A » l XXXIM — MO. 25. 5 BANI IN TOATA TARA 8 JP Duminici 19 Inile. WW.

ABONAMENTUL LEI 2,(>0 AIN U A L

ABONAMENTELE SE FAC NOMAI PE UN AN

COLABORATORII ACESTUI NUMĂR Alexandru Macstloaski, Dr. F. Grünfsld, V, Anestin, L. Iiiescu, Angela Stătescu. Victor ßilciurescu, A. Corlreanu, Titus Bărdescu, V. Vlădescu-Albeşti, D. I . Oprescu

A K U N G I Ü R I LINIA PE PAG. 7 şl 8

I t A M » 0

G e n e r a l u l B r u s i l o f F

2 . — ÎVo. 2 5 . I J \ I V E R S U L L I T E R A R D u m i n i c ă ï i > I u n i e lï> 1 0

GUY DE MADPASSANT

împuşcat Млі mult de o lună puternicul

soare împrăştia pe câmpuri razele lui dogoritoare, viafa ţâşneşte ra­dioasa din ploaia aceasta de toc; iar pământul e verde cât vezi cu o-chii. Cerul e albastru pftu la margi­nea orizontului.

Ferme normande Împrăştiate pe câmpie, par de departe pădurici, în-сіііче în sute de fagi subţiri. De a-proapc, când desebizi bariera vier­mănoasă, î(i pare că vezi o grădină uriaşe, căci foţi merii îmbătrâniţi, osoşi ca şi ţăranii, sunt în floare. Negrele trunchiuri bătrâne, îneârli-gate, strâmbe, aliniate de cnrte, îşi întind spre cer bolţile luminoase,

albe si roze- O aromă dulce din în-bobocirea lor, se amestecă cn miro­sul urît al cocinilor, şi cn vaporii băligarelor încălzit*, „teperite de găini.

La amiază* Familia mănâncă 8 ub umbra unui păr, în fata portei; tatăl, mama, patru copii, deuă ser­vitoare şi trei servitori.

Tăccr^ ; "Sorb supa. apoi descopăr farfuria plină cu tocană cu cartofi şi slănină. .

п а н а а а а н а а н а в а а а а а а а а а а ® s

Din când în când servitoarea se ridică şi aduce din pivniţă un ur­cior plin cu cidro-

Bărbatul, un voinic de 40 de aai , şi-aruncă privirea spTe casă, «i ad­mira viţa ce acopere zidul, vită go­laşe, întoarsă ea nn şcarpe s»b jaiu. zcle.

Intru târziu zise: — Via .tatălui mea, va înmuguri

în anul acesta. Poate că i-a dat mugurii-

Femeea se'ntoarse şl privi ftrfi să spoată un cuvânt.

Via aceia fusese plantată, tocmai în locul unde tatăl lui finwse împuş­cat- *

Era în ' t impul războintaî din 1870. Prusicnii ocupară tontă tara-Generalul Faidhcrbe, <*u %nmata

de nord făcea fată. Statul maior se instalase «taur în

acea fermă. Moş Milon. ия ţăran bă­trân, cari o stăpânea, îi nrrâoîae şi îi instalase cât se poate d* MàL

De o lună avant-garda germană era în sat, în observare. F*anee»i ră­măseseră inmobili la l t ' . iegttc de­parte de ei, şi ca toate aste« î a fie» care scară, dispăreau dintnè alani-

Toţi cercetaşi! izolaţi, foţi a«ci cari plecau în rânduri, sau éámf ріееяв 2 3 inşi singuri, au ne nuri I n tar­ei1 a.

Ii găseau a do«a zi merţi, în eftnrn, Ia margini de gard, ea a în т т л г г а в -pă- Chiar caii lor zftecan in f t o ; străpunşi de sabie.

Toţi păreau loviţi de aceeaşi ma­nă, care însă nu putea fi aflata.

Satul e terorizat. Impuşcau ţă­rani la o simplu denunţare, închi­deau femeile, ţ i căutau să obţină prin frică, destăinuire de pe la copii-Dar... nimic-

Iutr'o dimineaţă găsiră pe moş Milon cu faţa tăiată- întins lângă gard. Iar doi ulani cu burţile spin­tecate fură găsiţi la trei km. de fermă-

Unul din ei, finea încă îu mână o sabie plină de sânge. Lnptasc, se

-apărase-Consiliul de război fu convocat, a-

fnră în faţa fermei, ţi chemnră pe bătrân.

A vea ßS de ani. Mic- slab; adus, cu mâinile mari, ся аэ-иа picioare de rac- Părul şters, rar, uşor ca pefal de canar, lăsa să se zărească lucinl capului. Pielea brună, şi brăzdată de vine groase cari apăreau şi dis­păreau în fălci-

Trecea în sat drept un avar. un om greoi în afaceri.

a a

H a s a a a

a a a a a a

t e - t e ş i v i n o . . .

Grăbeştc-te şi vintr, sunt orele târzii; Nu 'nidrzia o clipă, căci timpul c fugar... Ne cheamă iar-în ceasul când nu gândeşti să vii Singurătatea sumbră din. parcul solitar...

Tc-aşlcpl cu nerăbdarea din anii cei dintâi Când nu ştiam pe nimeni, cum nu ne ştiam noi... Ле vom. iubi ca'n vremea când Ui ziceam: rămâi, Urmează-mă în lume, nu mai căta napoi...

Iii voi ierta trecutul cv câte mi-ai greşit, Si toată rătăcirea de care azi roşeşti... Grăbeşic-te şi vino, e ceasul de iubit. Nu 'ntârzia, căci mâine n'cu să mă mai găseşti...

V. Viănescn-Albeşti

S a a a a

a a a

' a a a a a

• « ІПГ.В а а в а в в в н а а а а э а а [

Il aşesară Intre patru soldaţi, în fa(a mrei mese, pe care o scoseseră ataşă, din bucătărie. Cinci ofiţeri şi colonelul se aşezară în faţa Ini.

Gelen ului luă cuvântul în franţu­zeşte:

— Moş Milon. De când am ve­nit, n'aveam de cârtit eu contra d-tale. Tot timpul a(i fost îndatori­tor şi plin de atenţie en noi- Azi în­să, atârnă asupra d-tale o acuzare grozavă. Trebue să facem lumină-Spnne-ne cum ai primit lovitura pe care o ai pe fată?

Ţăranul tăcu-Colonelul urmă: — Tăcerea te condamnă. Trebue să răspund. Auzi ? Nu ştii cine a omorât pe cei doi

ulani pe cari î-am găsit a » lângă Calvaire ?

Bătrânul articnlă scurt: — Eu.

Colonelul, surprins, tăcu o clipă privind fix pe prizonier-

Ţăranul rămase nemişcat cn nn aer abrutizat, cn ochii plecaţi, ea şi cam ar fi vorbit abatelui. Un s inţnr h -crn trăda tulbur a rea-f in te rn i , a-ceia că înghiţea salrira. p ieătnr l eu picătură, cn nutère vizibila, « t şi e"m p-S.tleiul Lar fi fost strâns.

Familia lui, fini Jean, nora, doi co­pii, stetean la zece paşi în urma lui, speriaţi si -consternaţi-

Galonrin] nnnfe — De e 1ап#4*и«пае4Г na «tu ci­

ne a omorât pe tofi «atentaţii noştri î Bătrânul răspunse enr naneaşi in-

pasibMitate dc brufă-— Eh.

— Î e te t i î t u î — Shv. en, ne toţi-

• Sîepnr. — Sinjrur.

— Cam m Menti 9* iată -anin •*§ nărn mişcat, var­

i a -âW»v <le aanif t imp Й enpăra

— 9Sm nn? Dr. Am l a d t c m n»*** *iiuj*.amL_.

— 'ft-an» -ann» sa verbeţfî. Cnm ar fifensf

впввЗ a r â n d • privire îagijorafă asnnm »-.irr iu,r. car aşteptan în urmă. ЪяіЩ кп munit nt, apni deo­dată se dWîse.

— Mă 'ntoneeana neasă torfr'o «na­ră, să tot fi fost fO етгрвягі. я dana zi. dună ce veniseră-ţi cotea.

Mi-nti luatăra. dnmncwta ft swldntri dumnitale еаш de 5в de Ьяпі, f2n şi-o vacă şî denA ei.

Mî-am zisn De eâte ori iui-nr lua de nn lea. ,d*-atâtea ori să-i răsplă­tesc- Mi-a eăznt la ÎDÎmă, că v'am ţi spus'o. Iată că văd nnul dinire călăreţii dumnitale, care îşi fuma pipa într 'nn şanţ tn dosul şnrei.

Desprinsei spân ga din cui, din ca­să, şi m'am întors încet lângă el, încât nu mă auzi. Ii tăiai capul dinfr'odată, ea pe nn spic, încât nu zise nici „uf". N'avefi decât să-1

căutaţi în mocirlă, îl veţi găsi vârit într 'un sac de cărbuni, c'o piatră de gât-

Aveam ideca mea. Ii luai ţoalele din cap până'n picioare şi le ascun­sei îa cuptorul de ghips, în pădurea de lăsteni, în dosul curţei.

Bătrânul tăcn. Ofiţerii se priveau-Interogatorul reîncepu, şi iată ce

auziră *

Omorul fn Băvârşit; in el se născu gândul „de-a omorî prusacii".

Şi-1 nutrea en ură prefăcută şi îndârjit*. Avea ideea sa, cum pu­nea eL Aşteptă câteva zile.

II lăsase liber să între şi să plcee când vroia, iar el, în felul lui, se arătase atât de umil în fata învin­gătorilor, atâta de binevoitor şi de îndatoritor; dar î l vedeau în fiecare scară, când ştafetele plecau-

într 'o seară, după ce auzi numele satului spre care călăreţii plecau, şi învăţase, tot fiind în contact cu solda ti L câteva envinte nemţeşti de rar i avea nevoie, eşi din curte, se strenră în pădure, găsi şi cuptorul de ghips, pătrunse în i u r a galerii şi pipăind pământul, nimerii hainele ai ortului şi Ic îmbrăcă-

Jneean Л éea târcoale câmpului, târânda-se. nrrâiid povârnişul, ea să se a«rundi . ascultând tonte sgomo-telc, întocmai ea nn brancardier-

-Când crem că sosise timpul, se a-propie de drnm şi se awuase într 'un mărăciniş. In fi nev amni tropăit nl a -nui cal, pe pământeni tanc n i dronm-W-

EI nnse ureenea la pămtaf cn să »r asigure că nn venea «Wftt xa

călăreţ, apoi ae presSâ-venea în galop,

der Merse пт ortiiol ţ in tă щ

Când nn i e decât la «ere nnşî r 1 nul se trânti In mijlocul drumninî gemând:

„Hilfe, fcfflfe-. Călăreţnl «r opriy «nzinal v«eea o-

nni german, r-ІтпІ етеп rfiaif. 'ae erobert de pe cel, fikra bărmintt. şi crrm el se aplecă spre ne «meseni , primi in nftnteee bvr t a ra n w i sifbS ee**«*r Se clătină, fără agonir, fn-ee^ i enar ne câţiva fiori.

WnrmnndnL luminat de bnenrie f&cniS. i e Щткп bătrSTi. se гіЗтс» şi ca sî-şi firea p l ă c e m , fufe gftflejuî cadavrului, anoi târ i i r iu- l t» ?ant> îl asvârli fnănntra.

Calul liniştit îşi aştepta stäpäiraL El se aruncă în scară, şi-o luu în ga­lop peste câmp- Dnpă o oră mai veniră doi ulani, unnl lângă altul, ca să intre în cartier-

Porni drept spre ci strigând ^Hil­fe, hilfe". Prnsienii îl lăsnră să vi­nă lângă ci, cunoscând uniforma. Fără bănuială, bătrânul trecu prin ei, lovind po unul cu sabia, pe cel­lalt tintindu-1 cn revolvernl- Apoi le omorî caii — cai nemţeşti-

Liniştiţi' intră In cuptor, ascuns» calul In fund ni galerii lotuncconic. so desbrăca de unifomă, reluă aerui dc calic, şi trăiindii-se lu pat, dormi pâuă a doua zi.

Tirnp de patru zile nu eşi de. Jo<% aşteptând sfârşitul anchetei, d.-.r a 5-a zi, plecă din nou, şi ma? ѵг.іч; încă doi ulani, cu aceeaşi straia^c-mă. Şi nu se mai stăpâni.

In fiecare noapte, el rătăcea, dând târcoale după aventuri. iicizAud pru-sicni când ici când colo, galopând pe câmpia deşeartă sub luciul lu­nci, ca un ulan rătăcit — omorâtor de oameni.

Apoi sătul, lăsând în nrmă-i e a d a . vre trântite in lungul drumului, bătrânul călăreţ, ascundea în fundul cuptorului calul şi uniforma sa.

Spre ziuă, liniştit, cu paie şi apă în cârcă, eşea din fundul subteranei, având aerul unui om -nvârşit de muncă.

Dar, odată unul dintre călăreţi parase lovitură şi-i tăiase faţa eu o lovitură de sabie-

Totuşi îi omorâse pe areândoi-Işi ascunse şi de data asta calul,

hiându-şi sărăcăcios*! costum; dar sfăhicinaea îl cuprinse, şi dc-abia târându-se până 'и grajd, el nn putu să intre în casă.

Aşa Fku găsit, pe paie, cn totul sângerat-

După ee isprăvi de povestit, ridică fruntea şi privi ţ intă pc toii ofiţe­ri prusaci-

ColoneluL rupând fire din mustaţă, îl întrebă:

— Mai ai ceva de spusî — Nu, n i m i c Secoteala-i pc toc­

mai, am ucis ÎS, nwi mai mult, nici mai pufin.

— Ştii, c'ai ia mori? — Nu v'am eerwt ertare. — Ai fost soldaţi

Da, pe ѵвеашгі. ŞPapoi. voi mi-ati omorât ne ta ta , fost soldat al împăratului, fără ea mai pun la socoteală, că mi-aţi n* i s fini, solda­tul Francois, mai rana trecută, la Epineux.

Aţi cerut, v'am plătit- Suntem chit.

Ofictrii se ргітеап-Bătrânul urmaş — Onţ pentru tata, opt pentru

fiu-meu, suntem «bat. Nu eu v'am căutat gâlceava-§i apoi pe d-voastră abia vă cunosc. N u n t i i de unde aţi venit- Vă văd Ia mine poruncind ca la voi acasă. V o m răsbunnt pc al­ţii, nu pe voi-

Şi innăltându-si pieptul, bătrânul tsî îneurişă braţele, narând nn erou.

Prusicnii vorbiră, inert câtva timp. iîni căpitan ce-si pierduse copilul anat inna іпссика Ina apărarea bătrâ-

— Ascatiă bătrâne, sise colonelul, mm i deofct nai singur mijloc, ca să •nani, acela de...

B a r bUrâau i nn-1 ascultă, ei pri­vind fia Ы ochii lnvingătornlni, în ti mat ne nftntnl fi resfira pletele, fă-cn a f r âna ră scârboasă, caro t i eris-nft. cm tot ni faţa rănită de lovitura dv saèie, şi umflându-şi pieptul, cn Imntt puterea scuipă în fata prusia-nenlni-

Colonelnl, înfuriat, ridică mâna, iar bătrânul, pentru a doua oară, îl scuipă drept In fa(ă-

Ofiţerii se năpustiră asupră-i, fă­ră vr'nn ordin.

Apoi. în grabă, bătrânul, meren nemişcat, fu târât la zid şi împnşcat, tu timp ce îşi privea surâzând pe Jean, copilul lui iubit, nora sa, şi ne cei doi eopii ai Ini. cari fl priveau pierduţi.-.

Trad. Angelo Stătescu

Sliöass de ALLXAHDRU MÂGED0N3KI

Câţiva d ini re cei cari un p-sfrnt dragostea frumosului ati hoiârît să aducă dinaintea publici .Ini cel r intre revizuirea mai multor precese luc­rare de înaltă însemnătate seiJeiea-eă şi românească.

Cu privire la len K.'iade Rădel 's-eu, am schiţat, inlr'uii număr din Universul zilnic- din luna .Mai ;> a-cestui au, sr:b titlu! ,,Ероса Cea Mare, activitatea neîntrecută a celui care a fost uriaşul fără seamăn al li/nbei şi al literat urci române.

Astăzi, voiu vorbi despre sufletul românilor delà Pin:) care â (iniat cu atâta farmec în omul care s'a n" • mit Dimitrie Bnliniincaiiu, şi pe care, păcătoasele curente ce s'au ivit dupe moartea Ini. an căutat — ca şi pc Eliade de altminteri — să-l desfi­inţeze, şi să-l scoată din Panthécnul român-

Din fericire cei cari h Măresc în materie poetică, nu sunt — ca şi în alte multe privinţe — criticii. Cei mulţi singuri — şi oricât de dh-pre-tniti ar fi ei ^ censfhţesc n« numai pe poefi _ dar şi pe orice alti oa­meni cu adevărat mari. Voiu spune chiar,' cu acest prilej- că fariseii şi cărturarii n'au nici o cădere — ori cât de învă<ati ar fi — să-şi substi­tuie starea lor .sufeieaseă celei a poe­tului, cercându-se *,'o îunăbi'.şeasră; să dea îndrumări avânturilor, să di­sece sau să analizeze o poezie-

Poezia este schinteie Dumnezeia­scă, şi diploma ce te face profesor ca să iuveti pe copii gramatica în şcoa­lă nu Ui dă dreptul să te atingi de ea. Ca să vorbeşti de o poezie, sau despre poezie, trebuie nu numai să pricepi pe cea d'intâiu- şi mai ales •O simţi, dar trebuie, să ştii şi ce este poezia în general, să fii pătruns de esenţa ei. Poezia- prin urmare, nici nu e nimicită, nici nu e sporită prin argumentare critică Ea place, sau nu place, şi aceasta e tot, iar vii în veci ѵЛг rămânea aiát Doliutinea-nu, cât şi а1(іі. în ciuda isbirilor ce li s'au adns prin tipar, pe când, cei pe cari reclama s'a ostenit ?ă-i trâm­biţeze, im vor avea altă valoare de cât cea care stă in raport cu laşi­tatea mai mult sau mai pu(in stărui­toare a obştei cititorilor fată cn fan­farele şi obrăznicia reclamelor.

Criticii au drept"i să vorbească de limbă şi de formă, dar şi aci se cer eunotşinti mari, nepărtinire şi cum­pătare, şi — slavă Domnului — rar găsim la noi asemenea buruieni de •ameţii

Aeeste sunt cuvinte pentru cari nădăjduesc că cei cari mă vor citi, vor începe să-şi dea seama că băr­băţia pc care sunt datori s'o câştige este cea de a.şi forma npiuiunea lor prin ei înşişi, iar nici decum prin cele spuse despre o scriere de d. Ma-iorescii, sau de d- G berea, — sau şi

de alţii — ori cât de Dine situaţi ar fi in dragostea sau în respectul public.

Nu penru că o parle a criticei noa­stre a binevoit să spiijincaseă une­ori scrierile mele literare, ele au câş­tigat în valoare- Ele au rămas ce e-rau mai înainte de această spriji­nire, şi au rămas aceleaşi nu numai în sine, dar şi pentru cititorii eari au fost destul de luminaţi şi de simţitori - - destul de viteji — spre a nu se în­treba decât pc ei asupra valoarei lor. $i tot astfel, dupe cum valoarea ace­stor scrieri nu s'a mărit prin criticile binevoitoare, ea n'a fost scăzută prin cele caii le-a lăgădnit-o, în parte, sau cu desăvârşire.

Frumosul u'are nevoie de admira­tori ca să rămână ce este, şi poci­

tura şi urâtul nu pierd cea mai mică parte din caracterul lor, ori­câte cărţi s'ar scrie despre ele de cei mai cu vază esteţi ai lumei-..

Publicul nu e prost, cu oricât dis­preţ I'ar acoperi unii şi alţii, sau mica şi marea gazetărie--

Nici vorbă că se zăpăceşte nn mo­ment, şi că, dacă profesorii din scoale intră şi ci în horă, dan naş­tere la genera ţi uni ce sunt nişte biete stârnituri, ce şi-au abdicat simţirile şi judecata lor proprie în •cuinile unor nemernici eari i-au făcut la fel cu ei.

Dar timpul îşi urmează drumul, şi lumina şi adevărnl — dreptatea— şi-1 nrmeazS cu el-

Aşa s'a întâmplat şi cu Bolinti-neanu, şi în curând românismul în­treg va reaşeza pe un glorios tron strălucita lui umbră.

Este neîndoios că limba lui, faţă cu limba noastră dc astăzi, este slabă. Dar ea este mai puţin slabă — o, mult mai puţin! — decât a unor scriitori de versuri cari sr.nt consideraţi — astăzi — ca meşteri ai ei- Aleesandri, el însuşi, n'avea o limbă mai corectă în epoca în care a trăit şi a scris Bolintincauu- Ale­esandri însă are norocul să-i supra-

. vieţuiască, şi el mai fericit inspirat decât un poet posterior lui Bolinti-neanu şi lui, se menţine în calea cea mare a unei limbi literare şi cu­rat româneşti, şi nu evoluează spre dialectul romaşcan al judeţului său de naştere- Mai mult: nu serie nici chiar moldoveneşte, iar prin aceas­ta, rămâne, ca şi Bolinfineanu, poet al românismului.

Se va recunoaşte, fiindcă adevă­rul şi este astfel, ca diminutivele sunt la Bolintineanu în mare nu-măf. Dar acela? lucru se în­tâmplă şi lui Aleesandri. — în Doine mai cn seamă. Suflete întru câtva primitive, atât Bolin­tineanu cât şi Aleesandri sunt prea aproape înrâuriţi de duioşia graiu­lui ţărănesc- Corbul, se face la Aleesandri, corbişor; porumbelul, a-luneeă, tot Ia el, spre porumbiţă şi porumbică; iar, Ia Bolintineanu, ga-rofiţăt mititel, Uliţă, se ţin de mână, ca şi la Aleesandri al Doinelor şi al­tor poezii- Totul, Ia aceşti doi nepie­ritori poeţi, e tânăr ca şi ţara, şi drăgălaş, san înclinat spre vitejie, ca şi începutul României noui.

Nici unul din ei nu înfrumnseţea-

зоосюоосоооосххххххххюосххххххххххххххххххххх»

a o o

Motor-petit camarazilor mici. In zarea nesfih'şită adie vântul lin, Răcoarea dimineţei îţi farmecă simţirea Şi ' n pacea asia dulce, în aerul senin, Porni aeroplanul sfidând nemărginirea.

Porni aeroplanul cu zgomot de helice Şi n urma lui oraşul întreg dispare-uşor ; Porni ca o nălucă în timp ce not ín zbor, Plutim spre altă lume cu zările factice.

0, ce frumoăsăH firea, ce mândră e şi cum Te 'ndeamnă tot mai aprig să le avânţi mai sus, Mai sus spre ceru-albastru, căci totu-i vis acum, Şi veşnic înălţimea le farmecă nespus...

Şi 'n drumu-acesla falnic, mureţ, triumfător, Când fuge câmpul verde şi-oraşele pe rând, Aşi vrea să trec o clipă, peste Carpaţi în sbor, Să văd Ardealul mînăru, pămîntu-acesta blind, Spre care ne tot poartă supremul nostru gând.

Sublocot. Titus Bărdescn din aviaţie

za însă limba cu forme incorecte ca: mi'si îs, sau coşcovi, braţă, laiţi-cridă, opaiţ, păhară, notară-

Tot sufletul lui Bolintineanu este soare, duioşie şi patriotism. Poet mai mare n'a avut nici o altă ţară. La el, imaginea, e totdeauna sim­plă dar strălucită, şl exprimarea,

puternică:

, Pe un vârf de munte stă Mihai la masă

,.Şi pe dalba-i mână fruntea i se lasă

.„Stă Mihai la masă printe căpitani „Şi rechiamă dulce tinerii săi ani".

„In creierul Carpatilor „Mergând un ceas mai bine „Vezi templul Pacinaţilor „Ce cade In ruine-

,,0 flacăre misterică ,,Dă palida-i lumină „Iar stâlpii din biserică „Păreau că se închină".

„Pé o stâncă neagră, intr 'un vechin castel

„Unde curge'n vale un rlu mititel „Plânge şi suspină tânăra Domnită „Blândă şi suavă ca o garofiţă, ,,Căci în bătălie soţul ei iubit „A plecat cu oastea şi n'a mai venit".

„Tară dulce şi frumoasă ,-Eu te las, patria mea, „Eu mă duc, fii sănătoasă — ,Nu ştiu când te-oin mai vedea.

,-Măine va veni străinul ,.Să te prade, ţara mea, „Mâine îti vor smulge sânul „Mâine te-or îngenunchia.

„Şi tu n 'ai nici mângâierea ,.Apărândn-te, să mori, „Ei ţi-au degradat durerea, „Şi mormftntu-ţi n 'are flori"-

,,Ca un glob de aur"; — Mihnea ,,incălecă, calul său treapădă. fuge „ca vântul; — Nn va urez viaţă, „căpitanii mei, din potrivă moarte, „iată .ce vă cei", sunt frânturi de versuri şi versuri ce dovedesc mă­reţia Ini ea poet. Ele, lo ciuda cri­ticei, sunt în toate inimile- Căci, du­pă cum s'a apus, advocatismul tn literatură nn câştigă nici nn pro­ces. Publicai, este ce este el: lasă cărţile şi revistele să spună ce voiesc. şi oamenii cn bun simţ ce-1 întoc­mesc dau din umeri sau fac haz când ii se recomandă, în limba şi în forma lui Macedonsky, o altă limbă şi o altă formă pe care ei sin­guri n'o întrebuinţează.

Nici eu, scriind acestea nu mă voiu face prin urmare advocatul a« cestui a tât de mare poet care s'a numit Dimitrie Bolintineanu; mă

voiu revolta numai în potriva piti­cilor vremei pentru eari el nici nn există, şi în potriva hatjocorei ce 1 se aduce de unii editori cari îl ter­felesc prin chiar prefafele ce înso­ţesc scrierile lui, şi pe cari le pun

totuşi in vânzare, epre a trage foloa­se din ele.

Gàt despre el, despre poet când un om a stârnit ca dansul nu nu­mai admira(i"nea celor mai mari români din timpul său, ci şi pe a francezilor şi englezilor; când a in­spirat unui artist ca Aman tablouri de pictură nepieritoare; când ,.FIorile Bosforului"! cc au fost tipărite In Paris sub titlul de: „Brises D'Ori­ent", şi ce, cu toate că slab traduse, şi cu toate că aveau să lupte cu ,,Les Orientales" alo lui Victor Hu. go, şi-an păstrat farmecul nespus; când, poezia lui, şi numai a lui, a făcut să treacă prui inimi fiorii do vitejie cari an pregătit Plcvna, in­dependenta şi regatul; când, romannl lui,: Elena, a smuls lacrimi, şî Ie smulge poate încă; când. în sfârşit, muma lui Ştefan cel Mare, ea însăşi, n 'a primit viaţa nemurire! în sim­ţirile obştei româneşti decât prin

o poezie a lui, — este o crimă bul­gărească a i se tăgăni genialitatea-

Mulţumirile noastre — şi, onoare lor pentru aceasta — l'an făcut, e adevărat, suflet din sufletul lor. Elo îi zic versurile fără să mai ştie cbiar de cine sunt, I le zic şi i le păstrează în inimi cu sfinţenie, iar în chipul acesta, Bolintincann a tre­cut în poezia populară. Răzbunare şi glorie mai mare nu se poate. Alţii, au luat delà popor; el a dat po­porului.

Pentrri ca poezia lui să fie co-prinsă în întregime, se cuvine ca ea să fie citită. Multe descoperiri vor face în ca generatinnile noui- Ele îşi vor da scama. între altele, şi vor rămânea cn totul mirate, că cel care «a înzestrat poetica română cu o mai mare varietate de forme, a fost toc­mai el, şi că, însăşi limba lui. a în­avuţit adesea literatura noastră cn termeni ce an prins, şi cu construc-ţ iuni fericite..-

De-o fi să mor

CRONICA MEDICALA

De-o fi să mor fn primăvară Sădiţi pe groapă-mi albe flori; I t e e l e rouă n faptul zilei

Să-mi pară lacrimi de surori'

De-o fi" să mor când pica frunza Şi r&ndnaele pleacă, ' a stol, *Să an lăsaţi vre-un pom' aproape Că m'a*, dorea de l'aş şti goL

JDe mila mea doar luna, noaptea, Să plângă lacrimi de scântei. Să-mi pază sălciile ' a floare Şi plopii tineri, pe áléi.

Ana Codreaaa

Ne vom ocupa în această cronica mai mult de mijloacele de a înlătura această rnaniie. acest, obictiu neso" colii, de a întrebuinţa peste măsură morfina, narcoticul sau adormitorul conştiinţei omenpşti,

Se deosebesc, cu drcüt euvînt, două feluri de morfinomani: întîi. sunt moriinomanii nenoorciti, cari din pricina unei boli dureroase au fost nevoiţi să facă mereu uz de morfină; al doilea, sunt morfinomani cari au fost conduşi prin patimă sä se folo­sească de multă morfină şi în acea­stă categorie intră degeneraţii.

Amîndouă felurile de morfinomani se pot vindeca, dar pe cînd la cei din Intîia categorie vindecarea poale să rămînă definitivă, statornică, la acei din a doua cateeorie vindecarea e trecătoare si răul. obiceiul urît, mania, se întoarce cu înlesnire. Se întîmplă adesea că morfinomania de nevoie, a feluritor bolnai.v să nu fie decît o cauză ocazională, care a deşteptat predispozitiunea maniacă, ceea-ce a făcut ce unii medici să ridice ori ce barieră între morfino-manii de nevoie si -ntre acei de pa­timă, pătimaşii morfinei, cari nu mai pot tră fără otrava ce poartă numele zeului somnului. Morien.

Pentru bolnavi de cancer, de tabes, "de nevralgii învechite, de crize du­reroase, înspâimîntătoare morfine-mania e de scuzat, de îniîăduit căci altmintrelea ce s'ar face suferinzii aceştia cu suferinţei* lor. re par a nu mai lua sfîrşit? Pentru toti a-ceşti nenorociţi morfina e o .scăpare, o uşurare, o mînstîiere. un mare bine.

Căutînd a vindeca morfinomania irebue să avem 1 în vedere, pe deo­parte de a înlătura cu desăvîrsire morfina si de altă parte dç a combate accidentele cari rezultă din abţine­rea, din aesobisîriiirea narcoticului, din demorfinizare.

Tratamentul morftnomaniei cere l a mod imperios izolarea bolnavului, a rnerfinomanalui. într'o casă de să­nătate, într 'un sanatoriu, spre a-i susirage med.urui său înconjurător, adeseori vătămător si -rore a-i putea da îngrijiri imediate. îndestulătoare şi raţionale. In aeclasî timp Se va supraveghea starea generală a bolna­vului, se va constata- starea inirriei ş i a rinichilor. Ountndu-1 în cele mai bune condithroi de rezistentă şi pre-parfnd toate căile de eliminare ale toxicului-narcotic.

In vederea aceasta, trebue să cru­ţăm pe morfinoman de Ori re preo­

cupare intelectuală si morală, de brî ce oboseală corporală, povătuindu-l, totuşi să facă mişcări refulate, exer­ciţii moderate la aer curat, proas­păt, în libertate, la umbrii.

Hrana cu lapte e foarte folositoare atât stomacului cât şi rinichiului, în deobşto atinse Ia merfinomani ; cu Încetul se adaugă ouă moi, carne friptă, fripturi uşoare, legume, smîn-tînă, prăjituri. Dobîndindu-se o în­tremare şi o creştere a greutătei co r pului, se poate purcede fără primejdie la demorfinizare Ori ce a l t i mtoxi-catiunè, ori ce alt abuz. cu alecol, cafea, cocaină, sparteină. se va în­ceta, se va suprima deodată, fără nici o întîrziere.

Nu vom uita nici de îngrijirea psichică, de tratamentul sufletesc, lăsînd bolnavul în neştiinţa totală de 'dozele reale de morfină, ce i se mai injectează, spre a i distrage de ne­plăcerile ce le simte prin încetarea abuzului de morfină.

Sunt mai multe metode de a des ' iobişnui pe maniadii morfinei de ctrava lor adormitoare, liniştitoare, dar nrmictoare.

Cea mai veche si cea mai b'unX metodă este acea a îacetărei treptate de a laa morfina, se taie în fiecare zi o mică cantitate de doză ce s'a injectat în ajunul zilei. Singurul nea­juns al acestei metode este că durata tratamentului demorfinizater este prea lungă la morfinomanii cei mari şi apoi faptul că toti sunt fără putere şi fără poftă de mlncare e cîte odată foarte îngrjitor.

Altă metodă este acea a inct-tărei brusce, de a tăia deodată ca obifaar inta de a laa morfina. Bolnavii su­feră astfel mai pulin timp, dar li expune la accideate de slăbiciunea

. inimei, care poate fi fatală sau Ia accidente nervoase foarte violente,

. Trebue de păzit pe acei cari mai su­feră de rinichi, inimă si arterio-ccleroză. cari nu se împacă cu înce­tarea imediată, totala, a ta ţunei cr bişnuite. zilnice, de otravă.

Dacă metoda brin încetarea treptata este fîteodată rea, • aooi metoda prin

.Încetarea repede, bruscă e departe de a fi totdeauna bună. e clleodatS extrem de primejdioasă, Cind acci­dentele ivite par a fi repede omorî-toare, supravegherea trebue să fie strlnsă şi straşnică si să fim gata de a restitui maniacilor ceeace le l ip ' seşte : morfina lor оЫаваііі* practi-cînd asupra lor, o iniectiune salva* toare de morfină.

tmm wmm

Spre a lrapedeca neaiunsurile unei metode şi primejdiile celeilalte s'a propus o metodă mijlocie, metoda suprimărei repezi. Ea se urmează astfel:: după ce s'a pus bolnavul într'o stare de a suporta demorfini-zarea, se opreşte în prima zi jumă­tate din cătimea sa obişnuită ; rărm> nem la această doză micşorată cîteva zile, reducerea se face oe socoteala 'dozelor de dimineaţă şi de peste zi, spre a se păstra рз cît e cu putinţă somnul şi pofta de mîncare. Cind celedinlîi semne de abţinere s'au ri­sipit, se mai reduce cu iumătate că' timea de morfină şi se ajunge astfel la suprimarea desăvîrsită. în 8—13 zile Ia morfinomanii cei mari, în 6—< 8 zile la cei mici.

In timpul demorfinizărei se va da bolnavului de băut o cantitate mars de apă alcalină, continînd bicarbo­nat de sodă, ca să neutralizeze secre-tiunile abondente. foarte acide, cari se formează în stomac si produc văr: saturi, dureri, diaree.

In tot timpul tratamentului, morfi-nomanul va sta în pat. i se va susţine moralul cu vorbe bune. cu pilde în­curajatoare, cu speranţe frumoase, a" sigurîndui că totul e trecător si că

.accidentele ce le suferă nu-i vor lăsa 9e loc urme rele.

Băile călduţe sunt foarte linişti­toare şi dătătoare de putere, dease-menea masajul, fricţiunile uţoare, sticle cu apă ferbinte: hrana să fie întăritoare, bună. gustoasă şi va­riată, ea se va da în cătimi mici. dar la intervale mai apropiate; injecţiile cu ser artificial ajută la spălarea şi curăţirea sîngelui. Înlesnind si tre­cerea udului

Bolnavul trebue supravechiat da regulă un timp oarecare.dela 6 săptă-mîni pînă la două ftmi. vindecarea e totală cînd somnul s'a întors, cln-J pofta de mîncare e bine simţită, cîpd plăcerile sexuale sunt căutate: numaî atunci se poate reda celor tămăduiţi libertatea lor. sfătuindu-i să călăto­rească cîtva timp si acoi să-şi reia ocupaţiunile lor, mai urmînd din cind m cînd cu o cură de băi reci şi idro-terapie sistematică.

Doctoral F. Grunield

L a P o p a s Umple-mi până sus paharul

Vreau să fie plin, Să-mi înec în ei amarul

Din al vieţei chin.

Cam. iubit şi eu odată Pe la noi prin sat,

Am iubii, o mândră lată, Cu gând prea curat.

Dar dt-alunci, pribeag de-apururi • Sxngur am rămas,

Rătăcind mereu pe drumuri Fără de popas.

Mi-am oprit acum la tine Insă paşii mei

Căci ax ochi ce cat spre mine Frumoşi ca ş'ai ei.

Umple-mi până sus paharul ~Ţie ţi-l închini

Lângă tine azi amarul II înec in cin.'...

L Cucu'Freamăl

A a p ă p u t :

roman sentimental d e V . M E S T U G E A N

Preţul 1,50 — Editura librăriei Stiinberi

G a l a ţ i . — P o r t u l

0 înïrraierâ rusa — Amintiri de ne cîmnul de băfae

din Galitia —

D-na Maria SDera Metelef, care prin devotamentul ci ş i a câştigat dreptul să poarte decoratiunca' de război „Sf. Ghcùrghe" şi-a destăinuit ziarului parizian ,.Le Matin' 1 amin"., liiile relragerii din Ualilia. Л făcut campanie ca soră de caritate. înso­ţind trupele prin toate pericolele lai cari au fost expuse. Un suflet com-' pătmiitor si eroic se desvăluc în povestirea ei, sufletul care imprimă urme luminoase De frumosul şi sim­paticul ei chip, reprodus aci.

lată povestirea sorii de caritate Me lei ei:

„Plec cn toată inima. D'zeu să fia cn mine. Jur să dan fiatilor mei tot ajutorul care mi va sta in putinţă. Na mă voi teme de nici o primejdie: nici de molimă, nici de tăni, nici de bombe, nici de lipsuri, nici de moar­te. J m să înoriiesc cu luare aminte rănile corpului si să deschid la la" mina cerului sufletul mnrinzilor.

„Astfel e jurămîntul De care l'am făcut, într'o zi din Decembrie 1914, în biserica „Sf. Nicolae" la Mos­cova. Femeile ruse cari vor &ă se de­voteze, în timp de război, au dreptul, după ce au făcut studiile si practica necesară, să se angajeze cu solemni­tate. Din momentul acesta devin su­rori de caritate pe tot timpul cit tine războiul. Se duc să adune pe răniţi de pe cîmpii de bătae si îmuărtăşess via[a soldaţilor. Dacă'si îndeplinesc cu vrednicie datoria, au dreptul să poarte decoratiunite viteiilor. Dacă nu'şi fac datoria, sunt scoase din rânduri, publicându-le numele şi re-trăgându-Je autorizatiunea de a pur­ta Crucea resie.

„La începutul lui Ianuarie mă Im-brăcai cu bluza de DÎnză cenuşie pe care o purtăm si iarna, eu iachéta de piele, mă încăltai cu 'crsme mari si plecai din Lemberg ca să ajung la satul Pilzno, lîneă Tarnov. unde ge-neralul Radco Dimilriei îsi avea sta­tul major.

„Generalul, veni a doua zi. în su-lerana unde se aflăm, să ne aducă, 'după vechiul obicei, pîine neagră şi solniţa cu sare. Mic de statură. în­desat, cu ochii vii, vorbind pu{in, a-vea asupra oamenilor săi un mare ascedent. . „Armata a treia, pe care o comanda

Radco Dimitrief. a fost trimeasă Ta un post de onoare. în avangarda exlremă care ocuDa satul Meszo-Laborez. diecolo de tunelul muntelui

* Lupcof. Eram plini de bucurie. 1 Sol-'datii, cu misticismul lor naiv. ne zi-

r 'ccau: - r

— „Cum n'o să fim noi biruitori? Inamicii noştri se luptă urîînd, iar noi ne ducem la bătae ctntîndl

>,lnaintînd, deterăm Deşte cada­vre austriace, grămădite pe pământ. In fiecare zi, cîrduri de dezertori ve­neau să se predea. In fata taberii

SUCEAVA. — Biserica Mirăuţilor

^00O<XX><X><><><><><><X><>O<><K><>^^

Pe Valuri învrăjbite Pe valuri învrăjbite aşi vrea să mai plutesc, Sâ văd talazuri albe cum spumegă şi cresc, S'ascult — sub bolţi albastre ce-atâlea taine ''nchid — Ce-mi spune tinda mărei in graiul ei perfid. O frunză intre două nemărginiri să fiu, Zăbranic fic-mi cerul iar marea un sicriu. — Rostogolit de valuri spre funduri de mărgean Să пы mai ştie nimeni de sufletul meu van. Ci numai tu, iubito, ăe-ţi vei aduce-aminte • Că ţi-am trecut prin viaţă un basm .fără tuvinte. Veni-vei„ poate, seara, cu ochii tăi adânci, Să vezi cum albe valuri se sparg de negre stânci, Si poate că, la braţul vreunui nobil fante, Vei asculta confuză un cântec in andante ' Si, alungând din minte-ţi atâtea gânduri stranii, Zâmbi-vei amintindu-ţi ce repede trëc anii!..; • Aci pe ţărmul mărei, visarăm împreună Cu barca pe talazuri, spre răsărit de lună, Şi ai fi vrut devante sa ne tot poarte.valul Căci poate-aeolo 'n zare, departe-i idealul... Iţi mai aduşi -aminte? Inserffe acele Visam ä«ui singuratici... Jos nimfele, mis stele. Dar nul Spre-amurgul vieţii tu încă nu te "ndrepţi, Vedenia htMrii şi azi tu o aştepţi.* Eşti tânăra, frumoasă, cu ochii tar profunzi, Enigma fericirii acum ai s'o pătrunzi/ Sâ nu te 'ntrebi ce este fn jocul întdniplărei : E-aceiaşi amăgire ca şi fn fundul mărei :" Pluteşte liniştită in viaţă ca pe mare, Zâmbeşte încrezătoare spre-al visului tău soarey

Şi nu privi in urmă, şi Au privi 'nainte ; — Traies te-ţi clipa vieţii puternic şi fierbinte Căci poate xţip1aceia e numai pentru azi Şi —; cine ştie ?,..* mâne in ce noian sâ cazi... Nu-ţi pese! Viafa-i mare de lacrătni şi zâmbire, Tu sorbi din ea puternic un secol de iubire Ca să trâeşti un secol In clipa de acum Căci nimeni nu nt-o plânge când ne-om preface 'n scrum Iubind nebun se naşte furtună din. furtună Şi-astfel slujeşti natura in cursa ei nebună.

Leontin Iliescu

ООО^ОФОФОФОООО<ХХ>ООФОО< i » . ! -

noastre era ö coastă de munte, albă de zăpada căzută pe ea. Uneori ză­pada se întuneca deodată de şirurile

j l e soldaţi inamici cari alergau să se dea prizonieri.

„Eram bombardaţi, dar nu prea violent. Pe noi Insă InceDuse să ne îngrijească lipsa de munitiuni. Au­zeam pe ofiţerii de artilerie zicînd In glumă :

— „Mi-a dat cinci ghiulele să am pentru ziua de mâine, recomandln* flu'mi să fac economie.

,JPe Ia sfîrşitul lui Aprilie svonuri sinistre începură să circule: ger­manii, conduşi de Mackensen. îna­intaseră, pînă la Gorlita. pe Dunaet. Armata noastră era aproape tăiată în

două. într'o zi ni se spuse că trebuia să ne retragem si. să ridicăm tabăra In două ore ; era ziua de 2 Mai şi ne aflam la Volia-Misova. • • r«

Părerile de rău ale oamenilor noş­tri te mişcau. Ingenuchiati înaintea ofiterilro Ie zicea:

— „Lăsati-ne să'i batem cu pietre, cu ciomege, cu pumnii, dacă nu vom mai avea gloanţe eu cari să-i omo-rîm f

„Trebui să străbatem Carnaţii ín" Sărai, şi retragerea fu îngrozitoare. De pe înălţimile pe cari se afla, ina­micul ne bombarda mereu. In trăsu­rile noastre albe, în cari e loc pen­tru 6 răniţi, era o îngrămădiră de corpuri siîşiate. Alti răniţi mergeau

pe jos, silindu-se să se tie cu mîinele *de roti. Uneori, trăsuri, oameni si cai cădeau în prăpăstii, si trebuea să ne urmăm drumul Iară zăbavă, goniţi de duşmani. Surorile de caritate mer­geam pe jos, cedînd caii- bolnavilor.

„Cînd ajunserăm lingă San, făcu­răm cunoştinţă cu cruzimea germană. Mi-aduc ainte că într'o noaDle. la Molodici, mi s'a dat ordin să mă duc să iau nişte răniţi rămaşi în transea. Plecai cu un soldat şi cu trăsura mea. Ca să ne ferim de drumul De care'l mătura artileria cu ghiulelele, o lua-răm prin băltoace. In fiecare mo­ment stam să ne înămolim. Răniţii zăceau pe pămîntiil scuberat de bombe; era un admtant cu Dicioarele rupte şi un popă cu Dîntecile spar t Nu se plîngeau, pentru că ruşii nu se plîng niciodată. In fala morţii au nu­mai o frază .

— „Facă-se voia Domnului! . „Ridicarăm pe nenorociţi în tră­sură şi începurăm iarăşi îndărăt dru­mul teribil, prin gropi si prin băl­toace. Era întuneric beznă. Deodată un fulger scapără, luîndu-ne văzul: proiectoarele eeramne cercetau cînr pul de bătae. Ne descoDcri. Vreme de 'două ceasuri umblarăm cotind, ca să nu fim nemeriti de bombele lor. Tră­sura mea albă. însemnată c'o cruce roşie, fu tinta focului sălbatic al ba­teriilor inamice. Bombele cădeau

. sgomotoase în prejurul nostru. „Cînd se lumină de ziuă. intrarăm

In tabără: popa murise. „Mi-aduc aminte de un infirroiar

bătrîn, un ţăran care ne însoţea pre­tutindeni. Blînd si ngăduitor. cânn i se aduceau nemţi răniţi, nu stia cura să'i mai mtngte. Ii Ingrijia cu milă, zicândule :

— „Linişteşte-te. nu te mai văita, porumbelule; o să te faci bine căci ai încăput pe mâini bune, s'o să te întorci acasă să'ti vezi nevasta şi copiii.

- „Dar îndată ce rănitul. înfăşat şi potolit, era întins fn ambulantă, a-tunci indignarea si mînia li umplea sufletul milos.

" -L „Eşti un ticălos, neamţu dra" eului — urla ; — vrei să omori pe fraţ i i noştri cari nu ti-au făcut nici un rău. 1 D-zeu o să te pederisească 9, după ce ai muri, iadul o să aibă parte de t ine! "

Aşa Îşi shrşiea vorba lui bătrînu], dar numai după ce isDrăvea de a'i da conştiintios toate îngrijirile cerute de starea In care se afla".

E P I G R A M E Unui călăreţ

Frumos şi calul dar şi tul... încât când treci pe el călare Si-aüd: ce dobitoc frumos 1 Mă 'nlreb în totdeauna: eare?

Unei farse

Bine a-i botezat-o farsă, Fiindcă face să reiasă Ori de cate ori se joacă, Că e farsă pentru cassâ.

Unui primar aperitivist

Bine trebue să staţi. Dacă cel ce desemnaţi Primul cetăţean din urbe,

"Merge descriind la curbe!

Aristiţei

Ca să devii pensionară C'o pensie chiar de ocară, Ce trebuia să fii ce-ai fost : A noastră mai de seamă artistát Puteai să fii telefonistă,

Sau şi mai prost I

Unui sacagiu beţiv

Rdsul.de om când se fine, De el nimeni nu'l mai scapă, Pilda, vezi-o chiar la line : Tu şi negustor de apă !

V i c t o r B H c i u r e s c a

6 . — N o . 25 UIVIVMRSÜL O T E R A B . D u m i n i c ă 1 9 I u n i e 1 9 1 ö

Conflictul dintre Statele-Dnite şi Mexic

Generalul œexi.an CARRANZA

Hoinărind prin tară

Cel puţin, dacă suntem nevoiţi să omoâm animalele şi să le mâncăm, să întrebuinţăm oarecare estetică. Fână şi pe câmpul de războiu se în­trebuinţează arta, de ce oare să nu se întrebuinţeze la un abator?

In adevăr, abatorul cel nou din Ga-iati. care nu va începe să funcţione­ze decât după ce se va dezorganiza abatorul european, e întocmit dapă toate regulele artei- D. Călinescn, di­rectorul abatorului,, îmi spune că nu există în toată tara o instalaţie mai sistematică-

Curtea e imensă; în mijloc, trei clădiri mai principale: una pentru vitele mari, alta pentru oi şi a treia pentru porci. Mai sunt apoi şi alte săli, în clădiri separate, cum şi o casă de locuit.

Mi-ar fi greu să intru în amănun­te pentru fiecare sală, tot ce pot să spun, e că s'au ltţat toate măsurile pentru ca executarea să se facă re­pede, elegant (!), cu multă curăţe­nie- S'a făcut apel la tot ce s'a in­ventat în privinţa aceasta în alte tări-

Dar, directorul a t»nut să-mi arate şi o avere a sa. Nu e de mirare ca un medic veterinar- să fie şi avicnl-tor. Dacă prietenul Begaescn e agri­cultor, d. Călinescn e avieultor, a-dică se ocupă cn creşterea sistema­tică a păsărilor de curte.

In adevăr, cbiar da eu nu eşti de cât un simpla amator de ciorbă de găină şi friptură de pui- tot te va interesa o crescătorie de pasări. Ştiam din articolele pe cari d- N-Abramescii, cunoscut avieultor, le-a publicat In „Ziarul Ştiinţelor popu­lare", despre diferite rase de găini, rate, gâşte, etc. De astădată mi-a fost dat să le văd cu ochii mei.

Ce s'ar mira vechile gospodine, cari aveau în enrfile lor nenemăra-te păsări obişnuite, să fi privit doar câteva clipe frumoasele rase de pă­sări ale d-Iui Călineseu-

Bine înţeles, aşa cum e moda la păsări, bărbaţii sunt cei mai chi­peşi şi mai frumoşi- Frumuseţea nu-i costă însă nimic pe ei, ci numai pe proprietar, care ştie ce să le dea să mănânce. îmi închipui însă că un avieultor ehertuefte o întreagă ave­re pe fiecare an, numai pe hrana pă­sărilor.

Pe când însă admiram cocoşii şi găinile, iată că privirea mi-e atrasă spre sud-vest. De-asupra orizontului era un nor eliptic, foarte curios, aşa cnm n'am mai văzut. Partea de jos a norului se afla cam Ia vre-o 15 grade de-asupra orizontului, diame­trul cel mic să fi avnt vre-o 25 de кха<;е, iar cel mare vre-o 40. Lucru curios, norul acesta, care avea toate

înfăţişările norilor de grindină, avea o mişcare foarte ciudată, marginile, dar numai marginile, se învârteau, ba încă repede- Norul în întregime, se ridica spre zenit, dar relativ în­cet- Abia după vre-un sfert de oră, am observat sporirea iutelei.

Se deslăntui un vânt nebun şi în­cepu să cază piatra, care nu era

.mult mai mare decât alunele. Păsă­rile ce se aflau afară au scăpat ne­vătămate, grindina nu a ţinut dceât vre-o 2—3 minute- Numai decât s'a arătat soarele, a mai plouat puţin şi reprezentaţia meteorologică s'a is­prăvit-

Nu ştiam Insă ce s'a întâmplat în oraş. Prin dreptul abatorului nu trecuse decât marginea norului; de-alungul stradei Domnească, însă, trecuse mijlocul norului.

Când plecasem din craş, tocmai, admirasem teii de pe acel bulevard, tei cari peste 2—3 zile trebuiau să fie toti în floare.

Când ne-am întors, ne-a fost dat să vedem armările unui adevărat dezastru. Deşi trecuse mai mult de o oră, grindina nn se topise încă; în multe locuri sta îngrămădită. Frunzele şi florile frumoşilor tei fu­seseră tăiate în nenumărate bucăţi-Apa ce însoţise grindina fusese aşa de mare, în cât acoperise ambele trotôare şi retrăgându-se, lăsase no­roi de o palmă- Nu mi-era milă de ghetele pietonilor, ci de bieţii tei, cari se munciseră atâtea luni. ca să dobândească aeele> minunate flori, şi cari îşi vedeau acum opera lor distrusă.

Până seară am aflat de multe pa­gube făcute grădinilor, zarzavaturi­lor. Şi ştiţi că în Galaţi nu e easă fără grădină. E în acest oraş ceva patriarhal, o atmosferă de linişte, pe care nu o găseşti nici în orăşele-

Nu mă înduram să plec de acolo; dar n'ar mai exista frumosul, dacă omul ar rămâne locului. Am fugit a doua zi dis de dimineaţă, cu un tren ce se grăbea să ajungă în Ba­bilonul peninsulei balcanice-

Victor Anestin,

1) Vezi trecut.

începutul în numărul

CRONIGA FEMENINĂ

Pieptănătura Predispoziţia înăscută pentru „şic 1 '

a româncelor, talentul lor artistic de a se îmbrăca, este în viu contrast cu altitudinile femeii germane. Pe cînd particularităţile rassei germane se manifestă în picioarele si mîinele mari şi în formele masiye,piek>ruşele Si mersul femeii române.. îmbrăcă­mintea cu gust, liniile ritmice, ţinuta graţioasă, peptănătura armonioase, toate aceste ne dau un întreg artistic si delicios.

Pieptănătura se schimbă deodată cu moda. După fustele strimte. înlocuite cu fustele-clopot, s a u ivit linii mari, largi, bogate Femeia română îşi schimbă pieptănătura deodată cu va­riaţia modei, si foarte bine face, fim" dcă nu este un aspect mai comic de cît alături de rochia îareră de astăzi, părul pieptănat peste urechi, care face impresia ridicolului, să porţi jo­ben la costum national.

lAlegerea liberă a formelor, estft meşteşugul de a sti scoate în relief liniile frumoase. Nu-i asa că pantoful alb arată piciorul mai mare decît cel negru? Tot asa si pieptănătura. Esf.e muH mai avantajoasă aceea care lasă fata liberă, scoate la iveală liniile feţei, acoperite cu Părul lins de pe urechi, a modei vechi.

Gustul grecelor. în pieptănătura lor clasică este recunoscut si astăzi. Dacă privim cu atenţiune Dărui sucit „à la Greque",observăm liniile armo­nizate cu corpul învălit tn haina albă largă, şi vom constata că atît pieptă­nătura cît si haina validează la p e r fectie liniile plastce ale formelor.

Femeile véchei Cartagineze şi-au tăiat părul şi I a u dăruit bărbaţilor pentru ca să facă din el sfori necesa­re în campanie. Tehnica modernă nu cere asemenea jertfe. Astiel nici pa­triotismul femeilor de azi nu este în diverginţă cu pieptănăturile moder­ne, artistice, Ia femeia romînă. al cărei gust se arată şi aci ca şi la „şic". E din îmbrăcăminte.

Toate femeile mari ale. istoriei, în deosebi cele de moravuri umoare, artste delà teatre, au fost meştere în aranjarea pieptănăturilor.

In totdeauna i s'a dat mare impor­tanţă, dar mai cu seama la noi. în timpurile noastre cînd moda creiază condiţii artistice. Negresele care îşi fixează părul cu var ncnlru ca să-1 poată strînge în formele gustului lor, tot aşa părul ondulat al doamnelor noastre, urăreşte aceeaş ţintă: scoa­terea în evidentă a frumusetei şi a liniilor feţei, pentru ca să trezească admiraţia generală.

Moda pieptănăturii de azi este foarte avantajoasă. Fată de cea de ieri, are teren larg Dentru validitarea gustului individului. Uniformitatea pieptănăturii de ieri a displăcut la multe femei de bun gust. In şalele teatrelor şi a concertelor, domina a' ceeaş pieptănătură de la portiera pînă la eleganta din loie. nu vedeai decît părul strîns De urechi, ceea сэ azi a dispărut în demondarea ei, ală­turi de fusta strimtă. Părul ridicat de pe frunte, fără cărare, al modei de azi, va scoate mult mai bine în evi­dentă frumuseţea blondelcr si brune­telor superbe, si le va întineri mult mai mult decît cărarea modei de eri. E chestiunea de obicinuintă doar. ca doamnele să-şi simtă fruntea libe­rată şi în curînd se vor convinge despre adevărul SDuselor mele. Ne-fiind trebuinţă de sfori din părul fe­meilor în războaiele de azi. întrebu­inţaţ i i la cea mai frumoasă pieptă­nătură care a fost vreodată.

Principiul conducător al artei este frumuseţea. Pieptănătura este o artă, un meşteşug poate, pentru care nu-i pierdută vremea ce-o Detreceti în faţă oglindei.

A. P. Figaro

Viaţa Uterarăşi artistică Societatea scriitorilor români se

întruneşte astăzi în adunare gene­rală anuală.

D- Olteana, ireetorul Teatrului Naţional din Craiova, a cerut d-fni Ion Al. Brătescu-Voineşti permisiu­nea de a reprezenta ,,Sorana" pe sce­na acelui teatru.

Artiştii acestui teatru vor face un non turneu prin tară snb conducerea directornhii 1er.

- * e " Premial naţional de compoziţie a

fost acordat annl acesta tânăralui compozitor AHred Aboandrescu pon­t ra poemul săn simfonic ,,Actcon". Din premiul de 4300 lei, i s'a dat în­să numai 2.500, pentru motivul că talentatul compozitor nn e lipsit de mijloace, iar restul de 1800 Iei a fost împărţit celorlalţi concurenţi ea premiu de încurajare.

Se ştie eă acest premin naţional provine din fondurile strânse de maestrul George Eneseu. ^

* Un ziar din Iaşi aduce vestea că

In Decembrie se împlinesc 100 de ani delà înfiinţarea, de către George Assaki, a tatrului românesc din Mol­dova.

E vorba ca ieşenii să sărbătorească, cu multă strălucire, centenarul tea­trului lor românesc- •

* Premiaţii Salonului oficial, care

se Închide la capătul lunei, sunt: pictorul Jean Neyliee, medalia I ; pictorul N- Dărăscu şi arhitectul, C-B. Cretzoiu, medalia II ; pictorul D.

Stoica, premiul I. de 2000 lei pentrn pictură; pictorul C- Petreseu şi sculp­torul C. G. Mihăilescu, premiul «î de 1000 lei; pictorii Gr. Negoşanu, I. Cosmovici, B- Felicianu, sculptorii lî- Stănescu. Harte şi T- Burcă, pre­miul III, de 500 lei. iar d-rei Lucre-ţia Petrovici, acelaşi premiu pentru artă decorativă.

Maestrul George EucScu pregăte­şte, peuiiu viitoarea stagiune tea­trală, „Damnaţiunea lui Faust", spectacol de o-peră, spre a fi jucată pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti.

Edmond Rostand va fi îu mare cinste la toamnă: „L'Aiglon" se va juca la teatrul Regina Maria şi „Cy-rano le Bergerac", pe scena Teatru. Ini Naţional din Capitală-

L. I-*

M. Beer, doctor în litere, german, a t ipărit la Berna, în Elveţia, în fran­ţuzeşte, un volum întitulat Cartea Curcubeu. E o colecţie de documen­te culese din diferitele broşuri di­plomatice întitulate după culoarea scoarţelor- Doctorul german notează şi interpretă acele documente aşa cnm să iasă Germania nevinovată de oribilul război ce l'a provocat-

După cum spune ziarul >,Figaro", artistul francez de Max, pe care nu trebue să-1 uităm că e român, a re­prezentat la Comedia Franceză, fi-gura mistică creştină a lui Polienc-te, din tragedia clasică cn acelaş nume, c'un relief extraordinar-

La 21 ale expiratei luni Mai s'a împlimt 25 de ani, de când Pierre Loti, adică locotenentul de vas Jelien Viaud, pe adevăratul său nu­me şi-poziţiune oficială, a fost pri­mit, în anul 1891, printre nemurito­ri i Academiei franeeze. Ziarul ,,Fi-garo" salută această dată care con­stitue „nunta de argint academică" a lui Pierre Loti-

D. Serge Basset, ziarist francez, a publicat u n volum interesant int i­tulat ,,Italia In arme". Arată cn e-loevenţă sufletul i talian In momen. tnl când destinul l'a făcut să intre In lupta uriaşă de acuma.

* D. Ernest Daudet, colaborator al

ziarului ^Figaro", a pus sub t ipar o scriere asupra autorilor răspunză­tori de războiul eare Însângerează Europa- Pr imul volum, inti tulat „Bis­marck" a apărut; tn curând vor ur­ma Încă alte două volume intitulate ,,Wilhelm II, şi Franz Iosif ' precum ei «Complicii", In numărul cărora figura odioasă a lui Ferdinand al Bulgariei apare.

Societatea franceză pentru propa­garea arderei-corpurilor moarte şi-a ţ inut şedinţa generală sub preşedin­ţ ia d-rui Barrier, membru al Acade-miei de medicină-

După raportul citit, se constată că ceremonia arderilor progresează. An­glia posedă 13 cuptoare de ars, Ita­lia 30- Elveţia 14. Germania 48.

Preşedintele Barrier a declarat a-poi că, la Paris, s'a făcut. în 1915, nn număr de 3-663 arderi, dintre cari 523 după cererea familiilor.

Ziarul Daily News spune că, în foile religioase engleze, la rubrica) „botezurilor" se constată că se dă noilor născuţi numele de Verdun.

• $ ф g.

D u m i n i c a 1 0 I m i i c 1 9 1 6 . U N I V E R S U L L I T E R A R IVO. 2 5 .

— O u p ă M a u r i c e M o n t e g u é —

In oraşul X • . . , din sudul Fran­ţei, situat într 'o poziţinnc pitorea­scă, cetăţenii văd trecând în fieca­re dimineaţă салі pe la aceeaşi oră o tânără femeie în doliu, cu figu­ra tristă şi gânditoare, încadrată de un păr castaniu lins, adus pe tâm­ple, trăsături delicate, privirea se­veră şi dreaptă, en urme de amin­tiri dureroase.

Timp de 2 luni, cu ţinuta ei pioa­să, cu o regularitate matematică, parcurgea străzile cari duc la cele două biserici ale oraşului, catolică şi protestantă-

Erau intrigaţi de a o cunoaşte, — enriozitatca provincială merge de­parte, — în oraşele mai mici fiind lame putină, se cunosc toti bine, îşi ţlin viata, bucuriile, suferinţele-

Această străină, prin prezenta ci, li făcea pe mulţi să se uite lung dopa ea, să dea din cap unul că­tre altnl în mod întrebător, la care al|ii răspundeau prin ridicare de н-meri: totul plutea într 'un niisicr.

Locuia la o mătuşă a sa, o vădu­vă bătrână, ca re nu ar fi putut da multe lămuriri în priviuja nepoa­tei sale, Virginie l ïariton, astfel se narr.ca.

Nedumerirea lor creştea din zi în ii, ţinuta demnă çi serioasă a fe­meii îi amuţea pe fo(i In vrd:rea ei-

Câţiva cunoscuţi de-ni mătuşei sa­le — sub pretext de a o vizita . şi-ao luat îndrăsneala să se intere­seze dc această fiinţă şi căutară prilejul n-i vorbi. O găsiră în casă cn aceeaşi privire serioasă şi după oarecare introduceri banale cam cn riiiciune o întrebară de rostul veni­tei sale în oraşul lor şi mai cu sca­mă de vizitele zilnice ce făcea la tele 2 biserici.

Deşi cu aceste întrebSri ti răsco­leau amintirile cele mai dureroase, pe tari ea venise aci ca în linişte să le dea nitărei — considerând că ui­tarea va fi cea mai bună doctorie — totuşi simţea şi nevoia de a-şr nai descărca sufletul de greutatea ie o apasă.

Era un moment solemn:, emoţiile femeii înainte de a începe poves­tirea eare se prevedea n fi tristă, frământările lor în aşteptarea cu nerăbdare să-şi potolească curiozita­tea, făceau ca toate inimile să vi­breze; într'o tăcere profundă şi tn atenţia Încordată a celor de fn(ă, Începu să vorbească aproape şop­tind, cn vocea tremurătoare:

— Sunt o sărmană fiinţă care a icnuntat Ia plăceri şi la bucurii-

Fragedul ei obraz Ia pronunţarea acestor cuvinte se acoperii dc durere, laerămi fierbinţi curseră şirone dea-lnnpul obrajilor săi tineri. Era.' o •eenS care ar îi înmuiat cele' 'mai tari inimi; mosafirii regretau că au venit fă răscolească inima sfâşiată a arestai femei; să însângereze o rană rare pin ie îr-eepuse a sc vin­deci.

Paloarea de pe fotă ti da nn ns-pec; sobra, ochii căprui limpezi, na­iul fio, buzele roşii, tonul ei dulce, o făcea fermecătoare.

Mai departe continuă: — Născută la Paris, din o a m e n i

en oarecare stare. — soarta a vroît ii rămân de mică orfană; am fest luată şi crescută de nişte rude, cari din venitul averei rămase delà pă­rinţi rn'au întreţinut prin şcoli, mai tot timpul Ia călugărite, nnde am primit o educaţie tn spirit religios.

La vârsta de 18 ani m'au luat rudele din internat si, fiind fata: mare, am început a lua parte la petiecerile familiare, serate baluri.

La una din serate am cnnosrnt pe locotenentul Pierre Haritnn, care în uniforma lui sclipitoare ml-a pă ru î încântător: înalt, bine făcut, nu prea pas, eu nişte ochi negri pătrunză­

tori cari mi-au străpnns inima de la prima vedere.

Aici femeia începu a se mai în­viora puţin, sub farmecul amintiri­lor plăcute şi cu o voce mai plină continuă:

Se vede că şi eu i-am plăcut, inî-mele s'au înţeles; mi-a vorbit cu­vinte calde de iubire şi la vârsta în eare mă găseam, an avut darul de a'mi răscoli simţurile cari abia aş­teptau să vibreze puternic la auzul acelor declara (ii de dragoste.

Până atunci cunoscusem puţin lumea; la început impresia fusese nu fel i*e neastâmpăr al simţuri­lor, îmi lăsase un parfum ameţitor care'mi turbura orele din zi şi noap­tea mă făcea să am visuri de fe­ricire, nebunii aie imaginaţiei; sim­ţeam un go! în inimă care trebuia împlinit.

Vremea se însărcina să mă convin­gi că nu cr i o glumă; că orice ini­mă tânără nu se putea să scape de aceea buruiană — zisă dragnste — cară otrăveşte multe suflete, . dar care dă şi atâtea plăceri sublime-

Omul acesta îmi apăruse ca o făptură nouă, care venea să umple golul din inima mea; primele zile fură pline de surprinderi.

îmi plăcu temperamentul său în­clinat către frumos, avea o educaţie aleasă, un caracter distins; atenţiu­nile delicate mă făcură ca clipele petrecute în tovărăşia lui să mi se pară isvor nesecat de fericire; în fine mă îmbătase cu frumuseţea şl bunătatea sufletului său.

Vizitele lui se succedară, contac­tul continuu făcu ca dragostea cc simţeam pentru el să-rai pătrundă în toate vinişoarele corpului: mi se ^lărea că sunt ; umState făptură şl nu mă întregeam decât cu el; mă gândeam continu la el, l'amestecam în toate visurile mele de viitor.

După enm îmi promisese, nn în­târzie mult să mă ceară în căsăto­rie; in acea zi, în veci neuitată pen­tru mine, m'am simţ^ atâ* d" ricită că mă temeam de cea ma* mică turburare, transportată de bu­curie, aproape ne.ştiind ce fac m i a -duc aminte că m'am îndreptat spr? pian.

El a priceput ceeace se petrecea în mine şi cn o duioşie plină de buna voinţă m'a oprit, spunându-mi:

„Nu-ţi turbura pacea sufletului, căci adineauri ai auzit armonia cea mai superioară oricărei muzici de pe pământ Visam par'că nn vig fru­mos în care viitorul ei treentnl nu mai avean taine pentrn mine-

Rudele nn s'au Împotrivit uniret noastre. Observaseră din priviri, ge­sturi, convorbiri că inimele se înţe­leg, că nici o piedică nu era In ca­lea feri circi noastre, că ne aparţi­neam prin dreptul divin al sublimei iubiri. Trec peste formalităţile ba­nale ale căsătoriei- Atât pot spune că educată în mediul religios, visai meu de а t răi o viaţă liniştită, o via­ţă de familie, se îndeplinise.

Zile, săptămâni, luni, 2 ani din viată au trecut pe nesimţite In to­vărăşia acestei scumpe fiinţe. Sim-ţimintele, emotiunile şi fericirile ce mi le-ач dat aceşti 2 ani, nu Ie pot exprima prin cuvinte. O veselie fă­ră sfârşit plutea în casa noastră, fă­ceam tot ee îi plăcea Ini, mă uita­sem pe mine, mi se părea caraghios eă ar mai fi pe lume altceva decât cc'l privea pe dânsul, pentru mine singur exista în univers, el era to­ta l cel mai bun, cel mai desăvâr­şit bărbat.

Pentru el dc asemenea eram cea mai bună din femei, Înzestrată cu toate virtuţile; mă sileam să-i înţe­leg dorinţele, plăcerile, să rămân cea mai desăvârşită femee-

C&fca nnde locuiam era situată ln-t r 'cn cartier retras, eşenm rar la preumblare çi teatru; respectul re­ciproc l i t t e t In atmosfera dulce a locpin(ei noastre, iubire şi devota­m e n t până In siuriîiciu.

Tânăra femeie se opri puţin şi ce­rând nn pahar cu apă, ne făcu atenţi că ar vrea să renunţe de a mai con­tinuii роѵе-і ігей, m a i cu scamă că dc ;îci înainte începea capitolul su­ferinţelor, dar îu urma stăruinţelor celor de faţă, căi e ra li se părea îoar-ii interesantă piivestea, acestei fe­mei, după ce scesse un oftat dure­ros, în tăcerea profundă, continuă:

,,Un nor gros veni să acopere fe­ricirea cä-sukiei noastre: isbucnise războiul european. Singură mi se părea că voi înebunî de urât prin plecarea acelnip care mă făcuse să gust viaţa, să simt că trăcsc pe lu­me, mi se pă i ea că voiu pierde ju­mătate din fiinţa mea- Totuşi, gân-diudu-mă Ia sacrificiul pentru pa­trie, mi-am întărit inima; l-am a-c-iperit cu călduroase îmbrăţişări şi cu inima srhtbită de durerea des­părţirea, i-am urat să se înapoeze sănătos şi încărcat de glorie.

Făcea parte din reg. 102 infan­terie; după cele ce mi-a spus el, n-cest regiment câ tva timp a fost de­parte de teatrul războiului; în cele din urmă a primit ordin de a înainta-Era prin luna Septembrie 1915, a-junşi în localitate, cantonează aco­lo pentru o noapte; se face o r â n d u i ­rea gărziloT de pază şi sentinelelor înaintate în direcţia inamicului.

Este însărcinat el cu inspectarea în timpul nopţei a acestor sentine­le; era o noapte de toamnă ploioasă cu vânt rece; a pornit pe şoseaua care ese din sat şi a parcurs vre-o 2 km- cât era până la sentinele în întunericul dc nepătruns al noptei, îăcându-şi datoria. La înapoere, tre-cându-i un fel de teamă prin corp,,a dat ordin să-1 însoţască câjiva sol­daţi din réserva gărzii: până să se pregătească oamenii, el a pornit îna­inte pe şosea, urmând ca aceştia să-1 sosească do pe armă.

A înaintat câteva sute de paşi, dar oamenii întârziau de a veni; în cele din urmă zăreşte în apropierea ini câteva siluete; crezând că snnt oamenii săi, Ie adresează o dojana pentru întârziere, eontinuându-şl mersul-

Dar minune, deodată vede cu groază că este atacat de cei ce ve­neau după el. E r a o patrulă duşma­nă. Uzează do armele sale, reuşind a doborî pe nnul din atacatori; e-rau 3 aşa că n 'a pntut ţine piept atacului şi, străpuns de baioneta u-пиіа din ei, a căzut la pământ ală­tur i de eel doborât de el.

Total s'a petrecut cn iuţeala ful­gerului, de ropotul ploaiei şi vijelia vântului nn s'a putut auzi de a i s i egomotnl făcut de această ne?e-ricită întâmplare.

Primise « puternică loviturS în piept şi, deşi scăldat într 'un lac dc sânge, a avut puterea să strige după ajutor. Sosiseră ţ i oamenii din urmă, cari, îngroziţi de cele ce vedeau, au sărit numai decât, parte în ajutorul lui, parte in căutarea duşmanilor cari dispăruseră în întunericul nop­ţi i .

A fost ridicat şi transportat în sat, nnde i s'au dat îngrijirile necesa­re- Rana căpătată era adâncă, după oarecare căutare, simţ.indu-se pufin mai bine, a cerat şi obţinut nn con­cediu-

Sunt 2 luni de atunci. Stăteam gânditoare în singurătatea camerei mele. Inr 'o seară, do vreme, aud câ-teTa bătăi nşoare la uşă; -tresar de emoţie, nn fior de nelinişte îmi tre­ce prin corp, cine putea să fie, e posibil să îi venit el şi din gvâcnl-turile puternice ale pieptului întreb cine e. Un glas de afară, aproape stins, îmi răspunde :,,eu.-."

Era într 'adevăr el. Bucuria ee am simţit era dq nedescris- L'aveam in

faţă, 11 priveam şi nu'uii venea sä cred ochilor că o el, schimbat, pa­lid Ia fa{ă, vorbea încet. Se aşează, pe scaun pun;nd mâna la piept in semn că suferă dc ceva In parfoa aceea.

Credeam că poate suferă din cau­za obosclei; a doua zi însă se vitifa de dureri în piept cari nu-1 slăbeau do loc; Mi-am pus în joc tot devota­mentul meu .de femeie iubitopre, i-am dat îngrijirile cele mai devo­tate, dar durerile nu conteneau, ra­na fiind adâncă, nu se vindeca; su­ferinţele '1 făceau să slăbească din zi în zi.

Cu toate ajutoarele medicilor, con­statam din zi în zi că desnodămân-tul fatal se apropie; pe patul de moarte, cn vocea aproape pierdută", mi-a spus : ,.Virginie, simt că mă sfârşesc, nu mă uita, roagă-te pen­tru mine". Putin în urmă a trecut în lumea eternă, ducând împreună cu el fericirea şi farmecul vietei mele.

Acum cred că ati ghicit că scopul venirei mele în acest oraşe ca, de­parte de locul unde am pierdut sin­gura fiinţă ce iubeam, să-mi sorb în linişte până în fund paharul a-mărăcinnii mele.

Mosafirii se uitară unul la altul în semn de nedemerire- Ea, priee-pându-i, le spuse: Ştiu, povestirea mea e incomplectă. mai vreţi a afla de cc mă duc zilnic la cele 2 bise­rici. Eu fiind de religie catolică şl fostul meu soţ protestant, pentru împăcarea conştiinţei mele, şi din-tr 'un sentiment de pietate, pentrn a-i saisface ultima sa dorinţă, mă duc de fac rugăciuni la ambele bi­serici.

După aceea, tânăra femeie tăcu, ţintinduşi ochii în jos. Lăcrămi cal-de"'se rostogoliră pe obrajii săi.

DIMITRIE I. OPRSSCU

SACDL CU G L M E — Ceru mina unei fete care'i plă­

cea. Tatăl primi binevoitor pe prs* tendent s u zsis :

—> Imi pare bine de hotărîrea d ta le , dar trebue să'ti mărturisesc că noi nu sîntem boeati. Totuşi fata mea are oare care zestre.

— N'as fi indiscret dacă v'aşi în­treba: cîtă zestre ? întrebă Deţitorul voios.

— Ei, peste 10 mii. coate 5, daca nu şi mai mult...

— Dar, în sfîrsit. nu s'ar putea, f&a ö sumă?..:

— Nu pot, dragul meu, să-ti spui nimic precis. Pot să adaog numai a t î t a : că avem u n bitet de loterie, luat cfela Schröder si se ştie că „e colosal norocul" acestuia, precum a> firmă afişele sale.

Nu ai credinţă In eficacitatea inf.ertiunlor publcate în ..TIaversul'? N'ai dreptate. Iaca să-Ц spui ce mi s'a întîmplat mie. zise un prieten că­tre altul :

„într'o zi mă luasem, pe stradă', 'după o damicelă frumoasă, căreia n u avusei însă ruraiul să'i adresez cu-vîntul. Dar îmi veni ideea să mi în­cerc norocul, trimelîndu-i ö scrisoare prin ziar. Detei deci la mica publici­tate anunţul următor :

„D-şoara subţirică. îmbrăcată cu bluză albastră si pălăriuţă neagră, pe care am urmărit'o De strada.... e rugată 'să'ira răsDunză 'dacă'mi dă voe să'i fac o vizită

— Şi nu U a răspuns nimica? — Ba am primit scrisori, de la T

în loc de una, pe care ô aşteptam,

й щ

o f e x > i t e d i e г і а ж » и 1

o l t n i v g r s t t l " tuturor abonaţilor săi, Ia tragerea

din Moembrie a. c.

. 0 0 0 L e i In obligaţiuni jude­ţene 4 V2 cu cuponul —Februarie 1917 —

Una splendidă garnitură pentru aatreu

compusă din o masa, patru scaune, două blidare şi un cuer> artistic pirigrava/e cu motive româneşti. — Furnizate dela

d. T. I l i - n i i i ä r c s e i i , cunoscutul artist şi întemeiator al arte1

decorative la noi. Calea Plevnei 83, Bucureşti

ttn örmitor în stil тоіпгшс —•'•"»'• moire cu ogl inda u n a n o p t i e r ă cu

c r s . u i ~, ш м і і і ш А , 1 p a l pentru o p e r s o a n ă , 1 m a s á şi 2 laboure'<v f u m /.nie «lela m a r e l e m a g a z i n d e mobi le ІІІЛНСО ііЛ'1'l EI.KIlEUEIt. s t r a d a Carol 6 2 , Bucureş t i

g r a m o l i „ I N G E R * * (Maica recunoscuta ca cea mat bună din Iunie) cu cutia de stejar lustrruit. mecanismuLiernojplaliil în ttinpul .mersului cu regulator gradat; pavilionul din lemn de' rezonanţa în interiorul cutiei, cu un acopeiamânt de lemn tn forma unei álufceté şi închie cu doua uscioare cu ajutorul cărora se poate márt sau nuc.şoiu sunetul după dorinţă; braţul acustic recurbat; diafragma „hxiiibilion";* inclusiv b' plăci duble (12 cântece) opere şi bucăţi naţionale. — G rom o la se tnrnizşază ітргеипЛ eu UN DULAP AMERICAN din stejar cu 7 sertare rflobile eari se închid cu o jaluzie. Acest elegant dulap servă ca postament la Ura moli şi în acelaş timp pentru conservarea plăcilor. —. Ambele, ne-au fost furnizate de: Marele magazin de muzică ^.JEAN Ffc-

' t>KR" Furnizoiul Curiei Regale, Bucureşti Calea Victoriei 51

O f p u m o a s ă ş i felesrantaV

i a r n i t u r ă d e a n t r e u compuse dîţi i Cahanea. 4 scaune, 2 bănci miei. 2 tamburele şl l măsuţă de lemn de stejar tapisate de mătase verde, furnizată de la marele depozit de mobile COMPANIA AMERICANA, str. Carol 74. etal

Ш 1 й в 2 cu diferite пгпйішя t w i — 18ZI ale renumitei case ШГІВПОП fabrică de liehet uri, siropuri şi cognacuri, aU-festxumpàratet pentru premiile ce te oferim abonaţilor noştri Ja tragerea din

f ' luna Noembrit c. - * к,

,1 etéflania toaleta de Ь г о ц і І Ш ^ й Й ^ fabrică fiOTMlM. strada St^AfeáteÜ ga. 72'

tavă У na rotundă de metal, fia arîlatat fi fireee« gravată -având diametrul de 48 centimetri. 1 s u p o r t pentra

«arţi щ fizită. In metal alb, frumos arolnuţ, ca o flgnră ciseiati U n e l e g a n t s e r v i c i u d e o ' è t f i ù n t d e l e a n n de al-iacca arnnut», cafltatea cea-mal fină. сД sticlărie de cristal. 1 f r u c t i e r a modernă de metal alb arginUt «u rcoşulete ser-

. vlad peniru ogmbeane. 1 c o ş m a s e de meül-blaac, fin arglatat Înălţimea 49 cm. pentru fruete. 1 s e r v i c i u d e COpJU compas dhi una»ceaşcă de metaii au farfurioara sa M a i t ІіадагЩ U acslaş metal, toate Intre cutie elegantă, U n a p e n d u t * v te lemn de matmn cu bătaie Cond. Inn;fmea« cm., bătlnd orele «I jnmătăţlte şl- întorcându^se 4idată la două stptămlal. Toata aceste obiecte ье-'ali lost furnizate de marel« magazine de-iljatertl, cea­sornice şi argintărie: PrafJt R o l l e r ; Evrntserll Curţii BegaU,

•, ' . - Buduresti, «trăda Cărei so, etal "'"

Un elegant ceas віоДвгд j ^ f f de nicbei cu tun.ui de majolic. O g a r a f ă p e n t r u Vin de cristal roz, cu capacul şl maaerai de metal argintat U n f ru m o s p r e s * p a p i e r de metal, argintat U n s e r v i c i u d e c e a i peniru două persoane de:metal nichelat U n p ó r t Visit oe metal argintat. Toate acestea suntţfurnlzate de malt сипоаеа-tul magazin de bijuterii TnV R a d i v o n , din Bulevardul Elisa'

beta No. 9 bis, care primeşte, zilnic noutăţi. .

B ASORTIMENTE COMPLECTE din produsele cosmetice „Flo­ra"', compuse din crenîă Flora, 1 cutie puUră Flora, 1 Săpun Flora, 1 sticlă Capilogen Flora, 1 pomăda Flora. 1 sticla lapte de crin Flora, 1 săpun de lap te de erin, 1 apă de gură Bu col, t pastă de dinţi

U n e l e g a n t d o r m i t o r

= d e b r o n z = •intra 1 persoană, compus dli : 1 nat de bronz cu somieră, 0 mă­suţă de noapte cu marmură, un lavoir de bronz cu marmură. A 14-a garnitură cumpărată dela furnisorul „Universu­lui*. Industria metalică M A R C U , B - d u l

E l i s a b e t a N o . 8 , B u c u r e ş t i Cel mal eftin şl mal bine-asortat In mobile de fer şl bronz

una splendidă toiletă de bronz r^at™™-p A r a t a tot d e l a industr ia m e t a l i c a MAKtU, B u l e v a r d u l

E l i sabe ta i \ o . 8 , B u c u r e ş t i

Dn elegant nat aentrn eonii « « S f i i S S tot dela Industria Metalică „MARCU". Bulevardul Elisabeta No. 8

O a _ « { « I a I X soUûi şi elegantă, marca «SPORT» D іІСзвіасв roatí и ш і 8i frână ant°-mata, complectă, lampă, clopot ete.

• a _ м я й я і а Х 1 1 Tiaaioari, calibru 12, marca W l l C a 1 M Л І 9 Ѵ а «PIEPER BATARD», CU triplu ZÍ-

vor de siguranţă «Greener», ţevi de oţel «B4YARD». furnizate de Ilarele Magazin de arme şi bici­clete B . O . ZtSSU, Furnisorul Cartel Regale, Calea Victoriei 44

Un dormitor de lemn Un Construit in m a r e a f a b r i c a d e m o b i l e d e l e m n Marin V. Gaiica. ş o s e a u a MIhai Bravii . \ o . 3 7 st s t r a d a . ŞcrbtinlcĂ \ o . 1<> S u c u r s a l a : C a l e a Victor ie i Na. IU? , B u c u r e ş t i

dn DORMITOR englezesc compas din: 2 paturi eu somiere, vopsite alb. 2

măsuţe de noapte din fler, ala vopsite, aa lavoar vopsit alb. toate aceste sunt furnizate deia cunoscuta fabrici de mobile da fler al

breuz 6UTMANN, strada Sf. Apostoli 72

U n a m a s ă c u c r i s t a l тшШХІ d« fabrica de mobili MARCO UATTELXRBMER

strada Pastorului 8, Bucureşti т ш т т т т я а ш т т я т я т

10 L A S CD DIFERITE LICHE-BURI ГШЕ. Specialităţi de la prima distilerie. Г м Ш Рмац mare depozit de vinuri ai ţuica, calea Văcăreşti 282. Bucureşti

CmCT ПШНГОЕ HIQIENICE du-pa măsură calitatea 1-a (Brtul lai Iov) singurul brevetat ra ţara, recomandat de toate eo-rcităţile medicale şi inventat de d Căpitan Iov din Piteşti, str. ŞerbanVodă 2%0, avtnd proprietatea de a servi ai vin­deca boa le vechi* d e • stomac, rinichi, consiipatieţ sale, dui«& ou-m se constată din- mulţimea scrisorilor de mulţumire pri­mite dela suferinzii vindecat . Acest briu e purtat eu încre­dere de ambele sexe din Înal­ta societate a ţârei.

5 CEASORNICE pántra ea pedesia) èe «riatal, en la .

, aetipţia H Uni versai ni".

5 CEASORNICE de aroint peatrn . »nxaaar, ea iateriptia „Vnt* varsnlni'.

•PLACHETE DE METAL ALB cu efigia Regele Carol I şi Re­gina Elisabeta. ..

Una harmonica ea te clape (1 s basuri tenuri du Sie de oţel eu 2 registre, jamătate argbel dl i

riaamVu fabrică Jobann Тгіпшіі. U N FLAUT dia eel mai fin abanos, capa! căptuşit ca 10 clape de nlclel. flata la Incbeeturi. Inclusiv ştergător si garnitură de perniţe de rezervă. — U n a m a n d o l i n ă i t a ' i a n a dia Ierna de aasllandra. faţa fin orna­mentată ea sidef şi mecanică acoperita. — Toate aceste Instru­mente sunt furnizate de Magazinul General de Mmlcă „ L a H a r p a " , Bucureşti. Str. Căiţei No 5. cel mai eftln şl bine

asortat Ia această branşă

N o t a ţ i b i n e : Dând aceste m a r i premii de valoare, a-

• bonamentele sunt re­duse la 18 lei pe an; lei 9.15 pe 6 luni; lei 4.65 pe 3 luni Plata abonamentelor sa fact- direct la Cassa administraţiei

„Universului", prin mandat poştal sau In persoana Pentru concurarea la premiile d» mai sus, abonaţii pe 1 an primesc 4 bonuri, tei pe 6 htni 2 şi cei pe 3 luni i bon. Abonaţii pe un an participă la două trageri, deci după prima traqere vor primi încă 4 armuri pentru traaerea următoare.

ÎS FLACOANE A CATE 1 KILO, apă de Colonia Camelia, puter­nic parfumată cu liliac, măr­găritar, violette, zambile, he­liotrop şi Verveine, furnizate de renumita fabrică de parfu-muri „Camelia". A. S. Álta­lion, str Gerenal Florescu n-rul 6, Bucureşti

EDITURA SI PROPRIETATEA ZIARULUI .UNIVERSUL'