprii. Aceste trei mari subramuri ale geografiei umane se divizează la rândul lor în mai multe specializări (ex. în geografia economică : geografia agriculturii, geografia industriei, geografia transporturilor ş.a.). Totuşi, elementele esenŃiale ale geografiei au rămas aceleaşi astfel că anii ’30168 şi primii ani postbelici au reprezentat o perioadă de stabilitate în geografia umană.

La această stabilitate au contribuit şi eforturile de constituire a unui aparat teoretic propriu antropogeografiei, inclusiv precizarea limitelor şi a obiectului de cercetare. S- afirmat, şi pe bună dreptate credem, că geografia umană va avea întotdeauna deschisă problema limitelor ei, dată fiind extraordinara varietate şi intensitate a relaŃiilor om-natură dar şi a relaŃiilor din interiorul societăŃii umane, factorul geografic cel mai important în vremurile noastre. Sunt aduse în perioada analizată de noi, o serie de argumente în delimitarea mai precisă a câmpului geografiei umane.

Un cunoscut geograf interbelic, Otto Maull afirma că antropogeografia are ca obiect studiul geografic al omului şi al activităŃii lui, aceşti doi factori fiind

168 în care apar şi contribuŃii precum cele ale lui W.Christaller (1933) legate de modelarea reŃelelor de aşezări, aspect ce se va impune în atenŃia geografia abia peste două decenii (vezi modulul următor).

studiaŃi/cercetăŃi în raport cu peisajul, iar Pierre Deffontaines (ginerele lui J.Brunhes) spunea, la rândul său că geografia umană se ocupă cu diferenŃa dintre peisajul umanizat şi peisajul natural, cu ceea ce a contribuit omul în decursul mileniilor la schimbarea înfăŃişării naturale a peisajului. Ea este aceea care adună toate dovezile privind prezenŃa omului pe glob169.

Un interesant punct de vedere exprimă geograful român N.N.Orghidan, cunoscut mai mult prin lucrările sale de geomorfologie, într-un studiu apărut postum (el s-a prăpădit în 1942) dedicat antropogeografiei. El afirmă în partea finală a acestuia următoarele: „Inconsistentă, confuză şi vastă, antropogeografia va rămâne contestată atâta vreme cât ea nu va reuşisă se grupeze în jurul unor puncte de vedere precise şi proprii, trcând de la starea haotică de nebuloasă, la cea coerentă de sistem. Cînd materialul imens pe care l-a acumulat va fi triat şi ales, lăsându-se la o parte tot ce e inutil şi când va apare densă şi cu contururile degajate, geografia umană, cantonată într-o zonă unde spiritul se articulează cu materia (foarte frumoasă imaginea n.i.) va lăsa să se întrevadă deopotrivă, dincolo de formulele riguroase şi expresia ei sobră, servituŃile terestre ale umanităŃii şi fermentul de spirit încolŃit în pământ...Geografia umană trebuie să-şi limiteze atenŃia la faptele umane care au o însemnătate terestră,... ea trebuie să privească omenirea numai sub aspectul ei de înveliş planetar”170

În acest context destul de complicat, neclar s-au aflat geografic care au căutat să desprindă o serie de elemente de ordin general, principii cu caracter de legităŃi. Este cazul lui Otto Maull171 care – după ce afirmă că natura geografiei umane nu-i îngăduie să aibă – ca de altfel toate ştiinŃele despre om – legi care se pot exprima în formule matematice, stabileşte şase principii: principiul cauzalităŃii (afirmat şi de întemeietorii geografiei moderne, Al.von Humboldt şi C.Ritter), principiul importanŃei factorilor intermediari (în cercetarea relaŃiilor om-mediu s-a onservat că acestea nu se porduc mai niciodată nemijlocit, existând de obicei factori intermediari care le înlesnesc; ei sunt cuprinşi acum sub numele generic de tehnologie...), principiul variabilităŃii relaŃiilor (legăturile om – peisaj nu rămân permanent aceleaşi, deoarece primul îşi schimbă concepŃiile, iar celălalt aspectul, în cursul timpului), principiul evoluŃiei (cercetarea evolutivă este cu atât mai necesară cu cât peisajul se găseşte într-un grad mai înalt de antropizare..), principiul migraŃiei şi imitaŃiei (într-un peisaj umanizat trebuiesc identificate elementele autohtone de cele venite de aiurea), principiul acŃiunii reciproce şi al unităŃii influenŃelor geografice (până într-un anumit grad omul este un produs al peisajului şi, în acelaşi timp el determină schimbări în peisaj, peisaj în care nu acŃionează un singur factor geografic, ci toŃi, având o unitate a influenŃelor geografice).

Un alt aspect al eforturilor de sistematizare a cunoştinŃelor şi a domeniului geografiei umane este cel care priveşte precizarea caracteristicilor ce o separă de restul geografiei, altfel spus definiŃia dată antropogeografiei. Au fost amintite pe parcurs unele dintre ele astfel că în cele ce urmează le vom sintetiza pe cele date până spre mijlocul secolului 20, când are loc o modificare radicală a demersului geografiei umane (numită revoluŃia cantitativă ) şi despre care va fi vorba pe larg în capitolul următor.

Fondatorii antropogeografiei/geografiei umane Fr.Ratzel şi P.Vidal de la Blache nu au dat definiŃii clare, precise, chiar dacă au căutat să-i definească în linii mari obiectul 169 apud N.Al.Rădulescu, op.cit.pp.21-22. 170 Apud. N.Al.Rădulescu, op.cit.,pag.22 171 N.Al.Rădulescu, op.cit.,pag.26-27

de studiu. Fr.Ratzel a fost mai degrabă interesat de stabilirea raporturilor geografiei în ansamblu cu disciplinele învecinate, decât să dea o definiŃie disciplinei proprii. P.Vidal de la Blache afirma că geografia umană are ca sarcină cercetarea acŃiunii omului şi a stigmatelor pe care le-a imprimat pe faŃa acestuia, o ocupaŃie de atâtea ori seculară..

J.Brunhes este cel ce dă două definiŃii, una mai sintetică (dar incompletă) după care geografia umană este studiul suprafeŃei umane sau mai al suprafeŃei umanizate a planetei şi o a doua mai amplă: geografia umană studiază acea categorie de fenomene de suprafaŃa ale planetei, la care ia parte activitatea omenească; grupul acesta complex de fenomene, deşi înglobat în cadrul geografiei fizice, are caracteristic faptul – uşor de remarcat – că vine în atingere cu omul.

Pierre Deffontaines afirma că geografia umană se ocupă cu diferenŃa dintre peisajul umanizat şi cel neumanizat, cu ceea ce a realizat omul în decursul mileniilor. Observăm că lipseşte din definiŃie influenŃa mediului, lucru care trădează o anume detaşare de concepŃia clasică, naturalistă chiar, pe fondul accentuării rolului societăŃii (distructiv sau constructiv) în modelarea peisajului geografic.

S.MehedinŃi apreciază antropogeografia drept ramura geografiei care cercetează legăturile dintre cele patru învelişuri ale planetei şi om, urmărind atât acŃiunea mediului asupra omenirii, cât şi reacŃiunea omului asupra celorlate învelişuri.

V.Mihăilescu, aprecia la rândul său că geografia umană trebuie să studieze pământul ca teatru al reacŃiunii omeneşti faŃă de mediul regional sau planetar172.

Observăm că toate aceste definiŃii, mai mult sau mai puŃin cuprinzătoare/acoperitoare reflectă etapa de dezvoltare a geografiei umane, în care omul parcurge cu paşi repezi distanŃa de la element component (destul de mărunt) al mediului geografic (numit acum peisaj sau mediu natural) la cel de factor tot mai dinamic tot mai puternic de modificare a mediului natural. Această conştiinŃă de sine a omului ca factor dominant ( de unde şi expresia uşor ideologizată – folosită de puterea comunistă sovietică şi exportată în alte Ńări după război – „omul învinge natura”) s-a conturat treptat pe măsura dezvoltării studiilor regionale, a analizei relaŃiilor om/societate- natură în diferite părŃi ale lumii.

S-a dovedit destul de repede că maniera clasică detaliată în celebrele genres de vie ale şcolii franceze vidaliene este potrivită doar unor anumite segmente spaŃiale ale globului, în care tehnologia indusă de expansiunea capitalismului era precară sau absentă. Celelalte părŃi ale Terrei, cele mai dinamice, nu-şi mai găseau explicaŃii coerente, pertinente apelând la aceste formule, obŃinându-se mai degrabă nişte „imagini şterse” ale respectivelor realităŃi.

A fost nevoie astfel de studierea geografică a societăŃilor moderne (lăsate până

atunci pe seama sociologilor) şi a fost, de asemenea, nevoie de o infuzie de elemente teoretice, preluate din disciplinele conexe (economie, demografie, sociologie, chiar psihologie). Toate aceste evoluŃii, necesare, au avut drept cauze şi presiunile legate de reputaŃia scăzută a geografiei ca ştiinŃă, criticile s-au îndreptat în tot mai mare măsură asupra geografiei regionale acuzate de a se baza strict pe descriere şi de a fi centrată pe aspectele unice ale regiunilor (fiecare regiune este în felul ei un unicat). Aceste elemente

172 N.Al.Rădulescu, op.cit.,pp.28-29

definitorii pentru geografia regională împiedicau dezvoltarea teoriilor generale. In particular geografia umană era stânjenită de absenŃa unei baze teoretice ştiinŃifice.

Aceste critici au condus la apariŃia de noi abordări care au devenit în scurt timp, mai ales în geografia umană occidentală, metodologia dominantă pentru tratarea problemelor de geografie umană, abandonând putem spune, treptat, tenta regionalistă.

REZUMAT

Ultimele decenii ale secolului al 19-lea au fost martore ale generalizării sistemului

economic capitalist, mai precis a inserŃiei ultimelor teritorii ale oikumenei necunoscute până atunci europenilor în uriaşul sistem colonial. Asistăm în consecinŃă la o consolidarea a funcŃiei informaŃieve a geografive şi în plus, pe fondul reformei curiculare din Ńările dezvoltate la apariŃia tot mai multor catedre universitare de geografie menite să asigure pregătirea ştiinŃifică necesară cadrelor didactice din învăŃământul preuniversitar.

Accesul geografiei în universităŃi nu a fost deloc uşor, fiind nevoie de mari personalităŃi care să se impună şi să impună geografia universitară (alta decât descrierile de călătorie peste mări şi Ńări cum părea celor mai mulŃi dintre neiniŃiaŃi). Între ele s-au numărat şi cei două co-fondatori ai geografiei umane/antropogeografiei ştiinŃifice moderne Friedrich Ratzel (1844-1904) şi Paul Vidal de la Blache (1845-1918). Primul a făcut dovada tratării de o manieră pozitivistă a omului (societăŃii) de către geografie – introducând pentru totdeauna omul în cercetarea ştiinŃifică geografică, cel de al doilea a contribuit la aprofundarea geografiei regionale în care elementul definitoriu îl reprezintă omul(societatea) cu zestrea sa culturală transformat în cel mai influent factor geografic.

RelaŃiile om(societate) – natură se constituie până după al doilea război mondial în principala preocupare a antropogeografilor „dispuşi” în două tabere opuse la o privire superficială – determiniştii şi posibiliştii . Primii acordau o importanŃă excesivă (în viziunea celorlalŃi n.i.) factorilor naturali (de mediu) care dirijau, organizau chiar mersul vieŃii oamenilor şi influenŃau semnificativ dinamica socială. CeilalŃi - posibiliştii - priveau societatea ca factor determinant în relaŃia cu mediul („natura propune – omul dispune”). În fond şi unii şi ceilalŃi erau adepŃi şi promotori ai geografiei regionale, singura care oferea legitimitate şi personalitate în raport cu alte domenii de cercetare şi universitare.

Dată fiind preocupare de a identifica regiunile existente/ conturate în timp (mai mari sau mici) la suprafaŃa Terrei, - fiecare cu personalitate şi identitate proprie (n.i. nu pot exista două regiuni geografice identice) – geografia (umană) s-a trezit în situaŃia deloc confortabilă de a fi contestată în mediile universitare (americane , mai ales ). Motivul, geografia nu dispunea de un aparat teoretic adecvat, în pas cu dinamica celorlalte ştiinŃe. Nu se pot face generalizări şi deci nu se poate ajunge la legităŃi dacă lucrezi cu/cercetezi unicate (aşa cum erau regiunile geografice...). Unele încercări de teoretizare antropogeografică sunt totuşi de remarcat (vezi contribuŃia lui O.Maull) înainte de declanşarea acestei crize (privită acum, mai degrabă, ca fiind o criză de creştere ).

AUTOEVALUARE

1.ArgumentaŃi nevoia de geografie (umană) în perioada de consolidare a capitalismului (a doua jumătate a secolului al 19-lea). 2 E.Réclus – geograful care a realizat legătura între fondatorii geografiei moderne şi clasicii antropogeografiei 3.Care sunt principalele direcŃii ale gândirii darwiniene care s-au impus geografiei umane ? 3. Care sunt – în esenŃă – ideile de bază ale antropogeografiei lui Fr.Ratzel ? 4. Care sunt ideile majore ale gândirii geopolitice ratzeliene ? 5. PrezentaŃi şcoala geografică franceză de geografie umană (întemeietor P.Vidal de la Blache). 6. Determinism şi posibilism în geografie, o dispută fără un invingător clar. AflaŃi argumente în favoarea acestei afirmaŃii. Temă de control: PrezentaŃi – în coordonatele sale esenŃiale – evoluŃia geografiei umane în perioada sa clasică (până la 1950) Notă: pentru întocmirea referatului se vor folosi notele de curs precum şi sursele indicate infrapaginal sau la bibliografia finală.

MODULUL IV

GEOGRAFIA UMANĂ POSTBELICĂ. REVOLUłIA CANTITATIV Ă (NOUA GEOGRAFIE) – REALIZĂRI. MODELE PRINCIPALE UTILIZATE (W.CHRISTALLER, T.HÄGERSTRAND ş.a.). “NOILE GEOGRAFII” (Geografia radicală, geografia comportamentală, geografia feministă ş.a.). ConŃinut: 4.1.Paradigmele în geografie. Fr.Schaeffer (1953) şi declanşarea revoluŃiei cantitative. Pozitivismul logic şi analiza locaŃională, repere esenŃiale ale noii geografii umane (cantitative). ReprezentanŃi eminenŃi : Ed.Ullman, P.Haggett, B.J.L.Berry. 4.2.. Criticile aduse geografiei cantitative (abordarea excesiv de abstractă, incongruenŃa cu realitatea antropogeografică ş.a.). Noile abordări: umanismul şi structuralismul repere filosofice ale geografiei umane a ultimelor decenii (D.Harvey, A.Buttimer ş.a.). Obiective: • Aprofundarea noilor direcŃii din geografia umană izvorâte din aplicarea

orientărilor majore ale ştiin Ńei şi filosofiei contemporane • Revelarea aspectelor practic-aplicative ale geografiei umane • Adoptarea unei viziuni integratoare, holiste, asupra realităŃilor spaŃiale specifice

unei lumi în curs de globalizare.

4.1. RevoluŃia cantitativă în Geografia umană

4.1.1. EvoluŃia geografiei în viziune filosofică (paradigmatică).Există un anumit dezacord în legătură cu faptul că geografia, ca disciplină universitară, s-a modificat radical în anii 50 -60 ai secolului abia încheiat. Această perioadă în dezvoltarea geografiei este numită uneori etapa revoluŃiei cantitative. Acest termen impresionant este totuşi unul înşelător în anumite privinŃe. Cei care s-au ocupat de istoria geografiei s-au întrebat dacă a fost sau nu o revoluŃie în acele timpuri, deoarece nu toate schimbările intervenite în acea perioadă au fost clar legate de implementarea metodelor matematice şi a modelelor. Totuşi acest nume s-a încetăŃenit şi este folosit de aproape toată lumea atunci cînd este vorba de geografia celor două decenii amintite. Acordul este şi mai limitat atunci cînd se pune problema dacă ceea ce s-a întâmplat în acea perioadă a influenŃat decisiv geografia pe termen lung. Pentru a înŃelege momentele prin care a trecut geografia în acele vremuri, ce s-a întâmplat cu ea este nevoie, în opinia unor cercetători avizaŃi să apelăm la ideea dezvoltării ştiinŃei geografice prin algoritmul paradigmelor/paradigmatic. Să vedem sau să reamintim, după caz, ce este aceea o paradigmă? Ideea de paradigmă şi schimbare paradigmatică a fost dezvoltată de Thomas Kuhn173 care a afirmat (şi a demonstrat) că domeniile ştiinŃifice (ştiinŃa în general) nu se dezvoltă linear, într-un ritm constant, stabil, ci prin schimbări/salturi. Mai precis, fazele liniştite ale acumulărilor de cunoştinŃe, de cuceriri metodologice chiar, sunt separate de momente distorsionante, de criză, ruptură - momente în care întreaga direcŃie de dezvoltare a unei ştiinŃe se poate modifica. El a definit paradigmele drept acele realizări ştiinŃifice universal recunoscute care, pentru o perioadă, oferă probleme şi soluŃii model unei comunităŃi de practicieni.174.

O paradigmă reprezintă, cu alte cuvinte, o mulŃime (în sens matematic) de abordări general acceptate/ agreate, un mod de a privi şi de analiza problemele, o mulŃime de reguli/norme despre ce fel de fenomene trebuie cercetate /investigate şi care sunt cele mai bune metode de a le cerceta. Paradigma este, într-o formulă mai concisă, un întreg set de credinŃe, valori şi tehnici împărtăşite de membrii unei comunităŃi ştiinŃifice. În raport cu aceste considerente, s-au identificat în evoluŃia geografiei trei faze/etape: Etapa preparadigmatică: caracterizează geografia în general şi geografia umană în particular până în pragul secolului 20. Este perioada în care geografia capătă un anume statut legat de faptul că era nevoie de pregătirea universitară a geografilor (a profesorilor) necesari învăŃământului gimnazial. Prima etapă paradigmatică: este etapa geografiei regionale. Cu rădăcini, aşa cum am văzut în antichitate, ea capătă consistenŃă explicativă tot mai pronunŃată în cursul secolului al 19-lea, începând cu Al.von Humboldt şi C.Ritter şi îşi află împlinirea în lucrările lui E.Reclus dar mai ales ale şcolii geografice franceze, fondate de P.Vidal de la Blache. În această fază, geografia regională devine dominantă şi se confundă chiar în ochii celorlalŃi cu adevărata, cu unica geografie posibilă.

Apar teoreticieni severi ai geografiei regionale care văd în geografia regională singura modalitate de a păstra unitatea şi identitatea geografiei în contextual general al cunoaşterii ştiinŃifice. Între ei se evidenŃiază A.Hettner – apreciat drept cel mai însemnat geograf al secolului al 20-lea – geograf care nu vedea deloc potrivită pentru ştiinŃa noastră, fragmentarea acesteia în tot mai multe şi mai înguste geografii (pentru a rămâne în sfera antropogeografică să menŃionăm geografia populaŃiei, geografia urbană, geografia economică geografia socială, geografia culturală ş.a.). Ele apar însă necesare odată ce geografii se “avântă” în căutarea unor explicaŃii tot mai „rotunde” pentru realităŃile terestre, geografia depăşind faza pur descriptivă.

DirecŃia regională, niciodată abandonată definitiv s-a văzut însă, după 1950, a fi una contraproductivă în contextul evoluŃiei generale a ştiinŃei; celelalte ştiinŃe se orientau în acelaşi timp spre noi direcŃii, cu puternică încărcătură matematică şi/sau filosofică, astfel că geografia rămânea tot mai izolată şi cu un aer tot mai vetust printre disciplinele academice. Se acumulau astfel germenii crizei „ de creştere” (să o numim) care a condus la o nouă paradigmă cea a abordărilor cantitative şi a utilizării modelelor.

173 T.S.Kuhn, 1976, Structura revoluŃiilor ştiinŃifice, Edit.ŞtiinŃifică, Enciclopedică, Bucureşti. Traducere a ediŃiei a doua, adăugită, a The Structure of Scientific Revolutions (Univ.of.Chicago Press,1970). Prima ediŃie a apărut în 1962. 174 T.S.Kuhn, op.cit.,p.39

A doua etapă paradigmatică: Are ca tentă dominantă abordările cantitative şi cele bazate pe modele. Kuhn are în vedere faptul că schimbarea către o nouă paradigmă nu este pe de-a întregul un proces raŃional. Noua paradigmă va furniza, în general, soluŃii pentru problemele pe care precedenta paradigmă cu greu le putea aborda dar, şi acest lucru trebuie subliniat şi reŃinut, nu poate rezolva toate problemele, nu oferă răspuns la toate întrebările; de asemenea pot exista (şi au fost) şi elemente ale modei împlicate în trecerea de la o paradigmă la alta. Acest aspect, subiectiv, superficial slăbeşte credinŃa în obiectivitatea ştiinŃei şi, de asemenea, duce la concluzia că unele reacŃii ostile noilor abordări sunt rodul unei reacŃii subiective (de modă veche de data asta n.i.). Ideile lui Kuhn au devenit foarte importante în geografie mai ales după ce Peter Haggett şi Richard Chorley, „cei doi gemeni teribili”175 ai geografiei britanice au publicat cunoscutul, faimosul volum Models in geography (1967) în care au folosit ideea şi contextul paradigmei pentru analiza deficienŃelor geografiei regionale tradiŃionale şi promovarea noii geografii concepută cu ajutorul modelelor. 4.1.2. Nevoia de schimbare în geografia umană.Se vorbeşte destul de mult de revoluŃie cantitativă (în Occident a devenit deja subiect de geografie istorică!) dar ce este în fond revoluŃia cantitativă.? De ce s-a produs această „revoluŃie” în cadrul unei ştiinŃe bimilenare ?

Principalul motiv – în termeni intelectuali – a fost insatisfacŃia indusă de tradiŃia excepŃionalistă din geografie – orientare a geografiei regionale ce se ocupa mai degrabă cu unicate (regiuni geografice, întreguri geografice..) Totuşi, nu putem să observăm un lucru, care scăpa sau cel puŃin nu fusese adus în prim planul cercetărilor geografice. Este vorba de faptul că aceste unităŃi teritoriale chiar dacă era unice, în felul lor , erau alcătuite din acelaşi „aluat” (realitatea geografică) îmbrăcând, este adevărat forme diferite. Este aidoma situaŃiei bucăŃilor de cretă aflate lângă tabla din sala de curs. Unele mai mari, altele mai mici dar toate sunt bucăŃi de cretă! Aveau ceva comun care exceda faptul că erau diferite ca înfăŃişare şi pornind de la acest aspect se puteau emite mai multe variante/prognoze privind evoluŃia lor viitoare. (evident nu se pot spune prea multe despre viitorul unor bucăŃi de cretă pe când despre cel al unităŃilor teritoriale se poate discuta la nesfârşit). R.Chorley şi P.Haggett au arătat, în lucrarea amintită mai sus, că nu vom ajunge prea departe considerând drept sarcină a geografiei contemplarea176 şi evidenŃierea unicităŃii secvenŃei terestre identificate după varii criterii(a regiunilor, cu un cuvânt larg folosit). Numeroase scrieri de geografiei regională erau apreciate ca fiind descrieri factologice, cu iz uşor amatoresc şi clar neştiinŃific. Geografia trebuie să fie explicaŃie şi nu (simplă) descriere. De aceea în anii 1950- tot mai mulŃi geografi (cu deosebire dintre cei tineri) au întors spatele geografiei regionale şi s-au îndreptat către studiile de detaliu, specializate fiind astfel pregătiŃi pentru o schimbare ce se „zărea la orizont”. Pe lângă aceste aspecte care Ńin de nivelul perceput de cercetători al ştiinŃei practicate de către ei (cei cu simŃire..) au existat şi motivaŃii deosebit de concrete care justificau schimbarea paradigmei. În SUA, devenită cea mai mare putere a lumii, geografia universitară se afla într-o situaŃie delicată. În multe universităŃi geografia nu mai era considerată ca o disciplină academică, context în care catedrele de geografie au fost desfiinŃate (inclusiv la universităŃi celebre precum Harvard University). Ideea că 175 Calificativ atribuit celor doi faimoşi geografi de către colegul lor mai tânăr, D.Harvey, azi la fel de celebru, în prefaŃa lucrării Explanation in Geography,ed.Arnold, 1969, p.IX 176 “atitudinea de meditaŃie sau de privire, de observare pasivă a fenomenelor; contemplare vie „ percepere nemijlocită, concretă a lucrurilor şi a fenomenelor naturii, care apare în procesul interacŃiunii dintre om şi lumea înconjurătoare şi care dă oamenilor, pe baza practicii, o justă reflectare a însuşirilor obiectelor” (DEX, 1975, p.180)

nucleul, partea esenŃială, a geografiei o reprezintă sinteza regională îi dădea ştiinŃei noastre o tentă nonştiinŃifică, amatorească. În Europa (inclusive în Marea Britanie) situaŃia nu a fost pusă în aceiaşi termeni (a fi sau a nu fi ?)177, deoarece ea avea o poziŃie bine consolidată (inclusiv în învăŃământul preuniversitar). Totuşi, nevoia de schimbare s-a manifestat şi aici, cu atât mai mult cu cât elemente promotoare ale noului (să le numim cu o formulă concisă – modele geografiec/ spaŃiale) apăruseră deja în Ńări precum Germania şi Suedia, de unde de altfel, ele au fost « exportate » în Lumea Nouă. Acest wind of change a suflat la momente diferite în diferitele şcoli geografice europene, mai timpuriu în Marea Britanie, Suedia şi Germania, ceva mai târziu în FranŃa; în Europa de Est s-au impus şcoala geografică poloneză şi cea sovietică (spre exemplu admiterea în anii 70 la facultatea de geografie a UniversităŃii M.V.Lomonosov implica temeinice cunoştinŃe de matematică, superioare celor cerute pentru admiterea la un institut de construcŃii!) 178. În România, „matematizarea” geografiei a atins mai ales acele discipline tangente cu fizica (meteorologie, hidrologie) dar nici geografia umană nu a fost ocolită de aceste modificări benefice, în ultima instanŃă179. Un aspect practic este cel al tehnicii folosite care la început era extrem de greoaie (simple maşini de calculat mecanice) şi care făceau dificilă (prin volumul de muncă şi timp necesitat) orice prelucrare a datelor statistice necesare rezolvării cantitative a diverselor probleme. În universităŃi catedrele de geografie şi-au schimbat organul tutelar, de la facultăŃile de litere la cele de ştiinŃe sociale (cele mai multe...). Geografii umanişti erau tot mai interesaŃi în a demonstra colegilor de la alte facultăŃi, ştiinŃe valenŃele ştiinŃifice ale disciplinei lor; la fel geografii fizicieni căutau să arate că geografia nu este „geologia omului sărac” (that the subject was not poor man's geology). Astfel că geografii căutau să se pună la punct cu noŃiunile de matematică şi statistică necesare abordării cantitative a realităŃilor spaŃiale. 4.1.3.Ce a fost revoluŃia cantitativă? Două sunt caracteristicile principale ale acestui nou demers care a schimbat din temelii abordarea de către geografi a realităŃilor antropogeografice şi anume – susŃinerea şi înŃelegerea pozitivismului logic, pe de o parte şi punerea în centrul noii metodologii a localizării, a situării. Să detaliem aceste două aspecte; mai întâi să observăm că pozitivismul logic este acel demers filozofic ce identifică cunoaşterea cu ştiinŃa şi care are în vedere studiul realităŃii concrete şi verificabilitatea (vezi mai departe). Metodologia rezultată, larg împrumutată din alte discipline, necesită folosirea modelelor (versiuni simplificate ale realităŃii) şi a analizei statistice (spre a testa şi verifica ipotezele) cu scopul de a stabili legi universale şi spre a fi capabili să facem prognoze asupra evoluŃiile viitoare.

177 În prezent situaŃia geografiei în universităŃile americane este mult ameliorată, funcŃionând departamente de geografie în multe universităŃi, iar profesori de geografie de mare valoare activează în colective mai largi (de ştiinŃe sociale, de ştiinŃe ale pământului, de ştiinŃe tehnice chiar) existente în alte universităŃi, unele de mare prestigiu. 178 InformaŃie furnizată de o colegă geograf de la respectiva facultate, sosită în acei ani într-un schimb de experienŃă. 179 Sunt de remarcat în această direcŃie două teze de doctorat susŃinute la începutul anilor 80, de I.Ianoş „Oraşele şi organizarea spaŃiului geografic”(1982) şi respectiv S.NeguŃ „Modelarea matematică în geografia umană”(1983).

Localizarea/situarea, se referă la poziŃia fenomenelor în spaŃiu şi la interacŃiunea dintre ele, de unde şi numele de analiză locaŃională,/ analiză spaŃială dat acestei noi orientări. În contrast cu abordările clasice, regionale, descriptive-explicative, analiza spaŃială, locaŃională ignoră mediul natural. În acest sens, în modelele construite prin simplificarea trăsăturilor vieŃii reale - spre a permite înŃelegerea proceselor analizate, avute spre cercetare - Pământul este considerat uniform (spaŃiu geometric), fără a avea o anumită parte a sa mai atractivă pentru o activitate umană în raport cu altele. O astfel de arie, un astfel de spaŃiu, este cunoscut ca un plan /spaŃiu izotropic. În acest context multele dintre primele lucrări care utilizau astfel de metode s-au dezvoltat în SUA, unde analiza locaŃională era larg răspândită, utilizată. Nu e mai puŃin adevărat că geografii americani s-au inspirat din lucrările unor cercetători mai vechi, nu toŃi geografi, în cea mai mare parte germani şi ale căror lucrări fuseseră traduse de curând atunci în limba engleză180.

Putem spune astfel, în esenŃă, că această paradigmă are la bază şi propune geografilor modelarea spaŃială (folosirea modelelor, altele decât cele obişnuite, precum harta..) bazată pe o serioasă pregătire statistico-matematică şi însoŃită, în acelaşi timp de o deplasare la nivel teoretic către pozitivismul logic tendinŃă care, aşa cum se observă azi, a fost în geografia umană mai mult una implicită decât clar explicită, asumată. Este interesant de prezentat story-ul declanşării revoluŃiei cantitative, al modificării paradigmei geografice. Se consideră drept „scânteia” care a declanşat acest nou demers, un articol publicat în 1953 de către Fred K.Schaefer, un geograf german, puŃin cunoscut, emigrat în SUA înainte de al doilea război mondial în care era respinsă abordarea „excepŃionalistă”(unică) promovată de R.Hartshorne, cel mai cunoscut geograf amercian al timpului181. El solicita geografiei să se alăture direcŃiei pozitivismului logic (dominantă în celelalte ramuri ale cunoaşterii ştiinŃifice) spre a căuta şi descoperi acele legi care guvernează pattern-urile spaŃiale. Pentru a fi admisă ca ştiinŃă academică geografia trebuie să-şi formuleze propriile legi, legate de –modalitatea de distribuire a anumitor elemente, obiecte, fenomene pe suprafaŃa terestră..

El oferă şi o definiŃie modernă a ştiinŃei noastre, geografia fiind (trebuind să fie) “ştiinŃa preocupată de formularea legităŃilor care guvernează distribuŃia spaŃială a anumitor trăsături, elemente de la suprafaŃa pământului”. Apare astfel un element foarte interesant şi important în acelaşi timp şi anume că “geografia trebuzie să studieze ordinea spaŃială a ceea ce se vede şi nu aparenŃele însele, pentru a formula concluzii, argumente în favoarea acestei distribuŃiui spaŃiale. ObservaŃiile duc la ipoteze, acestea trebuie supuse la mai multe verificări (teste) şi dacă este nevoie, să apelăm la o verificare, odată ce o lege este formulată.Aceste idei, valoroase şi novatoare la vremea aceea, nu au fost însoŃite de vreo propunere/sugestie de metodă prin care verificarea să poată fi aplicată în geografie.

Contrar părerilor deja încetăŃenite, acest studiu al lui F.Schaefer a avut un ecou limitat, poate şi pentru că autorul său a murit pe neaşteptate la câteva luni după publicarea studiului; singura reacŃie notabilă a venit din partea celui vizat, R.Hartshorne, sub forma unor articole şi ceva mai târziu, în 1959 a volumului „Perspective on the Nature of Geography”, în care se susŃine în continuare faptul că studiile regionale trebuie să rămână nucleul dur al geografiei. Este adevărat că existau deja căteva contribuŃii geografice notabile în direcŃia celor afirmate de Schaefer (şi care probabil l-au influenŃat în propunerile sale atât de “scandaloase” pentru lumea geografică americană de acum o jumătate de secol); este vorba, între altele de lucrările lui W.Christaller (Germania) şi ale lui Torsten Hägerstrand (Suedia) Nu trebuie uitat un fapt foarte important şi anume că aproape imediat după apariŃia articolului lui F.Schaefer s-au organizat la Universitatea statului Washington (Seattle) sub conducerea lui W.Garrison,

180 Cele mai răspândite şi influente dintre aceste modele sunt cele dezvoltate de J. H. von Thünen (1826), Ernest Burgess(1924), Walter Christaller (1933) şi August Lösch (1940) modele prezentate şi interpretate în 1965 de P.Haggett ( Locational Analysis in Human Geography) şi în 1967 de R.Chorley şi P.Haggett (Models in Geography) 181 F.Schaefer, 1953, Exceptionalism in Geography, a methodological Examination, în AAAG, 43, pag.226-249

cursuri de iniŃiere în noile modele, statistico-matematice a unor tineri geografi din SUA şi din Europa, unii dintre ei devenind ulterior principalii exponenŃi ai noii direcŃii (Brian J.L.Berry, P.Haggett, W.Bunge, R.Dacey ş.a.) În principiu, se apreciază că revoluŃia cantitativă (matematizarea geografiei cu o expresie nu foarte precisă dar suficient de clară) a luat sfârşit în SUA în anul 1963 iar în Marea Britanie, de exemplu, ea s-a produs în anii 60 şi la începutul anilor 70. Apar noi dezvoltări şi nu este deloc întâmplător faptul că primul manual dedicat metodelor statistice aplicabile în geografie a fost redactat de către un geograf englez Stanley Gregory 182. În introducere acestei lucrări aflăm între altele poziŃia pe care trebuie să o deŃină metodele cantitative în cadrul demersului geografic, precum şi logica introducerii acestora în geografie183 Un alt aspect demn de reŃinut în legătură cu revoluŃia cantitativă este că aceasta s-a produs în cea mai mare parte la nivelul tehnicilor şi metodelor de lucru şi nu la cel al cugetării, al filosofiei geografice. Noi numim de regulă acest demers pozitivism logic dar cea mai mare parte a geografilor acestei perioade au adoptat acest demers implicit fără a-şi pune şi marile întrebări care se află în spatele acŃiunii lor, altfel spus o anume acceptare superficială, a îmbrăŃişare a metodelor de lucru fără a conştientiza ceea ce se află – ca raŃionamente ştiinŃifice – în spatele acestor „gesturi” tehnice. Pozitivismul logic s-a dezvoltat puternic, în prima jumătate a secolului al 20-lea, când s-a manifesta şi acel nucleu de filosofi cunoscut drept Cercul (grupul) de la Viena. Ei se opuneau la tot ce însemna metafizică şi fenomene neverificabile. În acest context ei au devenit puternici opozanŃi ai nazismului pe care ei îl considerau un amestec de prejudecăŃi iraŃionale şi dogme ideologice184.Termenul de “pozitivist” a căpătat conotaŃii mai largi (negative desigur în Germania nazistă) el fiind aplicat, între alŃii şi lui Al.Hettner, cel mai mare geograf al timpului. Pozitivismul s-a dovedit a fi un inamic important pentru regimurile totalitare deoarece el vedea (şi vede) ştiinŃa ca nefăcând compromisuri în privinŃa cercetării/ evidenŃierii adevărului şi pe această cale ameninŃând regimurile bazate pe minciuni sistematice (neadevăruri) şi pe postulate ideologice. Totuşi, aşa cum s-a observat de unii cercetători, chiar pozitivismul logic prezintă aspectele unei ideologii odată ce ea proclamă modul să propriu de cercetare drept singurul nimerit, valid pentru cunoaşterea ştiinŃifică (celelalte modalităŃi fiind metafizice şi non-ştiinŃifice). În definirea principiilor riguroase ce trebuie urmate pentru ca ştiinŃa să fie numită ştiinŃă adjectivul/determinativul “logic” a fost alăturat pozitivismului (apărut ca un curent filosofic în Marea Britanie – John Locke, David Hume – sec.17-18 şi dezvoltat în prima jumătate a secolului al 19-lea de francezul Auguste Comte n.i.) deoarece a devenit necesară utilizarea metodelor mai noi ale logicii formale, în scopul de a formula (în expresii matematice) adevăruriile ce constituie cunoaşterea fundamentală; de la ele apoi se trece la formularea de noi propoziŃii, afirmaŃii sau ipoteze care trebuie testate spre a le dovedii veridicitatea. Un aspect principal al pozitivismului logic este viziunea sa asupra unităŃii ştiinŃei. Statutul ştiinŃific este garantat de experienŃa comună a realităŃii Un limbaj ştiinŃific comun şi o metologie comună asigură faptul că observaŃiile(ştiinŃifice) pot fi repetate. Deoarece ştiinŃa are o singură(unificată) metodă atunci nu se poate vorbi de fapt decât de o singură şi cuprinzătoare ştiinŃă; iar ştiinŃle între ele se vor deosebi unele de altele prin obiectul de studiu şi nu prin metodele lor.185 Metoda comună a ştiinŃelor (în viziunea pozitivismului logic) este cea ipotetic-deductivă iar disciplina model este fizica. In această viziune polii şi sistemele de coordonate matematice (latitudine, longitudine) sunt singurele definiŃii speciale pe care trebue să le facem (să le avem în vedere) înainte de proceda la cercetarea geografică ! Nu este de mirare astfel că pozitivismul a reverberat în geografia umană prin intermediul evidenŃierii poziŃiei fenomenelor într-un spaŃiu practic lipsit de “ingredientele” sale fireşti, aşa cum le percepem noi prin intermediul observaŃiei directe sau cu ajutorul hărŃilor sau al altor mijloace de “apropiere” de ochii cercetătorului a

182 S.Gregory, 1963, Statistical Methods and the Geographer, Longmans, London. 183 S.Gregory, op.cit., pag.XIII, “The type of geography which admits the importance of quantification and the appropiateness of statistical methodology, but always as servants and not as masters (s.n.i.) would appear to be the best answer the profession can furnish to the embarrassing questions which have arisen during the current debate in academic circles regarding geography’s right to be included in the curricula of institutions of higher learning”. Textul e suficient de clar pentru a nu-l mai traduce integral. În esenŃă este vorba de poziŃia acestor metode/mijloace - ca ajutoare şi nu ca “dominatoare” - şi de rostul acestei matematizări (conservarea poziŃiei geografiei între disciplinele de învăŃământ liceal şi superior) 184 Arild-Holt J., op.cit.,p.89 185 D.Gregory, Ideology,Science and Human Geography,1978,p.27, citat de Arild-Holt, 1988, p.90

realităŃilor spaŃiale.Pozitivismul a avut şi are şi el parte de critici, pe care însă le vom prezenta ceva mai departe în cursul nostru.

Mai trebuie evidenŃiat un aspect şi anume că noua geografie era lipsită de coerenŃă, existând deosebiri de vedere între grupurile de cercetători ale diverselor catedre universitare americane. Nu a exista o singură lucrare de sinteză care să „dea tonul” să certifice, recunoscută de toată lumea (statut pe care l-a avut anterior, în lumea anglo-saxonă cunoscuta lucrare a lui R.Hartshorne, The Nature of Geography, 1939). A trebuit să apară lucrarea lui David Harvey „Explanation in Geography”, care să ofere pentru prima dată o panoramă a noilor abordări teoretice; ea a apărut în 1969 într-un moment când cea mai mare parte a ideilor „noii geografii” fuseseră adoptate. Trebuie amintit, precizat un lucru şi anume că geografia urbană şi geografia economică s-au aflat în primele rânduri ale revoluŃiei (cantitative). Lucrarea luată ca etalon a fost cea a lui W.Christaller (1933), tradusă în engleză abia în 1966 dar cunoscută şi folosită de geografii anglo-saxoni încă din anii ‘50. Care sunt elementele caracteristice noii geografii, elemente care o deosebesc de geografia tradiŃională? În esenŃă, este vorba de următoarele aspecte: a) Căutarea unor teorii şi/sau legi care să explice şi să exprime esenŃial realitatea geografică sub multiplele sale aspecte. Noua geografie avea în prim plan explicarea şi, în planul, secund descrierea realităŃilor spaŃiale. b) Folosirea unei metodologii noi bazate pe modele şi tehnici cantitative; c) Concentrarea asupra calculelor/ măsurătorilor . Toate aceste trei aspecte sunt expresii ale metodei ştiinŃifice, metodă aplicată în celelalte ştiinŃe pozitive. Aceste metode de lucru au ca finalitate, desigur, explicaŃia ştiinŃifică. În prezent sunt acceptate două căi, două direcŃii, două maniere de realizare a explicaŃiei ştiinŃifice: Prima, mai veche, mai folosită este modalitatea inductivă (sau baconiană, după numele filosofului R.Bacon); pe această cale ajungem la generalizări pornind de la observaŃii. Această modalitate este pândită de un anume pericol, mai precis cel al generalizării pornind de la cazuri particulare. Cazul cel mai evident semnalat de mulŃi adversari ai noii geografii este cel al incongruenŃei modelului christallerian cu majoritatea situaŃiilor concrete urban-geografice. Nu e mai puŃin adevărat că acest model a putut fi promovat (aplicat) cu succes în noile spaŃii smulse de sub apele Mării Nordului (zona Isselmeer) şi „umanizate” în anii ‘50-‘60. A doua, abordarea pozitivistă care se bazează pe ideea că în lumea din jurul nostru există ordine şi pattern-uri care aşteaptă să fie descoperite. Deoarece ea există deja, ea nu poate fi „contaminată”/ alterată de către cercetător/observator. Observatorul neutru priveşte lumea şi observă anumite pattern-uri – sau crede că ele există. Atunci el ajunge la o anumită ipoteză, care poate fi definită drept o lege speculativă (identificată pe calea raŃionamentului) despre un anumit aspect al realităŃii – o propoziŃie a cărui veridicitate sau falsitate poate fi verificată.

Astfel că observatorul/ cercetătorul - geograful în cazul specific al ştiinŃei noastre - trece la o serie de teste şi experimente care să confirme adevărul ipotezei. În acest scop sunt adunate şi prelucrate/ analizate datele necesare. Dacă ipoteză se verifică ea se transformă în legitate, dacă nu, se verifică există următoarele situaŃii: fie observaŃiile sau deducŃiile făcute sunt greşite, fie ipoteza trebuie revizuită.

Folosirea statisticilor este bine venită şi necesară deoarece ele oferă precizie analizei şi evită ambiguităŃile atât de frecvente ale exprimările verbale cu implicatiŃii cantitative (ex. mare, puternic, semnificativ, slab ş.a.) Privită la un nivel mai înalt, dincolo de cazuistica geografică, întâlnită de unii sau alŃii dintre cercetători, dezvoltarea modelelor a avut o mare importanŃă pentru geografie. Modelele sunt reprezentări (desigur schematice, generalizate) ale lumii reale care furnizează/ oferă îndrumătoare, „ghiduri” pentru producerea/realizarea unor ipoteze testabile.

Această modalitate de abordare a realităŃii transformă geografia într-o ştiinŃă spaŃială/a spaŃiului (statut pe care geografia umană şi-l revendică tot mai mult) preocupată de regularităŃile distribuŃiei (ex. a populaŃiei, a bunurilor ş.a.) sub forma pattern-urilor, concentrată asupra tehnicilor de lucru/abordare precum modelarea migraŃiei (a populaŃiei, bunurilor ş.a.) prin folosirea modelelor gravitaŃiei (preluate din fizică), analiza spaŃială/areală socială. 4.1.4. Realizările revoluŃiei cantitative. Unul din marile merite ale revoluŃiei cantitative este cel de a transforma geografia dintr-o disciplină orientată către propriile-i probleme (descrierea explicativă şi identificarea unităŃilor spaŃiale, regionale) altfel spus o disciplină introvertită într-una larg deschisă către lumea (ştiinŃifică) din jurul ei, cu deosebire către ştiinŃele sociale învecinate, sporindu-şi pe această cale prestigiul în faŃa propriilor practicanŃi cât şi a colegilor din ştiinŃele vecine. Pentru aceasta, geografia a împrumutat „puternic” din unele domenii precum cel al ştiinŃei economice dar a şi influenŃat evoluŃia altora, precum arheologia care a parcurs practic aceleaşi etape imitând geografia. Acomodarea geografilor cu metodele de lucru statistico-matematice, cu tehnicile de modelare a realităŃilor socio-spaŃiale le-a permis geografilor o mai bună inserŃie pe piaŃa forŃei de muncă, lucru valabil şi în zilele noastre. În continuare vom detalia unele dintre modelele clasice care au stat la baza noii geografii umane. Am arătat ceva mai devreme că printre modele folosite s-au numărat cele dezvoltate de J. H. von Thünen (1826), Ernest Burgess (1924), Walter Christaller (1933) şi Torsten Hägerstrand (1953). Primul dintre ele, inclusiv cronologic este cel al corelării pattern-ului utilizării terenurilor cu relaŃiile spaŃiale existente între un oraş şi zona înconjurătoare acestuia, model dezvoltat şi descris de J.H.von Thünen (1783-1850), un proprietar funciar din N Germaniei. Acesta publică în 1826 lucrarea “Der Isolierte Staat in Beziehung auf Landwirtschaft und Nationalöconomie” (“Statul izolat…”) în care aflăm cum se dispun în benzi concentrice diferitele categorii de utilizare agro-forestieră a terenurilor din jurul unui oraş important, altfel spus, pattern-ul utilizării terenurilor. Pentru a evidenŃia acest lucru von Thünen a ales renta funciară (Bodenrente) ca factor principal de segregare/separare/diferenŃiere a unor zone cu utilizări distincte. Pentru a obŃine o asemenea structură a fosat nevoie de anumite condiŃii ipotetice186. Să le amintim pe cele mai importante : existenŃa unui stat izolat de restul lumii (de unde şi titlul lucrării…), dominarea acestui stat de către un singur mare oraş care oferă şi singura piaŃă urbană 186 O prezentare,în română a acestui model o întâlnim în Ion Nicolae „Antropo- geografie – o abordare diacronică”, Edit.Universitară, Bucureşti, 2009, pp.180-182

pentru valorificarea producŃiei agricole a statului respective, situaŃia oraşului într-o câmpie intinsă, cu acelaşi tip de sol în întreaga arie, existenŃa unei reŃele dense şi convergente de căi de acces/ comunicaŃie/ transport a produselor agricole spre piaŃa unicului oraş, căutarea profitului maxim de către toŃi fermierii agricoli, care îşi “reglează” producŃia în raport cu nevoile/ necesităŃile pieŃii centrale.

Toate aceste condiŃii (şi altele ne amintite aici) ne apar nouă azi drept condiŃii pentru elaborarea unui model, care simplifică realitatea în scopul înŃelegerii unora dintre trăsăturile acesteia (ale realităŃii).Pe baza acestor “precondiŃii” Thünen a demonstrat că valoarea terenurilor agricole/rurale scade pe măsura depărtării de oraş şi, de asemenea, că producŃia agricolă se structurează în funcŃie de distanŃa de oraş şi specificul (volum, perisabilitate) culturii practicate. În linii generale este vorba de următoarea succesiune a zonelor: zona de cultură a legumelor, zarzavaturilor şi de creştere intensivă a animalelor pentru lapte (în imediata vecinătate a oraşului), zona forestieră (pentru procurarea lemnului de foc, suntem într-o Germanie în care exploatarea industrială a cărbunelui nu începuse), apoi zona agriculturii extensive în care alături de cereale aflăm şi creşterea a animalelor pe păşuni (a bovinelor pentru carne).

Interesant că Thünen a oferit şi variante ale modelului zonelor concentrice prin introducerea unui râu navigabil care uşurează şi ieftineşte transporturile, apoi un al doilea centru commercial (târg) mai mic cu propria sa arie de influenŃă şi apoi fertilitatea variabilă a solurilor câmpiei, variante în care dispunerea zonelor agricole este evodent diferită de cea concentrică din modelul iniŃial187 Ernest Burgess, sociolog american a propus modelul dezvoltării urbane, model care a fost ameliorat de H.Hoyt (1939) şi geografii Ch.D.Harris şi Ed.Ullman (1945). Modelul iniŃial evidenŃiază extinderea spaŃială a unui oraş de o manieră radială ajungându-se astfel la o structură zonală cu cinci inele concentrice: a) centrul (Central Business District); b) o zonă a tranziŃiei cu spaŃii rezidenŃiale “invadate” de activităŃi comerciale şi industriale şi locuită de o populaŃie săracă (inclusiv imigranŃi recenŃi). Întâlnim localuri de distracŃie, magazine ieftine, calitate inferioară a produselor. Aici este spaŃiul predilect al infracŃionalităŃii şi al prostituŃiei ; c) arealul rezidenŃial al populaŃiei muncitoreşti, stabilă, cu salarii modeste; d) zona rezidenŃială a locuinŃelor unifamiliale (al populaŃiei având un nivel de trai mai ridicat); e) zona suburbanelor şi a oraşelor satelit locuite de o populaŃie legată de oraş prin munca slariată (navetiştii) sau legată de serviciile oraşului (distracŃii, şcoli bune ş.a.)

Dezvoltarea ulterioară a oraşului/oraşelor a generat şi amendarea (nuanŃarea) acestui model. Astfel, H.Hoyt (1939) propune ca alternativă modelul sectoarelor (nu a cercurilor concentrice), sectoare care iniŃial se dezvoltă în jurul arterelor de expansiune a oraşului pentru ca apoi să cuprindă şi spaŃiile interstiŃiale (dintre artere) de o manieră circulară (segmente de cerc desigur).

În sfârşit geografii amintiŃi, C.D.Harris şi Ed.Ullman (1945) propun modelul nucleelor multiple, sugerând că pattern-ul dezvoltării urbane este centrat pe mai multe centre urbane distincte Numărul acestora este legat atât de elementele tradiŃionale ale dezvoltării cât şi de anume forŃe de “coagulare” a elementelor urbane dinamice.

Aceste trei modele – cel original şi cele două derivate – nu se exclud reciproc, ba mai degrabă, pot fi observate elemente ale fiecăruia atunci când luăm în analiză

187 O prezentare mai amănunŃită inclusiv critică (comentarii) aflăm în P.Haggett, Geography, A modern Syntesis, 1979, pp.408-412.

dezvoltarea teritorială a unui centru urban mai important. Bucureşti oferă un astfel de exemplu, de-a lungul timpului cunoscând un “melanj” de situaŃii predominând totuşi dezvoltarea în lungul arterelor de penetrare în oraş şi apoi “completările” spaŃiilor rămase iniŃial libere de construcŃii. Mult mai cunoscut - în lumea geografilor români - este modelul locului central propus de geograful german Walter Christaller (1893-1969). El caută să răspundă la două întrebări importante privitoare la distribuŃia populaŃiei într-un anumit teritoriu. Există o anumită ordine în această distribuŃie? Şi, dacă da, care sunt forŃele care se află în spatele ei? Răspunsul – sub forma modelului locului central apare în 1933 într-o, faimoasă acum, teză de doctorat ce analizează reŃeaua de aşezări din S Germaniei.

Lucrarea a avut un impact limitat în geografia germană a vremii şi abia după traducerea ei în engleză, în anii ‘50-‘60 ai secolului trecut a fost evidenŃiată reala ei valoare. Ulterior ideile lui W.Chirstaller au fost verificate, dezvoltate şi contestate. Terminologia esenŃială a modelului christallerian include locurile centrale, regiunile complementare şi centralitatea unei aşezări (urbane). Să le prezentăm ceva mai amănunŃit: a) locurile centrale – sunt identificate, sinonime în sens larg, cu oraşele centre de servire a comunităŃilor rurale/agricole regionale, furnizându-le acestora bunuri “centrale” (ex. tractoare) şi servicii centrale (precum tratamentul spitalicesc).. Ele sunt sunt diferite ca importanŃă – cele de rang superior au o gamă largă de servicii şi bunuri de oferit, cele de rang inferior doar o parte a acestora. b) regiunile complementare sunt arealele servite de locurile centrale. Cele deservite de centrele de rang superior sunt mai extinse şi includ micile regiuni compelementre ale centrelor de rang inferior. Şcolile oferă un bun exemplu de organizare a locurilor centrale. Şcoala elementară locală o aflăm într-un centru mic servind o singură comunitate rurală sau o parte mică a unui oraş. Arealul de provenienŃă a elevilor este o mică regiune complementară (în limbajul christallerian). Cu cât nivelul şcolii este mai ridicat, cu atât centrele de acest fel sunt mai puŃine şi, în schimb aria de recrutare a elevilor/studenŃilor este tot mai mare.. , EducaŃia/învăŃământul este doar unul din bunurile centrale şi serviciile centrale care identifică o asemenea ierarhizare şi deosebire între centrele urbane existente într-un anumit areal. c) Centralitatea unui centru urban a fost definită de Christaller ca un raport între serviciile furnizate (oferite) acolo (pentru populaŃia locală şi cea a regiunii complementare) şi serviciile necesare numai rezidenŃilor oraşului în cauză. Oraşele cu o centralitate ridicată oferă multe servicii pe locuitor, iar celelalte mai puŃine. El a folosit datele legate de echiparea telefonică pentru a defini centralitatea unui oraş. Aceasta este egală cu numărul telefoanelor din oraş, minus populaŃia oraşului multiplicată cu media telefoanelor/loc existentă în reg. complementară oraşului. Un oraş cu 25 000 loc. şi 5 000 telefoane într-o regiune cu numai 1 telefon/50 loc. va avea un indice de 5 000 minus 25 000 (1/50) adică 4 500. Astfel că acest indice măsoară în fond diferenŃa dintre nivelul “normal” al serviciilor (cel oferit de oraş locuitorilor proprii) şi nivelul serviciilor realizat de centrul respective pentru regiunea din jurul său.

Ulterior, alŃi cercetători au adăugat alte două concepte simple:primul este mărimea pragului de piaŃă sub care vânzările vor fi prea mici pentru ca o firmă să obŃină profituri acceptabile; al doilea este anvergura ce precizează limitele ariei de piaŃă ale unui bun/serviciu oferit de centrul polarizator. Limita inferioară este dată de pragul mai sus amintit, iar limita superioară este definită drept distanŃa dincolo de care locul central nu mai este capabil să vândă bunul respectiv. Dacă presupunem că circulaŃia este la fel de facilă în toate direcŃiile atunci anvergura acelui bun va fi un cerc perfect. Acest cerc este limita exterioară a conului cererii în care cantitatea bunului central descreşte odată cu distanŃa faŃă de locul central (costurile de transport devin tot mai mari). În final se obŃine o reŃea hexagonală de regiuni complementare locurilor centrale, pornind de la următoarele cinci prezumŃii/ supoziŃii:

1. avem de a face cu un plan izotropic cu o omogenă distribuŃie a puterii de cumpărare. Aşa pot fi cîmpii cu aceeaşi fertilitate, ferme uniform distribuite de unde cheltuielile de deplasare sunt aceleaşi în toate direcŃiile; 2. bunurile centrale pot fi cumpărate /vândute de la cel mai apropiat loc central; 3. toate părŃile acelei câmpii sunt servite de un loc central; ariile complementare trebuie să umple total câmpia; 4.Deplasările consumatorului trebuie minimizate, 5.Nu se admit profituri excesive din partea nici unuia dintre locurile centrale.

Se ajunge astfel la o structură gen fagure de miere in care consumatorii fac cele mai scurte deplasări către locurile centrale. Şi mai departe la o ierarhizare a locurilor centrale, pe care Christaller a analizat-o sub trei aspecte (optimul de piaŃă coeficient de ierarhizare 3, optimum de trafic, coeficient 4, optimum ad-tiv coeficient 7) 188 Aceste relaŃii stabilite la un prim nivel (cel dintre sate şi târgul ce le oferă bunuri si servicii..) poate fi aplicat şi la nivele superioare (târguri, orăşele şi oraşe mai mari). În lucrarea sa el a postulat 7 nivele ale ierarhiei, de la nivelul cătunului la cel al oraşului mare (reşedinŃă de land). La nivelul superior se aflau atunci München, Frankfurt, Stuttgart şi Nürnberg plus oraşele din Ńările vecine Zürich, Strassbourg. Cel mai mic loc central avea o rază a zonei servite de3,5 km. În pofida concordanŃei generale între model şi realitate, Christaller a aflat numeroase centre specializate – centre miniere, orăşele de graniŃă ş.a. – care au deviat de la pattern-ul general. Resursele unei anume regiuni sau subregiuni conduc la o creştere generală a densităŃii populaŃiei, rezultând o apropiere mai mare a centrelor. Este interesant de spus că această schemă s-a aplicat cu succes în anii ‘50-60 în Olanda în crearea unei reŃele de noi aşezări pe terenurile scoase de sub apele golfului Zuidersee (azi transformat într-un lac Isjssel meer); de asemenea a fost folosită de geografii americani în cercetarea reŃelelor de aşezări din Vestul Mijlociu. Ea a avut însă şi destui critici, astfel că la ultima ei prezentare la un simpozion Ńinut în anii ‘60 la Universitatea din Lund(Suedia) a fost aplicată numai în administraŃie; aprovizionarea cu mărfuri, serviciile medicale pot tulbura această ierarhie, după cum acestea pot tot atât de bine să i se integreze. De exemplu un orăşel în care există o clinică faimoasă pentru calitatea serviciilor sale va avea un areal de “aprovizionare” mult mai extins comparativ cu forŃa de atracŃie prezumată de mărimea demografică a orăşelului în cauză. Ceea ce a schimbat foarte mult aspectul teoretic, geometric al schemei christalleriene au fost îmbunătăŃirile intervenite în infrastructurta căilor de comunicaŃie. 188 Pentru detalii vezi P.Haggett, op.cit.,1979, pp.362-364

În aceste noi condiŃii ierarhiile preexistente sunt modificate, oraşele principale centre de atracŃie fiind cele din lungul marilor artere de circulaŃie. Aspectul formal şi geometric al modelului se îndepărtează foarte mult de cel imaginat de W.Christaller, geograf care a recunoscut la simpozionul sus amintit că dezvoltarea marilor centre modifică ierarhia “prestabilită”, atrage de pe orbitele lor anumite sateliŃi şi în final distorsionează schema hexagonală. Acelaşi model, dar mai complex, a fost dezvoltat în 1940 de economistul german A.Lösch şi

folosit pe larg, în anii ‘50-’60 de geografii americani. Să observăm că în plină perioadă nazistă, ce ridicase

la rang de politică de stat ideile deterministe, doi oameni de ştiinŃă se puteau desprinde din aceste viziuni

totalitare elaborând modele de lucru care au “impins” geografia spre noi direcŃii de cercetare, spre noi

orizonturi, benefice în ultimele decenii.

Deşi cei mai mulŃi dintre cercetători dedicaŃi analizei locaŃionale s-au concentrat asupra cercetărilor concrete de teren pentru a aplica modelele menŃionate mai sus, se înregistrează şi noi preocupări de ordin teoretic. Între aceste se află şi contribuŃiile geografului suedez Torsten Hägerstrand, profesor la Universitatea din Lund (1916-2004). El propune folosirea în geografia umană a teoriei difuziei, conform căreia un articol /item/ cum ar fi o idee, o boală sau unele bunuri, produse ale activităŃii umane se difuzează într-un areal dat, într-o anumită perioadă de timp. Lucrarea sa privind difuzia ca proces spaŃial (1953) a avut o mare influenŃă în geografia anglo-saxonă prin aplicarea metodelor statistice şi a modelelor în rezolvarea problemelor de geografie umană. Lucrarea analizează răspândirea mai multor inovaŃii/ îmbunătăŃiri din agricultură (precum controlul tuberculozei bovine sau a subvenŃiilor pentru îmbunătăŃirea zootehniei având ca spaŃiul analizat Suedia Centrală). Modelul supranumit « al difuziei » priveşte dinamica valurilor inovative sau cun termen mai general valuri ale difuziei sau valuri de răspândire, dat fiind faptul că ele pot fi reprezentate grafic sub forma unor curbe (în raport cu un sistem de coordonate carteziene). Au fost deosebite două tipuri de valuri: valuri în profil şi valuri în timp şi spaŃiu189. Modelul s-a dovedit util analizei – în afara inovaŃiilor din agricultură – a altor probleme geoeconomice precum stabilirea traseelor autobuzelor, expansiunea televiziunii ş.a. Spre exemplificare vom lua doar prima situaŃie, mai la îndemână, oferită chiar de Hägerstrand (în viziunea lui Haggett). Apar astfel patru profile diferite ale acestor valuri care separă, spaŃial (în grafic) etape diferite dar succesive ale procesului difuziei/ răspândirii unei inovaŃii/îmbunătăŃiri. La începutul procesului odată cu precizarea centrelor de răspândire (centre pilot să le spunem) a noilor tehnici de lucru în agricultură, există un mare contrast, o mare deosebire între aceste centre şi arealele periferice (unde practic lucrurile merg pe făgaşul vechi; nici o modificare nu este resimŃită). Suntem în acest moment în faza iniŃială. Urmează faza difuziei, în care este de semnalat un proces centrifugal de creare a noi centre, poli de inovaŃie în zone mai depărtate fapt care conduce la reducerea contrastelor puternice specifice etapei iniŃiale. A trei faza ( a generalizării ) asistăm la o mărire a numărului centrelor (fermelor) care acceptă să pună în practică noile

189 apud P.Haggett, 1979, pp.301-303

modalităŃi de lucru, care este practic egală în toate localizările indiferent de distanŃa faŃă de centrul inovativ. Faza/etapa/stadiul final(ă) cel al saturării este marcat de încetinirea şi chiar oprirea/încetarea procesului difuzional. În acest stadiu inovaŃia a fost difuzată şi răspândită în întreg arealul/Ńinul/regiunea avută în studiu, astfel că vor fi consemnate foarte mici diferenŃe regionale Este interesant că modelul cu patru faze propus (iniŃial pentru agricultură) de T.Hagerstrand a fost testat cu bune rezultate, de alŃi geografi în analiza altor categorii de articole, fenomene. Astfel, Gunnar Tornquist a analizat răspândirea televiziunii în Suedia, luând în calcul creşterea abonamentelor TV în deceniul 1956-1965. Folosind informaŃiile obŃinute de la 4000 de oficii poştale districtuale a arătat că deşi introdusă târziu în Suedia, televiziunea s-a răspândit rapid, în perioada analizată cca 70% din gospodăriile suedeze cumpărându-şi primul lor televizor. Rezultatele lui Tornquist confirmă în mare modelul propus de Hägerstrand. Procesul difuziei s-a încetinit, ceea ce indică începutul fazei saturării la sfârşitul perioadei luate în studiu.190 Trebuie spus, în încheierea acestor câteva rânduri despre Torsten Hagerstrand şi contribuŃia sa la reînnoirea geografiei umane că acesta, a mers mai departe cu demersul teoretico-matematic sugerând cum ar putea fi construit un model al procesului difuziei, propunând 12 paşi/condiŃii/reguli necesare între care prima este următoarea: considerăm că spaŃiul supus difuziei este dat de o câmpie uniformă împărŃită în „celule” spaŃiale de egală dimensiune cu o persoană în fiecare dintre ele. În continuare problemele sunt formulate în limbaj matematic (nu foarte complicat totuşi) care subliniază o dată în plus nevoia geografului modern de a-şi apropia modalităŃile de lucru statistico-matematice.191 Urmărind algoritmul propus de geograful suedez vom observa că el reprezintă o simplificare considerabilă a realităŃii. În realitate arealele difuziei nu sunt deloc similare unei cîmpii plane iar populaŃia este departe de a fi uniform distribuită; apoi noutăŃile/ inovaŃiile nu sunt deloc adoptate odate ce au fost recepŃionate (există un fel de inerŃie, reŃinere faŃă de tot ceea ce modifică o stare de lucruri încetăŃenită..); informaŃia nu circulă doar prin contactul direct al oamenilor (doi câte doi, adică de la o persoană la o altă singură persoană). Autorul a adus ulterior modificări şi de asemenea geografii americani au îmbunătăŃit şi ei modelul propus de Hägerstrand. Amintim două dintre ele: înlocuirea celulelor de bază pătrate cu unele hexagonale (aidoma modelului lui Christaller) şi înlocuirea câmpiei izotropice cu reŃeaua ierarhizată de aşezări, caz în care difuzia (prin contagiune, gen pată de ulei) face loc proceselor de difuzie gen cascadă192. Adept al geografiei aplicate T.Hägerstrand afirma în plină perioadă de glorie a geografiei cantitative (1967) că ceea ce aşteaptă ceilalŃi (lumea negeografilor) de la noi geografii este - mai degrabă decât studierea unor situaŃii mărunte locale - abilitatea/ capacitatea de a trata, a discuta situaŃiile complexe regionale. Tot atunci el arăta că lumea contemporană este una polarizată: pe de o parte grupuri mobile de bogaŃi iar pe de altă parte grupurile mobile ale săracilor. Geograful trebuie să abordeze dinamica spaŃială a acestor grupuri urmărind efectele social-teritoriale ale acestora. Într-o perioadă tot mai informatizată, avem nevoie, spune reputatul geograf suedez, de tot mai multă şi diversă informaŃie care va contribui neîndoios la reducerea deficitului de democraŃie. Avem astfel imaginea unui adevărat un om de ştiinŃă interesat nu doar de modele sale matematice ci şi de problemele complexe ale vieŃii politico-sociale193.

190 P.Haggett, op.cit.,p.302 191 Pentru detalii, ceilalŃi 11 paşi şi ilustraŃia grafică vezi P.Haggett, op.cit.,p.305 192 P.Haggett, p.307 193 Mai multe aspecte legate de viaŃa şi activitatea marelui geograf suedez aflăm prezentate de el însuşi, în lucrarea Mémoires des géographes (2000, Paris, Anthropos) unde sunt incluse şi autobiografiile altor mari geografi contemporani (B.Berry, D.Harvey, G. Olsson, Yi Fu Tuan ş.a.).

Câteva concluzii privitoare la revoluŃia cantitativă în geografie. RevoluŃia cantitativă a schimbat într-un mod adesea dramatic, faŃa şi preocupările geografiei umane. Schimbarea nu a fost totală şi criticii nu au lipsit. Trebuie spus că ea nu s-a simŃit în toate subramurile geografiei cu aceeaşi intensitate pornind şi de la faptul că analiza cantitativă şi utilizarea modelelor sunt activităŃi, operaŃii mult mai puŃin relevante în geografia istorică decât, spre exemplu în geografia urbană şi/sau cea economică. Totuşi, privind retrospectiv se poate spune că doar puŃini geografi au fost pe de-a întregul refractari la noua geografie, cei mai mulŃi exprimând îndoieli asupra abordării pe această cale a anumitor probleme geografice. Criticii au subliniat, pe bună dreptate, că nu orice aspecte ale realităŃii spaŃiale pot fi cuantificate, tratate cantitativ. De asemenea modelarea spaŃială a devenit tot mai abstractă, fiind astfel tot mai mult separată de lumea reală şi şi prin această tot mai puŃin relevantă. Odată cu revoluŃia cantitativă, s-a spus că mijloacele au devenit mai importante decât scopurile – cercetătorii au dezvoltat şi au ajuns la metode de analiză, de lucru preluate din alte ştiinŃe, alergând după acele date/informaŃii statitice care s-ar putea aplica acestor tehnici – altfel spus analiza cantitativă a devenit un scop în sine şi nu o metodă de cercetare, un mijloc de abordare a realităŃilor socio-spaŃiale.

În pofida acestor critici sosite din cele mai diverse locuri (părŃi ale geografiei n.i.) moştenirea revoluŃiei cantitative este încă vie iar geografia ca ştiinŃă pozitivistă spaŃială nu şi-a spus ultimul cuvânt în lumea bună a geografiei. La noi, în România, lucrurile sunt într-o dinamică permanentă, matematizarea, informatizarea căpătând tot mai mult.teren.

4.2.Geografia umană în ultimele decenii (etapa postrevoluŃie cantitativă). Din cele spuse până acum s-a văzut că părăsirea paradigmei regionale (clasice, devenite vetuste) în urmă cu mai bine de o jumătate de secol a condus geografia umană /antropogeografia spre o separare clară / netă de geografia fizică. Deşi relaŃia om- mediu nu a fost însă complet abandonată194, numeroşi geografi au simŃit că noua abordare (matematizată) aduce disciplinei pe care o slujeau un unic domeniu de cercetare, pe care l-au denumit ştiin Ńa spaŃială. Acesta părea capabil să înlocuiască geografia regională, apelând - graŃie abordării matematice a problemelor – la o metodologie comună cu a altor ştiinŃe.

Această nouă geografie, matematizată s-a generalizat (la nivelul comunităŃii geografice internaŃionale) dar, în acelaşi timp a devenit şi Ńinta unor critici şi reproşuri îndreptăŃite. lor s-a şi continuat şi în ultimele decenii, este adevărat cu mai puŃină forŃă (elementul de noutate se consumase) fiind, dimpotrivă supusă unor critici, nu puŃine care au dus la dezvoltarea altor direcŃii în geografia umană contemporană.

194 RelaŃia om-mediu nu a fost abandonată de noua geografie ci, aşa cum o dovedeşte Peter Gould (1932-2000), este tratată de o manieră modernă. A se vedea în acest sens studiul acestui geograf cunoscut intitulat „Man against the environment: a game theoretic framework” şi apărut în 1963 în AAAG.(Analele AsociaŃiei Geografilor Americani).

Una dintre critici se referea la absenŃa oricărei referiri/trimiteri la mediul ambiant (ne amintim că spaŃiul matematizat este unul geometric, izotropic). Se mai arăta de asemenea, că prin modelare geografii îşi asumă teoriile şi ideile neoclasice economice şi în special teoria existenŃei unei fiinŃe raŃionale ale cărei decizii Ńin în întregime de judecăŃi economice. Mai clar spus, de exemplu, călătoria cea mai ieftină este întotdeauna făcută iar cele mai ieftine bunuri şi servicii sunt întotdeauna cumpărate. Spre deosebire de factorii de mediu, care erau ignoraŃi, viaŃa raŃională (în sensul celor spuse mai sus) era un “ingredient” esenŃial al analizei locaŃionale.

S-a ajuns astfel la o situaŃie nouă, cu o diversitate tematică şi problematică rar întâlnită, subsumate unor orientări filosofice diferite (geografia, se ştie este unul dintre domeniile majore ale cunoaşterii). geografia căutând să răspundă cât mai prompt (chiar dacă nu suficient de coerent) provocărilor societăŃii contemporane aflate în plin post- modernism195. Trei sunt direcŃiile filosofice ce stau la baza geografiei contemporane şi anume pozitivismul, umanismul şi structuralismul. Să trecem la tratarea, pe rând a celor trei direcŃii, tendinŃe din geografia contemporană. Cea mai veche este cea pozitivistă (matematizată), marcată de ceea ce am numit ştiinŃa spaŃială al cărui promotor proeminent a fost Edward Ullman. El cunoştea foarte bine gradul redus de recunoaştere de care se “bucura” geografia în mediul universitar American la sfârşitul primei jumătăŃi a secolului 20. Absolvent al celebrei Harvard University, şi reangajat aici după demobilizare (după al doilea război mondial), a trebuit să o părăsească odată cu desfiinŃarea departamentului de geografie.

În locul geografiei regionale, încriminată pentru statutul de pseudoştiinŃă de cei care aveau putere de decizie în universitatea Harvard, Ullmann a dezvoltat geografia sistematică, mai precis o ramură a acesteia şi anume geografia transporturilor. Conlucrarea cu cercetători din discipline învecinate (economişti, sociologi) a favorizat atât desprinderea de geografia “clasică” cât şi acŃiunile sale în direcŃia modernizării ştiinŃei noastre. Edward Ullmann poate fi considerat ca punte de legătură între geografia nouă (matematizată) şi cea tradiŃională având un rol deosebit în reorientarea geografiei americane postbelice către problemele practicii sociale şi economice. Specializându-se în geografia transporturilor Ed.Ullmann a ajuns destul de repede la conceperea geografiei ca ştiinŃă a spaŃiului şi la elaborarea conceptului său de interacŃiune spaŃială. ObŃinând o poziŃie importantă în AAG (Societatea Geografilor Americani) a obŃinut şi fonduri pentru cercetare de la govern (ONR), şi-a asigurat şi baza de date necesare şi s-a apucat să lucreze la modelul conceptual explicativ al interacŃiunii spaŃiale. Apoi s-a orientat decisiv către geografia aplicată, cum ar fi studiile privind dezvoltarea regională, dorind ca geografia sa (matematizată) să fie în folosul societăŃii. Astăzi termenul, noŃiunea de interacŃiune spaŃială, propus de Ed.Ullman este general recunoscută ca desemnând fluxurile de fenomene din spaŃiul geografic, a căror modelare a sporit de la an la an pentru a forma principala tendinŃă, ramură a geografiei cantitative.. Astfel că trebuie să spunem că deşi aparŃine vechii generaŃii de geografi (practicanŃi ai abordărilor tradiŃionale, regionale…) 195 O exemplară analiză a lumii moderne şi contemporane din puct de vedere geografic (şi filosofic) o aflăm la D.Harvey, cu faimoasa lucrare (tradusă şi în limba română ) „The Condition of Postmodernity” (1989)

Dacă activitatea lui Ullmann se suprapune în bună parte perioadei revoluŃiei cantitative, activitatea altor doi reprezentaŃi ai noii geografii s-a prelungit până în zilele noastre. Este vorba de Peter Haggett şi Brian J.L.Berry, doi geogtrafi britanici, ultimul cunoscând consacrarea pe pământ american. Biografiile lor (ştiinŃifice) sunt reprezentative pentru mersul geografiei umane la nivel înalt în ultima jumătate de secol. Peter Haggett (Marea Britanie), cu preocupări şi dezvoltări privind teoria locului central şi a sistemelor de analiză spaŃială s-a născut în 1933 la Pewlett, Somerset, a studiat la Cambridge, fiind asistent şi lector la University College of London, apoi între 1957 şi 1966 lector la Cambridge iar din 1966 profesor de geografie urbană şi regională (interesant) la Universitatea din Bristol. Bucurându-se de o largă recunoaştere internaŃională a fost visiting professor la universităŃi din Brazilia, Noua Zeelandă, SUA, Canada; are mai multe premii inclusiv Prix Internationale Geographique (1991). Activitatea didactică şi ştiinŃifică nu l-a impiedicat să se manisfeste şi ca persoană publică. Astfel; între 1967-1972 a fost ales membru în SW Economic Planning Council iar între 1975-1978 guvernator (conducător) al centrului de studii environmentale. În 1993 este desemnat CBE (cavaler al Imperiului Britanic) o distincŃie la mare preŃ în Marea Britanie. In 1990 publică o lucrare semi-autobiografică intitulată “The Geographer’s Art” consacrată dezvoltării geografiei ca ştiinŃă. Cea mai cunoscută lucrare a sa este însă “Geography:A Modern Synthesis” care uneşte într-un singur volum geografia fizică şi geografia umană şi caută să evidenŃieze rolul geografiei ca modalitate de înŃelegere a relaŃiilor dintre oameni şi mediul înconjurător. Publicată la începutul anilor ’70(mai precis în 1972) lucrarea a cunoscut mai multe ediŃii succesive (a 4-a, revizuită şi adăugită a apărut în 1983 şi are peste 600 pagini!) şi este în continuare recomandată şi folosită în universităŃile din SUA şi Marea Britanie. În 2001 a publicat un masiv volum (833 pagini) intitulat « Geography : a Global Synthesis ». Cele mai noi preocupări ale sale, din anii ’90 se îndreaptă spre domeniul geografiei medicale (în 1992 a publicat un Atlas of AIDS/SIDA). El a ieşit în evidenŃă la mijlocul anilor ’60 când, publică cunoscuta acum lucrare “Locational Analysis in Human Geography”(1965, cu mai multe ediŃii ulterioare) şi împreună cu Richard Chorley (1927-), profesor la Cambridge, volumul “Models in Geography: the Madingley lectures for 1965”(1967), devenit una din lucrările fundamentale ale geografiei moderne. Cei doi au militat pentru introducerea în geografia britanică a abordărilor teoretice pozitiviste bazate pe analiza spaŃială, pe metode cantitative şi dezvoltarea modelelor explicative; mai mult ei au “impus” introducerea geografiei moderne în şcoli şi colegii. Iar abordarea sistemică, propusă de P.Haggett, s-a impus ca un concept unificator al geografiei fizice şi al celei umane.

O altă figură emblematică ale noii geografii o reprezintă prof. Brian J.L.Berry . Născut în (1934) în Anglia şi absolvent de studii economice al University College of London, masterat şi doctorat în geografie (1958) la Univ. Washington (SUA), este timp de aproape două decenii profesor la universitatea din Chicago, apoi între 1976 şi 1981 la prestigioasa universitate Harvard. Între 1981-86 este decan al universităŃii Carnegie-Mellon iar din 1986 până în prezent este profesor la Universiatea statului Texas (cursuri „RelaŃii sociale şi organizare spaŃială”, „Economie Globală”, „PopulaŃie, resurse şi dezvoltare”). Geografia practicată de Berry şi colectivul condus de el la Universitatea din Chicago se constituie în pagini dintre cele mai reprezentative ale noii geografii (cea a revoluŃiei cantitative).

Plaja cercetărilor sale se extinde dela ecologia urbană, grupuri rasiale, spaŃii rezidenŃiale la GIS, teoria polilor de creştere, difuzia inovaŃiilor şi contraurbanizare; după cum se vede străbate întreaga problematică a geografiei postbelice de la racordul cu ecologia urbană (a şcolii de la Chicago, Burgess şi Park) din anii 50 la contraurbanizarea specifică ultimului deceniu. Pregătirea economică i-a permis abordarea proceselor macroeconomice, istorice şi politice de lungă durată (long-wave).

A publicat aproape 500 de volume şi articole. Activitatea sa a fost recunoscută dincolo de graniŃele geografiei, fiind singurul geograf membru al Academiei NaŃionale (Americane) de ŞtiinŃe! Interesant pentru el ca şi pentru alŃi geografi este locul de muncă – Şcoala de ŞtiinŃe sociale (din cadrul University of Texas at Dallas).

Să spunem că geografia pozitivistă, matematizată, are o poziŃie solidă, contribuind din plin, inclusiv în România, la rezolvarea a numeroase probleme practice ridicate de

incidenŃa spaŃială a dinamicii socio-economice şi culturale, pe fondul general al globalizării. În continuare vom trata dezvoltările geografiei legate de celelalte două viziuni asupra lumii, cea umanistă şi cea structuralistă. Sunt necesare, credem câteva elemente « de sprijin » în legătură cu ccele două curente clar deosebite de pozitivism.

A. Umanismul este nu doar un domeniu autonom al cunoaşterii ci şi o poziŃie asupra vieŃii şi lumii împărtăşită de oameni cu diferite moduri de viaŃă inclusiv de geografi. Umaniştii au explorat de secole natura umanităŃii, pasiunile, puterile acesteia, în timp ce geografii au studiat Pământul unde oamenii, între alte forme de viaŃă făureau casa terestră. Pentru fiecare faŃetă, ipostază a umanităŃii – raŃionalitate şi iraŃionalitate, credinŃă, emoŃie, geniu artistic sau cural, bravură politică – există o geografie, pentru fiecare interpretare geografică asupra pământului locuit există implicit ipoteze, supoziŃii asupra naturii umanităŃii. Sloganelor/aforismelor lui Protagoras după care „omul este măsura tuturor lucrurilor” sau Alexander Pope „cel mai potrivit de studiu al umanităŃii este omul” GEOGRAFII ar trebui să arate că homo sapiens este o specie terestră ale cărei realizări (proiecte, planuri) sunt concretizate în medii particulare (anumite medii concrete) chiar dacă diversele culturi au fost create şi inspirate de mituri şi simboluri. Humanus se traduce prin „locuitor al pământului”.

Este de observat că termeni precum social, cultural, umanist sunt virtualmente interşanjabili. Pentru unii geografi a fost o adevărată misiune cea de a restaura subiectivitatea umană într-un domeniu în care obiectivismul ştiinŃific devenise copleşitor. Unii dintre aceşti contestatari ai geografiei matematizate (ai analizei cantitative) au explorat (luat spre analiză) atitudinile şi valorile umane, alŃii patrimoniul cultural, alŃii s-au concentrat asupra esteticii peisajului şi arhitecturii, alŃii asupra semnificaŃiei Filosofic, geografia umanistă este cel mai apropiată de fenomenologie196 şi de existenŃialism197 Geografii « înrolaŃi » în spatele acestei opŃiuni filosofice (chiar nedeclarate făŃiş)s-a ridicat împotriva dezumanizării geografiei “ştiinŃifice” (cea pozitivistă) punând pe primul plan rolul subiectivităŃii personale, al creativităŃii individuale şi scopul activităŃii umane. Geografii umanişti resping obiectivitatea pozitivismului şi doresc să o înlocuiască cu subiectivitatea. În acest sens ei resping, de asemenea, încercările de identificare a principiilor generale şi/sau a legilor.

Geografia umanistă consideră persoanele ca indivizi interacŃionând permanent cu mediul, cu efecte at asupra mediului cât şi asupra lui însuşi.Ea caută să înŃeleagă această interacŃiune aşa cum este reprezentată de către indivizi şi nu ca un exemplu (ca o exemplificare, caz concret) al unui model definit ştiinŃific de comportament. Geografia umanistă doreşte să arate că important este să înŃelegem oamenii, să vedem modul în care ei sunt “conectaŃi” la peisaj/spaŃiul înconjurător, modul cum ei se comportă în anumite locuri. De asemenea ea urmăreşte să afle modul/maniera în care oamenii interpretează lumea şi cum se inscriu(integrează) în ea. Important şi în acelaşi timp diferit de maniera de abordare cantitativ geografică este, în geografia umanistă, faptul că înŃelegerea (percepŃia) oamenilor în raport cu mediul/lumea în care trăiesc este mai importantă decât explicarea respectivei situaŃii spaŃiale. Spre exemplu, geografia umanistă este interesată de “spusele” locuitorilor

196 fenomenologie – mişcare filosofică a sec.20 dedicată descrierii structurilor experienŃei aşa cum se prezintă ele însle conştiinŃei, fără recurs la teorii, deducŃii sau presupuneri preluate din alte discipline cum ar fi ştiinŃele naturale. Termen introdus de Edmund Husserl, 1913. 197 existenŃialism – current filosofic idealist-ubiectiv care neagă caracterul obiectiv al existenŃei, considerând reală doar existenŃa umană, trăirea afectivă a existenŃei de către individ (DEX, 1975,pag.314). Această mişcare filosofică se inspiră din ideile lui M.Heidegger şi S.Kierkegaard. În FranŃa un reprezentant faimos al existenŃialismului a fost J.P.Sartre.

cartierului Ferentari (cum se simt ei, cum îl percep ei în comparaŃie cu alte cartiere ale Bucureştilor ş.a.) şi nu de situaŃia concretă (rezidenŃială, ocupaŃională ş.a.) a acestuia. Geografii umanişti cred că acel spaŃiu influenŃează/afectează modul în care oamenii se comportă, acŃionează în diferite situaŃii reale (vezi comportamentul electoral sau atitudinea faŃă de cei care vor să aplice diferite reglementări legale precum amenzile ş.a.) Cel mai cunoscut dintre geografii promotori ai acestei direcŃii umaniste este Yi Fu-Tuan, geograf American, care pe lângă lucrarea Topophilia (1974) – în care dezvoltă multiple aspecte ale fenomenologiei spaŃiului (în varianta spaŃiului social) - are şi un studiu intitulat chiar “Geografia Umanistă” 198. O altă lucrare a sa de mare răsunet este Space and place. The Perspective of Experience (1977, ediŃia a III-a în 2003) care s-a bucurat de o largă apreciere şi în afara geografiei (în literatură, antropologie, psihologie, teologie)199 Mai mult decât atât, geograful însuşi poate fi influenŃat în demersul său de ceea ce se numeşte destul de nimerit sensul /semnificaŃia locului (sense of place). Cercetătorul are - aidoma indivizilor care populează spaŃiul analizat, - anumite sentimente faŃă de locul observat şi descris (analizat). De altfel acesta este şi una din diferenŃele majore existente în atitudinea faŃă de “obiectul muncii” între geografii fizicieni (geomorfologi, climatologi, hidrologi ş.a.) şi geografii umanişti.

Un argument în favoarea acestei abordări ne este furnizat de mulŃimea lucrărilor care tratează problematica de geografie umană ridicată de aceeaşi zonă, de acelaşi spaŃiu, şi care totuşi nu sunt identice! În mod normal un anumit spaŃiu, o anumită realitate, dacă este obiectivă, trebuie să fie expusă, analizată în mod identic de către autori diferiŃi… Examinarea conceptului de sens al locului a reprezentat o perioadă de timp una din activităŃile principale, centrale ale geografiei umanistice. Un anumit loc are sensuri, semnificaŃii diferite pentru cercetători, persoane diferite. De exemplu, despre oraşul Braşov, un geograf originar din urbea transilvană va scrie sensibil diferit comparativ cu un altul, originar, de exemplu din Oltenia sau din SUA. Un exemplu academic de tratare umanistă a problemelor geografice ne este oferit de Bertrand Levy200, în cursul intitulat „Geografie şi literatură” Ńinut la Universitatea din Geneva. Între problemele urmărite menŃionăm: De ce este nevoie de o geografie umanistă; Epistemologia peisajului; Elemente de fenomenologie spaŃială şi existenŃială, Geografie şi literatură: consideraŃii metodologice; elemente pentru o teorie a călătoriei; geopoetica şi gegrafia umanistă. Această tematică este aprofundată la seminarii care au ca orientare interpetarea geografică a unei opere literare sau a textelor de călătorie (St.Zweig şi H.Hesse. ,între alŃii). Trebuie spus, în încheierea acestor succinte observaŃii asupra direcŃiei umaniste din antropogeografia contemporană că iniŃial ea s-a prezentat mai degrabă ca o formă modificată a pozitivismului (geografia comportamentală) iar ulterior s-a cristalizat ca o critică virulentă a scientismului (geografia umanistă)201.

198 Yi Fu Tuan, 1976, Humanistic Geography, AAAG, 66, pag. 266-276 199 Mai multe detalii în Ion Nicolae, 2009, op.cit.,pp.198-199. 200 B:Lévy este unul dintre promotorii acestei direcŃii, având ca lucrare principală „Géographie humaniste et litterature:l’espace existentiel dans la vie et l’oeuvre de Hermann Hesse” , Genève, Le Concept Moderne, 1989. 201 P.Jackson, Only connect: approaches to Human Geography, în E.M.Rawling, R.A.Daugherty (eds) „Geography into the Twenty-first Century”, J.Wiley&Sons, 2000, pp.77-93.

În ultimele decenii motivele umanitare au revenit în preocupările geografilor dintre care mulŃi s-au angajat cu pasiune în rezolvarea problemelor sociale sau de mediu. În acest context, între abordările semnificative le amintim pe cele legate de pericolele globalizării, pericole la adresa individualităŃii culturale a multor Ńări şi popoare (nu numai mici ci şi de talie medie), dar şi la adresa mediului (efectul de seră ş.a.). Tot acum şi tot prin aceşti geografi umanişti este adusă în discuŃie moştenirea unor geografi precum Fr.Marsh (unul din precursorii viziunii ecologiste din zilele noastre), P.Vidal la Blache sau a unor istorici (ex.F.Braudel) - apropiaŃi ca viziune şi modalităŃi de lucru de geografi - care au pus cu măiestrie în evidenŃă, şi unii şi alŃii, rolul diferenŃelor culturale în percepŃia mediului înconjurător şi au generat entuziasmul geografilor umanişti din anii ‘60-‘70. Convingerea celor care pledau pentru aceste abordări subiective, personale era că geografia umană este mai mult decât „ dansul macabru al roboŃilor materialist-motivaŃi puşi în lumina reflectoarelor de revoluŃia cantitativă” 202. Este o exprimare dură dar corectă, sintietizând uscăciunea abordărilor matematizate (voit obiective), esenŃializate până la desfigurare a realităŃii geografice. Geografia umanistă a adus un suflu nou în geografie, evidenŃiind elementele valoroase, demne de luat în seamă ale activităŃii umane, nu doar din sfera productivă ci şi pe cele din sfera emoŃională, estetică, ale memoriei, credinŃei şi dorinŃei. Abordarea umanistă este creatoare a unei noi viziuni asupra lumii din jurul nostru, asupra ştiinŃei noastre, asupra înŃelegerii rolului societăŃii, a grupurilor umane trăitoare pe acest pământ. Asistăm la renaşterea interesului pentru problemele valorii şi eticii. Pe acest fond se ajunge la o apropiere a celor două tendinŃe (opuse /complementare pozitivismului) – umanistă şi structuralistă – prin aducerea în discuŃie nu doar a problemelor (dosare ale sărăciei, inegalităŃii ş.a.) ci şi a modalităŃilor de analiză, de percepŃie a acestora.

Una din trăsăturile cele mai relevante ale geografiei umaniste din ultimul deceniu e tocmai reflectarea critică a situaŃiei complexe în care se află geografia. În acest context probleme de istorie a geografiei, ale dezvoltării ideilor geografice, ale teoriei geografice au căpătat o mare amploare în ultimele două decenii. Timp de secole imaginea dominantă a geografului a fost cea a unui „observator” aflat în căutarea obiectivităŃii reprezentărilor şi explicărilor date fenomenelor. În anii ’60 a devenit evident un fapt (neobservat până atunci) şi anume că percepŃiile oamenilor asupra realităŃii au fost /sunt filtrate de diferitele grupuri culturale, de diferite instrumente de cercetare, de diferitele agende practice. Era clar şi la fel de clar este şi acum, faptul că agenda geografilor britanici, de exemplu, nu a fost şi nu va niciodată similară agendei geografilor francezi, germani sau români.

Mijloacele de cercetare avute la dispoziŃie, la fel, nu sunt şi nu vor niciodată identice; în sfârşit percepŃia geografilor americani asupra lumii (indusă şi clasei politice) diferă enorm de cea a geografilor ruşi, români sau chinezi. Ne reamintim un alt fapt şi anume că încă din antichitate geografia era un instrument aflat la îndemâna puterii administrative, politice (cf.Strabon). A apărut tot mai clar întrebarea cui se adresează demersul ce se dorea aplicativ al geografiei: conducătorilor sau maselor, elitelor sau mulŃimii. Aceasta a condus la dezbateri aprinse în legătură cu puterea, limbajul, conflictele de interese între cei dinăuntru şi cei din afara unui anumit spaŃiu (exemplu cei din UE şi cei din afara UE) stări evidente în diferite situaŃii concrete. Impactul umanismului în geografie nu s-a răsfrânt doar în domeniul cercetării şi al modalităŃii de punere a problemelor ci şi în modalităŃile de instruire (vocaŃionale). Unul din câştiguri s-a dovedit a fi reafirmarea elementului critic-reflexiv, abordarea pe noi baze a relaŃiei omenire - mediu înconjurător, semnificaŃiile locului şi peisajului pentru creativitatea şi sănătatea umană.

202 A.Buttimer, 1999,Humanism and Relevance, în Scottish Geographical Journal, 115, nr.2, p.106

Am detaliat această latură umanistă dar, aşa cum deja ştim, o altă direcŃie filosofică a marcat, la rândul ei, evoluŃia antropogeografiei în ultimele decenii, este vorba de structuralism.

Structuralismul s-a născut, odată cu mişcările de protest de acum patru decenii şi a generat în geografie aşa numitul curent radical, tipic geografiei sociale britanice (cel mai strălucit exponent fiind David Harvey). Este un structuralism de sorginte marxistă (exponenŃi importanŃi filosofii L.Althusser şi M.Castello), folosit de către geografii aflaŃi în căutarea unor explicaŃii mai profunde ale schimbărilor istorice şi geografice din timpurile moderne şi contemporane. Accentul a căzut pe baza economică a exploatării de clasă.

Aceşti geografi caută să completeze, teoria marxistă prin dezvoltarea aşa numitului materialism geografic203 (alături de materialismul istoric propagat de către Marx şi Engels). Pe această cale, Harvey, Soja (vezi mai departe) şi alŃi geografi marxişti caută să facă uitată aprecierea cu totul nedreaptă pe care Karl Marx a făcut-o geografiei (umane) şi anume de complicaŃie inutilă(!). ViaŃa a demonstrat că ignorarea elementului geografic a condus la prăbuşirea socialismului, tentativă de materializare a gândirii economice marxiste. Apelând la ideile marxiste, folosind abordarea sistemică se critică sistemul politico-economic existent, un excelent exemplu fiind celebra lucrare a lui David Harvey, Social Justice and the City (1973), subliniindu-se « provocările » la adresa dezvoltării armonioase : sărăcia, inegalităŃile, servituŃile de variate feluri.

Aceste teme şi dezvoltările lor sunt şi azi incluse în abordările serioase ale geografiei, având o remarcabilă relevanŃă spaŃială. Avem în vedere idei precum spaŃiul social, identitate şi loc (rolul locului în crearea personalităŃii grupurilor umane), „insiders” şi „outersiders” (băştinaşi şi nou veniŃi), idei ce au revoluŃionat geografia socială în anii 70’ ai secolului 20..

Structuralismul a accentuat tendinŃa – evidenŃiată odată cu afirmarea umanismului /subiectivismului în geografie – şi anume cea de fragmentare a preocupărilor geografilor. În zilele noastre interesului din totdeauna al geografiei (i.e. în diferenŃierea regională, în evoluŃia peisajului, în interacŃiunea om-mediu..) a trecut pe un plan secundar pe fondul proliferării interesului pentru unele teme subdisciplinare (mai înguste). Se constată că cele mai „de substanŃă” dezvoltări ale direcŃiei structuraliste (generatoare a aşa numitei geografii radicale) în geografia umană (occidentală) a ultimelor decenii privesc feminismul, studiile culturale(etnografice) – privite sub unghi modern, socio-geografic şi criticismul postcolonial.

Ne vom opri, mai întâi, în tratarea tematicii geografiei radicale asupra ceea ce s-a numit şi s-a conturat în ultimul sfert de secol, geografia feministă. Abordată cu vehemenŃă, chiar virulenŃă de către geografe (care au ca aliat în lumea americană aşa numitul political correctness) tema a impus modificări, redefiniri ale unor concepte operaŃionale în geografia economică precum cel pregătire profesională/ calificare şi respectiv conceptul de de muncă; s-au redefinit graniŃele în scrierile antropogeografice dintre public şi privat/particular, dintre acasă şi la serviciu.

Un studiu recent arăta faptul că în comunităŃile urbane din Marea Britanie greul muncii voluntare - ce asigură în ultimă instanŃă coeziunea acestora - este dus tot de femei, chiar dacă ele au un serviciu, fiind incluse, statistic, în populaŃia activă salariată. De asemenea, s-a observat că acest tip de muncă (în folosul comunităŃii) nu este răsplătit, apreciat pecuniar, fiind în fond o reminiscenŃă a perioadelor în care femeile, în marea lor majoritate erau casnice, nu aveau oficial serviciu. Apare astfel aspectul discriminării 203 materialismul geografic (combinat cu cel istoric), reprezintă o regândire radicală a dialecticii spaŃiului, timpului şi grupurilor sociale.

sexuale, semnalat şi analizat în numeroase lucrări geografice occidentale (întocmite firesc, de către geografe !).

Criticismul postcolonial conduce şi el la poziŃii neobişnuite ale geografilor occidentali (de stânga desigur) la exacerbarea laturii rapace, exploatatoare a periodei coloniale din dinamica temporală aa unor teritorii sau la criticarea politicilor, a geopoliticilor mariloor state (în particular SUA) într-o lume tot mai globalizată. În acest sens putem aminti o lucrare tradusă în limba română, Noul imperialism, apărută în 2004, lucrare a lui David Harvey, ce are ca punct de pornire al situaŃiei geopolitice actuale, invazia americană din Irak (2003).

De asemenea, abordările postmoderne se circumscriu în marea lor majoritate în această geografie radicală, structuralistă.

Postmodernismul este privit de către unii geografi ca reprezentând „zorii vremurilor noi” în geografie, unde noi spaŃii se deschid în faŃa grupurilor anterior marginalizate spre a-şi expune viziunile/ punctele de vedere proprii. Acum, versiunile mai vechi ale politicii (bazată pe clasă şi preeminenŃă masculină) sunt concurate de noile mişcări politice, „noile etnicităŃi”, de politicile „corpului” (drepturile de „a-şi alege” momentul procreării, sănătatea, handi- capurile) şi formele progresive de regionalism şi naŃionalism (n.i.).

Această fază a istoriei recente este analizată extrem de pertinent de marelui geograf David Harvey204.care în « CondiŃia PostmodernităŃii » (1989) demonstrează tranziŃia de la modernism la postmodernism (în sfera culturală) apelând la conceptul de comprimarea a timp-spaŃiului.

Un alt nume devenit deja celebru este Edward W. Soja, geograf american circumscris acestei geografii radicale, autor al lucrării Postmodern Geographies – the reassertion of Space in Critical Social Theory (1989, ediŃia a 8-a, 2003)205 în care avem de a face cu o prezentare mai dinamică, mai colorată chiar a post- modernităŃii, pornind de la cazul marii metropole de pe coasta de vest a SUA, Los Angeles. Aflăm aici (în oraşul “îngerilor”) ne spune Soja, „un Boston, un Lower Manhattan, un South Bronx, un São Paolo şi un Singapore”(p.193), o combinaŃie paradoxală dar reală de lumi interdependent funcŃionale ale celor ce au şi ale celor ce n-au (cf.Soja). Soja realizează în final, conectarea /legătura a ceea aparent este separat, aceasta fiind trăsătura centrală a geografiei umane contemporane (s.n.i.).

*** Unii geografi au deplâns fragmentarea preocupărilor geografice, tendinŃă care

duce treptat la abandonarea direcŃiilor principale, clasice. AlŃii, în schimb (precum P.Jackson) consideră normală această evoluŃie, ea fiind generată de interesul oamenilor (al societăŃii). Avem astfel de a face cu o bine venită pluralitate care oferă o seamă de spaŃii alternative de studiu (şi ele geografice, inclusiv spaŃiile mentale, ale imaginaŃiei ş.a.). Reflectând aceste evoluŃii relativ recente, lucrările destinate evoluŃiei gândirii geografice (ele nu sunt deloc puŃine) au abandonat modelul narativ linear ce ne conduce „triumfător” până în zilele noastre. În acest sens este semnificativ volumul Geographical

204 The Condition of Postmodernity (1989)a apărut şi în româneşte la Editura Amarcord, Timişoara 205 despre lucrare David Harvey spune următoarele (în original): One of the most challenging and stimulating books ever written on the thorny issue of how and why the societies use space for social purposes in the ways they do.

Imaginations (1994) în care cunoscutul geograf Derek Gregory - folosind surse parageografice şi reinterpretându-le pe cele geografice - redefineşte locul geografiei în cadrul ştiinŃelor umaniste De fapt, cea mai mare parte a literaturii antropogeografice teoretice din zilele noastre tratează modalităŃile în care se exprimă dualismele aparente: pământul şi viaŃa; oamenii şi locurile; societatea şi spaŃiul.

„Întâlnirea geografiei umane cu teoria socială şi incursiunile sale (necesare) în ştiinŃele sociale vecine apar drept cele mai promiŃătoare surse pentru a face faŃă provocărilor intelectuale şi politice ale viitorului”206. Trebuie, cu artă şi ştiinŃă, să combinăm localul cu globalul; nu este uşor dar numai aşa geografia umană va reuşi să-şi păstreze locul în concernul ştiinŃelor umaniste/sociale.

Spre final de capitol să spunem că în anii ’90 ai secolului trecut şi în primul deceniu al actualului secol şi mileniu geografia radicală (numită şi geografia critică/critical geography) şi geografia umanistă au continuat să se dezvolte şi adapteze în procesul continuu al criticismului teoretic şi al specializării în creştere. Aceste schimbări sunt adesea dificil de urmărit dar apariŃia lor dovedeşte faptul că geografia umană este vie, vibrantă, importantă. Studiile regionale adaptate şi ele noilor vremuri şi abordări rămân se menŃin în actualitate, geografia umană recunoscând că regiunea rămâne în continuare o direcŃie, un domeniu principal pentru cercetare.

Analiza spaŃială (matematizată), chiar dacă şi-a pierdut din semnificaŃie (nu mai este privită ca un panaceu pentru “salvarea” geografiei umane) este practicată în continuare, înregistrând chiar o revigorare considerabilă odată cu sosirea noului şi puternicului instrument reprezentat de GIS.207

Se poate observa că « divorŃul » dintre geografia fizică şi geografia umană, având ca temei revoluŃia cantitativă (analiza antropogeografică, matematizată, „modelată” se dispensa de contextul fizico-geografic) a fost, peste decenii, continuat cu detaşarea în cadrul geografiei umane a direcŃiei sociale (socio-geografice) de cea environmentalistă. Este însă evident şi un alt « tronson » tematic, şi anume cel al sustenabilităŃii , ce pare a avea un rol integrator, implicând şi geografia fizică.

O ultimă remarcă este legată de reîntoarcerea geografiei umane spre problemele mediului. RelaŃia

dintre oameni şi mediu natural este în ultimii ani pe agenda politică internaŃională, în contextul expansiunii

inexorabile a globalizării. Managementul resurselor (de apă) din Africa aridă, conservarea unor areale mai

puŃin afectate de industrializare din Ńările dezvoltate şi înalt urbanizate, decelarea cauzelor şi inventarierea

consecinŃelor încălzirii globale a Terrei sunt tot atâtea probleme, domenii în care – alături de alŃi specialişti

- antropogeografii şi geografii fizicieni se află din nou împreună.

Se poate spune că astfel, geografia umană s-a întors la originile, la începuturile sale (marcate de

analiza relaŃiei om-mediu) , evident în alte coordonate, în alte condiŃii de analiză şi tratare ştiinŃifică a

realităŃilor spaŃiale, regionale sau globale. 206 P.Jackson, op.cit.,p.93 207 între temele de mare actualitate în geografia umană se evidenŃiază şi cele privitoare la difuzie şi hazard. Detalii, pentru cei interesaŃi în Ion Nicolae, 2009, op.cit. pp.206-208.

Avem astfel dovada că geografia, în pofida numeroaselor transformări intervenite cu deosebire în ultima sută de ani rămâne una singură, unitate dată de obiectul unic de cercetare şi anume Terra, cu extrem de variatele situaŃii de ordin natural sau social, generate de modalităŃile de conexare locală, spaŃială a factorilor şi fenomenelor geografice. “Dacă Pământul ar fi fost neted precum o bilă de biliard, probabil că nu ar fi existat ştiinŃa noastră, geografia” spunea J.Gottmann, autorul celebrei lucrări “Megalopolis” (1961).

REZUMAT

În condiŃiile revoluŃiei ştiinŃifice care s-a declanşat după al doilea război mondial,

geografia (umană în particular) s-a văzut nevoită să-şi modifice „agenda de lucru“. S-a impus o mai mare pronunŃată rigoare ştiinŃifică, „procurată“ de pozitivismul logic şi analiza locaŃională, elemente caracteristice revoluŃiei cantitative. Aceasta a schimbat radical demersul geografiei umane care a devenit tot mai mult unui practic-aplicativ. Pe această cale au fost implementate mai multe modele, inclusiv unele elaborate de geografi precum Walter Christaller şi Torsten Hägerstrand; s-a trecut la folosirea pe scară largă a metodelor statistico-matematice.

Geografia umană se apropie tot mai mult de ştiinŃele învecinate (sociologie, ştiinŃa economică ş.a.) de la care a împrumutat o serie de concepte şi alte elemente de ordin teoretic şi metodologic. Geografia cantitativă, matematizată nu este însă acceptată de către întreaga masă a antropogeografilor, în bună măsură şi pentru caracterul ei profund abstract, detaşată de realitatea spaŃială şi socială concretă.

Se dezvoltă astfel, pe fondul acestor reacŃii de rezistenŃă faŃă de matematizarea excesivă, noi direcŃii între care geografia umanistă (care pune pe primul plan al cercetării subiectivismul ) ce are la bază fenomenologia şi existenŃialismul şi geografia radicală ce îşi are ca temei filosofic structuralismul de sorginte marxistă. Ambele direcŃii sunt mai apropiate de problemele socio-economice, de percepŃiile membrilor diferitelor comunităŃi şi societăŃi căutând să înŃeleagă situaŃiile concrete de inegalitate socială, rasială, sexuală (vezi geografia feministă care explorează - în profil spaŃial - inegalităŃile şi discriminările la care sunt supuse femeile în societăŃile moderne).

Problematica relaŃiei comunităŃilor /societăŃii cu mediul înconjurător – tot mai antropizat – se menŃine în atenŃia geografilor umanişti, pe fondul globalizării care departe a a desfiinŃa specificul local/regional (cum s-ar putea crede la o privire superficială) contribuie – paradoxal - la sporirea interesului pentru aspectele ce individualizează o regiune (o Ńară, un Ńinut). Astfel că geografia umană (mai mult ca niciodată elementul cheie al sintezei regionale) se impune ca o necesitate pe plan academic şi pe plan general cetăŃenesc.

AUTOEVALUARE

1. Ce este o paradigmă?. Folosind acest concept prezentaŃi evoluŃia geografiei (umane) până în zilele noastre.

2. Ce a fost revoluŃia cantitativă ? O modă sau o necesitate a dezvoltării geografiei umane ?

3. Care credeŃi că au fost părŃile slabe (inacceptabile) ale geografiei matematizate (bazate pe pozitivismul logic şi analiza locaŃională)?

4. PrezentaŃi modelul locului central (W.Christaller). 5. Ce este geografia umanistă? Prin ce se deosebeşte aceasta de geografia umană

(în general) ? 6. Ce este geografia radicală ? Care este reprezentantul cel mai seamă al acesteia

( n.i. este un geograf englez, cu o lucrare de mare valoare tradusă şi în limba română, în anul 2002).

Teme de control: 1..RevoluŃia cantitativă – etapă necesară a dezvoltării geografiei umane. 2.Noile orientări în geografia umană apărute în ultimele decenii (geografia umanistă, geografia radicală). NOTĂ: Pentru întocmirea referatului se va apela la notele de curs –inclusiv bibliografia semnalată infrapaginal - şi la informaŃii pertinente culese pe internet.

MODULUL V GEOGRAFIA UMANĂ/ANTROPOGEOGRAFIA ÎN ROMÂNIA

(repere generale) ConŃinut: 5.1.Începuturile geografiei româneşti. Aspecte antropogeografice. 5.2.Şcoala geografică românească (valenŃe antropogeografice). 5.3.Dezvoltarea antropogeografiei româneşti până în 1947.. 5.4.Antropogeografia românească în perioada comunistă. 5.5.Antropogeografia în perioada postcomunistă. Obiective: • Cunoaşterea evoluŃiei geografiei umane/antropogeografiei naŃionale şi a

raporturilor sale cu şcolile geografice din Europa.

• Sublinierea rolului formativ al geografiei umane naŃionale în contextul complex al europenizării şi al globalizării.

• În Ńelegerea corectă a fenomenelor socio-economice şi politice cu impact în mediul geografic naŃional.

5.1.Începuturile geografiei româneşti.Aspecte antropogeografice.

Geografia românească trebuie să o privim sub un dublu aspect: pe de o parte este vorba despre cunoaşterea geografică a spaŃiului (azi) românesc, cunoaştere generată de curiozitatea călătorilor – din varii motive – faŃă de Ńinuturile carpato-ponto-danubiene, cunoaştere care în cea mai mare parte are o amprentă antropogeografică; pe de altă parte, aşa cum arăta şi prof.Simion MehedinŃi, este vorba de ştiinŃa/cugetarea geografică, în latura ei antropogeografică.

InformaŃii geografice despre spaŃiul european conturat ca vatră a poporului român întâlnim mai întâi la scriitorii antici, greci şi latini (Herodot, Strabon, Pliniu cel Bătrân ş.a.), interesaŃi să descrie această secvenŃă spaŃio-temporală a barbaricum-ului, inclusă parŃial, încă din sec.7 î.Hr. în lumea civilizată a vremii prin acele oraşe-colonii elene de pe Ńărmul Pontului Euxin. InserŃia spaŃiului nord-dunărean în Imperiul Roman a consolidat, după cum se ştie, semnificaŃia antropogeografică a acestuia şi a dus la formarea a ceea ce s-a numit mai târziu “insula de latinitate” din Estul Europei.

InformaŃiile, chiar dacă sunt parcimonioase nu lipsesc nici în acel tot mai scurt “mileniu de tăcere”, dovadă fiind scrierile bizantine (Iordanes, Constantin Porfirogenetul , Ana Comnena ş.a.), arabe (Al Idrisi, Al Muqadasi, ultimul aducând, la mijlocul sec.X, una dintre primele dovezi documentare asupra poporului român, trăitor la N de Dunăre, “în Ńara pecenegilor”), maghiare (celebra cronică a lui Anonymus, notarul unui rege maghiar Bela), ruse (Cronica lui Nestor). În unele astfel de izvoare aflăm informaŃii despre poporul român precum şi despre o intensă vieŃă economică şi urbană la gurile Dunării (ex. Cronica lui Nestor aminteşte de 80 de oraşe prezente aici – nu toate desigur pe teritoriul actual al României).

Începând cu secolul al 14-lea informaŃiilor scrise li se adaugă şi cele cartografice, mai întâi sub forma portulanelor în care aflăm menŃionate porturile de la Dunăre şi Marea Neagră (Sulina, Chilia, Vicina ş.a.), porturi care se aflau în legături strânse, comerciale cu oraşele italiene (Genova, cu deosebire).Dintre informaŃiile scrise se evidenŃiază cele arabe (Ibn Battuta ş.a.), apoi cele ale ale diplomaŃilor vest-europeni aflaŃi “în tranzit” spre capitala imperiului mongol (ex.Wilem van Ruisbroek). Cunoaşterea geografică se circumscrie descrierilor de Ńări, continente, itinerarii descrieri care au dat consistenŃă primelor cosmografii (sec.16, între ele cea realizată de Sebastian Mőnster, 1544).

Remarcabil este şi faptul că, pentru prima dată, apar scrieri şi hărŃi - asupra acestui spaŃiu – întocmite de personalităŃi trăitoare pe aceste meleaguri. Este vorba de umanistul sas Johannes Honter (cu nume latinizat Honterus) autorul lucrării Rudimenta Cosmographiae precum şi al primei hărŃi dedicate Transilvaniei, hartă inclusă timp de mai bine de un secol în atlasele geografice întocmite în Vestul Europei. Elemente de geografie/antropogeografie apar şi în lucrările Hungaria şi

Chronicon întocmite de umanistul român Nicolaus Olahus (episcop al Ungariei). Călători străini continuă să străbată Ńinuturilor nord-dunărene lăsând, unii dintre ei, consemnări asupra naturii locurilor dar mai ales asupra oamenilor şi economiei locale208 Mai aproape de spiritul geografic modern sunt lucrările realizate la sfârşitul secolului al 17-lea şi începutul celui următor de către Nicolae Milescu spătarul şi Dimitrie Cantemir. Nicolae Milescu este autorul primei scrieri (pe plan mondial) cu caracter geografic şi etnografic asupra Siberiei (Jurnal de călătorie în China) iar Dimitrie Cantemir elaborează – la cererea Academiei din Berlin, al cărei membru fusese ales în 1714 – celebra Descriptio Moldaviae, lucrare este însoŃită de o hartă fapt care îi aduce un plus de valoare geografică209. În łara Românească iese în evidenŃă tot în această perioadă – de mare înflorire pentru cultura veche românească – stolnicul Constantin Cantacuzino care tipăreşte la Padova (la 1700) Harta łării Româneşti, hartă care s-a răspândit repede în Europa, fiind folosită de numeroşi învăŃaŃi în lucrările lor210. În secolul al 18-lea apare un mare număr de lucrări geografice şi cartografice asupra spaŃiului carpato-ponto-danubian întocmite mai ales de ofiŃeri austrieci, ruşi şi francezi inspirate în mare măsură de lucrările celor doi oameni de cultură amintiŃi, D.Cantemir şi C.Cantacuzino211. Se poate spune că aceste lucrări autohtone marchează în fapt începutul literaturii geografice româneşti în care aspectele social-economice ocupă poziŃii prioritare. Aceste aspecte vor deveni tot mai evidente în secolul următor când putem vorbi de un adevărat curent statistico-economic, conturat la începutul istoriei moderne a României. Avem spre exemplu lucrarea lui Nicolae ŞuŃu NoŃiuni statistice asupra Moldovei (1849), o adevărată replică peste timp la Descriptio Moldaviae. Lucrarea lui Nicolae ŞuŃu cuprinde informaŃii despre teritoriu, râuri, climă, produsele solului, faună şi floră, organizare administrativă, consideraŃii asupra populaŃiei, producŃiei (agricultură, industrie extractivă, industrie manufacturieră ş.a.), asupra comerŃului ş.a. O ridicată valoare, nu doar documentară, prezintă şi lucrările întocmite de Ion Ionescu de la Brad asupra agriculturii practicate în diferite părŃi ale spaŃiului românesc (Dobrogea, judeŃul Dorohoi, judeŃul MehedinŃi, judeŃul Putna), lucrări întocmite între 1850 şi 1869. Alte lucrări care prefaŃează/anunŃă etapa modernă a geografiei economice şi umane (a antropogeografiei, cu un singur cuvânt) sunt cele întocmite de negeografi precum Dimitrie Frunzescu (Dictionaru topograficu şi statisticu al României, 1872)212, P.S.Aurelian (economist şi om politic, membru al SocietăŃii Române de Geografie, lucrarea Terra Nostra), M.G.Obedenaru (La Roumanie economique, d’après les donées les plus recentes,Paris, 1876).

208 A se vedea în acest sens preŃioasa colecŃie de volume intitulată Călători străini despre łările Române, apărută în ultimele decenii la Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti. 209 Originalul acestei hărŃi fost descoperit de G.Vâlsan la Biblioteca NaŃională din Paris. 210 Având dimensiunile 123/64 cm harta – al cărei original se află acum la British Museum – reprezintă Muntenia şi Oltenia din punct de vedere fizico-geografic, economic, politico-administrativ şi arheologic. 211 Este demnă de semnalat, de asemenea, lucrarea Notitia principatus Transilvaniae întocmită de Martin Schmeitzel (sas) la 1725 apreciată drept una din primele încercări de geografie ştiinŃifică de la noi (cf.P.Binder,1998). În ea, istoria este despărŃită de geografie iar datele geografice sunt trecute printr-un filtru critic. 212 Lucrare aflată şi în biblioteca FacultăŃii de geografie,Universitatea din Bucureşti.

Cel mai important moment al ultimei părŃi a secolului al 19-lea a fost reprezentat, pentru geografie, de înfiinŃarea SocietăŃii Române de Geografie (1875), act la care a contribuit şi principele de atunci, regele de mai târziu (din 1881) Carol I, fost student al marelui geograf german Carl Ritter. Societatea a contribuit remarcabil la răspândirea cunoştinŃelor geografice, la subvenŃionarea/sprijinirea cercetărilor cu caracter geografic şi etnografic (etnografia românească s-a conturat, ca şi în multe alte Ńări, în cadrul geografiei) şi pe un plan mai alrg, la geneza geografiei moderne.

5.2.Şcoala geografică românească (valenŃe antropogeografice). Întemeietorul şcolii geografice moderne româneşti este Simion MehedinŃi (1868-1962), una din figurile ilustre ale culturii naŃionale, personalitate marcantă în domeniile geografiei, etnografiei, pedagogiei, animator al vieŃii cultural-literare din prima jumătate a secolului al 20-lea. Simion MehedinŃi deŃine, dacă putem spune aşa, câteva “superlative geografice româneşti”: primul bursier al SocietăŃii Române de Geografie trimis în străinătate (1893), prima teză de doctorat în geografie (1899, Uber die kartographische Induktion, teză trecută în 1899 la celebrul Fr.Ratzel, unul din fondatorii antropogeografiei), primul profesor universitar de geografie (Bucureşti, 1900), primul geograf ales membru al Academiei Române, 1905, membru corespondent, 1915 membru plin, discursul de recepŃie, în 1920), primul geograf ajuns într-o funcŃie ministerială (ministru al InstrucŃiunii Publice, 1918), prima sinteză teoretică de excepŃională valoare asupr geografiei ca ştiinŃă (Terra, 1931). Mai putem menŃionca şi faptul că S.MehedinŃi a fost şi profesorul (particular) de geografie al principelui Carol (viitorul rege Carol II), cel care în 1920 a realizat a doua călătorie a unui român în jurul lumii.213 Desigur, pentru noi cel mai important lucru rămâne întemeierea şcolii geografice moderne româneşti. Format sub influenŃa unor mari personalităŃi ale geografiei mondiale (P.Vidal de la Blache, dar mai ales Fr.Ratzel şi F.von Richtofen), Simion MehedinŃi şi-a dezvoltat un sistem propriu, original, de gândire geografică, pe care l-a transmis colaboratorilor săi şi l-a făcut cunoscut prin numeroase lucrări, între care magistrala sinteză – unică la vremea ei – Terra, introducere în geografie ca ştiinŃă, 1931, două volume, 1204 pagini)214 Prin sistemul său de gândire geografică, S:MehedinŃi a devansat nivelul epocii, opera sa fiind din punct de vedere metodologic valabilă şi în zilele noastre, putând fi alăturată celor mai perezentative lucrări ale geografiei mondiale. În privinŃa aspectelor antropogeografice, Terra este doar o introducere în ceea ce urma să fie Ethnos, a doua lucrare capitală a magistrului, lucrare rămasă mult timp în manuscris (de care nu s-a ştiut până de curând) şi publiucată foarte târziu, în 2008215.

Viziunea antropogeografică a profesorului S.MehedinŃi este însă consemnată în numeroase alte lucrări, cu deosebire în cele în care evidenŃiază interacŃiunea dintre factorii geografici şi dezvoltarea istorică (Le pays et le peuple roumain, 1927, Dacia Pontică şi Dacia Carpatică, observări antropogeografice, 1928, Qu’est-ce que la Transylvanie, 1940 ş.a.) De altfel, S.MehedinŃi fundamentează teoretic şi metodologic

213 Primul a fost, c două decenii mai înainte, ing.Bazil Assan. 214 Adevărată replică modernă la “Kosmos”-ul lui Alex.von Humboldt, Terra nu s-a bucurat de o binemeritată recunoaştere internaŃională (nefiind tradusă..) ; unele recenzii din publicaŃii geografice străine au semnalat totuşi excepŃionala sa valoare teoretică. 215 S.MehedinŃi, 2008, Ethnos, introducere în studiul omenirii, Edit.Terra, Focşani, 447 p.

antropogeografia românească încă de la primele sale lucrări tipărite – aşa cum sunt cele ce privesc „Stepa românească din punct de vedere antropogeografic”, 1904, „Obiectul şi sarcinile antropogeografiei”, 1904 – ca şi prin orientarea Seminarului de Geografie, unde se dovedeşte preocupat în primul rând de problemele geografiei umane216 Remarcabilă prin fineŃea şi profunzimea analizei se dovedeşte şi lucrarea apărută în 1916 privitoare la aşezarea Românei în sud-estul continentului privită sub raport geografic şi etnografic.

Circumscrise antropogeografiei în viziunea sa sunt preocupările etnografice, domeniu în care S.MehedinŃi este considerat unul dintre teoreticienii atnografiei naŃionale. Discursul de recepŃie rostit la primirea (formală) în Academia Română217 precum şi amplul studiu „coordonate etnografice: civilizaŃia şi cultura (hilotehnica şi psihotehnica)” tipărit în 1930218 reprezintă contribuŃii de mare valoare la fundamentarea etnografiei moderne româneşti219. Latura etnografică a antropogeografiei este evidentă în lucrarea „Antropogeografia”, manual pentru clasa a VI-a secundară (patru ediŃii, prima apărută sub numele Geografia umană (!) şi politică, în 1937220). Lucrarea se încheie într-o manieră impresionantă ce evidenŃiază latura educativă a demersului geografic, clar exprimată în toate scrierile profesorului Simion MehedinŃi:

„Socoteala cea de pe urmă a cărŃii de faŃă e aceasta: Pământul e casa de educaŃie a omenirii (C.Ritter). Nu se cuvine să trăiască pe pământ, decât naŃiile care îşi cinstesc Ńara lor prin muncă necurmată. Iar cine secătuieşte ogorul, cine brăcuieşte pădurile, cine sălbăticeşte râurile ori le lasă în voia soartei... într-un cuvânt: cine e rău gospodar, acela pierde moşia lăsată de părinŃi şi ajunge rob la străini şi apoi piere ca un netrebnic”.

George Vâlsan (1885-1935), student şi colaborator al lui Simion MehedinŃi, cunoscut îndeobşte ca geograf fizician (geomorfolog) are şi contribuŃii de mare valoare în domeniul antropogeografiei (privită în sens larg, inclusiv etnografia). Amintim în acest sens lucrările privitoare la popularea łării Româneşti, mai precis a Bărăganului (1912), la românii din Craina Serbiei (valea Timocului), la vechimea prezenŃei populaŃiei româneşti în regiunea gurilor Dunării . G.Vâlsan este considerat şi unul din făuritorii etnografiei moderne naŃionale, graŃie lucrărilor sale cu caracter teoretico-metodologic (1912, 1927 ş.a.) precum şi activităŃii sale vizând orientarea cercetării etnografice (pe teren şi/sau muzeistice). G.Vâlsan a coordonat înfiinŃarea Muzeului Etnografic al Transilvaniei (MET, Cluj), primul muzeu etnografic românesc realizat după principii moderne, ştiinŃifice.

În lucrările sale el pledează pentru cercetarea etnografică în strânsă legătură cu cadrul geografic, singura cale menită să asigure etnografiei rigurozitatea ştiinŃifică necesară. Mai puŃin cunoscute sunt preocupările lui G.Vâlsan în domeniul cercetării/studierii creaŃiilor populare (ex. basmele), studii rămase în manuscris şi revelate

216 Lucrările acestui seminar – publicate în “Anuarul Seminarului de Geografie şi Antropogeografie” – sunt şi în biblioteca facultăŃii noastre. 217 Intitulat « Caracterizarea unui popor prin munca şi uneltele sale » 218 realuat împreună cu studiul anterior (nota 10) precum şi alte texte representative în volumul “CivilizaŃie şi cultură”, Editura Trei, 1999, 385 p. 219 Vezi şi I.Nicolae, Simion MehedinŃi, fondator al etnografiei româneşti, Com.Geogr.. Univ.Buc., VI, 2002. 220 Cf. Costică Neagu, 2007, Simion MehedinŃi, biobibliografie, Edit. FundaŃiei Universitare « Dunărea de Jos »,GalaŃi, p.105.

lumii ştiinŃifice mult mai târziu (1977)221. În 1920, la numai 35 de ani G.Vâlsan este ales membru al Academiei Române, o recunoaştere a excepŃionalelor sale calităŃi de om de ştiinŃă şi universitar.

Constantin Brătescu (1882-1945), de asemenea student şi colaborator al lui Simion MehedinŃi, se evidenŃiază prin studiile sale de geografie umană (inclusiv geografie istorică, toponimie ş.a.) asupra spaŃiului ponto-danubian; el este supranumit “geograful Dobrogei”, contribuind ca nimeni altul la cunoaşterea ştiinŃifică geografică a acestui spaŃiu românesc. De subliniat faptul că la începutul celui de al treilea deceniu al secolului trecut Constantin Brătescu a jucat un rol deosebit de important în conturarea nomenclaturii actuale geografice dobrogene, arătând necesitatea punerii de acord a realităŃii toponimice cu realitatea etnică222. Profesor la Universitatea din CernăuŃi (din 1924) şi urmaşul prof.S.MehedinŃi – după pensionarea acestuia, 1938 – la Universitatea din Bucureşti, C.Brătescu a fost de asemenea şi membru (corespondent) al Academiei Române.

Dintre studenŃii şi colaboratorii lui S.MehedinŃi, cel care s-a dedicat cu precădere domeniului antropogeografic a fost prof.Vintil ă Mihăilescu (1890-1978). Chiar de la prima sa lucrare publicată (Bucureştii din punct de vedere antropogeografic şi etnografic, 1915), realizată ca teză de licenŃă la îndemnul şi sub îndrumarea mentorului său S.MehedinŃi) V.Mihăilescu subliniază importanŃa aşezărilor urbane ca domeniu de cercetare geografică. Prin acest studiu precum şi alte lucrări elaborate în perioada interbelică între care teza de doctorat „Vlăsia şi Mostiştea” (1924) V.Mihăilescu pune bazele geografiei urbane româneşti. Analiza oraşului în contextul regional, mai apropiat sau mai depărtat, a oferit un model urmat de toŃi antropogeografii români preocupaŃi de această realitate extrem de dinamică numită oraş.

Prof. V.Mihăilescu s-a aplecat şi asupra aşezărilor rurale realizând prima clasificare morfostructurală (cu certe elemente funcŃionale n.i.) a acestora (1927), clasificare folosită şi azi de geografi şi etnografi în analiza fenomenului rural. Ca şi profesorul său, S.MehedinŃi, Vintil ă Mihăilescu are contribuŃii fundamentale în domeniul teoriei geografice (multe incluse în lucrarea Geografie teoretică, apărută în 1968 la Editura Academiei). Într-o perioadă marcată de o falie profundă, oficializată, dintre geografia fizică şi geografia economică (n.i. numele desemnând, în perioada comunistă geografia umană) prof.Vintilă Mihăilescu militează şi demonstrează caracterul unitar al ştiinŃei geografice. Ales membru corespondent al Academiei Române (înainte de 1948) este inclus în rândul membrilor plini în anul 1974.

Tot dintre studenŃii lui S.MehedinŃi se evidenŃiază Al.Dimitrescu-Aldem care, după ce a elaborat o teză de geografiei fizică (privitoare la valea Dunării între Turnu Severin şi Brăila, teză susŃinută în Germania, 1910) realizează mai multe studii antropogeografice între care se evidenŃiază prin perenitatea observaŃiilor, a ideilor România în tranzitul sud-est european (1912). Moartea timpurie (1919, 39 ani) a curmat o carieră ştiinŃifică dintre cele mai promiŃătoare.

221 Unele aprecieri în privinŃa laturii etno-folclorice a activităŃii ştiinŃifice a lui G.Vâlsan aflăm în I.Nicolae “George Vâlsan – fondator al etnografiei moderne româneşti” (mss, comunicare sesiunea facultăŃii de geografie, nov. 2002). 222 Până atunci la aproape o jumătate de veac de la inserŃia provinciei dintre Dunăre şi Marea Neagră în cadrul României, majoritatea localităŃilor aveau denumiri otomane (populaŃia turco-tătară nu mai reprezenta, după primul război mondial decât o treime din locuitorii provinciei).

Ultimul223 din galeria marilor geografi cu recunoaştere academică a fost Victor Tufescu (1908-2000), format la şcoala geografică ieşeană. De o complexitate şi varietate inegalabilă, opera ştiinŃifică a prof. V.Tufescu s-a realizat în mai mult de 60 de ani (1930-1994) şi cuprinde peste 250 lucrări (dintre care 15 volume), unele premiate de Academia Română (al cărei membru a fost ales după 1989)224.Referiri la contribuŃia prof.V.Tufescu în diferitele domenii ale geografiei umane vom face mai departe în cuprinsul acestui modul.

5.3.Dezvoltarea antropogeografiei româneşti până în 1947. Începuturile sale, în perioada modernă, sunt legate de Societatea Geografică Română, care a sprijinit apariŃia unor studii asupra resurselor naturale, economiei şi populaŃiei elaborate în ultimele decenii ale secolului al 19-lea de specialişti din domenii învecinate (ex.I.Vasiliu-Năsturel, Geografia căilor de comunicaŃii în România, 1885, Nestor V.A. Urechea, Un proiect de geografie socială în România,1902225). După întemeierea învăŃământului geographic universitar (1900 Bucureşti, 1904 Iaşi), se acordă o atenŃie prioritară problemelor de geografie umană (antropogeografie), la fundamentarea teoretică a acesteia contribuind aşa cum arătat anterior, părintele geografiei moderne româneşti Simion MehedinŃi. Lui i se alătură Ştefan D:Popescu (titularul primei catedre de geografie de la Universitatea din Iaşi, 1904) cu lucrarea Localizarea industriilor în România – studiu de geografie economică (1905) şi Gh.Arghirescu, primul profesor de geografie del a Academia Comercială (Academia de Studii Economice din zilele noastre) care oferă o foarte modernă definiŃie a geografiei economice226 Geografia populaŃiei şi aşezărilor (sau geografia umană în sens restrâns) – una din cele mai reprezentative direcŃii ale geografie naŃionale din prima jumătate a secolului al 20-lea – conturată de S.MehedinŃi, s-a dezvoltat sub influenŃa şcolii franceze de geografie umană, atât în ceea ce priveşte problematica urmărită cât şi sub aspectul metodologiei aplicate în lucrările de geografie regională. InfluenŃă majoră au avut-o lucrările lui Emm.de Martonne (între ele La Valachie, 1902) privind distribuŃia geografică a populaŃiei din sudul Ńării sau viaŃa pastorală la români. Acest ultim filon – al păstoritului – va fi cu deosebire valorificat în perioada interbelică, fiindu-i consacrate şi câteva teze de doctorat (ex. Tiberiu Morariu, ViaŃa pastorală în MunŃii Rodnei, Laurian Someşan, ViaŃa pastorală în MunŃii Calimani). Tematica “pastorală” abordând una dintre ocupaŃiile caracteristice poporului nostru şi-a găsit încununarea ceva mai târziu (în 1964) în celebra lucrare Păstoritul la români al cărei autor Romulus Vuia, geograf ca formaŃie,

223 Până în februarie 2009 când a intrtat în acest « club » extrem de select profesorul Dan Bălteanu (n.1943), renumit geomorfolog şi cercetător al hazardelor/riscurilor geografice. 224 Mai multe elemente interesante despre viaŃa şi activitatea prof.V.Tufescu aflaŃi în volumul VICTOR TUFESCU, Bucureşti, 2000, editat de Institutul de Geografie al Academiei române, în cadrul colecŃiei „Geografi români” şi în volumul omagial apărut în 2008, la centenarul naşterii, editat de Facultatea de Geografie, Univ.Bucureşti. Acest din urmă volum include şi reeditarea tezei domniei sale de doctorat. 225 Această lucrare apărută în BSRG, 1902, a fost apreciată de către unii geografi români ca oferind ocazia folosirii pentru prima dată în lume a expresiei geografie socială. Aşa cum s-a arătat la momentul potrivit, cel care a folosit pentru prima oară această noŃiune a fost E.Reclus (1884). 226 „Geografia este ştiinŃa care studiază fenomenele economice sau mai bine zis activitatea economică a diferitelor părŃi din omenire, în legătură, în dependenŃele cauzale pe care aceste fenomene, aceasrtă activitate le are cu mediul înconjurător şi, în primul rând, cu mediul natural”, 1913).

este considerat de majoritatea etnografilor drept fondatorul etnografiei ştiinŃifice româneşti227. În perioada interbelică, după desăvârşirea făuririi statului roman unitary (omânia Mare) câmpul investigaŃiilor se diversifică, geografii români îmbrăŃişând un cerc larg de probleme: geografie istorică, etnografie, aspecte demografice (nu puŃine abordând probleme ale minorităŃilor entice), geografia aşezărilor, geografia regională ş.a. Sub influenŃa lui S.MehedinŃi noile generaŃii de geografi se ocupă cu prioritate de clarificare, cu argumente geografice, a unor importante probleme legate de originea şi continuitatea poporului roman în spaŃiul carpato-pontoi-danubian, de relaŃiile cu etniile conlocuitoare ş.a. Se întocmesc hărŃi entice ale Ńării, se urmăresc deplasările de transhumanŃă 228(ies în evidenŃă sub acest aspect lucrările Marei N.A.Popp), se analizează repartiŃia teritorială a populaŃiei (sub variatele sale aspecte) pe baza datelor primului recensământ general (1930) – cel mai complet care a fost realizat până acum în România. De asemenea se ia atitudine asupra hotărârilor Dictatului de la Viena229, se argumentează geografic intrarea României în cel de-al doilea război război mondial. În acel context tulbure european şi mondial al celui de al patrulea deceniu finalizat tragic prin declanşarea ultimei conflagraŃii mondiale se dezvoltă geografia politică al cărei reprezentant de seamă a fost prof.I.Conea (1902-1974). Student şi apoi colaborator al lui S.MehedinŃi, Ion Conea se evidenŃiază de asemenea prin lucrări de geografie istorică230 şi de toponimie (este considerat în zilele naostre drept fondatorul toponimiei geografice româneşti). Să amintim că Ion Conea a fost şi profesorul de geografie al viitorului rege al României, Mihai I, luările de poziŃie ale fostului suveran – în legătură cu problemele societăŃii româneşti de azi -dovedind o foarte bună înŃelegere – geografică - a realităŃilor spaŃiale şi sociale naŃionale în pofida îndelungatei perioade de exil. Problemele de geografia aşezărilor omeneşti tratate în lucrări speciale sau în lucrări regionale au reŃinut atenŃia tuturor geografilor interbelici (de la S.MehedinŃi şi G.Vâlsan la V.Mihăilescu, I.Conea, V.Tufescu, N.Al.Rădulescu ş.a.). Am semnalat contribuŃia lui V:Mihăilescu; să adăugăm în acest context importantele contribuŃii ale prof.V.Tufescu la analiza reŃelelor regionale de oraşe (exemplar este în acest sens studiul dedicat târguşoarelor din Moldova) şi ale prof. N.Al.Rădulescu în evidenŃierea zonelor de aprovizionare ale oraŃelor. Ultimele se înscriu pe direcŃia trasată de V.Mihăilescu privind rolul şi influenŃa spaŃială, coordonatoare a centrelor urbane, o problematică nouă, uşor insolită, dacă avem în vedere nivelul redus de urbanizare al României antebelice (sub ¼ din populaŃia Ńării). Preocupările de geografie economică au fost de mai mică amploare, aspectele economice regăsindu-se prioritar în lucrările de geografie regională. Se subliniază, în 227 Teza de doctorat a lui R.Vuia Pădurenii şi łara HaŃegului, 1924, este considerată un model de tratare etnografică, neegalat până în zilele noastre ( aidoma Câmpiei Române” a lui G.Vâlsan în geomorfologie). 228 Accentul pus pe deplasările oierilor transhumanŃi – menit a argumenta în bună măsură, consistenŃa şi extensiunea blocului etnic românesc – a fost folosit de unii specialişti străini spre a „dovedi” caracterul nomad al românilor, făcând o confuzie voită între transhumanŃă (practicată de o populaŃie sedentară) şi nomadism. Lucrarea lui R.Vuia aminitită mai sus a dovedit că transhumanŃa – spectaculoasă prin dimensiuni spaŃiale – a avut o poziŃie secundară în ansamblul creşterii animalelor de către români. 229 Vezi în acest sens excelentul studiu ştiinŃific, profund patriotic al lui S.MehedinŃi Qu’est-ce que la Transylvanie, 1940 230 Teza de doctorat, łara Loviştei –studiu de geografie istorică, 1934 a fost elogios apreciată de contemporani între care S.MehedinŃi şi N.Iorga. De asemenea trebuie amintită lucrarea cu un profund aspect teoretic-metodologic Prin geografie umană la o nouă concepŃie a geografiei istorice, 1938.

aceste lucrări, potenŃialul economic variat al Ńării dar şi valorificarea unilaterală a acestuia (petrol, lemn mai ales) prin implicarea în mare măsură a capitalului străin. Perioada de mare avânt economic, industrial cu deosebire, de după criza economică mondială de la începutul anilor ’30, nu a fost reflectată corespunzător în lucrările geografilor vremii, concentraŃi putem spune, pe problematica indusă de lumea rurală ( sub variatele sale aspecte). A revenit altor specialişti sarcina tratării acestor aspecte, industriale, şi să le facă cunoscute prin intermediul Buletinluui SocietăŃii Române (Regale) de Geografie. Avem în vedere studiul dedicate industriei metalurgice din Banat şi Transilvania (Şt.Burileanu, 1921), apoi cel ce tratează izvoarele de energie şi aşezarea geografică a diferitelor industrii în românia (M.Manoilescu, 1922); autor al concepŃiei corporatiste, aplicată pe alte meleaguri ale globului între care America latină) şi valoroasa sinteză asupra industriei româneşti (Liliana Georgescu, 1940). Totuşi, prima sinteză asupra geografiei economice româneşti - apărută în “Enciclopedia României”, 1938 - aparŃine unui geograf, prof.V.Mihăilescu. Putem spune, într-o concluzie parŃială asupra perioadei anterioare instaurării comunismului (1947), că antropogeografia românească era racordată la marile tendinŃe evidente pe plan mondial, cu un anumit specific generat de situaŃia economico-socială a Ńării (accent pe lumea rurală, pe cea a micilor aşezări urbane – târguri, pe problemele cu solidă încărcătură etnografică – vezi păstoritul..). Nu lipsesc tendinŃele novatoare (vezi domeniul geografiei sociale sau cel al geografiei politice şi al geopoliticii, domeniu în care s-a remarcat prof.I.Conea) cum nu lipsesc încercările de teoretizare geografică (S.MehedinŃi, G.Vâlsan, I:Conea şi N.N.Orghidan – autorul unui studiu interesant privitor la sarcinile şi obiectul de cercetare al geografiei umane)231. Sub raport academic să amintim apariŃia, în 1947 – litografiată – a cursului de Antropogeografie întocmit de prof. N.Al.Rădulescu şi Ńinut în faŃa studenŃilor geografi ai UniversităŃii din Bucureşti, curs la care am făcut apel în mai multe rânduri. Se poate spune că geografia – prin antropogeografie – s-a angajat în împlinirea comandamentelor politico-sociale ale vremii, argumentând vechea aserŃiune straboniană privitoare la caracterul utilitar al geografiei232

5.4.Antropogeografia românească în perioada comunistă. Cercetările geografice au fost orientate, din primii ani postbelici, prioritar spre studii regionale, strâns legate de ceea ce s-a numit sarcinile construirii noii societăŃi socialiste. Marile decalaje existente între provincii sub raportul dezvoltării economice ( mai ales industriale) sunt semnalate încă din 1946 (V.Tufescu Stări economice regionale oglindite în evoluŃia oraşelor). MulŃi geografi participă direct la activitatea instituŃiilor de

231 A se vedea în acest sens partea finală a modulului III. 232 Vezi mai sus amploarea extraordinară căpătată de studierea păstoritului, a transhumanŃei, a argumjentării geografice a permanenŃei poporului român în coordonatele spaŃiale naŃionale ivite după primul război mondial.

organizare şi planificare teritorială. S-au realizat, între altele, studii detaliate, adevărate monografii, asupra a 80 de oraşe ale Ńării, studii care au stat ulterior la baza remodelării urbane socialiste. O direcŃie de cercetare care se continuă din anii antebelici, şi care capătă amploare, este cea a studierii relaŃiilor existente între centrele urbane şi zonele lor de influenŃă (numite “pe stil vechi” zone de aprovizionare).

O primă realizare majoră, de sinteză asupra geografiei umane româneşti (numită acum geografie economică) o aflăm în volumul al II-lea al lucrării Monografia geografică a R.P:Române (1960) unde, sunt evidenŃiate, cu inerentele derapaje de limbaj (ideologizat) schimbările survenite în geografia umană şi economică a Ńării ca urmare a politicii de industralizare socialistă şi de cooperativizare a agriculturii. Să subliniem, ca un element valoros, peren, capitolul dedicat toponimiei din primul volum al acestei monografii, capitol întocmit de Ion Conea în care se găsesc repere fundamentale teoretice şi metodologice privitoare la această disciplină de contact a geografiei cu lingvistica şi istoria. Avem aici şi o primă clasificare geografică a toponimelor, clasificare folosită şi în prezent ( şi de alŃi specialişti toponimişti). După 1960 se remarcă o diversificare şi o accentuare a preocupărilor în toate ramurile antropogeografiei, sub influenŃa cerinŃelor practicii sociale, ale amenajării şi sistematizării teritoriale. Să subliniem, între altele, realizarea a peste 60 de teze de doctorat, cele mai multe din domeniul geografiei economice regionale sau ale geografiei urbane şi rurale. În acelaşi timp, au loc şi o serie de dezbateri teoretico-metodologice privind unitatea dintre ramurile geografiei fizice şi cele ale geografiei umane şi economice (exemplu dezbaterea găzduită de revista « Forum » în anul 1965), dezbateri nu lipsite de “farmecul” ideologiei marxist-leniniste. În acelaşi timp eforturile unor geografi din vechea generaŃie (în primul rând ale prof.V.Mihăilescu) au făcut ca geografia românească să-şi păstreze, în general, un caracter unitar şi să nu se “spargă” în două geografii distincte, aşa cum s-a întâmplat în URSS-ul învecinat. Clarificarea metodologicăa impus o viziune integratoare asupra obiectului de studiu, asupra structurii geografiei umane (şi economice), în care se dezvoltă concepŃia sistemică. Elemente valoroase ale acestei concepŃii le aflăm în lucrările de referinŃă ale marilor înaintaşi, în primul rând în Terra prof.Simion MehedinŃi. tot mai mult se folosesc metodele statistico-matematice, semnalând în acest fel racordarea antropogeografiei române la tendinŃele existente pe plan mondial (induse de revoluŃia cantitativă233, vezi modulul IV). Este evident un fapt şi anume că penuria de date, explicabilă prin controlul excesiv al statului, al partidului, asupra mijloacelor de informare a limitat această acŃiune de modernizare a geografiei umane româneşti. Simptomatic este faptul că geografia socială, atât de prezentă în geografia occidentală contemporană, a fost practic absentă, primii paşi concreŃi fiind făcuŃi abia după 1990 (a se vedea şi cursurile universitare de Geografie socială introduce în programa şcolară în 1993-94). O serie de lucrări de doctorat, în parte publicate, fac dovada aplicării serioase (în raport cu baza de date existentă la acel moment…) a metodelor şi mijloacelor moderne de investigare şi interpetare a datelor şi informaŃiilor spaŃiale (Vasile Nimigeanu, 1971, Ioan Ianoş, 1982, Vasile Surd, 1982, Silviu NeguŃ, 1983).

O dezvoltare importantă o înregistrează geografia urbană. S-a trecut de la vechile abordări în spiritul geografiei clasice franceze, la cele ce pun în evidenŃă funcŃiunile îndeplinite de oraşe pe plan local, regional sau naŃional. La începutul anilor ’60 apar 233 Revezi partea a IV-a a cursului (modulul precedent).

primele clasificări funcŃionale din partea a două colective coordonate de prof. V.Mihăilescu şi respectiv prof. I.Şandru de la Universitatea din Iaşi. Se realizează (în 1970) de către prof. V.Cucu, personalitate a geografiei postbelice, prima sinteză modernă asupra oraşelor României234, Al.Ungureanu, membru corespondent al Academiei Române (ales după 1990) publică la rândul său zece ani mai târziu prima (şi ultima) sinteză geografică modernă asupra oraşelor din Moldova iar D.I.Oancea o primă sinteză asupra unei grupări urbane (GalaŃi-Brăila, 1973).

Se creează astfel condiŃii favorabile pentru promovarea consecventă a multiplelor aspecte teoretice, metodologice şi practice privind habitatul urban, atât ca formă a aşezărilor urbane, cât mai ales ca formă a organizării teritoriale a economiei. Pe acest fond se evidenŃiază fundamentele concepŃiei geografice asupra urbanizării – proces privit ca ireversibil (ceea ce este corect la scara întregii Ńări) – o amploare deosebită cunoscând cercetările privind legăturile dintre urbanizare, dezvoltare economică, diverse tipuri de habitat şi calitatea mediului înconjurător.

Noile aspecte vizează: • Gradul de urbanizare a judeŃelor, creşterea numeric şi repartiŃia oraşelor Ńării

(în lucrări ale geografilor de la Universitatea Bucureşti între care C.Herbst, A.Rădoi, I.Popovici ş.a.);

• Rolul social-economic al oraşelor mici (de cercetători de la Univesitatea din Cluj şi de la Institutul de Geografie al Academiei precum P.Deică şi I.Ianoş);

• Procesul de urbanizare (Vasile Cucu), de formare a grupărilor urbane şi a sistemelor teritoriale de oraşe (numeroşi cercetători de la Universitatea din Bucureşti şi de la Institutul de Geografie al Academiei);

• Zonele periurbane235 (apare, în 1973 teza de doctorat asupra zonei periurbane a Bucureştilor, cea mai complexă dintre aceste spaŃii învecinate oraşelor mari; apar mai mult studii realizate de un colectiv de la Universitatea Bucureşti format din Ludmila Panaite, Nicolae Caloianu, Maria ChiŃu);

• Sistematizarea urbană şi rurală (promotor fiind prof.V.Cucu, autor şi al unui volum special dedicat acestei probleme, 1977) conectată la triada învăŃământ-cercetare-producŃie, care, pusă în practică, a antrenat marea majoritate a geografilor, atât a celor din sfera geografiei umane cât şi a geografiei fizice;

• Aşezările de tip satelit (demonstrând o anumită maturitate căpătată de reŃeaua urbană a Ńării, mai ales în anumite secvenŃe regionale cum este cea din sudul

234 În anii ’20 prof. I.Simionescu, membru al Academiei Române, geolog şi geograf a publicat o primă monografie/prezentare a aşezărilor urbane - “Oraşele României” - realizată în manieră clasică, descriptivă. 235 Există o anumită dispută privitoare la numele pe care trebuie să-l poarte spaŃiul adiacent oraşului (indiferent de mărimea acestuia) dar “modelat” de către acesta; termenul mai vechi, propus de V:Mihăilescu – zone de aprovizionare, a fost treptat abandonat (sau folosit tot mai rar) spre a fi înlocuit cu cel de zonă preorăşenească (un calc după termenul din limba rusă пригородная зона), zonă periurbană (de majoritatea geografilor (deocamdată) sau zonă suburbană. Asupra relaŃiei oraş-spaŃiu înconjurător există o teză de doctorat elaborată îndelung şi susŃinută în 1999 de Ion Nicolae (Suburbanismul ca fenomen geografic în România, Editura Meronia, 2002)

Transilvaniei, analizată de către colectivul Ludmila Panaite, Nicolae Caloianu, Gheorghe Dragu)236

• Ierarhizarea social-economică a oraşelor (Vasile Cucu, 1973). În geografia rurală a fost elaborat conceptul de complex rural privit ca o realitate

social-teritorială, în care vatra, moşia/hotarul, populaŃia şi activităŃile sale trebuie analizate în strânsă corelaŃie. Apare o primă clasificare funcŃională a aşezărilor rurale (realizată în 1960 de un colectiv de la Institutul de Geografie al Academiei condus de Ion Băcănaru, geograf cu pregătire şi în domeniul sociologiei) urmate de aplicări la nivel regional, cel mai adesea în cadrul unor teze de doctorat (dar nu numai) analizând situaŃii concrete din SubcarpaŃi, Delta Dunării, Dobrogea, Colinele Tutovei ş.a.

Alte studii au abordat aspecte privitoare la gruparea sau dispersia aşezărilor rurale, distribuŃia pe altitudine a acestora (Cl.Giurcăneanu cu o masivă teză de doctorat asupra satului din CarpaŃi), dezvoltarea industrială a satelor, urbanizarea satelor (corelată, desigur, cu industralizarea întregului spaŃiu naŃional), metodologia stabilirii potenŃialului economic al aşezărilor rurale (E:Molnar, Universitatea din Cluj, 1967).

În geografia populaŃiei precumpănesc în această perioadă, comunistă, problemele privind evoluŃia repartiŃiei teritoriale şi structura acesteia (a populaŃiei), structura mişcării migratorii interne (revelând şi continuare, pe un plan mai redus, acel deplasări sezoniere ale lucrătorilor la pădure/butinarilor maramureşeni, sau ale celor antrenaŃi în muncile agricole ş.a.), atât la scară naŃională cât mai ales în cadrul diferitelor unităŃi teritoriale – administrative sau naturale – unele aspecte de geografie aplicată (I.Şandru,1967)237, la care se aduagă hărŃi de profil, precum cele asupra mobilităŃii populaŃiei şi a forŃei de muncă (din Atlasul Geografic NaŃional, 1978).

În cadrul geografiei economice s-a realizat trecerea de la faza descriptiv-calitativă, de început, la analiza complexă a factorilor care determină dezvoltarea şi structura teritorială a ramurilor economiei naŃionale, precum şi a implicaŃiilor în modificarea peisajului geografic. Acest domeniu s-a dovedit - privit acum retrospectiv şi în alte condiŃii socialo-politice - unul îmbibat de frazeologia ideologică comunistă fără însă ca aceasta să acopepre/ecraneze observaŃia adesea critică a aspectelor negative implicate de “construcŃia socialismului biruitor”. AtenŃia se îndreaptă prioritar spre problemele de tipologie şi regionare a industriei în ansamblu sau pe ramuri, precizându-se cu acest prilej, conŃinutul unor categorii texonomice: regiunea, nodul industrial, gruparea, centrul industrial, zona funcŃională industrial-urbană, platforma industrială (termen preluat din limbajul practicienilor negeografi) ş.a. Se evidenŃiază în această direcŃie activitatea depusă de o serie de colective de geografi de la Universitatea din Bucureşti (coordonatori fiind prof.C.Herbst sau prof.I.Popovici).

Au fost abordate totodată, aspecte ale structurii industriei în profil regional, ale prezentării diferitelor ramuri (tot mai multe, pe măsura adâncirii procesului industrializării) a raportului dintre industrializare, urbanizare şi mediul înconjurător (la începutul anilor ’70) geografia românească înscriindu-se astfel în curentul mai larg, mondial care a condus la prima conferinŃă asupra stării mediului Ńinută la Stockholm sub 236 O prezentare diacronică a acestei reŃele urbane sud-transilvane o aflăm într-un studiu realizat de Ion Nicolae(1979). 237 În toamna anului 1967 a fost organizat la Univesitatea din Cluj un simpozion naŃional dedicat geografiei aplicate/aplicative care a mobilizat majoritatea numelor sonore (sau mai tinere) ale geografiei româneşti. Comunicările susŃinute atunci au fost publicate într-un număr special al revistei Studia Universitatis Babeş-Bolyai, seria geografie (anul 1967).

egida ONU (iunie 1972)238. Problemele geografice ale industriei au o largă reflectare în numeroase studii regionale ca şi în hărŃile tematice din cuprinsul Atlasului NaŃional (realizat în anii ’70). Geografii consemnau şi analizau astfel impactul în teritoriu al intensului (considerat acum excesiv sau oricum prost orientat structural şi teritorial) proces al industrializării socialiste, cauză a numeroase traume şi dezechilibre în teritoriu, “operaŃionale” în perioada postcomunistă.

Geografia agriculturii şi a utilizării terenurilor a cunoscut, de asemenea, noi dezvoltări care au reflectat şi analizat transformările suferite de acest domeniu vital al economiei în procesul cooperativizării, al modernizării socialiste. S-au analizat aspectele utilizării terenurilor, ale utilizării forŃei de muncă în agricultură, dezvoltarea diferitelor ramuri agricole; de asemenea s-a analizat formarea şi funcŃionalitatea agricolă a zonelor periurbane (cu un specific claral activităŃilor agricole legat de solicitările centrelor urbane învecinate), apoi problemele tipologiei agricole realizându-se şi o primă sinteză asupra geografiei agriculturii din România (un volum de mai multe sute de pagini, cu numeroase hărŃi, publicat de colectivul N:Al.Rădulescu, I.Velcea, N.Petrescu, 1968).

Studiile de geografie a transporturilor şi a căilor de comunicaŃii deşi mai puŃine au surprins varietatea modalităŃilor de transport (mărfuri şi călători), modificările intervenite în infrastructura căilor de comunicaŃii, dinamica şi structura traficului de mărfuri şi călători, legăturile economice, ariile de convergenŃă a transporturilor. Un loc important îl deŃin studiile consacrate transporturilor maritime şi fluviale (Alexandra Ghenovici, Chr.Stan) şi transporturilor feroviare (I.LeŃea, geograf aflat azi pe meleaguri californiene n.i.).

Geografia turismului s-a dezvoltat ca ramură interdisciplinară în raport direct cu intensificarea valorificării potenŃialului turistic natural şi social-cultural, o contribuŃie importantă revenind colocviilor naŃionale organizate periodic, începând cu 1968, de Institutul de Geografie şi de Institutul de Economia ComerŃului Interior şi a turismului, lucrările susŃinute fiind publicate ulterior în volume speciale. Printre problemele abordate sunt de reŃinut cele privitoare la regionarea turistică239, turismul internaŃional (revigorat după anul 1967, declarat An InternaŃional al Turismului)240, tipuri de localităŃi turistice, dezvoltarea turismului în profil regional. Dintre hărŃile de geografie a turismului se evidenŃiază cele din Atlasul NaŃional (1977).

În sfârşit s-au realizat şi o serie de regionări economico-geografice241 care reflectă pe de o parte modificările intervenite în structura teritorială socio-economică generate de politica partidului unic al cărei scop era crearea unei noi societăŃi (şi a unui “om nou”, “om” evident acum în perioada de tranziŃie) iar pe de altă parte ideologizarea gândirrii geografice; acest din urmă fapt a transformat în bună măsură geografia

238 În 1971 a fost organizat de către secŃia de geografie a UniversităŃii din Bucureşti un simpozion dedicat acestei probleme devenite de mare acuitate, simpozion cu o largă participare naonală (pe lângă geografi au participat economişti, arhitecŃi, sociologi, urbanişti). 239 O primă regionare a întâlnim în 1945 şi aparŃine prof.N.Al.Rădulescu, pe atunci profesor la Academia Comercială, instituŃie de învăŃământ superior economic în care geografia (economică) este preuenză încă de la începuturile sale (fondată în 1913). 240 O analiză complexă privind turismul romînesc în contextul regional sud-est european/balcanic o aflăm într-un studiu publicat în 1980 în Revue roumaine….(autori I.Nicolae, Ş.Dragomirescu) 241 Nivelul superior al acestora a fost atins în volumul al II-lea al Geografiei României (lucrare reprezentativă pentru geografia postbelică, mai cunoscută fiind sub numele de Tratatul de geografie a României)

românească într-un instrument al politicii statului comunist şi a limitat câmpul de investigare al geografiei umane.

5.5.Antropogeografia în perioada postcomunistă RevoluŃia din decembrie 1989 a produs, cum este şi firesc, modificări

semnificative şi în sfera geografiei umane. Ea a scăpat de “corsetul” indicaŃiilor şi programelor dezvoltării multilaterale şi echilibrate în profil teritorial, de îngrădirile legate de comunicarea cu geografia occidentală, în puŃine cuvinte, s-a produs şi o eliberare a geografiei umane/antropogeografiei domeniul cel mai vitregit al geografiei româneşti. Nu putem totuşi să nu observăm că în pofida obstacolelor ideologice, politice, geografia umană a marcat progrese evidente (vezi prezentările de mai sus), progrese limitate de restricŃiile în calea colaborării directe şi indirecte (pe calea bibliografiei) cu geografii din alte Ńări (cu deosebire cu cei din Europa Occidentală). Aşa cum s-a văzut din paginile precedente (modulul IV) geografia umană a cunoscut profunde transformări teoretico-metodologice în ultimele decenii, doar parŃial reverberate în geografia românească.

Acum, după 1989, sursele de informare (statistică dar nu numai) s-au liberalizat, elementele capabil de prelucrat s-au multiplicat (vezi chestionarele mult mai complexe ce au stat la baza recensămintelor din 1992 şi 2002), dar cel mai mare câştig a fost credem, libertatea de mişcare, dincolo de graniŃele Ńării. Numeroşi tineri geografi au beneficiat de burse de specializare pe lângă instituŃii şi universităŃi reputate din Occident, manifestările ştiinŃifice internaŃionale, cu participare românescă s-au înmulŃit, devenind acŃiuni obişnuite (înainte de 1989 participarea la o asemenea reuniune era un adevărat eveniment ce dădea naştere şi la suspiciuni legate de aprobarea deplasării peste hotare, evident în scop ştiinŃific).

S-au modificat, modernizat planurile de învăŃământ, s-au introdus discipline noi precum geografia socială şi geografia culturală, s-au organizat stagii de masterat care au adâncit cunoaşterea pe direcŃii specializate, mai înguste, în maniera celor din geografia occidentală.242 Se poate spune că acum, pe plan instituŃional şi al programelor de pregătire, geografia umană/antropogeografia românească este pe deplin racordată mişcării geografice internaŃionale. Efectele acestor modificări de optică şi abordare a problemelor de geografie umană se văd încă de pe acum dar va fi nevoie de mai mult timp pentru ca ele să se înstăpânească.

Trebuie adăugat în finalul acestei scurte prezentări a geografiei umane postbelice un aspect care se află la contactul geografiei umane cu geografia regională. Este vorba de prezenŃa geografilor – din varii generaŃii – în prezentarea antropogeografică a spaŃiilor extraromâneşti atât în contextul universitar (cursuri de geografia continentelor structurate în anii ‘60-’70 pe geografia Ńărilor socialiste şi geografia Ńărilor capitaliste 243) cât şi în cel

242 MenŃionăm în acest context masteratul de geopolitică, dezvoltat la Academia de Studii Economice de către profesorul Silviu NeguŃ. 243 Această abordare politizată a realităŃii geografice mondiale dădea naştere în rândul studenŃilor geografi la variante care mai de care mai “interesante”. Una dintre ele era legată de “posibilitatea” proclamării SUA (stat care era tratat pe aproape un semestru în anul IV de studii) drept Ńară socialistă - în vara care separa anul III (în care se preda cursul de geografie a Ńărilor socialiste) de anul IV (în care se predau Ńările capitaliste) - situaŃie în care studenŃii “ar fi scăpat” de un mare volum de muncă !!! Evident totul era o simplă utopie amuzantă care evidenŃia însă nefirescul unei asemenea tratări a problemelor de ordin

publicist, editorial. S-au remarcat în această direcŃie o serie de geografi de la Universitatea din Bucureşti (C.Herbst, I.Popovici, V.Hilt, N.Caloianu, I.LeŃea, I.Nicolae) cât şi de la Universitatea Al.I.Cuza –Iaşi (Al.Ungureanu, I.Hârjoabă ş.a.). Un adevărat eveniment editorial l-a reprezentat “Enciclopedia statelor lumii” (prima ediŃie 1975, ultima - a XI-a, în anul 2008)244, care a făcut posibile informaŃii despre lumea (din afară) cu rigoare ştiinŃifică într-o formulă enciclopedică, informaŃii care, nu de puŃine ori s-au constituit în probe, argumente ale unor voci dizidente din societatea românească. Într-o Românie cu o televiune naŃională oferind în anii ’80 - zilnic - două ore de program dominat de realizările “Iepocii de aur”, lucrarea amintită s-a dovedit a fi o adevărată fereastră spre lumea în care România era tot mai izolată (sub raport politic dar nu numai).

Acum, într-o vreme a informaŃiei “internetizate” cu zeci de posturi de televiziune accesibile la orice oră din zi sau noapte, interesul pentru lumea ce ne înconjoară este mai uşor de satisfăcut. Rămâne însă în sarcina antropogeografilor sistematizarea acestor informaŃii, revelarea aspectelor celor mai semnificative sub raportul relaŃiilor tot mai complexe între societate (sub forma statelor dar şi a companiilor transnaŃionale şi a altor forme de organizare) şi mediul înconjurător, mediu tot mai marcat (pozitiv dar şi negativ) de intervenŃia antropică sau cu o expresie mai concisă înŃelegerea corectă a lumii în care trăim. Nu este puŃin lucru şi de aceea geografii (antropogeografii) sunt mai necesari ca oricând.

REZUMAT

Geografia umană românească modernă este în consonanŃă cu evoluŃia de ansamblu a societăŃii româneşti. A parcurs cu paşi fermi drumul deschis de profesorul Simion MehedinŃi (doctorand al lui Fr.Ratzel) personalitate impunătoare a culturii naŃionale care a creat o adevărată şcoală. În cadrul acesteia s-au remarcat G.Vâlsan (primul geograf cu doctorat susŃinut în Ńară, 1914), C.Brătescu, V.Mihăilescu, I.Conea foşti studenŃi ai lui Simion MehedinŃi deveniŃi la rândul lor formatori de excepŃie, cu merite incontestabile în direcŃionarea ştiinŃei geografice (antropogeografice) precum şi în deschiderea de noi orizonturi parageografice (a se vedea etnografia – ce are în S.MehedinŃi şi GVâlsan doi dintre fondatorii etnografiei ştiinŃifice moderne; toponimia şi geopolitica în ambele evidenŃiindu-se Ion Conea). Şcoala geografică ieşeană are ca produs de excepŃie pe prof.V.Tufescu, membru al Academiei Române, cel care s-a simŃit “acasă” atât în geomorfologie sau geografie regională, cât şi în geografia economică, geografia istorică sau geografia turismului (oferind pagini antologice de geografie pitorească, umanistă cu un termen mai nou).

Geografia umană a răspuns la comandamentele epocii – atât a celei interbelice (vezi accentul pus în studiile geografilor pe problematica lumii rurale şi mai ales a păstoritului) cât şi a celei postbelice-comuniste (a se vedea studiile destinate sistematizării teritoriului şi aşezărilor rurale, între altele).Pe această cale, antropogeografia românească verifică vechiul adagio strabonian referitor la utilitatea evidentă, necesară a studiilor geografice. Complexitatea crescândă a societăŃii româneşti

antropogeografic. De altfel în anii ’80 s-a trecut la prezentarea regională a continentelor, indiferent de regimul politic al Ńărilor existente. 244 Autorii primei ediŃii (în ordine alfabetică): Horia Matei (istoric), Silviu NeguŃ (geograf, azi profesor la ASE), Ion Nicolae (geograf, autorul cursului de faŃă), Nicolae Şteflea (politolog).

(efect al modernizării, urbanizării, industrializării ş.a.) a oferit un câmp larg de cercetare şi exprimare (ştiinŃifică) geografiei umane – identificate în perioada comunistă cu geografia economică şi numai autoexilul intern impus de regimul comunist a făcut ca progresele ştiinŃei noastre să fie mai puŃin vizibile şi elocvente pe plan internaŃional.

Lucrurile tind să se remedieze în vremurile noastre în care participările geografilor români din toate generaŃiile (fapt îmbucurător, mai ales acelor tineri) la manifestările ştiinŃifice internaŃionale (inclusiv la congresele UIG) au devenit un fapt obişnuit. Lucrările capitale ale geografiei româneşti de-a lungul secolului abia încheiat sunt Marele DicŃionar Geografic al României (la începutul sec.20), Monografia geografică a R.P.Română (l960), Atlasul Geografic NaŃional (anii ’70) şi Geografia României (“Tratatul”…apărut în cinci volume, primul în 1983, ultimul în anul 2005). Geografia românească şi-a lărgit şi baza teritorială universitară, pe lângă cele trei mari centre – cu adevărate şcoli – Bucureşti, Iaşi şi Cluj-Napoca, afirmându-se după 1990 mai ales colective de antropogeografi de la Timişoara, Oradea, Târgovişte şi Suceava.

Autoevaluare

1. Care sunt momentele mai importante ale perioadei preomoderne ale geografiei umane româneşti ? 2. Care sunt meritele majore ale întemeietorului geografiei (umane) româneşti –

Simion MehedinŃi ? 3. PrecizaŃi contextul socio-economic interbelic şi menŃionaŃi principalele direcŃii ale

cercetării antropogeografice de până la instaurarea regimului comunist ? 4. PrecizaŃi contextul socio-politic şi economic de după 1948 şi impactul acestuia

asupra evoluŃiei geografiei umane (economice) naŃionale ? 5. Care au fost, în viziunea dvs, consecinŃele negative ale imixtiunii politicului în

domeniul ştiin Ńei antropogeografice naŃionale ? 6. Care credeŃi că pot fi principalele direcŃii de acŃiune ale geografiei umane romîneşti

actuale (aveŃi în vedere şi elementele oferite în cadrul modulului IV)? Teme de control: 1.Antropogeografia în lucrările- despre spaŃiul românesc apărute până spre 1900. 2.Simion MehedinŃi – fondatorul antropogeografiei româneşti 3.Geografia umană în perioada interbelică. 4. Geografia umană/economică în perioada comunistă. Notă: pentru elaborarea referatelor se vor folosi notele de curs precum şi lucrări incluse în bibliografia finală a cursului sau menŃionate infrapaginal.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV Ă

Bailly, A., Beguin, H., 1995, Introduction à la géographie humaine, ed.5-a, Masson, Paris Brunhes, J. (1925), La Géographie Humaine,troisième edition,I, Félix Alcan, Paris Chamussy, H.(1988), Les chemins de la géographie, Grenoble, http://igu.ijf-grenoble.fr Claval, P. (2003), Géographie culturelle, une nouvelle approche des sociétés et des milieux, Armand Colin, Paris. Donisă, I. (1977), Bazele teoretice şi metodologice ale geografiei, EDP, Bucureşti. Erdeli G. et al (1999), DicŃionar de Geografie umană, Edit. Corint, Bucureşti. Febvre, L. (1922), La Terre et l’evolution humaine, Paris. Harvey, D. (1969), Explanation in Geography, Edward Arnold, London. Harvey, D. (2002), CondiŃia postmodernităŃii, o cercetare asupra originilor schimbării culturale, Edit. Amarcord, Timişoara. Haggett, P. (1965), Locational Analysis in Human Geography, Arnold, London, Haggett, P. (1979), Geography, A Modern Synthesis, Harper and Row, New York. Hartshorne, R. (1959), Perspective on the Nature of the Geography, Rand McNally, Chicago Holt-Jensen, A.(1988), Geography – History and Concepts, Paul Chapman Publishing Ltd. Ielenicz, M., Comănescu, L. (2003), Geografie fizică generală, Bazele geografiei fizice, Edit. Universitară, Bucureşti. Johnston, R.J., Gregory, D., Smith, D.M. (1995), The Dictionary of Human Geography, Third Edition, Blackwell, Oxford. Kant, Imm. (1999), Géographie, Phisische Geographie,Aubier, Paris. May, J.A., 1970, Kant’s Concept of Geography and its relation to recent geographical thought, University of Toronto Press, Toronto MehedinŃi, S.(1931), Terra, introducere în geografie ca ştiinŃă, Ed. Ciornei, Bucureşti MehedinŃi, S. (1943), Opere complete, vol.I, Introducere în geografie, FundaŃia Regală pentru Literatură şi Artă, Bucureşti. Mihăilescu, V. (1968), Geografia teoretică, Edit. Academiei, Bucureşti. Popovici, I., Mănescu, L. (1973), Bazele teoretice şi metodologice ale geografiei, partea a II-a, Edit. UniversităŃii Bucureşti. Rădulescu, N.Al. (1947), Curs de antropogeografie pentru anii I şi II, (litografiat), Bucureşti. Réclus, E. (1905-1908), L’Homme et la Terre (6 vol.), Paris. Vallaux, C. (1925), Les sciences géographiques, Alcan, Paris. Vidal de la Blache, P. (1921), Principes de la geographie humaine, Alcan, Paris ***(1960), Monografia geografică a R.P.Române, vol.I, Edit.Academiei, Bucureşti. *** (1983, 1984), Geografia României, vol. I, II, Edit. Academiei, Bucureşti Notă: alte numeroase surse informative au fost incluse infrapaginal în cuprinsul cursului

GEOGRAFIE GENERAL Ă (GEOGRAFIE UMAN Ă -...

Documents

Transcript of GEOGRAFIE GENERAL Ă (GEOGRAFIE UMAN Ă -...