Clonarea Între ştiinţă şi vrăjitorie

Un om reprezentând copia altuia nu mai este o fiinţă umană. Clonarea se înrudeşte cu genocidul, pentru că se bazează, ca şi acesta, pe selecţia genetică“. Anul 1997 a fost anul de răscruce pentru comunitatea internaţională a oamenilor de ştiinţă. Clonarea umană - posibilitatea oferită de ingineria genetică de a obţine indivizi identici, în serie - a scandalizat întreaga lume, mai ales morala creştină.Lumea trebuie informată asupra celor două experimente de clonare animală efectuate în două dintre cele mai dezvoltate state ale lumii,S.U.A, unde o oiţă,Dolly şi fost copiată genetic de către doi scoţieni, cu succes. Al doilea experiment,mult mai îndrăzneţ a avut loc în Coreea de Sud, unde oamenii de ştiinţă susţin că au reuşit clonarea unui embrion uman de la o femeie. Reacţiile oamenilor de ştiinţă (geneticieni, medici, biologi, biotehnologi etc.) faţa de posibilitatea clonării fiinţei umane sunt însă împărţite. Tehnica genetică ce permite clonarea fiinţei umane reprezintă, în realitate, o practică neo-alchimică pe care canoanele Bisericii o anatemizează, alături de vrăjitorie si magie.Am urmărit, ca creştini, impactul acestei „noutăţi ştiinţifice“ a clonarii adusă de anul 1997. Nimeni nu s-a aşteptat să se înregistreze poziţii ferme, fundamentate pe principiile moralei creştine, întrucat la ora actuală nu se mai poate vorbi de o medicină creştină. Totuşi, o reacţie dură, promptă, formulată în termeni lipsiţi de echivoc, vine din partea unui membru al Comitetului Consultativ Naţional de Etică din Franţa. Profesorul Jean-François Mattei consideră că Naţiunile Unite trebuie să declare, urgent, tehnica genetică a clonării umane drept crimă impotriva umanitaţii. Profesorul francez a acordat recent (ianuarie, 2003) un fulminant interviu agenţiei de presă France Press in care a declarat: „Un om reprezentând copia altuia nu mai este o fiinţă umană. Clonarea se înrudeste cu genocidul, pentru că se bazează, ca si acesta, pe selecţie genetică“. Prin urmare, aceasta a fost reacţia unui om de ştiinţă din Franţa catolică. În Germania protestantă, însă, reacţiile faţă de clonarea umană s-au înscris pe alte „coordonate etice“. Într-un mai vechi număr al revistei Deutschland (decembrie 1997 - care apare prin Ambasada Germaniei şi în ţară), unul dintre cei mai renumiţi experţi în probleme de genetică, prof. dr. Ernst Ludwig Winacker, işi face cunoscute concepţiile asupra clonării umane. Din ianuarie 1998, prof. Winacker este preşedintele Asociaţiei Germane de Cercetare Ştiinţifică , este cofondator al Centrului de Genetică de la Universitatea München şi membru al Comisiei de anchetă „Şanse şi riscuri ale tehnologiei genetice". Mai mult, activitatea ştiinţifică a profesorului german a căpătat si o conotaţie religioasă (am putea spune

chiar teologică), întrucit în prezent este preşedintele „Institutului de Tehnică-Teologie-Ştiinţe ale Naturii“ din Germania. Cum se îmbină în gândirea acestui profesor german protestant ştiinţe precum Tehnica, Genetica şi... Teologia? Eticianul german se arată „suficient de realist pentru a întelege lipsa de perspective ale interzicerii prin lege a anumitor cercetări din acest domeniu delicat care este clonarea fiinţelor vii“. Dar concepţia sa despre lume şi viaţă poate fi mai bine surprinsă din următoarele cuvinte consemnate în reviste Deutschland: „Mişcarea înseamnă modificare, refuzul de a crea ceea ce este obişnuit. Din când in când este nevoie «să spargi» structurile, pentru a reanranja lucrurile într-o nouă ordine“. Iată încă o probă de „luciferism stiintific” contemporan: „spargerea“ structurilor genetice (ADN) pentru a le rearanja tu, om limitat, dar trufaş, într-o nouă ordine, contrară lucrării lui Dumnezeu.

După cum se observă din graficele de mai sus, primul reprezentând ADN-ul oii Dolly (), iar celălalt al "clonei"sale (), grafice aparent identice ,din cel al experimentului, trei molecule din 30.000 lipsesc, lucru care face ca îmbătrânirea specimentului să se realizeze de 9 ori mai repede decât cea a unui mamifer normal , astfel pierzându-se şi unele funcţii vitale,putându-se ajunge la dezintegrare celulară şi descompunere.

Motivele pentru care religia respinge ideea de clonare umană sunt următoarele: 1. Ceea ce defineşte omul biologic, psihologic si spiritual, este faptul lui de a fi unic. Multiplicarea face ca fiinţa să nu mai fie unică. 2. Prin unicitatea insului uman, si niciodată fără ea, ne aflăm în faţa misterului persoanei umane. Fără persoană, omul nu e om. Persoana nu este persoană nici ea decât în raport cu Dumnezeu, care îi oferă acest statut. Prin clonare misterul persoanei în integritate este anulat. 3. Natura umană se constituie ca atare prin raportarea ei la Dumnezeu. Omul este om numai pentru ca poartă în sine, în trup şi în suflet chipul lui Dumnezeu. În sensul acesta, el este totdeauna voit de Dumnezeu, aparând în existenţă prin intervenţia Lui directă. Orice programare este răuvenită. 4. Clonării i se opune noţiunea de spirit uman. În caz că se execută o multiplicare aşa-zis asexuată, ea este în afara spiritului (şi ca atare nu mai apartţne ordinii umane). 5. Pe temeiul celor ce le cunoaştem, încă din momentul fecundaţiei, omul se consideră embrion şi ca atare, persoană umană. E adevărat, clonarea are în vedere un individ asexuat dar pentru reproducerea artificială a acestuia, se sacrifică un embrion, respectiv o persoană umană, iar cuvântul lui Dumnezeu este categoric: ''Să nu ucizi!'' Aşadar, porunca opririi uciderii stă drept interdicţie pentru executarea experimentului clonării umane în termenii fixati de cercetarea de pâna acum. 6. Reducerea valorii umane ca fond genetic, pe lângă faptul că ar putea să surprindă în mod negativ, este o eroare ştiinţifică şi morală în acelasi timp. Determinismul genetic uman nu a fost verificat ştiinţific. Dimpotrivă. Mediul şi educaţia, pe lângă ereditate, au un cuvânt de spus în destinul omului. Moral, omul este libertate, nu doar necesitate. 7. Nici unul dintre elementele constitutive din care s-ar forma celula asexuată originara nu există în sine. Nu apare nici ca operă a naturii si nici ca operă a lui Dumnezeu (fiecare element luat în parte). Ca atare, clonarea izolează şi depersonalizează viaţa umană în specificul ei şi de aceea este condamnabilă.

De aici vă lăsăm pe voi să decideţi ŞTIINŢĂ sau LUCIFERISM ?