8/18/2019 geografia sufletului

1/1

Ma gândeam zilele astea ca orbitam precum planetele, unii în jurul nostru, noi în jurul altora, uneori constient, alteori fara sa ne dam seama, uneori ne putem smulge din câmpul altuia, desi ne place acolo, e ca o dulce otrava, alteori nu. Alteorise întâmpla de la sine. Te simti deconectat si gata.

 De cele mai multe ori, într-un grup de oameni mai mult sau mai putin cunoscuti, pot identifica intuitiv persoanele cu care am un grad mai ridicat de compatibilitate sau un potential ridicat de comunicare. Cred ca toti suntem capabili sa o facem daca nu am fi atât de preocupati de mastile pe care sa le purtam. A crea o imagine mult diferita de ceea ce esti implica focusare pe tine însuti ca sa îti poti duce rolul pâna la capat. Si atunci slabeste sau dispare conexiunea cu ceilalti si cu lumea în general.

 Mi s-a întâmplat sa fiu atrasa pe neasteptate în câmpul altei persoane. E complicat deexplicat si e uneori ca o invazie a spatiului meu personal. Intru undeva si simt ca ma izbeste un val urias de energie si informatie, ma trezesc pe câmpiile altcuiva, încep sa se rascoleasca, sa se activeze amintiri din cine stie ce trecut, din cine stie ce dimensiune. Sunt momente în care îmi place acest schimb, alteori e durros pentru ca peisajele interioare nu sunt întotdeauna armonioase. Mi s-a întâmplat de multe ori sa am în fata oameni luminosi, deschisi, aparent ok, iar radarul meu sa detecteze tristeti abisale, ca si cum alergând pe un tapsan cu flori te trezesti brusc în fata unei prapastii careia nu i se vede fundul. Îmi vine câteodata sa iau pe cât cineva de mâna si sa-i spun hei, te vad asa cum esti, cum rezisti? Lasa-ma sa încerc sa te ajut Nu am facut asta decât cu cei foarte apropiati si li s-a parut si lor bi

zara abordarea, oarecum socanta. Nu se poarta, nu se face. Ne ascundem. E mai bine asa, sa mimezi fericirea tânjind dupa ea.

 E ciudata reactia oamenilor la iubire. Se confunda cu multe alte lucruri si daca ma oboseste ceva e nevoia celor mai multi de cliseu, de a pune într-un tipar, de a cataloga, de a judeca, de a considera tabu, de nefacut, de nespus. Mai putinde a fi.

 Instinctiv stiu ca pot ajuta. Modalitatea nu e niciodata aceeasi, dar descoparde fiecare data intuitiv metoda potrivita fiecaruia. Multumesc cerului pentru asta. Uneori ajuta numai discutia, vorbitul, alteori simt ca trebuie sa ating fizic, sa pun mâna pe mâna cuiva, sau pe spate între omoplati sau pe ceafa sau pe piept, alteori încerc de la distanta. E trist sa constati ca si atingerea e un fel de tab

u.

 Sunt multi oameni care ratacesc în interiorul lor ca într-un loc strain, se ascundde sine însusi sau de lume, iar frica creioneaza de obicei peisaje sinistre pe care apoi le proiecteaza si în exterior. Îmi place când pot sa redau o persoana siesi, sa o port înapoi în cel mai frumos loc pe care îl are în suflet. Merita orice efort. Fiecre dintre noi meritam. Poate ca ar fi mai usor daca nu ne-am mai pune atâtea întrebari, daca nu ne-am teme unii de altii si nu am cauta intentii ascunse acolo undenu sunt. Pentru ca acel cel mai frumos loc din tine esti tu în stare pura, esti tu cu scânteia de divin si de creator, esti iubirea. Si când descoperi asta poti da mai departe, poti deveni un ghid la rândul tau, în geografia aparent complicata a sufletului.