GENEZA SI COMPOZITIA MINERALOGICA A ROCILOR MAGMATICE

Rocile sunt agregate minerale formate din procese naturale în cadrul scoarţei

terestre şi caracterizate prin compoziţii bine definite, structuri şi texturi. Sunt alcătuite din

unul (roci monominerale) sau mai multe minerale (roci poliminerale). Se disting: roci

endogene (generate de procese ce au loc în interiorul litosferei, prin procese de

magmatism, de metamorfism) şi roci exogene (formate la suprafaţa scoarţei, sub influenţa

proceselor specifice: de alterare, de sedimentare). Rocile aflate într-un stadiu incipient de

dezagregare şi alterare, pe care se formează solurile, poartă denumirea de roci-mamă sau

material parental al solului.

Rocile sunt, aşadar, asociaţii naturale de minerale, ele clasificându-se, după modul

de formare, compoziţie mineralogică, compoziţie chimică, textură, structură şi alte

însuşiri, în: roci magmatice, roci metamorfice şi roci sedimentare.

Geneza rocilor magmatice

Magma este o topitură de silicaţi, sulfuri şi oxizi, bogate în gaze, care se poate

consolida (solidifica) la diferite adâncimi ale scoarţei terestre sau chiar la suprafaţa

acesteia, dând naştere rocilor magmatice.

Aceasta se poate realiza pe două căi: fie prin cristalizarea faze lichide, fie prin vitrificare

(trecerea topituri în sticlă). Cauza solidificării este, de regulă, răcirea. Răcirea lentă

favorizează cristalizarea, iar răcirea rapidă vitrificarea. Consolidarea lentă are loc în

interiorul scoarţei terestre ( se individualizează minerale cam de aceeaşi mărime), datorită

temperaturii şi presiunii care scad încet, iar rezultatul ei este formarea rocilor magmatice

intrusive sau plutonice. Când consolidarea materiei topite, începută în interiorul scoarţei,

continuă şi la suprafaţa ei (cristalelor bine formate li se adaugă şi unele cristale mai mici

înglobate într-o pastă necristalizată) dă naştere rocilor magmatice efuzive sau vulcanice.

Compoziţia mineralogică a rocilor magmatice

Elementele chimice ce intră în alcătuirea rocilor magmatice sunt de o mare

diversitate, dar cele, mai răspândite sunt: O, Si, Al, Mg, Fe, Ca, Na, K, etc., precum şi

combinaţiile lor: SiO2, Al2O3, MgO, CaO, oxizi de fier etc. Magmele bazice, situate în

părţile inferioare ale bazinului magmatic, sunt bogate în oxizi de Fe, Ca, Mg şi sărace în

SiO2. magmele acide sunt situate în părţile inferioare ale bazinului magmatic şi sunt

bogate în oxizi de si, Al, K, Na şi SiO2. Aceste tipuri de magme şi combinaţiile lor

formează roci acide, intermediare, bazice sau ultrabazice.

Mineralele rocilor magmatice, după procentul de participare la formarea lor, pot fi

principale sau accesorii.

Mineralele principale constituie aproape întreaga masă a rocii. După culoare, ele

se împart în: leucocrate (de culoare deschisă) şi minerale melanocrate (de culoare

închisă). Mineralele leucocrate sunt formate mai ales din silicaţi de al, K, Na, Ca şi

cuprind următoarele grupe: grupa feldspaţilor (feldspaţi potasici sau calcosodici şi

ortoclazi sau potasici), grupa feldspatoizilor (leucitul, nefelinul, sodalitul), a cuarţului, a

muscovitului. Mineralele melanocrate sunt constituite din silicaţi de Fe Mg şi Ca, sunt

mai răspândite în rocile bazice şi se regăsesc în următoarele grupe: grupa amfibolilor

(hornblenda, tremolitul, actinotul), grupa piroxenilor (augitul, dialagul), grupa peridoţilor

(olivina), a biotitului.

Mineralele accesorii sunt răspândite în procent redus în rocile magmatice.

Uneori sunt foarte răspândite şi nu pot constitui criteriide identificare a rocilor. Se pot

grupa chiar în zăcăminte. Mai importante sunt: zirconiul, pirita, calcopirita, apatita,

magnetitul, turmalina, beilul, calcitul etc.