URH „LUMINEAZĂ-TE ŞI VEI FI ; VOEŞTE ŞI VEI PUTEA."

C. A. ROSETTI

Director : GENERAL NICOLAE PETALA REDACŢIA, B-dul Elisabeta, 36 BUCUREŞTI, 9 IULIE 1927 ADMINISTR., B-dul Elisabeta, 30

ANUL YII . Nr . 203 Apare în fiecare Duminecă

ESTE ÎNCEPUTUL LEGALITĂŢII de C. SUDEŢEANU Docent universitar, Cluj

Ceeace toţi, cu un g â n d bun , aş teptăm, mai ales de la în­făptuirea României-mari , este să se îns tăpânească pes te tot, în t rebur i le obşteşti , respectu l legilor. In multe din aceste t rebur i , cei puşi să le o rându-iască, să le adminis t reze , n u sun t depr inş i să p u n ă legea îna in te de toate , căci legea e p e n t r u toţi şi peste toţi. De aceea ne şi a m ă r î m adesea s p u n â n d că n 'avem o admi­nis t ra ţ ie cinstită, fără de care lumea nu poate să fie mulţu­mită şi n u poa te fi b u n ă în­ţe legere în t re oameni . Totdea­u n a alergăm, în astă privinţă, la pi lda al tor ţări—zicem, mai îna in ta te decât noi—, amint ind cum este acolo şi «iacă ce b ine este acolo!» Ca şi cum la noi n 'ar pu tea să tie la fel, dacă am v r e a - numa i să v rem! Oare şi în acele ţări , pe car i le fe­ricim noi, a fost t o tdeauna la fel ? Nu, fireşte, căci şi în ele au t rebui t să se depr indă cu acele obiceiuri bune . I a r p r i n t r e a-ceste obiceiuri b u n e cel din­tâi este să cauţi b u n a r â n d u -iala în lucrur i . De altfel, chiar o v o r b ă de la s t rămoşi i noştr i spune minunat , că rânduiala este sufletul lucrurilor.

Şi nu e de mi ra re , dacă ne u i tăm de aproape . Noi ştim că uneor i la noi ordinele se b a t cap în cap şi se schimbă de la o zi la al ta , ca şi cum legea se poa te schimba. Nu d o a r ă că cei puş i să păzească legea vor ei s'o sehimbe aşa şi să se aba tă de la e a ; ci tocmai fiindcă n ' au p r in s b ine ros tu l f rumos al rânduel i i .

Aceas ta n 'a r fi aşa de m a r e pagubă , dacă n ' a r fi un în­demn p e n t r u cei mici, puşi să înfăptuiască ordinele , să lu­creze la î n t âmpla re şi cum le v ine lor, neşt i ind de care or­din să se mai ţ ină. Aceasta se petrece m a i a l e s , când se schimbă guve rne l e sau r â n d u elile cele mar i ale ţăr i i . D a r

tocmai cine t r ebue să nu lucreze la în tâmplare , acela nu res­pectă legile şi-şi face un obi­ceiu r ă u de a nu le respecta. I a t ă de ce t rebuie să ne ferim.

De aceea să nu ne g răb im în judeca ta noas t ră , s p u n â n d t o t d e a u n a că românulu i îi place să calce legile, d u p ă care se cârmueş te . Ci mai cu­rând , d rep t este de a spune că nimeni nu s'a sâ rgu i t să obişnuiască poporu l nos t ru cu r â n d u i a l a în toate. I a r o p i ldă r ea îi v ine chiar de la şovă­iala adminis t ra ţ ie i n o a s t r e , care n u chibzueşte de la în­ceput, cum t rebue să m e a r g ă t rebi le mai bine, pen t ru ca apoi să nu le tot schimbe. Atunci vom face şi noi un m a r e pas îna in te , pe care unele popoa­r e l-au făcut mai demult, când fiecare cetăţean îşi v a cunoaş­te ros tur i le ta le , iar slujbaşii S ta tu lu i îl vo r sluji în t r 'ade-văr , fiind cârmuitor i i şi îndru­mător i i poporu lu i . Atunci nu v a mai fi a tâ ta r is ipă ele bani şi muncă nerodnică în admi­n is t ra ţ ia ţării , când lucruri le îşi vor avea ros tul lor şi se vo r îndepl ini fără în tâ rz ie re .

Nu v a mai fi nevoie să mij­locească n imeni p e n t r u drep­tul său, căci r â n d u i a l a v a fi p e n t r u toţi. Nimeni nu v a mai zice atunci, că slujbaşii Statu­tului nu-şi fac dator ia , fiindcă r â n d u i a l a b ine începută este î nvă ţ ă toa rea datoriei . Nu le­ga l i ta tea ne l ipseşte în admi­nis t ra ţ ie , ci ordinea , pe ca re t r ebue s'o înfăptuim cu toţii. Toţi t r ebue să a ju tăm la în­făp tu i rea ei, încredinţa ţ i fiind­că domnia ordinei este în fo­losul oamenilor şi în al ţăr i i în­tregi . Neamul nos t ru se va învrednic i p e n t r u fapte din ce în ce mai mar i şi v a fi s t ă p â n pe soa r t a sa. Aceasta s'o dorim şi să lucrăm a a junge acolo, p e n t r u mai m a r e a mul ţumire a n o a s t r ă şi p ropăş i r ea nea­mului.

V A S I L E P Â R V A N Om de inteligenţă mare, mare

erudit, unul dintre fruntaşii dăscălimii noastre universitare, înzestrat cu stăruitoare putere de muncă şi cu un minunat spirit de organizare, a murit — şi a fost înmormântat la 29 Iunie — profesorul Vasile Pâr -van, în floarea tinereţii, în vâr­stă abia de 42 de ani.

Ştiinţa românească a pierdut pe unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai săi, cu care se mândrea, cu drept cuvânt, peste hotarele ţării, până în centrele cele mai strălucitoare ale cul­turii moderne. In aulele uni­versităţilor noastre fi în acelea ale universităţilor străine, deo­potrivă la Paris, la Roma, în Germania, cuvântul lui de das­căl tâlmăcitor al trecutului, de arheolog distins, a vibrat cu prestigiul dat de marea-i auto­ritate ştiinţifică şi a sporit faima Neamului românesc.

«Caracteristica ştiinţei lui «istorice—spunea ministrul şcoa-

«lelor, profesorul dr. C. Anghe-«lescu, în trista zi a înmormân-« tării — constă în aceea, că el «nu se mărginea şi nici nu se «perdea în mulţimea fără număr «a chestiilor de detaliu, ci ma-«terialul istoric îi servea ca ele-« ment constructiv, ca element de «asociaţie pentru a întemeia, pen-«tru a clădi sinteze. Pe funda-«mentul lui, el căuta să se înalţe «la superioare concepţii filoso-«fice. Admirabilă împerechere a «savantului cu artistul, scrisul «lui era tot atât de frumos în «formă, pe cât era de adânc «in idei."»

Dascăl generos, cl era adânc iubit de tineretul universitar, căruia i-a fost călăuză fără preget, luminoasă şi pricepă­toare, atât pe căile spinoase ale ştiinţei, cât şi ne cele su­fleteşti.

i I n numeroasele jui lucrări,

publicate pe puternice temeiuri de cercetări ştiinţifice, împodo­bind bogata lui ştiinţă cu ele­

ganţa cuvântului lui mlădios> acest mare dispărut a pus, din belşug, îndemnuri la cunoaş­terea trecutului şi la înţelegerea viitorului, chiar pentru lume neinteresată mult în cercetările istorice şi în desprinderea în­văţămintelor pe cari ni le poate da trecutul.

Sentimentele prieteneşti ce-i păstrau colegii erau o perma­nentă mărturie a preţuirii ma­rilor însuşiri ce desăvârşeau pe coleg.

Mare, ca om, ca inteligenţă, ca erudit, ca dascăl, ca putere de muncă, mare ca român, în simţimântele lui, în gândirea lui, în faptele lui, în toate fru­moasele lui năzuinţe de înăl­ţare a culturii naţionale şi de largă contribuţie la desăvârşirea ţării, Vasile Pâ rvan era una dintre marile noastre nădejdi, în vremurile de cumpănă pe cari le străbatem.

Fie-i amintirea neştearsă.

CULTURA POPORULUI

FĂCLII DE LUMINA de I . GR. OPRIŞAN

Ţ E S Ă T O A R E de LEONTIN ILIESCU

Reg ina El i save ta a Româ­niei n'a s t ră luci t sub soare numa i ca duioasă poetă, şi i n t e r p r e t ă a celor mai fine simţiri, s au n u m a i ca «Mama răniţ i lor», pe car i i-a binecu­v â n t a t cu sufletul ei ceresc în t impul războiu lu i Nea tâ rnăr i i , ca re a p regă t i t glor ia de as tăzi a ţării noas t re , ci Camen Sylva a izbuti t să fie îndemnul ge­n e r o s al celor mulţi de la sa te sp r e munca, l ega tă de tradi­ţie, a reînvieri i artei naţ ionale , în temeia tă pe cultul motivelor româneş t i .

I n a c e s t î n ţ e l e s sublim, Regina, care d o a r m e somnul liniştei a u g u s t e la Cur tea de Argeş , a lături de slăvitul Rege Carol, s'a s â rgu i t la sfaturi în­ţelepte că t re fiicele de săteni, d â n d fiinţă societăţii şi ateli­e ru lu i «Regina Elisaveta, Ţesătoarea», d in Bucureş t i .

U r m a ş ă vrednică, S u v e r a n a de as tăzi a Românie i n 'a l ă sa t să p i a r ă această comoară de f rumuseţ i art ist ice şi sufleteşti, ca re este a «Ţesătoarei», şi a luat-o sub înaltu-i pa t rona j , dându- i şi mai m a r e desvol-t a r e în zilele de d u p ă războiu .

An d u p ă an, această inst i tuţ ie folositoare neamulu i t r imite la ţ a r ă n u m e r o a s e maes t re , cari fac p r o p a g a n d ă p e n t r u cins­t i rea por tu lu i românesc , ale­g â n d eleve ha rn ice din lumea ţărănoi lor şi dându- le pu t in ţ ă să re învieze s t răvechi le vre­mur i , când jupăni ţe le şi dom­niţele ţăr i i n u p r ege t au să s 'aşeze cu m â n d r i e îna in tea războiului de ţesut.

F a i m a por tu lu i n o s t r u a t recut de mul t grani ţe le ţării, a a juns p â n ă dincolo de ocean, r ă z b ă t â n d în America de Nord ca şi în cea lat ină, u n d e pito-reşt i le cos tume româneş t i sun t pre ţu i te ca podoabe şi găteli de a d e v ă r a t ă a r tă , g r a ţ i e f rumoasei p r o p a g a n d e ce o fac româncele n o a s t r e pes te ho ta re .

Dar, p e n t r u că e v o r b a de «Ţesătoarei», da to r sunt să-mi s p u n bucur i a estetică de a fi cercetat , acum câte-va zile, in te resan ta expoziţ ie de co­voare , scoar ţe şi cusă tu r i ro mâneş t i a elevelor acestei şcoli d in s t r . P o p a Lază r .

Î N D R U M Ă R I L E A S O C I A Ţ I E I „ C U L T U L P A T R I E I "

D-nele Alexandr ina Canta-cuz ino şi Be rceanu p u n mul tă inimă în conducerea super i ­oa ră a acestui aşezământ . Mari l aude mer i tă însă şi d i rec­toa rea atel ierului « Ţesătoarea» din Bucureş t i , d-na Adela Chiru-Nanov, v ă d u v a neui ta­tului p r o z a t o r care a fost Ioan Chiru-Nanov, jertf i t a t â t de t ână r şi încă plin de v igoare pe a l ta ru l î n t r eg i r i i Neamului .

V ă d u v a reg re ta tu lu i scriitor d i r igueş te de mai mulţi ani acest ins t i tu t de cul tură şi de a r t ă na ţ iona lă . Minunate îm­b inăr i şi împlet i tur i fine de motive olteneşti , muscelene, şi din toa te ungh iu r i l e Românie i mar i le pr iveş t i cu nesaţ iu , p e n t r u că, în desenul curios , în coloritul ales, în geometr ia a tâ to r linii b ine t rase , este in­t e rp re t a r ea firească, sinceră, a sufletului românesc , tălmăci­r ea logică a spir i tului şi ge­niului naţ ional .

Anul acesta, şcoala a r e 12 absolvente , cari v o r deschide noui atel iere în sate le noas t r e . Să n ă d ă j d u i m că, mul ţumi tă în t inse i p r o p a g a n d e ce se face pe acest t ă r â m şi mai ales chipului în care îşi pr icepe m i s i u n e a , apostolatul , d-na Adela Chiru-Nanov, popula ţ ia r u r a l ă se v a depr inde să în-biască mai mult comorile de ar tă , ce ni le-au lăsa t moşte­ni re păr in ţ i i din păr in ţ i .

CITIŢI:

In pag. a I l -a :

CÂNTECUL POPULAR de M. Vulpêscu

I n pag. a I l I - a :

B E P R I N VECINI de V. Bildurescu

I n pag. a I V - a :

SIMFONII LUMINOASE de Coimtudorul Buccholtzer

P o r n i n d de la faptul , con­s ta ta t şi admis de unele d in t re cele mai înal te concepţii ştiin­ţifice şi filosofice şi mai ales de rel igia creştină, că naţ io­nal ismul este o doctr ină im­per ios impusă omului pe a-cest p ă m â n t ; şi a v â n d con­şt i inţa, că Neamul românesc are o p re ţ ioasă meni re ca factor de civilizaţie, s'a con­stituit, în Ţ a r a romanească , asociaţia «Cultul patriei».

Aceas tă asociaţie, d u p ă cum a r a t ă însuş i numele său, îşi p r o p u n e ca ţel suprem: înăl­ţ a r ea sent imentului pat r io t ic p â n ă la rel igiozi tate p r in des-vo l ta rea caracterelor , micşo­r a r e a r ău lu i pr in încu ra j a rea binelui. Ca a tare , ea a purces la înfi inţarea de secţiuni şi filiale în î n t r e a g a ţ a ră .

D a r sp re a a junge la acest suprem ţel, t rebuia să plece delà însăş i legi t imitatea doc­tr inei naţ ional is te . Apoi t re­bu ia să a ibă în vede re apli­caţ ia acestei doctr ine.

Deaceea, a făcut un apel , la care a r ă s p u n s u n m a r e n u m ă r de personal i tă ţ i ale nea­mului nos t ru . Şi, cu avân tu l unei a d e v ă r a t e mişcări na ţ io­nale , a început apl icarea p ro ­g ramulu i de activitate. Greută­ţile mate r ia le delà primele ma­nifestări au fost împinse, p r in comuna s t r ădu in ţă a celor adu­naţi , an imaţ i de ho tă râ rea ne­înf râna tă de a rea l iza fru­moasele idei de bine obştesc, p ropovădu i t e sub steagul pa­triei.

D a t fiind înal tu l său scop, în aceste vremur i , «Cultul pa­triei* a avu t m a r e r ă sune t în opinia publică. î ncu ra j a r ea ce 'i se vădeş te , p e n t r u scur tul său t imp de act ivi tate, îi dă d rep tu l să nu se îndoiască de succesele pe cari t rebuie să le aibă.

lmplinindu-ne, la r â n d u l nos t ru , da to r i a de a susţ ine ori ce acţ iune culturală, des­făşura tă în aceeaşi direcţie în care ne-am luat şi noi sar­cina, de la apar i ţ i a pr imulu i număr , să aducem, în m ă s u r a puter i lor noas t re , lumină, cât mai mul tă lumină şi pu te re de înţelegere , în r ândur i l e nu­meroase ale poporului , socotim folositor să amintim şi să sus­ţinem, aci, directivele da te de Comitetul central al « Cultului patriei-o, în ce pr iveş te pu t in ţa de a lua fiinţă noui secţiuni ale asociaţiei :

« A c ţ i u n e a n o a s t r ă a fost chemată de vocea t impului, şi r ă s p u n d e la o reală nevoie na ţ iona lă fundamenta lă . Situ­aţ ia socială a personal i tă ţ i lor înscrise, p recum şi cură ţenia sufletească ce o punem în slujba scumpei noas t re patrii , ne impun să consacram îna in te

de orice totul pent ru Ţ a r ă şi Neam.

«Ca să ne prec izăm pro­gramul , reamint im că asocia­ţ ia noas t r ă este un labora tor , în care sunt chemaţ i să lu­creze toţi buni i români cari dovedesc, nu numai p r in vor­be, ci şi pr in fapte, că pun mai p re sus de orice Cultul patriei. Ideile, p ropuse şi so­lu ţ iona te de Comitetul aso­ciaţiei, nu r ă m â n vorbe , ci e lua t angajamentul , să fie rea­l izate cu orice jertfe. Noi nu pu tem fi confundaţi cu altă inst i tuţ iune, d a r putem cola­b o r a cu or icare d in t re ele, pen­t r u binele pat r ie i noas t re . P r in u r m a r e , aici la noi este o lu­mină nes t insă a culturi i ro­mâneşt i , p e n t r u care ne-am hotăr î t să d ă m totul, s p r e a o ţ ine apr insă . Activi tatea a-sociaţiei noas t re are delà în­ceput două ramur i , bine dis­t inc te : u n a idealistă, teoretică, ştiinţifică ; şi a doUa mate­rială, pract ică, de ac tuală rea­l i tate, co respunză toa re la o nevoie naţ ională .

«Pent ru aducerea la înde­plinire a acestui p rogram, sun t necesare anume directive. Ca început ne-am p r o p u s : să pro-povădu im şi să înfăptuim : des-vo l t a rea caracterelor ; solida­r i t a t ea ; adunăr i le s ăp tămâ­na le ; dări le de seamă ; cola­b o r a r e a cu celelalte societăţ i ; mesele pr ie teneş t i ; să r ă spân ­dim broşur i , cărţi, tablour i , pi lde educative, pr in cinemato­grafe, etc. ; să ţinem conferinţe p e n t r u luminarea sau cu l tura poporu lu i , şi p e n t r u înă l ţ a rea sent imentului patriotic, p â n ă la desăvârş i ta întemeiere a unu i Cult al patriei; s tudii şi ac­ţ iuni împot r iva p r o p a g a n d e i v ră şmaşe ; ap r inde rea unei candele la mormântu l eroului necunoscut ; înfi inţarea de că-minur i p e n t r u elevii săraci , ca aceştia să poa tă u r m a cursul s ecundar şi să crească s u b auspiciile « Cultului patriei-» ; impr imarea unei icoane cu în­vă ţ ămin t e p e n t r u sa lva rea nouilor n ă s c u ţ i ; con t inua rea ideiéi de a se ridica un monu­ment lui Mihai-Viteazul la Şe-l imberg .

«Aceste punc te r emân să fie îndepl in i te în m ă s u r a mijloa­celor de cari vom d i spune . Ca p r imă ţ in tă ni se impune să­d i rea Cultului patriei, în su­fletele cât mai mul tor ro­mâni . Căci numai astfel vor fi a t inse şi celelalte ţeluri . Idea l i smul se susţ ine p r in a-pl icarea sa la mater ie . Ne tre­b u e deci cât mai m a r e ener­gie, s tă ru in ţă , viaţă, mijloace băneş t i .

«Deaceea, Comitetul centra l al asociaţiei «Cultul patriei* r ecomandă secţiunilor, în t re altele, u r m ă t o a r e l e ;

«1) D-nii preşedinţ i ai secţiu­nilor vor convoca săp tămâna l pe d-nii membri , ho t ă r înd să se ţ ină şezători ale asociaţiei „ Cultul patriei", D uminicile sau sărbător i le , în toa te oraşele şi satele din judeţe le în car i au fiinţă secţiunile. Vor u r m ă r i r ă spând i r ea cultului p r in t r 'un cât mai m a r e n u m ă r de ade­renţi , s t ă ru ind să se înfiinţeze filiale p re tu t inden i uncie va fi nevoie.

«2) La şezători va fi t o tdeauna o conferinţă, î ncadra tă de o p a r t e artistică.

«3) In t r e subiectele conferin­ţelor, este necesar să f igureze une le ca aces tea ;

Lămur i r i a s u p r a asociaţiei «Cultul patriei» ;

Ce este Cultul patriei ? Legi t imita tea na ţ iona l i smu­

lui ; Ce sunt ţ a ra , pa t r i a şi nea­

mul ? Credinţa creşt ină şi pa t r io­

t ismul ; Sectele dăună toare Sta tu lu i

na ţ iona l r omân ; Rolul culturii , sau Folosul

şcoalei; Şt i inţa şi c redinţa ; Cântecele naţ ionale ; Po r tu l naţ ional ; Respectul faţă de legi ; împ l in i r ea dator ie i ; Momente din is tor ia na ţ io­

nală ; Mândr i a de a fi o s t a ş ; î ng r i j i r ea v i t e lo r ; î ng r i j i r ea curţ i i şi a casei ; î ng r i j i r ea corpulu i ; P lugăr i tu l ; Grădinăr i tu l ; Albinări tul sau ap icu l tu ra ; Omul de omenie ; Cinstea ; Drep t a t ea ; î n d e m n u r i către meserii , sp re

a a junge să avem o pu te rn ică indus t r ie na ţ ională ;

P u t e r e a t rad i ţ i e i ; P u t e r e a credinţei creşt ine,

etc. «4) Cu prilejul şezătorilor, se

va avea în vedere , în mod special, p r in ap l icarea une i t axe po t r iv i te după împreju­rări, să se s t r ângă u n fond p e n t r u cons t ru i rea de cămi-nur i de elevi. Va fi cons idera t acest scop ca unu l d in t re cele pr incipale ale «Cultului pa­triei». Căci, dacă este adevăra t că t r ebue să avem o m a r e grije p e n t r u căminuri le stu­denţeşti , n u este mai puţ in d rep t că t r ebue să avem nea­pă ra t şi căminur i p e n t r u elevii din cari vo r fi r ec ru t a ţ i vii­torii s tudenţ i . Aceste lăcaşuri vor pune capăt relei î n r âu r i r i a actualelor gazde izolate ; ele vor fi biserici des t ina te p re ­gătir i i t inerelor suflete p e n t r u Cultul patriei. I a r poporu l îşi v a da bucuros obolul la o asemenea operă, şt i ind că este pen t ru vi i torul propr i i lor săi

Cine merge în Bugeacu l Basa rab ie i vede d o u ă feluri de aşezări pe aceiaş p ă m â n t . Unele, sărăcăcioase, p r ă p ă d i t e , cu înfăţ işare de mizerie, iar altele, a d e v ă r a t e aşezăr i de o-dihnă, de b u n ă s tare , de în­florire. Le-aţi gâc i t : sun t sa­tele moldoveneşt i , a lă tur ia de cele nemţeşt i ! De câte ori n u ne-am în t r eba t a s u p r a tainei acestei deosebir i fundamen­tale ! Cum au isbut i t nemţii să facă din locuri de s ă r ă t u r ă , a d e v ă r a t e oaze de v i a ţ ă ? Şi cum-de au r ămas aşa de îna­poiaţ i ţ ă ran i i moldoveni , car i sun t mai deştepţi , mai vioi, mai deschişi la suflet de cât vecinii lor? Că vor fi şi p r i ­cini istorice pe car i ne place a le lăsa în seama s tăpâni r i i museale — fără îndoială că da. Observaţ i i le noas t re , la faţa locului, ne-au pus însă în m ă s u r ă să descoper im ade­vă ru l actual .

Nemţii au case sufleteşti — cămine cul tura le — u n d e se a d u n ă , se s f ă t u e s c , se în­deamnă , îşi comunică expe­r ienţele zilnice, se împăr tăşesc din binefacerile unei cărţi, din d a r u l u n e i f e t e ce ş t i e să toa rne în cântecul ei balsa­mul t rebu i to r d u p ă o zi de muncă aspră . î n t r ' u n sat de elveţieni (Ia Şaba ) am găsit o astfel de v a t r ă sufletească, la care oameni i se a d u n a u seara şi pe t receau cu o car te bună , cu un cântec, de-ţi e ra mai m a r e d r a g u l să-i pr iveşt i . Nu ne-am mirat de loc că în casele lor, la mulţi , am găsit p ian şi r ândue l i de gospodă­rie, cari te îmbie să n u mai pleci n ic iodată de acolo.

Oameni i noş t r i n ' au p r in s încă ob i şnu in ţa aceas ta de a şti să-şi dee o pe t recere su­fletească. Cheia fericirii vieţii stă tocmai în aceas ta : să dai sufletului p a r t e a ce i se cu­vine. Şi astfel ni-i d a t să ve­dem cum într 'o ţ a ră ca a noas ­t r ă — cu a d e v ă r a t blagoslo­vi tă — cu ţ ă r an i mai a catar i i decât aiurea, n u şt iu oamenii să se bucure de via ţa .

Căminele cul tura le , car i se apropie azi de o mie, t ind să fie luminişuri le vieţii săteşt i . E le răsa r greu, da r organic , din nevoile sa tului şi sun t îndru­mate de F u n d a ţ i a «Principele Carol». Se s t ă rueş t e mult de tot a s u p r a bibliotecii şi mu­zeului sătesc. In ce pr iveşte biblioteca, exper ien ţa ne-a în­vă ţ a t să răsturnăm anumite tradiţii p r ime jd ioa se : să nu se mai înceapă cu dulapur i le , cu sutele de cărţ i — de cele mai mul te ori nepo t r iv i t e — peste car i praful îşi face va-

cul, ci cu omul îndrăgos t i t de carte, cu bibliotecarul , n u cu biblioteca. Omul pas iona t du­p ă t a ina cărţii n ' a re nevoe de cât de o carte, două, zece. E l citeşte cu şa r t o pag ină , două şi scoate din sufletul ascul tă tor i lor lacr ima şi por­n i rea cea n e s t ă p â n i t ă de a cău ta car tea . Gus tu l de citit e mai pre ţ ios r ezu l t a t de cât o a d u n a r e de cărţ i multe. Cel dintâi e viu, cel de. al doilea e adesea o s implă închipuire. Desvol tându-se doru l de car­tea bună, cit i torul o va căuta . Şi cărţ i le vo r veni de la sine. Şi numa i a şa capital nou va spori v ia ţa omului , făcând-o mai rodnică , mai tihnită. O-dată cu împăr tăş i rea cărţii, căminul o rgan izează şi alte pe t recer i sufleteşti. Un glas f rumos din sat este u n ca­pital de fericire pe care că­minul t r ebu ie să-1 mutiplice. Cân ta r ea în comun, d u p ă pil­da bănăţeni lor , es te o faptă de cultură, care îmblânzeş te şi fiarele.

In ce pr iveş te muzeul , că­minul trebuie să creeze tradi­ţia. Muzeu în seamnă istorie. Sate le noas t r e n u ştiu ce-au fost cu o sută de ani mai îna­inte. E l e n ' au documentul de mândr ie . Cine mai păs t rează numele v r 'unu i m a r e binefă­cător, al unu i povest i tor care «lega apele», al unu i preot ce sgâl ţ ia porţ i le cerului cu ru­găciunea, al unu i e rou : au in­t r a t în p ă m â n t şi nimic n'a r ă m a s în t ru pomeni rea lor. Uncie se mai găseşte lucrul frumos, ţ esă tura minuna t ă a unei fete, ca re a fermecat lu­mea? U n d e ? Sfatul căminu­lui v a s t r â n g e toa te măr tu ­riile acestea în casa obşteas- ' că a satului , în cămin, spre a fi de pildă, îndemn şi mân­drie sănă toasă p e n t r u viito­r ime.

Trebuie să măr tu r i sesc că începu tur i m i n u n a t e de reali­z a r e ne surâd . I n cutare că­min am găsit un c iobănaş ca­re citise câ teva su te de cărţi , î n t r ' u n alt cămin, un gospo­da r a învă ţa t să-şi altoiască pomii şi a făcut o l ivadă ca din basme. Aiurea, un să t ean a păs t ra t , d in cărţile căminu­lui, î n d e m n să facă din gos­podăr ia lui ogl inda satului , î n t r ' u n alt loc, u n d e preşe­dintele căminului lucrează fără în t re rupere , oamenii au ui ta t c u t o t u l d rumu l cârciumii şi pe al judecătoriei .

Se p a r e că începem şi noi a a p r i n d e l u m â n a r e a . Ca în noap tea învieri i , se apr inde lumină din lumină, şi ţ a r a în­t reagă ridică, tot mai sus , fă­clie de nădejde .

fii. Din l ipsa acestor căminur i , s 'au p ie rdu t mul te energi i va­loroase ale neamului , şi, desi­gur , se vor mai p ierde , sp re m a r e p a g u b ă naţ ională , dacă n u vom lua g rabn ice măsuri .

«Aceste d i r e c t i v e vor fi t r ep ta t u r m a t e de lămuri r i le cerute de expe r i en ţă în apli­carea lor. P e n t r u început , ru­găm cu toa tă s tă ru in ţa pe d-nii membr i ai secţiunilor să purceadă de î n d a t ă Ia înfăp­tuiri , şi să ne scrie, lunar , a-s u p r a chipului cum se desfă­şoară înfăptuiri le lor.

«Orice secţiune, care se for­mează , a re nevoe de cunoşti-in ţa s ta tutelor , de apl icarea actualelor direct ive, de mo­dele de procese-verbale , pre­cum şi de broşur i le sau căr­ţile t ipări te de asociaţia « Cul­tul patriei».

«In ceeace p r iveş te cotiza­ţiile lunare , s 'au a d u s u r m ă ­toarele modificări: ele s u n t de ia Í0 p â n ă la 100 lei pen ­t ru membri i din comunele ur­b a n e şi de la 5 p â n ă la 100 de lei p e n t r u membri i din comunele ru ra le , d u p ă voinţa sau pu t in ţa fiecăruia.

«Reamintim, că neamul nos­t ru abia acum, d u p ă re în t re ­gi rea lui, îşi ho t ă r ă ş t e mare le d r u m al vieţii sale istorice ; Acum el îşi concretizează, în formule depline, doctr inele sau concepţia sa în ce pr iveş te rostul său în civilizaţia ome­nirii. In cât sun tem în mo­mente istorice epocale. Viito­ru l a t â r n ă m u l t de chipul cum vom şti să t ră im aceste momente .

«Aşa fiind, este o da tor ie supremă, o da tor ie sacră pen­t ru oricine simte româneşte , să-şi intensifice pat r io t i smul . Nu t ră im de două ori aceste

mari , ho t ă r î t oa ro zile istori ce.^Să le în ţe legem, să fim la înăl ţ imea lor. îna in te , deci, cu cea mai c u r a t ă c i n s t e , la muncă fără preget , şi cu ori­ce jertfă, p e n t r u Cultul pa­triei.

Dorim din inimă, ca aceste î n d r u m ă r i i n i m o a s e să fie pr imi te p re tu t indeni , cu tot sufletul, sp re binele ţări i .

Cu cât n e vom găsi mai mulţi , s t r â n s uni ţ i în cugete şi în fapte, pe t ă râmul nevoi­lor cu l tu ra le ale N e a m u l u i românesc , cu a tâ t împlinirea acestor nevoi v a fi ma i si­g u r ă şi mai mul ţumi toare .

C. P .

D U M I N I C A E ziua Domnului—frumoasă Şi-atât de plină De-atât de buna lui lumină, StrăluminoasăL.

Ctfr toţii, să luaţi aminte: E ziua Domnului—senină, Ca o mireasmă de flori sfinte....

Cântaţ i din voci şi din alăute... Cântaţ i din harpă—ca David! Cântaţ i în gânduri mute Ca şi în r i tmuri care ' Cucernică euritmie !...

...E ziua Domnulu i -In cer şi pe pămâ In slava Celui prr

O nesfârşită hv

2 „CULTURA POPORULUI"

OFENSIVA CULTURALĂ Şl MISIONARĂ A SEMINARULUI TEOLOGIC „Sf. ANDREI" DIN GALAŢI

î ncă de. anu l t recut , Semi­na ru l teologic «Sf. Andrei» din Galaţi , sub conducerea în­ţe leaptă şi in imoasă a direc­torului său, p reo tu l econom Const. Todicescu,—cu ajutorul celor doi subdirector i , e lemente t inere şi e n t u z i a s t e , pă­rinţi i profesor i Ştef. Cheorpec şi Corneliu Grumăzescu, şi cu co labora rea efectivă a unu i corp profesoral munci tor—, a început sâ împrăş t ie , şi afară de z idur i le in te rna tu lu i , va lu r i de lumină ştiinţifică, de cre­dinţă şi de mora l i ta te religi­oasă.

începu tu l a fost făcut în cazărmi le d in oraş . P r in con­ferinţe, u r m a t e de corur i re­l igioase şi na ţ ionale , reci tăr i şi declamări , s'a u r m ă r i t întă­r i rea sufletului ostaşului ţăran, care, pe l ângă militărie, tre­bue să a ibă pa r t e şi de car te bună şi de bună î n d r u m a r e sufletească. Act ivi ta tea cultu-rală-rel igioasă, des făşura tă în­t re ziduri le cazărmilor, a fost a tâ t de bine apreciată , în cât comandanţ i i uni tăţ i lor mil i tare din g a r n i z o a n a oraşu lu i au s t ă ru i t foarte mult, ca ea să fie r epe t a t ă anul acesta. Şi, deşi ofensiva din acest an fu­sese mai d ina in te ho t ă r î t ă p e n t r u satele molipsite de du­hul r ă u al sectelor rel igioase, s'au o rgan i za t totuşi câ teva producţ i i şi p e n t r u ostaşi .

Ofensiva din anu l curent a avut , însă, ca pr incipal obiec­tiv, satele din jude ţu l Covur-luiu, p r in car i şi-a făcut d r u m cuvântu l , aducă to r de erezii rel igioase şi de păcate, al sectelor alcătuite din inconşei-enţi ori din v ră jmaş i ai cre­dinţei creşt ine.

Dăm a m ă n u n t e din desfă­ş u r a r e a ofensivei, la ca re au lua t par te , în chip cât se poa te de lăudabi l , clerul şi Şcoala teologică dîn epa rh i a Dunăr i i de jos .

LA CUDALBI Duminică 8 Mai 1927, elevii

claselor a 7-a şi a 8-a, sub conducerea p . c. d i rector pă­rintele Const. Todicescu şi a profesori lor N. Sava , C. Cer-n icanu şi Em. Hogaş , au fost în sa tu l Cudalbi , unu l d in t re cele mai mar i din Mol­dova, n u m ă r â n d peste 2000 de familii, cu p a t r u parohi i şi p a t r u preoţ i , un g imnaz iu şi p a t r u şcoli p r imare .

In d imineaţa acelei Dumi­nici, s'a săvârş i t sfânta litur­ghie, în biserica «Sf .Dumit ru», din localitate, de către u n so­bor de preoţi , alcătuit din : p. c. econ. Const . Todicescu, d i rec torul Seminaru lu i din Galaţ i , ec. Gr. Costin, pr . I. D r ă g u ş şi pr . Gh. Mitoiu, toţi preoţ i în Cudalbi . Răspunsu­rile l i turgice au fost da te de corul seminarului .

P red ica duminicală a fost ros t i tă de elevul Carp Ioan , din cl. a VIII-a, a v â n d ca temă ; «Rolul femeii în creştinism».

D u p ă amiază la orele 3, a fost o şeză toare în localul şcolii. Cuvântu l de sa lu t a fost rost i t de p . c. ec. Const. Todicescu. A u r m a t conferinţa elevului Saghin Gh., din cl- a VIII-a, cu subiec tu l : «Păstra­rea credinţei creştine orto­doxe».

S'au cânta t imnur i religi­oase şi naţ ionale , şi s'au spus ve r su r i din scriitorii români . Se rba rea s'a încheiat cu u n cuvân t de mul ţumire din par ­tea cudălbenilor, r o s t i t ' d e în­vă ţ ă to ru l S. Blănaru .

LA SLOBOZIA Duminică 16 Mai 1927, elevii

cl. a VIII-a, sub conducerea părinţ i lor p r o f e s o r i Ştef. Chiorpec, Cornel iu Grumă­zescu, N. S a v a şi Em. Hogaş , au mers în satul Cuza-Vodă. din corn. Slobozia, în care a p ă t r u n s duhu l r ă u al adven-tismului.

S'a oficiat sf. l i turghie în biserica sa tului Slobozia, căci în Cuza-Vodă încă n u e bise­rică creştină o r todoxă — d a r advent iş t i i au a juns să a ibe acolo o casă de rugăciune —, de către p . c. preoţ i Corneliu Grumăzescu, Ştef. Chiorpec, şi G. Buluc, acesta din u r m ă din Slobozia.

A luat p a r t e un număr des­tul de m a r e de poporeni .

P r ed i ca ; «Vindecarea boa­lelor sufleteşti şi trupeşti», în legătură cu evanghel ia zilei, (Duminica slăbănogului), a fost ros t i tă de elevul Buha i Gheor­ghe din cl. a VIII-a .

I n t impul ăs ta au mai venit, din Tg. Pechea , p. c. protoe-reu Aurel Constant inescu, al circumscripţiei respect ive, d-ra doctor Nov leanu şi alte per ­soane, al căror nume îmi scapă din minte.

Lumea, care n 'a încăput în şcoală, s'a resemnat şi a as­cul tat la ferestre. Pă r in te l e Grumăzescu a rost i t o cu­vân ta re , inimoasă, c a r e a răscoli t sufletele, sf. sa făcând un scurt istoric al vieţii religi­oase şi na ţ iona le a poporu lu i român . A arătat , că n e a m u l nostru, pe calea armelor n 'a p u t u t fi cucerit ; că acum duş­mani i d a u lupta pe căile su­fleteşti, pe cari merg , când sunt îngăduiţ i , p ropovădui to r i i de ră tăc i re ai sectelor re l igi­oase. Ca pi ldă a da t cele ce s'au în tâmpla t cu poporu l ru­sesc, care, din pr ic ina rătăciri­lor la care a fost împins de răzvră t i to r i i lui, a a juns de zece ani de zile să fie de p lâns .

P e când vorbea referentul secţiei noas t re culturale, au sosit şi sectanţii , în frunte cu pred ica toru l lor, Bobocea.

E levul din cl. a VIII-a, Giu-velic Mircea, şi-a d e s v o l t a t conferinţa sa în t i tu la tă ; «Is­toricul sectelor în România*. Apoi au început discuţiile con­tradictori i , sub s u p r a v e h e r e a păr in te lu i Grumăzescu. Ech ipa elevilor, cu - sf. Scr ip tură de faţă, sub conducerea păr in ţ i ­lor prof. Ştef. Cheorpec şi Em. Hogaş , s'a anga ja t la lu­cru cu u n entuziasm de nedes-cris. î n t r ebă r i l e e r a u pus e a s u p r a a d o u ă ches t i i : Sf. Tradiţie şi Botezul pruncilor, în p r iv in ţa că ro ra ereticii au fost invi ta ţ i să aducă texte scripturist ice, p r in car i să do­vedească , n e g r u pe alb, cum că aceste î nvă ţ ă tu r i po t fi res­pinse.

Textele aduse de ei au fost s labe şi fără nici un temeiu, aşa că, în cele din urmă, a t rebui t să tacă, spre g r o z a v a lor desamăgi re şi sp re depli­na mul ţumire a poporeni lor car i ascultau. Timp de p a t r u ore au d u r a t discuţiile, foarte înflăcărate, cari au lumina t poporu l a s u p r a rătăcir i lor pe cari le p r o p o v ă d u e s c aceşti s t r i c ă t o r i de lege s t rămo­şească.

Sea ra târziu, profesorii şi elevii s 'au î nd rep t a t spre g a r a I n d e p e n d e n ţ a , de unde, cu t renul , s 'au înapoia t la Galaţi .

LA JORAŞTI S â m b ă t ă 21 Mai a. c , z iua

Sfinţilor Constant in şi Elena, elevii clasei a VIII-a, sub con­ducerea păr in te lu i profesor şi referent episcopesc Corneliu Grumăzescu , au fost în satul Jo ră ş t i şi au luat pa r t e la s e rba rea h ramulu i bisericii şi a pa t ronu lu i Societăţi i cultu­ra le «Sfinţii împăra ţ i» , înteme­ia tă şi condusă de p . c. P . Savin , p a r o h u l bisericii din locali tate şi misioliarul de cu­r â n d numi t al eparhiei .

Slujba sf. l i turghi i a fost săvârş i tă de păr in te le Gru­măzescu, a jutat de pr . I. Tu­dor, din cancelar ia episcopiei, şi de pr. N. Răşcanu , a ju tă tor la pa roh ia Jorăş t i . Cântăr i le l i turgice au fost executa te de corul elevilor. Predica , ros t i tă

de păr in te le Grumăzescu , a fost ascul ta tă cu încordare , de crediocioşii cari umpleau bi­serica.

Păr in te le p red ica tor a în­demna t pe cei de faţă să se silească la c o n s t r u i r e a , din nou a bisericii parohiale , pen­t ru care păr in te le P. Savin adună fondur i şi mater ia le .

Seara a fost o ş e z ă t o a r e , o rgan i za t ă de elevi, la şcoala p r i m a r ă . Au luat pa r t e d-nii î n v ă ţ ă t o r i şi t inere tu l din sat .

A doua zi dimineaţă, t inerii mis ionar i au plecat cu t renul la Galaţi .

LA LASCAR CATARGI Duminică 22 Mai, elevii cla­

selor a VH-a şi a VII I -a tot sub c o n d u c e r e a păr in ţ i lor Cornel iu G r u m ă z e s c u , Ştef. Cheorpec şi Em. Hogaş , au fost în sa tu l Lascăr-Catargi , u n d e se află şi o mică comu­ni ta te de baptiş t i . Ech ipa a fost însoţită şi de păr in te le mis ionar al eparhiei , econ. P. Savin. Ajunşi în sat, păr inte le misionar s'a dus deadrep tu l la casa de rugăc iun i a bap­tiştilor, să asiste la ceremonia rel igioasă a aces tora ; iar cei­lalţi, la f rumoasa biserică a satului , unde slujba de dimi­n e a ţ ă e ra începută do paro­hul local, econ. s tavrofor C. Tebeica. Sf Li turghie a fost ofi­ciată apoi în sobor, de că t re pă­r intele referent e p i s c o p e s c Cornel iu Grumăzescu , a ju ta t de p. c. econ. C. Tebeica, de păr in te le Ştef. Cheorpec şi de diaconul Em. Hogaş . Răspun­surile l i turgice au fost cân­ta te de corul s e m i n a r u l u i . P red ica a fost rost i tă de ele­vul din cl. a VII I -a P . Ando-nescu, d e s p r e : «Lumina a-dusă omenirii de creştinism».

După masă, în localul şcolii p r imare , aduna t ă lume multă. Aceiaş p rog ram, ca la Cuza-Vodă, adică : conferinţa pă­r intelui misionar P . Savin : «Despre secte», şi discuţii con­tradictori i cu sectanţii, cari e r a u de faţă, în frunte cu pre­dicatorul lor, Şt. Moscu.

D i s c u ţ i i l e au u r m a t mai greu, de oarece sectanţi i de­p ă ş e a u linia de u r m a r e îngă­duită pen t ru discuţii cuviin­cioase. Insă, s t rânş i cu uşa, cu texte din scr ip tură şi cu ar­gumen te logice, şi de d a t a a-

ceasta b i ru in ţa a fost a noas­tră. Convorbi r i le au d u r a t p a t r u ore, cu mult a v â n t ; e-levii noşt r i s'au dist ins.

Poporu l a fost pe deplin mulţumit, de felul cum am ve­nit să le înfăţ işăm adevă ru l lucruri lor , şi foarte mulţi să­teni ne-au c o n d u s p â n ă la marg inea satului , noi r enun ­ţând la căruţele ce ne-au fost puse la d ispozi ţ ie cu foarte multă b u n ă voinţă, căci voiam să facem drumul , până la g a r a Ş e r b e ş t i , per pedes aposto-lorum.

* * Aşa s'au încheiat expediţi i le

cul turale şi misionare în sa­tele din jud. Covurlui , anul acesta, u r m â n d ca, la anul, să î n t r ep r indem altele în jude­ţul Tulcea.

Urmăr i le acestei ofensive se vor cunoaş te fără înooială în curând , căci, din cele consta­tate la faţa locului şi din veş­tile ce ne-au venit, am aflat că s e c t a n ţ i i au fost m u l t sdruncinaţ i şi zădărn ic i ţ i în p lanur i le lor de prozeli t ism.

Direcţia s e m i n a r u l u i din Galaţ i aduce, pe calea aceasta , v i i mulţumiri c u v i o ş i l o r preoţi , învăţător i lor , p r imar i ­lor şi şefilor de j a n d a r m i , cari, cu depl ină înţe legere şi cu foarte multă b u n ă v o i n ţ ă , au pus la d i s p o z i ţ i e mij­loacele de t r anspo r t şi găzdui ­rea elevilor şi a conducător i lor , făcând pr in această faptă un gest foarte nobil, faţă de acei cari, cu că ldura sufletelor lor şi cu tot avântu l , au veni t să le aducă m â n g â e r e a şi clipe de înv io ru re rel igioasă şi mo­rală, de care satele noastre au a tâ t a nevoe.

Deasemeni şi direcţ ia cul­tu ra lă şi mis ionară a Sf. E -piscopii a d a u g ă mul ţămir i le salo pen t ru tot concursul a-vut la o r g a n i z a r e a acestor ex­pediţ i i cu carac ter rel igios, moral şi mater ia l . Năde jdu im că şi'n v a r a vi i toare ac ţ iunea noas t r ă va. fi î ncununa t ă de mai mul te şi mai mar i succe­se, toate vor fi sp re bi­nele şi p ropăş i rea neamului , care are nevoe de întărire l ăun t r ică cât mai multă , de oare ce duşmani i noş t r i ab ia aş teap tă să fim des t r ămaţ i sufleteşte, ca apoi să poa tă pescui în apă tu lbure ,

UNUL DIXTRE PĂRTAŞI

CÂNTECUL POPULAR ROMANESC C Â N T E C U L D E J A L E — B O C E T U L

de Bl. V U L F E S C U

Inaugurarea primei scoale pentru copii întârziaţi Din exper ien ţa lor pedago­

gică şi din publicaţiile referi­toare, cititorii noştr i , învă ţă tor i , cunosc nenoroci rea mul tor co­pii, cari sunt interiorizaţ i , din punc tu l de vedere al apt i tu­dinilor intelectuale şi d in cel sufletesc, pr in în tâ rz ie rea su­ferită în desvol ta rea mintală. I n s t ru i r ea şi educarea uno r a ta r i copii const i tuesc azi p ro ­bleme, de cari psihologia expe­r imenta lă se ocupă cu mult interes . Savanţ i de întâ ia mână , ca Toulouse şi Claparöde, le con­sacră o mare p a r t e din activi­ta tea lor ştiinţifică. In insti­tu te şi l abora toare speciale, se fac cont inue cercetăr i şi exper ienţe , având de scop de­t e rminarea precisă a apt i tudi­ni lor pe cari lo dovedesc co­piii în târz ia ţ i şi o r ien tarea pro­fesională a acestora, spre a-i face folositori vieţii obşteşti . O b o g a t ă l i te ra tură , aflată în ne­în t r e rup tă c r e ş t e r e , d iscută

metodele, exper ienţe le şi rezul ­tatele da te de speciala educa­ţie a bieţi lor copii, neacomo-dabili în şcoalele des t ina te co­piilor normali . P re tu t inden i , în ţări le în cari această mun­că ѳ desfăşurată , în conformi­ta te cu cerinţele r i gu roase ale ştiinţei, ea dă rezu l t a t e s t ră­lucite.

Nici noi nu pu team r ă m â n e mai p re jos, în această pr iv in ţă .

S ă p t ă m â n a t recu tă a fost i naugu ra t ă , l aBucureş t i , p r ima şcoală de educaţ ie specială, în­fiinţată p e n t r u copiii în tâ rz ia ţ i (anormali) , pe lângă Oficiul de o r i en ta re profesională, creiat

la Ministerul muncii şi al ocro tirilor sociale.

Au luat par te , la solemnita­tea inaugurăr i i , d-nii prof. O-bregia ,prof . Pa rhon , dr. N. D. Staicovici, m e d i c u l p r imar al Capitalei, d-nele d i rec toare Moscuna şi Constant inescu, d-na Vîaicu, d-nii dr. Ghica, Constant inescu şi Iancu, d. di­rector Bră t ianu, etc.

Dl. prof. dr. Obreg ia a scos în relief, în cuvân ta rea rost i tă cu acest pri lej , î n semnă ta tea nouei instituţii şi binele pe care ea îl poa te face societăţii pr in izolarea şi educarea copiilor nenorociţ i , cari îi vor fi încre­dinţaţ i .

Dl. profesor P a r h o n , în nu­mele «Societăţii de psihologie, neurologie şi endocrinologie», şi-a expr imat mul ţumirea că poa te lua pa r t e la această ina­u g u r a r e , r eg re t ând că ţ a r a n o a s t r ă a pus o mare în târz i ­ere în creiarea unei a t â t de necesare instituţii .

Solemnita tea a fost înche­ia tă cu vizi tarea clasei copii­lor, u n d e asis tenţa s'a intere­sat de lucrările executa te de fie­care şi de g r a d u l d e în tâ rz ie re al fiecăruia. Apoi a vizitat cabine­tul medical al oficiului, u n d e d-nii d-ri Constant inescu şi Ghica au da t lămuri r i le nece­sare . In sala de a p a r a t e au fost da te explicaţii a sup ra tes­telor p e n t r u examina rea apti­tudinilor mintale şi a s u p r a a-para te lo r de psihotenică, so­site de cu rând din s t ră ină ta te .

i.-ş.-c.

Cântecul de jale porneş te din isvorul cântecului de dor, dacă-1 socotim din punctu l de vedere sufletesc. E l este du­cerea dorului şi a altor senti­mente, pr ic inui tă de suferinţă şi de faptul despăr ţ i r i i pen t ru tot­deauna de o fiinţă iubită, p â n ă la s ta rea a tâ t de pu te rn ic ex­p r ima tă în accente muzicale gen ia le : durere- ja le .

Ca şi cântecul de dor, cu care foar te adesea se confundă, cântecul de ja le ocupă un loc m a r e în folklórul muzical ro­mânesc. Ar fi să reprez in te poate , toată d r a m a vieţii, dacă sent imentul d ragos te i , al iubi­rii, în sensul cel mai cupr in­ză to r şi adânc, n ' a r s tăpân i sufletul ţ ă ranu lu i român. Câte măr tur i i pu tern ice clin v ia ţa poporu lu i nos t ru nu so leagă de acest sen t iment ! Claca, şe­ză toa rea şi aîte obiceiuri, nu reprezintă, altceva de cât sim-ţ imântul acesta al iubiri i faţă de aproapele , căru ia îi săr în a jutor toţi vecinii, ca să-1 scape cât mai r epede de o muncă grea, ajutânclu-l din inimă ca ea să-i fie mai uşoa ră şi destul de îmbelşugată.. . .

Cântecul de jale le-a pă ru t multă vreme, celor cari nu l-au aprop ia t pe ţ ă ran , ca un cântec p lângă to r , confundat de mul te ori cu vaetul .

Cântecul de jale, ca şi doina haiducului , a re în el măreţ ie , mândr ie . Are în el felul ro­mânulu i de a se, ţ ine în faţa celor pe cari îi socoteşte mai mar i de cât dânsul , Românul se ţ ine drept . Tocmai în a-ceastă observa ţ ie stă va loa rea muzicală a cântecului de jale.

F ă r ă să cercetăm de aproape , şi în mod mai l a rg că r tu ră ­resc, cuvintele cu care se cântă cântecele de jale, pu tem ob­serva o lă ture , ap roape speci­fică, acestor cântece, «gândirea filosofică, profundă, cu tâlc» cupr insă în ele. Adeseori în­t r 'un s ingur vers , sau în două, ţ ă ranu l a spus atâta , cât unu i scrii tor de seamă i-a t rebui t să scrie o carte , ca să spună aceiaş luc ru ; acele câte-va cu­vinte sun t adesea ca acelea pe cari le găsim ca mot to la în­ceputul unor scrieri , şi cari r ep rez in t ă tot ce au to ru l spune în res tul cărţii scrise de el.

Ţ ă r a n u l r omân este deci d e p a r t e de a se micşora "el însuşi în e x p r i m a r e a senti­mente lor sale.

Sent imentu l de ja le îl gă­sim expr ima t şi пѵлі pu tern ic în cântec. Cei mai mar i mu­zicanţi ai lumii ar fi mândr i , să poa tă găsi accente a tâ t de putern ice sp re a-şi pu t ea ex­pr ima sent imentele lor.

Avem, în cursul cântecelor de jale mai ales, in tervenţ i i neaş t ep ta t e de accente muzi­cale ce z g u d u i e . Avem şi sfârş i tur i de cântece ce, în ex­pres ia lor, egalează cauza la-crămilor de durere . Dar, iarăş i repet , ţ inu ta lor muzicală este m â n d r ă şi egală cu filosofia cuvintelor....

ui\ti<k 'ttl Vu%»«s<*,

/аі»яе . k pt mi-ne

«Nu's negre de nelăute, «Ci's negre de gânduri multe. «Jeluim'aşi şi n'am cui, «Jeluim'aşi codrului. «Codru-i jalnic ca şi mine, «Trece vara, iama vine, «Kămâne sărac ca mine».

Desigur, că mul tă lume vede, în e x p u n e r e a acestei schiţe asu­p r a cântecului popular , ceva mai mult de cât entuziasm, cova care a r p ă r e a că pune prea sus bogă ţ ia sufletească a po­porului . Sun t însă convins, că acei, c a n au trăit şi t răiesc a-ceastă la tură a vieţii ţ ă ranu­lui nost ru , vor socoti că sunt încă depa r t e de a s p u n e tot ce ar fi de spus şi do dovedi t .

Să luăm de p i ldă f raza mu­zicală :

«Negre's hainele pe mino...»

Ori cine s'ar aş tep ta , ca a-ceastă frază să u rmeze alt drum, de la c u v i n t e l e «pe mine» înainte . D a r asistăm la o modula ţ ie n e a ş t e p t a t ă şi a tâ t de puternică , de impre­sionantă, în cât cel mai simplu auditor , s igur , a re o profundă senzaţ ie audit ivă, foarte co­munica t ivă ; la auzul ei, nu so poate să nu fie du re ros im­pres ionat . Bee thoven n 'ar fi găsi t ceva mai frumos, mai desăvârş i t .

I n t r e c â n t e c u l de jale şi bocetul p rop r iu zis, so mai găsesc cântece co fac un fel de pun te de l egă tură . Ele nu-s, cu tot dinadinsul , cântece de jale, căci se epropio mul t de bocete, nici bocete, căci nu sunt cân ta te d u p ă morţi .

Aceste c â n t e c e sunt însă p roduse tot de sent imente ce e x p r i m ă neu i t a rea unei fiinţe iubite : soră, frate, mamă, tată, etc., însoţ ind măr tu r i s i r ea u-nui d o r ; sun t cân ta te foarte adesea chiar în momente de veselie :

«Bulgaraş de ghiaţă rece, -<Iarna vine, ѵагѳ trece, «Şi n'am cu cine mi petrece ; «Cuci cu cine-am petrecut «S'a dus şi n'a mai venit, «Cu spatele la рГіiiiujit «Cu.faţa laRăcorit «Ş-a pus mâna peste mână, «S'a făcut neagră ţărâna».

Construcţ ia acestui cântec p o p u l a r este clasică.

* ' * Să p lângă cineva la un mort,

ori în d r u m spre g roapă , e o-biceiu de când lumea, la po­poare le indo-europene.

In t impur i le s t răvechi , plân-setul d u p ă morţ i devenise un fel de slujbă p e n t r u anumi te femei, cari e rau numi te boci­toare , înde le tn ic i rea as ta a lor in t ra în cadru l fastului în­mormântă r i i .

De ce şi astăzi nu vedem şi auzim în u r m a unu i cos­ciug p l â n g â n d de cât femei ?

La Byblos , capi tala Feniciei, a acelei ţ ă r i care s t ăpânea lumea cu comerţul ei, şapte mii de ani î nna in t ea înfloririi Greciei, s ă r b ă t o a r e a morţi i lui Adonis ţ inea şap te zile. Ea se ţ inea pe la sfârşitul lunii Iu­nie de astăzi . In ce consta^a-c e a s t ă s ă r b ă t o a r e ? î n t r ' un do­liu, ţ inut n u m a i de p a r t e a femeiască : u m b l a u femeile pe străzi , descinse, cu rochiile în vânt , despleti te, smulgându-ş i pă ru l şi p l â n g â n d pe Adonis mort . In a şap tea zi, se du­ceau, aşa zicând, să-1 des-groape , dintr 'o peş teră unde fusese îngropa t , şi cu pompă mare , ca pe un mort, îl du­ceau să-1 dea pe r â u ori pe m a r e ; ori se duceau la mar­ginea mării , să-1 pr imească pe Adonis care p lutea pe apă venind din Alexandr ia (Egypt) . Atunci înceta şi doliul, care era u r m a t de mar i praznice , de mese cu chefuri mari .

Cultul lui Adonis s'a r ă s ­pând i t peste tot pămân tu l ci­vilizat, pe u n d e a jungeau co­răbi i le fenicienilor. Trecând la Greci, îl vedem sărbă tor i t la Ses tos ; de unde , dus pe mare şi în u r m ă pe Dunăre , îl găs im astăzi, în forma cea mai cura tă ce poa te exista, ca la Byblos, la noi în ţară, pe va lea Dunăr i i până la Ca­lafat, la vre-o 50—o0 km. la Nord de-a lungul Dunări i şi

I pe Şiret, Milcov, etc. Acesta

este obiceiul Scaloianului s au al Caloiamdui !).

Plânsu l după mort a t recut în r â n d u l obiceiurilor, la mul te popoare de pe pământ . Sun t chiar femei plătite, cari t rebue să je lească pe mort până ce el este r idicat spre a fi dus la biserică, în d r u m spre bi­serică şi de acolo la cimitir.

Nu ştiu de există în vre-o pa r t ea ţăr i i noas t re acest fel de îndeletnicire, ca să zic aşa, de jel i toare, de boci toare . Ş t iu însă că, la poporul român, a-ceastă m a n i f e s t a ţ i e foar te r a reor i este rezul ta tu l u n o r sent imente false. Familia, ru­dele şi prietenii , când p l â n g pe unul dintr 'ui lor, îl p l â n g din toată inima.

Observaţ ia , că, dacă şi în zilele noas t re tot femeile s u n t cele cari jelesc pe morţi , obi­ceiul este moşteni rea antică, despre care am vorbit mai sus , nu exclude cons ta ta rea că fap­tul se da to reş te şi sensibili­tăţi i femeieşti, mai pu te rn ică d e c â t a bărbaţ i lor . P recum la moar t ea lui Adonis, până as tăz i încă, femeile sun t acelea cari iau p a r t e a cea mai activă la toate pregăt i r i le de îngro­păciune.

Bocetele uu sunt cântece bine determinate , ca în restul folklo-ru lu i m u z i c a l , ci inspiraţ i i momentane , în cari, după cum ştim, v ia ţa decedatului e a-mintită, câte odată , chiar cu detalii copilăreşti .

In Trans i lvania , în ţ inutul Hunedoare i , însă, avem o for­mă care iese din cadrul obiş­nuit . Es te «Bradul».

Desfăşura rea acestui obiceiu ia proporţ i i impres ionante , e-pice şi cu toiul personale . Si­gur , că un asemenea obiceiu îl avem ca moştenire clacă. Nu cunosc concepţie şi r ea l i za re mai mărea ţă , i n ce pr iveşte p a r t e a muzicală, ea f ixează un cântec de jale, ce se nu­meşte, cum am spus mai sus , «Bradul» 2 ) . Melodia e g r e u s'o r edau în cadru l măsur i i . D u p ă o notaţ ie fără baze de măsură , ea poa te fi execu ta t ă foarte uşor . Sun t accente ce ar însemna" sughi ţur i le plân­sului, cu modulaţ i i foarte fru­moase.

I n acest cântec de jale, p lân­sul nu-i chiar p lâns , ci-i ceva vechiu, cu mult mai vechiu de cât cele mai vechi expre­sii pe car i noi le cunoaştem, E o formă d ina in tea descăle­cării romani lo r pr in aceste ţ inutur i .

P e melodia moştenit», ro­mâni i au potr ivi t cuvinte le :

«De la munţi înalţi, «Dintre ceia fraţi, »Cei nouă feciori, «Cu nouă topoare, «Bradul să-1 doboare».

1) După o versiune a legendei lui Adonis, dată de poetul Ovidiu flSleta-morfose, X), acţiunea se petrece în, insula Kypru. Kinyras, regele insulei, îndrăgostit de fiica sa, Myrrha, o face să dea viaţă unui copil, lui Adonys. Afrodita so îndrăgosteşte de cl. Pe când Adonys era într'o zi la vână­toare, Ares, geios, trimite un mistreţ, care-1 răneşte. Adonys moare ; din sângele lui nasc Anemonele, simbolul vieţii scurte. Fluviul lui Adonys s'a înroşit da sângele zeului şi astfel s'a născut cultul ajuns până la noi.

2) «Când moare un flăcău, 9 ori 11 feciori se duc, fiecare cu câte un to­por, într'un brădet de pa col mai înalt munte din apropiere. Acolo ei caută bradul cel mai înalt, mai subţire şi mai drept şi—1 abat. Bradul trebue să cadă după a 9-a ori a 11-a lovitură de topor. Adică fiecare flăcău nu poate da mai mult ca o lovitură de topor. II curăţă de crăci şi-i lasă în vâif o ce­tină, nu mai mare de un metru. II iau după aceea pe umeri şi-I duc până în marginea satului, unde fetele aşteaptă cu ghirlande de flori şi batiste, cu cari împodobesc bradul. Cortegiul intră în sat cântând, fără întrerupere, cân­tecul de mai sus. Când RO porneşte mortul de acasă, spre cimitir, bradul vine îndată după sicriu, iar cetina trebue să atingă sicriul în mers. \л cimitir, bradul este înfipt, lângă cruce la căpătâiul mortului.

Când moare o fată mare, se taie de obiceiu un plop, de vârful căruia se leagă un brăduleţ tânăr şi toţi flăcăii îl poarta». (Auzit de la d-ra Ştefă-nescu — Oraştie).

MAI TARE CA DRACUL it-

de : VASILE MILITARU

Ci-că oda tă un flăcău să rac lipit pământu lu i , nu ştiu de unde , a auz i t că şi d racu l poa te să îmbogă ţească pe om, nu numai Dumnezeu .

Aşa, înt r 'o zi, sătul de a tâ ta sărăc ie lucie, flăcăul cu pri­cina a porn i t în lumea albă, să caute pe diavolul negru , să-1 r o a g e să-1 îmbogă ţească şi pe el.

N'a t rebui t ca voinicul să m e a r g ă p r e a mult, că, vo rba r o m â n u l u i : «Pe dracul îl gă­seşti pes te tot locul, când îl cauţi» ; aşa că, de cum a in­

t r a t flăcăul într 'o p ă d u r e mare , numai ce se văzu faţă în faţă, pc o căra re , cu un alt voinic, m a r e şi spătos , că­l a re pe un cal n e g r u lucios.

— înco t ro ţi-e calea şi pe cine cauţi, frate, în p ă d u r e a as ta m a r e ? ,— în t r ebă călă­reţul , d â n d bineţe flăcăului.

— Ia, am plecat să caut pe dracu, — ră spunse în t reba tu l .

— Te-a b ă t u t norocul , voi­nice, că uite, chiar eu sun t cel pe cere îl cauţi , — şi sar­sailă se făcu tot o v ă p a e .

F lăcău l r ă m a s e încremeni t

de ce văzu, însă îşi ţ inu firea şi îi zise ţ an ţoş :

— Dacă tu eşti î ncornora ­tul, să-ţi fac o î n t r eba re .

— Fă-mi, t r andaf i r f rumos ! — Adevăra t , că tu poţi îm­

bogă ţ i pe săraci ? — Adevăra t , — r ă s p u n s e u-

cigă-1 toaca. — Păi a tunci să mă îmbo­

găţeş t i şi pe mine ; să trăesc fericit, măca r doi-trei ani şi pe u r m ă să mor, că destul am t ră i t în calicie.

— Să te îmbogăţesc , de ce nu, d a r cu o condiţie.

— C a r e ? — Când vei muri , să-mi dai

mie sufletul. — Dăru i t să-ţi fie!... Da r

să-mi spui cum ai să faci ca sä mă îmbogă ţeş t i ?

— Asta e ta ina mea... E destul să ştii că mă b a g s lugă la t ine şi bogă ţ i a va veni s i n g u r ă !

— Să mă slujeşti ca u n a r g a t ?

— Tocmai a şa ! — Şi ai să faci tot ce ţi-oi

zice e u ?

— Orice îmi vei cere, se va împlini.

— Dar dacă n u vei p u t e a face tot ce ţi-oi cere.

— De n u voi p u t e a face tot, să p ierd d rep tu l a s u p r a sufletului t ău şi să-mi i-au tălpăşi ţa , pe ici încolo.

— Bine, aşa să fie, — zise omul nos t ru şi, b ă t â n d pa lma cu dracul , porn i ră pe că ra re amândoi până ce au a juns în marg inea unui sat.

Aci, dracul z i s e : — Stăpâne , închide ochii,

t imp cât boi un p a h a r cu apă . F lăcăul făcu aşa. Când a deschis apoi ochii,

ce să vezi ? R ă s ă r i s e ca din p ă m â n t o casă de om chiabur , cu o g r a d ă largă, împre jmui tă , cu pă tu l e de p o r u m b pline, cu h a m b a r e de g râu , cu boi, cu vaci, cu porci, cu oi, cu o spuză de p ă s ă r e t : gâş te ,curc i găini, ra ţe , şi câte toate bu­nătăţi le pămân tu lu i .

Apoi îşi văzu a rga tu l — a-dică pe ucigă-1 crucea, — fă­când o rând în og radă , zbie­r â n d cât p u t e a :

Ho-ho ! boii tatii, că vă dau apă r ece ; h o ! viţei mititei, treceţi la bordei , c'o să vă dau mei, să vă fac buflei!

Şi dracul a le rga numai în goană , d â n d nu t r e ţ la boi, a p ă la vaci, mei la viţei şi făcând pe r â n d tot cc t r ebue într 'o o g r a d ă b o g a t ă ca a lui s tăpână-su .

Voinicul se frecă la ochi, să v a d ă dacă nu visează, căci nu-i venea să c readă că a t â t a bogăţ ie a pu tu t să-i aducă dracul în câ t eva clipituri de gene.

P e zi ce t recea însă, bogă ţ ia creştea mereu şi în scur tă vreme, voinicul nos t ru nu mai ştia ce să facă cu gal­beni i şi u n d e să-i mai pună .

Ajunsese să-i p u n ă în ham­bar , în loc de g râu , în butii , în loc de vin, pr in pătule , în loc de p o r u m b ; iar vinul, grâul , şi po rumbu l ce făcea în fiecare an le d ă d e a de po­mană în m a r e par te , — astfel de be lşug îi aducea încorno­ratul .

D u p ă vre-o t rei ani, însă

voinicului i-se u r î cu singu­r ă t a t e a şi se î n su ra cu o fe­t i şcană frumoasă, cum nu se mai găsea pr in satele dim­pre jur , harn ică şi isteaţă, de n ' avea pereche.

Bogă t a şu l fu destul de fe­ricit cu neves t ica ce-şi luase, însă cu cât t recea vremea, cu a t â t şi el se în t r i s ta mai rău .

Nevas ta b ă g ă de seamă în­t r i s t a rea lui şi-1 î n t r ebă ce-1 roade la inimă, de este tot mai t r is t şi s lăbeşte tot mai mult.

Omul nu-i spuse la început dar , văzând că nevas t a tot s t ă rue se lăsă îndupleca t în­tr 'o zi, c ând ea îşi încheia r u g ă m i n t e a cu vorbele astea :

— De u n d e ştii ,că nu-ţi pot fi de folos cu ceva, la păsul t ă u ?

— Uite ce este la mijloc, nevastă , iacă aşa, aşa, aşa, — şi îi spuse toa tă tă răşenia , cu ucigă-l-toacă.

— Asta ţi-e n ă p a s t a ? Lasă pe mine , bărbă ţe le , că-i vin eu de hac, îl d a u la dărac ,

îl fac, îl desfac, de uită că-i d r a c !

— Bine, nevest ică; da r b a g ă bine de seamă că tu nu e ş t i decât o femee s labă şi el e drac , plin de v ic leşugur i !

— Ce-ţi p a s ă ; vom v e d e a ! în t r ' o seară , pe când femeia

mesteca mămăliga, scaraoschi ş e d e a şi el l â n g ă foc să se încălzească ; d a r s t ăpâna nu­mai ce scoase m e l e ş t e u l . d i n ceaon, plin de terci ferbinte, şi-1 p l e s n i pes te ochi, zicân-du-i m â n i o a s ă :

— Ce s t a i mă, de-ţi p i c ă mucu ' l a foc?

— D a r ce să fac s t ă p â n ă ? — Uite ce să faci : să te duci

acuma în t r 'o goană pe luncă şi s ă - m i a d u c i , cum ăi şti, vre-o zece - douăzeci de pit­palaci, că mi-a venit poftă să fac o ciulama să m ă n â n c cu bă rba tu l .

Dracul pieri, ca u n drac ce era şi, în t imp ce s t ăpână-sa făcu mămăl iga , el se şi în­toarse cu vre-o d o u ă z e c i ş i c i n c i de pi tpalaci şi c â t e v a potârnichi .

„CULTURA. POPORULUI" 3

Sumineca a V-a după Rusalii {Matei VIII, 5 - 1 4 )

^ Cele!|raai curate mărgăritare sufleteşti, chezăşuitoare de mân­tuire, a înşirat l isus pe «Mun­tele fericirilor» şi, cu nesaţ, s'a adăpat poporul la izvorul nesecat al învăţăturilor Lui, căutând să-şi clădească fiecare casă sufletească pe piatra cre­dinţei...

U r m a t de popor mult, l isus s'a coborît de pe munte. După ce în drumul său vindecă un om bolnav de lepră, cea mai gro­zavă boală a trupului, l isus s'a îndreptat către cetatea Caper-naum.

«Şi, intrând Usus în Ca-«pemaum, s'a apropiat de «dânsul un sutaş, rugându-l «şi zicând: Doamne, sluga «mea zace în casă slăbănog, «chinuindu-se cumplit. Şi a «zis lui Usus: Eu voiu veni «şi-l voiu vindeca. Şi răspun-«zând sutaşul a zis: Doamne, «eu nu sunt vrednic ea să «intri sub acoperământul meu, «ci zi numai un cuvânt şi se «va vindeca shiga mea. Că «şi eu sunt om sub stăpâ-«nire, având sub mine ostaşi «şi zic unuia ; du-te, şi se «duce; şi altuia: vino, şi «vine; slugii mele: fă aceasta, «şi face. Iar Usus auzind «aceasta s'a minunat şi-a zis «celor ce-i urmau: Adevăr «zic vouă, nici în Israel nu «com aflat atâta credinţă. Şi «zic vouă, că mulţi vor veni «delà Răsărit şi delà Apus, «şi, vor sta cu Abraham şi cu «Isaac şi Iacob în împărăţia «cerurilor ; iar fiii, împărăţiei «vor fi aruncaţi în în tun c-«recul cel mai din afară; «acolo va fi plângerea şi «scrâşnirea dinţilor. Şi Usus «a zis: Du-te, fie ţie cum ai «crezut; şi s'a vindecat sluga «lui în acel ceas*.

I n gloata aceea, care îl ur­mase pe l isus şi ascultase pe munte dumnezeeştile Lui cuvinte şi fusese de faţă la vindecarea leprosului, fusese, de bună sea­mă, şi acest sutaş, căpetenia militară a o sută de oameni.

U n sutaş, străin, de pe alte meleaguri, adus aci de stăpâ­nirea romană, păgân, născut şi crescut în rătăcirea semenilor săi, fără nici-o cunoştinţă a Dumnezeirii lui lisus, iată-1 acum pătruns până în cele mai adânci cute ale sufletului de credinţa în puterea şi mărirea Aceluia căruia ucenicii îi ziceau Fiul lui Dumnezeu. Credinţa aceasta nestrămutată, puternică, îl împinge cu o mână nevă­zută către Alinătorul suferin­ţelor şi cere, nu pentru sine, un dar pe care l isus, văzându-i statornicia simţimintelor lui, i-1 îndeplineşte. Cere vindecarea

.slugii lui, care zăcea în casă, slăbănoagâ, chinuindu-se cum­plit.

Câtă frumuseţe suffetească! U n stăpân îngrijindu-se de supuşii săi, de slugile sale !. Slu­ga lui se chinuia şi sufletul stăpânului se strângea de du­rere. Câte leacuri şi doctorii poate nu întrebuinţase el, spre a aduce vindecare slugii sale, dar toate fuseseră în zadar. Credinţa lui îl îndeamnă să se adreseze celui mai mare doctor, Doctorului sufletelor : Usus. N u se îndoia câtuşi de puţin, că l isus va isbuti. Vine la l isus şi cu adevărat se roagă, cu

DE P R I N V E C I N I

smerenie adâncă, cu credinţă fierbinte: «Doamne, nu suni vrednic să intri în locuinţa mea, sub acoperământul meu, ci numai porunceşte cu cu­vântul şi sunt încredinţat că se va tămădui sluga mea».

Atâ t de puternică era cre­dinţa în sufletul acestui sutaş, încât şi l isus se minunează.

Şi noi avem părinţi, fraţi, surori, copii, de multe ori ză­când de boale grele trupeşti şi sufleteşti, dar foarte rar ne îndreptăm către Doctorul cel mare, şi a s e m e n e a su-iaşului, cu credinţă neclintită. să-I cerem vindecarea meiehne-lor de cari sufăr cei mai apro­piaţi ai noştri. Alergăm la leacurile băbeşti şi la doctori, cari de cele mai multe ori sunt fără putere, d a c ă voia lui Dumnezeu nu-şi întinde vălul aducător de izbăvire.

Să ne îndreptăm către doc­tori, însă credinţa în izbăvire şi vindecare s'o punem în l isus, căci el este doctorul trupurilor şi al sufletelor.

Cuvântul lui —Evanghelia—• ne arată calea dreaptă, în care nu vom căpăta vătămări şi boli ale trupului şi nici sufletul nu va fi nevoit să sufere. Biserica, păstrătoarea sfintelor Lui învă­ţături, e casa de tămăduire şi ea veşnic ne aşteaptă cu alifiile ei cu adevărat vindecătoare, eu singura condiţie ca în sufletele noastre să avem credinţa ne­clintită, asemeni sutaşului, des­pre care l isus spune: «Adevăr, zic vouă, nici în Israel nu am aflat atâta credinţă».

«Şi zic vouă, că mulţi vor veni delà răsărit şi delà apus''. Int re evrei — poporul ales—,nici atunci, nici acum, l isus n'a fost primit ca Mesia cel prezis de profeţi şi E l ştia că învăţătu­rile Lui, cari se adresau sufle­telor curate şi dornice de mân­tuire, se vor întinde peste tot pământul , şi cei delà Răsărit şi Apus se vor adăpa din is-vorul nesecat al mântuirii, ceea ce s'a şi întâmplat; pe când a-celora, cari se îndărătniceau să nu vadă adevărul, le spune răs­plata: «vor fi aruncaţi în în­tunericul cel mai din afară, unde va fi plângerea şi scrâş­nirea dinţilor». Tu, creştine, te îndărătniceşti să recunoşti pe Dumnezeul l isus, doctorul su­fletelor şi nu cauţi să te apro­pii cât mai mult de biserica Lui, ca astfel să auzi cuvintele Lui mântuitoare; sau vrei împărăţia răului, unde va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor ?

Gândeşte-te că unui sutaş păgân, l isus îi zice: «Du-te, şi fie ţie cum ai crezut». Şi s'a tămăduit sluga lui în, acel ceas.

Unui păgân îi vindecă sluga de boală grea; oare, cu atât mai mult, nu te va vindeca pe tine de boala trupului sau a sufle­tului, de care tu suferi?

Credinţa ta să fie neclintită, rugăciunea curată, sufletul pă­t runs de învăţăturile sf. Evan­ghelii, iar biserica să fie refugiul tău cel mai iubit, căci numai atunci eşti sigur că în spre bine te va îndruma l isus , zi-.cându-ţi : «Du-te, fie după cre­dinţa ta!»

EM. C. PASCULESCU ORLEA

Când, acum vre-o 14 ani, pa­cea delà Bucureş t i ne-a a t r i ­bui t Cadr i la teru l şi am veni t în contact cu popula ţ ia lui bulgărească , nu ne-a t rebui t p r ea mul tă vreme, casă cunoaş­tem din obiceiurile şi mora­vur i le ei.

Mai întâi am obse rva t că p r eocupa rea de căpetenie a bu lga ru lu i e r a : şcoala p r imară şi c a z a r m a ; cu alte cuvinte, el ţinea, ca cetă ţeanul să ştie să scrie şi să citească şi să fie b u n soldat. Bestul nu'l inte­resa . Dacă la oraş se clădea u n gimnaziu , ori în capitală o un ivers i ta te , pe bu lga r nu'l ontus iaz inau p rea mult aceste ins t i tute de cul tură mai înain­tată, pe cari le p r ivea cu o n e p ă s a r e manifestă, fiindcă lui i se băgase în cap, că temelia p rosperă r i i ţarii lui nu constă în t r 'o p regă t i re pr in cul tură super ioară , ci numa i şi numa i în cul t ivarea cu toată a rdoa­r ea a î nvă ţămân tu lu i p r i m a r şi în educaţ ia militară a tine­re tului . De aceea, la ocupaţ ia Cadr i la terulu i , pe noi ne-a sur­pr ins sărăcia şoselelor, lipsa gimnaz iilor şi a liceelor, lipsa sălilor de spectacole, lipsa sta­bil imentelor de băi , chiar pri­mit ive ; în schimb, însă, ne-a mira t mare le interes ce s'a pus în construi rea , pretut in­deni, a localurilor de şcoli pri­m a r e şi cazărmi, şi neobosi ta p r iv ighere în t ru î n t r e ţ i n e ­r ea lor.

Dacă atenţ ia aceasta a Statu­lui vecin, da tă atunci exclusiv şcoalei p r imare şi cazărmii , a da t sau 'nu roade apreciabi le , spre a se şti dacă e bine să fie u r m a t ă mai depa r t e sau pă răs i t ă , n u ştim, în t ru cât războiu] , ce a u r m a t r epede după aceasta, nici nu ne-a p rea lăsat r ă g a z de exper ienţă ; fapt e, însă, că nici azi, vecinii delà Sud nu se îngr i jesc prea mult de î nvă ţ ămân tu l secundar şi cu a t â t mai p u ţ i n de cel super ior .

Fireş te , multe lucrur i b u n e au a v u t atunci de învă ţa t bul­

gari i delà noi, d u p ă ce au t re­cut pr imele impresi i ale ocu­paţiei noas t re şi e ra d rep t să fie aşa, căci doar sun tem po­por mai de r a s să şi de mai ve­che civilizaţie, decât vecinii noştr i i din d r eap t a Dunăr i i ; dar, să fim drepţi , două obi­ceiuri bune am văzut şi noi la ei, — le-am văzu t numai , n u le-am şi adoptat-—: b u l g a r u l nu s lugăreşte , şi ţine, ca la un titlu de cinste cetăţenească, să fie la curent cu dăr i le că­tre Stat .

De aceea , rar se vedea atunci slugă în Cadrilatei ' şi r a r se vede şi azi în toa tă Bulgar ia , chiar în familiile cele mai în­lesnite, ci tot serviciul gospo­dăriei îl îndeplinesc, d u p ă pu­teri, ai casei ; iar dacă totuşi s'ar întâlni în vre-o casă o slugă, aceea de s igur nu v a fi de naţ ional i ta te bu lga ră , căci bu lga ru l consideră o r u ­şine p e n t r u el sau ai lui, să s lugărească sau să a rgă ţească .

De aseînenea, consideră bul­ga ru l o m a r e ruş ine nepu t in ţ a de a-şi plăt i dări le publice şi de aceea n u veţi vedea sat în Bulgar ia , în care, a n u n ţ â n d u -se perceptorul , să nu sè p ro ­ducă o năva lă în m a s s ă a contr ibuabil i lor , spre a-şi a-chita datorii le, căci, dacă s 'ar afla v re unul care să nu fie în s ta re să facă faţă acestei obl igaţ iuni , ar fi imediat izgo­nit din sat, ca nevolnic .

Aceste două b u n e depr in­der i bulgăreş t i a r fi sp re fo­losul nos t ru să le adop tăm, fără nici un fel de scrupul r ă u înţeles, p recum des igur că şi bu lgar i i din Cadr i la te r vor fi adop ta t multe din obiceiuri le ce le vor fi găsi t b u n e la noi.

Mândr ia noas t ră na ţ iona lă să n u constea din încăpă ţâ ­n a r e a c rezu lu i ,—împins p â n ă la absu rd — în super ior i ta tea noas t ră de rassă , ci să căutăm a ne apropia , de ori unde , ceea ce vedem bine, ceeace ne con­vine şi ne poate folosi.

V. BILCILRESCi:

Viaţa culturală a unui oraş din apropierea Capitalei

De câţiva ani, în toate ora­şele şi satele se s imte nevo ia unei în t inse p r o p a g a n d e pe t ă r â m u l na ţ ional şi cultural .

Mizilul, cred, este ul t imul oraş din ţa ră , unde b r a z d a cul tura lă n 'a p u t u t r ă z b a t e în câmpul pietrui t şi de mult pâ r loagă .

Viaţa culturală, în acest oraş p u r comercial, es te în esenţă aceeaşi de acum câteva dece­nii : mai mul t de cât neîn­semnată .

D-l profesor un ive r s i t a r M. Berceanu, în p r ima zi a congre­sului «Uniunii oraşelor», a a-r ă t a t rolul despr inder i i cultu­rii p u r edilitare, ana l izând pro­blema cul tura lă la oraşe . In Capitală, d-sa a rea l iza t acest lucru, cu a jutorul preoţi lor , profesori lor şi inst i tutori lor , începând să ridice, pr in firea inimoasă şi s â rgu in ţa acestora, viaţa morală , cul turală şi naţ i ­onală.

Insă , în acest Mizil, par ­că u i ta t de lumea cultu­ra lă şi vizi ta t n u m a i de oa­meni politici, nu se găseş te u n Berceanu, cu toa te că există, ca în toate părţile, preoţi , pro­fesori de liceu şi alte e lemente cu pr icepere ; ai noşt r i nu se gândesc decât la interesele lor par t iculare , negl i jând cu totul v ia ţa cul tura lă a oraşului , care ar pu tea să se desvolte, ca şi în alte păr ţ i , pe l ângă şcoală, pr in biblioteci popu la re , case de sfat şi de cetire, şi un t ea t ru popu la r pen t ru funcţionari i comercial i , industr iaş i şi ceilalţi orăşeni, lipsiţi de orice altă distracţie, afară de în fundarea

t ave rne lo r şi î nvâ r t i r ea căr­ţilor de joc şi a tocurilor de la ghete .

In Transi lvania , societatea cul turală «Astra» şi-a în t ins , ca un a rbore crescut în voie activitatea-i b inefăcătoare , din B a n a t până 'n Maramureş , din Carpa ţ i până 'n Bihoria, s ta tornicind în satele mai r ă s ă r i te centre de act ivi tate p r o p r i e ; s'au în temeiat — din i n i ţiati va ei — biblioteci şi se ţin şezător i şi conferinţe culturale, t rezindu-se conşt i inţa naţio, nală , în colţurile cele mai tăi nui te ale provincilor de din colo de Carpaţ i . Căci astăzi cul tura a b i ru i t ; ca e temeiul solidarităţ i i de lier, ce t rebuie să fie în t r e fraţii de acelaş sânge, supuşi , în cursul vea­curilor, chinuri lor despăr ţ i r i i

Această cul tură ,care în Tran­si lvania şi 'n alte o raşe din vechiul r ega t a p r ins şi p r inde din ce în ce mai mul t r ă d ă ­cini, în Mizil nu s'a p u t u t nici sădi, căci n'a exis ta t n imeni până 'n prezent , voios s'o hotă­rască ; nici capii oraşului , nici intelectuali i lui n 'au fost dis­puş i să r işte din interesele lor pe r sona le şi să se ocupe de înf i inţarea unei ligi cul turale , pen t ru orăşeni i cari a u sădi t în ei, ca u n instinct, cultul mo­dei şi al bârfirii.

Şi, am convingerea că, totuşi , neşt iute şi ne unite , t ră iesc şi aici suflete dornice şi v red­nice să-şi ho tă rască alte idea­lur i de v ia ţă şi ros tu r i mai aprop ia te de nivelul cerinţelor super ioare ale vremii. Mă a-dresez lor. Poate dor in ţa mea,

Cuminţenia şi vrednic ia popoarelor , ca şi a inş i lor , n u se măsoară după pri­ceperea lor la vorbă, ci după înfăptuir i le lor .

Hii, — zise femeia, când îl văzu , — bine zicea b i e t u l bă rba tu -meu , când mi-a s p u s p ă s u l l u i !

A doua zi, femeia c e r n e a făină să facă pâne . Dracul , şi el pe acolea.

N u ştiu cum făcu gospodina , că scăpă s i ta din mâini şi se v ă r s ă toa tă făina în c e n u ş a de pe v a t r ă . Se făcu că-i p a r e r ă u de ceeace s'a în tâmpla t , da r pe u r m ă oda t ă se întoar­se la sarsai lă :

— Ce mai aş tepţ i mă, pă­cătosule?!

— Ce să fac, s t ă p â n ă ? — P â n ă ce voi înf ie rbânta

eu ţestul, să-mi a l e g i t o a t ă făina din cenuşă, d a r să ştii : să n u r ă m â e o l i n d e n ă de făină în cenuşă, şi să nu gă­sesc o l indenă de cenuşă în făină! , — şi femeia se răsuci în călcâe, d ă d u un p u m n în ceafa dracului şi eşi în ogradă , să facă foc sub ţest .

Dracu l se sca rp ină d u p ă ureche, căci la g rea t r eabă îl în jugase s tăpână-sa , da r făcu ce făcu şi, p â n ă să se înfier-

b in te ţestul s tăpână-si i , alese toa tă făina din cenuşă.

Femeia , când văzu că şi astă-d a t ă este bă tu tă , se înc iuda ta re mul t şi se gând i tot t impul cât f r ămân tă pâ inea , ce să născocească, mai greu, ca dra­cul să n u poa t ă îndepl in i şi astfel să-şi ia tălpăşi ţa , după cum fusese învoia la .

In cele din u rmă , femeia-i de te u n fir de păr creţ, sub­ţirel şi mătăsos ,ş i - i zise:

— Uite mă, vezi tu firul ăs ta de p ă r ?

— II văz !—răspunse aghiu ţă . — Ei, ia-1 şi cau tă ca, p â n ă

se coace azima din ţest, tu să mi-1 faci d rep t ca r a z a de soare, că v r e a u să fac din el un ac de înş i ra t mărgele .

Dracu l luă firul de păr , bu­curos că de astă da t ă i s'a d a t să facă o t r e abă a şa de u ş o a r ă şi se aşeză pe l u c r u ; îl u d ă trecându-1 pr in gură , cu g â n d u l că, oda tă ud, firul v a r ă m â n e întins, da r când se u i tă la el, v ă z u că se făcuse mai creţ de cum era . Se duse

cu el a lă tur i de casa s tăpâ­nului , la u n fierar, luă u n cio­can, înt inse firul pe n icovală şi începu să-1 ba tă , Munci dra­cul mai b ine de un ceas, d a r firul de pă r nu se descre ţea de loc. Se duse apoi la diho-niţa cu păcură , înmue acolo, — nimic !

Femeia săltă ţestul şi scoase az ima coaptă.

H a i mă, eşti ga t a cu firul meu de p ă r ?

— Acu, s t ăpână , acu ! — îi r ă s p u n s e sarsailă, năduş i t lac de apă de a tâ ta muncă ,— şi dădu fuga la un s tup d i n p r i -sacă, scoase un fagure de miere, t recu firul de pă r pr in l icoarea albinelor, — n imic! P ă r u l se făcuse acum afară din cale creţ şi dracul văzu cu g r o a z ă că, în. loc să-1 înt indă, îl încre­ţeşte mai mult !

— Hai, mă, eşti ga ta sau te duci dracului delà u şa mea, dacă nu eşti în s ta re să faci o t r eabă de n imic?

— Uite - acu, s t ă p â n ă ! — zise necura tu l şi se repez i de luă un calâp de săpun, cu gân­

du l să lungească firul pe o-g l inda din pere te şi să-1 li­pească acolo cu săpun . Când ajunse însă în faţa oglinzii şi îşi v ă z u chipul, dracul r ă m a s e înmărmur i t , căci albise tot, de necaz că nu pu tea face a t â t a i sp ravă şi de munca ce pusese p e n t r u asta.

— Ce faci mă, nemernicule , n 'ai mai i sp răv i t ?

Atunci, d rep t r ă s p u n s , se auzi u n pocnet g rozav şi o p u t o a r e umplu c a s a : plesnise sarsa i lă de c iudă!

Şi iacă aşa s'a î n t âmpla t că femeia a fost mai t a re ca dracul .

Prost ia se aşează î n l o ­cu i întâ iu , pentru a fi vă­z u t ă ; în ţ e l epc iunea stă m a i la o parte , pentru a vedea .

CARMEN SYLVA

sinceră, va avea răsune t , în acest o raş fără cămin cul tura l şi fără biblioteci, şi ne vom găs i câţi-va inşi, cari să sacri­ficăm cu plăcere o pa r t e din t impul şi interesele noas t re , culturii Mizilului ; vom pu tea a junge să r idicăm şi oraşul în care t ră im la nivelul celorlalte o raşe t r a n s i l v ă n e n e şi re-gă ţene .

E, de sigur, p r ea puţ in mă­gulitor, ca Mizilul să t ră iască numai cu faima, da tă pe vremur i , de succesul, r idicu­lizat, al unu i edil însufleţit de bune intenţii , care, nepu­tând face mai mult, a s tă ru i t ca «Expresul» să se oprească cel pu ţ in un minut în g a r a oraşului . 4-

GEORGE C. CIUREA-MIZIL

BOBUL SOSITOR

A cântat cocoşu'n prag De trei ori, în şir. « Ce să'nscmne mamă-Anică?» «Dă?! vreun musafir...»

«Musafir... la vremea asta, Лти cred, să mai vie. Poate-o fi cântat a ploaie?» «Poate... Cine ştie?»

«Doară bobii de ne-or spune; Ш or şti mai bine...» «Zău aşa, întreabă bobii: Vine, sau nu vine?»

Cate patru, cate patru Ii alege - uşor : «A7u spun eu, duduc? Iaca: Bobul sositor ! »

Dar cocoşului, se vede, Nu-i place de fel Să mai spuie şi-oltul vestea Care-a spus-o el...

Far'ca cineva sa-l vadă, Vine 'nceiişor Şi cu grabă 'nghile tocmai... Bobul sositor!

E. HABIIAS

0 M I C A SOCOTEALA DE INTERES CULTURAL

JELUI-M'AS... Jelui-m'aş şi n'am cui... «Doină», doină, cântec sfânt, Greu îmi vine să mai cânt, Că sunt multe rele 'n lume, Mai mult rele decât bune; Lăcomia-i boală grea Azi mulţi suferă de ea; Plină-i lumea de păcate, Se 'nşală frate pe frate!...

«Doină» versul tău ceresc, Mult mi-i drag, tare-l iubesc, Ca şi Ţara mea română, — Pentru ea «Doina» suspină!... Pentru glia strămoşească Că nu-i cin' să se jertfească Lege sfântă să aducă Cu dreptate pentru muncă. Cerem pâine eu cuvântul, Dar ni-o dă numai pământul ; Iar plugarul ce-l munceşte Zi cu zi se istoveşte.

Dumnezeu dă rod bogat, Numai omu-i blestemat; Ştie dreptatea cerească, Dar nu vrea s'o înfăptuiască; Stă în rele tăvălit Tot cu gândul la câştig ; Face rău, pe orice cale Lăsând lacrime, şi jale...

Doină, doină, cânt cu jele : «Sărace-s căile mele». Plâng, suspin, ca un nebun, N'am crezut ce văd acum. Am dorit o Românie! Cu dreptate şi frăţie... Dar acuma vai, ce stări! Sărăcie, desbinări!... S'a schimbat a noastră fire, Navem sinceră iubire Pentru ţară, pentru neam ; Noi, nepoţii lui Traian, Nu ne térnem de păcat Pentru lupta ce s'a dat? Şi-au jertfit, mii de eroi, Viaţa scumpă, pentru noi, Să ne vadă pe toţi strânşi, La un loc, tari, neînvinşi; Mărind ţara în război, Stăm acum s'o per dem, noi!... Nu vedem noi astăzi bine Că vin neamurile strine, Şi se strâng şi nu se lasă, Tot cu gând să ne robească. Noi alt lucru nu avem, Tot de ceartă ne ţinem... Politica — arz-o focul — Ne distruge în tot locul...

Cât mi-e de amar şi greu, Vai, sărac sufletul meu! «Jelui-m'aş şi n'am cui, «Jelui-m'aş Domnului. «Domnul zice : — «Măi voinice, «Eu în tine-am pus putere, «Delà, alţii n'ai ce cere; «Vă daţi mâna, că'n unire « Veţi găsi azi mântuire».

AUREL1U-N0VAC Plugar

Văsiova-Banat

A început p r o p a g a n d a poli­tică, p e n t r u apropiate le a leger i generale . La sate, ca şi la oraşe, e o mişcare, o f ierbere, neo­bişnui tă . Automobile şi t răsur i , încărca te cu p ropagand i ş t i , vi-z i tează sa te le ; p ropagand i ş t i i a d u n ă oamenii chiar de pe la muncile agricole şi le vo rbesc împot r iva par t ide lor politice prot ivnice p ros lăv ind cât mai mult cu pu t in ţă act ivi tatea — uneor i neexis ten tă , în folosul ţăr i i—a par t ide lo r politice din cari fac pa r te .

Nu e de tăgădui t , că, în t ru -câva, această p r o p a d a n d ă po­litică îşi v a fi a v â n d ros tu l ei. E a este chiar necesara , pen t rucă omul n o s t r u de la ţ a ră e cel mai pu ţ in p regă t i t p e n t r u astfel de alegeri şi mai cu seamă p e n t r u astfel de v remur i .

Nu voi încerca deci să fac politică în acest art icol şi mai puţ in încă p r o p a g a n d ă politică. Aceasta , cu a t â t mai puţ in, cu cât z iaru l în care scriu se ţ ine d e p a r t e de politică.

O mică socoteală, î n să : Cu pri lejul p r o p a g a n d e i elec­

torale se chel tuesc sume foarte mari p e n t r u facerea ei. Câte sute de mii de lei, cheltuite p e n t r u t ipă r i rea manifeste­lor, p e n t r u p la ta automobi­lelor şi a t răsuri lor , p e n t r u t impul t rebuincios p r o p a g a n ­diştilor să s t r ă b a t ă satele! Câtă energie intelectuală r isipi tă, p r ea adesea, fără rost!... Bieţii oameni, tr imişi în p r o p a g a n d ă , î n d u r ă cu resemnare , chiar în confortabile automobile , chi­nur i le unor călătorii lungi, pe d rumur i de ţa ră , în că ldu ra înăbuş i toa re a Verii, la care se mai adaogă şi neplăcer i de alte soiuri .

E i bine, dacă aceşti ban i cheltuiţi pe manifeste şi au­tomobile, dacă aceste energi i r isipite cu a tâ ta dărnicie , dacă această oboseală fizică răbda­tă de p ropagand iş t i i politici s'ar î n t r ebu in ţ a p e n t r u pro­paganda culturală, în massele mari ale poporu lu i de la sate, dornic de lumină, ori cine îşi poa te închipui ce r ezu l t a t e strălucite s'ar obţ ine şi la ce g rad de cul tură ar a junge sătenii noştr i , cari nu dispre-ţuesc cul tura , ci d impotr ivă o caută sau ar căuta-o, când şi dacă sunt bine înd rumaţ i .

Ce bine ar fi, dacă, în astfel de automobi le s a u t răsur i , cum sunt cele î n t r ebu in ţ a t e p e n t r u p r o p a g a n d a politică, s'ar improv iza câte un mic — dar esenţ ia l— m u z e u istoric, agricol, etc. şi a r fi pe l ângă acel muzeu şi câte u n p r o p a g a n d i s t

cultural , n u politic, care, în faţa sătenilor aduna ţ i în zi de s ă r b ă t o a r e îna in tea şcoalei de pildă, le-ar împăr tăş i aces­tora din tainele istoriei, le-ar a r ă t a seminţele сэіе mai b u n e p e n t r u cul tura cutării cereale sau p lan te farmaceutice, le-ar des făşura filme de cinemato­graf cu subiecte instructive, cu veder i p i toreş t i sau de loca­lităţi istorice din ţa ra noas t ră , ori chiar din al te ţări, cu fa­brici, vapoare , aeroplane , ş. a.

Oda tă p e s ăp t ămână , cu ace­laş rost de în jghebare , ar pu­tea să vizi teze satele şi câte o bibliotecă ambulan tă , d in care, fiece să tean a r fi de ­p r ins cu v r e m e a să-şi ia orice ca r t e de citit d u p ă plac, chiar dacă ar t rebui să plă­tească p e n t r u ea o mică s u m ă de bani .

Am convingerea , că a p r o a p e toţi p ropagand iş t i i politici de azi, de li s'ar p r o p u n e această s c h i m b a r e de roluri , n u s'ar gând i de loc atunci, să-şi dea obolul pen t ru r ă spând i ­r ea culturii, ţ inând conferinţe sau cont r ibu ind la o rgan iza rea şezători lor , chiar dacă li s 'ar p u n e la î n d e m â n ă automobile p e n t r u t r anspor t , şi casă şi masă!... S'ar face nevăzuţ i , deşi e s igur că a r fi primiţi de să teni cu toa tă dragos tea , nu cum sun t primiţi , în unele cazuri , în p r o p a g a n d a politică în ca re se a v â n t ă cu a t â t a a rdoa re !...

Cons ta ta rea n o a s t r ă nu tin­de la împiedicarea p r o p a g a n ­dei polit ice; nici nu ne t rece p r in gând, că aşa ceva a r fi cu put inţă . Dimpotr ivă , cum am spus, s o c o t i m că defi­l a rea aceasta a. d i f e r i ţ i l o r r e p r e z e n t a n ţ i ai diferi­telor par t ide , pr in sate şi mahala le , nu poate decât să folosească, îna in tea prezentăr i i a legător i lor la urne , fiind-că, ascul tându-i pe toţi aceşti re ­prezentanţ i , alegători i ru ra l i şi chiar u r b a n i n u pot decât să fie şi ma i luminaţ i a s u p r a si­tuaţiei şi pr in u r m a r e , şi votul lor va fi mai chibzui t şi mai b ine înd rep ta t . Nu ; altă cons­t a t a re avem de făcut şi care ne impor tă din punctul nos t ru de vedere , a nume că: nu tot aşa de favorizată de soartă ar fi o asemenea propagandă, însă pur culturală. Convin­gerea noas t ru este că ea n ' a r în tâmpina o pr imire tot aşa de b ine-voi toare şi faptul ne mâhneş te , fiindcă, în conştiinţa noas t ră , p redomină păre rea ,

•că p r o p a g a n d a cul tura lă ar t rebui să a ibă pr imul pas .

I. LIVIDEANU

O EMOŢIONANTA ANIVERSARE

Un caracter de solemnitate deosebită, în cadru l unei at­mosfere înă l ţ ă toa re şi a d â n c impres ionan te în cel. mai l a r g înţeles al cuvintelor, a ţ inut să impr ime p r o m o ţ i-a ofiţe­rească 1887 aniversăr i i a 46 de ani de car ieră mil i tară.

P romoţ ia aceasta care a a v u t în capul ei pe r eg re t a tu l ge­ne ra l Cristescu, fostul şef al Marelui nos t ru Sta t major şi care era alcătui tă din 92 de ofiţeri, a p ie rdu t în aceşti 40 de -ani 47 d in t re ei, r e m â n â n d în v ia ţă 45 d in t re cari 15 general i , 16 colonei şi r es tu l t i tular i a diferite g rade . D u p ă cum se vede o p romoţ ie de elită.

După un p r o g r a m de mai îna in te întocmit de către un comitet de ini ţ ia t ivă compus din colonel Sideri şi general i i Boboc, J i t ianu, Referendaru , şi Scărlătescu, membri i p ro ­moţiei, împrăş t i a ţ i în toa tă ţa ra , s 'au în t runi t , la 25 Iunie , seara , la Cercul mil i tar din Capitală, u n d e s'au îmbră ţ i ­şat şi şi-au da t în tâ ln i re p e a doua zi. Ziua u rmătoare , Du­minică dimineaţă , p romoţ ia a fost pr imi tă la Şcoala de ofi­ţeri de dis t insul comandan t al acelei scoale, col. Proco-piescu, care i-a pus la dispo­ziţie . sala de o n o a r e , u n d e promoţ ia a încheiat , în re ­gis t rul şcoalei, u n proces-ver-bal, semnat de î n t r eaga pro­moţie. A viz i ta t apoi sălile de cursur i , pe bănci le că ro ra stu­diase şi ea ; iar în t r 'una , foştii elevi au luat loc în bănci, fos­tul profesor d. gen. Crăini-ceanu s ' a u rca t pe ca t ed ră şi a făcut, cu elevul genera l Cor-nă ţeanu , o lecţie de fortificaţie.

P romoţ i a a cobor î t d u p ă a-ceasta în curte , u n d e o aş tepta batal ionul şcolar sub arme, în frunte cu comandan tu l şcoalei şi cu tot corpul ofiţeresc. In su­netul fanfarei, s'a da t acestor ve t e r an i sa lutul mil i tar şi s'a t recut frontul în revis tă . Apoi, gen, Re fe renda ru a făcut ape­lul promoţiei , la care a r ă s p u n s gen. Boboc indicând si tuaţ ia fie căruia . O simţită alocuţiune c i rcumstanţ ia lă ros teş te gen. Referendaru , căruia-i r ă s p u n d e

pr in t r 'o însufleţi tă cuvân ta re ostăşească, directorul coman­d a n t al şcoalei, schiţând, ini­mos şi convingător , cont ras tu l acesta impres ionant : t ineretul de azi care v a fi comandantu l de mâine, faţă în faţă cu ge­ne ra ţ i a care pă ră seş t e oşt i rea după . a p r o a p e o j umă ta t e de veac de v ia ţă ostăşească, fru­mos şi v redn ic îndeplini tă . Mo­mentul ce a u r m a t a fost aşa de înă l ţ ă to r şi de pilduitor, că numa i cine l-a t ră i t i-a p u t u t soa rbe în t reaga mul ţumire su­fletească ; ba ta l ionul şcolar, în f runte cu comandan tu l lui şi cu corpul ofiţeresc, a defilat în faţa promoţiei , care a pri­mit această defilare, cu lacră-mile în ochi, cu calde ova-ţ iuni şi cu en tuz ias te s t r igă te de u r a din inimă porni te . A fost o clipă de măreţie, cu care de s igur nimeni nu s'a întâlni t de două ori în v ia ţă ; a fost, d u p ă spusa celor de faţă, mo­mentul culminant al t u tu ro r clipelor de satisfacţie din exis­ten ţa mil i tară a fie căruia .

P romoţ ia a po rn i t de acolo la m o r m â n t u l eroului necu­noscut, unde a depus u n mă-nunch iu de flori cu inscripţ ia de r igoa re şi unde în cuvin te b ine simţite camarazi i , gene­ra l i J i t ianu, Th. Georgescu şi Cornă ţeanu , a u slăvit aceas tă sfântă î n t r u p a r e a eroismului na ţ iona l ; i a r la cimitirul mi­l i tar Belu, a asistat , î m p r e u n ă cu profesorii ei, general i i Crăi-niceanu, Coandă şi Costescu, la pa ra s t a su l oficiat de t rei preoţ i mili tari , în faţa unu i ca­tafalc improviza t îna in tea ca­pelei, cu 47 de l umână r i (nu­măru l morţ i lor promoţiei) şi din be l şug p r e v ă z u t cu toa te cele creşt ineşt i . S'au depus a-poi, şi aci şi la cimitirul Belu, flori pe fiecare m o r m â n t al celor d ispăruţ i , p recum şi pe acela al şefului promoţie i ge­nera l Cristescu.

La 1 d. a., când în t r eg pro­g ramul a fost săvârş i t , pro­moţia s'a în t run i t în g r ă d i n a L u z a n a , la :o masă colegială, care a u r m a t într 'o perfectă

Citiţi continuarea in pag. IV-a

4 „CULTURA POPORULUI"

Orice chiabur, or i ce gospodar înstărit , or îce om vrednic să che l tu iască 200 de l e i peste n e v o i l e lui de traiu m ă r u n t e face o faptă cu l tura lă , abonându-se la „Cultura poporu lu i" şi î n d e m n â n d şi p e a l ţ i i să se aboneze şi s'o c i tească . Făcând-o , s'ar putea m â n d r i că, într'adevăr, e părtaş l a s trăduinţa săvârşită de ce i puţ in dar l u m i n a ţ i , pentru r id icarea cu l tura lă a n e a m u l u i .

Omul n u trăieşte uumal pentru împăcarea pânte ­c e l o r şi pentru vorbe de c lacă.

Continuare din pagina a IJl-a

comuni ta te de sent imente şi într.o însufleţi tă a tmosferă de b u n ă dispoziţ ie. Genera lu l Po­povici a închinat p e n t r u Rege şi Famil ia rega lă , apoi fiecare conmesean a rost i t o cuvân­t a re ocazională, b ine pr imi tă de toţi. S'au citit t e tegramele şi scrisorile absenţ i lor şi s'a

h o t ă r î t ca a lbumul cu istoricul promoţiei , cu clişeul şi cu bio­grafia fie cărui camarad , al­bum ce se află sub presă , să conţ ină şi u n r e z u m a t al acestei memorabi le zile, pe veci înti­pă r i t ă în sufletele celor cari au t r î i t -o .

VICTOR BILCIURESCU

ŞTIINŢA PENTRU TOŢI

SIMFONII LUMINOASE Multe p e r s o a n e îşi dau sea­

ma de inf luenţa culorile a s u p r a organismului , întocmai ca şi de influenţa muzicii. Cine nu se simte mai vioiu, mai în­drăzne ţ , în t r 'o d imineaţă cu s o a r e ? Şi cine n u se simte ca a p ă s a t pe umeri , ma i greoiu, mai pu ţ in î n d e m n a t la voie bună , în t r 'o zi în tuneca tă? Pe cine nu' i mişcă culorile unu i r ă s ă r i t de soa re?

Jocur i le de lumină din gea­muri le cu lora te ale unei bise­rici mişcă şi aduc viaţă în sufletele credincioşilor.

Focur i le delicate ale opalu­lui şi n e c u r m a t a s t rălucire a d iamantu lu i sun t exemple de melodii luminoase.

Jocur i le de artificii sun t mijloace mai pr imit ive, de a a r ă t a p u t e r e a luminii a sup ra fiinţelor.

La t ea t ru şi în sălile de mânca re ale mar i lor hoteluri , se î n t r ebu in ţ ează efectul cu­lorilor a s u p r a dispoziţi i lor su­fleteşti ale celor int ra ţ i acolo. P â n ă acuma, însă, n u se făcu­seră încercări , cum pot fi «cântate culorile», cum pot «cânta sunetele».

Cei mai mulţ i oameni îşi cons t ruesc casele cu ferestrele astfel aşeza te , ca să le poa t ă aduce cât ma i mul tă lumină. E i nu se gândesc însă, că lu­mina colora tă poa te aduc^e în t r 'o l o c u i n ţ ă f r j u m u s e ţ e , odihnă, indiferenţă, afecţiune, etc., etc.

L u m i n a culora tă poa te juca u n rol mai m a r e de cât ta­blourile, mobilele şi alte mi­jloace «fixe», car i au domnit în moda de p â n ă acum.

O schiţă genera lă a ra tă mai jos, cari pot fi efectele diferi­telor culori a s u p r a dispoziţii­lor sufleteşti, da tor i te influ­enţei acestora a s u p r a o rga­nismului .

Un cerc e î m p ă r ţ i t în opt părţ i , g r u p a t e în t rei sec toare . P e fiecare sector s u n t puse

culorile în sensul u rmă to r m e r g â n d sp re d r e a p t a cercu­l u i : roşu, portocaliu, galben, itrde, verde-albastru, albastru, violet, roşu ca purpura.

Aceste culori po t p roduce t rei efecte genera le : stimulare, liniştire, supunere.

Cercul cu cele opt culori va fi deci împăr ţ i t în trei sectoare, cari d a u aceste efecte.

î n t â iu l sector a re în mijloc roşul , al doilea galbenul , al trei lea a lbas t ru l .

O sub- împăr ţ i re se p o a t e face la mijlocul fiecărui sec­tor. Astfel la mijlocui secto­ru lu i stimulare, este excitare, (chiar în d rep tu l roşului) ; la mijlocul sectorului supunere, este depresiune, (în d rep tu l violetului); iar la margini le sectorului liniştire (neutrali­tate) s u n t : încurajare (la gal­ben) şi indiferenţă sau răceală (în d rep tu l a lbas t ru lu i -verzui ) .

î n t r ' o sală de mâncare , t re­buie să a p a r ă lumina albă pe m a s ă ; iar o culoare galbenă -portocalie, pe feţele persoa­nelor. Aceasta se poa te că­pă t a p r in lămpi a ran ja t e ast­fel, ca să dea lumina u n d e t rebuie .

Dacă e dor i t u n efect mai stimulent, culoarea va fi por­tocalie spre roşu.

Un efect de indiferenţă, de răceală, îl dă culoarea albas-tru-verzui (probabi l Ia confe­r in ţe diplomatice).

Cu t impul se va a junge — cred in ţa e fermă — la compo­ziţii de simfonii de lumină, desvoltăndu-se ochiul p e n t r u pr iceperea lor, cum s'a desvol­tat urechea p e n t r u pr iceperea simfoniilor muzicale, de vor fi cân ta te pe o orgă, care va produce lumină, în loc de sunete.

Cele de mai sus sun t pe l a r g e x p u s e de d-1 M. Luckiesh, în t r 'o rev i s tă amer icană , care a p a r e la New-York.

Comandorul BUCCHOLTZER

Săptămâna bucureşteană Dela început , ţ inem să anun­

ţăm pe cititorii acestei rubrici , pe care o redeschidem azi, că n u vor găs i înş i ra te aci nici ştirile politice, nici faptele di­verse «din Capitală». Ei vor găs i publ ica te carac te r izăr i ale evenimentelor cul turale , art ist ice şi spor t ive pe t recu te în cursu l ult imei s ăp t ămân i .

Es t e o cont inuare , cu al te cuvinte, a «Cronicii bucureş -tene», pe care o făceam îna­inte. Nimic alta, decât aceasta .

S ă p t ă m â n a p receden tă pu­tem s'o numim, f ă ră ezi tare , «Săptămâna serbărilor şco­lare». In a d e v ă r în fiecare zi am asistat , cu spiri tul , căci cu mater ia nici vorbă n u pu tea fi, la cel pu ţ in 20—30 de serbăr i . Grădini de copii, şcoli p r imare , complementare , de comerţ, de meserii , profesionale, licee, în genera l tot ce poa te cupr inde t inere tul s tud ios a a v u t ser­bă r i . A fost a tâ t de mare nu­m ă r u l se rbăr i lo r acestora, în cât, cu toa tă b u n ă voin ţa de care am fost animaţi , nu am p u t u t satisface, nici pe sfert, cererile p r in car i am fost ru­ga ţ i să asis tăm la «reuşi ta se rba re a şcoalei . . . care va avea loc în ziua de . . . ». Aşa că cerem scuze, t u tu ro r acelora, cărora n u le-am p u t u t satisface dor inţe le .

— Liceul «Spiru C. Haret*, de sub conducerea d-lui St. V. Nanul , a avu t Duminică ser­b a r e a de fine de an, cu care pri­lej a fost i n a u g u r a t şi localul cei nou din str. Ha ' iană , colţ cu «Vasile Lascăr». Au f°st co ru r i reuşi te , sub conducerea maes t ru lu i V. Soîoveanu, bu­căţi admirabi l executa te de .orhestra liceului sub condu­cerea vrednicului G. Vintilescu, declamaţi i , etc.

D-l Bosnieff-Paraschivescu a semnalat , în calitate de mem­b r u al comitetului şcolar, greu­tăţile şi pe regr inăr i l e liceului, p â n ă când acesta să a jungă în t r 'un local propr iu , cu toate că este s ingurul liceu central .

D-1 St. V. Nanul, directorul liceului, în cuvin te simţite, a a ră ta t şi dânsu l r e a u a s t a re de lucruri , p r i n care a t r ecu t liceul «Spiru Hare t» , p â n ă să a jungă în t r 'un local p ropr iu , î n t r ' o altă o rd ine de idei, a e-vocat simboluri le t recutului n o s t r u şi-a îndemna t pe copii să fie silitori şi demni de stră­moşii lor. L a u r m ă s 'au dis­t r ibui t p r e m i i l e : s t imulentui elevilor, iar nu recompensa muncii lor.

— Şcoala de fete «Silves­tru» şi-a avut s e rba rea de fine de an şcolar, faţă fiind un n u m e r o s public, compus din păr inţ i i elevelor şi în gene ra l de persoane le cari se intere­sează de bunu l mers al acelei şcoli.

D-ra Ana Manoil, directoa­r e a şcoalei, a ţ inut o cuvân­t a re p l ină de îndemnur i , din care a reeş i t folosinţa cola­borăr i i şcoalei cu familia şi a încheiat mul ţumind tu tu ro r p e n t r u spri j inul acordat .

Elevele , sub c o n d u c e r e a d-nei Lu ta ţo , au cântat , cu voci îngereş t i şi b ine discipli­nate , corur i adecuate unor ase­menea serbăr i , i a r alt g r u p de eleve, sub conducerea d-rei Gheorghiu , de ia Ins t i tu tu l na ţ iona l de educaţ ie fizică, a executa t mişcări ri tmice şi jocur i naţ ionale .

D-1 Kerciu, inspec tor şcolar, a dis t r ibui t premii le elevelor mer i tuoase şi a decernat m e ­dalia «Ptăsplata muncii» cl I-a, d-rei Ana Manoil, p e n t r u s t ă r u i t o a r e a muncă pe ca re o

depune , în in teresul lumină­rii minţ i lor copiilor din acest car t ier .

— Vara se ap rop ie cu paş i repezi . C ă l d u r a este istovi­toare , lumea cau tă locuri r ă ­coroase, u m b r o a s e . Ast-fel n u mai găs im pe l iceanul care fă­cea sgomot asta i a rnă la a-teneul popular , ducându-se la aceste «serbări de Dumi­nică». E l caută verdeaţă , a e r curat , p r a c t i c â n d aşa zisul «weekend» (citeşte u ikăut ) .

Teatre le , mari le şcoli de cul tură cetăţenească, şi-au în­chis por ţ i l e ; a teneele popu^ lare , la fel ; iar despre sălile de concerte nici nu mai vor­bim, de oare ce ele par 'că fac pa r t e din antichitate.

— Am avut s ă p t ă m â n a a-ceasta numa i două serbăr i , car i au eşit din cadru l r e s t r â n s al se rbăr i lor şcolare.

U n a în Calea Dorobanţ i lor , cealaltă la şcoala «D. Poenă-rescu». Cea dintâi cacarcter i -za tă p r in d i scursur i ; cea de a doua carac te r iza tă p r in p a r t e a artistică, ex t rem de desvoltată .

La şcoala p r i m a r ă «D. Po-enărescu» am avu t pr i lejul să ascult d iss ipl inatul cor de la biser ica A l b ă - P o s t a v u r i . O menţ iune specială se cuvine des igur concertistei Aglae Io-nescu, care ne-a desvăluit , în­că odată, a r t a super ioară pe care o posedă. Virtuos, d-1 E-mil Florescu, dela Conse rva ­tor, cu dificilul său ins t ru­m e n t : con t rabasu l . Pline de vervă şi talent, recitări le d-lor I Pe la şi I. Horaţ iu . S'au mai executa t şi jocur i na ţ iona le , de către elevii şcoalei p r i m a r e Nr. 13.

La marg inea Bucureşt i lor , este s i tua t aşa zisul «liceu do periferie,» « Mihail Eminescu», cu toate că p rezen ţ a lui a r face cinste centrului . D e p a r t e de pas iuni le ră tăci toare ale ora lu lu i , de vâl tori le pat imi­lor omeneşt i , el se înf i r ipează modest, d a r t rainic. Laudă, conducători lor lor.

I n t r ' u n a din serile t recute a fost o s e r b a r e care a constat d in corur i , recitări şi tea t ru . R e u ş i t a a în t recut chiar cele mai optimiste aş­teptări .

* * * *

Acestea au fost evenimen­tele mai în semna te ale săp­tămânii .

R. MCULESÇU-SISLEA

N F O M Ä T I I Colaborare nouă. — Ves­

t im cu plăcere cititorilor noştri, că vechiul nostru colaborator, dinstinsul istoriograf al oraşu­lui Iaşi, d-1 N. A. Bogdan, cunoscut din coloanele acestei gazete, unde a publicat multă vreme «Poveştile lui Moş An­drei Gura-bogată», îşi va reîn­cepe colaborarea, cu un şir de povestiri de interes istoric.

Din Câbeşti-îutova De cu rând s'a înfiinţat în

acest m a r e sat răzăşesc un cămin cul tural . O mână de oameni gospodar i , a v â n d în f runte pe dir igintele şcolii şi pe preot , a pu rces temeinic la lucru pe ogorul înţeleni t al sufletului.

I n z iua Sf. Apostol i P e t r u şi Pavel , fiind şi încheerea a-nulu i şcolar şi pa t ronu l că­minului c u l t u r a l , a fost f rumoasă şeză toare . Condu­cătorii căminului au poftit la această s e rba re pe ocroti toa­r ea t u tu ro r căminelor din ţ a r ă : Fundaţia culturală « Princi­pele Carol», care a de legat pe d-l I. Gr. Oprişan, unu l d in t re misionari i ei şi fiu al acelui sat, să par t ic ipe la a-ceastă manifestaţ ie cul tura lă .

Trimisul fundaţiei a pred ica t d imineaţa la biserică, în le­g ă t u r ă cu cei doi mar i s t ră -jeri ai creşt inismului , a că ro r sfântă amint i re o p r ă z n u i a biserica.

Şeză toarea s ' a ţ i n u t l a şcoală, u n d e căminul îşi a r e biblioteca şi ui ide şi-a ame­naja t o scenă de toa tă frumu­seţea. D-l P. Burghelea, diri­gintele şcolii şi p reşed in te le căminului , a făcut o foar te in te resan tă da re de seamă a rezul ta te lor dobând i t e pe o-gorul şcolar, care poa te fi lua tă ca model de anchetă socială, şi a a runca t o tot a tâ t de in t e re san tă pr iv i re a-s u p r a roadelor ce se a ş t eap tă de la satul matur , p r i n cămi­nul cul tural . D-1 Oprişan, din pa r t ea fundaţiei, a p rec iza t rolul căminului în v i a ţ a su­fletească a s a t u l u i , a r ă t â n d minunile ce se pot săvârş i pr in acest aşezământ . A su­bliniat nevoia şezător i lor or­gan iza te , a cărţii care mobi ­lează şi a muzeului , ca re t re­buie să fie . documentul de m â n d r i e al sa tu lu i p e n t r u vii­tor ime.

Numere le din p r o g r a m a u fost o r a r ă contr ibuţ ie perso­nală a d-lui Burghe lea , de la piesa de teatru p â n ă la poezia spusă cu şa r t şi la cântecul cuceritor. Colabora rea celor­lalţi învă ţă tor i şi a f runtaş i lor c ă m i n u l u i , preotul Băbaca, propr i e t a ru l cult şi inimos P. Ghilţ şi alţii, a fost efec­tivă.

De încheere a vorbi t preotul , deschizând i n i m a să teni lor p e n t r u cămin.

Din convorb i rea membr i lo r căminului cu misionarul fun­daţiei, în ce pr iveş te mijloa­cele de lucru, au i svor î t câte­va ini ţ iat ive, cari au t recut p ragu l înfăptuiri i .

Asistent

Socoteli maghiare nese­rioase. — Tratatele de pace au stabilit răspunderile State­lor, cari au provocat războiul, fixând totdeodată nouile gra­niţe teritoriale, în conformitate cu drepturile naţiunilor învin­gătoare. Cauzele războiului sunt definitiv şi cu prisosinţă lămu­rite pentru toată lumea: drep­turile istorice au fost cu pri­sosinţă c u m p ă n i t e , ş i recu­noscute. M i l i o a n e de oa­meni au pierit şi r o s t u r i l e lumii întregi au fost zdrunci­nate, pentru zeci de ani. î n ţ e ­lepciunea v e a c u r i l o r şi mai ales învăţăturile războiului sfă-tuesc popoarele, că se cuvine şi că e prudent să-şi vadă în linişte de împăcarea nevoilor lor şi de întremarea gospodă­riilor lor naţionale.

Românii nu gândesc alt­minteri.

Unii dintre maghiari sunt. însă, neliniştiţi şi-şi caută încă închipuita lor dreptate pe căi piezişe, prin p l â n g e r i şi prin pretenţii neserioase. Ici-colo, se găsesc şi oameni de rea credinţă, cari, din când în când, le ţin isonul; dar... ere-miadele nu turbură l u m e a , care ştie despre ce şi cu ce drepturi e vorba.

Maghiarii sunt grozav de supăraţi, că Societatea naţiu­nilor nu le-a dat câştig de cauză în chestiunea optanţilor unguri, neadmiţând că le-ar trebui plătite, de noi, câteva miliarde de lei, pentru pă­mânturile expropiate în Tran­silvania, în virtutea Legii .a-grare, cum au fost şi ale ma­rilor proprietari . români. Acum ar vrea iar, nici mai mult, nici mai puţin, de cât revizuirea tratatului de la Trianon din 1919, spre a le fi înapoiate te­ritoriile cuvenite pe bună drep­tate Eomâniei , Cehoslovaciei şi Jugoslaviei.

Visuri şi dorinţe de oameni cu minţile zdruncinate. Nu e vorba de poporul maghiar, ci de unii dintre conducătorii lui şi de zvânturaţi, cari nu'i lasă să-şi vadă de treburi.

P e noi nu au de ce să ne turbure aceste frământări. N u dăm seamă de ele şi ştim ce avem de făcut. Conducătorii ţării şi păzitorii intereselor ro­mâneşti stau de veghe, cu­minţi şi preţuiţi de toată lu­mea străină. Gândul nostru e: propăşirea ţării, pe toate tărâ­murile de muncă şi de înăl­ţare.

Cum preţuesc străinii pe oamenii noştri mari. — In marele cotidian «Écho de P a ­ris» cunoscutul ziarist Per t i ­nax comentează, într 'un docu­mentat articol, numirea d-lui Titulescu •ca ministru de ex­terne al României. Distinsul ziarist parizian arată eă, de şapte ani încoace, d. Titulescu este adevăratul şef al diplo­maţiei române. D. Titulescu dispune de u n strălucit simţ politic şi de prevedere. E n ­glezii au recunoscut repede na­tura generoasă şi autonomă, gândirea precisă şi acţiunea tenace ale d-lui Titulescu, când acesta s'a dus la Londra, ca ministru al României. I n ul­t ima sesiune a Consiliului So­cietăţii naţiunilor, toată lumea şi-a putut da seama de influ­enţa sa în acţiunea intentată împotriva României, de către marii proprietari unguri.

Per t inax observă dezintere­sarea acestui bărbat politic, care, contrariu avocaţilor linternaţio-nali ce plede ază pentru baronii baltici, feudalii germani din Boemia sau magnaţii din Un­garia, pledează pentru ţara sa şi chiar pentru Franţa ,

Pu tem fi mândri .

Atitudinea saşilor în viaţa noastră socială, economică şi politică nu poate lăsa indife­rent pe nimeni dintre noi.

Români i doresc sincer şi fac tot ce le stă în putinţă, să con­vieţuiască în perfectă armonie cu minorităţile etnice, întrucât, acestea ţin sincer, la rândul lor, să înlesneaseă o atare convie­ţuire, spre folosul obştesc.

Atitudinea, luată de saşii din Ardeal, cu prilnjul fixării can­didaturilor lor pentru alegerile parlamentare generale, dove­deşte, mai mult ca ori când de astă dată, că acest element mi­noritar nu e, din nefericire, nutri t şi călăuzit de aceleaşi bune sentimente. Ne pare foarte rău, că facem această consta­tare aci, dar trebuie s'o facem; trebuie să ştie toată lumea, cum înţeleg aceşti noui conce­tăţeni lealitatea şi conlocuirea în hotarele fireşti ale ţ ăn i noastre.

Listele săseşti pentru Cameră şi Senat au fost depuse în înţe­legere cu conducerea partidului maghiar. Prezenţa pe aceste lis­te, de pildă, a d-lui Cerbes, con­ducătorul Kreisauschuss-ului din Braşov şi a d-lui Kolhrus în Bucovina, indică spiritul şovin al luptelor pe cari saşii le încep, prin campania electorală a blo­cului minoritar.

D . Cerbes este, de fapt, moto­rul întregii activităţi de ordin economic cu caracter săsesc, cu tendinţa de rezistenţă îndârjită împotriva oricărei aeţiuni ce-ar ameninţa preponderenţa săseas­că în Ardeal.

E trist, că conducerea mi­norităţii săseşti refuză să cum­pănească situaţiile şi împreju­rările şi tinde să împingă po­porul săsesc la lupte politice dârze, izolându-1 de partidele româneşti, prin încercarea de a constitui un bloc permanent al minoritarilor, pentru promova­rea intereselor mărturisite şi nemărturisite saso maghiare.

E neplăcut surprinzător şi-de reţinut faptul, că saşii pierd simţul realităţilor, cu toată faima lor de oameni practici.

Intelectuali americani vi­zitează România. — Aşeză­mântul pentru pacea inter­naţională «Carnegie Endow-ment», al cărui preşedinte este d-1 dr. Nicholas Murray Butler, rector al universităţii «Colum­bia» din New-York, acordă anual fonduri intelectualilor a-mericani, pentru e x c u r s i i de s t u d i i în d i f e r i t e ţări din lume.

Vizita făcută de M. S. Re­gina Maria, acum câteva luni de zile în Statele-Unite, a produs în intelectualitatea a-mericană u n viu. interes pen­tru R o m â n i a şi poporul său.

P r in concursul aşezământu­lui Carnegie şi sub auspiciile societăţii «Amicii Statelor-U-nite> dela noi, s'a organizat, pentru luna Iulie, (dela 1 la 25), excursia în ţara noastră a 50 personali tăţ i : profesori şi reprezentanţii a 15 cunos­cute universităţi, facultăţi şi institute, din centrele Statelor-Unite.

Aici, s'a pregătit intelectua­lilor americani o prietenească primire şi posibilitatea de a ne cunoaşte de sproape.

Moartea profesorului dr. Măldărescu. — A m u r i t — şi a fost înmormântat , Ta sfârşitul lui Iunie — încă unul dintre bătrânii profesori ai F a ­cultăţii de medicină din Bu­cureşti, d-rul Nicolae Măldă­rescu, fost în mar multe rân­duri decan al facultăţii. De­functul era unul dintre cei din urmă din falanga de m a r i dascăli, formaţi mai mult pr in intuiţia lor ştiinţifică şi prin-tfun nemărginit d e v o t a m e n t faţă de chemarea lor, de cât prin studiile de specialitate pe cari le-au făcut. E l făcea parte din generaţia de profesori-me-dici, care a pus temelia ştiin­ţei medicale în ţara noastră şi a făcut ca faima medicinii româneşti să treacă de mult peste hotarele ţării.

Dascăl mare, apostol desă­vârşit, medic şi profesor pre­ţuit , el a cinstit totdeauna ramura de muncă în care s'a

distins t imp de aproape 40 de ani, fără clipă de abatere sau de micşorare.

Murind, proferosul Măldă­rescu a lăsat amintirea unui nume demn de veneraţie.

Reprezentarea României la serbările cincantenarului „Federaţiei internaţionale a prietenelor tinerelor fete". — La congresul ţ inut la Neu-châtel (Elveţia), cu ocazia ser­bării a 50 de ani dela înfiin­ţarea «Federaţiei internaţionale a prietenelor tinerelor fete», România a fost reprezentată prin d-na dr. Alice Grinţescu (Cluj), ca delegată a Ministe­rului sănătăţii publice.

D-na dr. Grinţescu a făcut un raport oral despre situaţia acestei opere sociale, înfiinţată de curând şi la Cluj, sub aus­piciile şi cu mijloacele «Aso­ciaţiei române a femeilor uni ­versitare», precum şi cu con­cursul Ministerului sănătăţii.

O faptă de laudă — Pă­rintele prof. Il ie Bunescu, pre­dând anul aceèta religia la Şcoala comercială Nr. 3 din Bucureşti , a depus întreaga leafă, ce i s'a cuvenit pe tot anul, la cancelaria şcoalei, în scopul de a fi cumpărate cărţi religioase : Noul Testament ş. a., pentru elevii cu purtări bune. Cărţile au fost distri-tribuite, la serbarea sfârşitului de an.

Jubileul de 50 de ani al Regim. 4 Argeş. — In ziua de 24 Iunie, Regimentul 4 Argeş şi-a serbat împlinirea a 50 de ani de existenţă.

Impresionantă a fost clipa în care, în sunetul «Imnului eroilor», s'a făcut apelul celor 12 ofiţeri şi 1140 soldaţi, morţi în războiul «Independenţei» şi cu acela al «împlinirii idealului naţional».

A rostit cuvinte inimoase comandantul regimentului, d. col. Pârâianu. Serviciul religios a fost oficiat de p. c. pr. V . Mateescu.

Şcoala primară din com. V u l c a n a (Dâmboviţa) a împlinit 50 de ani dela în­fiinţare. — Acest eveniment şcolar a fost sărbătorit, la 29 Iunie, cum se cuvenea, prin stăruinţa directorului şcoalei, d. I . I . Mareş, care funcţionează acolo de 25 de ani.

Au participat la această fes­tivitate, d-nii C. Dimitriu, mi­nistrul căilor de comunicaţie, Dimitriu, p r e f e c t u l judeţului Dâmboviţa, Luca Paul, inspector general al băncilor populare, dr. Popescu-Vulcana, I . Anas -tasescu, fost prefect, colonel Avramescu, etc.

Slujba religioasă a fost ofi­ciată de preotul Vasile Dumi-trăchescu.

Promoţia 1907 a Liceului Petru şi Pavel din Ploeşti, s'a întrunit la 26 l ume , la liceu, unde foştii elevi, sosiţi din toate unghiu­rile ţării, au serbat, împreună cu profesorii lor, împlinirea a două zeci deani ,decândaupărăs i t băn­cile liceului. In mijlocul unei pioase reculegeri, s'a făcut ape­lul nominal, cu prilejul căruia s'a constatat că zece dintre foştii camarazi lipseau, (morţi în ma­joritate în război). După o ini­moasă cuvântare a d-lui prof. Gr. Niculescu, a răspuns dis­tinsul nostru colaborator, d-1. Şt. Bezdechi. Asistenţa în cor­pore s'a dus apoi Ja biserica «S-ţii împăra ţ i» , unde părin­tele Iordănescu şi părintele Mi-hăilescu au făcut o slujbă în amintirea celor răposaţi, iar vechii camarazi s'au dus şi au depus, în „cimitirul eroilor", o cunună pentru colegii lor morţi.

L a amiază a fost o agapă colegială, la restaurantul „Eu­ropa", î n t r ' o atmosferă de en­tuziasm înălţător, s'au rostit toasturi şi cuvântări însufleţite.

D-nii Grig. Niculescu şi P a n ă Popescu au accentuat impor­tan ţa culturală a acestui mo­ment şi-au exprimat dorinţa, ca legătura dintre profesori şi foştii elevi să fie cât mai strânsă. Pen t ru ca această clipă de entuziasm întineritor aă nu se piardă fără roade, s'a hotă-

A B O N A M E N T E L E LA «CULTURA POPORULUI : 200 l e i pentru învăţători , preoţ i s tudenţ i şi ţăran i ; 300 l e i pentru ' bănc i l e p o ­pulare , cooperat ive şi co­m u n e l e r u r a l e ; 400 l e i pentru autorităţ i şi a l t e inst i tuţ i i pub l i ce sau par­t i cu lare ; de la 500 l e i în sus c e l e c u t i t lu l d e con­tribuţi i l a susţ inerea ac­ţ iuni i cu l tura l e a acestei gazete .

•ît să se strângă suma nece­sară pentru,r idicarea unei cruci de piatră pe mormântul prof. I. Niculescu-Dacian, mort acum un an, şi să se adune un fond care să slujească la întemeie-•ea unui internat al liceului,

menit să folosească mai ales băieţilor săraci de la ţară.

Şi comuna Cobadinul (din jud. Constanţa) va avea un monument al eroilor săi.— Pia t ra fundamentală a fost pusă, cu solemnitatea cuvenită, ăptămâna trecută.

Trecere la ortodoxie. — Miercurea trecută, la biserica Sf. Constantin, din Capitală, s'a săvârşit trecerea la orto­doxie a d-lui Bela Csicso, co­merciant, de confesie romano-catolică. Cu acest prilej, părin­tele paroh, Celus Grigoriu, a vorbit despre: «Vocealui Iisus, care ne cheamă pe calea ce duce la viaţă».

Societatea clerului român «Ajutorul» şi-a serbat, la 30 Iunie trecut, jubileul de 50 de ani dela înfiinţare, sub preşe­dinţia I. P . S. S. Patriarhului Miron.

Înscrierile Ia Institutul na­ţional de educaţie fizică, pentru secţia universitară, vor începe la 1 August a. c.

Balanţa comercială a Ro­mâniei. — A m vorbit, într 'un număr trecut al gazetei, despre ceeace e balanţa comercială a unei ţări şi despre ceeace în­seamnă o balanţă activă.

Balanţa comerţului exterior al României pentru primele cinci luni ale anului 1927 se pre­zintă astfel:

L a i m p o r t 14.297.834.835 lei. La export 15.300.346.850 lei. Aşa dar balanţa noastră co-

merciaţă se soldează, pentru t impul arătat, cu :

Unac t ivde 1.002.512.015 lei. E îmbucurător. Dar nu trebuie să uităm, că

balanţa comercială, spre a fi îmbucurătoare totdeauna, tre­buie să fie neîntrerupt din ce în ce mai activă.

Taina acestei posibilităţi e una singură şi oricând aceeaşi : munca stăruitoare.

Cooperativele vor fi îm­proprietărite cu locuri de case. — încă o măsură pentru consolidarea organizaţiilor coo­perative.

Casa centrală a împroprie­tăririi a dispus să fie rezervate pentru cooperativele existente, precum şi pentru «Uniunea coo­perativelor agricole», locuri de case, destinate să le servească acestora la construirea de loca­luri, magazii, depozite de ma­şini, silozuri, etc.

Suprafaţele ce urmează să fie rezervate pentru cooperative vor fi de câte 4—5000 mp.

Locurile vor fi vândute uni­tăţilor cooperative cu aceleaşi preţuri şi în aceleaşi condiţii, ca şi locurile de case, ce sunt vân­dute îndreptăţiţilor la împro-prietăriere.

Cereţi, l a toţ i depozi ­tarii şi ebioşcari i „Uni­versului ,» lucrarea :

„ P U T E R E A G Â N D I R I I "

în viaţa şi afaceri de E u g . de Gyn

Lecţii prac t ice de magne t i sm persona l .

Mijloace pozi t ive p e n t r u edu­carea voinţei şi reuş i ta în viaţa .

Poa te fi cerută şi prin ad­ministraţia gazetei noastre.

P r e ţ u l - t r e i - z e c i — 3 0 lei .

TIPOGRAFIA CUBŢII REGALE F. GÖBL FII S. A. - BUCUREŞTI, STR. REGALA No. 19.