SĂNĂTATE PUBLICĂ ŞI MANAGEMENT SANITAR

GENERALITĂŢI DESPRE SĂNĂTATEA PUBLICĂ

G. SĂRDĂRESCU

Spitalul Judeţean de Urgenţă Vâlcea

Rezumat: Se fac referiri la: Conceptul de Sănătate Publică, centrat atât pentru economia sănătăţii, cât şi pentru etica medicală. Se discută despre eforturile pe care le fac statele pentru reforma sanitară, despre sumele de bani folosite pentru sănătate, despre obiectivele programului O.M.S.:- „Sănătatea pentru toţi până în anul 2000”Cuvinte cheie: Sănătate Publică, reformă, investiţii, Medicină Socială .Abstract: Many references have been made to the concept of Public Health, focused not only on the economy of health but also on medical ethics. Here are presented the efforts made by different countries in terms of health reform, the sums of money spent for health, the objectives of the WHO programme - Health for everybody until 2000.Keywords: Public Health, Reform, Investments, Social Medicine

„Sănătatea este o stare de bine completă din punct de vedere fizic, mintal şi social, ea nu înseamnă numai absenţa bolii sau a infirmităţii” (Constituţia O.M.S)(1).

După L. Pierre – Noel (1970) - Administrator de Sănătate Publică, Profesor de Medicină Socială la Facultatea de Medicină de la Universitatea Naţională a Ruandei - „ Sănătatea publică este o disciplină de sine stătătoare, conţinând comandamente de :

• Medicină clinică ,• Igienă publică ,• Medicină preventivă ,• Medicină socială „

După Dan Enăchescu – Sănătatea Publică reprezintă ansamblul deprinderilor, atitudinilor şi cunoştinţelor populaţiei orientate spre menţinerea şi îmbunătăţirea sănătăţii.

Sănătatea face parte dintr-o problemă esenţială a supravieţuiri omului.

• Sănătatea este un drept fundamental al omului.• Sănătatea este un bun ce se pierde iremediabil.• Sănătatea este o valoare a existenţei umane.• Sănătatea este o obligaţie a grupului, voinţei

politice şi individului.

• Reconsiderarea şansei de egalitate a tuturor oamenilor în faţa calităţii vieţii şi discrepanţele socio - economice, constituie întoarcerea la perioada neagră a evoluţiei societăţii.

• Sănătatea este valoarea universală e existenţei umane.

Sănătatea este o funcţie de preocupări la nivel educaţional al individului şi al societăţii şi nu este numai o funcţie de îngrijiri medicale.

Raportul de cerere - ofertă în cazul pieţei sănătăţii este datorat stimulului dintre mijloacele specifice de asigurare a sănătăţii şi sănătate.

Conceptul de sănătate este centrat atât pentru economia sănătăţii, cât şi pentru etica medicală.

Liviu Drăguş în „Managementul Sănătăţii”, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2002, prezintă cât plăteau în dolari ţările dezvoltate, în 1989 pentru serviciile de îngrijiri de sănătate. (Prof.Univ.Dr. Liviu Vulcu - Management Sanitar vol.I - Ed. Universităţii Lucian Blaga Sibiu -2006-pg.30.)

Tabel nr. 1: Repartiţia cheltuielilor pentru sănătate publică, în dolari în anul 1989

SUA 2354 Japonia 1035Elveţia 1376 Belgia 980Suedia 1371 Danemarca 912Franţa 1274 Marea

Britanie836

Norvegia 1234 Irlanda 658Germania 1232 Spania 464Olanda 1135 Portugalia 463Austria 1053 Grecia 371Italia 1050

În reforma pe care o fac statele lumii este necesară: eliberarea de resurse din spital pentru îmbunătăţirea calităţii îngrijirilor la nivelul întregului sistem de sănătate şi utilizarea serviciilor de spital, ca o opţiune de ultimă instanţă.

Se va face o separare între cerinţa de spital şi centrele de reabilitare.

Continuarea reformei finanţării în Europa de Est este de 5, până la 10 ori mai mică faţă de Occident.

AMT, vol II, nr. 3, 2008, pag. 3

SĂNĂTATE PUBLICĂ ŞI MANAGEMENT SANITAR

Dar, în orice situaţie de mers spre mai bine, trebuie să se ţină cont de morbiditatea populaţiei, de factorii de risc (de mediu, de starea modernă a vieţii, starea socială etc.)

Guvernele au responsabilitatea sănătăţii popoarelor, ele nu pot face faţă decât luând măsurile sanitare şi sociale corespunzătoare.

O politică publică normală şi o cooperare activă din partea publicului sunt de o importanţă capitală pentru ameliorarea sănătăţii populaţiilor (2).

Sănătatea Publică este o ştiinţă a acţiunii sociale, a acţiunii comunitare, economice şi sanitare, componentă a dezvoltării.(3)

Sănătatea publică are în structură Medicina Socială (terminologie lansată pentru prima dată de Jules Guerin, în anul 1848), desemnând o legătură între medicină şi societate (conform determinismului socio-economic al medicinei, boala fiind un fenomen social).(4)

Dintre cele 38 de obiective ale programului O.M.S.: „Sănătatea pentru toţi până în anul 2000”, 5 prevederi decizionează parametrii unui mod de viaţă sănătos, prin:• O politică publică conformă cu imperativele sănătăţii

bazată pe măsuri legislative, administrative şi financiare în scopul promovării sănătăţii;

• Promovarea sănătăţii în toate mediile de viaţă şi activitate socială;

• Exerciţiul fizic, îmbunătăţirea cunoştinţelor, echilibrul nutriţional, motivaţiile individului în materie de sănătate şi de acţiune intersectorială;

• Realizarea echilibrului scontat privind activitatea curativă şi activitatea profilactică;

• Dezvoltarea competenţelor în materie de sănătate, prin: igiena modului de viaţă, informare şi educaţie.

În Declaraţia de la Jacarta (4 iulie 1997), decidenţii sectoarelor publice şi private în „Promovarea responsabilităţii sociale în materie de sănătate” este înscris comandamentul de protejare a oamenilor la locul lor de viaţă şi de muncă.(5)

BIBLIOGRAFIE1. Vulcu Liviu - Sănătate Publică, Vol. I - Editura

Universităţii „Lucian Blaga” – Sibiu -2005- pg.5-23;2. Vulcu Liviu - Management Sanitar, Vol. I-pg.29-31;3. L. Pierre-Noel, ”Manual de Sănătate Publică”

-Librăria Maloine SA - Editor Paris 6-1970.

AMT, vol II, nr. 3, 2008, pag. 4