Geanu Anaiza Existentiala Rol

7
ANALIZA EXISTENŢIALĂ & LOGOTERAPIE defineşte o orientare psihoterapeutică ale cărei baze au fost puse între anii 1926 – 1933 de către neurologul şi psihiatrul vienez Viktor E. Frankl ( Logoterapie) şi care a fost definitivată în ultimele două decenii, ca o metodă de psihoterapie de sine stătătoare, de către Societatea de Logoterapie şi Analiză existenţială din Viena, graţie contribuţiilor aduse în primul rând de către Alfried Längle. Analiza existenţială poate fi definită la ora actuală ca o psihoterapie fenomenologică orientată spre persoană având drept scop sprijinirea acesteia de a ajunge la o trăire liberă (spirituală şi emoţională), la adoptarea unor atitudini autentice, precum şi la un comportament şi o raportare responsabilă faţă de sine însuşi şi faţă de lumea sa. Cu alte cuvinte, psihoterapia analitic-existenţială, îşi propune a-l ajuta pe om să poată trăii într-un acord interior cu propriile-i acţiuni şi propria-i existenţă. Analiza existenţială a apărut ca un corectiv al „psihologismului” dominant în epocă, ca urmare a criticii aduse acestuia de către E. Husserl şi împărtăşită de către K. Jaspers, L. Binswanger, M. Boss şi R. May. Delimitându-se de psihologia abisală, Frankl a adăugat „psiho”-analizei (orientată spre dinamica interioară a forţelor psiho- pulsionale) o „existenţ”-analiză (o analiză asupra existenţei) orientată spre lume şi valori. El i-a precizat scopul terapeutic în conceptul de „Logo”-terapie („logos”= sens). Distanţându-se de psihanaliza lui Freud şi psihologia individuală a lui Adler, Frankl îşi dezvoltă metoda ca pe o „completare” a psihoterapiilor tradiţionale pe care intenţiona să le dezvolte pentru a cuprinde în sfera lor de interes şi dimensiunea „spirituală” („noetică”) a omului, dimensiune trecută cu vederea de psihoterapiile tradiţionale din acea vreme. Această dimensiune noetică a omului s-ar evidenţia în primul rând în căutarea de sens. În opinia lui Frankl, neglijarea dimensiunii sensului poate conduce nu numai la mari suferinţe, disperare şi suicid, ci şi la favorizarea dezvoltării unor tulburări psihice specifice

description

prezentare

Transcript of Geanu Anaiza Existentiala Rol

n analiza existenial (logoterapie) omul nu este vzut ca un produs al proceselor intrapsihice sau ca un rezultat al influenelor venite din preajm; ci ca fiina ce se poate automodela n ceea ce conteaz ntr-adevr pentru el n via

ANALIZA EXISTENIAL & LOGOTERAPIE definete o orientare psihoterapeutic ale crei baze au fost puse ntre anii 1926 1933 de ctre neurologul i psihiatrul vienez Viktor E. Frankl ( Logoterapie) i care a fost definitivat n ultimele dou decenii, ca o metod de psihoterapie de sine stttoare, de ctre Societatea de Logoterapie i Analiz existenial din Viena, graie contribuiilor aduse n primul rnd de ctre Alfried Lngle.

Analiza existenial poate fi definit la ora actual ca o psihoterapie fenomenologic orientat spre persoan avnd drept scop sprijinirea acesteia de a ajunge la o trire liber (spiritual i emoional), la adoptarea unor atitudini autentice, precum i la un comportament i o raportare responsabil fa de sine nsui i fa de lumea sa. Cu alte cuvinte, psihoterapia analitic-existenial, i propune a-l ajuta pe om s poat trii ntr-un acord interior cu propriile-i aciuni i propria-i existen.

Analiza existenial a aprut ca un corectiv al psihologismului dominant n epoc, ca urmare a criticii aduse acestuia de ctre E. Husserl i mprtit de ctre K. Jaspers, L. Binswanger, M. Boss i R. May. Delimitndu-se de psihologia abisal, Frankl a adugat psiho-analizei (orientat spre dinamica interioar a forelor psiho-pulsionale) o existen-analiz (o analiz asupra existenei) orientat spre lume i valori. El i-a precizat scopul terapeutic n conceptul de Logo-terapie (logos= sens). Distanndu-se de psihanaliza lui Freud i psihologia individual a lui Adler, Frankl i dezvolt metoda ca pe o completare a psihoterapiilor tradiionale pe care inteniona s le dezvolte pentru a cuprinde n sfera lor de interes i dimensiunea spiritual (noetic) a omului, dimensiune trecut cu vederea de psihoterapiile tradiionale din acea vreme. Aceast dimensiune noetic a omului s-ar evidenia n primul rnd n cutarea de sens. n opinia lui Frankl, neglijarea dimensiunii sensului poate conduce nu numai la mari suferine, disperare i suicid, ci i la favorizarea dezvoltrii unor tulburri psihice specifice i/sau nespecifice (n primul rnd a toxicomaniei dar i a unor nevroze sau tulburri psiho-somatice).

Aceast propunere a lui Frankl, a unei asistri spirituale medicale, a unei duhovnicii medicale [rztliche Seelsorge (1946-1987)], s-a bucurat, datorit componentei sale umaniste, de un ecou apreciabil i o larg rspndire depind n timp cu mult graniele psihoterapiei. Frankl dorea s ofere n felul acesta, independent de vreo religie sau confesiune, omului n suferin [Der leidende Mensch (1975)] o form particular de ajutor n nfruntarea sentimentului lipsei de sens generat de o criz spiritual, de boal sau de un destin implacabil. Aceast ipotez s-a dovedit valid iar cercetrile empirice ulterioare au artat c descoperirea sensului este accesibil oricrui om independent de vrst, sex, inteligen, domeniu problematic sau orientarea, respectiv angajarea sa religioas. Datorit acestui fapt logoterapia poate fi utilizat n orice activitate de consiliere sau psihoterapie atunci cnd problematica clientului este una legat de sens sau de sentimentul pierderii sensului, iar aceasta independent de orientarea teoretic a metodei de consiliere sau de psihoterapie aplicate.

Baza teoretic a logoterapiei o constituie analiza existenial, care la rndul ei se ntemeiaz n antropologia filozofic a lui Max Scheler. Dac Freud vedea fora motivaional primar a omului n voina ntru plcere iar Adler n voina ntru putere, Frankl apreciaz c aceasta s-ar afla n nnscuta sa voin ntru sens; primele dou ne fiind dect forme de manifestare (ntr-un fel degradate) ale celei din urm. Fr a vedea sau mcar intui un sens omul nu poate fi motivat. n cazul n care aceast situaie se perpetueaz, se instaleaz vidul existenial manifestat prin sentimentul persistent al lipsei de sens i care se nsoete de o pierdere progresiv a interesului i de apatie. Vidul existenial este ns doar facultativ patogen dar cu toate acestea el poate duce la instalarea de nevroze noogene, respectiv acele nevroze n a cror etiologie un rol determinant este jucat pe lng sentimentul lipsei de sens i de conflictele de contiin, pierderea valorilor sau intrarea n conflict a valorilor.

Dup reorientarea personal(1988-1990), analiza existenial presupune pe lng reflexia asupra descoperirii sensului, n primul rnd abordarea proceselor psihice personale (percepia, prelucrarea cognitiv, atitudinea, delimitarea de corporalitate), a relaiei (raportarea la sine, sfera emoional, ntlnire, dialog, persoan), a biografiei, a psihologiei dezvoltrii i nu n ultimul rnd a psihopatologiei dintr-o perspectiv proprie, existenialist-fenomenologic.

Fundalul teoretic al analizei existeniale este reprezentat de filozofia existenialist i de fenomenologie. Dac Frankl a fost influenat n primul rnd de antropologia filozofic i de teoria valorilor elaborat de ctre Max Scheler, astzi activitatea practic a analizei existeniale se orienteaz spre trirea subiectiv, n vederea mobilizrii libertii interioare a subiectului (sub forma atitudinilor personale, a deciziilor, a strilor dispoziionale, a descoperirii propriei voine). Propria devenire se va realiza n cadrul ntlnirii, prin intermediul acceptrii i a lurii n serios a subiectivitii (persoana), precum i prin asumarea propriei contiine morale, de care a devenit contient (responsabilitate i angajament). Pentru aceasta este nevoie de acea mplinire de sine n devenire, prin fapte i aciuni al cror sens va dinui n ciuda unui posibil eec sau al morii.

Indicaiile analizei existeniale sunt reprezentate de toate formele de tulburri de comportament sau de tulburri psihopatologice de etiologie psihogen, psiho-social sau psiho-somatic.

Metodologie: analiza existenial acioneaz n primul rnd prin mijloace verbale, prin intermediul discuiilor libere (de obicei o dat pe sptmn 50- 60) rmnnd ns deschis d.p.v. metodologic i pentru alte mijloace de intervenie adjuvante (analiza viselor, tehnici imaginative, tehnici corporale sau creative, etc.) Terapia se aplic prin intermediul dialogului cu pacientul, dialog al crui stil se modific n conformitate cu etapele de parcurs ale analizei existeniale personale de la cognitiv i empatic la confruntativ constructiv pn la protectiv ncurajator. Scopul i elementul principal prin care acioneaz metoda este reprezentat de dobndirea de ctre subiect a unei deschideri spre dialog, att spre exterior ct i spre interior, prin intermediul cruia persoana s-i valorifice propriile-i posibiliti fundamentale (potrivit analizei existeniale personale) i s devin capabil de a prelucra condiiile fundamentale ale existenei personale (motivaiile fundamentale). Cea mai cunoscut tehnic a analizei existeniale este reprezentat de intenia paradoxal elaborat nc de ctre Frankl (i preluat ulterior de orientrile psihoterapeutice cognitiv comportamentale). n vreme ce Frankl utiliza ca principal mijloc de intervenie dialogul de tip socratic, astzi se folosesc n primul rnd: analiza existenial personal, prelucrarea motivaiilor fundamentale personal-existeniale, metoda biografic, metoda gsirii poziiei personale, metoda de intervenie n criz, metoda de ntrire a voinei, precum i numeroase alte forme de intervenie specifice, n funcie de diagnostic i/sau problematica pacientului / clientului.

.

n analiza existenial (logoterapie) omul nu este vzut ca un produs al proceselor intrapsihice sau ca un rezultat al influenelor venite din preajm; ci ca fiina ce se poate automodela n ceea ce conteaz ntr-adevr pentru el n via.Analiza existenial a fost dezvoltat de ctre V.Frankl n anii treizeci ca o teorie antropologic pentru o orientare existenial n psihoterapie i consiliere. Din aceast teorie Frankl dezvolt n acelai timp Logoterapia ca o form de consiliere i tratament orientat spre sens, pe care o prezint pentru prima dat n 1946 n cartea sa rztliche Seelsorge [ngrijirea sufleteasc medical].

Aplicarea practic a logoterapiei presupune n primul rnd acordarea de ajutor acelor oameni ce nu sunt (nc) bolnavi, dar care, aflndu-se ntr-o dezorientare existenial, sufer din aceast cauz. Astfel, logoterapia i gsete aplicaia n domeniul psihologiei, psihoigienei, asistenei sociale, prevenia toxicomaniei, n pedagogie i duhovnicie. Ea poate constituii o bun profilaxie a tulburrilor nevrotice i n acelai timp o metod de prevenire i tratare a sentimentelor de gol i de lips de sens (vidul existenial)Prin analiz existenial se nelege analizarea condiiilor necesare pentru a se ajunge o via caracterizat prin resimirea valorilor, autodeterminare i demnitate uman. Analiza existenial i propune promovarea n trire, relaie i aciune, a deschiderii i angajamentului (capacitii de druire). Prin urmare, analiza existenial abordeaz premisele personale pentru o via plin de sens, acolo unde acestea sunt perturbate datorit unei boli sau tulburri psihice. n teorie i practic, analiza existenial are la baz concepia motivaiilor fundamentale care, ca nite crmizi ale existenei, vor fi abordate sistematic n cadrul discuiilor terapeutice sau de consiliere. Pornind de aici, terapia dispune de metodologia analizei existeniale personale. Este vorba de o metod de psihoterapie existenial i fenomenologic ce permite tratamentul analitic [psihologic abisal] a tulburrilor psihogene (n special nevroticeCE ESTE ANALIZA EXISTENIAL

(LOGOTERAPIA)

Analiza existenial (i domeniul ei particular logoterapia) este o metod psihoterapeutic care utilizeaz n vederea atingerii scopurilor sale, n mod preponderent, procese induse verbal. n baza metodologiei i a imaginii ei asupra omului, ea ar putea fi definit, ca o psihoterapie fenomenologic personal avnd ca scop sprijinirea persoanei de a ajunge la o trire(spiritual i emoional) liber, la o atitudine autentic i o relaie responsabil cu propria via i propria lume. Caracteristic analizei existeniale (AE) este atenia acordat deschiderii persoanei pentru lumea ei, pentru cerinele, problemele i mplinirea ei. Prin aceasta ea poate s fie aplicat n tulburrile de trire si comportament psihogene, psihosomatice i psihosociale.

Un loc central n analiza existenial l are conceptul de existen.

Acesta presupune o via plin de sens, cldit liber i responsabil n lumea proprie a persoanei, lume cu care acesta se afl ntr-o interaciune reciproc i dialog permanent.

Sarcina psihoterapiei analitic existeniale este de a elibera persoana de fixaiile, distorsiunile, unilateralitile i traumele ce influeneaz n mod negativ tririle i comportamentul. Prin analiz fenomenologic, procesul terapeutic este orientat spre emoionalitatea subiectului, vzut ca centru al tririi.

n mod tradiional, formarea n analiz existenial este deschis studenilor, respectiv absolvenilor de medicin, psihologie i altor specialiti din domeniul tiinelor socio-umane (pedagogie, filosofie, sociologie, asisten social, teologie).