29

Revista Român de Bioetic , Vol. 8, Nr. 3, Iulie – Septembrie 2010

BIOETICA I IDENTITATEA

PERSOANEI UMANE

Mircea Gelu Buta* Pavel Chiril **

Adina Rebeleanu***

Rezumat

Dac ne întreb m ce este omul?, ce este persoana?, atunci trebuie s plec m de la experien!a pe care o avem despre noi în"ine, de la experien!ele tr ite de corpul nostru, de la continuitatea în care experien!a cunoa"terii "i a gândirii reprezint experien!a întregii noastre persoane "i nu a unei p r!i (eu sunt cel care gândesc, nu creierul meu gânde"te despre mine). Pe de alt parte exist suficiente argumente biologice, antropologice "i ontologice din care rezult faptul c , conceptele de fiin! uman "i cel de persoan pot fi folosite ca termeni sinonimi, ei indicând de fapt aceea"i realitate. R mâne îns s ne întreb m de ce prefer m s folosim în continuare no!iunea de persoan "i nu cea de fiin! uman . R spunsul pare cât se poate de simplu. De"i exprim m în fond aceea"i realitate, totu"i no!iunea de persoan atribuit omului serve"te pentru a exprima unicitatea, c ci modul de a fi al unei persoane este diferit de modul de a fi al oric rei alte fiin!e. Credin!a cre"tin se prezint ca un loc în care se sudeaz „afirma!ia demnit !ii "i cea a socializ rii vie!ii umane”. Eul omului g se"te de fapt în Dumnezeu nu numai pe Creatorul s u, dar "i pe interlocutorul s u absolut, nu doar un st pân al vie!ii, ci un Tat al vie!ii, un Frate prezent în istoria omului, care ne permite s în!elegem sensul profund al fiin!ei create dup chipul "i asem narea lui Dumnezeu. În cadrul acestui articol dorim s oferim reflec!iilor noastre un caracter "tiin!ific, dar "i religios asupra tainei "i miracolului permanent al vie!ii persoanei umane. Cuvinte cheie: bioetic , persoan uman , demnitate, spiritualitate cre"tin .

* Prof. univ., Dr., Universitatea Babe!-Bolyai, Cluj-Napoca, România, e-mail: butamircea@yahoo.com ** Prof. Univ. Dr, Facultatea de Teologie Ortodox , Craiova, România *** Conf. Dr., Universitatea Babe!-Bolyai, Cluj-Napoca, România

Pentru a r spunde întreb rii referitoare la identitatea persoanei nu este suficient s pornim de la o defini"ie pur spiritual sau pur ra"ional , pentru c nu

am face decât s repet m ceea ce !tim deja despre demnitatea uman sau în ultim instan" am sus"ine perspectivele unei antropologii dualiste [12].

30

Dac dorim s discut m doar despre via"a fizic !i nu despre sufletul ra"ional !i nemuritor, atunci trebuie s aducem în discu"ie termenul medical de „psihism”. Este vorba de totalitatea caracterelor psihice ale unei persoane umane care fundamenteaz personalitatea sa. În esen" psihicul reprezint rezultanta unui ansamblu complex de factori precum satisfacerea necesit "ilor vitale, starea de spirit, emo"iile, structura afectiv , inteligen"a, capacit "ile de abstractizare, activitatea practic !i creativ . Totu!i componentele psihismului nu se limiteaz doar la percep"ia con!tient . Ele mai integreaz !i legile incon!tientului, pornirile instinctive, factorii genetici !i anatomo-fiziologici (malforma"ii cerebrale, hipertrofia lobului frontal, parietal etc.)

1. Identitatea persoanei !i genetica Genetica explic permanen"a speciei,

dar !i mecanismele ce genereaz ireductibila unicitate uman [10]. Omul este unic pentru c în el genele sunt combinate într-o înl n"uire unic , care-l diferen"iaz de orice alt semen al s u. Exist câte o gen pentru fiecare detaliu al individualit "ii sale, un anume fenotip, format din tr s turile fe"ei, culoarea ochilor, forma nasului etc. [10].

Sunt deja suficiente dovezi care s ne conving c exist o predispozi"ie genetic pentru îmboln viri. De aici !i ideea unei medicini bazate pe depistarea genetic a persoanelor susceptibile de a dezvolta o anumit patologie. Este ceea ce se nume!te medicin predictiv . Dac în trecut, plecând de la medicina curativ se dezvolta medicina preventiv , iat c acum se întrevede un drum invers. Predic"ia precede preven"ia, care ea îns !i precede tratamentul [5].

Totu!i, în calitate de bioeticieni cre!tini, întrebarea care trebuie s ne-o punem este dac comportamentul !i

predispozi"iile intelectuale sau morale ale omului sunt determinate genetic, putând fi totu!i modelate de factorii de mediu sau dac destinul s u este înscris odat pentru totdeauna în gene [12]. Desigur nu este deloc simplu s r spunzi la astfel de întreb ri. Totu!i, genele trebuie considerate fundamentul organismului. În baza acestui fundament, conformându-se Providen"ei divine sau ignorând-o, omul î!i poate modela personalitatea. Este foarte periculos !i stupid chiar s construie!ti ceva pe un sol instabil. [17].

2. La confluen"a eredit#"ii

cu mediul Paradoxul fiin"ei umane este acela c

se na!te neterminat , trebuind s se modeleze prin ea îns !i. Deci mediul modeleaz permanent via"a. Putem afirma chiar c fiecare fa"et a individualit "ii cere participarea mediului. De cele mai multe ori ele reprezint o parte a zbuciumatei noastre istorii. Dincolo de orice îndoial , noi suntem !i ereditate !i mediu. Nimic nu este determinat exclusiv de ereditate, dup cum nimic nu este determinat exclusiv de mediu [14]. Totu!i, nu trebuie s uit m c ereditatea î!i pierde sensul dac o agresiune extern distruge universul genetic al unui copil. De exemplu, o construc"ie genetic mozartian nu mai are nici o valoare pentru un copil cu psihicul distrus de encefalit [14].

Exist !i o excep"ie la legea unicit "ii. Este vorba de gemelaritatea monozigot . Doi oameni identici care se supun aceluia!i destin biologic, nu îns !i social. De!i cei mai mul"i monozigo"i au refuzat identitatea, literatura a p strat numele unor perechi de monozigo"i, cu remarcabile pasiuni comune, precum exploratorii maritimi Jean !i Auguste Picard [14].

31

3. Omul neuronal Dac compara"iile anatomice între

creierul uman !i cel al animalelor prezint asem n ri în ceea ce prive!te morfologia (construc"ia emisferelor, lobula"ia !i circumvolu"iunile), cât !i elementele de baz (compozi"ia !i func"ionarea neuronilor), totu!i diferen"a const în importan"a reprezent rii acestor componente. Este vorba de indicele de encefalizare, care are valoarea 1 pentru un animal insectivor primitiv, 11,3 pentru cimpanzeu !i 28,7 pentru om. De!i diferen"a este semnificativ , mai important pare s fie îns num rul relativ de sinapse, pentru c encefalul func"ioneaz pe baza informa"iilor primite din exterior, procesate în interior !i organizate între sutele de miliarde de celule nervoase care-l compun [9].

Din aceste observa"ii se poate deduce c pentru „omul neuronal” activitatea cerebral const în producerea de reprezent ri mentale, dup ce celula nervoas prelucreaz informa"iile ob"inute prin intermediul organelor de sim", fie în urma unei interac"iuni cu mediul, fie spontan prin focalizarea intern a aten"iei [6].

Desigur, ne putem întreba dac sistemul cerebral poate s se auto-perceap sau poate fi condus de el însu!i. R spunsul este categoric nu, pentru c , con!tiin"a nu reprezint doar o îngr m dire de conexiuni neuronale. Ea este o surprindere a totalit "ii activit "ilor corporale !i de limbaj a omului. Deci nu o reducere la activitatea unui singur organ.

Fiecare om are o con!tiin" de sine !i nu o con!tiin" pe care o parte a organismului ar avea-o asupra ei îns !i sau asupra unei alte p r"i. Exist îns în cunoa!tere o inten"ionalitate !i, mai mult, la om, o reflexie [6].

No"iunea de reflexie face introducerea spre o nou dimensiune, cea

a sensului. Pentru cunoa!tere nu e suficient mânuirea imaginilor. Este nevoie de o percep"ie global a realit "ii. Dac cuvântul este în slujba unui gând !i a comunic rii acestuia, gândul este în slujba inteligen"ei, care este pus într-o rela"ie cu o realitate obiectiv [12].

4. Corp !i suflet Corpul nu reprezint un recipient al

spiritului ci un organ al acestuia. Este un dat în spa"iu-materie !i timp, pe care !tiin"a îl studiaz cu precizie !i competen" .

În afara principiului s u de unitate, corpul uman nu reprezint nimic. Corpul nu este materie pur condus de un suflet str in lui. Corpul este fiin"a considerat în materialitatea sa, în timp ce sufletul este fiin"a considerat în spiritualitatea sa. Rezult astfel c un corp uman este purt torul unui proiect de via" . Mai mult, el este purt torul unei dorin"e de via" !i de experien"e ce fondeaz dreptul s u recunoscut de moral [15].

Omul este f cut din „pulberea acestei lumi” sau mai plastic din „praf de stele”, dar !i dintr-o component spiritual unificatoare. Omul nu are un suflet, ci el este suflet viu, dup cum nu are un trup, ci el este un trup însufle"it.

„Trupul” este deci omul în totalitatea sa, dar, trebuie sa preciz m imediat, !i în limitele sale de creatur . Este o fiin" f cut din carne, ceea ce înseamn c este limitat în timp !i spa"iu, adic nu este Dumnezeu [7].

Prin carne se define!te fragila libertate uman . Trupul, spune Sfântul Pavel, poate deveni „spiritual”. Dimpotriv , atunci când omul se supune î!i caut doar în el identitatea. „Ve"i fi ca Dumnezeu", promite !arpele biblic (Facere 3, 5). El devine astfel finitul închis, pecetluit de moarte, al creaturii rupte de Dumnezeu. În acest caz, putem spune, cu o formul apar"inând tot

32

Sfântului Pavel, c duhul devine trupesc [7].

Pe de alt parte, conform concep"iei grece!ti (platonice), omul este alc tuit dintr-un trup !i un suflet. Ambele sunt create de Dumnezeu !i nu trebuie dispre"uite. Sufletul este prin natura divin !i imaterial, fiind chemat s participe, printr-un dar a lui Dumnezeu la natura divin (la energiile necreate).

A!a cum a demonstrat-o pe deplin Sfântul Grigorie de Nyssa sufletul nu exista înaintea trupului, el nu vine „de undeva” în trup, ci conform poruncii lui Dumnezeu, vine la existen" în acela!i timp cu trupul, începând cu concep"ia, a!a cum m rturisesc s rb torile liturgice ale Bunei Vestiri, a Z mislirii Maicii Domnului !i a Sfântului Ioan Botez torul. Embrionul are deci un suflet nemuritor !i un destin ve!nic. Persoanele cu handicap !i pacien"ii cu boli mentale posed în aceea!i m sur un suflet nemuritor, chemat la vederea dumnezeiasc . Acestora le dator m în plus aten"ia particular pe care o merit m dularele cele mai slabe !i mai afectate ale Trupul lui Iisus.

Dup moarte, sufletul continu s tr iasc separat de trup, dar p streaz o anumit leg tur cu acest trup chemat la Înviere, ceea ce explic cultul Sfintelor Moa!te !i minunile pe care Sfin"ii le s vâr!esc prin intermediul lor. Sufletul separat de trup are o via" con!tient , dar chiar !i sufletele drep"ilor, care sunt cu Hristos, se vor bucura de fericirea deplin abia dup învierea trupurilor, în ziua cea din urm [3].

5. Principiul respectului persoanei No"iunile de suflet !i de corp fac

posibil buna desf !urare a func"ion rii genomului !i a neuronilor. Dar omul reprezint ceva mai mult decât atât, el este o persoan [3].

Felul în care trebuie privit !i tratat

fiin"a uman în perspectiva cre!tin se întemeiaz pe faptul c omul a fost creat dup chipul !i asem narea lui Dumnezeu.[1] (Fac. 1, 27) Deci, fiecare om poart acest chip, inalienabil în îns !i con!tiin"a sa, în profunzimea fiin"ei sale. Chipul lui Dumnezeu este cel care d valoare absolut fiec rei f pturi umane !i o face în mod suveran, vrednic de respect, oricare i-ar fi sexul, rasa, vârsta sau starea [11]. Aceasta înseamn c omul este o fiin" dinamic , existând în rela"ie cu Dumnezeul Treimic. Pe acesta !i-L închipuie !i [13] la acesta se raporteaz .

În leg tur cu acest subiect se observ cu aten"ie pluralul gramatical din trimiterea biblic despre crearea omului „#i a zis Dumnezeu: S facem om dup chipul !i asem narea Noastr ” (Facerea 1, 26). Sfin"ii P rin"i v d în aceasta prima revela"ie scripturistic asupra persoanelor Sfintei Treimi [1].

În ceea ce prive!te trupul, respectul care i se datoreaz "ine de faptul c el este o parte constitutiv a fiin"ei umane, p rta! !i el la Chipul lui Dumnezeu din om [11]. În plus, valoarea sa este dat !i de faptul c Fiul lui Dumnezeu, f cându-Se om, luând a!adar chip omenesc, l-a sfin"it, astfel încât trupul fiec rui om a devenit, dup cum spune Apostolul Pavel „templu al duhului Sfânt” [1] (I, Cor. 6,19).

Prin întruparea Cuvântului, Care a luat asupra Sa întreaga umanitate, fiecare om se afl în chip tainic cuprins în trupul lui Hristos, dup cum Hristos, în chip tainic se identific cu fiecare om. De aceea, El spune c de fiecare dat când facem vreun bine sau vreun r u unui semen de-al nostru, fie el cel mai neînsemnat dintre oameni, Lui însu!i îi facem un bine sau un r u. (cf. Mt. 25. 31-46) [1].

Este important s în"elegem c demnitatea persoanei este conferit de

33

Dumnezeu !i nu de oameni. Cu alte cuvinte sacralitatea vie"ii umane, sacralitatea investit de însu!i Dumnezeu în corp înc din momentul concep"iei nu depinde de s n tatea sa fizic !i mental !i nici de calitatea ADN-ului s u Iat motivul pentru care un embrion sau un pacient aflat în stare de com avansat este o persoan integr , adic o f ptur uman , suflet !i trup, vizibil !i invizibil. Iat motivul pentru care infanticidul nu va fi niciodat aprobat !i binecuvântat de Biseric , adic de concep"ia Evangheliei [2].

Sacralitatea investit de Dumnezeu într-un copil înc din momentul concep"iei nu depinde de s n tatea sa fizic !i mental !i nici de calitatea ADN-ului s u. Am aminti aici pe copiii cu Boal Down (Trisomie 21). To"i care îngrijesc astfel de persoane !tiu cât efort !i cât exigen" presupune educarea acestora. Dar mai !tim cât veselie !i bucurie ofer ace!ti copii celor din jurul lor. Îmi amintesc de profesorul nostru de Pediatrie de la Universitatea de Medicin din Ia!i care tr ia o bucurie nedisimulat în mijlocul acestor copii. Chipul îi radia, iar mul"umirea sa era evident .

Oare dorim cu adev rat s tr im într-o lume lipsit de copii doar pentru faptul c exist ecograf !i pentru c avortul este legalizat? Credem !i sper m c nu, pentru c fiecare copil, f r excep"ie, are dreptul la o compasiune infinit [2].

6. Despre suferin"# Dac unii teologi cre!tini ortodoc!i

sus"in valoarea duhovniceasc a suferin"ei (Harakas 1990; Breck 1998), al"ii raportându-se la înv " tura Sfin"ilor P rin"i r s riteni, care difer de gândirea apusean de inspira"ie augustinean , consider m c suferin"a nu "ine de planul lui Dumnezeu cu privire la om. Ei sus"in c este o iluzie s vedem în bolile noastre, mai mult, în nenorocirile care ne

lovesc, pecetea [11] destinului nostru spiritual.

Ast zi realitatea ne arat c 50% dintre boli, infirmit "i !i decese sunt rezultatul stilului de via" pe care oamenii îl adopt . Controlul asupra factorilor de risc, precum alimenta"ia dezechilibrat , consumul excesiv de alcool, fumatul, drogurile, promiscuitatea sexual , poluarea mediului etc., sau în termeni teologici „c derea în p cat”, ar putea preveni 40-70% din totalul deceselor premature, 33% din totalul infirmit "ilor !i 66% din totalul afec"iunilor cronice [4].

Faptul c omul î!i vat m atât de grav firea, lucrând împotriva a tot ce-i este în chip fundamental folositor, ajungând pân la a-!i amputa fiin"a cufundându-se cu totul !i mai adânc în suferin" , îndep rtându-se de plin tatea vie"ii !i fericirea cea des vâr!it , cu care fusese înzestrat de la început, constituie cu adev rat nebunie, spun Sfin"ii P rin"i [4].

Este nevoie s con!tientiz m c Evanghelia poate s ne elibereze de sub puterea reveriilor magico-astrologice sau culpabile. Cele 18 persoane ucise de pr bu!irea turnului Siloam nu erau mai p c toase decât ceilal"i oameni care locuiau în Ierusalim, numai c existen"a uman este precar . (Lc.13,4-5). Nici orbul din na!tere, nici p rin"ii s i nu p c tuiser , dar lucrarea lui Dumnezeu a fost de a-l vindeca (In. 9, 1-3) [7].

Suferin"a nu are valoare în sine. Ea nu mântuie!te aprioric, putând chiar s dezumanizeze !i s -l împing pe om la disperare. Din aceast cauz nu trebuie s o c ut m cu tot dinadinsul !i nici s o între"inem. Atunci îns când nu poate fi evitat , suferin"a trebuie asumat cre!tine!te, pentru a trage din ea un folos duhovnicesc. Cu alte cuvinte, încerc m s -L urm m pe Hristos, Care prin acceptarea patimilor a acceptat de fapt suferin"a [11].

34

#tiin"a medical are deci datoria s lupte împotriva suferin"ei, s-o aline, sau chiar s-o înl ture, veghind îns ca pacientul s -!i p streze starea de con!tien" . De aceea, folosirea în aceast situa"ie a unui drog precum morfina, nu trebuie s suscite nici o obiec"ie [11].

7. Pacientul trebuie privit

ca o persoan# Principiul fundamental care trebuie

aplicat în rela"ia cu omul bolnav este acela de a-l privi ca pe o persoan . Cu alte cuvinte, este vorba de a lua în seam toate cele trei dimensiuni ale fiin"ei omene!ti. Dar dac trupul, sufletul !i duhul se refer la natura ei, adic la ceea ce avem în comun, personalitatea se refer la ceea ce fiecare om are în chip propriu, unic !i netransmisibil [11].

Cunoa!terea acestui principiu ne ajut s vedem mai întâi bolnavul !i apoi boala sa, s respect m propria psihologie a celui suferind, care în mod firesc deriv din propria sa istorie !i modul s u particular de via" .

Atunci când pacientul simte c membrii echipei medicale care-l îngrijesc, îl privesc ca pe o fiin" unic !i îl pre"uiesc pentru ceea ce el este cu adev rat, considerându-l de neînlocuit, c sunt sensibili la suferin"a pe care i-o provoac boala, la propriile lui nevoi !i le pas de ce se va întâmpla cu el, acesta se va declara extrem de mul"umit [5].

Pacientul are nevoie s -i fie în"eleas suferin"a, sim"ind nevoia s fie comp timit. Aceasta presupune s -"i faci timp pentru a intra cu el într-o rela"ie de comunicare cât mai profund . Astfel vei reu!i s -i în"elegi suferin"ele !i nevoile, privindu-le din untru, ca un frate !i nu rece doar din punct de vedere [5] tehnic.

Exceptând câteva devia"ii marginale, cre!tinismul nu a afirmat niciodat c boala sau suferin"a reprezint o fatalitate, care ar trebui acceptat ca atare. Într-o

lume în care absen"a valorilor spirituale face ca omului bolnav s -i fie din ce în ce mai greu s dea un sens suferin"elor sale !i s înfrunte ispitele legate de ele, într-o lume în care numero!i bolnavi au parte doar de singur tate, capacitatea membrilor echipei de îngrijiri de a demonstra c posed iubirea fa" de aproape, se constituie într-o terapie deosebit de pre"ioas [5].

Mul"i dintre cei care-i viziteaz pe bolnavi, fiind preocupa"i cu treburile lor cotidiene î!i petrec cu ei doar câteva minute. În ziua de ast zi, a da din timpul nostru, devine un lucru destul de costisitor, pentru c înseamn a da o parte din via"a noastr !i pân la urm a da ceva din noi în!ine. De aceea a d rui din timpul t u altora, reprezint ast zi o fapt de iubire, pentru c înseamn a renun"a la tine în folosul celuilalt.

Disponibilitatea de a-l asculta pe bolnav, sau chiar simpla prezen" sau înso"irea acestuia la consultul medical sau investiga"ii, constituie evident calit "i cerute de la oricine are în grij oameni suferinzi. Mai mult, disponibilitatea de a-l asculta pe cel lalt, se constituie într-o form de a-"i m rturisi credin"a, pentru c ea presupune smerenie din partea celui care ascult . A asculta înseamn a sta în umbra celuilalt, a uita de tine spre a-i fi de folos lui, ceea ce doar iubirea o poate face.

Dac uneori bolnavul ne vorbe!te !i a!teapt ca !i noi s -i vorbim, sim"indu-se astfel iubit, mângâiat, înt rit în n dejde, alteori el are nevoie de t cerea noastr . Paradoxal, t cerea ajut uneori chiar mai mult decât cuvintele cele mai frumoase. Bolnavii nu au nevoie de vorbe mari sau predici asemeni celor rostite de prietenii lui Iov, pe care Scriptura ni-i d drept pild de purtare nepotrivit . Bolnavul a!teapt de la noi o purtare iubitoare, care nu i-o po"i ar ta decât prin ascultarea iubitoare a celui

35

aflat în suferin" , când po"i s -l în"elegi mai bine, s -l cuno!ti !i s -i împline!ti adev ratele nevoi [5] pe cât î"i st în putin" .

Asistându-l pe omul bolnav cu gândul la Dumnezeu, spiritualitatea se îmbog "e!te, se înnobileaz , pentru c în acele momente reu!e!ti s -"i limpeze!ti

filozofia vie"ii !i s -"i fortifici credin"a. Iat cât dreptate avea profesorul Iuliu Ha"ieganu când spunea c „medicina este !tiin" !i con!tiin" ”, iar dac aceast con!tiin" reprezint !i trebuie s însemne credin" , avem de-a face poate cu cea mai frumoas defini"ie care s-a dat vreodat medicinii [5].

Bibliografie

[1]. Bartolomeu V.A., Biblia sau Sfânta Scriptur#, Ed. I.B.M. BOR, Bucure"ti, 2001 [2]. Breck J., Etica ortodox# !i copilul care vine pe lume, în Bioetica "i taina persoanei, Ed.

Bizantin , Bucure!ti, pg.87-88, 2006 [3]. Buta M. G., Perspectiva bioeticii asupra sfin"eniei !i/sau a calit#"ii vie"ii, Rev. Bioetica,

nr.2,Cluj-Napoca, pg.81-89, 2008 [4]. Buta M. G., Dialogul dintre !tiin"# !i credin"# în definirea no"iunii de boal#, în Medicii

"i Biserica, vol, 5, Ed. Rena!terea, Cluj-Napoca, 2007 [5]. Buta M. G., Buta I. A., Bioetica între m#rturisire !i secularizare, Ed. Rena"terea, Cluj-

Napoca, pg. 142-150, pg. 204, 2008 [6]. Changeux J. P., L' homme neuronal, Ed. Pluriel, pg. 379, 1982 [7]. Clement O., Realitatea biologic# a trupului !i transcenden"a persoanei, în Bioetica "i

taina persoanei, Ed. Bizantin , Bucure!ti, pg. 51-52, 2006 [8]. Dic"ionar medical, www.Dic!ionar_on line. ro [9]. Godaux E., Le cerveau, Ed. Milan, pg. 63, 2004 [10]. Jacob Fr., Logica viului, Ed. Enciclopedic Român , Bucure"ti, 1972 [11]. Larchet T. J., Cre!tinul în fa"a bolii, suferin"ei !i a mor"ii, Ed Sofia, Bucure"ti, pg. 39, pg.

81, 2004 [12]. Maldame J. M., Christos pentru întreg universul, Ed. Cartimpex, Cluj, pg. 133, 1999 [13]. Mantzaridis G., Morala cre!tin#, II, Ed. Bizantin , Bucure"ti, pg. 17, 2004 [14]. Maximilian C., Drumurile speran"ei, Ed. Albatros, Bucure"ti, pg. 8, 1989 [15]. Morin E., Le paradigme perdu; la nature humaine, 1973 [16]. Pessina D., Antropologia filantropic# !i probleme de bioetic#, în Rev. Bioetica, nr.2,

Cluj-Napoca, pg. 49-55, 2008 [17]. Zorin K.V., Genele !i cele !apte p#cate capitale, Ed. Sofia, Bucure"ti, 2008, pg.13.