Generalitati Despre Virusuri

5/7/2018 Generalitati Despre Virusuri - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/generalitati-despre-virusuri 1/5

CURS Date generale despre virusuriVirusuri = particule infecţioase cu dimensiuni foarte mici (20-300 nm), lipsite de capacităţi

proprii de metabolism, care nu cresc şi nu se divid, fiind replicate de o celulă gazdă (parazite

obligator intracelular);

o pot parazita celule animale, vegetale, fungi, protozoare, bacterii;

o observarea şi/sau aprecierea dimensiunii particulei virale prin:• microscopie elecronică,

• ultrafiltrare,

• ultracentrifugare.Anatomia funcţională a virusurilor

Genomul viral

• reprezentat de o moleculă ARN (cele mai numeroase virusuri) sau ADN;

• deţine informaţia necesară replicării;

• ADN are cel mai frecvent o structură bicatenară (monocatenară la

parvovirusuri), liniară (circulară la papovavirusuri şi hepadnavirusuri);

•

ARN are cel mai frecvent o structură monocatenară (bicatenară la reovirusuri),cu:

• polaritate pozitivă (funcţionează ca ARNm) sau

• polaritate negativă (are asociat o ARN-polimerază);

• constituit la unele virusuri din mai multe segmente (ortomixovirusuri, reovirusuri).

Capsida virală:

• constituită din molecule proteice repetitive (capsomere) codificate de genomul

viral;

• capsomerele au o dispoziţie simetrică,

• Au fost descrise 3 tipuri de simetrie ale NC:

• helicală, în jurul spiralei de acid nucleic (orto-şi para-mixovirusuri, rabdovirusuri);

• icosaedrică (cubică), fiind diferenţiate în

o pentone (în fiecare vârf al icosaedrului),

o hexone (pe feţele şi muchiile icosaedrului);

• complexă (poxvirusuri).

Funcţiile capsidei virale

• protejează acidul nucleic viral,

• conferă forma caracteristică virusului,

• fixează virusul la receptorii specifici de pe suprafaţa celulelor,

• conţine determinanţi antigenici faţă de care gazda reacţionează prin răspuns imun.

Anvelopa (peplos)

• prezentă la virusuri cu simetrie helicală şi la unele virusuri cu simetrie icosaedrică;

• derivă din sistemul membranar al celulei gazdă (membrana citoplasmtică, membrana

nucleară, reticul endoplasmatic);

• include glicoproteine codificate de genomul viral (peplomere) cu rol de:

o liganzi la receptori celulari (ex.hemaglutinine);

o receptori pentru Fc şi C3b (la herpesvirusuri);

o enzime (ex hialuronidaza).

Replicarea virusurilor• proces desfăşurat numai în celula vie parazitată;

• genomul viral subordonează metabolismul energetic şi de biosinteză al celulei

pentru sinteza proteinelor virale şi replicarea acidului nucleic viral;• metabolismul celular:

1



poate fi subordonat total sau

poate continua paralel cu sinteza componentelor virale

• replicarea parcurge mai multe etape:- adsorbţia, - replicarea genomului viral,

- penetrarea în celulă, - biosinteza proteinelor tardive,

- decapsidarea, - morfogeneza particulei virale,- biosinteza proteinelor precoce, - eliberarea din celulă.

1. Adsorbţia

• structuri virale de suprafaţă (capsidale sau peplomere) se ataşează la receptori de pesuprafaţa celulei.

2. Penetrarea pătrunderea virusului în celulă prin:

• translocarea directă a membranei celulare(ex picornavirusuri, papovavirusuri);

• Endocitoză (majoritatea virusurilor nude);

• fuzionarea peplosului cu membrana citoplasmatică (majoritatea virusurilor învelite).

3. Decapsidarea• pierderea învelişului proteic viral;

• migrarea acidului nuclei viral:

în nucleu, la virusurile ADN (excepţie poxvirusurile);

în citoplasmă, la virusurile ARN (excepţie v.gripale).

4. Biosinteza proteinelor precoceo transcripţia ARN mesager

• la v.ADN b.c. transcrierea unei catene cu participarea ARN-polimerazei

celulare;

• la v.ADN m.c. se sintetizează o catenă ADN complementară care estetranscrisă în ARNm;

• la v.ARN(+) genomul viral funcţionează ca ARNm;

• la v.ARN(-) genomul este transcris în ARNm de ARN-polimeraza virală;

• la v.ARN b.c., una din catene este transcrisă de către ARN-polimeraza

virală;

o ataşarea ARNm la ribozomii celulei gazdă

sinteza proteinelor precoce implicate în replicarea acidului nucleic viral.

5. Replicarea acidului nucleic viral

virusuri ADN

o replicare identică cu a ADN bacterian;

o la virusurile mici (parvovirusuri, papovavirusuri) intervine ADN-polimeraza celulară;

o la virusurile mari (v.herpetice, adenovirusuri, poxvirusuri) participă ADN-polimerazavirală).

virusuri ARN

• la virusuri m.c.(+) este sintetizată o catenă ARN (-) cu ajutorul unei polimeraze virale

(proteine precoce) pe care sunt transcrise mai multe catene ARN (+) genomice;

• la virusuri m.c.(-) polimeraza virală produce o catenă ARN (+) pe care sunt

transcrise mai multe catene ARN (-);

• la virusuri ARN d.c. are loc sinteza de catene (+) care funcţionează ca tipar pentru noi

catene (-), restaurând caracterul b.c. al genomului viral.

6. Sinteza proteinelor tardiveo

sunt proteine structurale;

2



o la unele virusuri (picornavirusuri, parvovirusuri, retrovirusuri) sunt sintetizate ca

precursori macromoleculari, clivaţi apoi în proteine structurale de către proteaze virale.

7. Morfogeneza virusului progen

asamblarea nucleocapsidelor virale;

la virusuri cu simetrie icosaedrică este posibilă morfogeneza de capside goale (exces

de proteine structurale);

componente virale acumulate în exces pot genera incluzii intracelulare(intracitoplasmatice sau intranucleare).

VCM: incluzii “ochi de bufniţă”

Virusul rabic - corpusculii Babeş - Negri (IC acidofile)

8. Eliberarea virusului din celulă

la virusurile nude are loc, cel mai frecvent, prin liza celulei;

la virusurile învelite prin înmugurire în zone ale membranei celulare (citoplasmatice,

nucleare, reticul endoplasmatic) unde au fost implantate glicoproteine virale, cueliberare prin exocitoză sau prin liză.

Replicarea particulară a unor virusuri Retrovirusuri

• genomul viral de tip ARN (+) este transcris într-o catenă ADN cu participarea unei

reverstranscriptaze;

• polimerază celulară determină sinteza unui pregenom ADN d.c. care se integrează îngenomul celulei gazdă;

• sub efectul unor stimuli, o ARN-polimerază celulară transcrie una din catene în ARN

m.c. (+) care funcţionează atât ca ARNm cât şi ca genom viral.

Virusul hepatitei B

• genomul viral este reprezentat de ADN parţial d.c.;

• ADN-polimerază virală completează dublul helix;

• replicarea genomului viral are loc cu sinteza unui pregenom ARN care

serveşte ca tipar pentru sinteza ADN parţial d.c. cu participarea uneireverstranscriptaze.

Replicarea HIVVirusuri defective

o necesită prezenţa unui virus ajutător pentru realizarea ciclului replicativ intracelular:

• parvovirusuri din genul Dependovirus realizează coinfecţii cu adenovirusuri;

• virusul hepatitei delta realizează coinfecţii sau suprainfecţii cu virusul hepatitei B careîi oferă AgHBs.

Genetica virală

• variabilitatea genetică poate fi consecinţa unor mutaţii sau recombinări genetice.• mutaţie

o poate să apară prin substituirea unei baze azotate într-un codon sau prin deleţie;

o mutanţi cu modificări fenotipice:

o mutanţi condiţionat letali

mutanţi reci (sunt replicaţi optim la 250C);

mutanţi calzi (tolerează temperaturi peste 370C);

mutanţi cu schimbarea spectrului de gazdă (mai puţin virulenţi pentru gazda naturală);

mutanţi antigenici;

mutanţi rezistenţi la agenţi terapeuti antivirali. recombinare

3



• schimb de material genetic între două genoame (o celulă coinfectată de două tulpini)care prezintă omologie structurală:

o recombinare clasică (în special la v.ADN);

o reasortare genomică (la v.ARN cu genom segmentat).

Interacţiuni non-genetice între virusuri• Interferenţa virală = inhibarea replicării unui virus printr-un alt virus.• Interferenţă omologă = este mediată de particule virale defective care interferă cu

replicarea virusului omolog complet.

• Interferenţă heterologă = infecţia cu un virus previne suprainfecţia cu alte virusuri prin:

o competiţie pentru receptori;

o inhibarea penetrării;

o inhibarea mecansmelor de sinteză intracelulară.

Relaţia virus – celula gazdă

Celule permisive = realizează integral toate etapele ciclului replicativ.

Celule semipermisive = replică cantităţi mici de virus.Celule nepermisive = replică virusul până la un anumit stadiu.

o Infecţia celulelor permisive şi semipermisive este productivă, diferenţiată în:

- citocidă, persistentă,transformantă;

o Infecţia celulelor nepermisive este non-productivă şi poate fi de tip

- letală, - latentă, transformantă - abortivă, - lentă,

Taxonomia virală

• Familie – include în denumire sufixul -viridae;

• Subfamilie – include în denumire sufixul -virinae;

• Gen – include în denumire sufixul -virus.Criterii de clasificare:

• forma şi mărimea virusului,• numărul şi aranjarea capsomerelor,

• prezenţa sau absenţa peplosului,

• structura genomului,sediul şi modul de replicare,

• structura antigenică,

• sensibilitatea la agenţi fizici şi chimici.

Bacteriofagi

o virusuri care parazitează bacteriile;

o au o structură analoagă virusurilor animale;

o fagii T, cei mai cunoscuţi, sunt constituiţi din

• cap – nucleocapsida cu simetrie icosaedrică având în centru ADN d.c.• coada – cu simetrie helicală, include un canal axial rigid şi un manşon contractil;

• placă bazală hexagonală , la fiecare vârf cu câte un croşet şi o fibră;

ciclul de replicare în celula bacteriană este asemănător cu cel descris la

virusurile de interes medical.

Relaţia fag – celula bacteriană

• Fag virulent = determină infecţie de tip litic (fag vegetativ).

• Fag temperat = se integrează în genomul bacterian şi se replică sincron cu acesta

(profag).

• Bacterie lizogenă = celulă în care profagul poate evolua în fag vegetativ sub efectul

unor factori din mediu (inducţie fagică).Aplicaţii medicale ale bacteriofagilor

4



• lizotiparea (subdivizarea unei specii bacteriene în lizotipuri);

• identificarea unei specii;

• depistarea unor bacterii patogene în ape de suprafaţă.

5

Generalitati Despre Virusuri

Documents

Transcript of Generalitati Despre Virusuri